UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea Construcţii de Maşini

Secţia : Roboţi Industriali
Catedra :Organe de maşini şi Tribologie

UNIVERSITATEA
TEHNICA

PROIECT
AN 3

SOPORAN RADU EMIL

 UNIVERSITATEA TEHNICĂ
Facultatea Construcţii de maşini
Secţia Roboţi Industriali
Catedra:Organe de maşini şi Tribologie

UNIVERSITATEA
TEHNICA

Studentul : Soporan Radu Emil

Sa se proiecteze o transmisie cu reductor pentru următoarele date :

1. Reductor cu doua trepte :

- treapta I : angrenaj melcat .
- treapta II : angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi.
2. Reductorul e antrenat printr-o transmisie prin curele trapezoidale.
3. Puterea la roata de curea motoare : Pn=1.78 Kw.
4. Turaţia roţii de curea motoare : nm=2670 rot/min.
5. Raportul de transmisie total : utot=80.1
6. Ungerea angrenajelor se realizează prin imersia roţilor dinţate în baia de
ulei .
Se cere :
1. Desen de ansamblu în trei vederi.
2. Desen de execuţie pentru arborele de intrare .
3. Memoriul tehnic.
4. Memoriul justificativ de calcul.
 1. MEMORIU TEHNIC

1.1Consideraţii teoretice

Transmisiile mecanice dintre motor şi maşina de lucru măresc sau micşorează

viteza, respectiv momentul transmis, modifică sensul sau caracterul maşinii,
protejează organele maşinii motoare contra sarcinilor. Reductoarele pot fi cu una,
două sau mai multe trepte de reducere, constructive, fie ca subansamble izolate, fie
ca făcând parte din ansamblul unei maşini.
În funcţie de poziţiile relative ale arborelui motor şi condus. Reductoarele, sunt
compuse: - cu roţi dinţate cilindrice
- cu roţi dinţate conice sau pseudoconice
- cu combinaţii de roţi dinţate conice sau angrenaje melcate cu roţi
dinţate cilindrice.
Reductoarele cu roţi dinţate au o largă utilizare datorită avantajelor pe care le
prezintă: - raportul de transmitere constant
- gabarit redus, randament ridicat
- posibilitatea de realizare a unor transmisii de la câţiva newtoni la
încărcări foarte mari
- întreţinere simplă şi ieftină.
Reductoarele de uz general au un singur lanţ cinematic deci un raport de
transmisie mic şi o carcasă independentă şi închisă. Elementele principale ale unui
reductor, indiferent de tip sunt următoarele: carcasa (corp + capac); angrenajele,
arborii şi lagărele. Carcasele se execută în general din fontă prin turnare. Este
prevăzută cu nervuri care au următoarele scopuri: măresc rigiditatea ansamblului,
reduc zgomotul şi vibraţiile, măresc suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.
Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a arborilor (prin intermediul
lagărelor) şi roţilor dinţate servind ca şi bare de ulei. Corpul reductorului este
prevăzut la partea inferioară cu un dop de golire a uleiului uzat, după rodaj sau după
timpul normal de utilizare.
Carcasa se asamblează prin şuruburi şi se centrează cu ajutorul unor ştifturi
cilindrice sau conice.
Angrenajele constituie partea funcţională principală a unui reductor. Arborii pe
care sunt fixate angrenajele sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cât mai scurţi pentru
a avea o rigiditate cât mai mare şi a asigura o construcţie compactă a reductoarelor.
Lagărele sunt în marea majoritate a cazurilor cu rulmenţi. Tipul şi mărimea
rulmenţilor vor fi în funcţie de: valoarea şi sensul forţelor ce solicită arborele, tipul
construcţiei alese etc. Orice reductor mai are o serie de repere auxiliare strict necesare
pentru o bună funcţionare şi anume:
- elemente de etanşare;
- elemente pentru controlul nivelului de ulei din baia reductorului ( joje, vizoare );
- elemente pentru deplasarea şi transportul reductorului (inele de ridicare, umeri de
ridicare etc.);
- elemente pentru fixarea şi poziţionarea rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbori în
carcasă.

PARTICULARITATI CONSTRUCTIVE SI FUNCTIONALE

ALE
REDUCTOARELOR
 Transmisiile mecanice dintre motor si masina de lucru maresc sau micsoreaza
viteza ,
respectiv , momentul transmis ; modifica traiectoria sau caracterul
miscarii ; modifica sensul sau planul de miscare la mai multe
masini sau organe de lucru ; protejeaza organele masinii motoare
contra sarcinilor .
Transmisiile mecanice pot fi prin angrenare sau prin frecare.
Transmisiile prin angrenare ( roti dintate ) cu raport de transmitere constant ,
montate in carcase inchise se numesc reductoare cand reduc turatia ( i >1) si
amplificatoare cand maresc turatia ( i < 1) .
Reductoarele pot fi cu una , doua sau mai multe trepte de reducere, in functie
de pozitiile relative ale arborelui motor si condus . Reductoarele se construiesc cu roti
dintate cilindrice , cu roti conice si roti pseudoconice sau combinatii de roti conice
sau angrenaje melcate cu roti cilindrice pentru rapoarte de transmitere mari .
Dupa tipul angrenajului reductoarele pot fi : cilindrice , conice , elicoidale ,
pseudoconice , melcate sau combinate .
Dupa pozitia axelor rotilor dintate distingem reductoare cu axa fixe si
reductoare cu axe mobile ( reductoare diferentiale reductoare planetare ) .
Avantajele reductoarelor : raport de transmitere constant , posibilitati de
realizare a unor transmisii cu incarcari foarte mari , gabarit redus si randament
ridicat , intretinere simpla si ieftina .

1.2 Variante constructive şi justificarea soluţiei alese

Variantele constructive prezentate au urmatoarele caracteristici si anume “varianta 1”

fig.1 se caracterizeaza:
-melcul face corp comun cu arborele de intrare;
-pinionul mic de la treapta a II-a face corp comun cu arborele pe care este
montată roata melcată;
- carcasa reductorului e turnată din două bucăţi plasate în plan orizontal;
- arborele de intrare se sprijină pe lagăre cu rulmenţi radiali axiali cu role
montati in X;
- controlul uleiului se face cu ajutorul unei joje.
Varianta constructiva 2 (“varianta 2”) fig.2 se caracterizeaza prin:
-melcul nu face corp comun cu arborele de intrare;
-pinionul mic de la treapta a II-a face corp comun cu arborele pe care este
montată roata melcată;
- carcasa reductorului e turnată din două bucăţi plasate în plan orizontal;
- arborele de intrare se sprijină pe lagăre cu rulmenţi radiali axiali cu bile ;
- controlul uleiului se face cu ajutorul unui vizor .

S-a ales prima varianta constructiva deoarece montarea rulmentilor in X cu

conducere propie permite o centrare a axului mai buna ceia ce duce la o rigiditate mai
buna deci o angrenare mai buna a melcului cu roata melcata.
Rulmentul cu bile de pe primul ax asigura posibilitatea de joc axial in cazul
dilatarii dat fiin faptul ca viteza relativa dintre melc si roata melcata va duce la o
incalzire a acestuia.
Prin realizarea melcului corp comun cu ax-ul se elimina elementele de fixare a
melcului pe arbore deci o mai mare precizie de angrenare si o mare parte a
concentratorilor de tensiuni se elimina.
Prin realizarea carcasei reductorului doar cu un plan de separatie se asigura
posibilitatea realizarii lagarelor de rostogolire a arborilor cu o precizie mai mare.
Prin alegerea rulmentilor de acelas fel de pe arborii doi si trei se asigura
posibilitatea realizarii locasului pentru lagarele de rostogolire printr-o singura trecere
a sculei.
Prin realizare carcasei cu nervuri de rigidizare in zona lagarelor de alunecare se
asigura o mai mare stabilitate a formei acestor lagare si evitare deformatilo ce ar duce
la o uzura permanenta a rulmentilor.

1.3 Functionare
Arborele de intrare pe care se afla si melcul este prevazut cu o roata de cure prin
ajutorul careia se trasmite momentul de la motorul electric. Prin acest ax miscarea se
transmite la melc iar melcul prin angrenarea cu roata melcata va transmite micarea
siputerea la arborele doi. Pe arborele doi se afla roata cilindrica cu dinti inclinati care
va transmite miscarea de rotatie la roata cu dinti inclinati de pe arborele trei iar acest
arbore miscarea in exterior la capatul de arbote pe care se prevede un dispozitiv de
transmitere.

Consideraţii funcţionale principale

Reductorul are în construcţia sa un angrenaj cilindric cu dinţi inclinati si un

angrenaj melcat.
Componentele principale sunt: carcasa, arborele de intrare şi de ieşire, roata
melcată pe treapta I şi roţii dinţate cilindrice pe treapta II, rulmenţi, elemente de
etanşare, capace, dop de golire, dispozitiv de asamblare. Carcasa se compune din
două părţi: corp şi capac având rolul de a susţine arborii şi de protejare a angrenajului
faţă de mediul exterior. Carcasa se sprijină pe picioare numite şi tălpi prevăzute cu
găuri pentru fixare în fundaţie. Ungerea reductoarelor de uz general se face cu ulei.
Metodele de ungere se aleg în funcţie de viteza periferică a roţilor dinţate. La
angrenajele cilindrice, nivelul uleiului la roata mare trebe să treacă peste dinţi cu 0,75
din înălâimea lor dar nu mai puţin de 10 mm. Melcul se recomandă a fi scufundat în
ulei pe o înălţime de (2,5 ... 4)mx. Rulmenţii reductoarelor se ung în general prin
barbotarea uleiului de către roţile dinţate. Rulmentii care nu ajung sa fie unsi prin
barbotare de ulei se ung cu unsori consistente. In cazul de fata rulmentii se ung cu
ulei TIN 600 EP STAS 10588-76 prin barbotare si stropire .

1.4 Condiţii pentru montare şi protecţie

 Înainte de montarea pieselor vor fi curăţate, spălate şi suflate cu aer comprimat.
La montare se vor respecta limitele toleranţelor prescrise, toate cotele indicate în
documentaţia de execuţie. Suprafeţele neprelucrate mecanic ale pieselor turnate care
se găsesc în interiorul carcasei trebuie să fie curăţate.
Toate suprafeţele exterioare cu excepţia suprafeţei de aşezare vor fi acoperite
cu vopsea anticoroziva. În timpul operaţiei de transport se vor lua măsurile necesare
în vederea evitării loviturilor sau a răsturnării reductorului.
Accesoriile care în timpul transportului sunt expuse deteriorării, se demontează
şi se aşează separat într-o ladă. Suprafeţele prelucrate mecanic se protejează contra
coroziunii prin acoperirea cu vaselină conform STAS 9116-60. Pachetele de arbore se
pun în hârtie parafinată şi se vor proteja împotriva deteriorării prin lovire, iar penele
împotriva smulgerii.

1.5 RODAJUL

Rodajul joaca un rol foarte important in durata de exploatare si in buna

functionare a oricarui angrenaj, de unde si importanta care i se acorda Rodajul se
poate face pe diferite standuri ce se pot grupa in doua categorii:

- cu circuit inchis
- cu circuit deschis

Cele cu circuit deschis sunt de preferat avind un consum mic de energie.

Rodajul angrenajelor se face cu ulei speciel pentru rodaj
Se recomanda urmatoarea schema de rodaj (fig.3)
In prima treapta se rodeaza angrenajul in gol cu o turatie de (0.3...0.4) n (n
fiind turatia de regim) timp de o jumatate de ora pina la o ora (t1 in ambele sensuri
t1=30..60 min)
Se verifica in aceasta perioada daca functionarea cinematica este corecta,daca
nu se produc incalziri exagerate ale lagarelor,daca ungerea si etansarea se realizeaza
corect.
 Mo me n t u l d e t o r s iu n e
a l a r b o r e lu i d e ie s ir e

t [s e c ]
n1

0.3 n 0
0.5 n 0 0.5 n 0

n0

t 1 t 2 t 3 t 4 t 5

t u r a t ia ( r o t / min 0)

Fig.3
In partea a doua se incearca ungerea in trepte pina la maximum de regim (M
momentul de torsiune) al angrenajului.
Durata de incarcare a fiecarei trepte va fi de cel putin o jumatate de ora (t2) iar
numarul acestora va fi de 3..5 trepte de incarcare egale.Turatia de lucru se ia 0.5 din n
Trecerea de la o treapta la cealalta se face lin si fara socuri.
La trecerea de la o etapa de incarcare la incarcarea nominala M se va mari
turatia pina la valoarea turatiei de regim n si se va efectua rodajul timp de cel putin o
ora.
Rodajul are loc in ambele sensuri daca angrenajul lucreaza in timpul
exploatarii in ambele sensuri.
Daca nu se constata defecte (zgomot,gripare,vibratii,incalzire in
lagare),angrenajul se supune unor incercari peste cele de regim si anume:

- se incarca la momentul 1.4xM timp de 20 de minute la turatia n

- se incarca la momentul de torsiune 2xM timp de 3 minute la turatia
0.5xn

Temperatura uleiului se controleaza din ora in ora si la fiecare faza a rodajului

se urmareste si zgomotul produs de angrenaj.Dupa rodajul angrenajului reductorul se
curata de ulei si de praful metalic rezultat in urma rodajului.
Se vor verifica cu atentie rotile dintate din angrenaj si lagarele, urmarindu-se si
tipul uzurii si existenta acesteia.
 Dupa terminarea acestei verifcari se trece la efectuarea unor incercari de
control.Ele se executa la diferite incarcari insa toate la turatia de regim.
La fiecare treapta de incarcare se masoara temperatura si zgomotul.
La incarcarea de regim se masoara si randamentul care permite verificarea
economicitatii angrenajului si calitatea prelucrarii.

1.6 Masuri de tehnica şi securitatea munci

Pentru siguranţa desfăşurării procesului de lucru cu acest dispozitiv

trebuie să se respecte urătoarele reguli de protectie a muncii :
 trebuie respectate regulile de protecţie a muncii din atelierul de producţie;
 la apariţia unei defecţiuni se va retrage dispozitivul din lucru şi se va înlocui piesa
defectă;
 trebuie respectate întocmai regulile de întreţinere a dispozitivului;
 de este de preferat ca muchile şi colţurile să fie teşite pentru a diminua riscul unor
accidente;
 este preferat ca elementele mecanisului să se vopsească pentru a nu ruginii.
 În timpul manipulării reductorului se va evita staţionarea sub sarcină.
 Zonele în care există organe de rotaţie în mişcare se vor proteja cu ajutorul unor
apărători.
 Nu se va deschide capacul de vizitare în timpul lucrului.
 Înainte de începerea lucrului se verifica nivelul de ulei al reductorului.
 CUPRINS
1. Memoriu tehnic
1.1. Consideraţii teoretice
1.2. Variante constructive şi justificarea soluţiei alese
1.3. Funcţionare
1.4. Condiţii pentru montare si protecţie
1.5. Rodajul
1.6. Măsuri de tehnică şi securitate a muncii

2. Memoriu justificativ de calcul

2.1. Date iniţiale

2.2. Calculul raportului de transmisie pe cele două trepte
2.3. Calculul puterilor
2.4. Calculul turaţiilor
2.5. Calculul momentelor de torsiune
2.6. Alegerea diametrelor capetelor de arbore în funcţie de
momentele de torsiune T1, T2, T3
2.7. Calculul termic al angrenajului melcat
2.8. Calculul la presiune de contact
2.9. Calculul geometric la melc şi roata dinţată
2.9.1. Diametrele medii
2.9.2. Diametrele cercurilor de cap
2.9.3. Diametrele cercurilor de picior
2.9.4. Înălţimea dintelui
2.9.5. Lungimea melcului
2.9.6. Lăţimea roţii melcate
2.10. Verificarea la presiune de contact
2.11. Verificarea dintelui roţii melcate la încovoiere
2.12. Verificarea angrenajului melcat la încălzire
2.13. Verificarea arborelui melcului la deformaţii
2.14. Calculul parametrilor
2.15. Date iniţiale
2.16. Calculul presiunii de contact admisibile
2.17. Modulul normal al angrenajului cilindric, pentru solicitarea
la presiune de contact
2.18. Distanţa axială elementară
2.19. Diametre de divizare
2.20. Unghiul de angrenare frontal
2.21. Suma deplasărilor specifice de profil
2.22. Numerele de dinţi ai roţii dinţate cilindrice echivalente
2.23. Deplasarea specifică de profil la roata 3
2.24. Deplasarea specifică de profil la roata 4
2.25. Coeficientul de scurtare a înălţimii dintelui
2.26. Verificarea roţilor dinţate la interferenţe de subtăiere
2.27. Diametrele cercurilor de cap
2.28. Diametrele cercurilor de picior
2.29. Diametrele cercurilor de rostogolire
2.30. Diametrele cercurilor de bază
2.31. Înălţimea dintelui
2.32. Gradul de acoperire
2.33. Verificarea danturii la solicitarea de încovoiere
2.34. Efortul unitar admisibil la solicitarea de încovoiere a
dintelui
2.35. Verificarea danturii la solicitarea de presiune, de contact
2.36. Calculul forţelor în angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
2.37. Nivelul băii de ulei
2.38. Calculul reacţiunilor
2.39. Alegerea rulmenţilor
2.40. Verificarea la solicitări compuse
2.41. Calculul temperaturii de funcţionare
2.42. Alegerea elementelor de etanşare
2.43. Alegerea şi verificarea penelor
2.44. Verificarea la oboseală
2.45. Proiectarea capacelor de fixare a rulmenţilor
2.46. Plăcuţe pentru scoaterea jocurilor din rulmenţi
2.47. Calculul transmisiilor prin curele trapezoidale
2.48. Proiectarea formei constructive a arborilor
2.49. Alegerea piuliţei pentru rulmenţi
2.50. Alegerea şaibei piulişei pentru rulmenţi
 BIBLIOGRAFIE
În lucrarea de faţă s-au folosit ca bibliografie următoarele
lucrări:
1. Adalbert Antal şi Ovidiu Tătaru – Elemente de proiectare a
angrenajelor, Ed. ICPIA 1998
2. Adalbert Antal, Dorina Mătieşan, Dumitru Pop, Felicia
Sucală, Aurica Căzilă, Iacob Olteanu, Ovidiu Belcin,
Ovidiu Tătaru, Lucian Tudose, Ioan Turcu, Ştefan Bojan,
Călin Tomoiag – Reductoare, 1994
3. Alexandru Chişiu, Dorina Mătieşan, Teodor Măldărăşan,
Dumitru Pop – Organe de maşini, Ed. Didactică şi
Pedagogică 1981
4. Felicia Sucală – Organe de maşini, Vol.I, Ed. Transilvania
Press 1994
5. *** Atlas reductoare cu roţi dinţate, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1981
6. *** Culegere de STAS-uri, Organe de maşini, Vol.II
7. Mihail Hârdău – Rezistenţa materialelor
8. I.Drăghici, A.Jula, E.Chişu, C-tin Rădulescu,
P.Alexandru, Gh.Apetrei, I.Tănăsescu, I.Achiriloaie,
Gh.Moldoveanu, M.Ciobotă, I.Cişmaru – Organe de
maşini, probleme, Ed. Didactică şi Pedagogică 1980.