Universitatea de Stat din Moldova

SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE DIN

ROMÂNIA
(PARTCULARITĂŢI LA NIVELUL JUDEŢULUI TULCEA)

CUPRINS:
INTRODUCERE................................................................................................................................3

CAPITOLUL I. CONCEPTUL ŞI EVOLUŢIA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE -

GENERALITĂŢI ...............................................................................................................................8

1.1. Apariţia Asigurărilor Sociale de Sănătate. Corelaţii teoretice privind apariţia Asigurărilor
Sociale de Sănătate şi piaţa produselor şi serviciilor în general, respectiv piaţa serviciilor de îngrijire
a sănătăţii, în special.............................................................................................................................8
1.2. Tipologii şi caracteristici ale Asigurărilor Sociale de Sănătate...................................................12
1.3. Finanţarea Asigurărilor Sociale de Sănătate prin prisma experienţei internaţionale...................23

CAPITOLUL II. ROLUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE ÎN SISTEMUL DE

SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA...........................................................................................................38
2.1. Particularităţi naţionale ale implementării sistemului Asigurărilor Sociale de Sănătate.............38
2.2. Analiza sistemului de finanţare a Asigurărilor Sociale de Sănătate............................................51

1
2.3. Mecanismele de finanţare............................................................................................................84

CAPITOLUL III. EFICACITATEA ŞI EFICIENŢA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI

ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE................................................................................99

3.1. Implementarea Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea- caracteristici specifice... ..99
3.2. Rezultatele implementării Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea. Modalităţi de
atingere a acestor rezultate...............................................................................................................107
3.3. Sistemele alternative şi complementare ale asigurărilor de sănătate.........................................116

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI..............................................................................................125
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................131
ADNOTARE...................................................................................................................................138
CUVINTE CHEIE..........................................................................................................................140
LISTA ABREVIERILOR..............................................................................................................140
ANEXE............................................................................................................................................143

INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Folosit in 1.3. Boala reprezintă pentru fiecare dintre noi o
necunoscută care ne înspăimântă, ne mobilizează afectiv şi de ce nu şi financiar-moral, pentru a-l
ajuta pe cel aflat în suferinţă.
Din acest motiv, scopul fiecăruia dintre noi este de a ne conserva sănătatea şi mai ales de a
da longevităţii noastre un sens pozitiv. Altfel spus, fiecare dintre membrii societăţii doreşte să
trăiască cât mai mult, cât mai sănătos şi cât mai util posibil din punct de vedere social.
Privind astfel sănătatea, aceasta devine o forţă de producţie şi de bunăstare materială.
În general în ţările din vest, sectorul de sănătate este considerat ca unul primordial de
influenţare a dezvoltării economice, care la rându-i este influenţat de aceasta, ceea ce reprezintă în
fapt un element de condiţionare a dezvoltării. Din acest motiv, resursele alocate ajung la 13-15%
din produsul intern brut, guvernele respective fiind convinse că investiţia în sănătate se reîntoarce în
economie ca însănătoşire şi dezvoltare a forţei de muncă.
Dintr-o atare motivaţie, buletinele şi programele OMS subliniază că bogăţia naţională şi
repartiţia resurselor joacă un rol esenţial în determinarea stării de sănătate dintr-o ţară. În speranţa

2
lor de a se menţine sau de a fi sănătoşi, membrii oricărei colectivităţi doresc să fie siguri că la un
moment dat, când vor avea nevoie de un serviciu de sănătate, acesta să le fie asigurat şi accesul să le
fie facil. De aceea, cetăţenii oricărei ţări exercită permanent presiuni asupra guvernelor ca acestea să
promoveze o politică sanitară de sănătate în interesul tuturor membrilor societăţii.
Polarizarea veniturilor populaţiei au avut ca efect şi accesul din ce în ce mai scăzut la
serviciile medicale, concomitent cu un volum al cererii care este tot mai mare şi mai diversificat.
Pe cale de consecinţă, apare ca necesară o garantare de către stat a acestui drept fundamental
al populaţiei, care trebuie să funcţioneze după principiul echităţii sociale.
Unicul mijloc de asigurare a acestei garanţii (protecţii) este implementarea unor sisteme de
asigurare, bazate pe contribuţii obligatorii, acompaniate de un sistem de asigurări private.
Actualitatea temei de cercetare nu poate fi pusă la îndoială, chiar şi pentru sistemele de
asigurări de sănătate evoluate, nemaivorbind de sistemele de asigurări de sănătate mai nou apărute,
aşa cum este şi cel implementat în România.
Necesitatea îmbunătăţirii permanente a accesului populaţiei la serviciile medicale, presupune
o studiere atentă a evoluţiei sistemului de asigurări sociale de sănătate în ansamblul său, o
permanentă corectare a acestuia în vederea eficientizării.
Dar atât eficacitatea cât şi eficienţa sistemului de asigurări sociale de sănătate (SASS) sunt
în mod inevitabil subordonate posibilităţilor financiare care asigură finanţarea sistemului, în
contrapartidă aşa cum menţionam anterior, cu necesităţile de sănătate ale populaţiei.
SASS trebuie să ţină cont atât de necesităţile marii majorităţi a populaţiei (persoanele cu
venituri mai reduse), cât şi de cele ale populaţiei cu venituri mai ridicate, al cărui număr este în
continuă creştere (crearea aşa numitei pături mijlocii).
Aşadar, modalitatea de finanţare a SASS este de importanţă vitală, fapt pentru care un segment
important al lucrării are în vedere acest aspect.
Toate aspectele sus menţionate sunt într-o permanentă dinamică şi, pe cale de consecinţă,
într-o permanentă actualitate.
In altă ordine de idei, în prezent există foarte puţine lucrări care să analizeze acest sistem, el
reprezintă încă un « teritoriu » puţin explorat, deşi are o importanţă covârşitoare în evoluţia stării de
sănătate a populaţiei. 
Gradul de studiere a temei investigate. În teză sînt luate în considerare rezultatele
cercetărilor ce relevă anumite aspecte de organizare şi finanţare a asigurărilor sociale de sănătate în
România şi alte ţări. Dintre acestea, le menţionăm pe cele realizate în cadrul : Societatea Europeană
de Calitate a Serviciilor de Sănătate, Organizaţia Mondială de Sănătate, Universitatea de Stat de

3
Medicină de sănătate, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testimiţianu”, Centru
Ştiinţifico – Practic Sănătate Publică şi Management sanitar al Ministerului Sănătăţii.
Institutul Naţional de cercetare – dezvoltare în sănătate, Institutul de Management al
serviciilor de sănătate.
Problemele sistemului de asigurări sociale de sănătate a fost abordate şi în lucrările
cercetărilor ca: Ulian G., Cobzari L., Fotescu S., Manole T., Vîsoţcaia T., Blindu D., Rădulescu S.,
Manole Gh., Ciocanu M., Eţco C., Prisăcari I., etc., dar nu a fost evidenţiate, în ansamblu, aspectele
ce ţin de perfecţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate din Romania.
Scopul şi obiectivele cercetării constă în analiza evidenţei sistemului ASS la nivel naţional
în general, respectiv la nivelul judeţului Tulcea în particular, în vederea elaborării unor măsuri de
eficientizare a modalităţii de finanţare a ASS, ca element principal al sistemului ASS.
Scopul rezidă din următoarele sarcini ale cercetării :
a) analizarea modelelor de finanţare la nivel european;
b) evidenţierea particularităţilor naţionale ale implementării sistemului ASS (apariţia, tranziţia,
consolidarea);
c) analizarea complexă a finanţării sistemului ASS din România, pe categorii de servicii medicale;
d) analiza rolului sistemelor alternative de asigurări de sănătate (complementare şi suplimentare);
e) stabilirea concluziilor şi determinarea măsurilor/ propunerilor de îmbunătăţire a sistemului ASS.
Subiectul studiului îl reprezintă activitatea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în
general şi al Casei de Asigurări de Sănătate Tulcea, în particular, prin prisma legislaţiei existente,
care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei sistemului.
Obiectul studiului îl constituie valabilitatea necesităţii existenţei sistemului de asigurări
sociale de sănătate şi al reformării lui continue, prin prisma rezultatelor obţinute la nivel naţional şi
în particular la nivelul judeţului Tulcea.
Structurarea lucrării a respectat modelul unei lucrări de doctorat.
Astfel în introducere s-a făcut un preambul al actualităţii temei studiate.
În Capitolul I: « Conceptul şi evoluţia asigurărilor sociale de sănătate », se face o
radiografiere generală, cu privire la geneza asigurărilor de sănătate din Europa şi nu numai,
sistemele existente în prezent pe plan mondial şi modul lor de implementare la nivel internaţional.
Totodată este radiografiată finanţarea sistemelor de asigurări de sănătate în diferite ţări,
descrierea pieţei serviciilor de sănătate.
În Capitolul II « Rolul asigurărilor sociale de sănătate din România », am avut în
vedere o analiză teoretică a evoluţiei SASS din România prin prisma, legislaţiei aferente şi a
mutaţiilor produse în timp de aceasta.

4
Am avut cu precădere în vedere analiza sistemului de finanţare, a mecanismelor de finanţare, ca
motor al existenţei şi evoluţiei sistemului.
În finalul capitolului, am analizat implementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
la nivelul judeţului Tulcea.
În Capitolul III «Eficacitatea şi eficienţa implementării SASS», am avut în vedere
analiza rezultatelor introducerii acestui sistem, se prezintă căile şi posibilităţile de rezolvare a
problemelor investigate, având drept scop îmbunătăţirea SASS şi implicit a acoperirii într-o măsură
cât mai mare a accesului populaţiei la serviciile medicale.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării. Metodologia cercetării sa bazat
pe utilizarea următoarelor metode : metoda sintetică, metoda logică şi didactică, metoda analizei
comparative, metoda normativă, metoda statică şi dinamică, metoda analizei şi sintezei, abstracţiei
ştiinţifice, metoda corelării etc.
Reperul teoretic al cercetării îl constituie lucrările savanţilor şi cercetărilor cu renume
mondial din diferite ţări, din România şi din Republica Moldova.
Drept bază metodologică şi informaţională a lucrării au fost actele legislative şi
normative aferente, informaţiile de la Direcţia Judeţeană de Statistică, de la departamentul de
statistică al CNAS şi al CAS Tulcea.
Noutatea ştiinţifică a lucrării.
Cele mai semnificative rezultate ale cercetării ce conţin elemente ştiinţifice noi şi pot fi
prezentate pentru susţinere sunt:
 evaluarea reformei sistemului de asigurări de sănătate în România şi în particular în judeţul
Tulcea;
 evaluarea fezabilităţii asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, prin prisma riscurilor
politice, financiare, administrative;
 estimarea avantajelor diferitelor modele a sistemelor de asigurări sociale de sănătate, inclusiv
cel al Republicii Moldova. Stabilirea particularităţilor sistemului ASS din România şi
particularităţile implementării lui în judeţul Tulcea;
 argumentarea ştiinţifică a sistemului de finanţare aferent ASS;
 definitivarea principiilor metodologice de mobilizare a resurselor, de organizare a finanţării
ASS şi de contractare cu furnizorii de servicii medicale;
 argumentarea căilor de înlăturare a inegalităţilor existente în judeţele mai sărace, cu privire la
implementarea sistemului ASS în general, a mecanismului de finanţare în special;

5
 elaborarea direcţiilor strategice de dezvoltare a sistemului ASS. Propuneri de imbunătăţire,
inclusiv a sistemului de finanţare.
Valoarea aplicativă a rezultatelor certării constă în:
 analiza rezultatelor reformei sistemului de asigurări de sănătate în România şi judeţul Tulcea;
 analiza sistemului ASS în general şi a sistemului de finanţare în special;
 propunerea menţinerii unui fond la dispoziţia SNAC care să permită asigurarea unei
reechilibrări la nivelul structurilor administrativ teritoriale judeţe sau euroregiuni pe viitor;
 prezentarea şi analiza mecanismelor de finanţare pe categorii de asistenţă medicală;
 consolidarea finanţării asistenţei medicale primare în funcţie de serviciile efectiv realizate;
 examinarea cadrului legislativ-normativ privind sistemul de asigurări sociale de sănătate,
determinînd posibilităţile de îmbunătăţire a sistemului în general şi la nivelul judeţului Tulcea în
particular;
 actualizarea normelor metodologice de aplicare a contractului cadru în sensul stimulării
dezvoltării reţelelor de farmacii şi puncte de lucru farmateutice în mediul rural;
 aprobarea repartizării pe trimestre a bugetului anual de venituri şi cheltuieli aprobat de CNAS,
aşa cum se solicită de către CAS Tulcea (solicitare aprobata de Consiliul de Administraţie de la
nivelul instituţiei judeţene), care cunoaşte cel mai bine specificul sistemului ASS la nivel local
şi, implicit, nevoile de finanţare din timpul anului;
 alocarea globală a bugetului de venituri şi cheltuieli destinat serviciilor medicale pentru judeţul
Tulcea, care sa permită o împărţire detaliată, pe asistenţe medicale la nivel local, în funcţie de
necesităţile specifice judeţului.
 posibilitatea de a prezenta la CNAS(de regulă în cursul lunilor iunie-iulie ale fiecărui an)
propunerile de buget pentru anul viitor si proiecţiile pe următorii ani, aplicând o corelare a
indicatorilor macroeconomici la nivel naţional (creştere economică, inflaţie, etc.) cu indicatorii
specifici de la nivelul judeţului;
 analiza sistemelor alternative şi complementare ale asigurărilor de sănătate.
Rezultatele cercetării pot fi utilizate de către:
1) organele de stat în procesul de elaborarea legislaţiei noi şi de perfecţionare a celei existente
cu privire la organizarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
2) Cadrul didactic din cadrul instituţiilor de învăţămînt economic şi medical superior în
procesul de predare a disciplinelor de specialitate din domeniul financiar şi managerial.
Aprobarea tezelor fundamentale ale lucrării s-a efectuat în cadrul conferinţelor naţionale şi
internaţionale printre care :

6
 1) Conferinţa ştiinţifică internaţională „Economia regională: problemele şi perspectivele
dezvoltării”. – Bălţi, 24-25 iunie 2005.
2) Conferinţa ştiinţifică internaţională „Creşterea economică – prioritate naţională în contextul
integrării în Uniunea Europeană”. – Chişinău: CEP USM, 29 -30 octombrie 2008.
3) Simpozionul Internaţional „Cercetarea ştiinţifică – o competiţie permanentă”. –
Universitatea Tîrgu Mureş, 27 octombrie 2006.
Rezultatele cercetării expuse în teză sunt implementate de către Casa de Asigurări Sociale
de sănătate la nivelul judeţului Tulcea.
Cuvinte-cheie : Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Sistemul Asigurărilor Sociale de
Sănătate, standarde metodoilogice, fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate, programe de
sănătate, gradul de acoperire a populaţieie cu asigurări, calitatea serviciilor medicale, finanţarea
asigurărilor sociale de sănătate.
Tezele principale ale temei cercetare şi-au găsit reflectarea în 9 publicaţii ştiinţifice,
inclusiv 2 publicaţii în reviste de specialitate, în volum total de 4 coli de autor.

CAPITOLUL I. CONCEPTUL ŞI EVOLUŢIA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE

SĂNĂTATE - GENERALITĂŢI.

1.1. Apariţia Asigurărilor Sociale de Sănătate. Corelaţii teoretice privind apariţia

Asigurărilor Sociale de Sănătate şi piaţa produselor şi serviciilor în general, respectiv piaţa
serviciilor de îngrijire a sănătăţii, în special.
Scopurile de bază ale asigurărilor medicale constau în:
a) extinderea resurselor financiare destinate ocrotirii sănătăţii pe seama atragerii resurselor
extrabugetare;
b) descentralizarea gestionării activităţii medicale pe seama descentralizării la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale, a procesului de creare şi valorificare a fondurilor asigurărilor medicale;
c) ridicarea eficacităţii utilizării tuturor dotărilor aferente actului medical;
d) crearea premiselor de trecere la piaţa serviciilor medicale, păstrând totodată posibilitatea
acordării gratuite a acestora pentru păturile vulnerabile ale societăţii;
e) creşterea gradului de responsabilizare a personalului ce deserveşte instituţiile medicale;

7
 Istoria apariţiei asigurărilor este în strânsă legătură cu istoria dezvoltării societăţii. În secolul
XIX conceptul de asigurare migrează din sfera relaţiilor financiar-patrimoniale către cea socială,
conducând astfel la apariţia asigurărilor sociale.
În urma consolidării şi dezvoltării activităţii industriale, au apăru pe cale de consecinţă
întreprinderi mai mari, fabrici, astfel încât în procesul asigurării au fost atrase tot mai multe pături
sociale, un obiect important al asigurării devenind sănătatea.
De exemplu, în Franţa acestei perioade au existat aproximativ 5000 de societăţi de ajutor
mutual, pe caz de boală dar şi în cazul şomajului sau al pensionării. Unele dintre ele coordonau
centre curative (clinici), angajau medici, dar cel mai multe dintre ele se ocupau cu recuperarea
cheltuielilor pacientului după vizita medicului particular. În acest mod şi-au făcut apariţia societăţi
de asigurare în Anglia, Austria, Elveţia, Belgia, Rusia, Ţările Scandinave, etc.
Dar astfel de structuri benevole duceau permanent lipsă de resurse financiare deoarece
primele de asigurare achitate de muncitori reprezentau o sursă care nu depindea nici de salariul
muncitorului, nici de locul de muncă şi nu fiecare îşi putea permite achitarea primei de asigurare.
Prin urmare, către sfârşitul secolului XIX a apărut necesitatea soluţionării problemei
asigurărilor sociale de către stat, iar cerinţele muncitorilor şi ale membrilor de familie privind
asigurarea medicală obligatorie, fiind susţinute de majoritatea partidelor social-democrafice şi nu
numai.
Ca rezultat, în multe ţări europene au fost iniţiate şi aprobate acte legislative care aveau ca
obiect asigurarea muncitorilor în caz de boală, invaliditate, bătrâneţe sau şomaj. Conform acestor
acte legislative la achitarea primelor de asigurare, în afară de lucrători, au început să contribuie
întreprinzătorii, proprietarii fabricilor şi manufacturilor, care contribuiau cu pînă la 40% din primele
de asigurare, iar mai târziu la fondurile de asigurare a început să contribuie şi statul sub formă de
subvenţii.
Cu cât ponderea contribuţiei financiare a statului în cadrul sistemului de asigurări medicale
obligatorii este mai consistentă, cu atât actul de control al acestuia este mai prezent.
Consideraţiile teoretice privind apariţia ASS nu pot face abstracţie de piaţă în general şi
de piaţa serviciilor de sănătate în special.
Piaţa şi caracteristicile ei 1) :
a) piaţa este un mijloc de comunicare menit să pună în comun cunoştinţele şi acţiunile a milioane de
indivizi diferiţi;

1)1)
Filippini, M(Universitatea din Elveţia Italiană şi Politehnica federală din Zurich), Curs Master „Public şi privat în
serviciile de sănătate”, Universitatea Bucureşti 200, p 6-7

8
b) spre deosebire de ceea ce se întâmplă într-o economie planificată, într-o economie de piaţă
nimănui nu îi revine responsabilitatea de a fixa volumul de producţie şi de consum, de a pregăti
distribuţia bunurilor şi de a determina nivelul preţurilor;
c) punând în balanţă forţele care acţionează în sistemul economic prin intermediul ajustării
preţurilor, pieţele asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă;
d) punctul de echilibru într-o piaţă este atins atunci când cantitatea oferită de cei care vând, este
egală cu cantitatea cerută de cei care cumpără;
Preţurile îndeplinesc funcţia de semnal pentru producători şi consumatori şi, coordonează
deciziile acestora. Preţurile mai ridicate tind să reducă achiziţiile consumatorilor şi să încurajeze
producţia, în timp ce preţurile mai scăzute încurajează consumul şi frânează producţia.
De regulă pieţele au de rezolvat trei probleme de natură economică:
a) Ce anume se produce, aspect care este stabilit de consumatori prin deciziile de achiziţionare
cotidiene;
b) Cum se produce, aspect care depinde de concurenţa dintre producători. Maximizarea profitului
determină unităţile să menţină costurile la un nivel minim, adoptând tehnici de producţie mai
eficiente. Concurenţa garantează că aceea care va fi aleasă va reprezenta metoda de producţie mai
eficientă;
c) Pentru cine se produce (cine consumă şi în ce cantităţi), aspect care depinde în mare măsură de
cererea şi oferta pe piaţă a factorilor de producţie. Raportul dintre cerere şi ofertă la nivelul
factorilor de producţie, determină practic atât salariile cât şi profiturile.
Virtuţile mecanismului de piaţă se realizează complet numai atunci când 2) :
 Există mulţi vânzători şi cumpărători;
 Există produse şi servicii omogene;
 Lipsa poluării în producţie şi consum;
 Există o mobilitate perfectă a factorilor de producţie;
 Informarea asupra pieţelor este completă.
Din practica economică a rezultat faptul că falimentele unor pieţe au condus la o justificare
pentru activitatea publică. Din acest punct de vedere se consideră că există 6 (şase) cauze principale
de insuficienţă a pieţei, fiecare fiind utilizată ca un argument de justificare a unei intervenţii publice
la nivelul pieţei:
1) concurenţa insuficientă;
2) bunuri publice;

2)2)
Filippini,M(Universitatea din Elveţia Italiană şi Politehnica federală din Zurich), Curs Master „Public şi privat în
serviciile de sănătate”, Universitatea Bucureşti 200, p 8-14

9
3) externalităţi;
4) carenţe în informare;
5) redistribuirea bunurilor meritoase (de utilitate publică);
6) şomaj, inflaţie şi dezechilibru.
Cu privire la concurenţa insuficientă, trebuie menţionat faptul că pentru o bună funcţionare
a mecanismului pieţei, în sistem trebuie să existe un grad înalt de concurenţă între unităţi.
În ceea ce priveşte bunurile publice, acestea sunt reprezentate de bunuri pe care piaţa privată
fie nu le oferă deloc, fie le oferă în cantităţi insuficiente. În categoria acestora intră apărarea
naţională, învăţământul, sănătatea etc.
Externalităţile sunt de doua categorii 3) :
a) externalităţi negative, care reprezintă cazuri în care un individ/ mai mulţi indivizi impun un cost
altui individ/altor indivizi pe care nu îi recompensează însă în vre-un fel (ex: poluarea atmosferică
prin fumat care induce costuri suplimentare fie prin costuri privind sănătatea, fie prin procurarea
unor mijloace de contracarare a acestei poluări);
b) externalităţi pozitive, se referă la cazurile în care un individ/mai mulţi indivizi induc altora un
beneficiu fără a fi însă recompensaţi (ex: utilizarea unui aparat de aer condiţionat, existenţa unei
grădini înflorite, etc).
De regulă, când există asemenea externalităţi, alocarea resurselor realizate de piaţă poate să
nu fie eficientă.
Cu privire la carenţele informaţionale trebuie specificat faptul că una din condiţiile care
garantează funcţionarea pieţei, este informarea perfectă a « actorilor » economici. S-a constatat că
această transparenţă nu este întotdeauna controlabilă, existând multe situaţii caracterizate de
asimetrie informaţională, care poate conduce la dispariţia unei pieţe.
Cu privire la redistribuirea aşa numitelor « bunuri meritoase », trebuie menţionat că pieţele
de tip concurenţial pot da naştere unei distribuţii foarte inegale a venitului, care poate lăsa unor
indivizi resurse insuficiente pentru a accede la această categorie de bunuri de utilitate publică.
Argumentele în favoarea redistribuirii venitului nu se bazează pe studiul eficienţei economice, în
schimb se bazează pe valori sociale de primă importanţă (echitate, solidaritate, subsidiaritate).
În ceea ce priveşte necesitatea intervenţiei statului în situaţia unui şomaj ridicat, a unei
inflaţii ridicate, care conduc la dezechilibre, nu cred că mai necesită comentarii suplimentare.
Concluzionând se poate spune că:
1) Pieţele concurenţiale se caracterizează prin 4) :

3)3)
Renade,W „Marketing and health care, a comparative analysis, Ed.1998, London: Longman
4)4)
Samuelson,P.A;Nordhaus, W.D, Economia(Ediţia a XV-a), Mc. Gran Hill, 1996, p4

10
  Producători mulţi;
 Unităţi care maximizează profitul;
 Realizarea de produse omogene;
 Consumatorii beneficiază de o informare perfectă;
 Plata se face direct de către consumator.
2) Pieţele sanitare se caracterizează prin:
 Un număr limitat al furnizorilor de servicii medicale şi, cu deosebire, a spitalelor (cu
excepţia oraşelor);
 Existenţa altor obiective decât acela al maximizării profitului;
 Consumatorii au o informare insuficientă;
 Pacienţii acoperă doar o parte a costurilor.
Procesul de « producţie » în sănătate, cuprinde 3 (trei) componente:
a) intrări (input): capital, muncă, cunoştinţe;
b) producţia de servicii pentru sănătate (output);
c) efectele directe şi indirecte asupra stării de sănătate a populaţiei (outcome), care pot fi măsurate
în diferite moduri:
 Numărul de ani de viaţă câştigaţi sau numărul de decese evitate;
 Reducerea mortalităţii specifice;
 Ani de viaţă ajustaţi în funcţie de calitatea vieţii (QALY :Quality Adjusted Life Years).

1.2.Tipologii şi caracteristici ale Asigurărilor Sociale de Sănătate. 5)

În lume se cunosc patru tipuri de sisteme de ocrotire a sănătăţii:
1) Sistemul asigurărilor de sănătate în exclusivitate private (SUA) are ca specific cumpărarea de
către patron sau de către asiguraţi a serviciilor de sănătate. Finanţarea costurilor, în consecinţă, este
rezultatul contribuţiei individuale a asiguratului şi/sau a patronului. Furnizarea serviciilor de
sănătate este exclusiv privată şi centrată pe profit.
2) Sistemul naţional de sănătate reprezintă un alt model foarte răspândit, cunoscut şi sub
denumirea de « Modelul Beveridge ». Este întâlnit în Anglia, Italia, Grecia, Finlanda, Spania,
Norvegia, Suedia.
Principalele caracteristici ale sistemului sunt următoarele:
 Resursele financiare se colectează din impozit;
 Accesul populaţiei la serviciile de sănătate este gratuit;
 Gestionarea sistemului se face de către stat;
5)5)
Manole, Gh „Asigurările sociale de sănătate”, ediţia 1998, p18-24

11
  Controlul este asigurat de către Guvern şi, în ultimă instanţă, de către Parlament;
 Furnizorii de servicii medicale în ambulatoriu sunt salariaţi ai statului;
 Sistemul de plată a furnizorilor de servicii medicale este per salariu sau per capita;
 Furnizorii de servicii medicale de specialitate din unităţile sanitare cu paturi (spitalele),
primesc un buget general (global);
 Proprietatea asupra « mijloacelor de producţie » în acest domeniu este naţională (publică).
Sistemul naţional de sănătate are avantajul de a oferi, pe lângă gratuitatea accesului la serviciile
medicale, şi o bună echitate socială. Legat de aceste concepţii de bază, Biroul Regional al OMS
pentru Europa, în Carta-Program « Health for all », precizează în mod concret că « Sănătatea pentru
toţi  implică echitate. Aceasta înseamnă că trebuie reduse pe cât posibil inechităţile ce apar în
domeniul sănătăţii între ţări şi în cadrul aceleiaşi ţări ».
Echitatea în sănătate în aceeaşi ţară se impune deoarece există, în cadrul populaţiei, grupuri
sociale defavorizate, care prezintă cel mai mare coeficient de risc la boală şi cel mai mic acces la
servicii de sănătate, dacă aceasta s-ar acorda în sistem exclusiv privat.
În consecinţă, pentru aceste categorii sociale defavorizate exista şi cea mai mica şansă de
supravieţuire.
3)Sistemele de asigurări de sănătate (de tip Bismarck) reprezintă un alt model al serviciilor de
sănătate, inspirat din legislaţia socială germană din perioada 1882-1883. Sistemul este răspândit în
Franţa şi Germania şi stă la baza sistemului de asigurări sociale de sănătate implementat în
România.
Particularităţile unui astfel de sistem pot fi sistematizate astfel:
 Sursele de finanţare provin din cotizaţii lunare, obligatorii, plătite atât de asiguraţi cât şi de
angajatori (persoane fizice sau juridice);
 Subvenţiile de la bugetul statului, din bugetul local sau din alte surse, completează fondul de
asigurări sociale de sănătate;
 Funcţionarea acestor fonduri de asigurări sociale de sănătate este non-profit;
 Gestionarea şi utilizarea resurselor se face de către casele de asigurări de sănătate. Casele de
asigurări de sănătate încheie contracte cu asiguraţii (aspect care în sistemul asigurărilor sociale
de sănătate din România nu se întîmplă) asupra drepturilor şi serviciilor ce vor fi acoperite dintr-
o primă lunară de asigurare. Casele de asigurări de sănătate încheie contracte cu furnizori de
servicii medicale (aspect care se regăseşte în SASS din România), care sunt persoane fizice
şi/sau juridice.

12
 Asiguraţii în cadrul acestui sistem de asigurări de sănătate au libertatea de a opta şi de a
schimba furnizorul de servicii medicale daca nu sunt mulţumiţi de calitatea prestaţiei serviciului
medical.
4) Sistemul de sănătate din fostele ţări socialiste europene (tip Semashko) a devenit de
domeniul istoriei. Avantajele acestui sistem sunt accesibilitatea şi echitatea, iar dezavantajele sunt
calitatea mediocră a serviciilor prestate şi imposibilitatea de a se adapta la cerinţele moderne
apărute prin progresul continuu ştiinţific şi organizatoric.
Un sistem de sănătate poate fi analizat şi caracterizat ţinând cont de două aspecte importante: fluxul
financiar si organizarea sa.
Din punct de vedere al fluxului financiar, indiferent de tipul sistemului de sănătate, există
trei mari actori: terţul plătitor, furnizorul de servicii medicale şi consumatorul (pacientul). În
această triadă, rolul fiecărui actor este bine delimitat, fiind reprezentat atât de drepturi cât şi de
obligaţii, după cum urmează:
Terţul plătitor.
Dreptul: de a încasa primele, taxele, respectiv impozitele sau contribuţiile;
Obligaţia: de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate de furnizori.
Furnizorul de servicii medicale.
Dreptul: de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate;
Obligaţia: de efectua serviciile medicale către consumator sau pacient.
Consumatorul (pacientul).
Dreptul: de a avea acces la servicii medicale;
Obligaţia: de a plăti prime (în cazul colectării fondurilor de societăţi de asigurări), taxe (în cazul
colectării fondurilor de către stat), respectiv impozite sau contribuţii (în cazul colectării de către
instituţii publice autonome, gen case de asigurări de sănătate);
În funcţie de diferitele tipuri de corelaţii care se realizează între cei trei actori sus menţionaţi, se
pot defini 7 (şapte) tipuri (modele) de sisteme de sănătate care vor fi descrise în continuare.
Modelul 1: cu plata voluntară (« din buzunar ») 6) .
Acest model reprezintă forma cea mai simplă a pieţei sanitare private, fără asigurări, cu plata
directă, din buzunar, pe baza tranzacţiilor directe între furnizorii de servicii medicale şi consumatori
(pacienţi).
Plata serviciilor depinde de capacitatea de plată a pacienţilor. Atunci când veniturile sunt
insuficiente sau când cheltuielile sanitare sunt neaşteptat de mari, modelul nu poate asigura un acces
adecvat şi echitabil la asistenţă sanitară. Acest model este satisfăcător doar pentru intervenţii minore
6)6)
Rădulescu, S „Managementul serviciilor de sănătate-tipologii şi caracterisitici ale sistemelor de sănătate”, p24-33

13
sau de rutină, care implică costuri reduse, şi joacă doar un rol minor, suportiv, în cadrul altor
sisteme. Este utilizat mai ales pentru plata parţială sau totală a medicamentelor. De asemenea,
consultaţiile medicale primare pot fi plătite astfel, în nici un caz nu se poate aplica serviciilor
medicale spitaliceşti sau prespitaliceşti (de ambulanţă). Aproape toate principiile ce stau la baza
politicilor moderne de sănătate, ar rămâne nesatisfăcute prin utilizarea unui asemenea mecanism de
plată.
Modelul 2: de asigurare voluntară cu rambursare ulterioară către pacienţi.
Funcţionarea pieţelor sanitare private poate fi întărită prin introducerea asigurărilor de
sănătate voluntare, rămânând însă în continuare efecte secundare nedorite. Modelul implică:
a) plata directă de către pacient, per act, a furnizorilor de servicii medicale;
b) competiţie între societăţile de asigurări;
c) prime în funcţie de riscurile individuale;
d) nu există legături între furnizori şi societăţile de asigurări, întrucât decontarea plaţilor efectuate la
pct.a) se rambursează de către asiguratori pacienţilor (asiguraţilor).
Acest model este considerat superior celui prezentat anterior, pacienţii putându-se asigura împotriva
unor cheltuieli medicale neaşteptate prin intermediul primelor plătite.
Modelul prezintă două dezavantaje majore:
 Când consumatorul este protejat prin acest gen de asigurări, apare fenomenul de « hazard
moral » ca urmare a inexistenţei unor stimulente de reducere a cererii de servicii medicale,
cerere care poate fi indusă chiar de către furnizori (medici). Acest fenomen poate fi
contrabalansat prin introducerea coplăţilor (împărţirea costurilor pentru servicii medicale între
pacient şi asigurator);
 Apariţia inechităţii sistematice, accesul la asigurări şi deci la asistenţă medicală va fi în strânsă
corelaţie cu capacitatea de plată a pacienţilor.
Societăţile de asigurări private vor încerca să scape de persoanele cu risc crescut de îmbolnăvire
sau, să le stabilească prime mari şi, pe cale de consecinţă, persoanele cu afecţiuni preexistente şi cu
venituri reduse vor avea mari dificultăţi şi vor fi excluse de la asigurările private de sănătate,
apărând fenomenul « selecţiei adverse ».
Acest model este « convenţional » pentru SUA, dar rar pentru ţările din Europa.
Acest tip de model este utilizat cu preponderenţă pentru alte sectoare decât cel medical
(asigurări de viaţă, de bunuri, etc).
Modelul 3 : de asigurare obligatorie cu rambursarea pacienţilor.
Problemele legate de echitate şi selecţia riscurilor întâlnite la modelul anterior, pot fi
diminuate prin introducerea obligativităţii asigurărilor în funcţie de venituri (o cotă procentuală din

14
venitul individual), fapt ce conduce la fenomenul  « solidarităţii », cei bogaţi cotizînd şi pentru cei
cu venituri mai reduse. Acest model menţine în mare parte principiile descrise la modelul anterior:
a) plata directă, per act, a furnizorilor de servicii medicale, de către pacienţi;
b) fondurile finanţatoare nu sunt în competiţie;
c) nu există legături între furnizori şi finanţatori, întrucât decontarea plăţilor efectuate la pct.a) se
rambursează de către asiguratori pacienţilor (asiguraţilor);
Deşi pot exista multiple fonduri de boală (după localizarea geografică, profesiune, etc) şi
chiar libertatea cetăţenilor de a alege între fonduri, trebuie să existe prime uniforme şi subsidiaritate
între fonduri pentru a prezerva principiul solidarităţii amintit anterior, deci competiţia nu poate
avea loc.
Deşi prin acest model se poate obţine o anume echitate în accesul la serviciile sanitare şi
plata lor, continuă să persiste unele probleme întâlnite la modelul anterior: « hazardul moral »
caracterizat printr-o cerere indusa de ofertă (de furnizori) şi tendinţa spre costuri administrative
mari. Aşa cum am specificat, hazardul moral poate fi contrabalansat prin introducerea sistemului de
coplăţi.
Elemente din acest tip de model se întîlnesc în Belgia şi Franţa.
Modelul 4 : de asigurare voluntară contractuală 7) .
Pieţele private europene au realizat de multă vreme aranjamente de asigurare voluntară
care implică relaţii contractuale între societăţile de asigurări de sănătate şi furnizorii independenţi
de servicii pentru sănătate.
Aceste aranjamente permit furnizorilor de servicii medicale, să realizeze servicii parţial sau
total gratuite pentru membrii asiguraţi. Acest tip de model este caracterizat prin:
a) servicii furnizate liber pacienţilor asiguraţi;
b) competiţie între societăţile de asigurări;
c) plata per act (per serviciu) sau per capita (funcţie de capitaţie) se realizează prin intemediul
terţului plătitor;
d) competiţia dintre furnizorii de servicii medicale este dirijată (influenţată) de societăţile de
asigurări (care iniţiază clauzele contractuale) şi nu de pacienţii individuali.
Acest model poate fi întâlnit la rândul lui şi sub forma controlului asiguratorilor, ceea ce implică
la rându-i trei variante:
 Controlul societăţilor de asigurări de către consumatori (precum era situaţia în Europa anilor
’20-’40);

7)7)
Domberger, S; Jensen, P „Contracting aut by the public sector:theory, evidence, prospects”, Oxford Rewiew of
Economic Policy, 1997, p 67-78

15
 Controlul societăţilor de asigurări de către medici sau alţi furnizori (aşa cum este în prezent
situaţia din SUA);
 Controlul societăţilor de asigurări de către organizaţii private independente atât ale furnizorilor,
cât şi ale consumatorilor.
Aceste scheme pot acoperi asistenţa primara, cât şi pe cea spitalicească, ceea ce presupune că:
 Opţiunea consumatorilor este de obicei restrânsă de contractele încheiate cu furnizorii;
 Societatea de asigurare are atât stimulentul cât şi mijloacele de a negocia servicii de bună
calitate pentru consumatorii care cotizează.
Dacă asistenţa spitalicească este furnizată sub acest model, atunci medicii din asistenţa primară
acţionează de obicei ca un filtru pentru pacienţi.
Acest model poate fi mai eficient datorită puterii deţinute de asigurator, cât şi de rolul de
filtru al medicului de asistenţă medicală primară (medicii de medicina generală). Atunci când
medicii devin şi proprietarii societăţii de asigurări, acest avantaj potenţial se diminuează mult.
Există deasemenea avantajul unor costuri administrative mai scăzute, iar calitatea serviciilor este
rezervată.
Dezavantajele majore sunt legate de capacitatea redusă în realizarea echităţii şi
solidarităţii.
În Europa aceste modele au fost abandonate, deoarece se adresau în principal celor ce
lucrau, lăsând neacoperită o parte importantă a populaţiei.
Modelul 5: public contractual. 8)
Acest model se regăseşte frecvent în schemele de asigurări obligatorii europene şi se bazează pe:
 Servicii furnizate consumatorilor eligibili în mod liber;
 Contribuţii obligatorii legate de venituri;
 Plata per act şi/sau per capitaţie către furnizorii independenţi, se realizează prin intermediul
fondurilor de asigurare.
Principalele caractreristici ale modelului constau în:
a) terţul plătitor este un organism public, care are relaţii contractuale cu furnizorii de servicii
medicale;
b) frecvent, metoda de plată este dependenţa de cantitatea şi calitatea muncii prestate.
Şi acest model poate avea mai multe variante, astfel:
 Sursa de finanţare poate fi impozitul general şi nu doar primele de asigurare;

8)8)
Altermatt, K „New Public Management: de la theorie la practique”, La vie economique, 1996, p16-24

16
 Terţul plătitor poate fi, în locul fondurilor de asigurări de sănătate, guvernul central, autoritatea
locală sau chiar doctorii de prim nivel (doctorii din spital) pentru cel de la al doilea nivel
(spitalele putînd deveni astfel organisme publice).
Este comun pentru furnizorii europeni de servicii medicale, aflaţi în acest tip de sistem, să
fie liberi să facă contracte cu orice fond de asigurări, pe principiul « libertăţii de alegere ». Acest
aspect sporeşte opţiunile pacienţilor, prin comparaţie cu modelul voluntar, dar cu preţul
transformării fondurilor de asigurări de sănătate în simple oficii de plată pasive.
Ca rezultat, negocierea tarifelor are loc, de regulă, între reprezentanţii regionali sau naţionali
ai furnizorilor şi finanţatorilor. Modelul contractual public menţine libertatea de alegere a
furnizorilor de servicii medicale de către pacienţi, deşi acest lucru depinde de natura clauzelor
contractuale. Nu oferă, de regulă, libertatea alegerii societăţii de asigurări (asiguratorului). Fiind
obligatorie plata contribuţiei, modelul asigură nivelul de echitate dorit.
Este modelul dominant pentru asistenţa primară în Germania, Irlanda şi Anglia şi pentru
spitalele din Germania, Belgia, Olanda, Anglia. E utilizat parţial şi pentru asistenţa primară din
Franţa şi Belgia.
Este totdată modelul în jurul căruia se centrează multe din reformele sistemelor de sănătate
contemporane.
Modelul 6 : de asigurare voluntară cu integrare între furnizor şi asigurator.
La începutul dezvoltării pieţei private a serviciilor pentru sănătate europene, unele grupuri
de asiguratori (societăţi de asigurare pentru sănătate), au considerat mai util să angajeze medici cu
salariu şi să fie şi proprietarii facilităţilor medicale, mai ales pentru asistenţa primară.
Acest model se caracterizează prin:
a) servicii furnizate liber pacienţilor;
b) competiţie între asiguratori;
c) prime voluntare fixe (fără legătură cu veniturile individuale);
d) integrare verticală (pe principiul subordonării) între asiguraţi şi furnizori (medici), cu plata prin
salarii şi bugete prospective;
e) libertatea de alegere a medicului de către pacienţi este limitată de alegerea societăţii de asigurare.
Acest model prezervă libertatea alegerii societăţii de asigurare, dar restrânge scala furnizorilor
Are un bun potenţial pentru eficienţa micro şi macroeconomică, prin:
 Stimularea competiţiei;
 Economii administrative ca urmare a integrării pe verticală, sus menţionată.

17
 Ca orice model voluntar, şi cu acest model este dificil de obţinut protecţia grupurilor
vulnerabile, deoarece dobândirea asigurării este dependentă de capacitatea de plată, iar grupurile cu
risc de îmbolnăvire vor trebui să plătească mai mult.
Este tipul de model utilizat în SUA, fiind puţin utilizat în Europa.
Modelul 7 : de asigurare obligatorie cu integrare între furnizare şi asigurare (model public
integrat).
Varianta publică a modelului anterior a fost larg răspândită în sistemele obligatorii.
Caracteristicile acestui model constau în:
a) servicii furnizate liber pacienţilor;
b) terţii plătitori sunt organizaţi de organisme finanţatoare publice, de obicei autorităţile publice
centrale sau locale;
c) finanţarea este asigurată prin contribuţii obligatorii, legate de venituri;
d) plata medicilor se face de obicei prin salarii şi bugete prospective.
În general, în acest model, guvernul este atât asiguratorul cât şi furnizorul principal. Pot
exista şi aici variante ale modelului, cum ar fi finanţarea prin asigurări sociale de sănătate. De
regulă, consumatorii nu au libertatea de alegere a asiguratorului.
Versiunea publica a modelului integrat duce la limitarea libertăţii de alegere atât a
furnizorilor, cât şi a asiguratorilor. Prin comparaţie cu modelul integrat privat, tendinţa de
subutilizare a serviciilor nu mai e contrabalansată de necesitatea de a atrage şi menţine noii clienţi,
de vreme ce asigurarea este obligatorie.
Comparativ cu modelul contractual public, alegerea de către pacient a medicului de asistenţă
primară şi de către acesta a spitalului, deşi există teoretic, practic este ineficientă. Banii nu urmează
pacientul când plata se face prin salarii şi bugete globale. Astfel, furnizorii eficienţi sunt
« stimulaţi » prin mai multă muncă, dar nu şi prin resurse sporite. Furnizorii ineficienţi sunt
recompensaţi printr-o viaţă liniştită şi aceleaşi resurse. « Coada » (aglomeraţia) pentru serviciile
medicale este frecventă, iar pacienţii sunt trataţi ca nişte subiecţi pasivi, şi nu ca nişte »clienţi » ce
trebuie mulţumiţi.
Lipsesc şi stimulentele pentru ca furnizorii să-şi minimizeze costurile. De exemplu,
cheltuielile reduse ale unui spital nu pot fi păstrate, ci de obicei sunt urmate de o reducere a
bugetului pentru anul următor.
Eficienţa macroeconomica este responsabilitatea guvernului şi, datorită naturii integrate a
modelului, acestuia îi este relativ simplu să controleze cheltuielile sanitare, la nivelul dorit. De
asemenea, acest model este capabil să realizeze şi economii admnistrative mai mari faţă de modelul

18
contractual. Datorită obligativităţii, poate asigura acoperirea universală a populaţiei şi nivelul dorit
de echitate.
Este modelul dominant în Spania şi, pentru spitalele publice, în Franţa şi Irlanda, ca şi
pentru spitalele din Anglia înainte de reforma actuală. A fost , de asemenea, comun fostelor
regimuri socialiste.
9) 10)
În ceea ce priveşte modelul românesc al sistemului de asigurări de sănătate, se
apropie cel mai mult de ceea ce am descris sub denumirea de model public integrat, cu avantajele şi
dezavantajele menţionate anterior.
Astfel modelul românesc se caracterizează prin:
a) existenţa unui model social al asigurărilor de sănătate (reglementat prin Legea nr. 145/1997,
modificată prin Ordonanţa de Urgenţă nr.150/2002), care are în vedere două principii importante şi
anume:
 Principiul subsidiarităţii fondurilor constituite;
 Principiul solidarităţii populaţiei (de la cei mai bogaţi către cei mai săraci, de la cei mai
puţin bolnavi către cei mai bolnavi, de la cei tineri către cei bătrâni);
b) obligativitatea plăţii contribuţiei (cu excepţia categoriilor de pensionari şi a persoanelor
prevăzute prin legi speciale), atât de către angajatori (persoane juridice sau fizice, în proporţie de
7% din venituri), cât şi de angajaţi (în proporţie de 6,5%);
c) asigurarea unui pachet minimal, de siguranţă, chiar şi pentru persoanele paupere, aflate în
imposibilitatea de a efectua plata contribuţiei şi care nu se regăsesc sub o formă de protecţie socială,
ca urmare a lipsei fondurilor necesare cu această destinaţie, aflate la dispoziţia organelor
administraţiei locale;
d) colectarea iniţială a contribuţiei de către casele de asigurări de sănătate, care aveau în acelaşi
timp şi calitatea de finanţator. De la începutul anului 2004 însă, colectarea fondurilor de la
persoanele juridice au fost preluate la Ministerul Finanţelor Publice (rămânând la nivelul caselor
judeţene doar colectarea de la persoanele fizice), astfel încât practic casele de asigurări au rămas
doar cu rolul de finanţator al furnizorilor de servicii medicale, ca urmare a redistribuirii fondurilor
de către organele specializate ale Ministerului Finanţelor Publice;
e) încheierea de contracte cu furnizorii de servicii medicale, la iniţiativa caselor de asigurări de
sănătate, pe baza unui Contract-cadru şi a unor Norme metodologice de aplicare a Contractului-
cadru de furnizare a serviciilor medicale, aprobate pentru fiecare an, de către reprezentanţii
naţionali ai actorilor sistemului : Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (pe
9)9)
Manole, Gh „Asigurările sociale de sănătate”, ediţia 1998, p26-29
10)10)
Constantinescu, D „Asigurările de sănătate-între statul paternalist şi responsabilitate individuală” Editura Mustang,
2007, p 39-44

19
de o parte), respectiv organizaţiile profesionale: Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciştilor, etc, (pe
de altă parte);
f) plata furnizorilor de servicii medicale de către finanţatori (casele de asigurări de sănătate), astfel;
 Per serviciu şi per capita pentru asistenţa primară;
 Per serviciu pentru restul asistenţelor medicale (asistenţa ambulatorie de specialitate, asitenţa
pentru servicii medicale paraclinice, asistenţa de urgenţă prespitalicească, asistenţa
stomatologică, asistenţa medicală de recuperare, asistenţa cu medicamente compensate şi
gratuite în ambulatoriu, asistenţa privind dispozitivele medicale, asistenţa medicală de îngrijire
la domiciliu, asistenţa medicală aferentă programelor de sănătate);
 Prin bugete globale pentru asistenţă spitalicească, în funcţie de indicatorii fizici contractaţi cu
spitalele mici (număr de externări, număr de zile de spitalizare, tariful pe ziua de spitalizare în
funcţie de categoria spitalului);
 Prin finanţare în sistem DRG (în funcţie de cazurile rezolvate), pentru spitalele mari: judeţene,
de urgenţă sau universitare.
În prezent, pentru completarea sistemului actual al asigurărilor de sănătate din România, se
impune legiferarea apariţiei caselor private de asigurări pentru sănătate, care ar induce o concurenţă
sporită atât între casele de asigurări cât şi între furnizorii de servicii medicale, care ar avea drept
ţintă finală creşterea cantităţii şi calităţii actului medical şi, prin aceasta, creşterea satisfacţiei
consumatorilor (asiguraţilor) faţă de sistemul de îngrijire a sănătăţii.
11)
Cu privire la aspectele conceptuale ale finanţării îngrijirilor de sănătate, se poate
spune că serviciile de sănătate, spre deosebire de alte servicii, sunt cerute de un număr foarte mare
de persoane, dar cel mai adesea, îngrijirea sănătăţii costă foarte mulţi bani. Dacă fiecare individ ar fi
lăsat liber să decidă asupra consumului său de îngrijiri medicale şi să plătească pentru acesta,
consumul serviciilor medicale ar fi foarte diferit de la un individ la altul, în condiţii egale de boală,
în funcţie de capacitatea de plată a fiecăruia. Din motive de echitate, în aproape toate ţările există o
politică naţională sanitară, care stabileşte cum se face accesul la consumul de îngrijiri medicale şi
cine plăteşte pentru acestea. Mecanismul de finanţare reprezintă instrumentul pentru punerea în
practică a acestei politici. Acest mecanism cuprinde:
1) colectarea resurselor pentru plata îngrijirilor medicale;
2) alocarea resurselor colectate;
3) plata « factorilor de producţie » (furnizorilor de servicii medicale).
1)Colectarea fondurilor destinate finanţării serviciilor de sănătate.

11)11)
Rădulescu, S „Managementul serviciilor de sănătate-tipologii şi caracteristici ale sistemelor de sănătate”, p65-100

20
Acest aspect al finanţării se referă la modul în care pot fi colectate resursele financiare pentru plata
serviciilor de sănătate. Resursele financiare pot fi colectate pe mai multe căi:
a) prin plata directă a serviciilor de către pacienţi;
b) din contribuţii voluntare la asigurări private de sănătate;
c) din contribuţii obligatorii la asigurările sociale de sănătate;
d) prin impozite directe (impozit pe venit, impozit pe profit) sau impozite indirecte (TVA, accize);
e) prin constituirea de depozite bancare cu destinaţie precisă pentru sănătate.
Modul de colectare a fondurilor determină tipologia sistemelor de sănătate.
Astfel întâlnim:
a) sisteme naţionale de sănătate, finanţate din impozite directe şi indirecte;
b) sisteme de asigurări sociale de sănătate, finanţate din contribuţii obligatorii ale persoanelor fizice
şi/sau juridice asigurate;
c) sisteme private de asigurări, finanţate din prime de asigurări voluntare;
d) sisteme de piaţă liberă, finanţate prin plata directă de către consumator (pacient).
2) Alocarea fondurilor către prestatorii de servicii medicale.
Acest aspect se referă la alocarea fondurilor, colectate printr-unul din mecanismele amintite
anterior, în plan regional (judeţean), către sectoarele de sănătate (asistenţa medicală primară,
asistenţa ambulatorie de specialitate, asistenţa serviciilor medicale paraclinice, asistenţa
spitalicească, asistenţa de urgenţă prespitalicească, etc,) şi către prestatorii de servicii medicale
(medici, spitale, ambulanţe, laboratoare de analize medicale, farmacii, etc), din domeniul privat sau
public.
Alocarea către judeţe se face pe baze istorice sau pe baza unei formule de alocare, care să ia
în consideraţie nevoile populaţiei din judeţele respective.
Alocarea către sectoarele de asistenţă medicală se poate face în funcţie de obiectivele de politică
sanitară.
Exemple de alocare către furnizorii de servicii medicale includ:
a) plata anticipată, în funcţie de cazuistica anticipată (se acordă o plată pentru fiecare caz tratat, în
funcţie de un cost prestabilit);
b) buget defalcat pe categorii de cheltuieli (se stabileşte volumul principalelor elemente de
cheltuieli: de personal, medicamente, alimente, cheltuieli materiale, cheltuieli de capital-investiţii);
c) buget global (se alocă o sumă globală pentru realizarea unui volum prestabilit de activităţi,
cheltuirea acestuia fiind la latitudinea managementului entităţii furnizoare de servicii medicale);
d) buget de practică medicală, este specific asistenţei medicale primare şi legat de capitaţia
medicului (numărul de pacienţi din lista medicului). În prezent în România s-a renunţat la alocarea

21
unui buget de practică medicală către cabinetele medicilor, finanţarea acestora reducându-se la doar
două surse: plata per capita şi per serviciu;
3) Plata furnizorilor de servicii medicale (« factorilor de producţie »).
Dacă personalul sanitar mediu este plătit de regulă prin salariu, medicii pot fi plătiţi în mai
multe moduri:
a) prin salariu;
b) plata per serviciu (pentru fiecare serviciu se primeşte un tarif sau un punctaj însoţit de un tarif,
care transformă punctele obţinute de medic în echivalent bănesc);
c) plata per capita (pentru fiecare pacient clasificat în funcţie de grupele de vârstă prestabilite se
stabileşte un tarif sau un punctaj acompaniat de un tarif, ca în cazul per serviciu);
d) plata în funcţie de o scară de valori relative (fiecare medic este plătit în funcţie de poziţia pe care
o ocupă într-o scară relativă de valori, stabilită pe baza anilor de pregătire necesari, dificultăţii
specialităţii, riscului şi costului practicii).
Modalitatea de plată a medicilor are implicaţii foarte mari asupra costurilor totale cu
îngrijirea sănătăţii.
S-a observat că ţările care utilizează plata per serviciu ca modalitate de plată a medicilor, au
cunoscut în ultimii douăzeci de ani o creştere mult mai mare a costurilor de sănătate, decât cele care
plătesc medicii prin salariu. Alegerea unui anumit mecanism presupune un compromis între
interesele medicilor (care cel mai adesea preferă plata per serviciu) şi interesele guvernului (care
urmăreşte limitarea costurilor).
Combinaţiile dintre cele trei aspecte menţionate mai sus-colectare, alocare şi plată - pot fi
diferite de la un sistem sanitar la altul. Cel mai simplu caz este acela al unui sistem privat, în care
consumatorii achită pe loc costul serviciilor sanitare. În acest caz, se suprapun generarea de resurse
cu alocarea lor şi plata prestatorilor (furnizorilor).
Cel mai adesea însă, ne confruntăm cu o separare a două sau a tuturor celor trei aspecte.
Statul intervine cel mai adesea în generarea veniturilor (cazul finanţării de la buget sau al
asigurărilor de stat), dar este adesea prezent şi în alocarea acestora şi stabilirea regulilor de
remunerare a furnizorilor de servicii medicale.

1.3. Finanţarea Asigurărilor Sociale de Sănătate 12) prin prisma experienţei internaţionale. 13)
Sub raportul furnizor (care poate fi public, privat orientat spre profit, privat orientat spre nonprofit)
- terţ plătitor, există trei tipuri de modele de finanţare:
12)12)
Constantinescu, D „Asigurările de sănătate-între statul paternalist şi responsabilitate individuală” Editura Mustang,
2007, p 34-39 si p121-143
13)13)
Cace, C „Asigurările sociale-management, evoluţie şi tendinţe”, Ed, Expert, Bucureşti, 2004

22
a) Modelul rambursării.
Consumatorii (pacienţii) plătesc factura furnizorului de servicii medicale după care li se
rambursează sumele de către terţul plătitor, care în această situaţie nu are relaţii directe cu furnizorii
(modelele din Franţa, Belgia);
b) Modelul contractului.
Terţul plătitor negociază direct contractele cu furnizorii de servicii medicale pentru a asigura
serviciile cuvenite propriilor înscrişi/asiguraţi (modele din Germania, Olanda);
c) Modelul integrării verticale.
Terţul plătitor este totodată şi proprietarul factorilor de prestare a serviciilor (factorilor de
“producţie”). Astfel, acesta gestionează şi controlează în mod direct furnizorii de servicii medicale
(Italia, Marea Britanie până în anul 1990).
Finanţarea îngrijirilor 14) de sănătate în ţările dezvoltate. 15)
În toate ţările lumii statul are, între altele, rolul de a regla ocrotirea sănătăţii, pe de o parte,
iar pe de altă parte de a participa la finanţarea serviciilor de sănătate. Aceasta este condiţionată de
imperfecţiunile pieţei serviciilor medicale şi asigurarea echităţii sociale, conform cărora populaţia
trebuie să beneficieze de minimul asistenţei medicale indiferent de nivelul veniturilor, iar garantarea
acestui drept este obligaţia statului.
În a doua jumătate a secolului XX, în aproximativ toate ţările cu economie de piaţă
dezvoltată au fost create sisteme sociale ale ocrotirii sănătăţii, accesibile pentru toţi sau pentru
majoritatea cetăţenilor.
Finanţarea asistenţei medicale pentru populaţie în sistemele sociale ale ocrotirii sănătăţii se
efectuează fie din sursele bugetului de stat (constituite din impozite), fie din sursele acumulate din
asigurarea medicală obligatorie (constituite pe baza plăţii contribuţiilor de asigurare achitate de
agenţii economici, angajaţi, stat, case de pensii, primării, agenţia de şomaj, etc.). În multe ţări este
prevăzut şi aportul populaţiei la achitarea serviciilor medicale, dar ponderea cheltuielilor particulare
în finanţarea îngrijirilor sociale de sănătate nu este mare, iar coplata conduce la o restrângere a
cererii.
Cuantumul finanţării pe bază de contribuţii în ţările cu economie de piaţă dezvoltată s-a
majorat considerabil în anii ’50-’70. Ponderea acestor contribuţii obşteşti pentru ocrotirea sănătăţii
în PIB a crescut de mai mult de două ori în perioada 1960-1980 (de la 2,5% în anul 1960 la 5,7% în
14)14)
Crivelli, L „Sisteme de sănătate, introducere în contextul internaţional (Curs de Master la Universitate Bucureşti,
2000, p 1-48
15)15)
M. Buga, C Eţco, M. Ciocanu : Preocupările importante în elaborarea politicilor în cadrul asigurărilor sociale de
sănătate în ţărilor din Europa de vest. Revista « Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină », Chişinău,
nr6(21), 2007, pag 35-42.

23
anul 1980), pentru ca până în anul 2000 să se ajungă la o constantă (6,1% în 1990, 6,0 % în 2000).
Sursa acestor informaţii este Organizaţia Colaborării Economice şi Dezvoltării (Diskette OECD
Health Data, 1998; OECD 2000).
Crizele petroliere din anii 1973 şi 1978 şi încetinirea ritmului de creştere economică, au pus
aceste ţări în faţa necesităţii căutării unor căi de diminuare a cheltuielilor de stat pentru programele
sociale (implicit cele privind sănătatea), micşorarea aşa numitei « povară socială » a statului. În
acelaşi timp cerinţele populaţiei privind calitatea şi diversitatea serviciilor medicale solicitate
continuă să crească. Pe cale de consecinţă, statele Europei de Vest s-au ciocnit de imposibilitatea
majorării cu aceleaşi ritmuri a resurselor financiare ca şi ritmul de creştere a cerinţelor populaţiei în
domeniul sănătăţii, ajungându-se astfel în situaţia ca prin acelaşi efort financiar să se asigure
creşterea calităţii serviciilor medicale prestate. Cu alte cuvinte, ţările europene au fost nevoite să se
gândească la economisirea resurselor şi utilizarea lor cu eficacitate şi eficienţă. În concluzie,
problemele principale ale reformei îngrijirilor de sănătate, manifestate în ţările cu economie de piaţă
dezvoltată în ani ’80-’90, au devenit menţinerea ritmului de creştere a cheltuielilor statului
concomitent cu creştea eficienţei şi eficacităţi sistemului de îngrijire a sănătăţii.
Politica menţinerii cheltuielilor s-a realizat în special în următoarele direcţii:
 Reglarea nivelului cererii la serviciile medicale (inclusiv a tratamentului cu medicamente în
ambulatoriu);
 Reglarea ofertei serviciilor medicale (inclusiv a tratamentului cu medicamente în ambulatoriu).
Actualmente în lume există trei sisteme de finanţare a îngrijirilor de sănătate: de stat,
asigurări sociale de sănătate şi particulară.
Un reprezentant evident al sistemului privat de finanţare sunt SUA. Cetăţenii din SUA au
garantată asigurarea sănătăţii din următoarele surse de finanţare:
 Asigurări private;
 Asigurări de grup (realizate de către patronat). În SUA legea prevede asigurarea medicală
obligatorie de către patronat, dacă numărul angajaţilor nu depăşeşte 25 de persoane;
 Programele publice de finanţare asigurate de statele componente;
 Programele naţionale de finanţare (« MEDICAID » şi « MEDICARE »).
« Medicare » este un program federativ de finanţare a asistenţei medicale destinat persoanelor
vârstnice şi/sau pentru persoanele care au pierdut capacitatea de muncă. Dreptul de a se folosi de
« Medicare » o au persoanele care au împlinit vârsta de 65 ani care primesc sau au dreptul să
primească indemnizaţia pentru asigurarea sociala (Social Security) şi, de asemenea persoanele care
au activat o anumita perioadă de timp ca funcţionari de stat. Pentru ca la atingerea vârstei de 65 ani

24
să beneficieze de dreptul la « Medicare », este necesară o anumita vechime în muncă (de regulă de
la 5 până la 10 ani), în concordanţă cu complexitatea locului de muncă.
Programul « Medicare » are două componente:
a) « hospital insurance », reprezintă asigurarea prin care se plătesc serviciile medicale spitaliceşti,
îngrijirea medicală la domiciliu şi cea aferentă bolnavilor cronici din clinicile speciale;
b) « medical insurance », decontează serviciile medicale aferente consultaţiilor şi serviciilor
medicale efectuate în cabinetele medicilor, tratamentul cu medicamente în ambulatoriu şi
celelalte servicii medicale.
Ambele componente ale « Medicare » presupun o sumă minima ce trebuie achitată de
pacienţi (indiferent de valoarea asigurării) la care se adaugă plăţile suplimentare, deoarece prin
«Medicare » în majoritatea cazurilor nu se achită toată suma aferentă serviciilor medicale prestate ci
doar o parte din ea (de regulă 80%).
Sunt şi situaţii în care ambele componente ale « Medicare » pot fi acordate fără plată (cu
titlu gratuit), dacă venitul pacientului este mai mic decât venitul aferent pragului de sărăcie şi nu
dispune de economii suficiente în bancă sau alte active financiare (acţiuni, obligaţiuni, etc). Nivelul
sărăciei se reexaminează anual de către guvernul federal şi se actualizează, după caz.
În afară de aceasta, administraţiile statelor din componenţa federaţiei pot stabili limitele,
care nu pot fi mai mici decât cele stabilite prin criteriile naţionale comune.
Programul de finanţare « Medicaid » nu se ocupă de vârstă şi pierderea capacităţii de muncă,
ci de nivelul veniturilor familiilor. Dacă veniturile sunt mai mici decât un anumit nivel (care este
stabilit de fiecare stat), atunci clienţii au dreptul la primirea înlesnirilor la « Medicaid », indiferent
de vârstă. Tot de către fiecare stat se determină şi nivelul maximal al veniturilor, ce permite
primirea înlesnirilor « Medicaid » şi restricţiile la serviciile prestate.
În Europa Occidentală sistemele de îngrijire a sănătăţii în ţările membre ale Uniunii
Europene, pot fi divizate în două grupe:
 Sistemul « Beveridj »;
 Sistemul « Bismark ».
Iniţierea creării sistemelor « Beveridj » s-a produs în urma întocmirii raportului Beveridj,
publicat în anul 1942 în care au fost sistematizate principiile organizării ocrotirii sănătăţii, aprobate
în Suedia în anii ’30.
În cadrul acestor sisteme deservirea medicală se finanţează pe calea impozitării, se
controlează de Parlament şi este accesibilă pentru fiecare cetăţean al ţării sau persoană, domiciliată
în această ţară. Medicii în astfel de sisteme sunt plătiţi în funcţie de numărul persoanelor deservite,
în timp ce unităţile sanitare cu paturi sunt finanţate din bugetul de stat. Toate ţările Europei de Nord

25
(Danemarca, Irlanda, Norvegia, Marea Britanie, Finlanda, Suedia) au implementat acest model
după al doilea Război Mondial. Statele Europei de Sud (Grecia, Spania, Italia, Portugalia) s-au
alineat la acest model în anii ’80, Canada în anii ’70. La momentul actual acest model este
dominant în majoritatea ţărilor dezvoltate.
Baza aşa numitelor sisteme de îngrijire a sănătăţii tip « Bismark » sau sisteme ale
asigurărilor medicale, a fost adoptată în Germania în anii guvernării lui Bismark. Aceste sisteme
funcţionau în ţările Europei Centrale şi de Est, în perioada interbelică, dar şi după al doilea Război
Mondial ele şi-au continuat dezvoltarea.
În astfel de sisteme serviciile medicale se finanţează din contribuţiile obligatorii, achitate de
către întreprinderi (angajatori persoane juridice şi fizice asimilate). Acest model a fost adoptat în
Germania, Elveţia, Franţa, Olanda, Belgia.
În Germania, pentru îngrijirile de sănătate, în ultimul timp se cheltuieşte aproximativ 8,1%
din PIB. În asigurarea medicală obligatorie este cuprinsă aproximativ 90% din populaţie, diferenţa
de 10% (reprezentând cetăţeni din păturile sociale superioare, cu venituri mari), fiind arondată în
zona asigurărilor medicale private.
De menţionat este faptul că cca. 3% din numărul celor încadraţi în sistemul asigurărilor
medicale obligatorii (cel 90% sus menţionat) se folosesc de asemenea de asigurarea privată, ce
permite alegerea altui medic, condiţii mai bune de spitalizare sau primirea compensaţiei
suplimentare în caz de îmbolnăvire.
Finanţarea îngrijirilor de sănătate se garantează 60% din contribuţiile colectate în conturile
pentru asigurări de sănătate, 10% din sursele private, 15% din surse bugetare şi 15% sursele
personale ale populaţiei (coplată). Mărimea medie a cotizaţiilor este de 13% aplicat fondului de
salarii, contribuţiile plătite de angajator şi angajat fiind în cote de regula egale: 6,5%.
Asigurările medicale din Germania se divizează în trei categorii esenţiale: asigurarea socială,
asigurarea obligatorie (»legală ») şi privată.
Asigurarea socială, reprezintă nivelul inferior al asigurării medicale. Pentru acest tip de
asigurare clientul nu suportă cheltuieli. La începutul fiecărui trimestru deţinătorul acestui tip de
asigurare primeşte « poliţa asigurării sociale », având între altele obligativitatea de a nu schimba
medicul în decursul acestei perioade de timp.
Asigurarea obligatorie («  legală  »), este accesată de cca. 80% din populaţia Germaniei.
Acest tip de asigurare este obligatorie pentru angajaţii care au un nivel al veniturilor sub cel
standard stabilit. Asigurarea este gestionată de casele medicale (casele de asigurări de sănătate).
Aceste case sunt create conform particularităţilor teritoriale, clientul având dreptul să aleagă casa
prin care el se asigură. Contribuţiile se stabilesc ca procent din venit, 50% din acestea fiind

26
suportate de angajator şi 50% de angajat. Clientul primeşte o cartelă de plastic (« card »), care
include informaţii despre respectivul client.
Asigurarea privată, este un tip de asigurare facultativă şi se adresează cetăţenilor care au
venituri mai mari decât cele standard stabilite de stat. Înainte de a beneficia de un asemenea tip de
asigurare, în prealabil clientul este supus unui control medical efectuat de medicul împuternicit al
firmei, deoarece mărimea cotizaţiilor depinde de mai multe criterii, în special cele legate de starea
sănătăţii şi vârstă. Nu se prevede plata suplimentară la medicamente, dar se prevede astfel de plată
în cazul internării în unităţile sanitare cu pături.
Asigurarea medicală în Franţa prezintă anumite particularităţi. Asigurarea socială obligatorie
acoperă cca. 75% din cheltuielile destinate îngrijirilor de sănătate, pentru acoperirea diferenţei de
25% este necesară încheierea asigurării facultative (privată) la o companie de asigurări specializată.
În ceea ce priveşte plata cheltuielilor cu medicamentele, aceasta este acoperită în proporţie de 70% -
90% din preţul medicamentelor, diferenţa fiind acoperită prin asigurare facultativă sau prin plata
individuală.
Preţurile şi tarifele la serviciile medicale sunt reglate de către Guvern şi se reexaminează de
două ori pe an, ceea ce implică şi reexaminarea cotelor de contribuţie în sensul majorării acestora.
Şi în Franţa există de asemenea trei surse fundamentale de finanţare a îngrijirilor de
sănătate: bugetul de stat, asigurarea medicală obligatorie şi resursele personale ale cetăţenilor.
În Marea Britanie un interes deosebit prezintă examinarea a două instituţii de drept privind
protecţia drepturilor pacienţilor:
a) una de stat - persoană împuternicită de Parlament, cu atribuţii în sistemul ocrotirii sănătăţii
(Health Service Ombudsman);
b) una nestatală (obştească) - persoană împuternicită de Mişcarea pentru ocrotirea victimelor
greşelilor medicale - AVMA (Action for Victims so Medical Accidents).
Împuternicitul parlamentar cu atribuţii în domeniul sănătăţii nu reprezintă o funcţie
subordonată guvernului şi are drept scop evaluarea periodică a sistemului de stat al ocrotirii
sănătăţii.
Astfel, lunar Împuternicitul Parlamentar publică rezultatele pe anumite probleme ale
ocrotirii sănătăţii. De asemenea anual pune la dispoziţia Parlamentului şi pacienţilor raportul total
pentru un an sau pentru câţiva ani precedenţi. Pe baza materialelor raportului prezentat are loc
audierea în Parlament a rapoartelor conducătorilor sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii.
În ultimele două decenii în multe ţări a fost realizată politica oferirii unei autonomii mai
mari instituţiilor medicale de stat, iar conducătorilor instituţiilor medicale li s-a acordat dreptul
soluţionării operative independente privind dirijarea resurselor financiare şi materiale.

27
 Instituţiile primeau unele posibilităţi de transferare a mijloacelor dintr-un articol de
cheltuieli în altul, să dezvolte servicii medicale, să utilizeze veniturile obţinute şi sursele bugetare
economisite, în scopul stimulării materiale a salariaţilor şi pentru investiţii. S-au extins drepturile
conducătorilor instituţiilor în aprecierea condiţiilor de muncă şi remunerarea personalului. Aceasta
s-a combinat cu implementarea formelor contractuale ale relaţiilor între instituţiile medicale şi
organele care le finanţează, şi de asemenea substituirea finanţării planificate cu diverse forme de
remunerare a activităţii acestor instituţii.
Însă independenţa economică acordată organizaţiilor medicale era deformată : unităţile
medicale nu purtau răspunderea economică totală pentru rezultatele activităţii desfăşurate. În cazul
insuficienţei resurselor pentru acoperirea datoriilor furnizorilor de mărfuri şi servicii,
responsabilitatea o purtau organele administraţiei de stat.
În baza analizei sistemelor de finanţare a ocrotirii sănătăţii în statele dezvoltate, putem
concluziona că cel mai reuşit model pentru condiţiile economice ale României îl constituie modelul
sistemului de ocrotire al sănătăţii de tip « Bismark ».
Finanţarea îngrijirilor de sănătate 16) în ţările cu economia în tranziţie. 17)
În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, reformarea sistemului de îngrijire a sănătăţii a fost
condiţionată de imposibilitatea creşterii finanţării în acest domeniu în ritmuri comparabile cu
cele ale creşterii necesităţilor populaţie faţă de diversitatea şi mai ales calitatea serviciilor medicale.
Aceasta a determinat direcţionarea restructurării către creşterea eficienţei sistemului de îngrijire a
sănătăţii, bazată atât pe o mai bună organizare a întregului sistem cât şi pe investiţii îndreptate către
acest scop.
În ţările cu economie de tranziţie (aşa numitele ţări post-socialiste), reformele au fost
condiţionate de imposibilitatea creşterii diversităţii şi calităţii serviciilor medicale bazată numai
pe alocările de la bugetul de stat, fiind astfel necesară o extindere a surselor de finanţare (exemplu:
contribuţiile obligatorii ale populaţiei) şi implicit a fluxurilor financiare.
Înlocuirea ideologiei socialiste cu cea de piaţă, a determinat orientarea reformelor în
domeniul îngrijirii sănătăţii către modelele utilizate în ţările cu o economie de piaţă dezvoltată.
Această alegere a fost încurajată şi de experţii occidentali, care expuneau ideile lor privind
organizarea sistemului de îngrijire a sănătăţii, respectiv adaptarea acestui domeniu, cât mai mult
posibil, la condiţiile de piaţă.

16)16)
MAYNARD, A., DIXON,A: Voluntary health insurance and medical savings account: theory and experience.
Funding health care: options for Europe, Open University Press, Buckingham, 2002.
17)17)
SCHREYOGG, J. , STARGARD, T., VELASCO-GARRIDO, M., BUSSE, R: Defining the “ Health Benefit
Basket” in nine European countries, in European Journal of Health Economics, suppl. 1, 2005.

28
 Primele state ex-socialiste/comuniste care au păşit pe calea reformei sistemului de îngrijire a
sănătăţii au fost: Ungaria, Vietnam, Slovenia, Estonia, Lituania, Cehia şi Rusia.
În Ungaria, Vietnam, Slovenia şi Estonia, asigurarea medicală pe bază de contribuţii
obligatori a fost introdusă în anul 1992, în Lituania, Cehia şi Rusia din anul 1993, după care au
urmat Albania şi Mongolia în anul 1994 şi mai târziu Georgia şi Kazahstan în 1997.
Ca bază a implementării modelelor de asigurare a îngrijirilor de sănătate, au stat următoarele
principii:
 Finanţarea sistemului din fondul de colectare a primelor/cotelor de asigurare, achitate de triada:
patronat (angajatori), sindicate (salariaţi) şi stat (pentru şomeri, populaţia pauperă, persoanele
private de libertate, persoanele care satisfac stagiul militar, etc.);
 Participarea populaţiei asigurate, în calitate de consumator, la finanţarea sistemului (exemple:
contribuţiile personale, coplată);
 Concurenţa dintre producătorii/furnizori de servicii medicale la încheierea contractelor de
furnizare a serviciilor medicale;
 Dreptul asiguraţilor în alegerea liberă a furnizorilor de servicii medicale şi a asigurătorului;
Formarea surselor financiare pentru asigurarea medicală obligatorie, a avut în vedere
introducerea contribuţiilor obligatorii pentru asigurarea medicală, atât pentru angajatori cât şi pentru
angajaţi.
Practic, în toate ţările, resursele suplimentare (în completare) pentru finanţarea îngrijirilor de
sănătate sunt alocaţiile bugetare, care reprezintă o compensare a contribuţiilor pentru populaţia
care nu lucrează (populaţia pauperă) sau pentru unele categorii speciale (ex: pensionarii).
Colectarea contribuţiilor în majoritatea ţărilor se realizează prin fondurile de asigurări de
sănătate, gestionate de casele medicale (casele de asigurări de sănătate).
În Kazahstan în anul 1998 şi în Estonia în anul 1999 funcţia colectării contribuţiilor pentru
asigurările medicale obligatorii a fost trecută în sarcina organelor fiscale. Pe cale de consecinţă,
gradul de colectare a sumelor destinate îngrijirilor de sănătate s-a micşorat la finele anului 1998 cu
18% (în preţuri comparabile) faţă de finele anului 1997. Organele fiscale considerau aceste plăţi ca
fiind de importanţă secundară, acordându-se prioritate taxelor şi impozitelor de stat. Faţă de fondul
asigurărilor medicale obligatorii, organele fiscale nu întrebuinţau activ sancţiuni şi amenzi pentru
neachitarea contribuţiilor pentru asigurările medicale obligatorii.
Fenomenul a fost asemănător şi în Estonia, când după transferul (în anul 1999) sarcinii
colectării de la casele medicale către agenţiile fiscale s-a înregistrat o reducere a surselor acumulate
cu această destinaţie.

29
 Prin urmare calitatea de asigurător al sistemului de îngrijiri de sănătate a fost preluată de
către instituţii specializate, create de stat (fondul asigurărilor medicale, casele medicale sau casele
de asigurări de sănătate), care dispuneau de reţele teritoriale proprii. În toate ţările, instituţiile
specializate în asigurări de sănătate sunt de regulă autonome faţă de bugetul de stat şi de Ministerul
de Finanţe, deşi nivelul acestei autonomii diferă de la caz la caz.
În majoritatea ţărilor, structurile din teritoriu ale instituţiilor specializate au monopolizat
funcţiile de asigurare şi decontare a serviciilor medicale pentru toţi locuitorii cu domiciliul pe
teritoriul ţării respective, aşa încât nu au putut fi create premisele creării unei concurenţe a
asigurătorilor în scopul atragerii unui număr cât mai mare de asiguraţi. (nr. în România există o
concurenţă, casele « paralele » - care au tot un caracter de instituţie publică, ce se va întări mai mult
prin apariţia caselor private conform Legii nr.85/2006 titlul X concomitent cu dispariţia caselor
« paralele »).
Politica creării condiţiilor de concurenţă între asigurători a fost pusă în aplicare doar în
câteva ţări.
De exemplu: în Cehia, în afara Fondului central de asigurări medicale (care acoperă cca.
83% din populaţie) au fost înfiinţate 28 de companii de asigurări private, specializate în asigurarea
angajaţilor din unele sectoare ale economiei, după care ulterior s-au redus la 17.
Asigurătorii erau puşi în condiţii de concurenţă:
 Orice cetăţean are dreptul să-şi schimbe asigurătorul pînă la de trei ori pe an;
 Asigurătorii nu au dreptul să refuze asigurarea nici unei persoane care i se adresează.
Un model asemănător se foloseşte şi în Slovacia, unde Fondul central asigură 87% din
populaţie.
Privatizarea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice a reprezentat una din direcţiile
prioritare ale reformei îngrijirilor de sănătate în toate ţările din Europa de Est. Aproape pretutindeni
era stimulată privatizarea cabinetelor medicale din asistenţa medicală primară (medicina de
familie), a celor din ambulatoriul de specialitate (clinice, paraclinice, stomatologice) şi mult mai
puţin unităţile sanitare din asistenţa medicală prespitalicească (de urgenţă) şi aproape deloc
sesizabilă, privatizarea unităţilor sanitare cu paturi (spitalele).
De exemplu, în Cehia, încă din anul 1995 asistenţa medicală ambulatorie de specialitate a
fost practic integral privatizată, iar în paralel guvernul a încercat să stimuleze şi privatizarea
spitalelor, încurajându-i pe medici să le răscumpere în parteneriat şi cu sprijinul statului. Această
încercare a fost întreruptă datorită insuficienţei cadrelor medicale.

30
 În general, privatizarea mai consistentă a spitalelor şi policlinicilor în ţările Europei de Est
nu a avut loc, în primul rând datorită atitudinii conservatoare a medicilor, care se temeau să piardă
finanţarea de la stat (inclusiv cuantumul mic al salariilor, dar sigur).
O excepţie de la regulă a reprezentat-o Germania de Est. După unificarea ţării în
anul 1990, au fost lichidate aproape toate policlinicile de stat, iar medicii care lucrau în ele au fost
nevoiţi fie să părăsească această specialitate, fie să continue activitatea în cabinete particulare.
Clădirile fostelor policlinici au fost oferite în închiriere/concesiune medicilor din cabinetele
particulare spre a le răscumpăra.
Dorinţa de a înlocui instituţiile vechi de îngrijire a sănătăţii, care erau gestionate de stat, nu a
fost acompaniată întotdeauna de o analiză detaliată a alternativei celei mai bune. Tranziţia de la
vechiul sistem al îngrijirilor de stat (care şi-a arătat inconsistenţa şi proasta gestionare a finanţării
exclusive prin bugetul statului), la sistemul asigurărilor de sănătate, a reprezentat la început mai
degrabă o fugă de vechiul sistem decât o acţiune foarte bine gândită.
Spre exemplu, în Estonia, odată cu introducerea în anul 1992 a sistemului asigurărilor de
sănătate obligatorii, nu a fost prevăzut un mecanism al redistribuirii veniturilor încasate de sistem,
între regiuni, în scopul nivelării condiţiilor financiare de finanţare a serviciilor de sănătate pentru
toţi cetăţenii ţării. Corecţia s-a realizat însă în anul 1994 când a fost înfiinţată Casa Medicală
Centrală.
18) 19)
Un segment aparte al acestui paragraf îl apreciez ca fiind necesar a fi destinat
experienţei 20) Republicii Moldova (pe scurt R.M). 21)
Apariţia asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală sub aspectul analizării mediului socio-
economic şi a fezabilităţii introducerii noului sistem, a avut în vedere următorii parametri:
 Starea sănătăţii populaţiei în perioada de până la implementarea asigurărilor obligatorii, ale
cărei niveluri scăzute demonstrau eficacitatea scăzută a vechiului sistem;
 Situaţia din sistemul de sănătate, sub aspectul pregătirii instituţiilor medicale pentru
implementarea asigurărilor obligatorii. În acest sens R.M deţinea una din cele mai extinse reţele
de instituţii medicale din regiune;
 Revirimentul mediului socio-economic care a urmat crizei economice din anul 1997, respectiv
creşterea PIB din perioada 1997-2002;

18)18)
M, Ciocanu : Caracteristicile asigurărilor obligatorii de sănătate în raionul pilot Hânceşti. Revista Curierul medical,
Chişinău, 2003, nr.3, pag 40-41.
19)19)
I. Prisăcari, M. Ciocanu: Scopul de bază al reformei sistemului de sănătate(Tezele Conf. Stiinţifice a USMF «  N.
Testemiţanu”, 12-15 mai 1992), Chişinău, 1992, pag 70.
20)20)
M. Ciocanu, M. Ciobanu: Asigurările sociale de sănătate. Revista « Societate, om, sănătate », 1995, nr.8, pag 1-2.
21)21)
Ciocanu, M, Teză de doctorat - Autoreferat cu tema: ”Argumentarea ştiinţificaă a strategiei de dezvoltare a
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în Republica Moldova”, Universitatea de medicină „Nicolae Testemiţanu”

31
 Testarea asigurărilor de sănătate din municipiul Chişinău, în perioada anilor 1996-1998, care a
demonstrat ca în cadrul asigurărilor facultative iniţiate, se poate obţine o finanţare suplimentară
a instituţiilor medicale, raţionalizarea cheltuielilor, utilizarea metodelor economice de dirijare,
stimulente materiale pentru medici în funcţie de performanţe, precum şi o receptivitate mai
înaltă a sistemului de sănătate faţă de preferinţele pacientului;
 Procesul de pregătire şi implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în raionul-
pilot Hînceşti.
Cercetările au demonstrat, că în ce priveşte modul de acoperire a asistenţei medicale,
ponderea maximală a populaţiei s-a pronunţat pentru medicina parţial plătită-60,04%, pentru
asistenţa medicală gratuită-34,90% şi numai 5,06% din respondeţi pentru asistenţa medicală integral
plătită (E. Popuşoi).
În conformitate cu principiile Politicii Naţionale de Sănătate, a fost adoptat un set important
de acte normative, din care prezint mai jos următoarele:
 Legea ocrotirii sănătăţii, nr.411-XIII/1995;
 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asitenţă medicală nr.1585-XIII/1998;
 Lege cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală, nr.1593-XV/2002;
 Hotărîrea Guvernului R.M cu privire la fondarea Companiei Naţionale de Asigurări de
Medicină, nr.950/2001;
 Hotărîrea Guvernului R.M cu privire la aprobarea Regulamentului de constituire şi administrare
a fondurilor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, nr.594/2002;
 Hotărârea Guvernului R.M cu privirea la aprobarea Contractului-tip de acordare a asitenţei
medicale în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, nr.1636/2002;
 Hotărîrea Guvernului R.M despre aprobarea Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din
instituţiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală, nr. 1593/2003;
 Hotărîrea Guvernului R.M cu privire la aprobarea şi implementarea sistemului informaţional
automatizat „Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”, nr.507/2003.
Conform acestor legi, asigurarea obligatorie de asistentă medicală reprezintă un sistem
garantat de stat de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, în
baza primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare
a stărilor condiţionate de survenire a evenimentelor asigurate. Volumul asistenţei medicale acordată
în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se prevede în.

32
 Programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Programul unic cuprinde
lista maladiilor şi stărilor ce necesită asistenţă medicală finanţată din mijloacele asigurării
obligatorii de asistenţă medicală. În cadrul sistemului asigurării obligatorii de asistenţă, asigurător
este Compania Naţională de Asigurări în medicină şi agenţiile ei teritoriale. Asigurarea obligatorie
se efectuează conform principiilor teritoriale şi pe ramuri de producţie şi cuprinde toată populaţia
R.M.
În condiţiile economice noi, luând în consideraţie relaţiile de piaţă, finanţarea insuficientă a
sistemului sănătăţii, dezvoltarea serviciilor medicale cu plată a devenit un proces actual şi extrem de
necesar, având ca scop următoarele sarcini: extinderea posibilităţilor şi accesul populaţiei la servicii
medicale calitative; sporirea nivelului de deservire medicală; extinderea serviciilor medico-sociale;
stimularea financiară a instituţiilor medicale autogestionare (de profil consultativ, fizioterapeutic,
stomatologic, secţii spitaliceşti de îngrijire a bolnavilor, etc.); dezvoltarea serviciilor medicale de
diagnostic, tratament şi îngrijire la domiciliu; optimizarea utilizării aparaturii medicale.
În cadrul implementării asigurărilor medicale obligatorii, pachetul de bază de servicii
medicale garantate se va considera punctul de plecare pentru elaborarea Programului de asigurare
de stat. Adoptarea pachetului de bază de servicii medicale presupune prestarea către populaţie, de
către instituţiile medicale, a unor servicii medicale contra plată. Volumul de realizare a acestor
servicii depinde de posibilităţile populaţiei în acoperirea cheltuielilor. Dat fiind că în instituţiile
medicale nu sunt dezvoltate serviciile medicale cu plată, 80% din plăţile actuale nu sunt incluse în
contabilitatea instituţiilor medicale, astfel favorizând economia tenebră în sistemul sănătăţii.
Prezint mai jos graficul (nr.1.3.1.) administrării asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
în Republica Moldova.

33
 Grafic Nr.1.3.1. Administrarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în
Republica Moldova.
Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a altor organizaţii internaţionale,
R.M în ultimii doi ani a înregistrat rezultate pozitive în domeniul consolidării sistemului de
sănătate. Optimizarea fondului de pături în spitale, dezvoltarea susţinută a asistenţei medicale de
urgenţă şi a asistenţei medicale primare, implementarea reuşită la nivel naţional a asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală-toate acestea reprezintă exemple distincte de reuşită a programelor
guvernamentale focusate pe sporirea accesibilităţii populaţiei la servicii medicale de bază.
În contextul programului de acţiuni guvernamentale, întreaga populaţie a ţării a fost
repartizată în sectoare în cadrul cărora asistenţa medicală se va oferi cu prioritate de către medicul
de profil general (de asistenţă medicală primară). Astfel, au fost create 36 centre ale Medicilor de
Familie (pe structura fostelor policlinici raionale), în oraşele-centre de judeţe şi orăşelele foste
centre raionale.
S-au creat deja Centre de Sănătate cu câte 2 până la 15 cabinete ale medicilor de familie şi
cu o structură de servicii auxiliare, care activează sub egida centrelor medicilor de familie.
În municipiul Chişinău au fost reorganizate policlinicile pentru adulţi, copii şi consultaţiile
pentru femei în policlinici teritoriale mixte, care actualmente poartă denumirea de Centre ale
Medicilor de Familie.
Totuşi, în conformitate cu Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, pentru următorii ani se
prevede majorarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la 5% în 2007, la 6% în
2008 şi 7% în 2009 (prin comparaţie, în România se realizează un proces invers, de diminuare a
cotelor de contribuţie de la 7% în 2006, la 6,5% în 2007, respectiv la 5,5% în 2008 si 5,2% în
2009).
Pe cale de consecinţă, cheltuielile bugetului public naţional pentru ocrotirea sănătăţii vor
creşte substanţial în perioadele următoare. Sursele planificate a se colecta, vor fi destinate cu
preponderenţă pentru acordarea serviciilor medicale individuale, serviciile publice (programele
naţionale) şi supravegherea sanitar-epidemiologică de stat. Cota cheltuielilor pentru dezvoltarea
infrastructurii şi procurarea dispozitivelor medicale nu vor depăşi 5-7 procente din aceste sume, fapt
care necesită atragerea de fonduri externe pentru aceste necesităţi.
În ultimii ani însă, pe piaţa serviciilor medicale se face tot mai vizibil sectorul privat al
asigurărilor de sănătate, sub forma întreprinderilor individuale, unităţi medico-sanitare, puncte
medicale, spitale private (în anul 2000 în R.M funcţionau 8 spitale private cu o capacitate de 55
pături şi 334 instituţii de ambulatoriu unde activau 701 medici şi 402 personal medical mediu;
majoritatea instituţiilor medicale private sunt de profil stomatologic, diagnostic şi fizioterapeutic).

34
 Ca o concluzie, prezint mai jos o succinta analiză SWOT (puncte tari/puncte slabe), a
sistemului asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală :
1) puncte forte:
 Apărarea intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii, prin constituirea în baza
primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate acoperirii cheltuielilor de tratare a
stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate;
 Privatizarea instituţiilor de sănătate;
 Înfiinţarea unor noi instituţii medicale;
 Adoptarea unui şir de programe naţionale în domeniul sănătăţii publice;
 Finanţări internaţionale în domeniul sănătăţii publice.
2) puncte slabe
 Durata medie de viaţă se micşorează continuu;
 Creşterea mortalităţii populaţiei;
 Insuficienţa cadrelor medicale;
 Finanţarea insuficientă a sistemului sănătăţii;
 Situaţia precară în domeniul sănătăţii mamei şi copilului;
 Agravarea situaţiei maladiilor sociale, ca narcomania, alcoolismul, tuberculoza;
 Scăderea numărului de spitale.
Înainte de a trece la capitolul următor mi se pare necesar să prezint doua dintre documentele
importante pentru politica îngrijirilor de sănătate la nivel mondial şi european şi anume :
a) Declaraţia de la Alma Ata (12 septembrie 1978);
b) Declaraţia privind asigurarea calităţii (Maastricht, 23 iunie 1993)22).
a) Declaraţia de la Alma Ata (Anexa nr.7), este rezultatul Conferinţei internaţionale asupra
îngrijirilor primare de sănătate şi exprimă necesitatea unei acţiuni urgente din partea tuturor
guvernelor, a tuturor lucrătorilor din domeniul sanitar şi al dezvoltării şi a comunităţii mondiale
pentru promovarea sănătăţii tuturor popoarelor lumii.
Această Conferinţă internaţională asupra îngrijirilor primare de sănătate cheamă la acţiune
naţională şi internaţională urgentă şi efectivă în scopul dezvoltării şi implementării îngrijirilor
primare de sănătate în lume şi în special în ţările în curs de dezvoltare, într-un spirit de cooperare
tehnică în concordanţă cu Noua Ordine Economică Internaţională care, din partea guvernelor, OMS,
UNICEF, a altor organizaţii Internaţionale, a agenţiilor bilaterale, a organizaţiilor
neguvernamentale, din partea tuturor lucrătorilor din domeniul sanitar şi din partea întregii

22)22)
Manole, Gh „Asigurările sociale de sănătate, ediţia 1998, p 14-17

35
comunităţi mondiale să susţină implicarea naţională şi internaţională în îngrijirile primare de
sănătate şi să canalizeze spre acestea ajutorul tehnic şi financiar, în special spre ţările în curs de
dezvoltare. Conferinţa cheamă pe cei menţionaţi mai sus să colaboreze la introducerea, dezvoltarea
şi menţinerea îngrijirilor primare de sănătate în concordanţă cu spiritul şi conţinutul acestei
declaraţii.
b) În ceea ce priveşte Declaraţia privind asigurarea calităţii, de la Maastricht, aceasta este rezultatul
Conferinţei care a avut loc în Olanda, pentru promovarea colaborării în domeniul asigurării calităţii
în sănătate. Conferinţa a fost ţinută sub egida Societăţii Internaţionale de Asigurarea Calităţii
Sănătăţii (ISQA) şi a fost organizată de CBO (Organizaţie Naţională de Asigurare a Calităţii în
spitale din Olanda).
La sfârşitul conferinţei, toţi participanţii au adoptat Declaraţia asupra Asigurării Calităţii în
Sănătate(Anexa nr.8). S-a sugerat ca fiecare ţară să dezvolte recomandările conţinute în declaraţie
prin adăugarea unor amendamente naţionale în funcţie de specificul fiecărei ţări.

36
 CAPITOLUL II. ROLUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE ÎN SISTEMUL DE
SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA
2.1. Particularităţi naţionale ale implementării sistemului Asigurărilor Sociale de Sănătate.
Transformările radicale din ţara noastră în plan politic şi economic, de după decembrie
1989, au produs mutaţii şi în planul social şi conceptual al populaţiei.
În acest context devenise o cerinţă imperios necesară modificarea sistemului de organizare a
asigurărilor sociale de sănătate, pentru a corespunde sistemului economiei de piaţă, chiar dacă
serviciile de sănătate nu se supun în totalitate normelor legii cererii şi ofertei.
Restructurarea sistemului de sănătate din România se impunea ca necesară şi din motivaţia
de a găsi noi surse de finanţare, întrucât finanţarea prin impozite stabilite de guvern, în condiţiile
diminuării valorii produsului intern brut, devenise incertă.
În sfârşit, reaşezarea relaţiei pacient-medic, mai corect cumpărător de servicii de sănătate-
furnizor de astfel de servicii, pe baze noi calitativ superioare de asistenţă medicală, conform
declaraţiei de la Maastricht, justifică oportunitatea modificărilor în sistemul social al asigurărilor
de sănătate.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte România, reforma sistemului de îngrijire a sănătăţii s-a
produs mai tîrziu, respectiv în anul 1997 prin apariţia Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de
sănătate.
Cu privire la partea financiară a reformei, funcţia de colectare a fondurilor de asigurări de
sănătate au avut-o la început, în proporţie de 100% organele din teritoriu ale Ministerului de
Finanţe.
În legătură cu tranziţia începută în 1998, funcţionarea caselor de asigurări de sănătate prezintă o
serie de particularităţi, cum ar fi:
a) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost reprezentată de Ministerul Sănătăţii (altfel spus
atribuţiile CNAS au fost îndeplinite de MS);
b) Direcţiile Sanitare judeţene au reprezentat, prin analogie, casele judeţene de asigurări de sănătate
(altfel spus atribuţiile caselor judeţene de asigurări de sănătate au fost îndeplinite de direcţiile de
sănătate publică judeţene);
c) Colectarea diverselor resurse materiale şi financiare interne sau externe, destinate fondului de
asigurări de sănătate, s-a realizat de către structurile din teritoriu ale Ministerului Finanţelor;
d) Utilizarea fondurilor colectate s-a făcut în procent de 80% de către Ministerul Sănătăţii, iar restul
de 20% s-a constituit în fondul de rezervă al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

37
e) Casele de asigurări de sănătate dispuneau de un fond iniţial de sănătate format din contribuţia
următorilor asiguraţi, pe baza unor procente diferite, în funcţie de categoria socială, astfel:
 5% din venitul salarial al angajaţilor;
 5% reprezentând contribuţia angajatorilor (persoane juridicie sau fizice care au angajat
salariaţi), din care, 2% reprezentând contribuţia reglementată de Ordonanţa Guvernului
nr.22/1992 privind finanţarea ocrotirii sănătăţii, aprobată prin Legea nr.114/1992 şi punctul 3
din normele Ministerului Sănătăţii nr. MM/34686/1992, respectiv 3% din fondul de salarii (art.9
din Legea 145/1997);
 5% din venitul impozabil al liber-profesioniştilor şi al celor care lucrează prin convenţie civilă;
 4% din venitul agricol impozabil anual declarat de producătorii agricoli şi din drepturile
individuale ale pensionarilor şi şomerilor (persoanele cu venit agricol impozabil care sunt în
acelaşi timp şi persoane salariate sau liber-profesionişti, nu achită această cotă de asigurare,
evitându-se astfel dubla/tripla impozitare);
 5% din sumă reprezentând două salarii minime brute pe ţară pentru persoanele aflate în stare de
arest preventiv sau în privare de libertate, precum şi pentru militarii în termen. O cotă similară
de contribuţie se achită şi de către persoanele aflate în concediu medical sau în concediu
medical pentru îngrijirea copiilor bolnavi de până la 6 ani, ori pentru asiguraţii din oficiu sau
pentru cei care fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, conform legii.
Fondurile de asigurări de sănătate astfel constituite au fost utilizate de către casele de
asigurări de sănătate în cote diferite, după cum urmează:
 5% de către Consiliul de Administraţie, pentru buna gospodărire şi administrare a sistemului de
asigurări sociale de sănătate;
 7% ca fond de redistribuire;
 5% ca fond de rezervă;
 83% destinaţi furnizorilor de servicii de sănătate în folosul direct al persoanelor asigurate,
pentru a le preveni, trata şi îmbunătăţi starea de sănătate.
Fondurile rămase neutilizate la sfârşitul anului se reportau cu aceeaşi destinaţie pentru anul
următor.
Controlul gestiunii interne a fondurilor financiare aparţinând caselor de asigurări de sănătate
se exercita de către Comisia de cenzori, iar anual de către Curtea de Conturi a României, prin
Camerele de Conturi judeţene.
După 01 ianuarie 1999 sarcina colectării contribuţiilor pentru fondul de asigurări de sănătate
revine în exclusivitate caselor judeţene de asigurări de sănătate.

38
« Germenii » acestor « agenţi fiscali » care urmau să sigure colectarea fondurilor de asigurări de
sănătate s-au creat odată cu apariţia Hotărârii de Guvern (H.G.) nr.463/20.08.1997, privind
executarea creanţelor la Fondul special pentru sănătate, unde la art.4, alin.2 se prevedea
posibilitatea angajării de către direcţiile sanitare de personal specializat, prin convenţie civilă de
prestări servicii, în scopul verificării corectitudinii declarării şi efectuării plăţii de către persoanele
juridice şi fizice, a obligaţiilor de plată către acest fond.
În sfârşit, reaşezarea relaţiei pacient-medic, mai corect cumpărător de servicii de sănătate-
furnizor de astfel de servicii, pe baze noi calitativ superioare de asistenţă medicală, conform
declaraţiei de la Maastricht, justifică oportunitatea modificărilor în sistemul social al asigurărilor
de sănătate.
În ceea ce priveşte conotaţia medicală a reformei sistemului (reaşezarea relaţiei pacient-
medic sau altfel spus a relaţiei cumpărător de servicii de sănătate-furnizor de astfel de servicii),
casele de asigurări de sănătate în calitate de intermediari în relaţia contractuală indirectă între
asiguraţi şi furnizorii de servicii medicale, au datoria de a gestiona astfel resursele disponibile, încât
să acopere volumul, costul şi calitatea serviiciilor de sănătate ale furnizorilor, în vederea asigurării
unui grad cât mai ridicat de satisfacţie al asiguraţilor (de mulţumire a acestora).
În general în relaţia contractuală indirectă cu asiguratul, casa de asigurări de sănătate va
raţionaliza tipurile de servicii de sănătate furnizate asiguratului, raţionalizare care implică partajarea
tipurilor de servicii de sănătate.
Potrivit Legii 145/1997, începând cu anul 1998, sistemul de asigurări sociale de sănătate din
România are trei componente majore:
 Asiguraţi;
 Furnizorii de servicii medicale (medicii, spitalele, farmaciile, serviciile de ambulanţă,
furnizorii de dispozitive medicale);
 Casele de asigurări de sănătate (terţul plătitor).
Începând cu anul 1999 (anul începerii funcţionării efective a CNAS, implicit a caselor
judeţene de asigurări de sănătate) şi până la finele lunii martie 1999, o parte a fondului era colectată
de Ministerul de Finanţe iar diferenţa de nou-înfiinţata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Începând cu 01 aprilie 1999, fondurile au trecut în mod exclusiv sub gestiunea Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate şi a caselor judeţene din subordine, pentru ca începând cu 01 ianuarie 2004 să
se separe funcţia de colectare astfel : colectarea fondurilor de la persoanele juridice se face de către
organele fiscale teritoriale (din subordinea Ministerului de Finanţe), iar cele de la persoanele fizice

39
şi asimilate (de exemplu: liberii întreprinzători) să se realizeze în continuare către casele de
asigurări.
Din practica de până în prezent (analiza colectării fondului de sănătate - cap. II) s-a constatat
că motivaţia colectării fondurilor de sănătate este mai ridicată la nivelul caselor de asigurări de
sănătate decât la nivelul organelor fiscale din subordinea Ministerului de Finanţe, ceea ce ar
necesita o revenire a colectării contribuţiilor de la persoanele juridice în sarcina caselor de asigurări
de sănătate, cu următoarele amendamente:
a) activitatea de control privind modul de constituire şi de plată a fondului de sănătate să se preia la
nivelul caselor de asigurări, în situaţia dotării cu softuri, calculatoare, personal calificat şi legislaţie
bine pusă la punct;
b) până la realizarea dotărilor prevăzute la punctul anterior (pct. a), să se menţină activitatea de
verificare şi control privind modul de constituire şi de plată la nivelul organelor fiscale din
subordinea ministerului de finanţe (care au o experienţă mai îndelungată, o logistică şi un personal
specializat mult mai bine puse la punct), care în activitatea de control să aibă în vedere pe lângă
veniturile statului şi cea privind contribuţia de sănătate, dar activitatea de recuperare a creanţelor de
la contribuabili (inclusiv prin executare silită) să se facă de către casele de asigurări.
Pe cale de consecinţă, între cele două categorii de instituţii (organele teritoriale ale
Ministerului de Finanţe şi cele ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate), să se facă schimbul de
informaţii privind rezultatul verificărilor.
De la apariţia Legii 145/1997 şi până în prezent au avut loc mai multe transformări
importante în evoluţia sistemului de asigurări de sănătate în România şi implicit în judeţul Tulcea,
în strânsă legătură cu cadrul legal de desfăşurare.
Astfel, în ceea ce priveşte cadrul legal al apariţiei şi evoluţiei reformei sistemului
asigurărilor de sănătate, respectiv a apariţiei sistemului de asigurări sociale de sănătate, acesta
îmbracă două forme principale:
A.Cadrul legal general;
B. Cadrul legal detaliat (“tehnic”).
A) În ceea ce priveşte cadrul legal general, de organizare a asigurărilor sociale de sănătate în
România, evoluţia acestuia include următoarele etape:
1) apariţia asigurărilor sociale de sănătate;
2) perioada de tranziţie (începând cu apariţia Legii 145/1997) de la vechiul sistem de organizare la
noul sistem de organizare;
3) consacrarea noului sistem de organizare, respectiv implementarea propriu-zisă, consolidarea şi
actualizarea acestuia.

40
1 )Apariţia asigurărilor sociale de sănătate.
În anul 1997, în Monitorul Oficial nr.178/31.07.1997 a apărut Legea nr.145 « Legea
asigurărilor sociale de sănătate », care a pus bazele organizării asigurărilor sociale de sănătate, atât
la nivel central (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), cât şi la nivel local (casele judeţene de
asigurări sociale de sănătate).
1. Din motive de strategie guvernamentală, ulterior au fost organizate alte două case de
asigurări de sănătate (existente şi în prezent), care au doar structuri centrale cu sediul în
Bucureşti şi care se subordonează de asemenea CNAS, având în acelaşi timp însă un grad de
autonomie mai ridicat faţă de aceasta, comparativ cu casele judeţene de asigurări de
sănătate.
Prezint în Anexa nr.9 atribuţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
2) Perioada de tranziţie o apreciez ca fiind perioada cuprinsă între data apariţiei Legii 145/1997 şi
data intrării în funcţiune a caselor judeţene de asigurări de sănătate, respectiv perioada cuprinsă în
intervalul de timp 31.07.1997 - 31.03.1999, această perioadă este caracterizată de apariţia a două
acte normative, după cum urmează:
a) OUG nr.30/06.11.1998, de modificare şi completare a Legii 145/1997, care se caracterizează în
principal prin:
 Completarea cheltuielilor aflate la dispoziţia CNAS (5% cheltuieli de administrare şi
funcţionare) cu cheltuieli de capital, reprezentând cheltuieli pentru investiţii proprii: clădiri,
mijloace fixe mobile (calculatoare, imprimante, fax-uri, xerox-uri, mijloace de transport,
programe informatice, etc.);
 Majorarea cotei destinată fondului de redistribuire de la 7% la 25%;
 Înfiinţarea Consiliului de Administraţie, ca şi organ de conducere al CNAS, compus din 15
membri, condus de un preşedinte ales şi doi vicepreşedinţi, al căror mandat se întinde pe o
perioadă de patru ani. Conducerea operativă se exercită de către un director general;
 Înfiinţarea consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a
municipiului Bucureşti, compuse din 9 membri, conduse de asemenea de către un preşedinte şi
doi vicepreşedinţi. Conducerea operativă se exercită de asemenea de către un director general;
 Preluarea, în faza de început, a unei părţi a personalului existent în structura Ministerului
Sănătăţii în favoarea CNAS, respectiv din structura direcţiilor sanitare judeţene în favoarea
caselor judeţene de asigurări de sănătate, personal care s-a considerat a fi transferat în interesul
serviciului.

41
 Au fost transferate de asemenea, cu titlu gratuit, prin protocol, o serie de bunuri mobile şi
imobile.
b) OUG nr.72/30.12.1998, pentru modificarea şi completarea Legii 145/1997, care se caracterizează
în principal prin:
 Prelungirea termenului de punere în funcţiune a caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a
municipiului Bucureşti, ca instituţii publice autonome (nr. independente atât de Ministerul
Sănătăţii cât şi de Ministerul de Finanţe) pentru data de 31.03.1999;
 Utilizarea până la 31.03.1999, a fondurilor colectate astfel :75% aferente plăţii medicamentelor
şi a serviciilor medicale vor fi administrate de către Ministerul Sănătăţii, iar diferenţa de 25% va
fi administrată de către Consiliul de Administraţie al CNAS;
 Colectarea contribuţiilor pentru asigurările sociale de sănătate, se face de către Ministerul
Finanţelor prin direcţiile teritoriale de specialitate;
 Elaborarea Contractului-cadru (privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate) până la data de 15.02.1999 şi a Normelor
metodologice de aplicare a acestuia, până la data de 15.03.1999;
 Iniţierea procesului de informatizare a sistemului de asigurări sociale de sănătate;
 Pregătirea personalului managerial necesar funcţionării sistemului de asigurări sociale de
sănătate.
3)Consacrarea noului sistem al asigurărilor sociale de sănătate şi actualizarea lui.
După perioada de tranziţie (prezentată anterior) şi până în prezent, au urmat o serie de acte
legislative care au condus la consolidarea şi actualizarea actualului sistem al asigurărilor sociale de
sănătate, chiar dacă pe parcurs au mai avut loc actualizări semnificative ale legislaţiei.
3.1) Astfel, una din importantele modificări a fost reprezentată de apariţia OUG
180/26.10.2000 (M.Of. nr.537/31.10.2000) pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor
sociale de sănătate nr.145/1997.
Principalele modificări aduse de acest act normativ, constau în:
a) conducerea caselor judeţene de asigurări de sănătate este asigurată de directorul general care are
şi rol de ordonator secundar de credite, atribuţie preluată de la preşedintele Consiliului de
Administraţie, astfel încât această din urmă funcţie îşi pierde practic rolul executiv, devenind
consultativ;
b) restrângerea atribuţiilor Consiliului de Administraţie de la nivelul caselor judeţene de asigurări, la
doar patru, astfel:

42
 Aprobă proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli anuale aferente fondului asigurărilor sociale
de sănătate;
 Aprobă rapoartele de gestiune lunare, trimestriale şi anuale, prezentate de directorul general;
 Aprobă politica de contractare propusă de directorul general, cu respectarea Contractului-cadru;
 Aprobă programele de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv măsurile de
executare silită;
c) introducerea în componenţa Consiliului de Administraţie al caselor de asigurări de sănătate
judeţene a 2 membri, cu consultarea organizaţiilor de pensionari la nivel judeţean.
3.2) O a doua mare modificare legislativă, este cea reprezentată de OUG 150/31.10.2002
(M.Of. 838/20.11.2002), privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate, care se caracterizează în principal prin:
a) eliminarea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de către pensionari. De menţionat că
această măsură a reprezentat o reducere substanţială a veniturilor la fondul de sănătate (venită din
zona celor mai mari consumatori de servicii medicale-pensionarii), astfel că numai la nivelul
judeţului Tulcea cuantumul se ridică la cca. 80-90 miliarde lei pe an, iar pe total ţară cca. 5000
miliarde lei în preţurile de la începutul anului 2003;
b) introducerea noţiunilor de pachet de servicii de bază (reprezentând pachetul de servicii complet,
care se acordă asiguraţilor care şi-au plătit integral contribuţia de asigurări de sănătate), respectiv
pachet de servicii minimal (care se acordă persoanelor care nu şi-au plătit contribuţia datorată
fondului, şi care constă din asigurarea de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-
chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic);
c) diminuarea contribuţiei individuale a persoanei asigurate de la 7% la 6,5%, contribuţia aferentă
angajatorilor rămînînd la nivelul de 7%. Şi această măsură a contribuit substanţial la diminuarea
surselor de alimentare a fondului de asigurări de sănătate;
d) reducerea cheltuielilor de administrare şi de capital de la maximum 5% la maximum 3% din
sumele colectate şi a fondului de rezervă de la 5% la 1%.
S-a procedat concomitent şi la renunţarea constituirii fondului de redistribuire, care reprezenta un
instrument financiar de aplicare a principiului solidarităţii, prin care se redistribuiau anumite sume
de bani de la judeţele mai bogate către cele mai sărace;
e) stabilirea în sarcina CNAS de a asigura organizarea sistemului informatic şi informaţional unic
integrat, pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Această
măsură era de o importanţă capitală, însă din păcate ea nu s-a realizat până în prezent, aflându-se ce-
i drept într-o fază avansată;

43
f) introducerea obligativităţii ca în termen de un an de la aprobarea prezentei OUG (n.r. până la data
de 20.11.2003), să se introducă cardul electronic de asigurat, obiectiv care de asemenea nu a fost
încă finalizat;
g) cheltuielile cu serviciile medicale generate de persoane care prin faptele lor aduc prejudicii sau
daune altor persoane, se decontează în continuare de casele de asigurări dar ele vor fi recuperate
prin grija caselor de asigurări (pe cale judecătorească) şi constituie venituri ale fondului;
h) desfiinţarea funcţiei distincte de preşedinte şi vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie de pe
lângă casele de asigurări de sănătate Judeţene.
Prerogativa funcţiei de preşedinte al Consiliului de Administraţie al caselor de asigurări de sănătate
judeţene a fost preluată de către directorul general, astfel încât rolul acestuia a devenit dublu şi
anume, atât de preşedinte al Consiliului de Administraţie cât şi de director general (funcţie de
execuţie), titulatura actuală a funcţiei fiind aceea de Preşedinte-director general al casei judeţene de
asigurări de sănătate, căpătând astfel puteri depline în cadrul instituţiei.
Preşedintele-director general este numit prin concurs, pentru o perioada de patru ani, acesta nefiind
funcţionar public ci personal contractual, raporturile de muncă ale acestuia fiind stabilite cu CNAS
pe bază de contract de management.
i) cvasisubordonarea CNAS faţă de Ministerul Sănătăţii şi Familiei respectiv faţă de direcţiile de
sănătate publică judeţene, având în vedere următoarele:
 Raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor, se întocmesc de către casele de
asigurări de sănătate judeţene şi se avizează de către direcţiile de sănătate publică judeţene
(direcţii de sănătate aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei);
 Preşedintele CNAS se deleagă prin ordin al Ministrului Sănătăţii şi Familiei, ca ordonator
principal de credite, pentru administrarea şi gestionarea fondului;
 Ministerul Sănătăţii şi Familiei asigură supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de
către toate unităţile publice şi private, care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii publice,
de personalul din sistemul sanitar, inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi private.
Măsurile sus-menţionate au contribuit la scăderea autonomiei CNAS şi a caselor judeţene de
asigurări de sănătate.
De asemenea o importantă măsură legislativă care a influenţat substanţial sistemul
asigurărilor sociale de sănătate a reprezentat-o apariţia Ordonanţei de Guvern (O.G)
nr.86/28.08.2003 (M.Of. nr.624/31.08.2003), aprobată prin Legea nr.609/22.12.2003 (M.Of.
nr.930/23.12.2003).
Ordonanţa sus-menţionată a pus bazele înfiinţării Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală (ANAF), în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, care începând cu 01.01.2004 a

44
preluat activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea şi soluţionarea contestaţiilor
privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Concomitent, până la finele anului 2003, s-a
procedat atât la transferul personalului specializat din cadrul caselor judeţene, cât şi a dotărilor
aferente.
Prin Ordinul nr.1644/21.11.2003 (M.Of. nr.855/02.12.2003) au fost aprobate şi Normele
metodologice de aplicare a unor prevederi din O.G nr.86/2003.
Hotărârea de Guvern nr.1574/18.12.2003 (M.Of. nr.2/05.01.2004) a consolidat actele
normative sus-menţionate, în sensul organizării efective a ANAF.
Urmare a pachetului legislativ sus menţionat, s-a produs un transfer al unei părţi însemnate
din activitatea caselor de asigurări de sănătate către organul specializat al Ministerului Finanţelor
Publice (ANAF), respectiv preluarea colectării veniturilor aferente bugetului Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate, datorate de plătitori persoane juridice şi persoane fizice care au
calitatea de angajator sau asimilaţii acestora. Pe cale de consecinţă, una din activităţile de bază ale
caselor de asigurări de sănătate judeţene, anume colectarea contribuţiilor la fondul de sănătate şi
implicit activitatea de control asupra agenţilor economici, cu privire la modul de declarare,
constituire şi plată a contribuţiei, au fost preluate de ANAF.
Concomitent cu apariţia pachetului legislativ sus-menţionat, a operat şi Ordonanţa de
Urgenţă nr.95/14.10.2003 (M.Of. nr.727/17.10.2003), care a avut ca scop preluarea de către
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare-AVAB (care s-a transformat ulterior în AVAS
-Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumire utilizată şi în prezent), a unor creanţe
bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În
mod concret, prin acest act legislativ s-a procedat la cesionarea de către casele de asigurări de
sănătate către AVAB (în prezent AVAS), a creanţelor bugetare restante, existente în evidenţele
contabile ale CNAS/caselor judeţene la data de 30.06.2003 (pentru care casele deţin titluri de
creanţă sau titluri executorii legal constituite), în vederea recuperării acestora printr-o procedură mai
specială, în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.51/1998 privind valorificarea
unor active bancare, republicată. Această procedură specială de recuperare prezintă avantajul unei
recuperări mai rapide a obligaţiilor către fondul de sănătate şi avea ca prioritate recuperarea
debitelor mari.
Şi prin această măsură s-a produs o diminuare a autonomiei caselor de asigurări de sănătate.
În afară de legislaţia sus menţionată au mai apărut şi alte acte normative(Anexa nr.10), care au
influenţat în mod direct sau indirect sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

45
 3.3) O a treia modificare este cea reprezentată de apariţia OUG nr.107/2004 de completare
şi modificare a OUG nr. 150/2002 şi care este caracterizată de modificări/actualizări, dintre care
menţionez:
 Scutirea pensionarilor la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate se face numai pentru
veniturile obţinute din pensii. În cazul obţinerii de către pensionari şi a altor venituri decât
pensiile, acestea sunt supuse cotei de impozitare de 6,5% (art.6, al.1, lit.e);
 Angajatorul are obligaţia depunerii declaraţiilor privind obligaţiile la fondul de sănătate, inclusiv
dovada plăţii acestora;
 CNAS devine instituţie autonomă, de sine stătătoare, ieşind de sub coordonarea Ministerului
Sănătăţii şi Familiei (art.60);
 Preşedintele CNAS devine de drept ordonator principal de credite, renunţându-se la atribuirea
acestei calităţi prin delegare de către MSF (art.73);
 Numirea directorului general al CNAS (funcţie care asigură conducerea executivă a instituţiei)
nu se mai face prin Ordin al MSF ci prin Ordin al CNAS, inclusiv în ceea ce priveşte
organizarea concursului şi stabilirea criteriilor de selecţie (art.73 al.2 si 3);
 Între directorii generali (în noua lor calitate de manager al sistemului de asigurări de sănătate la
nivel local) ai caselor de asigurări de sănătate judeţene şi CNAS se încheie un contract de
management (art.81, al.1). În baza acestui contract de management se stabilesc criterii şi
obiective de evaluare a activităţii manageriale, care sunt analizate periodic (trimestrial şi anual),
conferind acestei funcţii un caracter preponderent dinamic;
 Se elimină obligativitatea plăţii serviciilor medicale contractate la termen de maximum 30 de
zile, în favoarea plăţii la termenele prevăzute în Contractul-cadru (exemplu la farmacii până la
maximum 90 de zile);
 Introducerea unui alineat nou (art.106, al.2) privind obligativitatea furnizorilor de servicii
medicale de a asigura o evidenţă distinctă a cheltuielilor aferente serviciilor medicale acordate
persoanelor cărora li s-au produs prejudicii sau daune sănătăţii de către alte persoane (care
ulterior răspund conform legii).
3.4) O a patra şi ultima modificare legislativă, cu impact major asupra asigurărilor de sănătate şi a
sistemului de sănătate în general este cea dată de apariţia Legii nr.95/27.04.2006, privind reforma în
domeniul sănătăţii, care a pus bazele unei « reformări a reformei în sănătate ».
Acest act normativ complex cuprinde un pachet compus din 17 legi, structurate în tot atîtea
titluri, după cum urmează :
 Titlul I: Sănătatea publică;

46
 Titlul II: Programele naţionale de sănătate;
 Titlu III: Asistenţa medicală primară;
 Titlul IV: Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă si de prim ajutor calificat;
 Titlul V: Asistenţa medicală comunitară:
 Titlul VI: Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în
scop terapeutic;
 Titlul VII: Spitalele;
 Titlul VIII: Asigurările sociale de sănătate;
 Titlul IX: Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate;
 Titlul X: Asigurările voluntare de sănătate;
 Titlul XI: Finanţarea unor cheltuieli de sănătate;
 Titlul XII: Exercitarea profesiei de medic. Organizarea si funcţionarea Colegiului Medicilor din
România;
 Titlul XIII: Exercitarea profesiei de medic dentist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului
Medicilor Dentişti din România;
 Titlul XIV: Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea si funcţionarea Colegiului
Farmaciştilor din România;
 Titlul XV: Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice;
 Titlul XVI: Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate publică şi
Management sanitar;
 Titlul XVII: Medicamentul.
Iniţial acest pachet legislativ includea şi Legea Farmaciei, care a fost scoasă pentru o
reanalizare mai atentă şi o corelare cu legislaţia specifică existentă la nivelul Uniunii Europene.
Toate aceste titluri au impact asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, dar trei dintre ele
(titlurile VIII, IX si X), au un impact direct asupra sistemului ASS, după cum urmează:
Titlul VIII: Asigurările sociale de sănătate;
Titlul IX: Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate.
Între timp Legea nr.95 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.72/20.09.2006, care a condus totodată şi la abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în
domeniul sanitar (exemplu: OUG nr.58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului,
stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar).

47
Titlul X: Asigurările voluntare de sănătate.
Titlul VIII: Asigurările sociale de sănătate au condus la abrogarea OUG 150/2002 cu modificările
ulterioare (OUG 107/2005), conform art. 317, al.3.
Principalele noutăţi aduse constau în:
 Introducerea contractelor de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin
angajator (al cărui model a fost stabilit deja prin Ordinul CNAS nr.345/08.08.2006, apărut în
Monitorul Oficial pe 23.08.2006), ceea ce aduce în atenţie aşa cum este şi normal, o relaţie
directă între casele de asigurări sociale de sănătate şi asiguraţi. Termenul limită de încheiere a
acestor contracte, stabilit prin actul normativ este de 12 luni de la data intrării în vigoare a
ordinului (23.08.2007);
 Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un document justificativ
special (carnet sau adeverinţă);
 Opţiunea de schimbare a medicului de familie a crescut de la 3 la 6 luni;
 Prevederea dreptului de garantare a confidenţialităţii datelor personale, în special a celor privind
diagnosticul şi tratamentul;
 Apariţia serviciilor medicale ce se pot acorda la nivel regional (care include mai multe judeţe),
precum şi modalitatea de încheiere a contractelor de furnizare de servicii cu mai multe case de
asigurări dintr-o anumită regiune;
 Reintroducerea în plată a pensionarilor în doua etape: etapa 1 (perioada: 23.08.2006-31.12.2006)
prin aplicarea cotei de impozitare (6,5%) asupra limitei supuse impozitului pe venit (diferenţa de
pensie care depăşeşte 900 lei noi, echivalentul a 9.000.000 lei vechi); etapa 2 (de la 01.01.2007)
prin aplicarea cotei de 6,5% şi asupra sumei neimpozabile prevăzute de Legea 571/20063
privind Codul fiscal (pana la 900 lei), cu menţiunea că această contribuţie (asupra sumei
neimpozabile) se suportă de la bugetul de stat (nu va reprezenta efortul persoanei pensionare);
 Introducerea în lege a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate (prevăzută până în acest
moment în mod distinct prin OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate, respectiv Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS
nr.60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005);
 Posibilitatea de înfiinţare de către casele de asigurări a oficiilor de asigurări (fără personalitate
juridică), la nivelul oraşelor, al municipiilor;
 Prevederea obligativităţii ca membrii Consiliului de Administraţie să aibă studii superioare (care
ulterior a fost abrogată prin apariţia OUG 72/2006) 
 Organizarea comisiei de arbitraj (a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de
asigurări de sănătate), în termen de maxim 90 de zile de la apariţia legii;

48
 Stabilirea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către organele de control ale ANAF (aflate
în subordinea Ministerului de Finanţe şi care gestionează contribuţia de la persoanele juridice) şi
ale caselor de asigurări (care gestionează contribuţia de la persoanele fizice);
 Stabilirea termenului de maxim 12 luni pentru reorganizarea celor două case « paralele »
existente în prezent (Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei
Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului), în vederea privatizării.
Titlul IX: se referă la cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi se
caracterizează prin următoarele:
a) cu privire la cardul european:
 Cardul european se eliberează numai în situaţia deplasării asiguratului pentru şedere temporară
într-un stat membru al Uniuniii Europene;
 Perioada de valabilitate este de 6 (şase) luni de la data emiterii, poate fi utilizat numai pe
teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi nu acoperă situaţia deplasărilor în vederea 
beneficierii de tratament medical;
 Cardul este emis individual pentru fiecare asigurat care îl solicită.
b) cu privire la cardul naţional:
 Este distinct de cardul european;
 Poate fi utilizat numai pe teritoriul României;
 Se emite individual pentru fiecare asigurat;
 Implementarea acestuia are ca termen limită data de 31.12.2007.
Titlul X: asigurările voluntare de sănătate se caracterizează prin:
 Asigurări voluntare de tip complementar, au menirea de a asigura total sau parţial plata
serviciilor neacoperite parţial din pachetul de servicii medicale de bază. Această acoperire
parţiala poartă denumirea de coplată;
 Asigurări voluntare de tip suplimentar, suportă total sau parţial plata pentru orice tip de servicii
necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază, opţiunea pentru un anumit personal
medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii
medicale specificate în poliţa de asigurare;
 Fiecare asigurător autorizat să practice asigurările voluntare de sănătate are obligaţia, în vederea
încheierii contractelor de asigurare de acest tip, să obţină avizarea de către direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice a listei furnizorilor agreaţi, alţii decât cei
aflaţi deja în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;

49
 Lista coplăţilor şi preţul de referinţă pentru serviciile din pachetul de servicii medicale de bază
acoperite parţial se stabilesc anual de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu avizul
Ministerului Sănătăţii Publice.
Prin OUG 72/20.09.2006 (pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar),
au fost aduse unele actualizări ale Legii nr 95/2006, dintre care menţionez:
 Posibilitatea majorării procentului de 3% din sumele colectate, destinat cheltuielilor de
administrare, funcţionare şi de capital prin legile bugetare anuale;
 Abrogarea prevederii ca membrii Consiliului de Administraţie al CNAS respectiv al caselor
judeţene să aiba în mod obligatoriu studii superioare;
 Recuperarea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei medicale persoanele care prin
faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, trec din sarcina caselor de asigurări de sănătate,
în sarcina furnizorilor de servcii medicale;
 Eliminarea prevederii privind stabilirea listei coplăţilor şi a preţului de referinţă din pachetul de
servicii medicale de bază de către CNAS cu avizul MSP, în favoarea stabilirii acestora prin
Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate.
B) În ceea ce priveşte cadrul legal detaliat/ tehnic/normativ de desfăşurare a activităţii în domeniul
asigurărilor sociale de sănătate, acesta este compus din acte acte normative specifice, dedicate în
exclusivitate bunei gestionări a SASS. Piatra de căpătâi a acestei legislaţii o constituie CC şi NM de
aplicare a CC, care reglementează condiţiile de contractare şi finanţare-decontare, a tuturor
serviciilor medicale, grupate pe tipuri de asistenţe medicale conform clasificaţiei bugetare aferente.
Aceste două acte normative se elaborează pentru fiecare an bugetar în parte şi sunt acompaniate pe
parcursul anului şi de alte acte normative specifice, ce influenţează în mod direct SASS. În acest
sens sunt prezentate în anexă (Anexa nr.10) actele normative cu caracter tehnic, în perioada de la
apariţia SASS şi până în anul 2007.

2.2. Analiza sistemului de finanţare a Asigurărilor Sociale de Sănătate.

2a) Funcţionarea sistemului Asigurărilor sociale de sănătate din România este reglată de
Contractul-Cadru şi Normele Metodologice de aplicare a Contractului-cadru, acte normative care
reprezintă de fapt esenţa cadrului legal detaliat/tehnic, care din 1999 pînă în 2003 a fost considerabil
modificate.
În ceea ce priveşte problemele de finanţare cu caracter general, ar fi de menţionat
următoarele:

50
 finanţările au avut la bază bugete prin care împărţirea de catre CNAS a cheltuielilor cu serviciile
medicale pe categorii de asistenţe cât şi pe trimestre, nu au fost la nivelul propunerilor transmise
de CAS Tulcea;
 îngreunarea activităţii de finanţare prin apariţia OMFP nr. 1792/2003, menţionat anterior.
În ceea ce priveşte problemele de finanţare cu caracter specific, acestea rămân cantonate în
zona asistenţei spitaliceşti şi a medicamentelor în ambulatoriu.
1) la nivelul asistenţei spitalicesti:
 menţinerea unui volum ridicat al datoriei totale de 51.466.493 mii lei ROL (din care
40.147.973 mii lei ROL aferent anului 2002, iar diferenţa de 11.308.520 mii lei ROL înregistrat
în contul anului 2003;
 întârzierea plăţii arieratelor spitalelor -tranşa a II- a, ceea ce a indus tensiuni în relaţia dintre
spitale şi furnizorii lor, aceştia din urmă fiind trimişi nu de puţine ori la sediul CAS Tulcea în
vederea soluţionării problemelor de finanţare;
 realizările spitalelor orăşeneşti din Măcin şi Babadag precum şi cele ale Centrului de Sănătate
Sulina au fost mult sub indicatorii contractaţi, ceea ce a condus tensiuni în acoperirea
necesarului de cheltuieli, inclusiv a celor privind plata drepturilor salariale (ex: C.S. Sulina
privind drepturile salariale ale lunilor iunie, august şi septembrie).
2)la nivelul asistenţei cu medicamente în tratamentul ambulatoriu:
 menţinerea unui volum încă ridicat al datoriilor către farmacii, legate de reţete eliberate peste
valoarea de contract în sumă de 14.993.317 mii lei ROL;
 menţinerea indisciplinei financiare la nivelul farmaciilor în paralel cu menţinerea tensiunilor în
rândul asiguraţilor, care de regulă în trimestrul IV al anului formează cozi considerabile la
sediul farmaciilor Tulcene.
Sistemul de asigurări de sănătate în România se doreşte a fi un sistem social, adică să
asigure accesul la servicii medicale şi medicamente pentru întreaga populaţie, echitabil şi
nediscriminatoriu. Pentru a se realiza acest lucru trebuie să se urmărească asigurarea şi promovarea
măsurilor necesare pentru creşterea continuă a calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor,
aşa cum sunt ele stabilite odată cu încheierea contractelor de asigurare. Principiul de bază în
asigurarea calităţii serviciilor medicale este strategia dictată de asiguraţi. Aceasta presupune servicii
centrate pe pacienţi şi faptul că pacientul trebuie implicat activ în procesul de creştere a calităţii
serviciilor medicale.
Sistemul actual privit în contextul în care se desfăşoară şi care îl influenţează, trebuie să
recunoaştem că nu este încă atât de stabil şi acoperitor precum ar trebui.

51
 Sunt probleme care deviază sistemul de asigurări sociale de la traiectoria stabilită iniţial,
probleme care intervin în întreg ansamblul.
Serviciile de sănătate, spre deosebire de alte servicii, sunt cerute de un număr foarte mare de
persoane, dar cel mai adesea, îngrijirea sănătăţii costă foarte mulţi bani. Dacă fiecare individ ar fi
lăsat liber să decidă asupra consumului său de îngrijiri medicale şi să plătească pentru acesta,
consumul serviciilor medicale ar fi foarte diferit de la un individ la altul, în condiţii egale de boală,
în funcţie de capacitatea de plată a fiecăruia. Din motive de echitate, în aproape toate ţările există o
politică naţională sanitară, care stabileşte cum se face accesul la consumul de îngrijiri medicale şi
cine plăteşte pentru acestea.
Mecanismul de finanţare reprezintă instrumentul pentru punerea în practică a acestei politici.
Acest mecanism cuprinde în mod sintetic trei activităţi:
 colectarea resurselor pentru plata îngrijirilor medicale;
 alocarea resurselor colectate;
 plata „factorilor de producţie” (furnizorilor de servicii medicale).
1) Colectarea fondurilor destinate finanţării serviciilor de sănătate.
Acest aspect al finanţării se referă la modul în care pot fi colectate resursele financiare pentru plata
serviciilor de sănătate. Resursele financiare pot fi colectate pe mai multe căi:
a) prin plata directă a serviciilor de către pacienţi;
b) din contribuţii voluntare la asigurări private de sănătate;
c) din contribuţii obligatorii la asigurările sociale de sănătate;
d) prin impozite directe (impozit pe venit, impozit pe profit) sau impozite indirecte (TVA, accize);
e) prin constituirea de depozite bancare cu destinaţie precisă pentru sănătate.
Modul de colectare a fondurilor determină tipologia sistemelor de sănătate.
Astfel întâlnim:
a) sisteme naţionale de sănătate, finanţate din impozite directe şi indirecte;
b) sisteme de asigurări sociale de sănătate, finanţate din contribuţii obligatorii ale persoanelor fizice
şi/sau juridice asigurate;
c) sisteme private de asigurări, finanţate din prime de asigurări voluntare;
d) sisteme de piaţă liberă, finanţate prin plata directă de către consumator (pacient).
În România, întâlnim un sistem naţional de asigurări sociale de sănătate, finanţat în principal
din contribuţii obligatorii ale persoanelor juridice si fizice. Contribuţia de la persoanele juridice sau
fizice care angajează personal salariat şi a persoanelor asigurate au o pondere în total venituri de
96,9% în anul 2003, de 96,8% în anul 2004 şi de 93,7% în anul 2005. Restul sumelor sunt

52
constituite din sume primite de la alte bugete (sume primite de la alte bugete: de la bugetul de stat
pentru persoanele asigurate prin efectul legii, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetul
asigurărilor pentru şomaj) şi subvenţii de la bugetul de stat.
2) Alocarea fondurilor către prestatorii de servicii medicale.
Acest aspect se referă la alocarea fondurilor, în plan regional (judeţean), către sectoarele de sănătate
(asistenţa medicală primară, asistenţa ambulatorie de specialitate, asistenţa serviciilor medicale
paraclinice, asistenţa spitalicească, asistenţa de urgenţă prespitalicească etc.) şi către prestatorii de
servicii medicale (medici, spitale, ambulanţe, laboratoare de analize medicale, farmacii etc.) din
domeniul privat sau public.
Alocarea către judeţe se face pe baze istorice sau pe baza unei formule de alocare, care să ia
în consideraţie nevoile populaţiei din judeţele respective.
Alocarea către sectoarele de asistenţă medicală se face şi în funcţie de obiectivele de politică
sanitară.
Exemple de alocare către furnizorii de servicii medicale care includ:
a) plata anticipată, în funcţie de cazuistica anticipată (se acordă o plată pentru fiecare caz tratat, în
funcţie de un cost prestabilit);
b) buget defalcat pe categorii de cheltuieli (se stabileşte volumul principalelor elemente de
cheltuieli: de personal, medicamente, alimente, cheltuieli materiale, cheltuieli de capital-investiţii);
c) buget global (se alocă o sumă globală pentru realizarea unui volum prestabilit de activităţi,
cheltuirea acestuia fiind la latitudinea managementului entităţii furnizoare de servicii medicale);
d) buget de practică medicală, este specific asistenţei medicale primare şi legat de capitaţia
medicului (numărul de pacienţi din lista medicului).
În prezent, în România, s-a renunţat la alocarea unui buget de practică medicală către
cabinetele medicilor, finanţarea acestora reducându-se la doar două surse: plata per capita şi per
serviciu. Deşi se urmăreşte întărirea asistenţei medicale ambulatorii (asistenţa medicală primară şi
ambulatoriul de specialitate), totuşi, spitalul, locul unde se oferă îngrijiri scumpe şi nu întotdeauna
pentru cele mai grave afecţiuni (lucru confirmat de raportările spitalelor finanţate prin mecanismul
DRG), rămâne locul unde se consumă cea mai mare parte a resurselor. Probleme: necesitatea
îmbunătăţirii mecanismului de alocare a resurselor şi faptul că aceste resurse sunt insuficiente.
3) Plata furnizorilor de servicii medicale („factorilor de producţie”).
Dacă personalul sanitar mediu este plătit de regulă prin salariu, medicii pot fi plătiţi în mai
multe moduri:
a) prin salariu;

53
b) plata per serviciu ( pentru fiecare serviciu se primeşte un tarif sau un punctaj însoţit de un tarif,
care transformă punctele obţinute de medic în echivalent bănesc);
c) plata per capita (pentru fiecare pacient clasificat în funcţie de grupele de vârstă prestabilite, se
stabileşte un tarif sau un punctaj acompaniat de un tarif, ca în cazul per serviciu);
d) plata în funcţie de o scară de valori relative (fiecare medic este plătit în funcţie de poziţia pe care
o ocupă într-o scară relativă de valori, stabilită pe baza anilor de pregătire necesari, dificultăţii
specialităţii, riscului şi costului practicii).
Modalitatea de plată a medicilor are implicaţii foarte mari asupra costurilor totale cu
îngrijirea sănătăţii.
S-a observat că unele ţări care utilizează plata per serviciu ca modalitate de plată a
medicilor, au cunoscut în ultimii douăzeci de ani o creştere mult mai mare a costurilor de sănătate,
decât cele care plătesc medicii prin salariu. Alegerea unui anumit mecanism presupune un
compromis între interesele medicilor (care cel mai adesea preferă plata per serviciu) şi interesele
guvernului (care urmăreşte limitarea costurilor).
Combinaţiile dintre cele trei aspecte menţionate mai sus -colectare, alocare şi plată- pot fi
diferite de la un sistem sanitar la altul. Cel mai simplu caz este acela al unui sistem privat, în care
consumatorii achită pe loc costul serviciilor sanitare. În acest caz, se suprapun generarea de resurse
cu alocarea lor şi plata prestatorilor (furnizorilor).
Cel mai adesea însă, ne confruntăm cu o separare a două sau a tuturor celor trei aspecte.
Statul intervine cel mai adesea în generarea veniturilor (cazul finanţării de la buget sau al
asigurărilor de stat), dar este adesea prezent şi în alocarea acestora şi stabilirea regulilor de
remunerare a furnizorilor de servicii medicale.
Principalele instituţii implicate în sistemul de sănătate sunt:
 Ministerul Sănătăţii Publice, care elaborează strategia şi politicile în sănătate, finanţează
achiziţiile de echipamente medicale şi anumite activităţi medicale în domeniile de importanţă
strategică ale sănătăţii publice, prin programe de sănătate;
 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care administrează şi gestionează sistemul de
asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în
domeniul sanitar;
 Colegiul Medicilor din România şi celelalte organizaţii profesionale ale personalului medical,
care supraveghează modul de exercitare a profesiilor medicale şi calitatea actului medical;
 Furnizorii de servicii de sănătate de la diferite niveluri ale asistenţei medicale (asistenţa
primară, ambulatoriu, spitale, etc).
Studiind Sistemul în ansamblul lui, depistăm puncte critice în următoarele direcţii:

54
  Finanţarea îngrijirii sănătăţii;
 Furnizarea serviciilor de sănătate la o calitate corespunzătoare cu standardele europene şi la
dimensiunile plătite prin asigurare;
Principiile sistemului asigurărilor de sănătate: solidaritatea, libertatea alegerii, concurenţa,
calitatea serviciilor şi respectul pentru asigurat, confidenţialitatea actului medical conduc la o
concluzie unică: asiguratul este elementul central al sistemului asigurărilor de sănătate.
Toate instituţiile – începând cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate – toţi medicii şi
toate unităţile medicale sunt puse în slujba asiguratului.
Potrivit O.U.G. nr.150/2002 (abrogată prin apariţia Legii 95/2006) dar şi a Legii 145/1997,
sistemul de asigurări sociale de sănătate din România a fost constituit din trei componente majore:
 Asiguraţii;
 Furnizorii de servicii de sănătate (medicii, spitalele, farmaciile);
 Casele de asigurări sociale de sănătate (terţul plătitor).
Ordonanţa de Urgenţă nr. 150/2002, a creat noul concept „Fondul naţional unic de asigurări
sociale de sănătate” FNUASS şi a definit cu mai multă claritate atât obligaţiile asiguratorilor şi
asiguraţilor la constituirea fondului, cât şi pârghiile ce se utilizează de către Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate şi de casele de asigurări în activitatea de administrare şi gestionare a
fondurilor colectate. De asemenea, prin OUG 150/2002 au fost precizate cu mai multă exigenţă
sarcinile sporite şi rolul determinant ce revine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi caselor
de asigurări în activitatea de gestionare şi administrare a fondurilor colectate.
Prin modificările aduse la OUG nr.150/2002 în anul 2005, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
a ieşit de sub coordonarea Ministerului Sănătăţii devenind o instituţie autonomă, având implicit o
responsabilitate crescută în administrarea şi gestionarea FNUASS.
Conform Ordinului Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr.637/196 publicat în Monitorul Oficial nr. 531 din 22 iunie 2005, activitatea Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate presupune îndeplinirea atribuţiilor legate de administrarea
fondurilor colectate precum şi de finanţarea serviciilor medicale necesare asiguraţilor.
Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, stabileşte atribuţii privind colectarea,
utilizarea şi administrarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, participă la
stabilirea obiectivelor programelor de sănătate publică, elaborează norme metodologice de aplicare
a contractului-cadru, elaborează prognoze, strategii şi politici globale privind dezvoltarea şi
creşterea performanţelor sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

55
 Referitor la contribuţiile la asigurările sociale, cota generală a acestora (inclusiv pensii,
şomaj şi sănătate cumulate pentru angajator şi angajat) a fost de 48,24% în 2006, şi este în curs de
implementare o reducere progresivă de aproximativ 2% pe an în perioada 2007-2009. Prima
reducere a intervenit în ianuarie 2006, când cota asigurărilor sociale plătite de angajatori a fost
diminuată la 31,24% de la 33,24% din salariile brute, din care procentul de 19,75% a fost colectat
pentru fondul de pensii, 7,75% pentru fondul de sănătate (din care 7% contribuţie la Fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate şi 0,75% pentru asigurări sociale privind plata concediilor
medicale şi indemnizaţiilor pentru asigurări sociale de sănătate) şi 2,50% pentru fondul de şomaj si
1,24% pentru accidente de muncă. Contribuţiile sociale plătite de angajaţi au rămas neschimbate la
17% corespunzând unui procent de 9,5% la fondul de pensii, 1% la fondul de şomaj şi 6,5% la
asigurări de sănătate.
Anul 2005 este al doilea an, în care bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate a fost prevăzut cu sume, reprezentând transferuri de la bugetul de stat către bugetul
fondului, utilizate pentru finanţarea medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul
ambulatoriu cu contribuţie personală, compensate în proporţie de 90% din preţul de referinţă, pentru
decontarea medicamentelor cuprinse în sublista A şi pentru decontarea sumelor privind
contravaloarea medicamentelor eliberate până la data de 4 aprilie 2005 în cadrul programului
privind compensarea în proporţie de 90% a preţului la medicamentele acordate pensionarilor în
tratamentul ambulatoriu.
Datoriile sistemului de asigurări de sănătate. Ca un efect al celor prezentate anterior,
furnizorii de servicii medicale „realizează” datorii faţă de furnizorii lor pentru medicamente,
materiale sanitare şi utilităţi, ceea ce înseamnă încălcarea legislaţiei financiare.
O altă disfuncţionalitate majoră care este generată de fenomenul datoriilor este aceea că
plata acestora se face după criterii de alocare a fondurilor (de multe ori luându-se în calcul doar
mărimea valorică a acestei datorii), care nu ţin mereu cont de indicatorii realizaţi de furnizor, prin
aceasta perturbându-se calcularea indicatorilor pentru anii următori.
O lipsă majoră de reglementare în acest caz este aceea că nu se prevede în nici un act
normativ instituţia care preia riscul financiar al furnizorului de servicii medicale. Este necesară o
asemenea prevedere, indiferent de cine va prelua această responsabilitate: Ministerul Sănătăţii,
Ministerul Finanţelor Publice, bugetele locale, proprietarul unităţii sanitare, etc.
În acest moment pachetul de servicii nu ţine cont de posibilităţile reale ale sistemului de
asigurări de sănătate. Normele Uniunii Europene stabilesc că drepturile de care beneficiază, prin
efectul legii, un grup social, trebuie să fie garantate tot timpul anului. Ori, în condiţiile în care,

56
uneori, există sincope datorită blocajelor financiare (ex: medicamente gratuite şi / sau compensate)
apare riscul că nu se poate asigura continuu accesul la un serviciu garantat prin lege.
Reforma sistemului sanitar românesc este fundamental financiară. Din acest punct de vedere
se urmăreşte să existe o circulaţie controlată a banului în sistem, o alocare coerentă şi o mai bună
utilizare a resurselor. În acelaşi timp, se are în vedere o evaluare constantă a performanţelor şi a
randamentului fiecărei instituţii medicale şi a sistemului în ansamblul său.
Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate este intermediarul între bugetul de asigurări şi
furnizorii de servicii.
În esenţă, casele de asigurări contractează aceste servicii pentru populaţie. Indivizii care
constituie populaţia asigurată au căpătat două valenţe: una constantă - aceea de contribuabil pentru
bugetul de sănătate şi una variabila - aceea de consumator al serviciilor de sănătate.
Sistemul de sănătate din România este subfinanţat. Această problemă este accentuată de
pierderi substanţiale, uneori, management inadecvat şi chiar corupţie. Cauzele acestor probleme
sunt în general atribuite ineficienţei structurale, stimulentelor necorespunzătoare şi unui sistem
care nu satisface nevoile populaţiei.
Rolul adecvat pentru atenuarea acestor cauze nu este definit clar, deşi există oportunitatea
pentru o creştere economică în viitor în acest sector.
Deşi există constrângeri importante în acest sistem, există un suport politic puternic pentru
rezolvarea problemelor de ineficienţă şi risipă. Există, de asemenea, un mare interes în exploatarea
modalităţilor de îmbunătăţire a nivelului serviciilor de sănătate prin introducerea mai multor
iniţiative de economie de piaţă liberă, în special prin stimularea competiţiei şi introducerea mai
multor opţiuni din sectorul privat pentru populaţie. Eforturile de privatizare vor aduce fonduri
suplimentare în sistem. Raportul între sectorul public şi cel privat este delicat, având în vedere
nivelul economic. Este clar, totuşi, că eforturile de finanţare ale reformei sanitare vor oferi câteva
oportunităţi pentru iniţiativele sectorului privat. Va fi necesar ca majoritatea serviciilor publice să
satisfacă necesităţile care sunt ascunse de un sistem încă ineficient.
Sistemul de asigurări de sănătate trebuie să fie mai maleabil, cu o adaptabilitate prevăzută
în legislativ şi instituţional.
Trebuie regândit pachetul de servicii medicale.
În prezent, pachetul oferă o foarte largă acoperire, iar marea majoritate a cetăţenilor români
nu percep nevoia unei asigurări suplimentare. Deşi există un risc politic este recunoscut din ce în ce
mai mult că aceasta trebuie să constituie o prioritate. Dacă pachetul nu va fi redus, acesta va
falimenta sistemul de asigurări de sănătate. De îndată ce pachetul va fi limitat, acest lucru va crea

57
cererea pentru asigurări de sănătate suplimentare sau complementare, ca şi nevoia de programe de
protecţie socială reală la nivelul comunităţii.
Dacă până acum proiectarea bugetului Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate s-a făcut
prin creşterea permanentă a volumului contribuţiei şi limitarea creşterii cheltuielilor (în special a
celor de administrare a fondului), va trebui adoptată o nouă filozofie a construcţiei bugetare, atât la
partea de venituri cât şi la partea de cheltuieli, prin care să se elimine formulările actuale ale
configuraţiei bugetului astfel încât, să nu se mai poată cheltui decât atât câte venituri există, iar
veniturile obţinute să fie în întregime repartizate în sistem.
În stadiul de aprobare a fondurilor, guvernul impune limite asupra cheltuielilor efectuate de
Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate. Obiectivul acestei practici este acela de a preveni
cheltuielile exagerate din fondurile colectate, astfel încât surplusul să poată fi folosit pentru a
echilibra deficitul din bugetele altor asigurări sociale, în special cel din fondul de pensii. Această
procedură a creat tensiuni în cadrul sistemului, slăbind gradul de responsabilităţi financiare şi
controlul financiar, practica cheltuielilor aprobate de guvern nefiind în concordanţă cu modelul
asigurărilor sociale contributorii adoptat de România pentru a îmbunătăţi eficienţa alocării
resurselor şi creşterea responsabilităţii furnizorilor faţă de asiguraţi. Acest lucru a făcut ca mulţi
dintre furnizori să găsească şi să se folosească de diferite mecanisme care să le permită să facă faţă
instabilităţii financiare, cu efectul negativ de reducere a controlului financiar al întregului sistem
sanitar.
Impactul Reformei din sănătate şi în general din economie se constituie în determinanţi ai
factorilor demografici - indicatori esenţiali pentru dezvoltarea unui sistem de asigurări funcţionabil.
Tabel nr.2.2.1.
Evoluţia populaţiei în anii 2003 - 2007
- mii locuitori -
Populaţia totală Populaţia Ponderea populaţiei ocupate Şomaj Populaţia
ocupată % activă

1 iulie 2003 21 733,6 9 223 42,4 692 9 915

1 iulie 2004 21 673,3 9 158 42,3 799 9 957

1 iulie 2005 21 623,8 9 147 42,3 704 9 851

1 iulie 2006 21 584,4 9 313 43,2 728 10 041

1 iulie 2007 21 537,6 9 353 43,4 641 9 994

Sursa: Anuarul Statistic al României –2006 şi Direcţia Judeţeană de Statistică Tulcea

58
 Deşi populaţia totală a scăzut continuu în perioada analizată (în anul 2007 ajungând la
21.537,6 mii de locuitori), atât populaţia ocupată cât şi cea activă a înregistrat un reviriment
începând cu mijlocul intervalului (anul 2005), ceea ce va induce implicit la o uşoară creştere a
veniturilor la fnuass, aşa cum vom constata pe parcursul lucrării.

Nu este lipsită de interes prezentarea indicatorilor demografici de bază, după cum urmează :

Tabel nr.2.2.2.

Evoluţia indicatorilor demografici de bază

- mii locuitori -

Tendinţa Tendinţa Tendinţa

Nr. Denumire
crt. indicatori 2003 2004 2005 2006 2007 2005/ 2007/ 2007/
2003 2005 2003
1. Natalitatea Urban 100915 111348 117780 119477 116477 116,6 98.9 115.4
(nascuţi vii) Rural 111544 104913 103240 100006 98361 92,6 95.3 88.2
2. Mortalitatea Urban 112283 114316 116809 116384 114562 104,0 98.1 102.0
generală (decese Rural 154292 144574 145292 141710 137403 94,2 94.6 89.1
generale)
3. Sporul natural – Urban - -2968 971 3093 1805 0,9 185.9 1.6
(natalitate – Rural 113681 -39661 -42052 -41704 -39042 98,4 92.8 91.3
mortalitate) -42748
4. Mortalitatea Urban 1381 1555 1458 1341 1186 105,6 81.3 85.9
infantilă (decese Rural 2165 2086 1852 1711 1388 85,5 74.9 64.1
sub un an la 1000
născuţi vii)
Sursa: Anuarul Statistic al României
Comparativ cu primul an analizat (2003), in anul 2007, se observă că natalitatea prezintă o
tendinţă pozitivă (+ 15,4%) în mediul urban, în acelaşi timp cu o tendinţă negativă (- 11,8%) în
mediul rural.
Următorul indicator studiat, mortalitatea, are aceeaşi tendinţă ca şi mortalitatea infantilă in
mediul rural, o scădere de –10,9%, respectiv -35,9% dar tendinţe diferite în ceea ce priveşte mediul
urban: creştere cu 2% în timp ce mortalitatea infantilă înregistrează o scădere cu 14,1%, de unde
putem trage concluzia că mortalitatea este mai accentuată în mediul urban.
Sporul natural, important indicator demografic de bază, prezintă o tendinţă pozitivă (+
1,6%) în mediul urban, în acelaşi timp cu o tendinţă negativă (- 8,7%) în mediul rural.
Starea de sănătate a populaţiei s-a îmbunătăţit în ultimii 5-7 ani, dupa o perioadă de
deterioarare a indicatorilor privind starea populaţiei înregistrată la mijlocul anilor ”90. Cu toate
acestea, dintr-o perspectivă comparativă, nivelul acestor indicatori este încă inferior celor
înregistraţi în celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aşa cum poate fi observat în tabelul de

59
mai jos, anumiţi indicatori de sănătate, cum ar fi speranţa de viaţă la bărbaţi şi ratele standard de
mortalitate s-au înrăutăţit de-a lungul anilor ´90, în timp ce alţi indicatori au continuat să se
îmbunătăţească, spre exemplu “Mortalitatea maternă şi infantilă” se situează la cele mai scăzute
niveluri faţă de cele din anii ´70.
Durata medie a vieţii în perioada 2005-2007 a fost de 76,29 ani la femei şi 70,32 ani la
bărbaţi, cu o medie de aproximativ 73,31 de ani, comparativ cu media de 72,5 de ani în perioada
2002-2004 şi de 69,76 ani în perioada 1989-1991.
Prezentarea celor mai importanţi indicatori ai stării de sănătate creează o imagine de
ansamblu asupra nivelului de sănătate al populaţiei.
Tabelul 2.2.3.
Indicatori privind starea de sănătate
Denumire 1970 1980 1990 1995 2003 2005 2007
Speranţa de viaţă a femeilor la naştere (ani) 70 72 73 74 75 75,8 76.1
Speranţa de viaţă a bărbaţilor la naştere (ani) 66 67 67 66 68 68,7 69.2
Rata de mortalitate datorată bolilor
coronariene pentru bărbaţii în vârstă de 26 42 55 72 63 *) *)
Până la 64 ani per (la 100.000)
Rata de mortalitate în general (%) 1,236 1,284 1,06 1,22 1,14 1,21 1,17
Rata de mortalitate infantilă 49 29 27 21 19 15 12
(per 1.000 nou născuţi)
Mortalitate maternală 116 132 83 48 33 *) 8)
(per 100.000 naşteri)
Sursa: Banca Mondială*) lipsa date
Rata de mortalitate infantilă în România se situează sub media ţărilor cu un nivel mediu al
venitului similar, în timp ce rata de mortalitate maternală este cu puţin peste medie.
În general aceste rate au niveluri mai ridicate decât oricare alt stat membru al Uniunii
Europene.
În plus, tendinţa de deteriorare a anumitor indicatori de sănătate nu a fost încă stabilizată. De
exemplu, incidenţa cazurilor de tuberculoză este în creştere şi au fost făcute slabe progrese în
privinţa reducerii numărului de cazuri de boli cardiovasculare. De asemenea, datele referitoare la
ratele standard de mortalitate arată faptul că bolile sistemului circulator reprezintă una din cauzele
principale de deces în România. Scăderea acestor rate este foarte modestă, nivelul acestora fiind
mult mai ridicat decât cel existent în Uniunea Europeană.
Referinţele internaţionale confirmă că, deşi cheltuielile publice în domeniul asistenţei
medicale ca pondere în PIB sunt conforme cu cele efectuate de alte ţări având acelaşi nivel de
dezvoltare, acestea sunt mai reduse decât în majoritatea ţărilor Uniunii Europene. Cheltuielile au
crescut în termeni reali şi au fluctuat între 3,4% şi 4% din PIB. Totuşi, o serie de factori împiedică
funcţionarea satisfăcătoare a sistemului şi creează presiune în sensul creşterii resurselor alocate şi
anume: ponderea încă ridicată de aproximativ 50% a resurselor din bugetul sănătăţii pentru
îngrijirea spitalicească (comparativ cu o medie de 35-40% în ţările membre UE); progresele

60
tehnologice şi terapeutice în domeniul medical, care antrenează costuri tot mai ridicate; aşteptările
crescânde ale populaţiei şi lipsa unei discipline financiare suficiente în sistem.
Cu scopul creşterii accesului populaţiei la îngrijirile medicale, îmbunătăţirii calităţii şi
eficienţei serviciilor de sănătate, Ministerul Sănătăţii Publice şi-a stabilit prin strategia1 proprie,
următoarele direcţii prioritare:
 dezvoltarea şi stimularea asistenţei medicale primare, a medicinii de familie, a asistenţei
medicale ambulatorii;
 dezvoltarea unor servicii noi: asistenţa medicală la domiciliu şi spitalizarea de zi;
 diminuarea ponderii asistenţei spitaliceşti de la cca.50% din totalul resurselor alocate la 40%,
concomitent cu promovarea măsurilor de restructurare a spitalelor;
 reabilitarea infrastructurii sistemului de sănătate;
 reorganizarea şi dezvoltarea reţelei de medicină de urgenţă;
 creşterea ponderii medicinii preventive în raport cu cea curativă;
 informatizarea sistemului de sănătate;
 descentralizarea serviciilor de sănătate;
 îmbunătăţirea şi creşterea finanţării sistemului prin: crearea fondului de dezvoltare pentru
investiţii în spitale; introducerea plăţii în spitale pe bază de grupuri de diagnostice; creşterea
resurselor prin mărirea numărului de contribuabili; atragerea de resurse financiare din sectorul
privat; reglementarea funcţionării sistemului de asigurări private (complementare) de sănătate în
vederea diversificării bazei de resurse, creşterii concurenţei în cadrul sistemului printr-un control
mai bun al costurilor şi furnizării de servicii cu o calitate îmbunătăţită; introducerea si definitivarea
conceptului de co-plată şi a pachetului minimal de servicii de sănătate.
Această strategie s-a concretizat într-un nou cadru legislativ (Legea nr. 95/2006 şi legislaţia
secundară aferentă) care îşi propune să îmbunătăţească eficienţa şi asumarea răspunderii în sectorul
spitalicesc, să introducă managementul profesionist al spitalelor, transparenţa decizională şi conţine,
de asemenea, prevederi stricte şi specifice privind conflictul de interese şi ameliorarea alocării
resurselor.
Populaţia totală va cunoaşte o tendinţă de scădere de la un număr de 21,6 milioane la 1 iulie
2006, la aproximativ 18 milioane în 2050. Principala explicaţie este reprezentată de nivelul scăzut al
fertilităţii care chiar dacă va cunoaşte o tendinţă de revigorare, rămâne sub nivelul de reproducere
necesar pe perioada orizontului de prognoză.
Tabelul 2.2.4.
1
Programul de Convergenţă 2006-2009

61
Proiecţia numărului populaţiei şi a ratei de dependenţă a acesteia
1 iulie
2005 2010 2020 2030 2040 2050
Populaţia totală (mii persoane) 21.624 21.207 20.402 19.704 18.392 18.018
Pondere (%)
15,6 15 14,3 14,4 15,1 15,2
0-14 ani
+15 ani până la vârsta de
65,3 66,4 65,2 62,7 57,3 53
pensionare (%)
>Vârsta de pensionare (%) 19,1 18,6 20,5 22,9 27,6 31,8
Rata de dependenţă (%) 29,2 28 31,4 36,6 48,2 59,9
Sursa: Banca Mondiala şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Numărul contribuabililor la sistemul de asigurări de sănătate este aşteptat să scadă la
aproximativ 4 milioane către sfârşitul orizontului de prognoză (de la aproximativ 5,9 milioane cât
este în prezent) ca urmare a tendinţei de diminuare a populaţiei.
Provocările demografice sunt amplificate de nivelul ratelor de ocupare pentru lucrătorii în
vârstă. În 2005, rata de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a fost de 58,8%, în
comparaţie cu media Uniunii Europene de 66%, fiind necesare eforturi suplimentare consistente
pentru atingerea până în anul 2010 a ţintei de 70%, stabilită prin Strategia Lisabona relansată. Rata
de ocupare a persoanelor în vârstă de 55-64 ani a fost de 41,4% în 2007, sub media de 48%
înregistrată în Uniunea Europeană şi ţinta de 50% stabilită prin Strategia Lisabona. Distanţa faţă de
ţintele stabilite prin Strategia de la Lisabona este : 11,2 punte procentuale pentru populaţia cu vârsta
cuprinsă între 15-64 ani şi 8,6 puncte procentuale pentru populaţia cu vârsta cuprinsă între 55-64
ani.
Din cele prezentate mai sus se poate concluziona că pe parcursul implementării SASS au
fost înregistrate evoluţii pozitive sub aspectul indicatorilor demografici şi mai ales sub aspectul
celor privind starea de sănătate.
Sub aspectul perspectivei mai îndepărtate însă, situaţia prezintă unele îngrijorări, care pot fi
eliminate doar printr-o creştere economică sustenabilă, care să contracareze gradul ridicat de
dependenţă, cel puţin din punct de vedere financiar.
Reforma în sănătate este în plină desfăşurare şi legătura intrinsecă sănătate-asigurări creează
o interdependenţă în dublu sens: fără fonduri sănătatea nu poate asigura servicii calitative, iar
calitatea scăzută determină fonduri mici.
Tabel nr.2.2.5.
Evoluţia comparativă a situaţiei execuţiei bugetare în anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, la
nivel naţional al ASS
- mii lei RON -
Denumire indicatori Realizări % % %
realizări realizări realizări

62
 2005/ 2007/ 2007/
2003 2004 2005 2006 2007
2003 2005 2003
I. VENITURI
TOTALE 5512656 6877441 8474379 10757173 13080571 153.7 154.4 237.3
II. CHELTUIELI
TOTALE 6228254 7001376 9157441 10170503 12859103 147.0 140.4 206.5
din care:
- cheltuieli materiale şi
prestări servicii cu
caracter medical 6063492 6894770 9037921 9521158 f15376 149.1 132.9 198.2
- cheltuieli de
administrare a
fondului: 164762 106607 119521 167121 273094 72.5 228.5 165.8
din care:

- cheltuieli de
personal 58621 61892 69451 95524 123467 118.5 177.8 210.6

- cheltuieli materiale 41324 24805 29450 30994 62014 71.3 210.6 150.1

- cheltuieli de capital 64817 19910 20620 40603 87613 31.8 424.9 135.2

- cheltuieli pentru
asigurări şi asistenţă
sociala - - - 482224 570633 - - -
III. FOND
REZERVĂ 105784 68143 82036 101305 118936 77.6 145.0 112.4
Excedent/Deficit
-821381 -192078 -765099 485365 102533
Sursa: Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate
Din analiza datelor de mai sus se constată că veniturile realizate în anul 2005 au o creştere în
valori nominale de 55,7% faţă de cele realizate în anul 2003, iar cele realizate în anul 2007 au o
creştere faţă de realizările anului 2005 de 54,4% si de 137,3% faţă de cele din anul 2003.
Cheltuielile totale sunt in anul 2005 cu 47% mai mari faţă de cele ale anului 2003, respectiv cu
40,4% mai mari în anul 2007 faţă de anul 2005, iar faţă de anul 2003 cu 106,5% mai mari.
Cheltuielile pentru serviciile medicale şi medicamente sunt cu 49,1% mai mari în anul 2005
faţă de anul 2003, cu 32,9% mai mari în anul 2007 decât în anul 2005 şi cu 98.2% mai mari faţă de
2003. Cheltuielile de administrare a fondului sunt cu 72,5% mai mari în 2005 faţă de anul 2003, cu
128,5% mai mari în anul 2007 faţă de anul 2005 şi cu 65,8% mai mari faţă de 2003. Creşterea
substanţială a cheltuielilor de administrare în anul 2007 este dată de nivelul ridicat al cheltuielilor
de capital ocazionate de achiziţia şi implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI).
Noutatea faţă de structura cheltuielilor în sistemul asigurărilor sociale de sănătate constă în apariţia
cheltuielilor pentru asigurări si asistenţa socială începând cu anul 2006. Lipsa lor din anii
premergatori justifică lipsa comparaţiei datelor.
Fondul de rezervă în anul 2005 este în scădere faţă de cel din anul 2003, respectiv 77,6%,
iar în anul 2007, când s-a constituit cel mai mare fond de rezervă din cei cinci ani analizaţi, cu 45%
mai mare faţă de anul 2005 şi 12,4% mai mare decît in anul 2003.

63
 Veniturile totale realizate de 13080,6 milioane lei RON în anul 2007 depăşesc cu 21,6%
veniturile totale realizate în anul 2006 şi înregistrează o scădere nesemnificativă (cu -0,7%) faţă de
prevederile definitive ale anului 2007 (graficul nr.1), probabil pe fondul scăderii cotei de contribuţie
de la 7,0% la 6,5%.
Veniturile totale realizate de 10757,2 milioane lei RON în anul 2006 depăşesc cu 26,9% veniturile
totale realizate în anul 2005 şi cu 5,8% prevederile definitive ale anului 2006.
Veniturile totale realizate de 8474,4 milioane lei RON în anul 2005 depăşesc cu 23,2% veniturile
totale realizate în anul 2004 şi cu 1,2% prevederile definitive ale anului 2005.
Veniturile totale realizate de 6877,4 milioane lei RON în anul 2004 depăşesc cu 24,8% veniturile
totale realizate în anul 2003 şi cu 1,6% prevederile definitive ale anului 2004.
Veniturile totale realizate de 5512,7 milioane lei RON în anul 2003 au înregistrat o micşorare cu
-1,4% faţă de prevederile definitive ale anului 2003.
Tabel nr.2.2.6.
Realizările de venituri şi cheltuieli (în preţuri comparabile 2003- pentru anii studiaţi)
2005/ 2007/ 2007/
Denumire indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2005 2003
% % %
*
IPC (%) 111.9 122 129.96 136.25
VENITURI TOTALE
(mii lei RON) 5512656 6168662 6725440 7164248 7510994 122.0 111.7 136.3
CHELTUIELI TOTALE
(mii lei RON) 6228254 6969416 7598470 8094239 8485996 122.0 111.7 136.2
Fonduri de rezervă (mii lei
RON) 105784 118372 129056 137477 144131 122.0 111.7 136.3
Excedent/Deficit (mii lei
RON) -821381 -919125 -1002085 -1067467 -1119132 122.0 111.7 136.3

Din calculele efectuate, se constată că în preţuri comparabile (2003), valoarea reală a

veniturilor realizate în 2005 este de 6.725,4 milioane lei RON, cu 22% mai mare decât în 2003, iar
în 2007 este de 7.511 milioane lei RON mai mare cu 11,7% faţă de anul 2005 şi cu 36,3% mai mare
faţă de anul 2003.
In preţuri comparabile (2003), valoarea reală a cheltuielilor realizate în 2005 este de 8.598,5
milioane lei RON, cu 22% mai mare decât în 2003, iar în anul 2007 valoarea reală a cheltuielilor
realizate este de 8.486 milioane lei RON, cu 11,7% mai mare decât în 2005 şi 36,6% mai mare faţă
de anul 2003.

**
Indicele preţurilor de consum, bază 2003, calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 2008

64
 Fondurile de rezervă, în preţuri comparabile (2003), sunt în sumă de 67,2 milioane lei RON
în anul 2005, cu 10% mai mare decât în 2004 şi în sumă de 60,1 milioane lei RON în anul 2004, cu
42,4% mai mici decât în 2003.
Deficitul bugetar, în preţuri comparabile (2003), este în sumă de 627,3 milioane lei RON în
anul 2005, cu 365% mai mare decât în 2004 şi în sumă de 171,7 milioane lei RON în anul 2004, cu
79,1% mai mic decât în 2003.
Se poate observa că, în preţuri comparabile creşterile sunt mult mai mici faţă de valorile
nominale realizate şi, pe cale de consecinţă, se poate concluziona că alocarea bugetară este
semnificativă în sensul bun al cuvântului.
În ceea ce priveşte comparaţiile între prevederile definitive şi execuţia înregistrată la nivelul
veniturilor totale, acestea se regăsesc mai jos, astfel:

VENITURI TOTALE
milioane lei RON

14000
13080.6
12000 13179.5

10000 10757.2

10169.2

8000 8474.4
8377.8
6877.4
6000
6766.9

4000 5593.3

5512.7
2000
0
2003 2004 2005 2006 2007

PREVEDERI DEFINITIVE REALIZARI

Grafic nr. 2.2.1. Venituri Totale

Media lunară a încasărilor din contribuţii în anul 2007 a fost de 1.090.048 mii lei RON, în
anul 2006 a fost de 896.431 mii lei RON, în anul 2005 a fost de 706.198 mii lei RON, în timp ce
media lunară a încasărilor în anul 2004 a fost de 573.120 mii lei RON, iar în anul 2003 a fost de
459.390 mii lei RON

65
 Comparaţia intervalelor în ani, 2005 faţă de 2003, 2007 faţă de 2005, respectiv anul 2007
faţă de anul 2003, conferă următoarele rezultate : anul 2005 înregistrează venituri realizate mai mari
cu 54,1% faţă de cele ale anului 2003, iar comparaţia realizărilor anului 2007 cu cele ale anilor
2005 şi 2003 înregistrează valori cu 49,3% si cu 337,2% mai mari.
Veniturile din contribuţia angajatorilor şi veniturile din contribuţia asigurărilor au o pondere
în total venituri de 96,8% în anul 2003, de 96,8% în anul 2004, de 93,7% în anul 2005, de 97,8% în
anul 2006 şi de 93,5% în anul 2007.
În bugetele de venituri, pe lângă cele obţinute din contribuţii (venituri din contribuţia
angajatorilor şi venituri din contribuţia asigurărilor) se regăsesc şi venituri nefiscale şi sume primite
de la alte bugete (subventii).
Veniturile din contribuţia angajatorilor reprezintă 46,8% din totalul veniturilor realizate în
anul 2007. Faţă de prevederile definitive aprobate ale anului 2007 realizările sunt cu -0,3% mai
mici.
În anul 2006 contribuţia de asigurări sociale datorate de angajatori reprezintă 52,9% din
totalul veniturilor realizate, iar faţă de realizările anului 2005 sunt cu 38,7% mai mari. Faţă de
prevederile aprobate în anul 2006 realizările sunt cu 8,2% mai mari.
În anul 2005 contribuţia de asigurări sociale datorate de angajatori reprezintă 48,4% din
totalul veniturilor realizate, iar faţă de realizările anului 2004 sunt cu 20,1% mai mari. Faţă de
prevederile aprobate în anul 2005 realizările sunt cu -0,1% mai mici.
În anul 2004 contribuţia de asigurări sociale datorate de angajatori reprezintă 49,6% din
totalul veniturilor realizate, iar faţă de realizările anului 2003 sunt cu 28,3% mai mari. Faţă de
prevederile aprobate în anul 2004 realizările sunt cu 1,4% mai mari.
În anul 2003 contribuţia de asigurări sociale datorate de angajatori reprezintă 48,2% din
totalul veniturilor realizate. Faţă de prevederile aprobate în anul 2003 realizările sunt cu -2,8% mai
mici.
Comparaţia datelor pe intervalele 2005-2003, 2007-2005 si 2007-2003 se prezintă : anul
2005 înregistrează venituri realizate mai mari cu 54,1% mai mari faţă de cele ale anului 2003,
iar comparaţia realizărilor anului 2007 cu cele ale anilor 2005 si 2003 înregistrează valori cu
49,3%, respectiv cu 230,1% mai mari.
Structura contribuţiilor realizate datorate de angajatori se prezintă astfel :
- Contribuţii de la persoane juridice sau fizice care angajează personal salariat cu o pondere de :
47,6% în anul 2003, 47,2% în anul 2004, 46,5% în anul 2005, 46,1% în anul 2006 şi 40,85% în
anul 2007;

66
- Contribuţii pentru asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele aflate în somaj cu o
pondere de : inexistente în primul an, 0,6% în anul 2004, 0,4% în anul 2005, 0,03 în anul 2006
şi 2007;
- Venituri încasate în urma valorificării creanţelor de către AVAS  cu o pondere : inexistente în
anul 2003, 1,8% în anul 2004, 1,6% în anul 2005 şi 0,8% în anul 2006 şi 2007;
- Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii de la persoanele juridice sau fizice cu o pondere de :
inexistente în perioada 2003-2005, 5,6% în anul 2006 şi 4,9% în anul 2007;
- Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii datorate de persoanele aflate în şomaj cu o pondere
de : inexistente în perioada 2003-2005, doar 0,01% în anul 2006 şi 0,02% în anul 2007;
Veniturile din contribuţia asiguraţilor reprezintă 46,7% din totalul veniturilor în 2007 şi au
fost realizate în procent de 101,8% faţă de prevederile definitive aprobate în anul 2007.
În comparaţie, în anul 2007 veniturile din contribuţia datorată de persoanele asigurate sunt cu
26,3% mai mari faţă de anul 2006, cu 61,3% mai mari faţă de anul 2005, cu 93% mai mari faţă de
anul 2004 şi cu 129,8% mai mari faţă de realizările anului 2003.
În anul 2006 acestea reprezintă 44,9% din totalul veniturilor realizate şi au un grad de
realizare în procent de 103,5% faţă de prevederile aprobate. În comparaţie cu anul 2005, veniturile
din contribuţia datorată de persoanele asigurate sunt cu 26% mai mari. În anul 2005 veniturile din
contribuţia persoanelor asigurate au fost realizate în procent de 101,4% faţă de prevederile aprobate
si reprezintă 45,3% din totalul veniturilor. În anul 2004 veniturile din contribuţia persoanelor
asigurate au fost realizate în procent de 102,6% faţă de prevederile aprobate si reprezintă 47,2% din
totalul veniturilor. În anul 2003 veniturile din contribuţia persoanelor asigurate au fost realizate în
procent de 100,9% faţă de prevederile aprobate si reprezintă 48,6% din totalul veniturilor.
Structura contribuţiilor realizate datorate de asiguraţi se prezintă astfel :
- Contribuţii datorate de persoanele asigurate care au calitatea de angajat cu o pondere de : 48,6%
în anul 2003, 46,3% în anul 2004, 44,1% în anul 2005, 43,2% în anul 2006 şi 44,6% în anul
2007;
- Contribuţii datorate de alte persoane asigurate cu o pondere de : inexistentă în 2003, 0,9% în
anul 2004, 1,1% în anul 2005, 1,6% în anul 2006 şi 1,7% în anul 2007;
- Contribuţii pentru concedii si indemnizaţii datorate de asiguraţi cu o pondere de : inexistente în
perioada 2003-2005, doar 0,01% în anul 2006 şi 2007;
- Contribuţii datorate de pensionari cu o pondere de : inexistente în perioada 2003-2005, 0,1% în
anul 2006 şi 0,3% în anul 2007;
- Contribuţii facultative ale asiguraţilor cu o pondere de : inexistente în perioada 2003-2005, doar
0,01% în anul 2006 şi 2007;

67
- Alte contribuţii pentru asigurări sociale datorate de asiguraţi ci o pondere de : inexistente în
perioada 2003-2005, doar 0,1% în anul 2006 şi 2007;
Evoluţia ponderilor veniturilor nefiscale şi sumelor primite de la alte bugete a fost
reprezentată astfel :
- venituri nefiscale : de 2% în anul 2003, de 1% în anul 2004, de 0,9% în anul 2005, de 0,2%
şi de 0,5% în anul 2007;
- sume primite de la alte bugete : de 1,2% în anul 2003, de 0,9% în anul 2004, de 1,7% în
anul 2005, de 2% în anul 2006 şi 6,1% în anul 2007.
Incasările evidenţiate la capitolul venituri nefiscale provin din restituiri de fonduri din
finanţarea bugetară a anilor precedenţi, donaţii si sponsorizări, alte venituri. Realizarea lor în
intervalele de timp analizate reprezintă : un grad de realizare de 103% faţă de bugetul aprobat în
anul 2005 cu o diminuare de –30% faţă de realizările anului 2003, un grad de realizare de 250,2%
faţă de prevederile definitive ale anului 2007 cu o diminuare de -16,5% faţă de realizările
anului 2005 şi -44,7% faţă de anul 2003.
Veniturile provenite din sumele primite de la alte bugete se compun din subvenţii de la
bugetul de stat si subvenţii de la alte administraţii şi reprezintă în general subvenţii primite de
bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sume alocate din veniturile proprii
ale Ministerului Sănătăţii Publice. Anul 2004 a fost primul an în care bugetul Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate a fost prevăzut cu o subvenţie de la bugetul de stat în sumă de 60
milioane lei RON, sumă destinată decontării medicamentelor compensate în procent de 90% pentru
pensionarii care realizează venituri de până la 600 lei RON lunar. La fel s-a întamplat şi în anul
2005 în care a fost alocată suma de 314,8 milioane lei RON. Începând cu anul 2006 au fost alocate
sume pentru programele naţionale de sănătate, 86,3 milioane lei RON, iar din 2007 au fost alocate
şi sume pentru Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicală
primară1) suportat exclusiv din veniturile Ministerului Sănătăţii Publice.
În totalul veniturilor sunt cuprinse şi sume reprezentând transferuri de la alte bugete la
bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezentând ca pondere în veniturile
totale de 1,2% în anul 2003, 1,3% în anul 2004 cu o creştere de 42% faţă de anul 2003 şi 1,7% în
anul 2005 cu o creştere de 61% faţă de anul 2004.
Pentru anul 2005 este cuprinsă şi suma de 314,7 milioane lei RON, iar în anul 2004 suma
de 60,0 milioane lei RON pentru finanţarea programului privind compensarea în proporţie de 90% a
medicamentelor acordate pensionarilor în tratamentul ambulatoriu.

1)1)
Ordin 994/354/4 iunie 2007 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru realizarea si raportarea activităţilor
specifice din cadrul Programului naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicală primară.

68
 Nivelul încasărilor celor patru categorii de venituri(angajatori, angajaţi, venituri nefiscale,
subvenţii) sunt evidenţiate în graficul următor.

Grafic nr.2.2.2. Venituri la Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate

În ceea ce priveşte cheltuielile, obiectivul principal al activităţii Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate îl constituie asigurarea unei finanţări cât mai corespunzătoare a tuturor
domeniilor de asistenţă medicală, în limita bugetului aprobat, pentru a satisface în cât mai mare
măsură nevoile asiguraţilor. Din acest motiv ponderea cea mai mare din întregul buget o reprezintă
cheltuielile cu Materiale şi servicii medicale cu caracter medical.

milioane lei RON

Cheltuieli bugetare totale
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Execuţi Execuţi Execuţi Execuţi Execuţi

Execuţie Execuţie Execuţie Execuţie
e e e e e

69
 1.595,8 2.553,5 3.742,3 4.834,9 6.228,3 7.001,4 9.157,4 10.170,5 12.859,1
Sursa: Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate
Graficul nr.2.2.3. Cheltuieli bugetare totale
Cheltuielile totale efectuate în anul 2005, de 9157,4 milioane lei RON, sunt mai mari cu
47,% faţă de prevederile definitive ale anului 2003, iar cele ale anului 2007 în valoare totală de
12859,1 milioane lei RON depăşesc cu 40,4% cheltuielile totale efectuate în anul 2005 şi cu 206,5%
cheltuielile totale realizate în anul 2003. Comparaţiile anuale ale cheltuielilor totale efectuate sunt :
în anul 2007 s-au efectuat plăţi mai mari faţă de anul 2006 cu 26,4% mai mari, în anul 2006 s-au
efectuat plăţi mai mari faţă de anul 2005 cu 11,1% mai mari, în anul 2005 cu 30,8% mai mari faţă
de anul 2004, iar în anul 2004 cu 12,4% mai mari faţă de anul 2003. Realizarea cheltuielilor faţă de
prevederile definitive aprobate anual a înregistrat următoarele cote procentuale : de 99,9% în anul
2003 (-0,1 mai puţin faţă de prevederile definitive), de 99,9% în anul 2004 (-0,1 mai putin faţă de
prevederile definitive), de 99,8% în anul 2005 (-0,2 mai mici faţă de prevederile definitive), de
99,9% în anul 2006 ((-0,1 mai puţin faţă de prevederile definitive), de 98,8% în anul 2007 (-1,2 mai
puţin faţă de prederile definitive).
Graficul nr.2.2.4. ilustrează evoluţia prevederilor definitive şi a realizărilor în cei cinci ani
studiaţi.

Grafic nr.2.2.4. Cheltuieli Totale

CHELTUIELI TOTALE
milioane lei RON

14000
12000 13010.7
12859.1

10000 10177.3

9177.8
8000 9157.4
10170.5

7007.2
6000 7001.4

4000 6234.5

6228.3

2000
0
2003 2004 2005 2006 2007

PREVEDERI DEFINITIVE REALIZARI

70
 În anul 2005, cheltuielile pentru serviciile medicale şi medicamente sunt cu 49,1% mai mari
faţă de anul 2003, iar în anul 2007 sunt cu 32,9% mai mari decât în anul 2005 şi cu 98,2% mai mari
faţă de anul 2003. Cheltuielile de administrare a fondului sunt cu 27,5% mai mici în 2005 faţă de
anul 2003, cu o creştere în anul 2007 de 128,5% faţă de 2005 şi de 65,8% faţă de anul 2003.
Cheltuielile pentru asigurări şi asistenţa socială nu au termen de comparaţie, apariţia lor fiind
determinată de nevoia de externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestaţiilor care nu
au legătură directă cu asigurarea socială care priveşte pensiile, respectiv cu plata unei prestaţii care
nu constituie un risc social (vezi tabelul nr. 2.2.7).

Tabel nr.2.2.7.
Structura execuţiei cheltuielilor totale, în perioada 2003-2007, la nivel naţional.

Pondere
Realizari în total
Denumirea
indicatorului
2003 2004 2005 2006 2007
(mii lei (mii lei (mii lei (mii lei (mii lei 2003 2004 2005 2006 2007
RON) RON) RON) RON) RON) % % % % %
CHELTUIELI
TOTALE 6228254 7001376 9157441 10170503 12859103 100 100 100 100 100
CHELTUIELI DE
PERSONAL 58621 61892 69451 95524 123467 0.9 0.9 0.8 0.9 1.0
CHELTUIELI
MATERIALE ŞI
SERVICII 6104816 6919575 9067370 9552152 12077390 98.0 98.8 99.0 93.9 93.9
CHELTUIELI DE
CAPITAL 64817 19910 20620 40603 87613 1.0 0.3 0.2 0.4 0.7
SERVICII
MEDICALE ŞI
MEDICAMENTE 6063492 6894770 9037921 9521158 12015376 97.4 98.5 98.7 93.6 93.4
CHELTUIELI CU
ASIGURARI SI
ASISTENTA
SOCIALA 0 0 0 482224 570633 0 0 0 4.8 4.4
Sursa: Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate

În totalul cheltuielilor efectuate în anul 2007, cheltuielile pentru servicii medicale şi

medicamente au o pondere de 93,4 %, iar cheltuielile pentru asigurări şi asistenţa socială reprezintă
4,4 % (nr. cheltuielile pentru administrare şi funcţionare au avut o pondere de 2,2 %).
În totalul cheltuielilor efectuate în anul 2006, cheltuielile pentru servicii medicale şi medicamente
au o pondere de 93,6 %, iar cheltuielile pentru asigurări şi asistenţa socială reprezintă 4,8 % (nr.
cheltuielile pentru administrare şi funcţionare au avut o pondere de doar 1,6 %).

71
 În totalul cheltuielilor efectuate în anul 2005, cheltuielile pentru servicii medicale şi
medicamente au o pondere de 98,7 %, iar cheltuielile pentru asigurări si asistenţa socială nu au fost
prevăzute, deoarece această activitate a fost preluată de la Casa de Pensii începând cu 01 ianuarie
2006 (nr. cheltuielile pentru administrare şi funcţionare au reprezentat 1,3%).
În totalul cheltuielilor efectuate în anul 2004, cheltuielile pentru servicii medicale şi
medicamente au o pondere de 98,5 % (nr. cheltuielile pentru administrare şi funcţionare reprezintă
1,5%).
În totalul cheltuielilor efectuate în anul 2003, cheltuielile pentru servicii medicale şi
medicamente au o pondere de 97,4 % (nr. cheltuielile pentru administrare şi funcţionare reprezintă
2,6%).
Din Anexa nr. 1, dacă studiem capitolul Cheltuielile de capital, putem observa că în valoare
absolută, acesta a atins cea mai mare valoare de execuţie bugetară în anul 2007 (87,6 milioane lei
RON), cu o pondere în total cheltuieli de 0,7% cu toate că ponderea cea mai mare au avut-o în anul
2003 (1 %) când totalul cheltuielilor de capital au fost în sumă de 64,8 milioane lei RON. In anul
2004, ponderea a fost de 0,3 % cu o valoare absolută de 19,9 milioane lei RON, în anul 2005,
ponderea a fost de 0,2 % cu o valoare nominală apropiată de cea din anul precedent, respectiv de
20,6 milioane lei RON, iar în anul 2006, ponderea 0,4 % cu o valoare absolută de 40,6 milioane lei
RON.
In Anexa 1 sunt prezentate cheltuielile întregului sistem pentru capitolul Sănătate (mai puţin
cheltuielile pentru asigurări şi asistenţa socială) şi evoluţia acestora analizată ca raport al
intervalelor 2005-2003, 2007-2005 si 2007-2003.
Pe domenii de asistenţă medicală Casele de Asigurări de Sănătate au contractat şi decontat
servicii medicale urmărind realizarea sarcinilor ce decurg din regulamentele proprii de organizare şi
funcţionare, rezolvarea sarcinilor ce decurg din modificările legislative şi funcţionale, precum şi a
celor transmise prin ordine ale Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ale
Ministerului Sănătăţii. Pe lângă asigurarea unei finanţări cât mai corespunzătoare a tuturor
domeniilor de asistenţă medicală, s-a urmărit ca asistenţa medicală să respecte principiile privind
echitatea, accesibilitatea socială şi ale performanţelor calităţii îngrijirilor medicale, pentru a
satisface în cât mai mare măsura nevoile asiguraţilor.
În Anexa 2, sunt prezentate valorile absolute pentru cheltuieli cu materiale şi prestările de
servicii cu caracter medical pe fiecare domeniu de asistenta medicala, precum şi valorile relative
(ponderile) înregistrate faţă de total.
Cheltuielile cu materialele şi prestările de servicii cu caracter medical, în total cheltuieli au o
pondere de 93.4% în anul 2007, de 93,6% în anul 2006, de 98,7% în anul 2005, de 98,5% în anul

72
2004 şi de 97,4% în anul 2003. Ponderea mai mică a acestora în anii 2006-2007 nu reprezintă o
reducere a alocărilor, explicaţia constând în apariţia în acest interval a cheltuielilor cu asigurările si
asistenţa socială. Dacă analizăm ponderea cheltuielilor cu caracter medical raportate doar la
cheltuielile cu sănătatea (mai puţin asistenţa socială) ponderea lor în anul 2006 este de 98,3%, iar în
anul 2007 este de 97,8%, ceea ce reflectă preocuparea continuă şi, uneori, în creştere pentru accesul
asiguraţilor la medicamentele şi serviciile medicale.
Analiza finanţării pe categorii de servicii medicale ne arată următoarele:
1. Comparativ cu anul 2003, în anul 2005, plăţile efectuate pentru medicamentele utilizate în
tratamentul în ambulatoriu au crescut cu 141,3%, iar în anul 2007 au crescut cu 23.4% faţă de anul
2005 şi cu 197,7% faţă de anul 2003 (Anexa nr.2). Deşi în anul 2005 se constată o creştere
substanţială a sumelor cheltuielile faţă de anii premergători şi chiar faţă de anul 2006, consumul real
al medicamentelor nu este dat de nivelul realizărilor de 2119,9 mil. lei RON, suma reflectând şi
plăţile efectuate pentru arieratele înregistrate în anul 2004. Se înţelege că plata arieratelor în anul
2005, a condiţionat, într-un fel, acoperirea integrală a cheltuielilor curente, situaţia acestui domeniu
de asistenţă înregistrând o îmbunătăţire în anii 2006, 2007 în ceea ce priveşte alocarea sumelor din
buget, ajungându-se în prezent practic la eliminarea acestor arierate la nivelul farmaciilor şi, pe cale
de consecinţă, la întronarea disciplinei financiare la nivelul acestei asistenţe medicale.
Deşi sumele medicamentelor si materialelor sanitare specifice pentru boli cronice cu risc
crescut utilizate in programele naţionale cu scop curativ la finalul perioadei analizate înregistrează
creşteri faţă de anul iniţial, nu se poate spune că dinamica in ani a acestor cheltuieli a fost
spectaculoasa.
In anul 2007 plăţile efectuate pentru serviciile de hemodializă şi dializa peritoneală au
înregistrat un procent de 98,1%, iar în anul 2006 gradul de realizare a fost de 100%.
Se preconizează pentru viitorul nu îndepartat (finele anului 2008), privatizarea acestui tip de
asistenţă medicală, date fiind costurile ridicate cu transportul persoanelor ce suferă de acestă
afecţiune, persoane care la interval de cca 2-3 zile trebuie sa facă deplasări din judeţ şi din Delta
Dunării (în condiţiile unui transport pe apă foarte costisitor), unele persoane chiar şi către Bucureşti.

ASIGURAREA CU DISPOZITIVE SI ECHIPAMENTE MEDICALE

În derularea contractelor cu furnizorii de dispozitive medicale se constată o serie de
întârzieri în decontarea facturilor scadente, deşi există liste de aşteptare întocmite la nivelul Caselor
de asigurări sociale de sănătate pentru cele mai multe tipuri de dispozitive. Acest lucru se explică
atât prin majorarea preţurilor de referinţă decontate de Casă, cât şi prin numeroasele solicitări de

73
dispozitive, mai ales a celor de mers, care nu permit totuşi liste de aşteptare de lungă durată. În
intervalul analizat au fost înregistrate :
- an 2007 : s-au încheiat 2570 contracte şi s-au acordat aprobări pentru un numaăr de 201201
dispozitive medicale;
- an 2006 : s-au încheiat 2213 contracte, s-au acordat aprobări pentru 138752 cereri şi s-au
decontat 168110 dispozitive medicale;
- an 2005 : s-au încheiat 2050 contracte, s-au acordat aprobări pentru 121516 cereri şi s-au
decontat 88517 dispozitive medicale;
- an 2004 : s-au încheiat 1489 contracte, s-au acordat aprobări pentru 109757 cereri şi s-au
decontat 75721 dispozitive medicale;
- an 2003 : s-au încheiat 1.176 contracte şi s-au decontat 94.811 dispozitive medicale.
4. Cheltuielile pentru dispozitive si echipamente medicale în anul 2007 au fost prevăzute în suma de
85,7 mil. lei RON din care au fost efectuate plăţi în valoare de 83,7 mil. lei RON, reprezentând un
procent de 97,6% faţă de prevederi. În anul 2006 a fost prevăzută suma de 51,8 mil. lei RON din
care au fost efectuate plăţi în valoare de 51,6 mil. lei RON, reprezentând un procent de 99,7% faţă
de prevederi. În anul 2005 a fost prevăzută suma de 47,5 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi
în sumă de 47,2 mil. lei RON, reprezentând un procent de 99,3 % faţă de prevederi. În anul 2004 au
fost prevăzute în sumă de 35,8 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 35,7 mil. lei
RON, reprezentând un procent de 99,6 % faţă de prevederi, iar în anul 2003 prevederile au fost în
sumă de 27,8 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 27,6 mil. lei RON, reprezentând
un procent de 99,5 % faţă de prevederi.
Din totalul plăţilor pentru servicii medicale şi medicamente realizate, domeniului asigurării cu
dispozitive şi echipamente medicale, îi revine o pondere de 0,5% în primii patru ani, respectiv
2003-2006, iar în 2007 a crescut la 0,7% (Anexa nr.3).
În anul 2005, plăţile pentru dispozitive medicale au crescut cu 70,6%, comparativ cu anul 2003, iar
în anul 2007 cu 77,4% faţă de 2005 şi cu 202,8% faţă de anul 2003 (Anexa nr.2).
ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ
Cheltuielile cu Asistenţa medicală primară au o pondere oarecum constantă în cheltuielile cu
materialele şi prestările de servicii cu caracter medical pe parcursul celor cinci ani studiaţi, de 5,1%
în anii 2003-2004, scade cu 0,1 puncte procentuale în anul 2005 (5%) şi în anul 2004 (4,9%), iar în
anul 2007 înregistrează cea mai mare pondere de 6,2%. Trebuie sa menţionăm însă că în anul 2007,
la acest domeniu de asistenţă medicală s-a înregistrat pe de o parte o evoluţie crescătoare
considerabilă a valorii punctului, iar pe de altă parte, cuprinse in realizările aferente acestei asistenţe
medicale au fost incluse şi fondurile aferente analizelor medicale din cadrul Programul naţional de

74
evaluare a stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicala primara, începând cu a doua parte a
anului 2007 în sumă de 77,4 mil. lei RON din total de 746,7 mil. lei RON (cca.10,4%). Realizarea
cheltuielilor pentru acest domeniu de asistenţă a înregistrat creşteri pentru cele trei intervale
analizate (2005-2003, 2007-2005 si 2007-2003), astfel: mai mari în anul 2005 cu 45,4% faţă de anul
2003, cu 64,6% mai mari în anul 2007 faţă de anul 2005 şi cu 139,3% mai mari în anul 2007 faţă de
anul 2003.

75
 15000
100% 100% 100% 100% 100%

10000
57,4% 57,4% 57,8% 57.6% 59.8%
42.4%
42.6%
42.2%
40.2%
5000

Grafic nr.2.2.5. Evoluţia numărului de medici de familie aflaţi în relaţie cotractuală cu CAS
în perioada 2003-2007.

Din rapoartele de activitate ale CNAS pe perioada 2003-2007 rezultă că pentru asigurarea
serviciilor medicale primare, casele de asigurări de sănătate au înregistrat anual medici de familie
aflaţi în relaţie contractuală astfel : în anul 2007 – 11298 de medici de familie, în anul 2006 – 11316
de medici de familie, în anul 2005 – 11465 de medici de familie, în anul 2004 – 11514 de medici de
familie, iar în anul 2003 – 11455 de medici de familie. Anual se remarcă o scădere a acestui număr,
cu 0,4 puncte procentuale în anul 2005 faţă de anul 2003, cu 1,6% în anul 2007 faţă de anul 2005 şi
cu 1,9% în anul 2007 faţă de anul de bază (2003).
Din punct de vedere rezidenţial se remarcă un deficit de medici de familie în număr de
1.009, din care 470 în urban şi 539 în rural în anul 2005, un deficit de medici de familie în număr de
1.930, din care 1095 în urban şi 835 în rural în anul 2004 şi un deficit de medici de familie în număr
de 1.441, din care 660 în urban şi 781 în rural în anul 2003.
În medie, un medic de familie deserveşte aproximativ 2.200 de pacienţi, iar populaţia
arondată localităţilor din mediul rural fără medici de familie este 146.764 persoane reprezentând

76
1,44% din totalul populaţiei din mediul rural în 2003, 132.264 persoane reprezentând 1,35% din
totalul populaţiei din mediul rural în 2004, 145.110 reprezentând 1,40% în anul 2005.
Importanţa medicului de familie în cadrul sistemului de sănătate este deosebită, dat fiind
faptul că impactul serviciilor din asistenţa medicală primară asupra populaţiei este extins, în special
sub aspectul laturii preventive, şi pentru că, din punct de vedere economic, cazurile rezolvate la acest
nivel costă mult mai puţin decât internările în unităţile spitaliceşti, medicul de familie având un rol de
"filtru" pentru accesul populaţiei spre nivelele superioare ale sistemului sanitar. Aceasta este raţiunea
pentru care legiuitorul român a încercat şi încearcă în continuare, prin actele normative adoptate, să
asigure medicului de familie un cadru legislativ coerent, adaptat cerinţelor actuale din societatea
românească, care să îi permită acestuia desfăşurarea activităţii în condiţii optime, calitatea serviciilor
medicale reflectându-se în calitatea vieţii populaţiei.
Necesarul de medici de familie şi numărul minim de asiguraţi de pe listele medicilor de
familie pentru care se încheie contractul de furnizare de servicii medicale din asistenţa medicală
primară între furnizori şi casele de asigurări de sănătate se stabileşte pe localităţi, de către o comisie
paritară formată din reprezentanţi ai caselor de asigurări de sănătate şi ai autorităţilor de sănătate
publică. Medicul de familie încheie contract cu o singură casă de asigurări de sănătate, respectiv cu
cea în a cărui rază administrativ teritorială îşi are sediul cabinetul medical. Casele de asigurări de
sănătate cu care furnizorii de servicii medicale în asistenţa medicală primară au încheiat contracte de
furnizare de servicii medicale decontează contravaloarea serviciilor acordate asiguraţilor înscrişi,
indiferent de casa de asigurări de sănătate la care este luat în evidenţa asiguratul. Modalităţile de
plată în asistenţa medicală primară sunt plata "per capita", prin tarif pe persoană asigurată, conform
listei proprii de asiguraţi, şi plata prin tarif pe serviciu medical, pentru unele servicii medicale
prevăzute în pachetul de servicii de bază, servicii medicale prevăzute în pachetul minimal de servicii
medicale şi în pachetul de servicii medicale pentru persoanele care se asigură facultativ.
Din rapoartele CNAS pe perioada 2003 – 2007 rezultă următoarea statistică privind ponderea
serviciilor plătite de SASS (din totalul de 100%):
a)servicii medicale aferente pachetului de bază pentru care se face plata pe serviciu = 97,47%, din
care :
 examene de bilanţ (11,69%);
 supravegherea gravidei (7,67%);
 control medical anual pentru asiguraţi între 2-18 ani (9,11%);
 control medical anual pentru asiguraţi peste 18 ani (28,56%);
 evidenţa bolnavilor de TBC (2,68)

77
  cazurile noi de bolnavi TBC (0,21%);
 servicii medicale în centrele de permanenţă (14,41%);
 servicii medicale în localităţi fără centre de permanenţă (8,97%);
 urmărirea lehuzei (2,13%).
b)servicii medicale aferente pachetului minimal = 2,46%, din care :
 Planificare familială (0,26%);
 Urgenţe (2,13%);
 Depistarea bolilor cu potenţial endemo-epidemic (0,07%).
c)servicii medicale aferente pachetului facultativ = 0,07%.
ASISTENŢA MEDICALĂ AMBULATORIE DE SPECIALITATE PENTRU SPECIALITĂŢI
CLINICE
Cheltuielile pentru asistenţa medicală ambulatorie de specialitate, specialităţi clinice au o
pondere în scădere în cheltuielile cu materialele şi prestările de servicii cu caracter medical pe
parcursul primilor ani studiaţi (2003-2005), respectiv scăderea de la 3,1% în primul an la 2,7% în
2005, cu 0,2% mai puţin în fiecare an, menţinându-se apoi constantă în anii 2006, 2007, la nivelul a
2,7% din total ( Anexa nr.3).
Aceste cheltuieli sunt mai mari în anul 2005 cu 30,2% faţă de anul 2003, iar în anul 2007 cu
33,7% mai mari faţă de anul 2005 şi cu 74,1% faţă de anul 2003 (Anexa nr.2).
Din fondurile alocate prin Bugetul de Venituri şi Cheltuieli (Anexa nr.1) au fost efectuate
plăţi totale reprezentând : 94,1% din prevederile definitive în anul 2007, 100% din prevederile
definitive ale anului 2006, 99,8 % din prevederile definitive în anul 2005, ca şi în anul 2003, iar în
anul 2004 acestea au reprezentat 100% din prevederile definitive (Anexele 2 şi 3).
În anul 2007 au existat 2889 contracte încheiate de furnizare de servicii medicale clinice şi
se aflau în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate 8347 medici.
In anul 2006 au existat 2689 contracte încheiate de furnizare de servicii medicale clinice şi
se aflau în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate 7502 medici.
In anul 2005 au existat 2570 contracte de furnizare servicii medicale clinice şi se aflau în
relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate 7172 medici.
In anul 2004 au existat 2435 contracte de furnizare servicii medicale clinice şi se aflau în
relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate 6840 medici.
In anul 2003 au existat 2272 contracte de furnizare servicii medicale clinice şi se aflau în relaţie
contractuală cu casele de asigurări de sănătate 8689 medici.

78
2005: structura pe grade profesionale a medicilor de specialitate din ambulatorul clinic: primari
4.238, specialişti 2.882.
2004: structura pe grade profesionale a medicilor de specialitate din ambulatorul clinic: primari
3.797, specialişti 2.609.
2003 : structura pe grade profesionale a medicilor de specialitate din ambulatorul clinic: primari
5.308 , specialişti 3.361
Se observă că pe parcursul celor trei ani studiaţi, numărul medicilor a fost destul de
fluctuant, cei mai mulţi fiind înregistraţi în anul 2003, după care în anul 2004 sunt cei mai puţini,
deşi au mai multe contracte decât în 2003, iar începînd cu anul 2005 se constată, conform
Raportului Comisiei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate, că un număr de 155 medici se
regăsesc în mai mult de 1 contract.
ASISTENŢA MEDICALĂ STOMATOLOGICĂ
Pentru asistenţa medicală stomatologică au fost efectuate plăţi totale reprezentând 99,9 %
din prevederile definitive în anul 2003, de 99,8% în anul 2004, de 99,7% din prevederile definitive
ale anului 2005, si de 99,9% din prevederile definitive ale anilor 2006, 2007. (Anexa 3).
Cheltuieli pentru asistenţa medicală stomatologică au o pondere în cheltuielile cu
materialele şi prestările de servicii cu caracter medical cu tendinţe în scădere în intervalul analizat,
de 0,9% în anul 2003, de 0,8% în 2004, de 0,7% în anul 2005, de 0,6% în anul 2006, scăzînd cu 0,1
puncte procentuale în fiecare an, iar în 2007 ponderea cheltuielilor se menţine la nivelul celui
precedent, 0,6% (Anexa nr.3). Aceste cheltuieli sunt mai mari în anul 2005 cu 15,9% faţă de anul
2003, iar în anul 2007 cu 11,2% mai mari faţă de anul 2005 şi cu 28,9% mai mari faţă de anul 2003
(Anexa nr.2).
ASISTENŢA MEDICALĂ AMBULATORIE PENTRU SPECIALITĂŢI PARACLINICE
Cheltuielile pentru asistenţa medicală ambulatorie pentru specialităţi paraclinice au o
pondere în cheltuielile cu materialele şi prestările de servicii cu caracter medical uşor fluctuantă de
2,3% în anul 2003, de 2,9% în 2004, de 2,4% în anul 2005, de 2,3% în anul 2006 şi de 3,5% în anul
2007 (Anexa nr.3). Cu excepţia anului 2004 când a înregistrat cea mai mare pondere din totalul
cheltuielilor medicale (2,9%), nivelul lor s-a menţinut pînă în anul 2007 când sunt înregistrate
cheltuieli mai mari. Ca şi în cazul asistenţei medicale primare, ponderea crescută in anul 2007 se
datorează sumelor alocate pentru analizele medicale din cadrul Programului naţional de evaluare
a stării de sănătate a populaţiei în asistenta medicala primară, în a doua parte a anului 2007 în
sumă de 168,1 mil. lei RON din totalul de 424,1 mil. lei RON (cca.39,6%).
Acest tip de cheltuieli este mai mare în anul 2005 cu 55,7% faţă de anul 2003, iar în anul
2007 este mai mare cu 95,2% faţă de anul 2005 şi cu 203,8% faţă de anul 2003 (Anexa nr.2).

79
 Din fondurile alocate au fost efectuate plăţi totale reprezentând 99,8 % din prevederile
definitive în anul 2003, de 100% în anul 2004, de 99,9% în anul 2005, de 100% în anul 2006, iar în
anul 2007 acestea au reprezentat 97,6% din prevederile definitive ale acestui an (Anexa 3). Gradul
de realizare al cheltuielilor în anul 2007 a fost ceva mai mic faţă de anii precedenţi ca urmare a
neaccesării de către populaţie a serviciilor medicale realizate în laboratoare în baza programului de
evaluare a stării de sănătate. Unul din motive ar putea fi migrarea cetăţenilor români în alte state.
ASISTENŢA MEDICALĂ IN CENTRE MEDICALE MULTIFUNCTIONALE (SERVICII
MEDICALE DE RECUPERARE)- UNITATI DE RECUPERARE REABILITARE A SANATATII
Ca urmare a modificărilor survenite în structura clasificaţiei economice în perioada
analizată,în intervalul 2003-2005 domeniul de asistenţă privind recuperarea cuprindea serviciile
efectuate în cabinetele din ambulatoriu şi cele din unităţile de recuperare-reabilitare a sănătăţii iar în
2006-2007 au fost separate după cum sunt prezentate în Anexa nr.2, rândurile 19 si 24, calculele
pentru acest tip de servicii s-a realizat cumulat. Analizându-le pe ansamblu, cheltuielile pentru
serviciile medicale de recuperare au o pondere în cheltuielile cu materialele şi prestările de servicii
cu caracter medical relativ constantă, de 1,2% în anul 2003, în scădere cu 0,1 puncte procentuale în
anul 2004 (1,1%) şi în anul 2005 (1%), menţinându-se la acelaşi nivel în anul 2006 (1%) şi în
creştere cu 0,1% în anul 2007 (Anexa nr.3). Sumele cheltuite comparativ pentru 2005/2003,
2007/2005 si 2007/2003 înregistrează următoarele valori: creştere cu 33% pentru primul interval,
creştere în cel de-al doilea interval cu 37,9% şi creştere cu 83,4% în raportul anilor 2007/ 2003
(Anexa nr.2, analiza cumulată).
Din fondurile alocate au fost efectuate plăţi totale reprezentând 99,8 % din prevederile
definitive în anul 2003, de 100% în anul 2004, de 99,3% în anul 2005, de 100% în anul 2006, iar în
anul 2007 acestea au reprezentat 99,9% din prevederile definitive ale acestui an (Anexa 3).
Cheltuielile pentru servicii de urgenţă prespitaliceşti şi transport sanitar în anul 2007 au fost
prevăzute în sumă de 368,6 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în suma de 368,6 mil. lei RON
rezultând un grad de realizare de 100% faţă de prevederi. In anul 2006 au fost prevăzute cheltuieli
în sumă de 289,1 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 289,1 mil. lei RON rezultând
un grad de realizare de 100% faţă de prevederi. In anul 2005 au fost prevăzute cheltuieli în sumă de
269,9 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 269,9 mil. lei RON, reprezentând un
procent de 100 % faţă de prevederi. În anul 2004 au fost prevăzute cheltuieli în sumă de 213,9 mil.
lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 213,9 mil. lei RON, reprezentând un procent de 100
% faţă de prevederi, iar în anul 2003 prevederile au fost în sumă de 174,2 mil. lei RON, din care s-
au efectuat plăţi în sumă de 174,1 mil. lei RON, reprezentând un procent de 99,9 % faţă de
prevederi (Anexa 3).

80
 Din totalul plăţilor pentru servicii medicale şi medicamente realizate, domeniului de servicii
de urgenţă prespitaliceşti şi transport medical, în anul 2007 îi revine o pondere de 3,1%, în anul
2006 si 2005 o pondere de 3,0%, în anul 2004 o pondere de 3,1% şi în anul 2003 de 2,9%.
În anul 2005, comparativ cu anul 2003, plăţile pentru serviciile de urgenţă prespitaliceşti şi
alte tipuri de transport medical au crescut cu 55,%, în anul 2007 faţă de 2005 au crescut cu 36,6%,
iar în anul 2007 faţă de 2003 acestea au crescut cu 111,7%.
SERVICII MEDICALE IN UNITATI SANITARE CU PATURI

Cele mai mari ponderi în cheltuielile cu materialele şi prestările de servicii cu caracter

medical şi cu variaţii relativ mari pe parcursul celor cinci ani studiaţi înregistrează cheltuielile cu
Serviciile medicale în unităţile sanitare cu paturi (fie spitale generale, unităţi medico-sociale sau
unităţi de recuperare-reabilitare a sănătăţii), ca urmare a măsurilor luate prin reglementarea acestor
cheltuieli, care ajung la 49,8% în anul 2007, la 52,1% în anul 2006, la 52% în anul 2005, de la
56,2% în anul 2004 şi de la 58,7% în anul 2003 ( Anexa nr.3). Au fost efectuate plăţi totale
reprezentând 100 % din prevederile definitive în anul 2003 si 2004, în anul 2005 de 99,7% din
prevederile definitive, de 100% din prevederile definitive ale anului 2006 şi de 99,6% din
prevederile definitive ale anului 2007 (Anexa nr.1).
În anul 2007 cheltuielile pentru serviciile efectuate in spitale au fost în valoare absolută de
5.982,9 mil. lei RON, de 4.958,7 mil. lei RON în anul 2006, de 4.703,7 mil. lei RON în anul 2005,
de 3.876,7 mil. lei RON în anul 2004 şi de 3.561,6 mil. lei RON în anul 2003. Aceste cheltuieli sunt
mai mari în anul 2005 cu 32,1% faţă de anul 2003, cu 27,2% mai mari în anul 2007 faţă de cele din
anul 2005 şi cu 68% mai mari în anul 2007 faţă de anul 2003 (Anexa nr.2).
Tendinţa crescătoare a sumelor utilizate pentru efectuarea plăţilor poate fi explicată prin creşteri
mari ale ICM (indicelui de complexitate a cazurilor), la unele spitale datorită utilizării noii
clasificări a procedurilor medicale australiene, precum şi creşterii numărului de cazuri la unele
dintre spitale. Situaţia ICM realizat indică o valoare la nivel naţional în anul 2007 de 0,8012 fiind
mai mare decât cel realizat în anul 2006 de 0,7627 cu o uşoară scădere (-0,005) în acest an faţă de
cel precedent (anul 2005) de 0,7677 care a fost mai mare faţă de cel înregistrat în anul 2004, de
0,7353, iar în anul 2003 a fost de 0,6795. Situaţia ICM în anul 2005 indică un număr de 229 de
spitale cu un ICM mai mare decât nivelul contractat.
Unele spitale persistă în utilizarea unor coduri eronate pentru diagnostice şi/sau proceduri,
fapt care duce uneori, la creşterea artificială a indicelui de complexitate a cazurilor.
În funcţie de criteriul teritorial, noua Lege privind reforma în domeniul sănătăţii introduce
noţiunea de spital regional, (definit la art.172 alin.1 lit.a)1) ca fiind spitalul clinic judeţean care
1)1)
Legea nr.95/2006

81
deţine competenţele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare, în vederea asigurării
îngrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgenţelor şi al
pacienţilor aflaţi în stare critică, pentru cazurile ce nu pot fi rezolvate la nivel local, în spitalele
municipale şi orăşeneşti, la nivelul judeţului respectiv, precum şi pentru toate cazurile din judeţele
arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la nivelul spitalelor judeţene, din pricina lipsei de resurse
materiale şi/sau umane sau din cauza complexităţii cazului.
Clasificarea unui spital judeţean ca fiind spital regional are o importanţă deosebită în ceea ce
priveşte fondurile pe care spitalele publice le primesc în completarea veniturilor proprii pe care le
realizează. Din acest punct de vedere, prezenta lege nu este explicită, art.190 prevăzând că spitalele
clinice cu secţii universitare primesc sume de la bugetul de stat, spitalele judeţene - de la bugetul
propriu al judeţului, iar spitalele de interes judeţean sau local - de la bugetele locale. Astfel, în noua
reglementare legală se simte lipsa unei prevederi exprese cu privire la fondurile pe care spitalul
regional le primeşte în completarea veniturilor proprii, dat fiind faptul că, deşi este un spital
judeţean, nu se poate interpreta că aceste fonduri i se cuvin doar de la "bugetul propriu al judeţului",
din moment ce spitalul regional are arondate mai multe judeţe pe care le deserveşte.
La nivel naţional există 512 unităţi sanitare cu paturi2). Numărul de contracte încheiate cu
unităţile sanitare cu paturi în anul 2007 este de 475, mai mare faţă de anul 2006 cu 2,4% când au
fost încheiate un număr de 464 de contracte, în anul 2005 sunt încheiate cu 2 contracte mai puţin
(-0,4%), respectiv 462, în anul 2004 numărul contractelor scade la 457 cu –1,1% mai puţin, iar în
anul 2003 numărul contractelor încheiat este de 472, în creştere faţă de anul 2004 cu 15 contracte
(+ 3,3%).
Clasificarea unităţilor spitaliceşti :
 spitalele de tip clinic (institute + spitale de urgenţă clinice + spitale clinice + spitale
judeţene clinice);
 spitalele de tip judeţean;
 spitalele de tip municipal şi orăşenesc;
 spitalele de tip comunal.
Conform statisticilor, la nivel de ţară revin 6,5 paturi la 1000 de locuitori1), indice constant
pe parcursul celor cinci ani studiaţi, cel mai mare indice deţinându-l Zona de Vest a ţării.
Repartizarea pe medii de reşedinţă a spitalelor înclină balanţa în favoarea mediului urban.

22)
Raportul Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate
1)1)
Anuarul Statistic al României - 2006

82
Anexa 11

Doar pentru anii 2004şi 2005 a existat un specific, în sensul că, din sumele prevăzute pentru
Serviciile medicale în unităţi sanitare cu paturi, o parte au fost utilizate cu destinaţia de cheltuieli cu
medicamentele utilizate în tratamentul în spital.
În anul 2005 a fost prevăzută prin bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate suma de 639,9 mil. lei RON pentru medicamente utilizate în tratamentul în spital, din care
s-au efectuat plăţi în sumă de 635,6 mil. lei RON, reprezentând 99,3%, iar în anul 2004 a fost
prevăzută suma de 638 mil. lei RON, s-au efectuat plăţi în sumă de 637,98 mil. lei RON,
reprezentând 99,99% din prevederi.
Din totalul plăţilor efectuate pentru servicii medicale şi medicamente, acestui domeniu îi
corespunde o pondere de 7,0 % în anul 2005 şi de 9,3% în anul 2004.
Comparativ cu anul 2004, în anul 2005, plăţile efectuate pentru medicamentele utilizate în
tratamentul în spital au scăzut cu 2,3 mil. lei RON, respectiv cu 0,4%.
Ponderea fiecărui domeniu de asistenţă medicală în totalul cheltuielilor pentru materiale şi
servicii medicale pe cei cinci ani studiaţi se poate reprezenta grafic astfel:
INGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU
Furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu acordă servicii în cadrul unui program stabilit
în conformitate cu recomandările medicilor de specialitate ţinând seama de starea de sănătate a
asiguratului şi de gradul de dependenţă al acestuia.
Cheltuielile pentru ingrijirile la domiciliu, deşi au cea mai mica pondere în cheltuielile cu
materialele şi prestările de servicii cu caracter medical, uşor fluctuantă, de 0,01% în anul 2003, de
0,02% în 2004, de 0,03% în anul 2005, de 0,05% în anul 2006 şi de 0,1% în anul 2007 (Anexa
nr.3), sumele alocate şi cheltuielile înregistrează cele mai mari creşteri comparativ cu restul
domeniilor de asistenţă.
Acest tip de cheltuieli sunt mai mari în anul 2005 cu 406,1% faţă de anul 2003, iar în anul
2007 sunt mai mari cu 284.3% faţă de anul 2005 şi cu 1.844,9% faţă de anul 2003 (Anexa nr.1).
Deşi, aparent, un domeniu de asistenţă mai puţin important, evoluţia sa cunoaşte o amplificare a
alocărilor bugetare anuale dată de cerinţele înregistrate la acest nivel. Din fondurile alocate au fost
efectuate plăţi totale reprezentând 96,3 % din prevederile definitive în anul 2003, de 99% în anul
2004, de 98,9% în anul 2005, de 98,8% în anul 2006, iar în anul 2007 acestea au reprezentat 99%
din prevederile definitive (Anexa 3).
Evoluţia numărului contractelor încheiate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate
cunoaşte ritmul prevederilor alocate, respectiv : de la 52 contracte înregistrate în anul 2003 la 66 în
anul 2004, la 107 contracte înregistrate în anul 2005, la 153 contracte înregistrate în anul  2006 şi
204 contracte înregistrate în anul 2007. Ritmul creşterii numărului de furnizori a înregistrat: cu

83
105,8% mai mulţi furnizori în anul 2005 faţă de anul 2003, cu 90,7% mai mulţi furnizori în anul
2007 faţă de anul 2005 şi cu 292,3% mai mulţi furnizori în anul 2007 faţă de anul 2003.

2.3. Mecanismele de finanţare

Prezentarea mecanismelor de finanţare a fost analizată mai jos pe categorii de asistenţă
medicală.
1. Acordarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu
Modalităţile de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul
ambulatoriu se prezintă astfel:
Suma maximă care se suportă de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, pentru fiecare medicament corespunzător denumirii comune
internaţionale (DCI) din listă, este cea corespunzătoare aplicării procentului de compensare a
medicamentelor asupra preţului de referinţă pentru DCI cuprinse în sublistele A, B şi C, respectiv
preţul de decontare pentru medicamentele la care nu se stabileşte preţ de referinţă. Preţul de
decontare este cel prevăzut prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Procentul de compensare a medicamentelor corespunzătoare DCI prevăzute în sublista A
este de 90% din preţul de referinţă, al celor din sublista B este de 50% din preţul de referinţă, iar al
celor din sublista C este de 100% din preţul de referinţă.
Preţul de referinţă reprezintă preţul cel mai mic corespunzător unităţii terapeutice aferente
aceleiaşi forme farmaceutice din cadrul DCI şi pentru fiecare concentraţie.
În cazul medicamentelor imunosupresoare prevăzute în sublista C la poziţia G24 "Stări
posttransplant" din Anexa 2, procentul de compensare este de 100% din preţul de vânzare cu
amănuntul.
În cazul medicamentelor prevăzute în sublista C la pct. G. 21. "Diabet zaharat şi boli de
nutriţie", procentul de compensare este de 100% din preţul de vânzare cu amănuntul.
Lista denumirilor comerciale ale DCI-urilor, în cazul medicamentelor prevăzute în sublista
C la pct. G. 21. "Diabet zaharat şi boli de nutriţie", se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii
publice şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Lista prevăzută la alin. anterior se actualizează permanent, dar numai cu medicamente care
au un preţ egal cu sau mai mic decât cel existent în listă.
Modalităţile de prescriere, eliberare şi de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie
personală în tratamentul ambulatoriu se stabilesc prin norme. Medicii prescriu medicamentele din
sublista A, B sau C sub forma denumirii comune internaţionale, cu excepţia cazurilor justificate
medical în fişa medicală a pacientului. Prin ordin al ministrului sănătăţii publice pot fi desemnate

84
unele medicamente din sublista B sau C pentru a căror eliberare este necesară aprobarea prealabilă a
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pe baza unor metodologii şi criterii care vor fi aprobate
prin acelaşi ordin al ministrului sănătăţii publice.
Pentru bolile cronice, medicii pot prescrie unui asigurat medicamente, cu şi fără contribuţie
personală, cu următoarele restricţii:
a) pentru sublista A - o singură prescripţie lunar, cu maximum 4 medicamente;
b) pentru sublista B - o singură prescripţie lunar, cu maximum 3 medicamente cu valoarea totală
calculată la preţul de vânzare cu amănuntul de maximum 300 lei (RON), cu excepţia
medicamentelor prevăzute în această sublistă, notate cu #, care pot fi înscrise pe o singură
prescripţie cu valoarea maximă a tratamentului pe o lună mai mare de 300 lei (RON);
c) pentru sublista C - pe fiecare cod de boală, o singură prescripţie lunar, cu maximum 3
medicamente.
Un medic nu poate recomanda altui medic, prin scrisoare medicală, prescrierea unor
medicamente cu sau fără contribuţie personală pentru un asigurat, în luna în care el însuşi i-a emis
asiguratului o astfel de prescripţie.
Prin excepţie, în cazul medicamentelor stupefiante se pot emite pentru acelaşi asigurat două
sau trei prescripţii cu timbru sec, cuprinzând tratamentul necesar pentru 15, respectiv 10 zile,
conform reglementărilor specifice în vigoare.
Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să aducă la cunoştinţă furnizorilor de servicii
medicale şi asiguraţilor cazurile în care s-a eliberat mai mult de o prescripţie medicală pe lună atât
pentru medicamentele cuprinse în sublista A cât şi cele cuprinse în sublista B, precum şi cazurile în
care s-a eliberat mai mult de o prescripţie medicală pe lună pentru fiecare cod de boală pentru
medicamentele cuprinse în sublista C; în această situaţie asiguraţii respectivi nu mai beneficiază de
o altă prescripţie medicală pentru perioada acoperită cu medicamentele eliberate suplimentar, cu
excepţia situaţiei prevăzute la alin. anterior.
Pentru persoanele prevăzute în legile speciale, care beneficiază de gratuitate suportată din
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii, casele de asigurări de
sănătate suportă integral contravaloarea medicamentelor cu preţul cel mai mic corespunzătoare
fiecărei denumiri comune internaţionale (DCI) cuprinse în sublistele A, B şi C, pentru aceeaşi
concentraţie şi formă farmaceutică.
Pe acelaşi formular de prescripţie se pot înscrie medicamente din subliste diferite, farmaciile
întocmind borderouri distincte pentru fiecare sublistă.
În cazul în care preţul de vânzare cu amănuntul al medicamentelor de pe sublista B
depăşeşte limitele prevăzute la alin. Anterior lit. b), diferenţa va fi suportată integral de asigurat.

85
 În mod excepţional, în alte situaţii complexe, cu risc crescut de handicap major sau de
pierdere a vieţii, numărul de medicamente şi sumele prevăzute la alin. anterioare se pot depăşi
numai cu acordul scris al comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii Publice sau al Agenţiei
Naţionale de Transplant.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 0 - 12 luni vor beneficia de medicamente gratuite fără
plafonare valorică şi cantitativă. Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor
copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 - 12 luni va fi suportată integral din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor legale în vigoare.
De menţionat că decontarea facturilor aferente acestei categorii de medicamente se face în
prezent la 90 zile şi, doar în trimestrul IV al anului, se poate face şi mai devreme de 90 zile
(conform protocoalelor încheiate cu furnizorii de medicamente), avându-se în vedere pentru viitorul
apropiat decontarea acestora la 60 zile(an 2008), respectiv la 30 zile (an 2009).
2. Medicamente şi materiale pentru boli cronice cu risc crescut utilizate în programele naţionale cu
scop curativ.
Medicamentele şi materialele sanitare specifice necesare derulării unor programe de sănătate
cum ar fi : HIV/SIDA, diabet zaharat, afecţiuni oncologice, pentru tratamentul stării posttransplant
al pacienţilor transplantaţi şi pentru tratamentul pacienţilor cu unele boli rare, se eliberează prin
unităţile sanitare cu paturi şi farmaciile cu circuit deschis şi au ca scop îmbunătăţirea stării de
sănătate şi creşterea speranţei de viaţă a pacienţilor cu boli cu impact major asupra stării de
sănătate. Finanţarea lor prin sistemul caselor de sănătate se realizează din : transferuri din bugetul
MSP, Subvenţii de la bugetul de stat, FNUASS.
Eliberarea medicamentelor şi materialelor sanitare prin farmaciile cu circuit închis ale
unităţilor sanitare se face pe bază de reţetă medicală şi/sau condică de medicamente, după caz.
Decontarea medicamentelor şi/sau a materialelor sanitare specifice programelor se realizează lunar
de către casele de asigurări de sănătate, din fondurile aprobate de Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate cu această destinaţie.
În cazul contractelor cu unităţile sanitare, acestea prezintă în primele 15 zile ale lunii curente
decontul pentru luna precedentă, cuprinzând numărul de bolnavi trataţi, valoarea medicamentelor şi
materialelor sanitare consumate pentru tratamentul bolnavilor, costul mediu pe bolnav, sumele
achitate conform ordinului de plată cu care s-a achitat contravaloarea facturii pentru medicamentele
şi/sau materialele sanitare specifice procurate în luna precedentă, precum şi cererea justificativă,
însoţită de copia facturii emise de furnizor pentru medicamentele şi/sau materialele specifice
aprovizionate pentru luna în curs.

86
 Casa de asigurări de sănătate analizează indicatorii prezentaţi prin decont, precum şi gradul
şi modul de utilizare a fondurilor puse la dispoziţie anterior şi decontează, în limita sumei prevăzute
în contract, în termen de maximum 5 zile de la primire, contravaloarea facturii prezentate în copie
de unitatea sanitară pentru medicamentele şi/sau materialele specifice achiziţionate pentru luna
curentă.
Decontarea medicamentelor şi materialelor eliberate de farmacii în baza contractelor cu
valoare orientativă pe furnizori (în limita totală a sumelor prevăzute în buget) se face pe baza
următoarelor acte în original: factură, borderouri centralizatoare, prescripţii medicale, cu înscrierea
numărului de ordine a bonului fiscal şi a datei de emitere a acestora. Pentru DCI-urile prevăzute în
grupa de boală diabet zaharat şi boli de nutriţie - G21), pentru medicamentele antidiabetice de tipul
insulinelor pentru bolnavii diabetici, pentru medicamentele pentru tratamentul stării posttransplant,
pentru medicamentele specifice pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu afecţiuni
oncologice, pentru medicamentele specifice pentru tratamentul ambulatoriu al persoanelor cu
infecţie HIV/SIDA, acordate în tratamentul bolnavilor cuprinşi în programul naţional cu scop
curativ şi pentru medicamentele corespunzătoare DCI-urilor aferente grupei/grupelor de boli
cronice pentru care aprobarea se dă de către comisia/comisiile constituite în acest sens la nivelul
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, farmaciile întocmesc câte un borderou centralizator
distinct. Decontarea contravalorii medicamentelor pentru programele/subprogramele de sănătate se
face până la 45 de zile calendaristice de la data depunerii facturii de către farmacie la casa de
asigurări de sănătate. Pentru viitorul apropiat se preconizează decontarea acestor la 30 zile (an
2008).
3. Servicii medicale de hemodializa si dializa peritoneala
Incluse şi ele în specificul lărgit al programelor/subprogramelor de sănătate « Tratamentul
de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronica », prezintă următoarele
modalităţi de plată  a serviciilor de dializă:
- pentru hemodializă: tarif pe şedinţa de hemodializă
Tariful pentru şedinţa de hemodializă include toate cheltuielile aferente acestui serviciu,
inclusiv cheltuielile pentru medicamente şi materiale sanitare specifice, precum şi transportul
dializaţilor de la domiciliul acestora până la centrul de dializă şi retur, suportat de unitatea sanitară
care acordă acest serviciu, cu excepţia cheltuielilor aferente serviciilor de transport al copiilor cu
vârsta cuprinsă între 0 - 18 ani şi a persoanelor peste 18 ani cu nanism care nu pot fi preluate în
centrele de dializă de adulţi, în vederea efectuării dializei în unităţile sanitare situate în alt judeţ
decât cel de domiciliu al persoanei respective, pentru care transportul se suportă din fondul alocat
asistenţei medicale de urgenţă şi transport sanitar, în condiţiile stabilite prin Normele metodologice

87
de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului
de asigurări sociale de sănătate.
- pentru dializă peritoneală: tarif/pacient/an
Tariful pentru dializă peritoneală include cheltuielile aferente medicamentelor şi
materialelor sanitare şi transportul lunar al medicamentelor şi al materialelor sanitare specifice
dializei peritoneale la domiciliul pacienţilor.
Valoarea totală contractată se constituie din următoarele sume, după caz:
- suma aferentă serviciilor de hemodializă a căror plată se face pe bază de tarif pe şedinţă,
care se stabileşte astfel: numărul bolnavilor * numărul şedinţelor * tarif.
- suma aferentă serviciilor de dializă peritoneală, a căror plată se face pe tarif/pacient/an, care
se stabileşte astfel: numărul bolnavilor * tarif.
Casa de asigurări de sănătate decontează, în primele 10 zile ale lunii următoare celei pentru
care se face plata, contravaloarea serviciilor de dializă efectuate şi raportate în luna precedentă, în
baza facturii şi a documentelor însoţitoare, cu încadrarea în sumele contractate. Pentru fiecare lună,
casele de asigurări de sănătate pot efectua până la data de 20 decontarea lunii curente pentru
perioada 1 - 15 a lunii, în baza indicatorilor specifici realizaţi şi în limita sumelor contractate, pe
baza facturii şi a documentelor însoţitoare.
Pentru serviciile de hemodializă casele de asigurări de sănătate nu decontează mai mult de 3
şedinţe pe săptămână pe bolnav.
Neprezentarea de către unitatea sanitară a documentelor prevăzute în norme/contracte
(raportari lunare/trimestriale-cumulat de la începutul anului şi anuale privind indicatorii realizaţi,
facturi însoţite de desfăşurătoare/documente justificative privind activităţile realizate, separat pentru
asiguraţi, pentru cetăţenii titulari ai cardului european şi pentru cetăţenii statelor cu care România a
încheiat acorduri, atrage sistarea decontării serviciilor aferente lunii respective până la următoarea
perioadă de raportare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
4. Acordarea dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale.
Suma maximă care se suportă de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical este
preţul de referinţă sau, după caz, suma de închiriere. Preţul de referinţă şi suma de închiriere se
stabilesc potrivit dispoziţiilor cuprinse în norme.
Casele de asigurări de sănătate decontează integral preţul de vânzare cu amănuntul al
dispozitivului medical, dacă acesta este mai mic decât preţul de referinţă. Dacă preţul de vânzare cu
amănuntul al dispozitivului medical este mai mare decât preţul de referinţă, diferenţa se suportă de
asigurat prin contribuţie personală şi se achită direct furnizorului, care eliberează chitanţă fiscală.

88
 Pentru persoanele prevăzute în legi speciale, care beneficiază de gratuitate din Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate în condiţiile prevederilor legale în vigoare, în situaţia
în care pentru un dispozitiv medical preţurile de vânzare cu amănuntul ale tuturor furnizorilor
evaluaţi de dispozitive medicale sunt mai mari decât preţul de referinţă al acestui dispozitiv
medical, casa de asigurări de sănătate decontează contravaloarea dispozitivului medical la preţul de
vânzare cu amănuntul cel mai mic. În situaţia în care pentru un dispozitiv medical preţurile de
vânzare cu amănuntul ale tuturor furnizorilor evaluaţi de dispozitive medicale sunt mai mici sau mai
mari decât preţul de referinţă, casele de asigurări de sănătate decontează integral preţul de vânzare
cu amănuntul al dispozitivului medical, dacă acesta este mai mic decât preţul de referinţă, respectiv
preţul de referinţă, dacă preţul de vânzare cu amănuntul al dispozitivului medical este mai mare
decât preţul de referinţă.
Casele de asigurări de sănătate decontează suma de închiriere pentru unele dispozitive
medicale, potrivit dispoziţiilor cuprinse în N.M de aplicare a C.C.
Pentru încadrarea în fondul aprobat pentru acordarea de dispozitive medicale şi asigurarea
accesului asiguraţilor la toate categoriile de dispozitive medicale, casele de asigurări de sănătate vor
analiza lunar numărul de decizii privind aprobarea procurării dispozitivelor medicale emise în luna
anterioară, alcătuind, după caz, liste de aşteptare pentru asiguraţi, pe categorii de dispozitive
medicale.
Dispozitivele medicale se acordă la recomandarea medicilor de specialitate aflaţi în relaţii
contractuale cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin reprezentantul legal, pe baza
prescripţiei medicale şi a cererii scrise întocmite de asigurat, de către unul dintre membrii de familie
(părinte, soţ/soţie, fiu/fiică), de o persoană împuternicită de către acesta sau de reprezentantul legal
al asiguratului. Prescripţia medicală va conţine în mod obligatoriu numele casei de asigurări de
sănătate cu care medicul care eliberează prescripţia medicală se află în relaţie contractuală şi
numărul contractului. Cererea se înregistrează la casa de asigurări de sănătate în ale cărei evidenţe
se află asiguratul.
Modul de prescriere, procurare, închiriere şi decontare a dispozitivelor medicale se stabileşte
prin norme.
Termenele de înlocuire, condiţiile de reparare a dispozitivelor medicale şi modul de
decontare a reparaţiilor se stabilesc prin norme, în condiţii de eficienţă a utilizării fondului alocat cu
această destinaţie.
Medicii de specialitate aflaţi în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, care
prescriu dispozitive medicale şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei unităţi sanitare autorizate şi
evaluate, nu pot reprezenta interesele unui furnizor de dispozitive medicale evaluat.

89
5. Asistenţa medicală primară.
Finanţarea asistenţei medicale primare se face prin doua modalităţi :
a) tarif pe persoană asigurată = plata per capita (nr. în funcţie de numărul de asiguraţi din listă). Este
componenta de plată care nu are o legătură directă cu volumul muncii prestate, ci cu numărul de
asiguraţi înscrişi în lista medicilor de familie, care induce totuşi şi un volum mai mare de muncă.
Suma cuvenită se stabileşte în raport cu numărul de puncte calculat în funcţie de numărul
asiguraţilor, corelat cu structura pe grupe de vârstă, cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, cu
gradul profesional şi cu valoarea unui punct. Valoarea unui punct este unică pe ţară, se calculează
de către CNAS şi prezintă 2 forme : valoarea estimată si definitivă a punctului (de regulă valoarea
definitivă este mai mare decât valoarea estimată).
b) tarif pe serviciul medical = plata per serviciu. Este componenta de plată care are legătura directă
cu volumul muncii prestate (în funcţie de serviciile efectuate asiguraţilor din lista proprie). Suma
aferenta plăţii se stabileşte în funcţie de numărul de puncte obţinut în urma serviciilor efectuate şi
de valoarea unui punct.
Termenul limită de plată este data de 20 ale lunii pentru luna anterioară. Trimestrial, în
funcţie de bugetul alocat şi de volumul serviciilor efectuate sau a plăţilor per capita, se procedează
la o regularizare a sumelor în funcţie de valoarea definitivă a punctului per capita şi per serviciu.
6. Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice şi de
asistenţă medicală stomatologică - condiţii specifice.
Finanţarea serviciilor medicale în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate se face prin:
a) plata prin tarif exprimat în puncte pentru specialităţile clinice, stabilită în funcţie de numărul
de puncte aferent fiecărui serviciu medical, ajustat în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară
activitatea, gradul profesional al medicilor şi de valoarea unui punct, stabilită în condiţiile prevăzute
în norme. Numărul de puncte aferent fiecărui serviciu medical şi condiţiile de acordare a serviciilor
medicale se stabilesc în norme.
Criteriile de încadrare a cabinetelor medicale în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară
activitatea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate.
Valoarea definitivă a punctului este unică pe ţară, se calculează de Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate prin regularizare trimestrială, conform normelor, până la data de 25 a lunii
următoare încheierii fiecărui trimestru, şi nu poate fi mai mică decât valoarea minimă garantată
pentru un punct, stabilită în norme;
b) plata prin tarif exprimat în lei pentru serviciile medicale acordate în specialităţile paraclinice şi
de medicină dentară. Suma cuvenită se stabileşte în funcţie de numărul de servicii medicale şi de

90
tarifele aferente acestora. Tarifele serviciilor medicale şi condiţiile în care acestea se acordă sunt
prevăzute în norme;
Casele de asigurări de sănătate decontează serviciile medicale ambulatorii de specialitate, în
condiţiile stabilite prin norme, numai pe baza biletelor de trimitere eliberate de medicii de familie,
medicii din cabinetele medicale şcolare/studenţeşti pentru elevi, respectiv studenţi, medicii din
cabinetele medicale de unitate aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie din
domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale, pentru asiguraţii care nu sunt înscrişi în lista
unui medic de familie, medicii din instituţiile aflate în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap, în situaţia în care persoanele instituţionalizate nu sunt incluse pe lista unui
medic de familie, medicii din serviciile publice specializate sau organisme private autorizate pentru
copiii încredinţaţi ori daţi în plasament, dacă nu sunt înscrişi pe lista unui medic de familie, medicii
din alte instituţii de ocrotire socială, dacă persoanele instituţionalizate nu sunt înscrise pe lista unui
medic de familie, medicii din unităţile de asistenţă medico-socială, precum şi pe bază de scrisoare
medicală de la medicii de specialitate din spitale, în situaţia în care este necesar un tratament
ambulatoriu înainte de internarea în spital sau atunci când este necesar un astfel de tratament după
externare, cu excepţia urgenţelor şi afecţiunilor confirmate, care permit prezentarea direct la
medicul de specialitate din ambulatoriul de specialitate, precum şi a serviciilor de acupunctură,
fitoterapie, homeopatie şi planificare familială, situaţie în care medicii de specialitate vor solicita
persoanelor respective actele doveditoare care atestă calitatea de asigurat.
Persoanele care se prezintă la medicul de specialitate fără bilet de trimitere, cu excepţia
urgenţelor medico-chirurgicale, a afecţiunilor confirmate care permit prezentarea direct la medicul
de specialitate din ambulatoriul de specialitate şi a serviciilor de medicină dentară, precum şi a
serviciilor de acupunctură, fitoterapie, homeopatie şi planificare familială, plătesc contravaloarea
serviciilor medicale la tarifele stabilite de fiecare furnizor, afişate la loc vizibil.
Trimiterea asiguratului de către un medic de specialitate aflat în relaţii contractuale cu casele
de asigurări de sănătate către un alt medic din ambulatoriul de specialitate aflat în relaţii
contractuale cu casele de asigurări de sănătate se face pe baza biletului de trimitere numai pentru
situaţia în care asiguratul a beneficiat de serviciile medicale de specialitate din partea medicului
respectiv.
Casele de asigurări de sănătate au obligaţia să deconteze lunar, în termen de maximum 20 de
zile calendaristice de la încheierea fiecărei luni, contravaloarea serviciilor medicale furnizate
potrivit contractelor încheiate între furnizorii de servicii medicale ambulatorii de specialitate şi
casele de asigurări de sănătate. Pentru serviciile medicale clinice decontarea lunară se face la
valoarea minimă garantată, iar regularizarea trimestrială, la valoarea definitivă, până la data de 30 a

91
lunii următoare încheierii trimestrului, pe baza documentelor prezentate de furnizori în primele 3
zile lucrătoare ale lunii următoare trimestrului pentru care se face plata, potrivit normelor.
Raportarea eronată a unor servicii medicale se regularizează conform normelor; la
regularizare se au în vedere şi serviciile medicale omise la raportare în perioadele în care au fost
realizate.
7. Servicii medicale de recuperare acordate în unitati ambulatorii sau în unităţi de recuperare-
reabilitare a sănătăţii.
Modalităţile de finanţare în asistenţa medicală de recuperare sunt:
a) tarif pe zi de spitalizare, stabilit pe baza unor indicatori specifici prevăzuţi în norme pentru
serviciile medicale acordate în spitalele de recuperare şi în secţiile/compartimentele de recuperare
din spitale; contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent asistenţei medicale
spitaliceşti, în condiţiile prevăzute în norme;
b) tarif pe zi de spitalizare, stabilit pe baza unor indicatori specifici prevăzuţi în norme pentru
serviciile medicale acordate în sanatorii, inclusiv în sanatoriile balneare, şi în preventorii.
Contravaloarea acestor servicii este suportată din fondul aferent asistenţei medicale de recuperare.
În cadrul sumelor negociate şi contractate casele de asigurări de sănătate vor deconta în primele 10
zile ale lunii următoare sumele aferente lunii precedente. Pentru fiecare lună casele de asigurări de
sănătate pot efectua până la data de 20 decontarea lunii curente pentru perioada 1 - 15 a lunii, în
baza indicatorilor specifici realizaţi şi în limita sumelor contractate pe baza facturii şi a
documentelor însoţitoare.
În cazul sanatoriilor balneare sumele negociate şi contractate cu casele de asigurări de
sănătate sunt diminuate cu partea de contribuţie suportată de asiguraţi şi care reprezintă 25 - 30%
din indicatorul specific, în funcţie de tipul de asistenţă medicală balneară şi de durata tratamentului,
în condiţiile stabilite în norme;
c) tarif pe serviciu medical în lei, stabilit prin norme, pentru serviciile medicale acordate în
unităţi ambulatorii de recuperare din structura unor unităţi sanitare sau în unităţi ambulatorii în care
îşi desfăşoară activitatea medici angajaţi într-o unitate sanitară, cabinete medicale de specialitate
organizate conform Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi în cabinete medicale de specialitate din structura unor unităţi sanitare
aparţinând ministerelor şi instituţiilor publice centrale din sistemul de apărare, ordine publică,
siguranţă naţională şi autoritate judecătorească. Contravaloarea acestor servicii se suportă din
fondul aferent asistenţei medicale de recuperare. Serviciile medicale de recuperare acordate în
unităţile ambulatorii în care îşi desfăşoară activitatea medici angajaţi într-o unitate sanitară şi în
cabinetele medicale de specialitate din structura unităţilor sanitare aparţinând ministerelor şi

92
instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească,
pentru care cheltuielile materiale se suportă de către unităţile în structura cărora funcţionează, se
decontează de casele de asigurări de sănătate prin tarife diminuate potrivit condiţiilor stabilite prin
norme. Nivelul coplăţii pentru unele servicii medicale de recuperare efectuate în ambulatoriul de
specialitate se stabileşte de către comisia formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice
şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu consultarea reprezentanţilor Colegiului Medicilor
din România, şi este prevăzut în norme.
Recomandările pentru tratament de recuperare în staţiunile balneoclimatice se fac de către
medicii de familie, de către medicii de specialitate din ambulatoriu şi medicii din spital, aflaţi în
relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, pentru perioade şi potrivit unui ritm stabilite
de medicul curant de recuperare.
Recomandările pentru tratament de recuperare în staţiunile balneoclimatice se întocmesc în
două exemplare, astfel încât un exemplar să fie prezentat de către asigurat furnizorului de servicii de
recuperare.
Raportarea eronată a unor servicii medicale se regularizează conform normelor; la
regularizare se au în vedere şi serviciile omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.
8. Servicii de urgenţă prespitalicesti şi transport sanitar.
Modalităţile de plată a serviciilor medicale de urgenţă sunt:
a) tarif pe kilometru echivalent parcurs în mediul urban, tarif pe kilometru efectiv realizat în
mediul rural, milă parcursă sau oră de zbor pentru serviciile de transport medical;
b) tarif pe solicitare pentru serviciile medicale de urgenţă, pe tipuri de solicitare.
Pentru alte tipuri de transport sanitar se utilizează tarif pe kilometru echivalent parcurs în
mediul urban, tarif pe kilometru efectiv realizat în mediu rural, milă parcursă sau oră de zbor, după
caz.
Sumele aferente serviciilor contractate cu serviciile medicale specializate publice/unităţile
specializate au în vedere toate cheltuielile aferente care, potrivit legii, sunt suportate din Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Modalităţile de decontare de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale de
urgenţă şi de transport sanitar se stabilesc prin norme (ca şi la asistenţa spitaliceasă : serviciile
efectuate în perioada 01-16 ale lunii curente se finanţează pînă pe data de 25 ale lunii curente, iar
cele efectuate în perioada de după data de 16 până la finele lunii curente, se finanţează pînă la data
de 10 ale lunii următoare)..
Raportarea eronată a unor servicii medicale de urgenţă şi transport sanitar se regularizează
conform N.M, pe cumulatul perioadei de raportare calculată de la începutul anului, cu încadrarea în

93
valoarea totală de buget aferentă anului. La regularizare se au în vedere şi serviciile omise la
raportare în perioadele în care au fost realizate.
9.Servicii medicale în unităţi sanitare cu paturi (spitale).
Casele de asigurări de sănătate încheie contracte şi decontează servicii cu spitalele numai pentru
secţiile care au încadrare cu personal medical de specialitate şi dotare tehnică.
Asistenţa medicală spitalicească se contractează şi se decontează: în regim de spitalizare continuă;
spitalizare de o zi; spitalizare de zi.
Modalităţile de finanţare a serviciilor medicale spitaliceşti contractate cu casele de asigurări
de sănătate se stabilesc prin norme şi pot fi, după caz:
a) tarif pe caz rezolvat: sistem DRG sau tarif mediu pe caz rezolvat pe specialităţi;
b) tarif pe zi de spitalizare pe bază de indicatori specifici stabiliţi prin norme pentru spitalele/secţiile
la care nu se aplică prevederile lit. a);
c) tarif pe serviciu medical.
Spitalele beneficiază, de asemenea, şi de:
a) suma aferentă subprogramelor din cadrul programului naţional cu scop curativ pentru
medicamente şi materiale sanitare specifice şi pentru servicii de dializă, finanţată din fondul alocat
pentru programul naţional cu scop curativ, pe baza unor contracte distincte încheiate cu casele de
asigurări de sănătate;
b) sume pentru serviciile medicale efectuate în dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală -
staţionar de zi, cabinete de planificare familială, cabinete medicale de boli infecţioase, decontate din
fondul aferent asistenţei medicale ambulatorii de specialitate pentru specialităţile clinice, în
condiţiile stabilite prin norme;
c) sume pentru serviciile medicale efectuate în cabinete medicale de specialitate în: oncologie
medicală, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, care se află în structura spitalului ca unităţi fără
personalitate juridică, finanţate din fondul alocat asistenţei medicale ambulatorii de specialitate,
pentru specialităţile clinice, în condiţiile stabilite prin norme;
d) sume pentru serviciile medicale efectuate în cabinetele medicale de specialitate în: structuri de
primire urgenţe - unitate de primire urgenţe, compartiment de primire urgenţe, modul de urgenţă,
camera de gardă -, cabinet stomatologic pentru serviciile de urgenţă, decontate din fondul aferent
asistenţei medicale spitaliceşti, în condiţiile stabilite prin norme;
e) sume pentru investigaţii paraclinice efectuate în regim ambulatoriu, conform prevederilor legale
în vigoare, pentru situaţiile în care în zona respectivă nu sunt organizate laboratoare pentru
investigaţii paraclinice sau acestea există, dar nu se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări
de sănătate, sau cele existente şi aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate nu

94
pot asigura în întregime necesarul de investigaţii paraclinice, sume finanţate din fondul alocat
asistenţei medicale spitaliceşti, în condiţiile stabilite prin norme;
f) sume pentru plata cheltuielilor de personal pentru medicii, farmaciştii şi medicii dentişti rezidenţi
din anii 3 - 7, pentru medicii, medicii dentişti şi farmaciştii stagiari încadraţi cu contract de muncă
în spital;
g) sume pentru plata cheltuielilor de personal aferente medicilor şi celuilalt personal sanitar, care
furnizează servicii medico-sanitare în unităţile sau secţiile de spital cu profil de recuperare pentru
copii distrofici, de recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copii bolnavi de
HIV/SIDA, reorganizate potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000, cu
completările ulterioare, încadrat la spitalul judeţean sau la spitalul public cel mai apropiat, în cazul
unităţilor sanitare transferate integral la serviciile publice specializate.
(3) Sumele prevăzute lit. b) - g) se alocă prin încheierea de acte adiţionale la contractele de
furnizare de servicii medicale spitaliceşti, încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate.
Plata lor se efectuează în 2 tranşe : serviciile efectuate în perioada 01-16 ale lunii curente se
finanţează până pe data de 25 ale lunii curente, iar cele efectuate în perioada de după data de 16
până la finele lunii curente, se finanţează pînă la data de 10 ale lunii următoare.
10. Îngrijiri medicale la domiciliu
Modalitatea de finanţare a furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu este tariful pe
serviciu medical. Tarifele aferente serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu şi condiţiile
acordării acestora se stabilesc prin norme.
Raportarea eronată a unor servicii se regularizează conform normelor; la regularizare se au
în vedere şi serviciile omise la raportare în perioadele în care au fost realizate.
Cheltuielile de administrare şi funcţionare a fondului în anul 2007 in suma de 288,7 mil. lei
RON, din care s-au efectuat plăţi în suma de 273,1 mil. lei RON, reprezentând un procent de 94,6%
faţă de prevederi. In anul 2006 au fost prevăzute cheltuieli în sumă de 169,3 mil. lei RON, din care
s-au efectuat plăţi în sumă de 167,1 mil. lei RON, reprezentând un procent de 98,7% faţă de
prevederi. In anul 2005 au fost prevăzute cheltuieli în sumă de 125,6 mil. lei RON, din care s-au
efectuat plăţi în sumă de 119,5 mil. lei RON, reprezentând un procent de 95,1 % faţă de prevederi.
În anul 2004 au fost prevăzute în sumă de 111,7 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă
de 106,6 mil. lei RON, reprezentând un procent de 95,4 % faţă de prevederi, iar în anul 2003
prevederile au fost în sumă de 167,8 mil. lei RON, din care s-au efectuat plăţi în sumă de 164,8 mil.
lei RON, reprezentând un procent de 98,2 % faţă de prevederi (Anexa 12).
În cheltuielile totale realizate în cursul anului 2007 cheltuielile de administrare a fondului
deţin o pondere de 2,1 %, în anul 2006 deţin o pondere de 1,6 %, în anul 2005 deţin o pondere de

95
1,3 %, în anul 2004 deţin o pondere de 1,5 %, iar în anul 2003 deţin o pondere de 2,6 %. In ceea ce
priveşte calculul cheltuielilor de administrare a fondurilor raportate la veniturile colectate, analiza
aceasta efectuându-se prin prisma cadrului legislativ existent cu privire la cheltuielile ce necesită a
fi încadrate într-un anumit procent (de maximum 3% conform reglementărilor legale), se poate
afirma că în fiecare an au fost respectate aceste limite cu privire la nivelul admis şi anume : în anul
2007 ponderea cheltuielilor de administrare a înregistrat 2,1 % din valoarea veniturilor colectate, în
anul 2006 ponderea a fost de 1,6 % din veniturile colectate, în anul 2005, ponderea a fost de 1,4 %
din veniturile colectate, în anul 2004 a fost de 1,6 %, iar în anul 2003 a fost de 3%.
Comparativ cu anul 2003, în 2005 cheltuielile de administrare a fondului sunt cu -45,2 mil.
lei RON mai mici, respectiv cu -27,5%, iar în anul 2007 acestea au fost cu 153,6 mil. lei RON mai
mari faţă de anul 2005, respectiv cu 128,5% şi faţă de anul de bază 2003 cheltuielile au fost mai
mari cu 108,3 mil. lei RON, în puncte procentuale cu 65,8% mai mari.
În cadrul cheltuielilor de administrare şi funcţionare, ponderea fiecărei categorii de cheltuieli
este ilustrată de următoarele procente:
 45,2% cheltuieli de personal în anul 2007, mai mare in anul 2006, 2005 si 2004, respectiv de
57,2% în 2006, 58,1% în 2005 şi 2004, iar în anul 2003 ponderea a fost mai mică, de 35,6%;
 22,7% cheltuieli cu bunuri şi servicii în anul 2007, de 18,5% în anul 2006, de 24,6% în anul
2005, de 23,3% în anul 2004, iar în anul 2003 ponderea a fost de 25,1%, cea mai mare din cei
cinci ani studiaţi;
 32,1% cheltuieli de capital în anul 2007, de 24,3% în anul 2006, de 17,3% în anul 2005, de
18,7% în 2004 şi în anul 2003 a fost cea mai mare pondere a acestor cheltuieli din cei cinci ani
studiaţi, respectiv 39,3%.
Cheltuielile de personal din sistemul de asigurări sociale de sănătate s-au efectuat potrivit
legislaţiei aplicabile personalului din sectorul bugetar.
Din totalul cheltuielilor de personal prevăzute pentru anul 2007 în sumă de 124,5 mil. lei
RON s-au efectuat în cursul anului plăţi în sumă de 123,5 mil. lei RON, reprezentând un procent de
99,2%, pentru anul 2006 a fost prevăzută suma de 96,3 mil. lei RON s-au efectuat în cursul anului
plăţi în sumă de 95,5 mil. lei RON, reprezentând un procent de 99,2%, pentru anul 2005 a fost
prevăzută suma de 69,8 mil. lei RON s-au efectuat în cursul anului plăţi în sumă de 69,5 mil. lei
RON, reprezentând un procent de 99,6%, pentru anul 2004 a fost prevăzută suma de 66,4 mil. lei
RON din care s-au efectuat în cursul anului plăţi în sumă de 61,9 mil. lei RON, reprezentând un
procent de 93,2%, iar pentru anul 2003 a fost prevăzută suma de 60,5 mil. lei RON din care s-au
efectuat în cursul anului plăţi în sumă de 58,6 mil. lei RON, reprezentând un procent de 96,9%
(Anexa 3).

96
 Cheltuielile de personal au fost în anul 2007 cu 18,5% mai mari faţă de anul 2003, iar în
anul 2007 cu 77,8% mai mari faţă de anul 2005 şi cu 110,6% mai mari faţă de anul 2003 (Anexa
13).
Din cheltuielile materiale şi servicii aprobate pentru anul 2007 în sumă de 70,9 mil. lei RON
s-au efectuat plăţi în sumă de 62 mil. lei RON, reprezentând un procent de 87,5% din prevederi, în
anul 2006 în sumă de 31,7 mil. lei RON s-au efectuat plăţi în sumă de 31 mil. lei RON,
reprezentând un procent de 97,8% din prevederi, în anul 2005 în sumă de 31,6 mil. lei RON s-au
efectuat plăţi în sumă de 29,5 mil. lei RON, reprezentând un procent de 93,4% din prevederi, pentru
anul 2004 în sumă de 25,2 mil. lei RON s-au efectuat plăţi în sumă de 24,8 mil. lei RON,
reprezentând un procent de 98,4% din prevederi, iar în anul 2003 din suma de 41,6 mil. lei RON s-
au efectuat plăţi în sumă de 41,3 mil. lei RON, reprezentând un procent de 99,3% din prevederi
(Anexa 3).
Cheltuielile materiale şi servicii cu caracter funcţional au fost în anul 2005 cu –28,7% mai
mici fata de anul 2003, iar în anul 2007 cu 110,7% mai mari faţă de anul 2005 şi cu 50,1% mai mari
faţă de anul 2003 (Anexa 13).
Cheltuielile de capital prevăzute pentru anul 2007 au fost în sumă de 93,4 mil. lei RON, din
care s-au realizat plăţi în sumă de 87,6 mil. lei RON reprezentând 93,8 % din prevederi, în anul
2006 au fost în sumă de 41,4 mil. lei RON, din care s-au realizat plăţi în sumă de 40,4 mil. lei RON
reprezentând 97,6 % din prevederi, în anul 2005 au fost în sumă de 24,1 mil. lei RON, din care s-au
realizat plăţi în sumă de 20,6 mil. lei RON reprezentând 85,5 % din prevederi, în anul 2004 din
suma de 20,1 mil. lei RON s-au efectuat plăţi în sumă de 19,9 mil. lei RON, reprezentând un
procent de 99 % din prevederi, iar în anul 2003 din suma de 65,6 mil. lei RON s-au efectuat plăţi în
sumă de 64,8 mil. lei RON, reprezentând un procent de 98,8 % din prevederi (Anexa 3).
Din această analiză se observă că procentul de realizare a investiţiilor prevăzute este cel mai
scăzut în anul 2005. Cea mai mare parte din aceste sume au fost investite în sistemul informatic
unic integrat necesar sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate.
Cheltuielile de capital au fost în anul 2005 cu –68,2% mai mici faţă de anul 2003, cu 324,9
% mai mari în anul 2007 faţă de anul 2005 si cu 35,2% mai mari fata de anul 2003 (Anexa 13).
În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007, fondul
de rezervă prevăzut a fost în sumă de 118,7 mil. lei RON. Fondul de rezervă s-a constituit la
sfârşitul anului, în procent de 1% din veniturile realizate, în sumă de 118,9 mil. lei RON cu 0,2 mil.
lei RON mai mult, respectiv cu 0,2 % mai mare faţă de prevederi (Anexa 3).

97
 In anul 2006, fondul de rezervă prevăzut a fost în sumă de 95,8 mil. lei RON. Fondul de
rezervă s-a constituit la sfârşitul anului, în procent de 1% din veniturile realizate, în sumă de 101,3
mil. lei RON cu 5,5 mil. lei RON mai mult, respectiv cu 5,7 % mai mare faţă de prevederi.
In anul 2005 fondul de rezervă prevăzut a fost în sumă de 80,6 mil. lei RON şi s-a constituit la
sfârşitul anului, în procent de 1% din veniturile realizate, în sumă de 82 mil. lei RON cu 1,4 mil. lei
RON mai mult, respectiv cu 1,7 % mai mare faţă de prevederi.
În anul 2004, fondul de rezervă prevăzut a fost în sumă de 63,5 mil. lei RON şi s-a constituit
la sfârşitul anului, în procent de 1% din veniturile realizate, în sumă de 68,1 mil. lei RON cu 4,6
mil. lei RON mai mult, respectiv cu 7,2% mai mare faţă de prevederi.
În anul 2003 fondul de rezervă prevăzut a fost în sumă de 40 mil. lei RON şi s-a constituit la
sfârşitul anului, în sumă de 105,8 mil. lei RON cu 65,8 mil. lei RON mai mult, respectiv cu 164,5 %
mai mare faţă de prevederi.
Se observă că fondul de rezervă constituit a fost mai mare decât cel prevăzut în fiecare an
studiat, fapt care a condus la accentuarea majorării deficitului contului de execuţie mai cu seamă în
anul 2005(chiar dacă deficitul a fost mai mic decât cel prevăzut în anul 2004 şi 2005), însă,
începând cu anul 2006 sunt înregistrate excedente în valoare de 485,4 mil. lei RON şi 102,5 mil. lei
RON în anul 2007 în masura în care fondul de rezervă s-a constituit anual la acelaşi nivel
procentual (1% din venituri, cu excepţia unor categorii de încasări reglementate legal prin normele
anuale de închidere a execuţiei veniturilor).

CAPITOLUL III. Eficacitatea şi eficienţa implementării Sistemului Asigurărilor Sociale de

Sănătate
3.1. Implementarea Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea - caracteristici
specifice.
Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea este o instituţie publică, cu personalitate juridică,
buget propriu, subordonată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Principalele proiecte derulate in 2007 structurate pe tipuri de activităţi au fost: colectarea
contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate, persoane fizice şi recuperarea creanţelor;
negocierea, contractarea, decontarea serviciilor medicale; înregistrarea şi actualizarea informaţiilor
prioritare ale asiguraţilor; administrarea bugetului propriu; administrarea eficientă şi legală a
patrimoniului instituţiei; urmărirea asigurării calităţii actului medical; auditarea, monitorizarea şi
controlul activităţilor proprii, precum şi cele ale furnizorilor de servicii medicale; implementarea
sistemului informatic unic integrat

98
 Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea colectează contribuţia la fondul de asigurări sociale
de sănătate, persoane fizice şi gestionează bugetul fondului aprobat, asigurând funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivelul judeţului Tulcea, sistem ce deserveşte o
populaţie de 254.512 locuitori în anul 2003, de 252.485 locuitori în anul 2005 şi de 250.641 în anul
2007.
Numărul de asiguraţi înscrişi pe listele medicilor de familie este de 226.296 locuitori în anul
2003, de 226.178 locuitori în anul 2005 şi de 217.365 locuitori în anul 2007. Această scădere a
numărului asiguraţilor, cu 118 locuitori în intervalul 2006-2005 şi cu 8.813 locuitori în doi ani
(intervalul 2005-2007), poate avea ca sursă tendinţa de scădere a numărului populaţiei totale şi
implicit şi a populaţiei ocupate.
Tabel nr. 3.1.1.
Evoluţia populaţiei în anii 2003 – 2007
- mii persoane -
Populaţia totală Populaţia ocupată Populaţia activă

România Tulcea % Tulcea România Tulcea % Tulcea România Tulcea % Tulcea

iulie 2003 21 733.6 254.5 1.17 8 305.5 106.2 1.28 8 964.4 96.7 1.08
iulie 2004 21 673.3 253.4 1.17 8 238.3 86.7 1.05 8 796.2 91.9 1.04
iulie 2005 21 623.8 252.5 1.17 8 390.4 87.6 1.04 8 913.4 93.1 1.04
iulie 2006 21 584.4 251.6 1.17 8 469.3 87.9 1.04 8 929.8 92.2 1.03
iulie 2007 21 537.6 250.6 1.16 9 353.0 *) 0.00 9 994.0 *) 0.00
Sursa: Anuarul de Statistică teritorială – Balanţa forţei de muncă*) lipsă date
Tendinţa de scădere a populaţiei totale este accentuată şi de natalitatea scăzută la nivelul
întregii ţări. Explicaţia pentru această scădere, am putea fi tentaţi să spunem că este datorată în mare
parte migraţiei, în special cea internaţională, dar după datele statistice, la nivel de 35 de persoane în
anul 1990, 45 de persoane în anul 2005 şi 8 de persoane în anul 2007 este total nerelevantă pentru
Judeţul Tulcea. Dacă studiem evoluţia principalilor indicatori demografici în anii 1990 - 2005 -
2007 (Tabel nr.2) observăm că in intervalul 1990 – 2005 tendinţa de scădere este mai accentuată la
Populaţia rurală cu – 9% şi mai ales la populaţia cu grupa de vârstă sub 14 ani cu -45,2%, iar in
intervalul 2005 – 2007, tendinţa de scădere mai accentuată se înregistreaza pentru aceiaşi indicatori,
respectiv populaţia rurală cu – 1% şi populaţia cu grupa de vârstă sub 14 ani cu –2,9% .

99
Durata medie de viaţă in Judeţul Tulcea a crescut de la 67,4 ani în anul 1990 la 70,4 ani în anul
2005 şi la 71,9 ani în anul 2007, uşor mai scăzută faţă de media pe ţară de 72 ani, datorită
condiţiilor mai dificile de trai din arealul ce conţine Delta Dunării. Din tabelul de mai sus se poate
observa cu uşurinţă că indicatorul care are o creştere mare în intervalul 1990 - 2005, cu 22%, este
populaţia cu grupa de vârstă 60 de ani şi peste iar în intervalul 2005 – 2007 creşterea aceluiaşi
indicator este de 0,9%. O modificare a tendinţei o înregistrează indicatorul populaţia cu grupa 15-
59 ani, în creştere cu 3,5% în intervalul 1990 – 2005 şi în scădere cu 0,6% în intervalul 2005-2007.
Tabel nr. 3.1.2.
Evoluţia principalilor indicatori demografici în anii 1990 – 2005
Tulcea Dinamica Dinamica
Indicator
% %
1990 2005 2007
(nr.persoane) 2005-1990 2007-2005
Populaţie 270 886 252 485 250 641 93.2 99.3
Populaţie urbană 129 666 124 036 123 470 95.7 99.5
Populaţie rurală 141 220 128 449 127 171 91.0 99.0
Populaţie masculină 135 386 125 327 124 442 92.6 99.3
Populaţie feminină 135 500 127 158 126 199 93.8 99.2
Populaţie pe grupe mari de vârsta, din care:
- sub 14 ani 70 980 38 875 37 733 54.8 97.1
- 15 - 59 ani 163 923 169 712 168 631 103.5 99.4
- 60 ani si peste 35 983 43 898 44 277 122.0 100.9
Densitate (Locuitori / km2) 31,9 29,7 29,7 93.1 100.0
Durata medie de viaţă (ani) 67,4 70,4 71,9 104.8 102.1
Rata şomajului (%) 6,2 6,0 3,8 96.8 63.3
2
Suprafaţa Judeţului Tulcea (km ) 8 499 8 499 8 499 8499 8499
Sold migraţie internă -252 -323 -769 128.2 238.1
Sold migraţie internatională -35 -40 -8 114.3 20.0
Sursa: Anuarul de Statistică teritorială 2007

Durata medie de viaţă (ani)

Rata şomajului (%)
Sold migraţie internă

100
 Evolutia comparativa a mediei locuitorilor ce revin unui medic de familie

2623 2613 2724

3000 2576 2567
2500
1869 1875 1888 1907 1906
2000
1500
1000
500
0
2003 2004 2005 2006 2007

Locuitori Romania / medici familie Locuitori Tulcea / medici de familie

Sursa: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea

Grafic nr. 3.1.1. Evoluţia comparativă a mediei locuitorilor ce revin unui medic de familie
Dacă analizăm media locuitorilor ce revin unui medic de familie observăm deficitul de
medici care se înregistrează în Judeţul Tulcea prin diferenţa foarte mare între media locuitorilor ce
revine unui medic de familie faţă de media locuitorilor ce revine unui medic de familie la nivelul
ţării.
Tabel nr. 3.1.3.
Evoluţia comparativă a situaţiei execuţiei bugetare în perioada 2003-2007, la nivelul Judeţului
Tulcea
-mii lei RON –
% % %
Realizari
realizări realizări realizări
Denumire indicatori
2005/ 2007/ 2007/
2003 2004 2005 2006 2007
2003 2005 2003
I. VENITURI TOTALE 45 692.1 53 954.2 59 354.7 64 912.9 72 963.2 129.9 122.9 159.7
II. CHELTUIELI
TOTALE 50 048.8 56 502.1 71 818.0 78 361.6 108 050.0 143.5 150.4 215.9
din care:
- cheltuieli materiale şi
prestări servicii cu caracter
medical 49 014.3 55 474.4 70 585.2 74 156.5 102 377.2 144.0 145.0 208.9
- cheltuieli de administrare
a fondului,din care 1 034.5 1 027.7 1 232.8 1 755.9 2 232.8 119.2 181.1 215.8
din care:
- cheltuieli de personal 727.0 739.1 867.4 1 230.1 1 705.6 119.3 196.6 234.6
- cheltuieli materiale
-activitate proprie 247.8 277.2 325.7 375.0 477.3 131.4 146.5 192.6
- cheltuieli de capital 59.7 11.4 39.7 150.8 49.9 66.5 125.7 83.6
- cheltuieli pentru asigurari
si asistenta sociala - - - 2 449.2 3 440.0 - - -
III. FOND REZERVĂ - 539.3 598.0 620.9 708.1 - 118.4 -
Excedent/Deficit -4356.7 -3087.1 -13 061.0 -14 069.5 -35 794.8 299.8 274.1 821.6

101
Sursa: Casa de Asigurări Sociale de Sănătate Tulcea
Din analiza datelor de mai sus se constată că în anul 2005 veniturile realizate au o creştere în
puncte procentuale cu 29,9% faţă de cele realizate în anul 2003, iar anul terminal 2007 prezintă
creşterea de 22,9% faţă de anul 2005, respectiv 59,7% faţă de cele din anul 2003. Cheltuielile totale
sunt cu 43,5 % mai mari faţă de cele ale anului 2003, cu 50,4% mai mari în anul 2007 faţă de 2005
şi cu 115,9% mai mari faţă de cele din anul 2003.
Cheltuielile materiale şi prestări servicii cu caracter medical sunt cu 44 % mai mari în anul
2005 faţă de anul 2003, cu 45% mai mari în anul 2007 decât în anul 2005 şi cu 108,9% mai mari
faţă de anul 2003. Cheltuielile de administrare a fondului sunt cu 19,2% mai mari în 2005 faţă de
anul 2003, cu 81,1% mai mari în anul 2007 faţă de 2005, iar faţă de anul 2003 sunt cu 115,8% mai
mari.
Se constată că, în evoluţia cheltuielilor de capital s-a înregistrat cea mai mică valoare în anul
2004, de 11,4 mii lei RON şi cea mai mare în anul 2006 când s-au făcut cele mai mari investiţii
(suma de 150,8 mii lei RON).
Din Anexa nr.4 se poate constata că, deşi în valori absolute veniturile totale au crescut,
ponderea în total venituri pe ţară este oarecum constantă, în anul 2003 şi 2004 fiind de 0,8%, scade
cu câte un punct procentual în anul 2005 (0,7%) şi 2006 (0,6%) şi se menţine în anul 2007 (0,6%).
Dacă analizăm veniturile în structură observăm că poziţia « Sume primite de la alte bugete »
prezintă o fluctuaţie a ponderii de la an la an (0,2% în 2003, 0,8% în 2004, 0,3% în 2005, 0,7% în
2006 şi 0,2% în 2007. Din Anexa nr.5 observăm că au fost prevăzute Subvenţii primite de bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi Sume alocate din veniturile proprii ale
Ministerului Sănătăţii Publice care nu s-au realizat, având în vedere că subvenţia nu presupune
implicarea CAS Tulcea, nici sub aspectul încasării şi nici al evidenţierii, ea fiind operativă la nivelul
CNAS.
Veniturile totale realizate de 72.963,2 mii lei RON în anul 2007 au un grad de realizare de 86%,
mai puţin cu - 14% faţă de prevederile definitive ale anului 2007 (Anexa nr.5).
Veniturile totale realizate de 64.912,9 mii lei RON în anul 2006 au un grad de realizare de 98,7%,
mai puţin cu – 1,3% faţă de prevederile definitive ale anului 2006.
Veniturile totale realizate de 59.354,7 mii lei RON în anul 2005 au un grad de realizare de 95,9%,
mai puţin cu - 4,1% faţă de prevederile definitive ale anului 2005.
Veniturile totale realizate de 53.954,2 mii lei RON în anul 2004 au un grad de realizare de 101,2%,
depăşesc cu 1,2% prevederile definitive ale anului 2004.
Veniturile totale realizate de 45.692,1 mii lei RON în anul 2003 au un grad de realizare de 90,8%,
au înregistrat o micşorare cu -9,2% faţă de prevederile definitive ale anului 2003.

102
Prevederile definitive şi realizările pentru anii studiaţi sunt exemplificate în graficul următor:

VENITURI TOTALE
mii lei RON

90000
80000
84830.5
70000 65766.7 72963.2
61884.5 64912.9
60000
59354.7
50000 53954.2

53291.5
40000 50310

30000 45692.1

20000
10000
0
2003 2004 2005 2006 2007

BUGET PREVAZUT REALIZARI

Grafic nr.3.1.2. Venituri Totale

Pentru a obţine o imagine fidelă a realizării veniturilor trebuie avut în vedere ceea ce
menţionam mai sus cu privire la sumele alocate fondului din alte surse: Subvenţii primite de bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi Sume alocate din veniturile proprii ale
Ministerului Sănătăţii Publice (a se vedea Anexa nr.4, rîndul 37 si 43). După cum se observă
prevederile alocate sunt operate în coloanele aferente bugetului prevăzut, însă nu şi în cele ale
realizărilor, acestea regăsindu-se evidenţiate doar în situaţiile CNAS. Prin urmare dacă ţinem cont
de aceste reglementări şi calculăm realizarea veniturilor, obţinem:
- în anul 2007, bugetul stabilit este de 84.830,5 mii lei RON-2.083,5 mii lei RON(rd.37)-4.697
mii lei RON(rd.43)=78.050 mii lei RON de executat la nivel teritorial, iar gradul de realizare
calculat în aceste condiţii este de 95,5% mai puţin cu -4,5% faţă de prevederile definitive.
- în anul 2006, bugetul stabilit este de 65.766,7 mii lei RON-120 mii lei RON(rd.37) =65.646,7
mii lei RON de executat la nivel teritorial, iar gradul de realizare calculat în aceste condiţii este
de 98,9% mai puţin cu 1,1% faţă de prevederile definitive.
- în anul 2005, bugetul stabilit este de 61.884,5 mii lei RON-1.851,3 mii lei RON(rd.37)
=60.033,2 mii lei RON de executat la nivel teritorial, iar gradul de realizare calculat în aceste
condiţii este de 98,9% mai puţin cu 1,1% faţă de prevederile definitive.
- în anul 2004, bugetul stabilit este de 53.291,5 mii lei RON-571,7 mii lei RON(rd.37) =52.719,8
mii lei RON de executat la nivel teritorial, iar gradul de realizare calculat în aceste condiţii este
de 102,3% mai mult cu 2,3% faţă de prevederile definitive.

103
- în anul 2004 nu au existat astfel de sume.
Media lunară a încasărilor din contribuţii în anul 2007 a fost de 6.080,3 mii lei RON, în
anul 2006 a fost de 5.409,4 mii lei RON, în anul 2005 a fost de 4.946,2 mii lei RON, în timp ce
media lunară a încasărilor în anul 2004 a fost de 4.496,2 mii lei RON, iar în anul 2003 a fost de
3.807,7 mii lei RON.
Dupa cum menţionam anterior, cheltuielile totale efectuate în anul 2005, de 71.818 mii lei
RON, sunt mai mari cu 43,5,% faţă de prevederile definitive ale anului 2003, iar cele ale anului
2007 în valoare totală de 108.050 mii lei RON depăşesc cu 50,4% cheltuielile totale efectuate în
anul 2005 şi cu 115,9% cheltuielile totale realizate în anul 2003 în valoare absolută de 50.048,8 mii
lei RON. Comparaţiile anuale ale cheltuielilor totale efectuate sunt :în anul 2007 s-au efectuat plăţi
mai mari faţă de anul 2006 cu 37,9% mai mari, în anul 2006 s-au efectuat plăţi mai mari faţă de
anul 2005 cu 9,1% mai mari, în anul 2005 cu 27,1% mai mari faţă de anul 2004, iar în anul 2004 cu
12,9% mai mari faţă de anul 2003. Cea mai mare creştere a cheltuielilor efectuate este înregistrată
în anul 2006 faţă de anul precedent
Realizarea cheltuielilor faţă de prevederile definitive aprobate anual a înregistrat
urmatoarele cote procentuale după cum sunt prezentate şi în Anexa nr.4:
- de 99,3% în anul 2003 (-0,7 mai puţin faţă de prevederile definitive);
- de 99,7% în anul 2004 (-0,7 mai puţin faţă de prevederile definitive);
- de 99,1% în anul 2005 (-0,9 mai mici faţă de prevederile definitive);
- de 100 % în anul 2006;
- de 99,3% în anul 2007 (-0,7 mai puţin faţă de prevederile definitive).
Incepând cu anul 2006, în totalul cheltuielilor au fost prevăzute sume cu destinaţia Asistenţa
socială, capitol distinct faţă de cheltuielile cu SĂNĂTATEA, apariţia lor având la bază Ordonanţa
de Urgenţă nr.158 din 11 noiembrie 2005. Acest act normativ reglementează introducerea unei noi
cote, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor pentru concediile şi
îndemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, este 0,75% în anul 2006 şi de 0,85% începând cu
anul 2007, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând îndemnizaţiile de
şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, se achită la bugetul Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate.
Graficul nr.3.1.3. ilustrează evoluţia prevederilor definitive şi a realizărilor în cei cinci ani studiaţi.

104
 CHELTUIELI TOTALE
mii lei RON

120000
100000
108782.0
80000
108050.1
78397.1
60000 72458.7 78361.6
56658.4
40000 71818
50196.6 56502.1
20000 50048.8

0
2003 2004 2005 2006 2007

BUGET PREVAZUT PLATI NETE

Grafic nr.3.1.3. Cheltuieli totale

Cheltuielile pentru materiale si prestări servicii cu caracter medical înregistrează

următoarea evoluţie : în anul 2005 sunt cu 44 % mai mari faţă de anul 2003, în anul 2007 creşterea
este de 45% mai mari decât în anul 2005 şi cu 108,9% mai mari decât în anul 2003.
Cheltuielile de administrare a fondului sunt cu 19,2% mai mari în 2005 faţă de anul 2003, cu 81,1
% mai mari în anul 2007 faţă de 2005 şi cu 115,8% mai mari decât în anul 2003 (Tabel nr.3.1.3.). In
general, cheltuielile de administrare a fondului înregistrează tendinţe crescătoare dacă urmărim
cheltuielile de personal, cheltuielile cu materiale-activitate proprie, însă factorul care impune
scăderea cheltuielilor de administrare în ansamblu are la bază sumele alocate pentru cheltuielile de
capital. In general acestea sunt alocate pentru obiective bine definite, motiv pentru care nu se
caracterizează prin continuitate în orice condiţii (a se vedea valorile anului 2004 în care a fost
alocată suma cea mai mică pentru investiţii, 11,4 mii lei RON).
Cheltuielile pentru asistenţa socială au avut un buget prevăzut în anul 2006 de 2449,2 mii lei RON
din care s-au efectuat plăţi în valoare de 2449,2 mii lei în procent de realizare de 100%. In anul
2007 bugetul alocat a fost de 3780 mii lei RON din care s-au realizat plăţi în sumă de 3440 mii lei
RON, rezultând un procent de 91%
În ceea ce priveşte excedentul înregistrat la unele poziţii, cum ar fi dispozitive medicale, se
datorează decalajului de timp (care nu poate fi previzionat) dintre data predării deciziei către
asigurat, prezentarea lui la furnizor, efectuarea ultimelor măsurători şi analize, confecţionarea
dispozitivului medical şi primirea facturii pentru decontare.

105
 Plăţile către furnizorii de servicii medicale au la bază viza de specialitate a şefilor de
compartimente şi poartă viză de control financiar preventiv propriu şi delegat (pentru plaţile de
peste 5.000 mii lei).
La data de 31 decembrie dacă se înregistrează în evidenţele bilanţiere datorii la furnizorii de
servicii medicale şi la furnizorii proprii (contravaloarea carnetelor de reţete ce se decontează pe
masură ce sunt vândute), suma reprezintă valoarea facturilor depuse de farmacii peste limita de
contract în anul 2005 aferente eliberărilor de medicamente din anul 2005.
Disfuncţionalităţi în implementarea Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea
1. - Nu a fost finalizat sistemul unic informaţional al asigurărilor de sănătate, ceea ce creează în
continuare unele greutăţi în raportarea curentă a informaţiilor de la furnizorii de servicii medicale
la CAS Tulcea şi apoi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
- Aplicaţia informatică creează greutăţi pentru că nu este adaptată imediat la noile liste de
medicamente gratuite şi compensate;
- Reacţia reticenta - în special a medicilor din deltă, care de multe ori nu au nici energie
electrică - privind achiziţia de calculatoare şi programe informatice;
2.- Nu se poate reuşi încheierea numărului optim de 147 de contracte - în asistenţa primară - ţinând
cont de populaţia judeţului în anul 2007 de 250.641 locuitori şi de optimul de 1.700 de asiguraţi
înscrişi pe lista unui medic de familie. Faţă de acest necesar, numărul de contracte încheiate cu
furnizorii din asistenţa primară a fost de numai 90 (numărul total al medicilor de familie a fost de
93);
- Numărul specialiştilor din ambulatoriu nu este suficient, astfel că majoritatea specialiştilor din
spitale au şi contracte prin propriile cabinete private iar urmarea directă a acestei situaţii o
reprezintă costurile mari cu asistenţa prespitaliceasă determinate de cursele zilnice către spitalele
din afara judeţului (in special Constanţa şi Bucureşti);
3.- Imposibilitatea controlului către toţi furnizorii de servicii medicale pentru sumele primite ca
finanţare pe baza raportărilor făcute de aceştia, cauza fiind insuficienţa numerică a personalului cu
atribuţii de control precum şi specialitatea acestora (ex. lipsa medicilor cu atribuţiuni de control;
5.- Nefinalizarea unui sondaj de opinie pentru testarea gradului de satisfacţie a asiguraţilor, ca
urmare a lipsei persoanelor specializate în acest domeniu, cu efortul personalului existent, se află în
curs de finalizare.
6. - Este importantă găsirea unei soluţii care să elimine decalajul dintre bugetul de angajament şi
bugetul de plăţi. In acest sens propunem 2 soluţii:
a) posibilitatea de a efectua plăţi parţiale în avans în cursul lunii decembrie;

106
 b) aplicarea art.5 (3) din Contractul cadru pe anul 2004 (care prevedea referitor la cheltuielile
peste contract ale anului curent să reprezinte angajamente legale ale anului viitor) şi pentru
anul 2006.
Cu toate acestea, putem concluziona că anul 2005 a cunoscut un bun nivel al finanţării şi la
nivelul farmaciilor finanţarea în 2005 a fost mult îmbunătăţită.
În anul 2006 si 2007, măsurile luate pentru eficientizarea cheltuielilor pentru prestări servicii
cu caracter medical în favoarea asiguraţilor, au fost analizate în permanenţă. Modul în care se
desfăşoară activitatea furnizorilor aflaţi în relaţii contractuale a fost urmărit sesizând în timp optim
posibilitatea apariţiei sincopelor la nivelul unor domenii cum ar fi: medicamente cu şi fără
contribuţie personală, dispozitive şi echipamente medicale, investigaţii în laboratoare (paraclinice).
In acest fel s-a reuşit luarea măsurilor şi a deciziilor ce s-au impus în vederea asigurării continuităţii
acordării serviciilor medicale.
Activitatea legată de Asigurări şi asistenţă socială a reprezentat un domeniu nou pentru
casele judeţene, având la bază reglementările Ordonanţei de Urgenţă nr.158/2005 cu modificările şi
completările ulterioare, motiv pentru care nu poate fi comparată cu valori ale anilor anteriori.
Gradul de realizare a cheltuielilor pentru această categorie de cheltuieli a fost de 99.98%. Pe
parcursul anului au existat şi cazuri pentru care nu s-au putut efectua plăţile datorită documentaţiei
incomplete depuse de către solicitanţi. Pentru aceste situaţii, s-a luat măsura notificărilor conform
legii pentru fiecare situaţie în parte şi alte măsuri (convorbiri telefonice, anunţuri, lămuriri verbale,
ş.a.).
Plăţile către agenţii economici şi persoanele fizice, solicitantele ale acestor fonduri(drepturi),
au la bază viza de specialitate a şefilor de compartimente şi poartă viză de control financiar
preventiv propriu.

3.2. Rezultatele implementării Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea. Modalităţi

de atingere a acestor rezultate.
În ceea ce priveşte acest paragraf, am considerat utilă o structurare a acestor rezultate după
cum urmează:
A. Rezultate ce privesc relaţiile cu furnizorii de servicii medicale.
B. Rezultate care privesc activitatea proprie instituţiei.
A. Acest gen de rezultate are în vedere următoarele:
1) Asistenta primara:
a) am reuşit totuşi acoperirea teritorială a întregului judeţ cu medici care să asigure serviciile
medicale aferente;

107
b) am reuşit asigurarea serviciilor medicale pentru mai nou înfiinţata comună Valea Teilor, prin d-
na dr. Pistol Irina (care mai deserveşte localităţile Hamcearca şi Nifon);
c) au crescut an de an în mod considerabil sumele alocate prin buget.
2) Asistenţa cu medicamente cu şi fără contribuţie personală:
a) a crescut numărul farmaciilor din judeţ, ceea ce asigură o dispersie/împrăştiere mai bună a
farmaciilor în teritoriu şi implicit o mai bună acoperire a gradului de adresabilitate a populaţiei.
În paralel a crescut numărul punctelor de lucru farmaceutice (a se vedea anexa) ceea ce permite
locuitorilor din mediul rural un mai bun acces la medicamente, concomitent cu eliminarea
cheltuielilor legate de deplasări la oraş, consum de timp pentru procurarea tuturor medicamentelor.
Din păcate nu am reuşit, în urma propunerilor noastre repetate, să reactivăm Ordinul al MSP
nr. 523/2004, emis de guvernarea anterioară în toamna anului 2004, care la timpul respectiv a avut
un sensibil iz electoral, dar ar fi util la nivelul judeţului Tulcea, care aşa cum am mai spus, prezintă
un deficit cronic de cadre medicale, inclusiv farmacişti si asistenţi de farmacie. Prin respectivul
ordin se stabilea ca pentru localităţile izolate, cu acces greu (în special localităţile din Delta
Dunarii), să se poata deschide puncte de lucru farmaceutice deservite de asistenţii medicali din
cabinetele medicale de asistenţă primară sub coordonarea sistematică şi monitorizarea periodică a
farmaciştilor sau chiar a asistenţilor de farmacie. Din păcate până în prezent demersul nostru nu a
reuşit şi pare aproape irealizabil în contextul actual al aderării la UE care are reguli foarte stricte
inclusiv pentru domeniul sănătăţii;
b) a crescut numărul farmaciilor cu program permanent (program „nonstop”, de luni până duminica
inclusiv, 24 ore din 24) de la 1 la 3 unităţi;
c) a crescut considerabil bugetul aferent acestei asistenţe medicale(a se vedea anexa);
d) s-a trecut la accesul nelimitat, fără aşa zisele ”plafoane”/mai corect valori de contract, la
medicamentele în ambulatoriu (farmaciile cu circuit deschis) aferente unor boli cronice de mare
impact, prevăzute în anexa 30, art.11 pct 2a din NM de aplicare a CC/2007 (Hepatita cronica virala-
G4; Ciroza hepatica-G7; Poliartrita reumatoida-G18; Spondilita anchilozantă-G19; Tumori
hipofizare-G22; boala Gaucher-G29). Sumele pentru aceste boli cronice se suportă exclusiv din
fnuass, iar medicamentele se acordă nerestrictiv la toate farmaciile la care apelează asiguraţii care
au aceste boli;
e) s-a trecut la asigurarea medicaţiei pentru unele boli cronice (confirmate ca ireversibile) pentru o
perioada de 90 de zile, ceea ce a produs o uşurare atât a medicilor prescriptori (care ajunseseră să se
transforme cam prea mult în scriitori de reţete în detrimentul actului medical propriu-
zis/consultaţiile) cât şi asiguraţilor bolnavi, care trebuiau să stea lunar la cozi uriaşe la uşa
cabinetelor medicale;

108
f) s-a îmbunătăţit foarte mult accesul la medicamente, încă din toamna anului 2005 şi printr-o mai
judicioasă alocare, disciplinare a farmaciilor, respectiv printr-o creştere apreciabilă a sumelor
alocate prin buget, astfel încât pe cale de consecinţă au dispărut acele cozi zilnice la farmacii, care
creau un mare disconfort pentru populaţie;
g) disciplinarea farmaciilor în sensul încădrării în limitele valorilor de contract stabilite (cu unele
excepţii prevăzute de lege). Această măsura este extrem de importantă deoarece aceste consumuri
de medicamente peste valoarea de contract stabilită de CAS Tulcea conform legii (care în anii
anteriori la nivelul judeţului Tulcea se ridicau la zeci de mlrd. lei vechi ex: 3.384,29 mii lei ron pt
2005) erau plătite din fondurile prevăzute pentru bugetul anului următor, ceea ce greva asupra
activităţii curente. Mai pe înţelesul tuturor, dacă din bugetul pentru anul 2007 de să zicem 250
miliarde lei vechi ar fi trebuit sa suportăm cca. 40 miliarde lei vechi reţete peste valoarea de
contract a anului anterior 2006, rezultă doar 210 miliarde lei vechi destinaţi pentru activitatea
curentă a anului 2007 adică pentru reţetele ce se pot prescrie în acest an. Pe cale de consecinţă în loc
să se aloce o medie lunară de aproape 21 mlrd. lei (250:12 luni) se alocă doar cca. 17 mlrd. lei
(200:12 luni), diferenţa de aproape 4 mlde lei fiind o sumă indispensabilă pentru activitatea curentă.
3) Medicamente pentru boli cronice cu risc crescut utilizate în programele naţionale cu scop curativ
a) se poate spune că această categorie de servicii medicale este relativ nouă, având în vedere
evoluţia sumelor alocate şi numărul subprogramelor aferente (a se vedea anexa cu bugetul şi cea cu
inventarul subprogramelor [în ambulatoriu şi/sau spital] şi a sumelor alocate). Gestionarea acestor
boli cronice (afecţiuni oncologice; tratamentul acţiunilor hemoragice ale bolnavilor de hemofilie;
tratamentul stării postransplant în ambulatoriu a pacienţilor cu transplant; tratamentul bolnavilor de
diabet zaharat [ADO-antidiabetice orale si insulinele]) este de asemenea o activitate complexă, de
mare responsabilitate care a însemnat practic o fluidizare a accesului populaţiei la acest gen de
medicamente ce se procurau anterior doar prin farmacia cu circuit închis din incinta SJU Tulcea,
comparativ cu cele 31 farmacii în ambulatoriu/circuit deschis, care la rândul lor au în componenţă şi
un număr de 28 puncte de lucru farmaceutice. De menţionat că în ceea ce priveşte diabetul s-a
început iniţial cu asigurarea medicaţiei antidiabeticelor orale, după care s-a extins şi pentru
insuline, iar accesul la aceste medicamente este de asemenea neplafonat, pacientul asigurat având
acces nelimitat la acest gen de medicaţie (bineînţeles pe baza prescripţiilor medicale completate de
medicii aflaţi în relaţii contractuale cu CAS Tulcea), sumele aferente fiind redistribuite la fnuass din
bugetul MSP.
Cu privire la punctele de lucru farmaceutice, este regretabilă după opinia mea, modificările
aduse de NM de aplicare a CC pe anul 2007, prin care s-a diminuat procentul de alocare a
fondurilor în funcţie de punctajul obţinut de farmacie de la 40% la 20%, respectiv a punctajului pe

109
zi alocat punctului de lucru de la 0,4 puncte pe zi la 0,2 puncte pe zi, ceea ce înseamnă practic o
scădere considerabilă a interesului farmaciei în a deschide puncte de lucru în mediul rural. Cu toate
acestea am reuşit să convingem farmaciile în a menţine măcar cele 28 de puncte farmaceutice
existente în anul 2006 şi pentru 2007, iar în paralel am propus CNAS revenirea/ameliorarea
punctajului în cauza, prin CC pe anul 2008.
4) Servicii medicale de hemodializă şi dializă peritoneală
a)este de asemenea o asistenţă medicală relativ nouă, sub aspectul finanţării distincte, începînd cu
anul 2006 pe bază de relaţii contractuale între CAS Tulcea şi SJU Tulcea;
b) ca o dovadă a importanţei acestei categorii de serviciu medical nu o constituie doar contractarea
distinctă a acesteia, ci şi alocarea unei sume mai mari în 2007 comparativ cu 2006(a se vedea
anexa).
5) Asistenţa medicală pentru specialităţi paraclinice
a)numărul de furnizori a înregistrat o oarecare creştere, dar totodata s-a realizat şi o diversificare a
serviciilor prestate în sensul contractării pentru prima data cu un furnizor privat a serviciilor de
înaltă performanţă (computer tomograf), care are sediul în Tulcea pe strada Grivitei, un pic mai sus
de Banca Raiffeisen.Pe cale de consecinţă asiguraţii noştri au posibilitatea efectuării unui număr
lunar de acest gen de investigaţii în Tulcea, fără a se mai deplasa la Constanţa, Bucureşti sau alte
localităţi din afara judeţului, care însemnau cheltuieli financiare şi consum de timp.
Tot în premieră a fost încheiat un contract cu un furnizor de tehnică dentară (SC Unident
SRL) care oferă servicii specifice.
Apreciem că, creşterea bugetară la această categorie de serviciu medical este totuşi
subdimensionată (de doar 10% 2007/2006, respectiv 23%2007/2004), în condiţiile în care pe de o
parte necesarul de aceste servicii şi implicit nr. de furnizori a crescut, iar pe de altă parte au apărut
servicii noi(prezentate anterior), unele de înaltă performanţă, cu costuri ridicate (CT). În acest sens
avem în vedere solicitări adresate CNAS de creştere mai substanţială a sumelor alocate pentru acest
serviciu medical;
b) laboratoarele s-au preocupat de realizarea unor investiţii în aparatura performantă care să asigure
o cât mai bună calitate a investigaţiilor efectuate, iar furnizorilor în sine să le asigure un punctaj mai
bun acordat la evaluare, respectiv un acces mai important la resursele financiare.
6) Asistenţa ambulatorie de specialitate
a) numărul de furnizori a crescut de asemenea-vezi anexa. Am încercat totodată să avem o cât mai
bună acoperire pe specialităţi. Din păcate nu am reuşit încă contractarea de servicii cardiologice în
ambulatoriu de specialitate cu circuit deschis (sistem privat), medicii nearătându-şi disponibilitatea
în acest sens şi ca urmare a faptului că sunt puţini specialişti şi nu pot face faţă programului în spital

110
(pe secţie şi în ambulatoriu) şi să mai efectueze şi servicii în cabinete private în relaţie contractuală
cu CAS Tulcea. Am reuşit totuşi să asigurăm aceste servicii prin contractarea lor în ambulatoriul
spitalelor (circuit închis);
b) bugetul a crescut an de an (vezi anexa) şi în special în anul 2007/2004 (44,89%).
7) dispozitive medicale
a) evoluţia numărului de furnizori este cea conform anexei, în sensul unei uşoare creşteri(vezi
anexa);
b) bugetul a înregistrat cea mai importantă creştere dintre asistenţe(182,92% 2007/2004, conform
anexei);
c) finele anului 2005 a reprezentat primul an în care s-a realizat o ameliorare considerabilă a
cererilor populaţiei pentru dispozitivele medicale (inclusiv protezele auditive), pentru că deja la
începutul anului 2006 să se onoreze toate solicitările mai vechi de 1 an (erau cereri de 2-3 ani
vechime, respectiv din 2003 şi 2004), astfel că începând cu anul 2007 onorăm cereri curente. Spre
exemplu, în acest moment, toate cererile de dispozitive medicale (mai puţin protezele auditive) au
un termen mediu de rezolvare de 1-2 săptămîni (în prezent finalizăm cererile depuse în luna
octombrie).
In ceea ce priveşte protezele auditive, lista de aşteptare care în perioada anterioară de analiză
se întindea pe cel puţin 2-3 ani, astăzi este de doar 2-3 luni (şi este compusă aproape în exclusivitate
din persoane peste vârsta de pensionare), situându-se la nivelul sumei de 55 mii lei (din care cca. 15
mii lei aferente unor cereri care nu au putut fi încă onorate pentru că nu au îndeplinit termenul de
înlocuire de 5 ani prevăzut de lege).In condiţiile în care sumele bugetare neconsumate la 30.09.2007
sunt în prezent de 427 mii lei (cca. 50% din bugetul alocat de 863 mii lei pe 2007), putem
concluziona fără reţineri că atât suma de 55 mii lei sus menţionată cât şi cererile viitoare vor fi
onorate fără probleme.
Pe cale de consecinţă, numărul solicitărilor în audienţă care aveau ca obiect dispozitivele
medicale a scăzut de la an la an: de la o medie de cca. 15-20 pe săptămâna în 2005, la 10-15 pe
2006 pentru ca în prezent să fie o medie de 2-3 solicitări pe săptămâna (e vorba de audienţele
cumulate ale celor 4 membri din conducerea CAS Tulcea: PDG, DRFPP, Dir ec si Medic Sef);
d) un factor decisiv l-a constituit instituirea în premieră, cu aprobarea prealabilă a CA, a unui sistem
de priorităţi mai complex în onorarea cererilor, altul decît cel cronologic (al vechimii cererii), astfel:
 copiii sub 18 ani, respectiv tinerii între 18-26 ani dacă sunt elevi sau studenţi şi nu
beneficiază de alte venituri;
 dispozitive pentru protezare stomii;
 dispozitive pentru programare la operaţii;

111
  dacă solicitantul este persoană activa (lucrează);
 dacă este uni - întreţinător;
 dacă solicitantul cererii este beneficiar al unei legi speciale;
 dispozitivele pentru protezele funcţionale;
 dispozitivele ORL, în ordinea listei de aşteptare(singurul dispozitiv la care s-a păstrat doar
criteriul cronologic asociat cu alte afecţiuni de care suferă respectivul solicitant).
Spre exemplu: am considerat că este mai necesar în a onora cu prioritate o proteză de mână,
de picior sau o stomie (saci colectori) decât a onora o proteză auditivă. Prioritatea devine şi mai
mare dacă este vorba de un copil, o persoană activă sau unic întreţinător.
Ideea de bază este aceea de a onora într-un interval cât mai scurt posibil toate solicitările
asiguraţilor noştri.
8) Asistenţa spitalicească
a) nu a cunoscut fluctuaţii în ceea ce priveşte numărul de furnizori (4 unităţi sanitare cu paturi:
Tulcea, Măcin, Babadag şi Sulina);
b) bugetul a cunoscut în 2007/2004 o creştere importantă în procente dar şi mai relevantă în cifre
absolute (ştiut fiind că este asistenţa medicală cu cel mai mare consum de fonduri bugetare, spre ex.
36,9% /2007, dintr-un nr. total de 13 asistenţe medicale finanţate din fnuass prin casele de asigurări
de sănătate), anul 2006 fiind totodată şi primul an în care nu au fost înregistrate arierate la spitale
(vezi anexa). Astfel, creşterea procentuală a fondurilor pentru activitate curentă (exclusiv arierate) a
fost de 42,3% , respectiv 10.657 mii lei;
c) calitatea serviciilor medicale apreciem că a crescut şi ca urmare a unei prezenţe mai active a
reprezentanţilor CAS Tulcea şi ASP, care au efectuat controale individuale/mixte inclusiv cu privire
la condiţiile de hrană şi cazare. Considerăm că din acest punct de vedere încă mai sunt multe de
îmbunătăţit, dar apreciez că măsura evaluării managementului spitalelor au adus şi vor aduce în
continuare un plus şi pentru acest domeniu de activitate, concomitent cu atragerea de fonduri pentru
creşterea gradului de dotare şi nu în ultimul rând îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi salarizare a
personalului, pentru a se descuraja plecările în afara ţării. Un rol tot mai important trebuie să revină
în acest sens comunităţilor locale (Consiliul Judeţean şi Consiliul municipal);
d) o măsură esenţială este contractarea pentru prima oară în anul 2006 a serviciilor privind
spitalizarea de zi şi urmărirea dezvoltării acestui tip de serviciu, care aduce atât un confort
pacienţilor (care nu trebuie să stea mai multe zile în spital, departe de persoanele apropiate lor) cât
şi economii substanţiale unităţilor sanitare(privind hrana, cazarea şi alte utilităţi) şi implicit fnuass.
9) Asistenţa prespitalicească

112
a) de asemenea şi-a menţinut numărul de furnizori de servicii medicale (serviciul public de
ambulanţă Tulcea care deţine cca. 85-90 procente din activitate şi doi operatori privaţi, la Jurilovca
[cu un punct de lucru la Tulcea] şi unul la Sulina, care deţin în comun diferenţa de 10-15 procente
din volumul total de activitate;
b) bugetul a cunoscut an de an creşteri substanţiale.(vezi anexa);
c) începând cu anul 2007 s-a constatat o preocupare majoră în creşterea calităţii acestui serviciu
medical, în sensul restrângerii la începutul anului a ariei contractuale a furnizorilor privaţi în relaţia
cu CAS Tulcea (probabil şi pe considerentul unei rămâneri în urmă în ceea ce priveşte dotarea după
standardele europene a furnizorilor privaţi comparativ cu serviciul public de ambulanţă), respectivii
furnizori nemaiputînd contracta serviciile de urgenţă propriu-zisă (onorarea solicitărilor) acestea
putând fi efectuate doar de serviciul public. Începând cu a doua parte a anului 2007, apreciem că şi
pe fondul unei ameliorări a gradului de dotare din zona furnizorilor privati, s-a procedat la o
revenire parţială a serviciilor de urgenţă prestate de furnizorii privaţi în sensul că, atunci când
situaţia o impune aceştia pot proceda şi la transport sanitar de specialitate, fără a mai apela la
serviciul public de ambulanţă Tulcea;
d) o altă noutate a constituit-o contractarea directă între spitale şi serviciul public de ambulanţă a
transportului persoanelor dializate (în număr de cca. 70 în tot judeţul), renunţându-se la contractarea
acestui serviciu cu CAS Tl, cu excepţia celor a căror dializă se efectuează în unităţi sanitare din
afara judeţului/centre universitare(cum este cazul unei persoane din Nalbant). Deşi la început
această nouă modalitate contractuală a indus unele animozităţi în special între SJU Tulcea şi
Serviciul Public de Ambulanţă, în prezent din câte am înţeles lucrurile au reintrat în normalitate.
10) asistenţa de recuperare
a) a cunoscut de asemenea creşteri substanţiale (vezi anexa);
b) aceste servicii se vor completa cât de curând cu încă un furnizor de servicii
kinetoterapeutice(care reprezintă un serviciu de recuperare mai ieftin, bazat pe mişcare), pentru care
am redeschis deja procedura de contractare şi care va deservi cu precădere zona rurală.
11) îngrijiri la domiciliu
a) au o importanţă majoră şi în corelaţie cu creşterea serviciilor în spitalizarea de zi;
b) din păcate în continuare există doar un singur furnizor, şi pentru că activitatea nu este atât de
profitabilă şi presupune un număr suficient de mare de personal de specialitate, care nu este atât de
uşor de găsit;
c) a cunoscut o creştere procentuală substanţială în ceea ce priveşte bugetul.(vezi anexa);
d) situaţia persoanelor care au beneficiat de aceste servicii şi în general informaţii cu privire la
această asistenţă (vezi materialul prezentat la CA).

113
B. Rezultate care privesc activitatea proprie instituţiei (cu impact direct/indirect asupra satisfacţiei
populaţiei) :
1) asigurarea pentru prima data în istoria CA Tulcea a efectivului complet al membrilor din
componenţa CA, prevazută de lege;
2) conceperea politicii de contractare bazată pe o totală transparenţă. Spre exemplu am procedat la
înfiinţarea comisiilor de negociere pe tipuri de asistenţe medicale, supervizate de o comisie centrală
(formată dintr-un număr mai mare de persoane), deşi legislaţia în domeniu nu ne obligă la aşa ceva,
pe de o parte, iar pe de altă parte înseamnă un efort în plus din partea membrilor comisiei, care sunt
salariaţi ai instituţiei şi care au şi alte atribuţiuni.Aceste comisii au negociat totodata clauze
contractuale cu furnizorii de servicii medicale, în beneficiul asiguraţilor
3) am afişat rezultatele alocării sumelor contractate pe site-ul înfiinţat la nivelul CAS
Tulcea:www.castl.x3m.ro
4) am căutat să efectuăm plăţile către toţi furnizorii noştri, de cele mai multe ori la termenul
minimal (explicitate verbală) prevăzut de legislaţia specifică (NM de aplicare a CC), cu unele
excepţii de altfel extrem de rare şi cu caracter general, existente la nivelul tuturor caselor judeţene
datorate: fie derulării procesului de contractare la începutul anului; fie cumularii plăţii lunii iulie cu
august pentru serviciile efectuate în cadrul PNESSP, datorită nefinalizării softului de prelucrare a
datelor, fie în cazul neprimirii la timp a documentaţiei de la furnizori:facturi, formulare de
raportare;
5) am reuşit preluarea cu resursele de personal proprii a unor activităţi noi, dar importante ca volum
şi complexitate cum ar fi:
a) preluarea de la Casa de pensii, începând cu 01 ianuarie 2006 a activităţii de verificare calcul şi
plată a indemnizaţiilor pentru concedii medicale, care a antrenat un volum destul de mare de resurse
umane şi materiale, fiind totodată o activitate cu totul nouă;
b) preluarea decontării serviciilor medicale legate de accidentele de muncă şi facturarea lor
ulterioară către casa de pensii;
c) preluarea cererilor de eliberare a cardului european sau după caz a certificatului provizoriu, aşa
cum prevede Legea 95/2006 şi legislaţia specifică. Ne pregătim pentru eliberarea, probabil începând
cu anul 2008 a cardului de asigurat;
d) preluarea pentru finanţare a unui număr important de subprograme aflate anterior în
administrarea MSP respectiv ASP;
e) gestionarea programului naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, o acţiune de mare
importanţă şi complexitate.

114
 Regretul nostru este că nu s-a avut în vedere aşa cum s-a procedat cu alte instituţii în situaţii
similare, o majorare temporară sau definitivă, a efectivului de resurse umane şi nu numai
(echipamente de calcul şi mai ales softuri). În a cest sens aş dori să reamintesc că:
 la predarea în cursul anului 2004 către Direcţia de finanţe - ANAF a colectării fondurilor de
la persoanele juridice, am transferat cu titlu definitiv şi un numar de 4 persoane respectiv
calculatoare;
 cu ocazia recalculării în perioada 2005-2006 a pensiilor de către casa de pensii, am
transferat cu titlu temporar un număr de 7 posturi.
6) în domeniul resurselor umane, a fost şi este o continuă preocupare pentru creşterea cantitativă dar
mai ales calitativă (profesională) a salariaţilor.Astfel au fost angajaţi prin concurs sau transfer de la
alte instituţii publice un număr de cca. 20 persoane, din care unele au fost de mare importanţă:
a) ocuparea postului de medic şef;
b) angajarea a încă unui medic (comp control);
c) angajarea în premieră a unui arhivar de profesie (ştiut fiind importanţa acestei meserii);
d) angajarea a încă unui salariat cu studii superioare cu experienţă la compartimentul IT (consilier
superior);
e) au fost angajate persoane la relaţii cu publicul;
f) a fost reînfiinţat un post de conducere de mare importanţă: şef serviciu BFC;
g) au fost preluate prin transfer de la casa de pensii, prin acordul părţilor, 2 persoane foarte necesare
la data preluării concediilor medicale;
h) a fost angajat un jurist în vederea impulsionării activităţii de executare silită.
7) a fost reînnoit parcul de maşini, care era într-un stadiu avansat de uzură;
8) a fost reînnoit parcul de calculatoare şi s-au finalizat lucrările de înfiinţare a unui modern centru
de date;
9) îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale salariaţilor, respectiv asiguraţilor în spaţiile de aşteptare
prin:
 finalizarea lucrărilor de înlocuire a geamurilor tip termopan;
 montarea de noi aparate pentru aer condiţionat;
 dotarea fiecărui salariat cu calculator (concomitent cu măsuri pentru utilizarea cât mai bună
a acestora de către toţi salariaţii); în paralel s-a procedat la înlocuirea cu calculatoare noi în
proporţie de peste 50%;
 mărirea capacităţii de încălzire a spaţiilor pe timp nefavorabil concomitent cu trecerea pe
gaz (înlocuind astfel sistemul vechi pe motorină);

115
  achiziţionarea unui generator de curent care să permită menţinerea în funcţiune a instalaţiilor
electrice (inclusiv servere-calculatoare), în cazul unor defecţiuni la reţeaua naţionala de
curent electric.
10) amplasarea pe exteriorul clădirii instituţiei a unui panou luminos de afişaj, care asigură
informarea permanentă-24 de ore din 24- a populaţiei cu informaţii de mare interes;
11) chiar afişarea în premieră a denumirii instituţiei pe faţada clădirii, sub forma unei reclame
luminoase, care ţine de un minim de prestigiu şi eleganţă;
12) renunţarea la programul „uzinal” de lucru(de la 7,30 la 8,00), ceea ce a contribuit de fapt la
compatibilizarea programului CAS Tulcea cu programul de lucru al CNAS şi al altor instituţii
publice.
Nerealizări sau realizări mai slabe:
1) mai multe chestionare pentru testarea satisfacţiei asiguraţilor. În acest sens se are în vedere fie
angajarea unei persoane de specialitate (sociolog/psiholog), fie preluarea prin intermediul CNAS a
unor chestionare „tip”;
2) creşterea într-o măsură care nu ne mulţumeşte, a numărului furnizorilor de servicii medicale, în
special în asistenţa medicală primară;
3) grad scăzut de informatizare (nu sub aspectul hardware ci software).

3.3. Sistemele alternative şi complementare ale asigurărilor de sănătate

Conform legii din 1997 sistemul de asigurǎri este organizat şi coordonat de cǎtre Casa
Naţionalǎ de Asigurǎri de Sǎnǎtate şi structurile sale, teoretic descentralizate în teritoriu în Case de
Asigurări de Sănătate Judeţene (CASJ), conduse de un director executiv, iar deciziile majore sunt
luate de un consiliu de administraţie compus din reprezentaţi ai Ministerului Sănătăţii, patronatului,
sindicatului şi medicilor. Totuşi, în 2000 este adoptatǎ o reglementare legislativǎ cu scopul de a
creşte gradul de centralizare a sistemului de asigurǎri, astfel consiliul de administraţie capătǎ un
caracter consultativ în schimbul celui decizional, argumentul acestor schimbǎri de centralizare se
referǎ la prevenirea abuzurilor şi creşterea realǎ a calitǎţii serviciilor medicale, Casa de Asigurări de
Sănătate (CAS) încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, medicii de familie şi spitalele.
Legea nr.145/1997 a Asigurǎrilor Sociale de Sǎnǎtate a suferit numeroase modificǎri după
adoptarea sa, fiind apoi abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.150/2002, privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurǎri sociale de sǎnǎtate. Ĩn prezent, Asigurǎrile
Sociale de Sǎnǎtate sunt reglementate în Titlul VIII al Legii nr 95/2006, privind reforma în
domeniul sănătaţii, Lege prin care a fost abrogată O.U.G. nr.150/2002. Cele două legi principale
privind asigurările sociale de sănătate, respectiv: 1997 şi 2002, apar sub două guvernari diferite, în

116
1997-2000 avem centru-dreapta care a iniţiat reforma în domeniul sănătăţii, dar mersul careia a fost
destul de dificil şi chiar întâmpinând obstacole din cauza a o serie de factori interni (socio-
economici, politici, stucturali etc), între 2001- 2004 avem guvernarea social-democrată care a
încercat sa aducă modificări textului legii guvernărilor anterioare (C. Doboş 2005:8-10).
Potrivit prevederilor art.208 din Legea nr. 95/2006, asigurǎrile sociale de sǎnǎtate reprezintă
principalul sistem de finanţare a ocrotirii sǎnǎtǎţii populaţiei, care asigurǎ accesul la un pachet de
servicii de bază pentru asiguraţi, obiectivele acestui sistem fiind protejarea asiguraţilor faţǎ de
costurile serviciilor medicale în caz de boalǎ sau accident şi asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod
universal, echitabil şi nediscriminatoriu etc.
În România, în baza legii 145/1997, formele de asigurǎri de sǎnǎtate se pot sistematiza în
două categorii: asigurǎri sociale de sǎnǎtate obligatorii şi asigurǎri sociale de sǎnǎtate benevole, la
latitudinea asiguratului. Sistemele respective se organizeazǎ în jurul Caselor de Asigurǎri de
Sǎnǎtate şi a societǎţilor private care au drept activitate şi asigurǎrile de sǎnǎtate (tip de servicii
specific, exemplu: suferinţe chirurgicale, risc de accidente auto, boli profesionale etc).“Asistenţa
medicală primară este oferită de către medicul de familie, care este ales de către beneficiar. S-a dorit
o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a problemelor, fără rezultate
notabile însă, în lipsa investirii financiare. Astfel, în afara urgenţelor, accesul la palierul secundar şi
terţiar, specializat, sau la analize, se face prin medicul de familie.”2
Finanţarea serviciilor medicale furnizate în cadrul sistemului de asigurări medicale se
bazează pe principiul solidarităţii şi subsidiaritătii în colectarea şi utilizarea fondului, constituirea
Fondului este reglementată de lege, totuşi în textul Legii nr. 145/1997 se face referire la fondul
CNAS şi fondurile CASJ în textul Ordonanţei ce defineşte un Fond Unic Naţional de Asigurări
Sociale de Sănătate, nr.150/202, art2, alin.1, de asemenea veniturile Fondului sunt colectate de către
CAS care se repartizează pentru plata serviciilor medicale, achiziţiei materialelor sanitare şi
dispozitivelor medicale etc.
În cazul medicilor de familie, conform termenilor contractuali cu CAS primesc două bugete:
veniturile personale şi bugetul de practicǎ, cel din urmǎ rezervat cheltuielilor “de regie”, dar şi
investiţiile în aparatura medicalǎ. Bugetul în totalitate depinde de numǎrul de pacienţi aflaţi în
evidenţa medicului (ponderat cu vârsta acestora) şi numǎrul de consultaţii.
De precizat referitor la sistemul de asigurǎri de sǎnǎtate din România, faptul cǎ nu se permit
coplǎţile şi cǎ medicii de familie şi spitalele nu pot percepe pacienţilor costuri adiţionale pentru
serviciile contractate de cǎtre CAS. Casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale încheie

2
Calitatea vieţii XVI, nr 3-4, 2005:8-10, C. Doboş

117
contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi plata acestora, calitatea serviciilor este luată în
considerare la încheierea contractelor.
Din punct de vedere organizaţional s-a urmărit: descentralizarea activităţii sanitare,
reconsiderarea raporturilor între Ministerul Sănătăţii şi unităţile sanitare, un alt aspect al reformei a
fost creşterea şi reconsiderarea rolului medicilor de familie. Pe baza noii legi s-au adus o serie de
modificǎri şi în privinţa drepturilor asiguraţilor care beneficiazǎ de serviciile medicale, având
posibilitatea alegerii medicului şi a unitǎţii sanitare. Modalitatea aleasǎ pentru stabilirea unei relaţii
cât mai apropiate între furnizor şi beneficiarul serviciilor de sǎnǎtate este realizatǎ de cǎtre medicul
de familie, asiguratul beneficiind de o gamǎ largă de servicii (primare şi de prevenire).
Totuşi în realitate se constatǎ o serie de obstacole întâlnite, exemple fiind calea
implementǎrii accesului preventiv, constituirea fondurilor prin creşterea restanţelor la plata
contribuţiilor care provoacǎ dificultǎţi şi lista medicului de familie, care este şi aceasta un punct de
disputǎ, din cauza numărul prea mare de pacienţi, repartizarea inechitabilǎ a acestora etc.
În teritoriile cu deficit de cadre medicale, populaţia înscrisă pe listele medicilor de familie
este segregată de la sine: cei cu un anumit nivel social, economic şi care sunt preocupaţi de propria
sănătate sunt înscrişi şi acceptaţi pe listele medicilor, restul pot rămâne în afara listelor. Implicarea
serviciilor de sănătate în comunitate este mult mai redusă decât în urmă cu 15 ani, afectând, în
special, grupurile care nu au cultura vizitei la medic în timp util sau care locuiesc în zone unde
facilităţile sanitare sunt greu accesibile.
Precaritatea resurselor financiare alocate sectorului sanitar, în perioada 1990–2005, a
continuat trendul investirii deficitare în sistemul de sănătate al ultimelor decenii din România.
Aceasta a determinat dotarea la un nivel slab a unităţilor sanitare publice cu aparatura medicală
modernă şi utilităţi performante şi acordarea unor salarii mici personalului din sistem, comparativ
cu statutul autoperceput al acestora.
Sǎ nu uitǎm faptul cǎ elaborarea politicilor de sǎnǎtate, deciziile la nivel macro-social
aparţin în primul rând factorilor politici, care sunt responsabili în primul rând de construcţia
cadrului instituţional şi care în consecinţǎ vor influenţa politicile sanitare propriu-zise. Astǎzi în
România, conform strategiei de reformǎ şi a prevederilor explicite ale Legilor Asigurǎrilor de
Sǎnǎtate se încearcǎ o definire a unui pachet de servicii de sǎnǎtate de bazǎ, în cazul nostru vorbim
de serviciile primare de sǎnǎtate, cabinetele de medici de familie, la care toţi asiguraţii au acces.
Serviciile primare sunt organizate în Direcţiile Judeţene şi administraţiile locale.
Medicii de familie reprezintǎ primul grup de medici, din România, care nu mai sunt
angajaţii statului. Aceştia au apǎrut în urma transformǎrii dispensarelor ce aparţineau spitalelor, din
punct de vedere administrativ şi financiar, în cabinete medicale independente şi autonome, entitǎţi

118
ce formau serviciile medicale primare în acord cu legislaţia vizată. În acelaşi timp conform noii
legislaţii în vigoare, în timp ce sunt acreditaţi şi deţin o relaţie contractualǎ cu CAS, nu este
obligatoriu sa fie medici publici, aceasta condiţie nu mai este valabilă, diferenţa între medicii privaţi
şi publici dispare.
Activităţile de asistenţă de sănătate publică se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii,
fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii, precum şi din contribuţii
personale şi plăţi directe, după caz, potrivit legii.
Instituţiile de asigurări sociale de sănătate:
1. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele judeţene şi cea a municipiului Bucureşti;
2. Casa asigurărilor de sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti (OPSNAJ) înfiinţată prin OUG nr.56/1998;
3. Casa de asigurări de sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (CAST)
înfiinţată prin OUG nr.41/1998.
Casa de asigurări  de sănătate a ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii din domeniul
apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti este, potrivit legii, Casa
Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii
Judecătoreşti, denumită în continuare C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în exercitarea atribuţiilor ei conferite
prin lege şi prezentul Statut, aplică şi respectă politica şi strategia generală stabilită de  Casa
Naţională de Asigurări  de Sănătate  pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate specific
ministerelor  şi instituţiilor cu reţele  sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice,
siguranţei naţionale si autorităţii judecătoreşti. C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este instituţie publică, cu
personalitate juridică şi buget propriu, subordonată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
(CNAS) şi are sediul în str.  Popa  Savu, nr. 45, sect.1, Municipiul  Bucureşti. Casa se organizează
şi funcţionează în conformitate cu prevederile  Legii nr.95 /2006, privind reforma în domeniul
sănătăţii, ale Ordonanţei Guvernului nr.56/1998 privind înfiinţarea si funcţionarea
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aprobată cu modificări şi completări prin  Legea  nr.458/2001 şi ale unui
statut, care respectă prevederile statutului - cadru aprobat de Consiliul de Administraţie al C.N.A.S.
Poate organiza, conform prevederilor Art.6 din O. G. nr. 56/1998, privind înfiinţarea şi
funcţionarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aprobată cu modificări şi completări prin  Legea  nr. 458/2001
şi cele ale Art. 269 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, oficii teritoriale de
asigurări de sănătate proprii, fără personalitate juridică, la nivelul unor oraşe sau municipii unde
funcţionează formaţiuni medicale aparţinând ministerelor şi instituţiilor, prin hotărâre a Consiliului
de Administraţie al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în condiţiile legii.

119
 CAST s-a înfiinţat şi funcţionează în baza OUG nr. 41/1998 şi a statutului propriu de
funcţionare, acte normative care au apărut din necesitatea obiectivă ca reţeaua de unităţi sanitare din
subordinea Ministerului Transporturilor să aibă o casă de asigurări proprie, care să deconteze
serviciile medicale prestate de aceste unităţi pentru asiguraţi. Trebuie precizat că Ordonanţa nr.
41/98 asigură doar cadrul de înfiinţare şi organizare a CAST. In ceea ce priveşte activitatea de
contractare, decontare şi control al serviciilor medicale prestate de furnizori asiguraţilor, CAST se
supune reglementărilor emise de CNAS prin contractul-cadru şi normele metodologice de aplicare
ale acestuia.
Activitatea caselor „paralele” se desfăşoară pe întreg teritoriul ţării, în localităţile unde se află 
persoane asigurate.
Ele au următoarele atribuţii :
- să colecteze contribuţiile la fond pentru persoanele fizice, altele decât  cele pentru care
colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F.;
- să administreze bugetul propriu;
- să înregistreze, să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice la C.N.A.S.;
- să elaboreze şi să publice raportul anual de activitate şi planul de activitate pentru anul
următor prezentându-le spre informare ordonatorilor de credite din sistemul de apărare, ordine
publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească şi al MTCT;
- să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi
recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond;
- să furnizeze gratuit informaţii, consultanţă, asistenţă în problemele asigurărilor sociale de
sănătate  şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii
medicale;
- să administreze bunurile casei, conform prevederilor legale;
- să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de
servicii medicale în  condiţiile prevăzute de contractul cadru şi normele metodologice de aplicare a
acestuia, precum şi de  normele proprii în condiţiile legii;
- să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora;
- poate să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii, pe
baza prevederilor contractului-cadru şi prevederilor legale în materia achiziţiilor publice;
- să asigure, în calitate de instituţie competentă, activităţile de aplicare a documentelor
internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii încheiate de România cu alte state, inclusiv cele
privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale şi a altor prestaţii, în
condiţiile respectivelor documente internaţionale;

120
 - controlează respectarea dreptului asiguraţilor la servicii medicale, medicamente şi
materiale sanitare în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
- participă la  evaluarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de
medicamente care pot intra în relaţii contractuale;
- întocmeşte proiectul  bugetului anual de venituri şi cheltuieli şi îl transmite spre analiză şi
aprobare Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
- transmite anual   spre aprobare   Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, listele de
investiţii;
- efectuează sondaje în vederea evaluării gradului de satisfacere a asiguraţilor şi a interesului
manifestat de către aceştia faţă de calitatea serviciilor medicale;
- verifică  acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de
servicii medicale;
- asigură un sistem permanent de informare a asiguraţilor asupra mijloacelor de păstrare a
sănătăţii, în vederea reducerii şi evitării cauzelor de îmbolnăvire;
- aplică un sistem informaţional unitar şi confidenţial corespunzător  asigurării cel puţin a
unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată;
- decontează furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi  prestate
asiguraţilor, în termen, în caz contrar  urmând a suporta  penalităţile prevăzute în contract;
- informează furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii
clauzelor contractuale;
- asigură confidenţialitatea datelor conform legilor de organizare şi funcţionare ale
ministerelor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii
judecătoreşti, precum şi protecţia datelor şi informaţiilor clasificate care se înscriu în prevederile 
Legii nr.182/2002 şi cele ale H.G. nr.585/2002, pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie
a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare;
- verifică prescrierea şi eliberarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în
conformitate cu reglementările în vigoare;
- raportează Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la termenele stabilite, datele solicitate
privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a  documentelor justificative
utilizate;
- furnizează, la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice, datele de identificare a persoanelor
asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare;

121
 - urmăreşte, alături de celelalte structuri din sistemul asigurărilor sociale de sănătate,
implementarea şi efectele strategiilor aplicate şi pe baza acestora elaborează rapoartele de informare
cu propunerile de corecţie.
Sistemele complementare ale asigurărilor de sănătate reprezintă asigurarea medicală privată,
voluntară.
Asigurarea este înţelegerea (contract) prin care una din părţi, numită Asigurător, se obligă în
schimbul unei sume de bani, denumită primă de asigurare, să despăgubească pe cealaltă parte,
denumită Asigurat, pentru daunele şi/sau pierderile pe care acesta din urmă le-ar suferi din cauza
unui risc acoperit de asigurare. Raporturile de asigurare se nasc dintr-un contract, din acordul de
voinţă liber exprimat a două părţi: Asigurătorul şi Asiguratul, din care rezultă drepturi şi obligaţii
reciproce. Pentru această protecţie, asiguratul plăteşte asigurătorului o sumă de bani numită primă
de asigurare.
Astfel, protecţia riscului se constituie într-o marfă specifică (un serviciu), care se vinde şi se
cumpără ca orice altă marfă pe o piaţă specifică, numită “ piaţa asigurărilor”, parte a pieţei
serviciilor financiare.
In România, începând cu anul 1991, activitatea de asigurare se desfăşoară prin societăţi de
asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare, în condiţiile stabilite de lege.
La activitatea de asigurare mai participă societăţile de intermediere care negociază şi încheie
contracte de asigurare şi reasigurare ori prestează alte servicii de specialitate pentru societăţile
menţionate mai sus.
Societăţile comerciale în domeniul asigurărilor pot avea capital privat, de stat sau mixt.
Persoanele juridice străine nu pot constitui în România societăţi în domeniul asigurărilor cu
capital integral străin, numai prin asociere cu persoane fizice sau juridice române. Societăţile
comerciale străine şi asociaţiile asigurătorilor străini pot înfiinţa însă reprezentanţe în ţara noastră3
Prin asigurările de sănătate, se pot acorda atât despăgubiri financiare sau în natură, cât şi
mixte (financiare şi în natură). Principalele beneficii disponibile într-un pachet complet sunt
beneficiile în numerar, care presupun o plată fixă pentru fiecare zi de spitalizare, şi acoperirea
cheltuielilor de tratament.
Asigurarea de sănătate în sistem privat acoperă cheltuielile cu servicii medicale ambulatorii
şi de spitalizare în caz de accident sau îmbolnăvire. Serviciile medicale de spitalizare presupun
spitalizare în regim normal şi de urgenţă, spitalizarea în caz de maternitate, cazarea unui părinte în

3
Legea nr.47 din 16 iulie 1991, privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.151 din 19 iulie 1991.

122
cazul spitalizării copilului minor, chirurgie plastică şi dentară reparatorii în caz de accident,
intervenţii chirurgicale majore în străinătate, consumabile medicale de calitate şi medicamente.
Unităţile sanitare publice au obligaţia de a respecta, în relaţia cu asigurătorii, tarifele
maximale privind asigurările suplimentare de sănătate, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii
publice.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor supraveghează activitatea asigurătorilor autorizaţi
să practice asigurări voluntare de sănătate în conformitate cu prevederile legale4.
Fiecare asigurător autorizat să practice asigurările voluntare de sănătate are obligaţia, în
vederea încheierii contractelor de asigurare de acest tip, să obţină avizarea de către direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice a listei furnizorilor de servicii medicale
agreaţi, alţii decât cei aflaţi deja în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate şi să
reactualizeze această listă înaintea contractării unui nou furnizor.
Lista coplăţilor şi preţul de referinţă pentru serviciile din pachetul de servicii medicale de
bază acoperite parţial se stabilesc anual de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu avizul
Ministerului Sănătăţii Publice.
În baza contractului încheiat cu furnizorii de servicii, asigurătorii au dreptul de a verifica,
prin experţi autorizaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi organizaţiile profesionale, direct sau prin
interpuşi, calitatea serviciilor prestate asiguraţilor.
Întreaga responsabilitate a actului medical rămâne în seama furnizorilor de servicii medicale
şi farmaceutice.
Clasificarea asigurărilor private de sănătate se face în asigurări de accidente, asigurări de
boală, asigurări de sănătate permanentă.
Asigurările de boală vizează despăgubiri pentru persoanele care au suferit o incapacitate
temporară de muncă cauzată de boală.
Rolul asigurărilor de sănătate este de acoperire parţială sau totală a cheltuielilor legate de
ocrotirea sănătăţii, diferenţa fiind suportată de individ sau de stat, după caz. Poliţele se clasifică în
asigurarea cheltuielilor de spitalizare, asigurarea pentru intervenţii chirurgicale, asigurarea medicală
de bază, asigurarea medicală majoră, asigurarea medicală complexă.
Asigurarea de sănătate permanentă urmăreşte să elimine sărăcia, adesea asociată cu o
incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau de o boală. Dacă asiguratul ajunge în
incapacitate de muncă cauzată de un accident sau de o boală el are dreptul la o indemnizaţie de
asigurare acoradată periodic, atât timp cât durează starea de incapacitate sau până când asiguratul
atinge vârsta de pensionare ori până când decedează.
4
Legea 95/2006

123
 Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare din România (UNSAR) şi Uniunea Naţională
a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări (UNSICAR) recomandă asigurarea
medicală privată alături de Cardul European de Asigurări sociale de sănătate, ca documente
indispensabile călătoriilor în străinătate.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români care călătoresc în
străinătate pe perioade scurte de timp vor putea beneficia de asistenţă medicală în cazul unor
evenimente neprevăzute, prin intermediul Cardului European de Asigurări Sociale de Sănătate
(CEASS).
Acesta permite accesul la tratamentele medicale de urgenţă, efectuate conform standardelor
din sistemul public de sănătate al fiecărei ţări membre a Uniunii la care se adaugă Elveţia. In acelaşi
timp, însă, pentru o acoperire completă, care cuprinde şi accesul la serviciile clinicilor şi spitalelor
private din aceste ţări (majoritare în comparaţie cu sistemul public) se recomandă încheierea unei
asigurări medicale private de călătorii în străinătate.
Asigurările medicale de călătorie în regim privat mai conferă şi alte avantaje, printre care:
- Decontarea cheltuielilor se face direct, între compania de asigurări care a încheiat poliţa şi
corespondentul acesteia din străinătate, fără să mai fie nevoie ca asiguratul să achite costul
prestaţiilor medicale.
- Includerea în asigurare şi a riscurilor ce nu pot fi acoperite prin Cardul European de Asigurări
Sociale de Sănătate cum ar fi: cheltuieli medicale cât şi cheltuieli de spitalizare atât în regim public
cât şi privat; cheltuieli de repatriere medicală (cu sau fără însoţitor), cu ambulanţa terestră sau
aeriană după cum o impune situaţia medicală; cheltuielile cu repatrierea în caz de deces.
- Decontarea cheltuielilor realizate cu medicamentele, ca urmare a unui eveniment medical (la
recomandarea unui medic).
- Valabilitatea în toate ţările lumii, nu doar în statele membre ale Uniunii Europene si Elveţia.
- Societatea de asigurare se obligă prin contractul încheiat să asiste pe asigurat în străinătate, 24 de
ore din 24, ţinând legătura permanent cu acesta în momentele de dificultate.
In consecinţă, pentru eliminarea tuturor efectelor care pot apărea ca urmare a unui eveniment
neprevăzut, UNSAR si UNSICAR recomandă cetăţenilor români care călătoresc în străinătate de la
1 ianuarie 2007 încheierea unei asigurări medicale private alături de achiziţia Cardului European de
Asigurări Sociale de Sănătate.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Cercetarea realizată a condus la formularea următoarelor concluzii şi recomandări.

124
 Concluzii :
1) Evoluţia în timp a demonstrat perimarea, anacronismul şi lipsa de performanţă a modelului de tip
Semashko în organizarea sistemului de sănătate şi, pe cale de consecinţă, înlocuirea lui cu unul din
cele trei modele occidentale, care acordă importanţă diferită componentei private:
a) Modelul american (în exclusivitate privat);
b) Modelul european, care are conţine la rândul său doua componente :
 Modelul de tip Beveridge, in care rolul statului este unul totuşi predominant în ceea ce
priveşte gestionarea sistemului şi, implicit a resurselor;
 Modelul de tip Bismark, în care rolul statului este mult diminuat, gestionarea resurselor
realizându-se printr-un fond autonom aflat la dispoziţia caselor de asigurări de sănătate.
2) Putem spune că modelul României în ceea ce priveşte îngrijirile de sănătate este apropiat celui
de tip Bismark, iar cel al Republicii Moldova, apreciez că se apropie mai mult de modelul de tip
Beveridge. În consecinţă, a apărut şi s-a dezvoltat o piaţă a serviciilor de sănătate (sanitară), care nu
se comportă ca o piaţă propriuzisă, fie şi prin aceea că obiectivul principal nu este maximizarea
profitului, ci acoperirea cât mai cuprinzătoare a nevoii populaţiei cu servicii medicale.
3) Pe plan mondial, sub aspectul finanţării, cele trei modele performanţe ale îngrijirilor de sănătate
au următorii corespondenţi: sistemul privat, sistemul de stat şi sistemul asigurările sociale de
sănătate (SASS).
4) La începutul organizării SASS, fondul de reechilibrare colectat la nivelul CNAS purta
denumirea de fond de redistribuire, care a plecat iniţial de la un nivel procentual de 5% din sumele
colectate, ajungând chiar pînă la 25%.
În prezent acest fond de reechilibrare are două componente:
 Fondul de rezervă propriuzis, în cuantum de 3% din bugetul alocat, care se deblochează
începând cu trimestrul IV al anului curent;
 Fondul existent la dispoziţia preşedintelui CNAS(în calitatea sa de ordonator principal de
credite), în cuantum de 10% din bugetul alocat. Acest fond se deblochează, începînd cu
prima zi a semestrului II din anul curent.
5) În perioada analizată, sumele alocate prin bugetul de venituri şi cheltuieli destinate finanţării
serviciilor în cadrul SASS, au crescut considerabil ceea ce reflectă importanţa îngrijirilor medicale
şi finanţării acestora, o importanţă majoră revenind componentei investiţonale (investirea în
sănătatea populaţiei).
6) Se consolidează teoria prin care o scădere a nivelului cotelor de contribuţie şi chiar a ariei
plătitorilor, poate conduce la o creştere substanţială a sumelor colectate ca urmare a creşterii

125
gradului de responsabilitate a contribuabililor şi măsurilor organizatorice menite să conducă la
creşterea profesionalismului personalului care se ocupă de colectarea sumelor de la debitori.
7) Mecanismele de finanţare, stabilite de regulă prin CC şi NM de aplicare a CC, nu s-au modificat
în mod substanţial după apariţia L95/2006, ceea ce demonstrează că au fost bine concepute şi
aplicate.
8) Creşterea valorii punctului „per serviciu” la asistenţa medicală primară în detrimentul punctului
„per capita”, ceea ce demonstrează în mod logic, mutarea centrului de greutate pe plata serviciilor
medicale efectiv prestate, prin comparaţie cu plata în funcţie de asiguraţii existenţi în lista de
capitaţie a medicului.
9) Creşterea ponderii şi în special a volumului de fonduri, destinate asistenţei medicale primare, pe
următoarele considerente:
 Această asistenţă medicală este poarta de intrare a asiguraţilor în sistemul de acordare a
îngrijirilor medicale, este practic filtrul de bază al pacienţilor către alte asistenţe medicale şi, pe
cale de consecinţă, contribuie la eficientizarea cheltuielilor, în special a celor din domeniul
asistenţei medicale spitaliceşti, care reprezintă cel mai mare consumator de fonduri în cadrul
SASS;
 În completare la punctul anterior, filtrarea şi stoparea unor cazuri la nivelul medicinii de familie,
fără a mai ajunge la alte asistenţe medicale (şi în special la spitale), înseamnă o economie
substanţială de fonduri, pe ansamblul cheltuielilor cu serviciile medicale;
 Este asistenţa cu cel mai mare rol preventiv/ profilactic, stimularea prezentării asiguraţilor mai
des la medicul de familie, înseamnă depistarea precoce a unor boli cu impact major în
morbiditate şi mortalitate şi, pe cale de consecinţă, salvarea de vieţi omeneşti.
10) Deşi în cifre relative volumul veniturilor realizate la nivel naţional a crescut mai mult, decât
cel înregistrat la nivelul judeţului Tulcea, nivelul cheltuielilor totale la nivel naţional a înregistrat un
procent de creştere mai mic decât cel înregistrat la nivelul judeţului Tulcea. Acest lucru
demonstrează strategia guvernului de a aloca sume importante judeţelor cu dezvoltare economică
mai modestă (gen judeţul Tulcea), în vederea diminuării decalajelor existente faţă de judeţele cu
creştere economică mai ridicată.
11) Analizând structura ponderilor şi evoluţia acestora în cadrul execuţiei bugetare, pentru unele
asistenţe medicale de impact, la nivel naţional comparativ cu cele înregistrate la nivelul judeţului
Tulcea se pot reţine următoarele concluzii:
 la medicamente cu şi fără contribuţie personală se înregistrează o evoluţie mai consistentă la
nivelul judeţului Tulcea comparativ cu nivelul naţional;

126
 la asistenţa medicală primară, deşi este o asistenţă cu caracter mai mult profilactic decât curativ,
înregistrăm la nivelul judeţului Tulcea procente de creştere mai mari comparativ cu nivelul
naţional, explicaţia constând în faptul că judeţul Tulcea are un specific aparte;
 la asistenţa de urgenţă, se înregistrează o pondere- concomitent cu o evoluţie în timp a acesteia -
net în favoarea judeţului Tulcea, avînd în vedere atât întinderea judeţului(este al doilea ca
mărime la nivelul ţării), cât mai ales accesul greoi în Delta Dunării(care reprezintă circa o
treime din suprafaţa judeţului), acces care se face în exclusivitate pe apă sau aerian, şi care
implică costuri foarte ridicate;
 la asistenţa medicală spitalicească (care are cea mai mare pondere în consumul de fonduri), deşi
în cifre absolute se constată o creştere atât la nivelul judeţului Tulcea cât şi la nivel naţional,
totuşi constatăm o scădere a ponderii sumelor alocate acestui serviciu medical în total sume
alocate serviciilor cu caracter medical, prin comparaţie cu nivelul naţional, din următoarele
considerente: schimbarea centrului de greutate de la asistenţele curative către cele profilactice;
migrarea populaţiei către spitalele din judeţele mari, vecine judeţului Tulcea (Constanţa, Galaţi);
apariţia şi dezvoltarea spitalizării de o zi.
12) Necesitate acoperirii cantitative dar mai ales calitative de servicii medicale, implică:
a) dezvoltarea metodelor considerate de succes privind atragerea unor sume tot mai mari la bugetul
fnuass, apariţia unora noi sau revenirea la cele utilizate la începutul apariţiei SASS, cum ar fi
revenirea la autonomia efectivă a CNAS şi Caselor judeţene de asigurări de sănătate în colectarea
sumelor, în detrimentul ANAF, din următoarele considerente:
 motivaţia colectării este cu totul alta la nivelul CNAS - Case judeţene de asigurări de sănătate
comparativ cu cea existentă la nivelul MFP-ANAF;
 s-ar elimina suspiciunile de utilizare a fnuass pentru alte destinaţii decât cele stabilite la apariţia
SASS.
b) stimularea dezvoltării asigurărilor de sănătate voluntare (care mai poartă şi denumirea generică
de asigurări private), prin:
 sprijin financiar al statului, pe o perioadă limitată de timp;
 legislaţie adecvată care să stimuleze efectuarea de investiţii în această direcţie;
 extinderea procesului de privatizare a furnizorilor ce înregistrează cele mai mari consumuri de
fonduri (privatizarea spitalelor);
 stabilirea unui pachet de servicii de bază bine optimizat, care să fie apanajul Sistemului social al
asigurărilor de sănătate (gestionat de CNAS şi casele judeţene de asigurări), astfel încît în jurul

127
 acestuia să se dezvolte sistemul complementar si suplimentar de servicii medicale, care va fi cu
siguranţă apanajul sistemului voluntar/ privat al asigurărilor de sănătate.
Recomandări:
1) În scopul îmbunătăţirii sistemului ASS la nivel naţional se recomandă.
a) cu caracter general:
 consolidarea finanţării asistenţei medicale primare în funcţie de serviciile efectiv realizate, şi
nu de numărul de asiguraţi din liste, cu excepţia zonelor cu deficit mare de cadre medicale;
 dezvoltarea metodelor considerate de succes privind atragerea mijloacelor la buget şi
stimularea dezvoltării asigurărilor de sănătate voluntare(sau asigurări private)
 aprobarea contractului cadru şi a normelor metodologice de aplicare a contractului cadru
aferente anului următor, cel târziu la finele lunii noiembrie a anului curent;
 finalizarea implementării SIUI (Sistemului Informatic Unic Integrat), până la 31.12.2008, ca
urmare asigurînd eliminarea oricărei forme de risipă şi ineficienţă în cadrul sistemului;
 modificarea legislaţiei actuale, respectiv a Legii nr. 95/2006 “privind reforma în domeniul
sănătăţii”, cum ar fi întărirea disciplinei asiguraţilor cu privire la respectarea obligaţiilor
prevăzute de lege. De exemplu: conform art 219, lit.d, asiguraţii au obligaţia ca în termen de 15
zile să aducă la cunoştinţa medicului şi a casei de asigurări de sănătate, modificările apărute în
datele de identitate sau trecerea într-o altă categorie de asigurat, dar mai departe nu se stabilesc
şi sancţiunile corespunzătoare;
 finalizarea procesului de actualizare a pachetului de servicii medicale de bază, pentru a se
accelera procesul de dezvoltare a asigurărilor alternative(private), complementare şi
suplimentare;
 simplificarea procedurii de acces la sistemul naţional al ASS, a unor cadre medicale din afara
ţării, ştiută fiind lipsa acută a acestora şi tendinţa de deteriorare a acestui fenomen. Introducerea
imediată a rezidenţiatului pe post, care să asigure o repartizare mai echilibrată pe judeţe a
cadrelor medicale;
b) cu caracter bugetar financiar:
 aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al CNAS cu cel puţin 2 luni pînă la finalizarea
anului bugetar pentru a exista timpul necesar alocării sumelor în teritoriu (la casele judeţene de
asigurări de sănătate), pentru pregătirea încheierii contractelor în luna ianuarie a anului următor,
respectiv stabilirea valorilor de contract cu furnizorii de servicii medicale;
 consolidarea prevederii apărute în normele metodologice de aplicare a cadrului pe anul 2007,
care stipulează că serviciile medicale efectuate în luna decembrie a anului curent (care până

128
 atunci se plăteau în luna ianuarie a anului următor, respectiv din bugetul acelui an) să se poată
plăti încă din luna decembrie a aceluiaşi an;
 amendarea Legii Finanţelor Publice, nr. 500/2002, în sensul eliminării restricţiei de a efectua
virări de credite bugetare, doar după data de 01 iulie a fiecărui an. Din acest punct de vedere
CAS Tulcea a iniţiat repetate propuneri de reglementare a acestei situaţii, înregistrându-se doar
o jumătate de reuşită, în sensul că s-a permis o oarecare reaşezare a sumelor între asistenţe
medicale la nivelul ordonatorului principal de credite (CNAS) şi nu a ordonatorului
secundar(casele judeţene de asigurări);
 creşterea gradului de autonomie bugetară a CNAS prin transferul colectării contribuţiilor la
Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS), de la Ministerul
Finanţelor Publice, către CNAS.;
 posibilitatea constituirii de depozite la bănci, cu garantarea in procent de 100% de către statul
român, pentru sumele temporar neutilizate în sistemul ASS, care să permită astfel o sporire a
sumelor gestionate in cadrul sistemului;
 coordonarea eficientă din partea CNAS a procedurii de deschidere şi/ sau retragere de credite
bugetare, care să permită pe de o parte o alocare rapidă în teritoriu a disponibilităţilor bugetare
necesare, iar pe de altă parte retragerea eventualelor disponibilităţi bugetare excedentare, care să
conducă în final la o utilizare judicioasă a fondurilor şi o eliminare a imobilizărilor de fonduri la
nivelul caselor judeţene;
 posibilitatea alinierii decontării tuturor facturilor de la farmacii la nivelul decontării celorlalte
servicii medicale, în sensul de a efectua plata acestora până la 30 de zile şi nu la 90 de zile ca în
prezent.
2) Pentru perfecţionarea sistemului ASS la nivelul judeţului Tulcea propunem:
a) cu caracter general:
 creşterea accesului asiguraţilor din Delta Dunării la serviciile medicale farmaceutice. În acest
sens, s-a reuşit actualizarea normelor metodologice de aplicare a contractului cadru în sensul
stimulării dezvoltării reţelelor de farmacii şi puncte de lucru farmaceutice în mediul rural;
 înfiinţarea într-o perspectivă imediată a unui oficiu de lucru la Sulina şi achiziţionarea unei
ambarcaţiuni care să colecteze documentaţia, să faciliteze efectuarea controalelor sau accesul în
zonă în situaţii speciale(gen gripa aviară, inundaţii, etc.). Demersul e cu atât mai necesar cu cât
dezvoltarea turismului din Delta Dunării a condus la un aflux de populaţie în zonă, dar şi la o
creştere substanţilală a agenţilor economici. Într-o perspectivă mai îndepărtată, se impune
înfiinţarea unui oficiu de lucru şi în oraşul Măcin;

129
 finalizarea lucrărilor destinate îmbunătăţirii accesului persoanelor cu handicap în incinta CAS
Tulcea;
b) cu caracter bugetar-financiar:
 menţinerea şi pentru viitor, până la ameliorarea şi chiar eliminarea decalajelor economice dintre
judeţele mai sărace(din care face parte şi judeţul Tulcea) şi cele mai dezvoltate, a conceperii
bugetului de venituri şi cheltuieli de balansat (în sensul unor cheltuieli mai mari decât veniturile
colectate) la nivelul caselor judeţene, dar balansat la nivelul ordonatorului principal de
credite(CNAS), aplicându-se astfel principiul solidarităţii şi între case, practic între locuitorii
unor judeţe mai sărace şi cei din judeţele mai dezvoltate. Este necesar să se menţină acele
instrumente financiare la îndemâna CNAS de reechilibrare bugetară , cum ar fi: fondul de
reechilibrare de 10% din total buget CNAS, fondul de rezervă de 3%(fonduri care se
deblochează de regulă în a doua parte a anului) sau chiar la revenirea la fondul de redistribuire
care a funcţionat în perioada 1999-2002;
 o creştere a eficienţei activităţii comisiei mixte CAS-ASP-CJM (Casa de asigurări de sănătate -
Autoritatea de Sănătate Publică - Colegiul Judeţean al Medicilor), în sensul de a aproba volumul
adecvat şi structura optimă a serviciilor medicale ce urmează a fi contractate şi decontate de
CAS, cu impact direct asupra finanţării serviciilor medicale, respectiv asupra bugetului de
venituri şi cheltuieli;
 o creştere a optimizării activităţii comisiei mixte CAS-ASP de stabilire a majorărilor de zonă
(aferente condiţiilor grele de desfăşurare a activităţii cabinetelor medicale), la nivelul
cabinetelor medicale de asistenţă primară şi ambulatorie de specialitate, de asemenea cu impact
direct asupra bugetului;

BIBLIOGRAFIE
.

130
1. Constituţia României modificată şi completată. 2003
2. Legea Republicii Moldova nr. 411-XIII/28.03.1995: Ocrotirea Sănătăţii.
3. Lege Republicii Moldova nr. 1585-XIII/27.02.1998: cu privire la asigurarea obligatorie de
asistenţă medicală.
4. Legea nr. 136/1995: privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi
completările ulterioare.
5. Legea nr.32/200: privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
6. Legea nr. 212/2004 privind asigurările private de sănătate ( abrogată).
7. Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, cu completările şi modificările
aferente(în prezent abrogată)
8. Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu completările si modificările
aferente(în prezent în vigoare) 
9. Hotărârea de Guvern nr.1510/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (nr. pe anul
2003) privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile
clinice, paraclinice şi stomatologice 
10. Hotărârea de Guvern nr.1509/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (nr. pe anul
2003) privind condiţiile acordării medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în
tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe
organice sau fiziologice, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
11. Hotărârea de Guvern nr.1511/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (nr. pe anul
2003) privind condiţiile acordării asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la domiciliu,
serviciilor medicale de urgenţă şi transport sanitar, precum şi a serviciilor de recuperare a
sănătăţii, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 
12. Hotărârea de Guvern nr.1512/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (nr. pe anul
2003) privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate în asistenţa medicală primară. 
13. Hotărârea de Guvern nr.1485/2003 pentru aprobarea Contractului-cadru (nr. pe anul 2004)
privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate.
14. Hotărârea Guvernului României (HGR) nr.52/13.01.2005 pentru aprobarea Contractului-
cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate pentru anul 2005. 

131
15. Ordinul comun nr.23/16.01.2003 şi nr.15/16.01.2003 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei,
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (nr. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi a
dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice, în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (anexele 1-7) 
16. Ordinul comun nr.21/16.01.2003 şi nr.13/16.01.2003 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei,
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (nr. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenţa medicală
ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice şi stomatologice
(anexele1-8) 
17. Ordinul comun nr.22/16.01.2003 şi nr. 14/16.01.2006 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (nr. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor medicale de urgenţă şi
transport sanitar, precum şi a serviciilor de recuperare a sănătăţii, în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate (anexele 1-16) 
18. Ordinul comun nr.20/16.01.2003 şi nr.12/16.01.2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (nr. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenţa medicală
primară (anexele 1-7);
19. Ordinul comun nr.1220/24.12.2003 şi nr. 890/15.12.2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a contractului-cadru (nr. pe anul 2004) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (anexele nr.1-
39).Cele 39 de anexe prevăzute în Normele metodologice sus menţionate se referă la cele 11
servicii medicale finanţate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, începând cu anexa nr.
1 « Pachetul de servicii medicale în asistenţa medicală primară » şi terminând cu anexa
nr.39 « Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală de specialitate de
recuperare » 
20. Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr.56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-
cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate pentru anul 2005, care la rândul său a fost modificat prin următoarele. 

132
21. Ordinul preşedintelui CNAS nr.270/28.12.2005, de prelungire în prima parte a anului 2006 a
contractelor încheiate pe anul 2005, până la finalizarea perioadei de contractare aferentă
anului 2006(finalizare efectuată până pe 30.04.2006). 
22. Ordinul comun MS/CNAS nr.408/160/2006 privind modificarea şi completarea Ordinului
nr.56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru 
23. Ordinul comun al ministrului sănătăţii publice ăi al preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate, nr.681/243/30.06.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate 
24. Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
25. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Sănătate Publică.
26. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România.
27. OUG 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului asigurărilor sociale de
sănătate, cu completările şi modificările aferente (în prezent abrogată). 
28. HGR nr.706/02.06.2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi pentru aprobarea
listei cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu
sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală 
29. Altermatt, K. New public management:de la theory la preactique, La vie economique, 1996.
30. Bistriceanu, Gh.D. Asigurări şi reasigurări în România, Editura Universitară, Bucureşti,
2006.
31. Blindu D. Asigurările sociale pentru sănătate în România: posibilităţi de îmbunatăţire, 2005.
32. Blindu D. Asigurările sociale pentru sănătate în România: posibilităţi de îmbunatăţire, 2005.
33. Cace C. Asigurările sociale – management, evoluţii şi tendinte, Editura Expert, Bucureşti,
2004.
34. Ciurel V. Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practice internaţionale, Editura All
Beck, Bucuresti, 2000
35. Cobzari L. Metodologia planificării bugetare elaborare de buget. Chişinău 2004.
36. Cobzari L.,Vîsoţcaia T. Direcţiile de reformare a sistemului ocrotirii sănătăţii în Republica
Moldova. Chişinău 2003.
37. Constantinescu D.A. Tratat de asigurări, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
38. Crivelli L. Sisteme de sănătate, introducere în contextul intenţional (Curs de Master la
Universitatea din Bucureşti, 2000).

133
39. Dolghi C. Piaţa de asigurări – perspective şi realizări. Chişinău 2008
40. Dolghi C. Sistemul naţional de asigurări în contextul integrării europene. Chişinău 2008
41. Domberger S., Jensen P. Contracting aut by the public sector: theory, evidence, prospects-
Oxford Rewiew of Economy Policy, 1997.
42. Filippini M. (Universitatea din Elveţia Italiană şi Politehnica federală din Zurich), Curs de
Master „Public şi privat în serviciile de sănătate”, Universitatea Bucureşti, 2000.
43. Enachescu Dan, Marcu GR. Mihai Sănătate publică şi management sanitar.
44. Fotescu S. Managementul financiar al asigurătorului : probleme şi soluţii. Chişinău 2004
45. Fotescu S. Problemele consolidării şi eficientizării controlului şi auditului în asigurări.
Chişinău 2004
46. Institutul Naţional de Statistică: Anuarul statistic al României. 2007
47. Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate: Managementul sănătăţii. Îmbunătăţirea
continuă a calităţii serviciilor de sănătate, Bucureşti 2000.
48. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate: Economie sanitară şi management
financiar, 2003.
49. Ionescu G. Riscurile asigurărilor private de sănătate, în www.1asig.ro.
50. Manole Gh. Asigurările sociale de sănătate, ediţia 1998.
51. Manole T. Finanţele publice locale şi rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la
nivelul unităţilor administrativ – teritoriale. Chişinău 2003
52. Manole T. Politica bugetar – fiscală şi impactul ei asupra politicelor economice ale
Guvernului. Chişinău 2002
53. Maynard A., Dixon A. Voluntary health insurance and medical savings account: theory and
experience. Funding health care: options for Europe, Open University Press, Buckingham,
2002.
54. Messy F.A., Tapay N. OECD Health Project- Private Health Insurance, 2004.
55. Normand Ch., Alex W. A quide book for planning. Social Health insurance – traducere sub
coordonarea D. Enachescu, realizata de Asociatia Romana de Sanatate Publica si
Management în colaborare cu Institutul de Igiena, Sănătate Publica, Servicii de Sănătate si
de Conducere. Bucureşti 1995.
56. Preda M. Politica socială româneasca între sărăcie şi globalizare, Editura Polirom, Iaşi,
2002.
57. Radulescu S. Despre asigurările sociale de sănătate. Buletinul Ministerului Sănătăţii, nr.2.
58. Radulescu S. Managementul serviciilor de sănătate-tipologii şi caracteristici ale sistemelor
de sănătate, 2000.

134
59. Renade W. Markets and health care, a comparative analysis, Ed. 1998, London: Longman.
60. Samuelson P.A., Nordhaus W.D. Economia(ediţia a XV-a), Mc. Graw Hill, 1996.
61. Schreyogg J. , Stargard T., Velasco-Garrido M., Busse R. Defining the “ Health Benefit
Basket” in nine European countries, in European Journal of Health Economics, suppl. 1,
2005.
62. Stancel I. S., Imbri E. Ghid de monitorizare şi evaluare calitativă a serviciilor de sănătate.
63. Suport de curs: Managementul serviciilor de sănătate - curs organizat pentru medicii şefi ai
caselor de asigurări de sănătate, 2000.
64. Tesliuc C.M., Pop L., Tesliuc D.E. Sărăcia şi sistemul de protecţie sociala, Polirom 2001.
65. Ulian G., Cobzari L. Politica fiscală şi asigurarea: promovare sau blocare? Chişinău 2007.
66. Ulian G., Lascu D. Consideraţii teoretice privind asigurările de sănătate. Chişinău 2005.
67. Vladescu C., Butu C., Dragomiristeanu A., Farcasanu D., Mihai C., Mihaila V.
Managementul serviciilor de sănătate.
68. Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind activitatea desfăşurată şi evoluţia
pieţei asigurărilor pe anul 2005.
69. F. Colombo, N. Tapay: The Slovak Health Insurance System and the Potential Role for
Private Health Insurance.
70. G.J. Hamilton: Private insurance for all in the Dutch health care system, European Journal
of Health Law, 2003.
71. R. Merkin, A. Rodgers: EC insurance law, Longman, London, 1997.
72. E. Mossialos, S. Thomson: Voluntary Health insurance in the European Union, Report
prepared for the Directorate General for Employment and Social Affairs of the European
Commission, London School of Economics and Political Science, London, 2002.
73. B. San Jose, G.P. Veliotes, T. Van Voorden: Developing a Basic Health Package for
Romania, Position Paper, Bucharest, 2006.
74. Stancu: Finanţe, teoria pieţelor financiare;Finanţele întreprinderilor; Analiza şi gestiunea
financiară, Editura Economică, Bucureşti,1977.
75. S. Thomson, R. Busse et al : Law demand for substitutive voluntary health insurance in
Germany, Croat Med, 2002.
76. M. Ciocanu: Sistemul de sănătate în etapa de tranziţie la relaţiile economiei de
piaţă. « Revista Curierul medical », Chişinău, 2003, nr.6, pag 6-9.
77. M. Ciocanu : Caracteristicile asigurărilor obligatori de sănătate în raionul pilot
Hânceşti.Revista Curierul medical, hişinău, 2003, nr.3, pag 40-41.

135
78. M. Ciocanu : Administrarea serviciilor medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală.Revista “Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină”,
Chişinău, 2004, nr.1, pag 9-16. 
79. D. Tintiuc, M. Ciocanu: Asigurările Obligatorii de Asistenţă Medicală în Republica
Moldova. Analele Ştiinţifice ale USMF Nicolae Testemiţanu, Ediţia VIII, vil.1, Problemele
actuale de sănătate şi management, 2007, pag 41-48.
80. M. Buga, C Eţco, M. Ciocanu : Preocupările importante în elaborarea politicilor în cadrul
asigurărilor sociale de sănătate în ţările din Europa de vest.Revista « Sănătate Publică,
Economie şi Management în medicină », Chişinău, nr6(21), 2007, pag 35-42.
81. M. Ciocanu : Semnificaţia solidarităţii sociale în cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală, revista « Curiwrul medical », 2007, nr.6.
82. I. Prisăcari, M. Ciocanu, V. Gherman : Asigurarea de boală, o soluţie pentru reforma
sistemului de ocrotire a sănătăţii. Tranziţia la economia de piaţă; probleme sociale(culegere
de articole), Chişinău, 1991, pag 103-106.
83. I. Prisăcari, M. Ciocanu : Scopul de bază al reformei sistemului de sănătate(Tezele Conf.
Stiinţifice a USMF « N. Testemiţanu”, 12-15 mai 1992), Chişinău, 1992, pag 70.
84. I. Prisăcari, M. Ciobanu, M. Ciocanu : Principiile generale ale asigurării medicale a
cetăţenilor)Materialele primului Congres al medicilor internişti din Republica Moldova,
Chişinău, 1992, pag 59-60.
85. M. Ciocanu, M. Ciobanu : Asigurările sociale de sănătate. Revista « Societate, om,
sănătate », 1995, nr.8, pag 1-2.
86. M. Ciocanu, V. Sava, Z. Cobâleanu : Obiective şi opţiuni generale ale reformei sistemului
de sănătate(Materialele Conf. Ştiinţifice anuale consacrate semicentenarului USMF
« N.Testemiţanu », 19-20 octombrie 1995,Chişinău, 1995, pag 126.
87. M. Ciobanu, V. Sava, M. Ciocanu : Avantajele asigurărior sociale de sănătate(materialele
Conf. Stiinţifice a colaboratorilor şi studenţilor USMF “ N. Testemiţanu” , Chişinău, 1996,
pag 71.
88. M. Ciobanu, V. Sava, M. Ciocanu, N. Tafuni : Organizarea asistenţei medicale primare şi
remunerarea medicilor generalişti (recomandări metodice, tipografia “Prag-3”, Chişinău,
1996, pag 46.
89. M. Ciobanu, V. Sava, M. Ciocanu : Asigurări de sănătate în Republica Moldova, Tipografia
« Prag-3 », Chişinău, 1996, pag 95.
90. M. Ciobanu, V. Sava, M. Ciocanu, N. Tafuni, A. Glăvan : Asigurări de sănătate în condiţii
experimentale. Sănătatea populaţiei şi reformele asistenţei medicale în Republica

136
 Moldova)Materialele Congresului II al specialiştilor în domeniul sănătăţii publice şi
managementului sanitar. Chişinău, tipografia Academiei Ştiinţifice, 1999, pag 72-74.
91. D. Tintiuc, M. Ciocanu, C. Morau, E. Berzan : Principiile generale de constituire a
sistemului informaţional în cadrul asigurărilor de sănătate(Analele ştiinţifice ale USMF « N.
Testemiţanu », Chişinău, 2002, vol. I, pag 519-521.
92. Alte acte normative specifice sistemului asigurărilor sociale de sănătate)prezentate de altfel
pe parcursul lucrării)
93. Raportul de activitate al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pe anul 2003
94. Raportul de activitate al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pe anul 2004
95. Raportul de activitate al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pe anul 2005
96. Raportul de activitate al CNAS pe anul 2006
97. Raportul de activitate al CNAS pe anul 2007
98. Raportul de activitate al Casei de Asigurări de Sănătate Tulcea pe anul 2003
99. Raportul de activitate al CAS Tulcea pe anul 2004
100. Raportul de activitate al CAS Tulcea pe anul 2005
101. Raportul de activitate al CAS Tulcea pe anul 2006
102. Rapoartele de Management ale preşedintelui Director - general al CAS Tulcea.

ADNOTARE
la teza de doctor în economie cu tema
„Sistemul de asigurări sociale de sănătate în România.
( Particularităţi la nivelul judeţului Tulcea)”

137
 Scopul şi obiectivele prezentei teze constau în analiza evidenţei sistemului Asistenţei Sociale de
Sănătate la nivelul naţional în general şi nivelul judeţului Tulcea în particular, în vederea elaborării unor
măsuri de eficientizare a modalităţii de finanţare.
Din aceste considerente, autorul tezei îşi propune să analizeze modelele de finanţare la nivelul
european şi în România şi în Republica Moldova analizează rolul sistemelor alternative de asigurări de
sănătate. De asemenea, lucrarea dată îşi propune identificarea şi evaluarea cadrului de elaborare şi aprobare
a politicii de sănătate şi prezentare unor recomandări privind definirea principiilor metodologice de
mobilizare a resurselor de organizare a finanţării ASS şi elaborarea direcţiilor strategice de dezvoltare a
sistemului ASS şi îmbunătăţire a sistemului de finanţare. Considerăm că aceste aspecte conferă originalitatea
tezei şi confirmă actualitatea temei de cercetare.
În lucrare s-a efectuat prezentarea şi analiza mecanismelor de finanţare pe categorii de asistenţă
medicală. O atenţie deosebită s-a acordat implementării Asigurărilor Sociale de Sănătate în judeţul Tulcea cu
evidenţierea problemelor şi prezentarea propunerilor de îmbunătăţire a sistemului ASS cu caracter bugetar-
financiar şi general. Aşa se propune necesitatea menţinerii unui fond la dispoziţia SNAS, care să permită
asigurarea în continuare a unei reechilibrări la nivelul structurărilor administrativ-teritoriale judeţe în prezent
sau euro-regiuni în viitor.
În contextul acestor idei în teză sunt formulate o serie de propuneri privind elaborarea politicii de
sănătate, îmbunătăţirea sistemului de ASS cu prioritate a sistemului de finanţare, domeniul financiar-bugetar-
contabil şi a celorlalte domenii ale activităţii asigurărilor de sănătate: colectarea fondului de sănătate atît în
ceea ce priveşte debitele curente, dar şi debitele restante colectate în urma parcurgerii procedurilor de
executare silită, asigurarea numărului şi structurii corespunzătoare a furnizorilor de servicii medicale şi
creşterea calităţii serviciilor medicale acordate asigurărilor din sistem.
Concluziile şi recomandările formulate în baza cercetării efectuate determină valoarea practică a tezei,
pot fu utilizate în procesul de luare a deciziilor de către autorităţile din sistemul Asigurărilor Sociale de
Sănătate şi finanţelor publice şi pot servi la reformarea strategiei şi tacticii politicii de finanţare a sistemului
de asigurări sociale de sănătate.

ANNOTATION
to the thesis of doctorate in economy with the theme
“The national insurance system in Romania
(Paticularities at the level of Tulcea district )”

138
 The purpose and the objects of this thesis consist in analysing the evidence of the National Health
Insurance at a national level and particularly at the level of Tulcea district taking into account the
elaboration of some efficiency measures that could be taken as the modalities of finance become more
efficient.
On this ground , the author of this thesis aims at analysing the existing financial models at the
European level in Romania and in The Republic of Moldavia considering the role of the alternative health
insurances. This work attends to identify and to evaluate the elaboration and the approval of the health policy
and the presentation of some indications viewing the definition of the methodological principles in
mobilizing the resources of organizing the finance for The National Health Insurance working out the
strategic directions for developing and improving the financial system. We consider that all these aspects
confer the originality of the thesis and they also confirm the actuality of the research ‘ s theme.
In this work it has been made the presentation and the analyse of the financial mechanisms on the
branches of medical services. A special attention was given to implementing The National Health Insurance
in Tulcea district drawing up the attention to existing problems and the presentation of proposals having a
budgetary-financial and general character for improving the system of National Health Insurance. In
consequence, we sustain the necessity of maintaining a fund at the National Agency of Health Insurance
disposal ,a fund that is to allow a continuous rebalancing at the level of district’s administration in present
or Euro-regions in the future.
Within the framework of the thesis there are formulated a series of proposals concerning the
elaboration of the health policy, the improvement of the National Health Insurance System giving a priority
to the financial system ,the financial-budgetary-accountancy system and also to other fields from the health
insurance activity :collecting health funds viewing the current debts and the past due ones collected as a
result of foreclosure procedure ,assuring the proper number and structure of the medical services suppliers
and the growth of the quality of medical services from the insurance ‘s system.
The conclusions and the recommendations formulated on this basis give the practical value of the
thesis ,they can be used within the process of taking the decisions by the authorities from the system of
National Health Insurance and that of Public Finance and they can also be used in reforming the strategy and
tactics for the finance policy in the health insurance system.

АННОТАЦИЯ
На диссертацию доктора экономических наук на тему «Система общественного страхования
здоровья в Румынии (Особенности на уровне уезда Тулчя).

139
 Целью и задачами данной диссертации является анализ общественной системы
здравоохранения на национальном уровне и уезда Тулчя в частности для выработки мер по
повышению эффективности способов финансирования.
Исходя из этого, автор работы ставит своей целью анализ моделей финансирования в Европе,
Румынии и Республике Молдова, анализирует альтернативные системы здравоохранения.
Также, в работе идентифицируются и оцениваются подходы к выработке и утверждению
политики Здравоохранения и представлены рекомендации по определению методологических
принципов мобилизации ресурсов направленных на финансирование общественной системы
здравоохранения и выработки стратегических направлений её развития и улучшения системы
финансирования. Полагаем, что эти аспекты определяют оригинальность диссертации и
аргументируют актуальность исследования.
В работе представлены и проанализированы механизмы финансирования по категориям
медицинского обслуживания. Особое внимание уделено внедрению общественного страхования
здоровья в уезде Тулчя с выявлением проблем и предложением мер по её улучшению бюджетно-
финансового и общего характера. Так обосновывается необходимость существования определенного
фонда в распоряжении центральных органов по страхованию, который позволит обеспечить
перераспределение на уровне административно-территориальных структур уездов в настоящее время
и евро-регионов
в будущем.
В контексте этих этих идей сформулированы ряд предложений по поводу выработке
политики здравоохранения, улучшение системы финансирования, финансово-бюджетной и учетной
сферы и других сфер деятельности по страхованию здоровья: формирование фонда здравоохранения
из текущих дебитов и сумм задолжностей, обеспечение определенного числа и структуры
поставщиков медицинских услуг и роста их качества.
Выводы и предложения сформулированные на основе проведенного исследования, определяют
практическую значимость диссертации, могут быть использованы для принятия решений
авторитетными органами системы здравоохранения и государственных финансов и могут
способствовать реформированию стратегии и тактики политики финансирования системы
общественного страхования здоровья.

CUVINTE CHEIE

Cuvinte-cheie : Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Sistemul Asigurărilor Sociale de

Sănătate, standarde metodoilogice, fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate, programe de

140
sănătate, gradul de acoperire a populaţieie cu asigurări, calitatea serviciilor medicale, finanţarea
asigurărilor sociale de sănătate.

Key –words: The National Agency of Health Insurance, The National Health Insurance System,
standards of Methodological rigor, national fund for health insurance, health programmers,
degree of an insurance covering, quality of health service, financing of public insurance of health.

Ключевые слова: Национальная касса страхования здоровья, Система общественного

страхования здоровья, стандарты методологические, единый национальный фонд
страхования здоровья, программы здравоохранения, степень страхового покрытия населения,
качество медицинского обслуживания, финансирование общественного страхования
здоровья.

LISTA ABREVIERILOR

OMS-Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ASS-Asigurări Sociale de Sănătate
SASS-Sistemul Asigurărilor Sociale de Sănătate
CMR-Colegiul Medicilor din România
CFR-Colegiul Farmaciştilor din România
CC-Contract cadru
NM-Norme Metodologice
FNUASS-Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate
SIUI-Sistemul Informatic Unic Integrat
ERP-Entreprise Resource Planning:Panificarea Resurselor Organizaţiei
AVAB-Agenţia pentru Valorificarea Activelor Bancare
AVAS-Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului
ANAF-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
MSP-Ministerul Sănătăţii Publice
MSF-Ministerul Sănătăţii şi Familiei
MFP-Ministerul Finanţelor Publice
MEF-Ministerul Economiei şi Finanţelor
L-Lege
OG-Ordonanţă de Guvern

141
OGR-Ordonanţa Guvernului României
OUG-Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
OUGR-Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului României
HG-Hotărâre de Guvern
HGR-Hotărârea Guvernului României
CAS-Casa de Asigurări de Sănătate
CASAOPSNAJ- Casa Asigurărilor de Sănătate a Armatei Ordinei Publice Siguranţei Naţionale
Administraţiei şi Justiţiei
CASMTCT- Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi
Turismului
DRG-Decontare pe grupe de diagnostic
ICM-Indice de somplexitate a cazurilor
SJU-Spital Judeţean de Urgenţă
CS-Centru de Sănătate
SO-Spital Orăşenesc

Anexa nr. 1
Evoluţia prevederilor bugetare în perioada 2003 - 2007
- mii lei -

142
 %
Prevederi Comparaţia
Nr.
Denumirea indicatorului
rd.
2005/ 2007/ 2007/
2003 2004 2005 2006 2007 2003 2005 2003

CHELTUIELI TOTALE, din

care: (2+30) 1 6234459 7007228 9177850 10177288 13010659 147.2 141.8 208.7
CHELTUIELI CURENTE
(3+4+5) 2 6168835 6987112 9153711 10135924 12917305 148.4 141.1 209.4
CHELTUIELI DE PERSONAL
(28) 3 60527 66392 69802 96301 124478 115.3 178.3 205.7
CHELTUIELI CU BUNURI SI
SERVICII (8+29) 4 6108308 6920720 9083909 9553668 12200295 148.7 134.3 199.7
CHELTUIELI CU ASISTENTA
SOCIALA (31) 5 0 0 0 485955 592532      
CHELTUIELI DE CAPITAL (30) 6 65624 20116 24139 41364 93354 36.8 386.7 142.3
CHELTUIELI PENTRU
SANATATE (8+27) 7 6234459 7007228 9177850 9691333 12418127 147.2 135.3 199.2

Materiale si Prestari Servicii cu

Caracter Medical
(9+14+20+21+25+26) 8 6066666 6895483 9052294 9522008 12129418 149.2 134.0 199.9
Produse farmaceutice, materiale
sanitare specifice si dispozitive
medicale, din care:
(10+11+12+13) 9 1562619 1921326 2988903 3211333 4057624 191.3 135.8 259.7
- Medicamente cu şi fără
contribuţie în tratamentul
ambulatoriu 10 878798 1138357 2120175 2006527 2617873 241.3 123.5 297.9

- Medicamente şi materiale
pentru boli cronice cu risc crescut
utilizate in programele nationale cu
scop curativ 11 656058 747128 821221 779899 949084 125.2 115.6 144.7
- Servicii medicale de
hemodializa si dializa peritoneala 12 0 0 0 373132 404923      
- Dispozitive si echipamente
medicale 13 27763 35841 47507 51775 85744 171.1 180.5 308.8
Servicii medicale in ambulator,
din care: (15+16+17+18+19) 14 766011 882295 1074920 1058177 1688284 140.3 157.1 220.4
- Asistenţă medicală primară 15 312209 350535 454174 462191 760969 145.5 167.6 243.7

- Asistenţă medicală
ambulatorie (de specialitate) pentru
specialităţi clinice 16 190096 197433 247527 261510 350967 130.2 141.8 184.6
- Asistenţă medicala
ambulatorie stomatologică 17 52391 56648 60849 61926 67518 116.1 111.0 128.9
- Asistenţă medicală
ambulatorie pentru specialităţi
paraclinice 18 139831 200645 217463 223221 434312 155.5 199.7 310.6

- Asist.medic.in centre
med.functionale(serv.med.de
recuperare) 19 71484 77034 94907 49329 74518 132.8 78.5 104.2
Servicii de urgenta prespitalicesti
si transport sanitar 20 174213 213904 269939 289071 368648 154.9 136.6 211.6
Servicii medicale in unitati
sanitare cu paturi (22+23+24) 21 3563290 3876907 4715856 4958856 6004390 132.3 127.3 168.5
- Spitale generale 22 3563290 3876907 4715856 4900752 5948039 132.3 126.1 166.9
- Unitati medico-sociale 23 0 0 0 12011 0     
- Unitati de recuperare-
reabilitare a sanatatii 24 0 0 0 46093 56351      

143
 %
Prevederi Comparatia
Nr.
Denumirea indicatorului
rd.
2005/ 2007/ 2007/
2003 2004 2005 2006 2007 2003 2005 2003

- Ingrijiri la domiciliu 25 533 1051 2676 4571 10272 502.1 383.9 1 927.2

- Prestatii medicale acordate

intr-un stat membru al Uniunii
Europene 26 0 0 0 0 200      
Cheltuieli de administrare a
fondului: (28+29+30) 27 167793 111745 125556 169325 288709 74.8 229.9 172.1
- Cheltuieli de personal 28 60527 66392 69802 96301 124478 115.3 178.3 205.7
- Cheltuieli cu bunuri si
servicii - activitate proprie 29 41642 25237 31615 31660 70877 75.9 224.2 170.2
- Cheltuieli de capital 30 65624 20116 24139 41364 93354 36.8 386.7 142.3

Cheltuieli pentru Asigurari si

Asistenta medicala, din care:
(32+33) 31 0 0 0 485955 592532      
- Asistenta sociala in caz de
boli 32 0 0 0 264112 392537      
- Asistenta sociala pentru
familie si copii 33 0 0 0 221843 199995      

Sursa: Calcule pe baza datelor de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Anexa nr. 2
Evoluţia cheltuielilor realizate în perioada 2003 - 2007
- mii lei -

144
 %
Realizări Comparaţia
Nr.
Denumirea indicatorului
rd.
2005/ 2007/ 2007/
2003 2005 2003
2003 2004 2005 2006 2007
CHELTUIELI TOTALE, din care:
(2+30) 1 6228254 7001376 9157441 10170503 12859103 147.0 140.4 206.5

CHELTUIELI CURENTE (3+4+5) 2 6163437 6981466 9136821 10129900 12771490 148.2 139.8 207.2
CHELTUIELI DE PERSONAL
(28) 3 58621 61892 69450.5 95524 123468 118.5 177.8 210.6
CHELTUIELI CU BUNURI SI
SERVICII (8+29) 4 6104816 6919574 9067371 9552152 12077389 148.5 133.2 197.8
CHELTUIELI CU ASISTENTA
SOCIALA (31) 5 0 0 0 482224 570633      
CHELTUIELI DE CAPITAL (30) 6 64817 19910 20620 40603 87613 31.8 424.9 135.2
CHELTUIELI PENTRU
SANATATE (8+27) 7 6228254 7001376 9157441 9688279 12288470 147.0 134.2 197.3

Materiale si Prestari Servicii cu

Caracter Medical
(9+14+20+21+25+26) 8 6063492 6894769 9037921 9521158 12015376 149.1 132.9 198.2

Produse farmaceutice, materiale

sanitare specifice si dispozitive
medicale, din care: (10+11+12+13) 9 1562249 1921167 2988156 3210979 4010710 191.3 134.2 256.7

- Medicamente cu şi fără
contribuţie în tratamentul ambulatoriu 10 878682 1138353 2119873 2006520 2616143 241.3 123.4 297.7

- Medicamente şi materiale
pentru boli cronice cu risc crescut
utilizate in programele nationale cu
scop curativ 11 655935 747115 821130 779774 913746 125.2 111.3 139.3
- Servicii medicale de hemodializa
si dializa peritoneala 12 0 0 0 373077 397165      
- Dispozitive si echipamente
medicale 13 27632 35700 47153 51608 83656 170.6 177.4 302.8
Servicii medicale in ambulator, din
care: (15+16+17+18+19) 14 765006 881987 1073507 1057926 1642871 140.3 153.0 214.8
- Asistenţă medicală primară 15 312084 350482 453671 462036 746726 145.4 164.6 239.3

145
 - Asistenţă medicală ambulatorie
(de specialitate) pentru specialităţi
clinice 16 189712 197360 247055 261481 330194 130.2 133.7 174.1
- Asistenţă medicala ambulatorie
stomatologică 17 52333 56526 60656 61878 67442 115.9 111.2 128.9
- Asistenţă medicală ambulatorie
pentru specialităţi paraclinice 18 139573 200611 217287 223209 424069 155.7 195.2 303.8

- Asist.medic.in centre
med.functionale(serv.med.de
recuperare) 19 71304 77008 94838 49322 74440 133.0 78.5 104.4
Servicii de urgenta prespitalicesti si
transport sanitar 20 174142 213901 269881 289063 368621 155.0 136.6 211.7
Servicii medicale in unitati sanitare
cu paturi (22+23+24) 21 3561572 3876674 4703730 4958675 5982947 132.1 127.2 168.0
- Spitale generale 22 3561572 3876674 4703730 4900574 5926597 132.1 126.0 166.4
- Unitati medico-sociale 23 0 0 0 12009 0     
- Unitati de recuperare-reabilitare
a sanatatii 24 0 0 0 46092 56350      
%
Nr.
Denumirea indicatorului Realizări Comparatia
rd.

- Ingrijiri la domiciliu 25 523 1040 2647 4515 10172 506.1 384.3 1 944.9

- Prestatii medicale acordate intr-

un stat membru al Uniunii
Europene 26 0 0 0 0 55      
Cheltuieli de administrare a
fondului: (28+29+30) 27 164762 106607 119521 167121 273094 72.5 228.5 165.8
- Cheltuieli de personal 28 58621 61892 69451 95524 123468 118.5 177.8 210.6
- Cheltuieli cu bunuri si servicii -
activitate proprie 29 41324 24805 29450 30994 62013 71.3 210.6 150.1
- Cheltuieli de capital 30 64817 19910 20620 40603 87613 31.8 424.9 135.2

Cheltuieli pentru Asigurari si

Asistenta medicala, din care:
(32+33) 31 0 0 0 482224 570633      
- Asistenta sociala in caz de boli 32 0 0 0 261679 375054      
- Asistenta sociala pentru familie
si copii 33 0 0 0 220545 195579      

Sursa: Calcule pe baza datelor de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

146
Anexa nr. 3
Ponderea cheltuielilor realizate pe domenii de asistenţă medicală în totalul cheltuielilor cu
Materiale şi servicii cu caracter medical
- mii lei -

Pondere în total
Realizări
Denumirea indicatorului
2003 2004 2005 2006 2007
2003 2004 2005 2006 2007
% % % % %
MATERIALE ŞI
PRESTĂRI SERVICII CU
CARACTER MEDICAL, 6063492 6894770 9037921 9521158 12015376 100 100 100 100 100
din care:                    
- Medicamente cu şi
fără contribuţie în
tratamentul ambulatoriu 878682 1138353 2119873 2006520 2616143 14.5 16.5 23.5 21.1 21.8

- Medicamente şi
materiale pentru boli cronice
cu risc crescut utilizate in
programele nationale cu
scop curativ 655935 747115 821130 779774 913746 10.8 10.8 9.1 8.2 7.6
- Servicii medicale de
hemodializa si dializa
peritoneala 0 0 0 373077 397165 0.0 0.0 0.0 3.9 3.3
- Dispozitive si
echipamente medicale 27632 35700 47153 51608 83656 0.5 0.5 0.5 0.5 0.7
- Asistenţă medicală
primară 312084 350482 453671 462036 746726 5.1 5.1 5.0 4.9 6.2

- Asistenţă medicală
ambulatorie (de specialitate)
pentru specialităţi clinice 189712 197360 247055 261481 330194 3.1 2.9 2.7 2.7 2.7
- Asistenţă medicala
ambulatorie stomatologică 52333 56526 60656 61878 67442 0.9 0.8 0.7 0.6 0.6
- Asistenţă medicală
ambulatorie pentru
specialităţi paraclinice 139573 200611 217287 223209 424069 2.3 2.9 2.4 2.3 3.5
- Asist.medic.in centre
med.functionale(serv.med.de
recuperare) 71304 77008 94838 49322 74440 1.2 1.1 1.0 0.5 0.6

147
 - Servicii de urgenţă
prespitaliceşti şi alte tipuri
de transport sanitar 174142 213901 269881 289063 368621 2.9 3.1 3.0 3.0 3.1
- Servicii medicale
spitaliceşti 3561572 3876674 4703730 4900574 5926597 58.7 56.2 52.0 51.5 49.3
- Unitati medico-sociale 0 0 0 12009 0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0
- Unitati de recuperare-
reabilitare a sanatatii 0 0 0 46092 56350 0.0 0.0 0.0 0.5 0.5
- Ingrijiri la domiciliu 523 1040 2647 4515 10172 0.0086 0.0151 0.0293 0.0474 0.0847

- Prestatii medicale
acordate intr-un stat membru
al Uniunii Europene 0 0 0 0 55 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
Sursa: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

148
Anexa nr. 4
Evoluţia ponderilor Veniturior şi Cheltuielilor realizate pentru asigurările sociale de sănătate în Judeţul Tulcea
în raport cu situaţia naţionala în perioada 2003 - 2007
- mii lei -
2003 2004 2005 2006 2007
Denumire
indicatori Pondere în Pondere în Pondere în Pondere în Pondere în
România Tulcea România Tulcea România Tulcea România Tulcea România Tulcea
total % total % total % total % total %

I.VENITURI
TOTALE 5 512 656 45 692.1 0.8 6 877 441 53 954.2 0.8 8 474 379 59 354.7 0.7 10 757 173 64 913.0 0.6 13 080 571 72 963.2 0.6
1.VENITURI
CURENTE
5 448 220 45 548.0 0.8 6 725 661 52 710.8 0.8 8 008 125 57 851.6 0.7 10 545 366 63 359.0 0.6 12 282 688 71 408.4 0.6
2.SUBVENTII(SU
ME PRIMITE DE
LA ALTE
64 436 144.1 0.2 151 322 1 243.4 0.8 462 115 1 503.1 0.3 210 447 1 554.0 0.7 795 874 1 554.8 0.2
BUGETE)
3.DONATII SI 0 0.0   458 0.0 0.0 4 139 0.0 0.0 1 360 0.0 0.0 2 009 0.0 0.0
SPONSORIZARI
II.CHELTUIELI
TOTALE 6 228 254 50 048.8 0.8 7 001 376 56 502.1 0.8 9 157 441 71 818.0 0.8 10 170 503 78 361.6 0.8 12 859 103 108 050.0 0.8
din care:                              
- cheltuieli
materiale si
prestări servicii cu 6 063 492 49 014.3 0.8 6 894 770 55 474.4 0.8 9 037 921 70 585.2 0.8 9 521 158 74 156.5 0.8 12 015 376 102 377.2 0.9
caracter medical

- cheltuieli de
administrare a 164 762 1 034.5 0.6 106 607 1 027.7 1.0 119 521 1 232.8 1.0 167 121 1 755.9 1.1 273 094 2 232.8 0.8
fondului:
din care:                              
- cheltuieli de
personal
58 621 727.0 1.2 61 892 739.1 1.2 69 451 867.4 1.2 95 524 1 230.1 1.3 123 468 1 705.6 1.4
- cheltuieli
materiale
41 324 247.8 0.6 24 805 277.2 1.1 29 450 325.7 1.1 30 994 375.0 1.2 62 013 477.3 0.8
- cheltuieli de
capital
64 817 59.7 0.1 19 910 11.4 0.1 20 620 39.7 0.2 40 603 150.8 0.4 87 613 49.9 0.1
- cheltuieli pentru
asigurari si 0 0   0 0   0 0.0   482 224 2 449.2 0.5 570 633 3 440.0 0.6
asistenta sociala

Sursa: Calcule pe baza datelor de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea
Anexa nr. 5
 EVOLUŢIA VENITURILOR
pentru asigurările sociale de sănătate în Judeţul Tulcea
- mii lei -

Nr BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %

Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
VENITURI -TOTAL (2+32) 1 50 310.0 53 291.5 61 884.5 65 766.7 84 830.5 45 692.1 53 954.2 59 354.7 64 912.9 72 963.2 90.8 101.2 95.9 98.7 86.0
I. VENITURI CURENTE (3+19) 2 47 002.4 51 374.8 58 886.6 63 798.7 76 646.0 45 548.0 52 710.8 57 851.6 63 358.6 71 408.5 96.9 102.6 98.2 99.3 93.2
B. CONTRIBUTII DE ASIGURARI (4+11) 3 46 805.7 51 275.4 58 855.0 63 771.7 76 624.0 45 618.1 52 684.3 57 832.4 63 344.1 71 370.0 97.5 102.7 98.3 99.3 93.1
CONTRIBUTIILE ANGAJATORILOR (5) 4 19 228.6 26 904.2 30 086.9 31 274.7 38 628.0 23 411.1 27 281.7 29 807.4 33 936.9 35 574.0 121.8 101.4 99.1 108.5 92.1
Contributii de asigurari sociale de sanatate
datorate de angajatori (6+7+8+9+10) 5 19 228.6 26 904.2 30 086.9 31 274.7 38 628.0 23 411.1 27 281.7 29 807.4 33 936.9 35 574.0 121.8 101.4 99.1 108.5 92.1
Contributii de la persoane juridice sau fizice care
angajeaza personal salarial 6 19 164.0 26 380.5 29 547.5 27 283.0 32 365.0 23 049.5 26 860.6 29 456.1 30 114.8 31 580.9 120.3 101.8 99.7 110.4 97.6
Contributii pt. asigurari sociale de sanatate
datorate de persoanele aflate in somaj 7 64.6 523.7 539.4 650.0 538.0 361.6 421.1 351.3 517.6 395.5 559.8 80.4 65.1 79.6 73.5
Venituri incasate in urma valorificarii creantelor
de catre AVAS 8 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
Contributii de la persoane juridice sau fizice
pentru concedii si indemnizatii 9 0.0 0.0 0.0 3 272.7 5 675.0 0.0 0.0 0.0 3 272.7 3 589.8       100.0 63.3
Contributii pentru concedii sau indemnizatii
datorate de persoanele aflate in somaj 10 0.0 0.0 0.0 69.0 50.0 0.0 0.0 0.0 31.8 7.8       46.1 15.6
CONTRIBUTIILE ASIGURATILOR
(12+17+18) 11 27 577.1 24 371.2 28 768.1 32 497.0 37 996.0 22 207.0 25 402.6 28 025.1 29 407.2 35 796.0 80.5 104.2 97.4 90.5 94.2
Contributii de asigurari sociale de sanatate
datorate de asigurati (13+14+15+16) 12 27 577.1 24 371.2 28 768.1 30 668.0 35 923.0 22 207.0 25 402.6 28 025.1 29 396.0 35 758.4 80.5 104.2 97.4 95.9 99.5
Contributia datorata de persoane asigurate care au
calitatea de angajat 13 27 577.1 24 318.6 27 834.6 27 115.0 30 267.0 22 207.0 24 825.7 27 079.7 28 120.5 34 288.8 80.5 102.1 97.3 103.7 113.3
Contributia datorata de alte persoane asigurate 14 0.0 52.6 933.5 3 466.0 5 528.0 0.0 576.9 945.4 1 272.9 1 403.0   1 096.8 101.3 36.7 25.4
Contributia pentru concedii si indemnizatii
datorate de asigurati 15 0.0 0.0 0.0 87.0 128.0 0.0 0.0 0.0 2.6 8.2       3.0 6.4
Contributia datorata de pensionari 16 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 58.4          
Contributii facultative ale asiguratilor 17 0.0 0.0 0.0 158.0 2 073.0 0.0 0.0 0.0 11.2 37.5       7.1 1.8
Alte contributii pentru asigurari sociale datorate
de asigurati 18 0.0 0.0 0.0 1 671.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1       0.0  
Nr BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %
Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
C.VENITURI NEFISCALE (20+24) 19 196.7 99.4 31.6 27.0 22.0 -70.1 26.5 19.2 14.5 38.5 -35.6 26.7 60.8 53.7 175.0
C1.VENITURI DIN PROPRIETATE (21) 20 196.7 99.4 14.0 27.0 22.0 38.9 26.5 7.0 14.2 32.3 19.8 26.7 50.0 52.6 146.8
VENITURI DIN PROPRIETATE (22+23) 21 196.7 99.4 14.0 27.0 22.0 38.9 26.5 7.0 14.2 32.3 19.8 26.7 50.0 52.6 146.8
Restituiri de fonduri din finantarea bugetara a
anilor precedenti 22 196.7 99.4 14.0 27.0 22.0 38.9 26.5 7.0 14.2 32.3 19.8 26.7 50.0 52.6 146.8
Alte venituri din proprietate 23       0.0 0.0 0.0     0.0 0.0          
C2.VANZARI DE BUNURI SI SERVICII
(25+27+29) 24 0.0 0.0 17.6 0.0 0.0 -109.0 0.0 12.2 0.3 6.2     69.3    
Venituri din dobanzi (26) 25 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
Alte venituri din dobanzi 26       0.0 0.0       0.0 0.0          
DIVERSE VENITURI (28) 27 0.0 0.0 17.6 0.0 0.0 -109.0 0.0 12.2 0.3 6.2     69.3    
Alte venituri 28     17.6 0.0 0.0 -109.0   12.2 0.3 6.2     69.3    
TRANSFERURI VOLUNTARE, ALTELE
DECAT SUBVENTIILE (30+31) 29 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
Donatii si sponsorizari 30       0.0 0.0       0.0 0.0          
Alte Transferuri voluntare 31       0.0 0.0       0.0 0.0          
IV. SUBVENTII (33) 32 3 307.6 1 916.7 2 997.9 1 968.0 8 184.5 144.1 1 243.4 1 503.1 1 554.3 1 554.7 4.4 64.9 50.1 79.0 19.0
SUBVENTII DE LA ALTE NIVELE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE (34+39) 33 3 307.6 1 916.7 2 997.9 1 968.0 8 184.5 144.1 1 243.4 1 503.1 1 554.3 1 554.7 4.4 64.9 50.1 79.0 19.0

SUBVENTII DE LA BUGETUL DE STAT

(35+36+37+38) 34 0.0 1 773.3 2 543.8 1 896.0 3 440.5 0.0 871.6 626.1 1 402.9 1 505.4   49.2 24.6 74.0 43.8

Contributii de asigurari de sanatate pentru

persoane care satisfac serviciul militar in termen 35 0.0 409.6 177.3 126.0 0.0 0.0 288.1 159.7 112.1 -0.2   70.3 90.1 89.0  
Contributii de asigurari de sanatate pentru
persoane care executa o pedeapsa privativa de
libertate sau arest preventiv 36 0.0 792.1 515.2 770.0 20.0 0.0 583.5 466.4 466.8 571.3   73.7 90.5 60.6 2 856.5
Subventii primite de bugetul fondului national
unic de asigurari sociale de sanatate 37 0.0 571.7 1 851.3 120.0 2 083.5 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0   0.0 0.0 0.0 0.0

Contributii de asigurari de sanatate pentru

persoanele aflate in concediu pentru cresterea
copilului 38 0.0 0.0 0.0 880.0 1 337.0 0.0 0.0 0.0 824.0 934.3       93.6 69.9
Nr BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %
Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
SUBVENTII DE LA ALTE ADMINISTRATII
(40+41+42+43) 39 3 307.6 143.4 454.1 72.0 4 744.0 144.1 371.8 877.0 151.4 49.3 4.4 259.3 193.1 210.3 1.0
 Contributii de asigurari de sanatate pentru
persoane care se afla in concediu medical sau in
concedii medicale pentru ingrijirea copilului
bolnav in varsta de pana la 7 ani 40 3 307.6 143.4 431.3 34.0 0.0 144.1 371.8 877.0 121.4 13.5 4.4 259.3 203.3 357.1  

Contributii de asigurari de sanatate pentru

persoane care se afla in concediu medical din
cauza de accidente de munca si boli profesionale 41 0.0 0.0 22.8 38.0 0.0 0.0 0.0 0.0 14.9 11.9     0.0 39.2  
Contributii de asigurari de sanatate pentru
persoanele beneficiare de ajutor social 42 0.0 0.0 0.0 0.0 47.0 0.0 0.0 0.0 15.1 23.9         50.9
Sume alocate din veniturile proprii ale
Ministerului Sanatatii Publice 43 0.0 0.0 0.0 0.0 4 697.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0         0.0

Sursa: Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea

Anexa nr. 6
EVOLUŢIA CHELTUIELILOR
 pentru asigurările sociale de sănătate în Judeţul Tulcea
- mii lei -

Nr. BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %

Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
CHELTUIELI TOTALE, din care:
(2+46) 1 50 196.6 56 658.4 72 458.7 78 397.1 108 782.0 50 048.8 56 502.1 71 818.0 78 361.6 108 050.1 99.7 99.7 99.1 100.0 99.3

CHELTUIELI CURENTE (3+4+5) 2 50 093.6 56 647.0 72 419.0 78 246.1 108 732.0 49 989.1 56 490.7 71 778.3 78 210.8 108 000.2 99.8 99.7 99.1 100.0 99.3

CHELTUIELI DE PERSONAL (29) 3 735.5 865.8 868.9 1 244.0 1 723.0 727.0 739.1 867.4 1 230.1 1 705.6 98.8 85.4 99.8 98.9 99.0
CHELTUIELI CU BUNURI SI
SERVICII (8+38) 4 49 358.1 55 781.2 71 550.1 74 552.9 103 229.0 49 262.1 55 751.6 70 910.9 74 531.5 102 854.6 99.8 99.9 99.1 100.0 99.6
CHELTUIELI CU ASISTENTA
SOCIALA (48) 5 0.0 0.0 0.0 2 449.2 3 780.0 0.0 0.0 0.0 2 449.2 3 440.0       100.0 91.0

CHELTUIELI DE CAPITAL (46) 6 103.0 11.4 39.7 151.0 50.0 59.7 11.4 39.7 150.8 49.9 58.0 100.0 100.0 99.9 99.8
CHELTUIELI PENTRU SANATATE
(8+27) 7 50 196.6 56 658.4 72 458.7 75 947.9 105 002.0 50 048.8 56 502.1 71 818.0 75 912.4 104 610.1 99.7 99.7 99.1 100.0 99.6
Materiale si Prestari Servicii cu Caracter 100.
Medical (9+14+20+21+25+26) 8 49 105.3 55 501.6 71 220.9 74 171.9 102 749.0 49 014.3 55 474.5 70 585.2 74 156.4 102 377.2 99.8 0 99.1 100.0 99.6
Produse farmaceutice, materiale sanitare
specifice si dispozitive medicale, din care:
(10+11+12+13) 9 8 037.9 9 792.0 18 426.8 21 876.9 34 582.0 8 018.5 9 791.8 18 374.8 21 862.5 34 518.7 99.8 100.0 99.7 99.9 99.8
- Medicamente cu şi fără contribuţie în
tratamentul ambulatoriu 10 7 268.7 9 472.8 17 966.7 18 485.0 27 154.0 7 264.1 9 472.8 17 957.8 18 485.0 27 154.0 99.9 100.0 100.0 100.0 100.0
- Medicamente şi materiale pentru boli
cronice cu risc crescut utilizate in
programele nationale cu scop curativ 11 469.1 14.2 24.1 154.1 3 580.0 469.1 14.0 24.1 154.1 3 517.0 100.0 98.6 100.1 100.0 98.2
- Servicii medicale de hemodializa si
dializa peritoneala 12 0.0 0.0 0.0 2 513.8 3 075.0 0.0 0.0 0.0 2 513.7 3 074.8       100.0 100.0

- Dispozitive si echipamente medicale 13 300.1 305.0 436.0 724.0 773.0 285.3 305.0 392.9 709.7 772.9 95.1 100.0 90.1 98.0 100.0
Nr. BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %
Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
Servicii medicale in ambulator, din care:
(15+16+17+18+19) 14 8 339.4 9 063.9 10 149.6 10 408.0 17 379.0 8 324.2 9 038.9 10 054.0 10 406.9 17 070.5 99.8 99.7 99.1 100.0 98.2
- Asistenţă medicală primară 15 3 842.5 4 156.8 5 089.1 5 176.0 8 381.0 3 840.7 4 156.8 5 078.7 5 176.0 8 348.2 100.0 100.0 99.8 100.0 99.6
 - Asistenţă medicală ambulatorie (de
specialitate) pentru specialităţi clinice 16 2 270.4 2 284.5 2 654.9 2 626.0 3 843.0 2 263.4 2 259.5 2 570.2 2 625.6 3 631.7 99.7 98.9 96.8 100.0 94.5
- Asistenţă medicala ambulatorie
stomatologică 17 572.9 714.8 468.6 467.0 639.0 566.5 714.8 468.6 467.0 639.0 98.9 100.0 100.0 100.0 100.0
- Asistenţă medicală ambulatorie pentru
specialităţi paraclinice 18 938.1 1 166.5 1 111.0 1 298.0 3 182.0 938.1 1 166.5 1 111.0 1 297.3 3 117.6 100.0 100.0 100.0 99.9 98.0
- Asist.medic.in centre
med.functionale(serv.med.de recuperare) 19 715.5 741.3 826.0 841.0 1 334.0 715.5 741.3 825.5 841.0 1 334.0 100.0 100.0 99.9 100.0 100.0
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport
sanitar 20 5 375.2 7 469.7 9 350.0 10 748.7 13 414.0 5 375.2 7 469.7 9 350.0 10 748.7 13 414.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
Servicii medicale in unitati sanitare cu
paturi (22+23+24) 21 27 342.8 29 176.0 33 289.3 31 116.0 37 300.0 27 291.0 29 174.1 32 801.3 31 116.0 37 300.0 99.8 100.0 98.5 100.0 100.0
- Spitale generale 22 27 342.8 29 176.0 33 289.3 31 116.0 37 300.0 27 291.0 29 174.1 32 801.3 31 116.0 37 300.0 99.8 100.0 98.5 100.0 100.0
- Unitati medico-sociale 23 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
- Unitati de recuperare-reabilitare a
sanatatii 24 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
- Ingrijiri la domiciliu 25 10.0 0.0 5.2 22.3 74.0 5.4 0.0 5.1 22.3 74.0 54.0   98.1 100.0 100.0
- Prestatii medicale acordate intr-un stat
membru al Uniunii Europene 26 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
CHELTUIELI DE ADMINISTRARE A
FONDULUI (28+46) 27 1 091.3 1 156.8 1 237.8 1 776.0 2 253.0 1 034.5 1 027.6 1 232.8 1 756.0 2 232.9 94.8 88.8 99.6 98.9 99.1
CHELTUIELI CURENTE (29+38) 28 988.3 1 145.4 1 198.1 1 625.0 2 203.0 974.8 1 016.2 1 193.1 1 605.2 2 183.0 98.6 88.7 99.6 98.8 99.1
CHELTUIELI DE PERSONAL
(30+31+32+33+34+35+36+37) 29 735.5 865.8 868.9 1 244.0 1 723.0 727.0 739.1 867.4 1 230.1 1 705.6 98.8 85.4 99.8 98.9 99.0
- Cheltuieli cu salariile 30 536.1 638.5 656.1 959.3 1 345.0 531.6 577.3 654.7 949.6 1 329.9 99.2 90.4 99.8 99.0 98.9
- Deplasari, detasari, transferuri 31 13.9 35.0 9.2 0.0 0.0 12.3 19.8 9.1   0.0 88.5 56.6 98.9    
- Contributii pentru asigurari sociale de
stat 32 127.4 133.9 135.0 180.8 249.0 126.4 86.3 135.0 179.2 249.0 99.2 64.5 100.0 99.1 100.0
- Cheltuieli pentru constituirea fondului
pentru plata ajutorului de somaj 33 20.5 16.3 18.8 23.7 29.0 19.2 15.6 18.8 23.2 28.4 93.7 95.7 100.0 97.9 97.9
- Contributia pentru constituirea fondului de
asigurari sociale de sanatate 34 37.6 39.1 46.7 67.9 80.0 37.5 37.6 46.7 67.1 80.0 99.7 96.2 100.0 98.8 100.0
- Contribuţie de asigurări pentru accidente
de munca si boli profesionale 35 0.0 3.0 3.1 4.6 7.0 0.0 2.5 3.1 4.5 6.2   83.3 100.0 97.8 88.6
- Contribuţie pentru concedii si indemnizatii 36 0.0 0.0 0.0 7.7 12.0 0.0 0.0 0.0 6.5 11.7       84.4 97.5
- Contribuţii la Fondul de garantare a
creantelor salariale 37 0.0 0.0 0.0 0.0 1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.4         40.0
Nr. BUGET PREVĂZUT REALIZARI GRAD DE REALIZARE %
Denumirea indicatorilor
rd. 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007
CHELTUIELI MATERIALE SI
SERVICII - ACTIVITATE PROPRIE
(39+40+41+42+43+44+45) 38 252.8 279.6 329.2 381.0 480.0 247.8 277.1 325.7 375.1 477.4 98.0 99.1 98.9 98.5 99.5
 - Cheltuieli pentru întreţinere şi
gospodărire 39 134.2 157.9 189.1 221.9 279.0 133.3 156.8 188.8 221.9 278.7 99.3 99.3 99.8 100.0 99.9
- Materiale şi prestări de servicii cu
caracter funcţional 40 78.1 93.0 86.3 104.7 108.0 76.5 91.6 84.4 99.5 106.8 98.0 98.5 97.8 95.1 98.9
- Bunuri de natura obiectelor de
inventar 41 10.4 19.2 23.1 16.6 32.0 9.5 19.2 23.1 16.6 32.0 91.3 100.0 100.0 100.0 100.0
- Reparaţii curente 42 20.0 0.0 0.0 25.6 35.0 19.2 0.0 0.0 24.9 34.6 96.0     97.3 98.9
- Reparaţii capitale 43   0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0          
- Cărţi şi publicaţii 44 5.8 6.8 7.2 7.0 10.0 5.4 6.8 7.2 7.0 10.0 93.1 100.0 100.0 100.0 100.0
- Alte cheltuieli 45 4.3 2.7 23.5 5.2 16.0 3.9 2.7 22.2 5.2 15.3 90.7 100.0 94.5 100.0 95.6
CHELTUIELI DE CAPITAL (47) 46 103.0 11.4 39.7 151.0 50.0 59.7 11.4 39.7 150.8 49.9 58.0 100.0 100.0 99.9 99.8
- Investitii ale institutiilor publice 47 103.0 11.4 39.7 151.0 50.0 59.7 11.4 39.7 150.8 49.9 58.0 100.0 100.0 99.9 99.8
CHELTUIELI CU ASISTENTA
SOCIALA (49+50) 48 0.0 0.0 0.0 2 449.2 3 780.0 0.0 0.0 0.0 2 449.2 3 440.0       100.0 91.0
- Asistenta sociala in caz de boli 49 0.0 0.0 0.0 1 460.1 1 662.0 0.0 0.0 0.0 1 460.1 1 662.0       100.0 100.0
- Asistenta sociala pentru familie si
copii 50 0.0 0.0 0.0 989.1 2 118.0 0.0 0.0 0.0 989.1 1 778.0       100.0 83.9
Sursa: Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea
Anexa nr.7
DECLARAŢIA DE LA ALMA ATA
(12 septembrie 1978)
I.Conferinţa afirmă că sănătatea (care reprezinta o stare de completă bunăstare fizică,
mentală şi socială şi nu numai absenţa unei boli sau infirmităţi) este un drept fundamental al
omului şi că atingerea celui mai înalt nivel posibil al sănătăţii este unul dintre cele mai
importante obiective sociale pe plan mondial, a cărui realizare necesită acţiunea multor alte
sectoare economice şi sociale în afara sectorului sanitar.
II.Inegalităţile flagrante existente în starea de.sănătate a populaţiei din ţările dezvoltate şi
în curs de dezvoltare precum şi din cadrul aceleiaşi ţări sunt inacceptabile din punct de vedere
politic, social şi economic şi, deci, reprezintă o grijă comună pentru toate ţările.
III.Dezvoltarea economică şi socială bazată pe Noua Ordine Economică Internaţională
are o importanţă esenţială în atingerea pe deplin a sănătăţii pentru toţi şi în reducerea prăpastiei
faţă de starea de sănătate din ţările dezvoltate. Promovarea şi protejarea sănătăţii populaţiei sunt
esenţiale pentru o dezvoltare economică şi socială susţinută şi contribuie la o mai bună calitate a
vieţii şi a păcii mondiale.
IV.Oamenii au dreptul şi datoria să participe atât individual cât şi colectiv la planificarea
şi implementarea îngrijirii lor de sănătate.
V.Guvernul poartă responsabilitatea sănătăţii poporului său, care poate fi împlinită numai
prin păstrarea unei stări de sănătate adecvată şi prin măsuri sociale. Un obiectiv social principal
al guvernelor, organizaţiilor internaţionale şi al întregii comunităţi mondiale în viitoarele decenii
ar fi atingerea de către toţi oamenii lumii, până în anul 2000, a unui nivel al sănătăţii care să le
permită să ducă o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Îngrijirile primare de
sănătate reprezintă cheia atingerii acestui obiectiv ca parte a dezvoltării în spiritul dreptăţii
sociale.
VI.Îngrijirile primare de sănătate reprezintă îngrijiri de sănătate esenţiale, bazate pe
metode practice pertinente din punct de vedere ştiinţific şi acceptabile din punct de vedere social
şi pe tehnologii făcute în mod universal accesibile indivizilor şi familiilor în cadrul comunităţilor
prin întreaga lor participare şi la un cost pe care comunitatea şi ţara îşi pot permite să îl menţină
în fiecare stadiu al dezvoltării sale în spiritul încrederii în sine şi autodeterminării. Formează o
parte integrantă atât a sistemului de sănătate al ţării pentru care reprezintă funcţia centrală şi
problema principală cât şi a dezvoltării globale sociale şi economice a comunităţii. Reprezintă
primul nivel al contactului dintre indivizi, familie şi comunitate cu sistemul de sănătate naţional,
încercând să apropie pe cât de mult posibil activitatea din domeniul sănătăţii de mediul de viaţă
şi muncă al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de îngrijire a sănătăţii.
VII.Îngrijirile primare de sănătate: .
- reflectă şi rezultă din condiţiile economice şi din caracteristicile socio-culturale şi politice ale
ţării şi comunităţilor sale şi se bazează pe aplicarea rezultatelor relevante ale serviciilor de
cercetare socială biomedicală şi sanitară şi pe experienţa din domeniul sănătăţii publice;
- cuprind principalele probleme legate de sănătate în cadrul comunităţii, furnizând servicii de
promovare, preventive curative şi de recuperare corespunzătoare;
- includ cel puţin: educaţia privind problemele de sănătate predominante şi metodele de
prevenire şi controlare a lor; promovarea unei alimentaţii corecte; o cantitate adecvată de apă
potabilă şi sanitaţie de bază; îngrijirile acordate mamei şi copilului inclusiv planning familial;
imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore; prevenirea şi controlul bolilor endemice locale;
tratamentul adecvat pentru bolile curente şi vătămări; rezervă de medicamente esenţiale;
- implică, în afara sectorului sanitar, toate sectoarele legate de acesta şi aspecte ale dezvoltării
naţionale şi comunitare, în special agricultură, zootehnie, hrană, industrie, educaţie, construcţii
de locuit, lucrări publice, comunicaţii şi alte sectoare şi cere un efort coordonat din partea tuturor
acestor sectoare;
- se bazează la nivelul local şi cel de referinţă pe lucrătorii sanitari, inclusiv medici, infirmiere,
moaşe, personal auxiliar, dar este nevoie şi de practicienii tradiţionali pregătiţi în mod adecvat
din punct de vedere tehnic şi social pentru a lucra în echipă şi pentru a răspunde nevoilor de
sănătate exprimate de către comunitate.
VIII.Toate guvernele ar trebui să formuleze politici naţionale, strategii şi planuri de
acţiune pentru a organiza şi susţine îngrijirile primare de sănătate ca parte a unui sistem naţional
de sănătate cuprinzător şi în coordonare cu alte sectoare. În acest scop este necesar să se
manifeste dorinţa politică de mobilizare a resurselor ţării şi de folosire raţională a resurselor
externe disponibile.
IX.Toate ţările ar trebui să coopereze în spiritul partenariatului cu scopul de a asigura
îngrijirile primare de sănătate pentru toţi oamenii, deoarece obţinerea stării de sănătate de către
oamenii dintr-o ţară priveşte în mod direct şi este benefică pentru orice altă ţară. În acest context,
raportul comun OHS/UNICEF asupra îngrijirilor primare de sănătate constituie o bază socială
pentru funcţionarea şi dezvoltarea în continuare a îngrijirilor primare de sănătate în lume.
X.Până în anul 2000 se poate obţine un nivel acceptabil al sănătăţii pentru toţi oamenii,
printr-o utilizare mai completă şi mai bună a resurselor mondiale, din care o parte considerabilă
este cheltuită acum cu armamentul şi conflictele militare. O politică reală de independenţă, pace,
destindere şi dezarmare ar trebui să elibereze resursele suplimentare care ar putea fi destinate
unor scopuri paşnice şi, în special, accelerării dezvoltării sociale şi economice din care îngrijirile
primare de sănătate reprezintă o parte esenţială, trebuind să li se repartizeze un volum
corespunzător.
*****
Anexa nr.8
DECLARAŢIA PRIVIND ASIGURAREA CALITĂŢII
(Maastricht, 23 iunie 1993)
Asigurarea calităţii este o parte esenţială a furnizării îngrijirilor de sănătate. Este un
instrument puternic care să permită furnizorilor de îngrijiri de sănătate să aplice în diferite
circumstanţe cunoştinţele disponibile şi să utilizeze metode şi tehnici pentru rezolvarea
problemelor în furnizarea serviciilor de sănătate.
Asigurarea calităţii este un proces dinamic, continuu, a cărui performanţă se măsoară prin
gradul în care cunoştinţele şi calificarea se aplică corect în practică şi dacă e necesar prin
îmbunătăţirile făcute în furnizarea îngrijirilor.

ASIGURAREA CALITĂŢII
Asigurarea calităţii este o problemă esenţială în îmbunătăţirea continuă a serviciilor de
sănătate. Prin urmare, toţi cei implicaţi ar trebui să aibă ca principiu călăuzitor ideea că
asigurarea calităţii ar trebui să aibă un loc adecvat în toate sectoarele de îngrijire a sănătăţii.
Participanţii la această conferinţă pledează pentru:
1. a promova activ asigurarea calităţii ca un element esenţial în furnizarea serviciilor de sănătate;
2. a informa proprii colegi şi pe ei înşişi despre principalele instrumente pentru instituirea,
implementarea şi executarea asigurării calităţii;
3. a reorienta serviciile pentru pacienţi astfel încât să includă asigurarea calităţii;
4. a recunoaşte calitatea şi asigurarea ei ca o investiţie socială majoră;
5. a difuza şi discuta rezultatele asigurării calităţii cu toţi cei implicaţi, inclusiv pacientul.
Conferinţa are convingerea că dacă toţi participanţii, membri ai ISQA, ai organizaţiilor
non-guvernamentale şi profesionale, ai guvernelor, ai OMS şi ai altor organizaţii îşi unesc
eforturile pentru introducerea şi implementarea strategiilor pentru asigurarea calităţii,
corespunzător valorilor sociale şi morale care stau la baza Declaraţiei, nivelul dorit al calităţii
serviciilor de sănătate va deveni o realitate.

RECOMANDĂRI
Pentru a obţine servicii de înaltă calitate, pentru a îmbunătăţi funcţionarea sistemelor de
sănătate şi sănătatea tuturor persoanelor, noi recomandăm:
A. FURNIZORII DE ÎNGRIJIRI
1. să-şi asume responsabilităţi profesionale în asigurarea de servicii de înaltă calitate;
2. să accepte, să implementeze şi să îmbunătăţească activităţile de autocontrol pentru a asigura
calitatea serviciilor;
3. să oglindească în activităţile lor de asigurare a calităţii, aspecte tehnice, organizaţionale şi
interpersonale.
B. ORGANIZAŢIILE PROFESIONALE
1. să fie recunoscut rolul lor esenţial în promovarea sănătăţii de către propriii membri;
2. să stimuleze dezvoltarea şi implementarea asigurării calităţii de către propriii membri;
stabilirea de standarde şi activităţi de evaluare.
C. GUVERNELE NAŢIONALE ŞI LOCALE ŞI POLITICIENII
1. să emită legi şi reglementări care să sprijine furnizorii de sănătate în asigurarea de servicii de
înaltă calitate;
2. să sprijine activităţile de asigurare a calităţii de către profesionişti.
D. SOCIETĂŢILE NAŢIONALE DE ASIGURARE A CALITĂŢIl
1. să promoveze pe mai departe asigurarea calităţii în rândul membrilor şi să influenţeze
guvernele lor naţionale pentru a lua măsuri adecvate de a apăra şi îmbunătăţi calitatea îngrijirilor;
2. să întărească atitudinile pozitive spre calitate şi asigurarea calităţii în rândul studenţilor şi
profesorilor;
3. să acorde prioritate cercetărilor în domeniul calităţii serviciilor de sănătate.
E. UNIVERSITĂŢILE, FACULTĂŢILE DE MEDICINĂ ŞI ŞTIINŢE ALE SĂNĂTĂŢII,
DE ÎNGRIJIRI ŞI ŞTIINŢE PARAMEDICALE
1. să introducă conceptele şi metodele de asigurare a calităţii în curriculum-ul studenţilor la
Ştiinţele sănătăţii, incluzând medici, asistente şi personal paramedical;
2. să întărească atitudinile pozitive faţă de calitate şi asigurarea calităţii în rândul studenţilor şi
profesorilor;
3. să acorde prioritate cercetărilor în ceea ce priveşte calitatea serviciilor de sănătate.
F. ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE, INCLUSIV OMS
1. să promoveze asigurarea calităţii în sistemele de sănătate ale naţiunilor membre;
Anexa nr.9
Atribuţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sunt următoarele :
1. administrează Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin Preşedintele Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate, împreună cu casele de asigurări de sănătate judeţene, a
municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi prezintă Ministerului Sănătăţii şi Familiei
rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară;
2. propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei acte normative care au incidenţă asupra
constituirii şi utilizării Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
3. elaborează, implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare, avizate de
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate;
4. elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor;
5. elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor;
6. organizează un sistem de asigurări pentru răspundere civilă pentru furnizorii de servicii
medicale care sunt în relaţii contractuale în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
7. asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic Integrat pentru înregistrarea
asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Indicatorii folosiţi în raportarea
datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul
Sănătăţii şi Familiei, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Colegiului
Medicilor din România;
8. răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa
Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi faţă de asiguraţi;
9. stabileşte strategia generală a sistemului de asigurări sociale de sănătate, de colectare,
administrare, utilizare şi control al Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
10. stabileşte, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Colegiul Medicilor din
România, reprezentanţi ai spitalelor şi clinicilor universitare, ai unităţilor de cercetare, ai
organizaţiilor neguvernamentale, ai sindicatelor şi patronatelor, ai ministerelor şi
instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei,
obiectivele programelor de sănătate publică;
11. elaborează metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;
12. elaborează şi modifică, împreună cu Colegiul Medicilor din România, Contractul-cadru
privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate, până la data de 30 noiembrie a anului în curs pentru anul viitor, cu avizul
Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al ministerelor cu reţele sanitare proprii, care se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii;
13. negociază, împreună cu Colegiul Medicilor din România, criteriile privind calitatea
asistenţei medicale acordate asiguraţilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate;
14. elaborează anual, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi cu Colegiului Farmaciştilor
din România, lista cu medicamente de care asiguraţii beneficiază, cu sau fără contribuţie
personală;
15. definitivează proiectele de bugete de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări de sănătate
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi pe cele ale Casei Asigurărilor de
Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi
Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, la propunerea acestora;
16. elaborează metodologia şi stabileşte modalitatea de gestionare şi de distribuire a cardului de
asigurat;
17. elaborează strategiile necesare şi acţionează pentru îndeplinirea condiţiilor de aderare
impuse de către Uniunea europeană ca parte integrantă a politicii guvernamentale în
domeniul sănătăţii;
18. acţionează în vederea introducerii rapide şi eficace a aquis-ului comunitar în domeniul
asigurărilor de sănătate, ţinând cont de condiţiile specifice ale României;
19. realizează studii şi analize privind funcţionarea, eficacitatea şi performanţele sistemului
de asigurări de sănătate din România, în vederea propunerii de perfecţionare;
20. elaborează prognoze, strategii şi politici globale privind dezvoltarea şi creşterea
performanţelor sistemului de asigurări de sănătate din România;
21. îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de
asigurări;
22. elaborează proiectul Contractului-cadru, care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii şi
Familiei spre aprobare Guvernului;
23. negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor
privind unele servicii medicale furizate asiguraţilor, în vederea contractării şi decontării
acestora de către casele de asigurări;
24. acordă gratuit informaţii, consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de sănătate
persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale;
25. participă la licitaţii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru achiziţia
de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate;
26. încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale specifice
pentru realizarea programelor de sănătate;
27. administrează bunurile mobile şi imobile din patrimoniul propriu în condiţiile legii;
28. controlează respectarea dreptului asiguraţilor la servicii medicale, medicamente şi materiale
sanitare în mod nediscriminatoriu, în conditiile legii;
29. supraveghează şi controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;
30. monitorizează şi controlează modalitatea de eliberare a medicamentelor conform prevederilor
art. 24, art. 25 şi art. 26 din Ordonanţa de Urgenţă nr.150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;
31. constituie consilii de experţi pentru elaborarea proiectelor de acte normative care se aprobă
de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor şi instituţiilor
centrale cu reţele sanitare proprii;
32. participă, prin casele de asigurări de sănătate, la acreditarea medicilor şi a personalului sanitar
care pot fi admişi să lucreze în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
33. organizează împreună cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România,
Colegiul Farmaciştilor din România şi ale Ordinului Asistenţilor Medicali din România,
controlul activităţii medicale furnizate asiguraţilor, conform criteriilor prevăzute la art.30 şi
art.31 din Ordonanţa de Urgenţă nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului
de asigurări sociale de sănătate;
34. elaborează reglementările privind plăţile suplimentare ale asiguraţilor pentru unele
medicamente şi servicii medicale suplimentare;
35. organizează, împreună cu Colegiul Medicilor din România şi cu Ordinul Asistenţilor
Medicali din România, Comisia centrală de arbitraj;
36. elaborează împreună cu Colegiul Medicilor din România şi cu Ordinul Asistenţilor Medicali
din România, regulamentul de activitate al arbitrilor Comisiei centrale de arbitraj, cu avizul
Ministerului Justiţiei;
37. aprobă anual bugetele de venituri şi cheltuieli corespunzătoare unui plan de activităţi şi
listele de investiţii ale caselor de asigurări de sănătate, la propunerea acestora;
38. asigură evidenţa statistică necesară în activitatea specifică sistemului de asigurări sociale de
sănătate şi colaborează cu instituţii cu atribuţii în domeniul statisticii;
39. efectuează prin intermediul caselor de asigurări de sănătate, direct sau prin intermediari
specializaţi, sondaje în vederea evaluării gradului de satisfacere a asiguraţilor şi de evaluare a
interesului manifestat de aceştia faţă de calitatea serviciilor medicale şi asigură controlul
măsurilor stabilite în gestionarea fondurilor pentru realizarea funcţionării sistemului
asigurărilor sociale de sănătate într-un mod coerent şi unitar;
40. derulează programe finanţate de organisme internaţionale având ca specific asigurările de
sănătate;
41. cooperează cu partenerii sociali (patronate, sindicate, societate civilă) şi cu celelalte instituţii
cu atribuţii în asigurarea şi promovarea sănătăţii;
42. aplică strategii de marketing pentru selecţionarea furnizorilor de servicii medicale în
vederea creşterii continue a calităţii serviciilor medicale acordate asiguraţilor;
43. ia toate măsurile care se impun prin casele de asigurări de sănătate, pentru asigurarea
standardelor de calitate ale serviciilor medicale contractate de acestea pentru asiguraţii
 proprii;
44. alocă fonduri distincte şi organizează structuri adecvate, destinate pregătirii şi perfecţionării
personalului propriu şi al caselor de asigurări de sănătate, în cadrul unui sistem de evaluare şi
perfecţionare continuă a acestora;
45. iniţiază, împreună cu instituţii care au vocaţia legală de a propune şi promova proiecte de
acte normative, acele acte care sunt necesare pentru asigurarea continuării reformei
sistemului sanitar, în mod deosebit a sistemului de asigurări sociale de sănătate;
46. alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii şi asigurărilor sociale de
sănătate.
Anexa nr.10
I.PREZENTAREA UNOR ACTE NORMATIVE NESPECIFICE SASS
Dar care influenţează în mod direct/indirect
Enumăr mai jos câteva din aceste reglementări legale:
 Decret-lege nr.118/30.03.1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în M.Of nr.118/18.03.1998;
 Legea nr.189/02.11.2000 (M.Of.nr.533/08.11.2000) pentru modificarea şi completarea
Decretului-lege nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare;
 Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Normele privind modul de încasare a
contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate (M.Of. nr.114/19.03.1999);
 Hotărârea de Guvern nr.127/14.02.2002 (M.Of. nr.139/22.02.2002) privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate;
 Hotărârea de Guvern nr.826/31.07.2002 (M.Of. nr.623/22.08.2002), pentru aprobarea
Strategiei Naţionale privind reforma în unităţile sanitare cu paturi;
 Legea nr.500/11.07.2002 (M.Of. nr.597/13.08.2002), privind finanţele publice;
 Ordonanţa de Guvern nr.61/29.08.2002 (M.Of. nr.644/30.08.2002), privind colectarea
creanţelor bugetare (act normativ care s-a aplicat şi pentru colectarea contribuţiei pentru
asigurările de sănătate);
 Hotărârea de Guvern nr.169/13.02.2003 (M.Of nr.117/24.02.2003), privind organizarea şi
finanţarea programelor de sănătate în anul 2003;
 Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei / Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr.248/149/21.03.2003 (M.Of. nr.242/09.04.2003), pentru aprobarea
subprogramelor de sănătate în anul 2003;
 Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei / Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr.168/111/03.03.2003 (M.Of. nr.164/ 14.03.2003), pentru aprobarea Normelor
metodologice privind plata serviciilor medicale din Fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate, rămase nedecontate până la finele anului 2002, în limita indicatorilor realizaţi;
 Hotărârea de Guvern nr.412/02.04.2003 (M.Of. nr. 260/15.04.2003), pentru aprobarea
Normelor privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea unităţilor de asistenţă medico-
sociale;
 Ordinul nr.318/07.04.2003 (M.Of.nr.255/12.04.2003), pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi funcţionarea îngrijirilor la domiciliu, precum şi autorizarea persoanelor
juridice şi fizice care acordă aceste servicii;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.48/12.06.2003 (M.Of. nr.435/19.06.2003), privind
unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizării
fondurilor în sistemul sanitar ;
 Legea nr.571/22.12.2003 (M.Of. nr.927/23.12.2003), privind Codul fiscal;
 Ordonanţa Guvernului nr. 92/24.12.2003(M.Of. nr. 941/29.12.2003), privind codul de
procedura fiscala;
 Ordonanţa de Guvern nr.30/29.01.2004(M.Of. nr.94/31.01.2004), pentru modificarea
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a
asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane
prevăzute în legi speciale;
 Ordonanţa de Guvern nr.12/29.01.2003 (M.Of. nr.78/30.01.2004), pentru reglementarea unor
măsuri financiare în sistemul sanitar.
II. P R E Z E N T A R E A C A D R U L U I LEGAL DETALIAT
De funcţionare a Sistemului ASS
(de la apariţie şi până în prezent:1999-2007)
1)pentru anul 1999:
 Hotărârea de Guvern nr.312/19.03.1999, pentru aprobarea Contractului-cadru privind
condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe
anul 1999;
 Ordinul comun al Preşedintelui CNAS şi Preşedintelui Colegiului Medicilor din România
nr.143/792/1999 de aplicare a Normelor metodologice privind aplicarea Contractului-cadru
pe anul 1999;
 Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii/Preşedintelui CNAS nr.328/70/19.05.1999 (M.Of.
nr.390/17.08.1999) pentru aprobarea listei denumirilor comune internaţionale (DCI) ale
medicamentelor din nomenclatorul de medicamente şi produse biologice de uz uman, de care
beneficiază asiguraţii, pe bază de prescripţie medicala, în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără
contribuţie personală, şi a modului de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor;
 Protocolul comun al Ministerului Sănătăţii/Preşedintelui CNAS nr.6234/287/10.09.1999,
privind Programele naţionale de sănătate;
 Ordinul Preşedintelui CNAS nr.183/28.10.1999, privind stabilirea preţului de referinţă a
dispozitivelor medicale destinate corectării şi recuperării deficienţelor organice sau
funcţionale ori corectării unor deficienţe fizice, decontate de către casele de asigurări de
sănătate;
 Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii/CNAS nr.788/190/ 16.11.1999, pentru aprobarea
Listei cuprinzând bolile pentru care asiguraţii beneficiază, în tratamentul ambulatoriu, de
medicamente eliberate fără contribuţie personală;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.102/29.06.1999, pentru modificarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr.170/1999, privind acordarea în mod gratuit, a asistenţei medicale,
medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane, prevăzute în legi speciale.
2)pentru anul 2000:
 Hotărârea de Guvern nr.399/2000 pentru aprobarea Contractului-cadru, privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul
2000;
 Ordinul comun al Preşedintelui CNAS/Preşedintelui Colegiului Medicilor din România
nr.92/1765/19.07.2000 (M.Of. nr.347 bis/25.07.2000), pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru pe anul 2000;
 Hotărârea de Guvern nr.43/22.01.2000, privind regularizarea decontărilor în unele domenii
ale asistenţei medicale din sistemul asigurărilor de sănătate;
 Altă legislaţie secundară specifică.
3)pentru anul 2001:
 Hotărârea de Guvern nr.165/11.01.2001 (M.Of. nr.34.19.01.2001), privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul
2001;
 Ordinul comun al Preşedintelui CNAS/Preşedintelui Colegiului Medicilor din România,
nr.269/79/12.01.2001 (M.Of.nr.22/ 15.01.2001), pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Contractului-cadru, privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001;
 Hotărârea de Guvern nr.612/27.06.2001 (M.Of. nr.371/10.07.2001), pentru modificarea şi
completarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 2001, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.165/2001;
 Alta legislaţie secundară.
4)pentru anul 2002:
 Hotărârea de Guvern nr.1330/27.12.2001 (M.Of nr.38/21.01.2002) pentru aprobarea
Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la
domiciliu, serviciilor de urgenţă prespitaliceşti şi altor tipuri de transport medical, precum şi a
serviciilor de recuperare-reabilitare a sănătăţii, în cadrul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate, pe anul 2002;
 Hotărârea de Guvern nr.1245/2001 pentru aprobarea contractului-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenţa
medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice şi stomatologice,
pe anul 2002;
 Ordinul comun al Preşedintelui CNAS/Preşedintelui Colegiului Medicilor din România
nr.603/4189/18.12.2001 (M.Of.nr. 851/29.12.2001), pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale
în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, în asistenţa medicală ambulatorie de
specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice şi stomatologice, pe anul 2002;
 Hotărârea de Guvern nr.1244/06.12.2001 (M.Of. nr. 830/21.12.2001), privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate în asistenţa
medică primară, pe anul 2002;
5)pentru anul 2003:
 Hotărârea de Guvern nr.1509/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (n.r. pe anul
2003) privind condiţiile acordării medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în
tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe
organice sau fiziologice, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
 Ordinul comun nr.23/16.01.2003 şi nr.15/16.01.2003 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei,
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (n.r. pe anul 2003) privind condiţile acordării
medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor
medicale destinate recuperării unor deficienţe organice şi fiziologice, în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate (anexele 1-7);
 Hotărârea de Guvern nr.1510/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (n.r. pe anul
2003) privind conditiile acordarii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
soaciale de sănătate în asistenta medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitătile
clinice, paraclinice şi stomatologice;
 Ordinul comun nr.21/16.01.2003 şi nr.13/16.01.2003 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei,
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (n.r. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenţa medicală
ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, paraclinice şi stomatologice (anexele
1-8);
 Hotărârea de Guvern nr.1511/02.12.2002 pentru aprobarea Contractului-cadru (n.r. pe anul
2003) privind condiţiile acordării asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la domiciliu,
 serviciilor medicale de urgenţă şi transport sanitar, precum şi a serviciilor de recuperare a
sănătăţii, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
 Ordinul comun nr.22/16.01.2003 si nr. 14/16.01.2006 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei
respectiv al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate , pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (n.r. pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la domiciliu, servicilor medicale de urgenţă şi
transport sanitar, precum şi a serviciilor de recuperare a sănătăţii, în cadrul sistemului de
asigurari sociale de sănătate (anexele 1-16);
 Hotărârea de Guvern nr.1512/02.12.2002 pentru aprobarea Contrctului-cadru (n.r. pe anul
2003) privind condiţile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate în asistenţa medicală primară;
 Ordinul comun nr.20/16.01.2003 şi nr.12/16.01.2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (n.r pe anul 2003) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenţa medicală
primară (anexele 1-7);
 Decizia nr.78/07.02.2003 a Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS)
pentru aprobarea utilizării formularelor unice pe ţară, fără regim special, necesare raportării
activităţii furnizorilor de servicii medicale;
 Decizia nr.144/14.03.2003 a Preşedintelui CNAS, pentru modificarea şi completarea Deciziei
nr.78/07.02.2003 pentru aprobarea utilizării formularelor unice pe ţară, fără regim special,
necesare raportării activităţii furnizorilor de servicii medicale.
6)pentru anul 2004:
 Hotărârea de Guvern nr.1485/2003 pentru aprobarea Contractului-cadru (n.r. pe anul 2004)
privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate;
 Ordinul comun nr.1220/24.12.2003 şi nr. 890/15.12.2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru (n.r. pe anul 2004) privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (anexele nr.1-39).
Cele 39 de anexe prevăzute în Normele metodologice sus menţionte se referă la cele 11
servicii medicale finanţate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, începând cu anexa nr.
1 «  Pachetul de servicii medicale în asistenţă medicală primară  » şi terminând cu anexa
nr.39 « Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate de
recuperare »;
 Decizia nr.803/30.12.2003 a Preşedintelui CNAS, de încheiere a actelor adiţionale (la
contractele încheiate în anul 2003) aferente trimestrului I 2004, pentru asigurarea continuării
 activităţii furnizorilor de servicii medicale, până la finalizarea activităţii de contractare pe
întreg anul 2004 (acţiune care s-a încheiat la finele lunii martie 2004);
 Ordinul comun al Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerului
Sănătăţii nr.848/1687/22.12.2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
 HGR nr.2269/09.12.2004 privind aprobarea Normelor metodologice de calcul a contribuţiei
de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
7)pentru anul 2005:
 Hotărârea Guvernului României (HGR) nr.52/13.01.2005 pentru aprobarea Contractului-
cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurari sociale
de sănătate pentru anul 2005;
 Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr.56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-
cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate pentru anul 2005, care la rândul său a fost modificat prin urmatoarele:
-Ordinul comun nr.227/74/2005;
-Ordinul comun nr.663/216/2005;
-Ordinul comun nr.817/13/2005;
-Ordinul comun nr.1259/238/2005;
-Ordinul comun nr.39/3/2006.
 Ordinul comun al MS şi CNAS nr.637/196/14.06.2006, privind aprobarea Statutului Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate (şi implicit a statutelor caselor judeţene de asigurări de
sănătate);
 Ordinul CNAS nr.221/04.11.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
contribuţia de asigurări sociale de sănătate;
 Ordinul CNAS nr.224/07.11.2005 privind desfăşurarea activităţilor de monitorizare şi control
în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
 OUG nr.158/17.11.2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate;
 Legislaţia secundară, din care menţionez:
-OG nr.42/21.07.2005 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul sanitar;
-Ordinul MS nr.1103/14.10.2005 privind constituirea celulei de criză pentru supravegherea şi
monitorizarea măsurilor de sănătate publică ce se impun în contextul existenţei focarelor de
gripă aviară la păsări;
-Ordinul comun MS/CNAS nr.1226/236/21.11.2005 pentru aprobarea Metodologiei de
analiză, evaluare şi restructurare a unităţilor sanitare cu paturi în vederea prevenirii
înregistrării de noi datorii şi decontării obligaţiilor restante la data de 31.05.2005.
8)pentru anul 2006:
 Ordinul Preşedintelui CNAS nr.270/28.12.2005, de prelungirea în prima parte a anului 2006
a contractelor încheiate pe anul 2005, până la finalizarea perioadei de contractare aferent
anului 2006 (finalizare efectuată până pe 30.04.2006);
 Finalizarea acţiunii de contractare pe anul 2006 prin aprobarea HGR nr.374/2006 de
prelungire pentru anul 2006 a aplicrăii prevederilor HGR nr.52/2005 pentru aprobarea
Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2005 şi ale HGR nr.235/2005 privind aprobarea
pentru anul 2005 a listei privind denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman de care beneficiază asiguraţii în tratamentul
ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală pe bază de prescripţie medicală;
 Ordinul comun MS/CNAS nr.408/160/2006 privind modificarea şi completarea Ordinului
nr.56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru;
 Ordinul comun MS/CNAS nr.411/158/2006 privind aprobarea criteriilor de selecţie a
furnizorilor de servicii medicale paraclinice-laboratoare de analize medicale, precum şi a
Metodologiei de evaluare a acestora;
 Ordinul comun MS/CNAS nr.412/159/2006 privind aprobarea criteriilor de selecţie a
furnizorilor de investigaţii medicale paraclinice-radiologie şi imagistică medicală, precum şi
a Metodologiei de evaluare a acestora;
 HGR nr.706/02.06.2006 pentru aprobare Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurari sociale de sănătate şi pentru aprobarea
listei cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau
fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală;
 Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi al Preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate, nr.681/243/30.06.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate;
 Ordinul comun MSP/CNAS nr.1181/460/2006 de modificare şi completare a Ordinului
comun MSP/CNAS nr.681/243/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Contractului-cadru;
 Ordinul comun MSP/CNAS nr.1061/425/2006 privind aprobarea organizării şi desfăşurării
programului naţional de diabet zaharat ;
 Ordinul CNAS nr.345/08.08.2006 privind aprobarea modelului contractului de asigurări
sociale de sănătate;
 Ordinul comun MSP/CNAS nr.60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de apalicare a
prevederilor OUG nr. 158/20056 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate;
 Ordinul comun MSP/CNAS nr.526/213/2006 privind modificarea şi completarea Ordinului
nr.60/32/2006;
 Ordinul comun MSP/CNAS nr.233/125/2006 privind aprobarea noilor formulare de
certificate de concediu medical.
Ca o concluzie referitoare la cadrul legal detaliat este aceea că indiferent de anul analizat,
atât Contractul-Cadru privind furnizarea serviciilor medicale cât şi Normele Metologice de
aplicare a Contractului-cadru (fie că s-au referit în mod global la toate asistenţele medicale, fie că
au fost redactate individual pe fiecare asistenţă medicală în parte), reperzintă legislaţia de baza
(« firul roşu » al legislaţiei specifice în domeniu), completată prin alte acte normative (legislaţie
secundară).

Anexa nr. 11
Anexa nr. 12.
Cheltuielile de administrare a fondului

% Realizări
Realizări
Denumirea indicatorului - mii lei RON -
2005/ 2007/ 2007/
2003 2004 2005 2006 2007 2003 2005 2003

CHELTUIELI DE
ADMINISTRARE A
FONDULUI 164 762 106 607 119 521 167 122 273 094 72.5 228.5 165.8
CHELTUIELI CURENTE 99 945 86 697 98 900 126 519 185 481 99.0 187.5 185.6
CHELTUIELI DE
PERSONAL, din care: 58 621 61 892 69 451 95 525 123 468 118.5 177.8 210.6
- Cheltuieli cu salariile in
bani 42 962 45 616 52 095 73 558 96 159 121.3 184.6 223.8
- Deplasări, detaşări,
transferuri 1 227 2 023 1 003 0 0 81.7 0.0 0.0
- Contribuţii pentru
asigurări sociale de stat 9 993 9 517 10 896 14 082 18 130 109.0 166.4 181.4
- Contribuţii pentru
asigurările de şomaj 1 483 1 328 1 508 1 798 2 046 101.7 135.7 138.0
- Contribuţie pentru
asigurări sociale de sănătate 2 956 3 192 3 700 5 185 5 785 125.2 156.3 195.7
- Contribuţie de asigurări
pentru accidente de munca si
boli profesionale 0 216 249 357 460      
- Contribuţie pentru
concedii si indemnizatii 0 0 0 545 867      
- Contribuţii la Fondul de
garantare a creantelor salariale 0 0 0 0 21      
CHELTUIELI CU BUNURI
SI SERVICII - ACTIVITATE
PROPRIE, din care: 41 324 24 805 29 450 30 994 62 013 71.3 210.6 150.1
- Cheltuieli pentru
întreţinere şi gospodărire 12 757 14 697 16 147 17 491 45 075 126.6 279.2 353.3
- Materiale şi prestări de
servicii cu caracter funcţional 24 176 6 078 6 839 7 439 7 339 28.3 107.3 30.4
- Bunuri de natura
obiectelor de inventar 642 1 234 1 631 1 498 2 691 254.0 165.0 419.2
- Reparaţii curente 795 996 1 120 1 788 1 998 140.9 178.4 251.3
- Reparaţii capitale 842 675 566 0 0 67.2 0.0 0.0
- Cărţi şi publicaţii 321 352 443 444 454 138.0 102.5 141.4
- Alte cheltuieli 1 791 773 2 705 2 334 4 456 151.0 164.7 248.8
CHELTUIELI DE CAPITAL,
din care: 64 817 19 910 20 620 40 603 87 613 31.8 424.9 135.2
- Investitii ale institutiilor
publice 64 817 19 910 20 620 40 603 87 613 31.8 424.9 135.2
Sursa: Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate
Anexa nr. 13. Cheltuielile de administrare a fondului

Realizări Pondere
- mii lei RON - in total
Denumirea indicatorului
2003 2004 2005 2006 2007
2003 2004 2005 2006 2007
% % % % %
CHELTUIELI DE
ADMINISTRARE A FONDULUI

164 762 106 607 119 521 167 122 273 094 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
CHELTUIELI CURENTE 99 945 86 697 98 900 126 519 185 481 60.7 81.3 82.7 75.7 67.9
CHELTUIELI DE PERSONAL, din
care:
58 621 61 892 69 451 95 525 123 468 35.6 58.1 58.1 57.2 45.2
- Cheltuieli cu salariile in bani
42 962 45 616 52 095 73 558 96 159 26.1 42.8 43.6 44.0 35.2
- Deplasări, detaşări, transferuri
1 227 2 023 1 003 0 0 0.7 1.9 0.8 0.0 0.0
- Contribuţii pentru asigurări
sociale de stat
9 993 9 517 10 896 14 082 18 130 6.1 8.9 9.1 8.4 6.6
- Contribuţii pentru asigurările de
şomaj
1 483 1 328 1 508 1 798 2 046 0.9 1.2 1.3 1.1 0.7
- Contribuţie pentru asigurări
sociale de sănătate
2 956 3 192 3 700 5 185 5 785 1.8 3.0 3.1 3.1 2.1
- Contribuţie de asigurări pentru
accidente de munca si boli
profesionale 0 216 249 357 460 0.0 0.2 0.2 0.2 0.2
- Contribuţie pentru concedii si
indemnizatii
0 0 0 545 867 0.0 0.0 0.0 0.3 0.3
- Contribuţii la Fondul de
garantare a creantelor salariale 0 0 0 0 21 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
CHELTUIELI CU BUNURI SI
SERVICII - ACTIVITATE
PROPRIE, din care:
41 324 24 805 29 450 30 994 62 013 25.1 23.3 24.6 18.5 22.7
- Cheltuieli pentru întreţinere şi
gospodărire
12 757 14 697 16 147 17 491 45 075 7.7 13.8 13.5 10.5 16.5
- Materiale şi prestări de servicii
cu caracter funcţional 24 176 6 078 6 839 7 439 7 339 14.7 5.7 5.7 4.5 2.7
- Bunuri de natura obiectelor de
inventar
642 1 234 1 631 1 498 2 691 0.4 1.2 1.4 0.9 1.0
- Reparaţii curente 795 996 1 120 1 788 1 998 0.5 0.9 0.9 1.1 0.7
- Reparaţii capitale 842 675 566 0 0 0.5 0.6 0.5 0.0 0.0
- Cărţi şi publicaţii 321 352 443 444 454 0.2 0.3 0.4 0.3 0.2
- Alte cheltuieli 1 791 773 2 705 2 334 4 456 1.1 0.7 2.3 1.4 1.6
CHELTUIELI DE CAPITAL, din
care:
64 817 19 910 20 620 40 603 87 613 39.3 18.7 17.3 24.3 32.1
- Investitii ale institutiilor publice
64 817 19 910 20 620 40 603 87 613 39.3 18.7 17.3 24.3 32.1

Anexa nr. 14.

 Ponderea categoriilor de asistenţe în cheltuielile cu materialele
şi prestările de servicii cu caracter medical

100% 14.82 17.08 25.44

24.93 26.52

0.96
0.03
0.00
0.58 0.00
0.55
7.84
80% 7.49
0.03
0.56
0.21

4.62 0.00 3.44

4.07 3.39
1.16 0.96
1.29 7.20
1.91
2.10 3.00 0.75
1.46 6.98
1.34
3.64
0.66 1.57 3.54 8.15
10.97
1.17 0.63
13.47
60% 1.75
1.13
0.62
3.55

13.25
3.05
1.30
14.49

13.10

40%

55.68
52.59

46.47
41.96

20% 36.43

0.00 0.00
0.07
0.00
0.01
0.00 0.00 0.01
0.00 0.03
0.00 0.00
0.00
0%
2003 2004 2005 2006 2007

- Medicamente cu şi fără contribuţie în tratamentul ambulatoriu

- Medicamente şi materiale pentru boli cronice cu risc crescut utilizate in programele nationale cu scop curativ
- Servicii medicale de hemodializa si dializa peritoneala
- Dispozitive si echipamente medicale
- Asistenţă medicală primară
- Asistenţă medicală ambulatorie (de specialitate) pentru specialităţi clinice
- Asistenţă medicala ambulatorie stomatologică
- Asistenţă medicală ambulatorie pentru specialităţi paraclinice
- Asist.medic.in centre med.functionale(serv.med.de recuperare)
- Servicii de urgenţă prespitaliceşti şi alte tipuri de transport sanitar
- Servicii medicale spitaliceşti
- Unitati medico-sociale
- Unitati de recuperare-reabilitare a sanatatii
- Ingrijiri la domiciliu
- Prestatii medicale acordate intr-un stat membru al Uniunii Europene
 Anexa nr. 15.

Realizări(mii lei) Pondere în total

2003 2004 2005 2006 2007

Denumirea indicatorului 2003 2004 2005 2006 2007 % % % % %
MATERIALE ŞI
PRESTĂRI SERVICII CU
CARACTER MEDICAL, 49 014.3 55 474.4 70 585.2 74 156.4 102 377.2 100 100 100 100 100
din care:                    
- Medicamente cu şi
fără contribuţie în
tratamentul ambulatoriu 7 264.1 9 472.7 17 957.8 18 485.0 27 154.0 14.82 17.08 25.44 24.93 26.52

- Medicamente şi
materiale pentru boli cronice
cu risc crescut utilizate in
programele nationale cu scop
curativ 469.1 14.0 24.1 154.1 3 517.0 0.96 0.03 0.03 0.21 3.44
- Servicii medicale de
hemodializa si dializa
peritoneala 0.0 0.0 0.0 2 513.7 3 074.8 0.00 0.00 0.00 3.39 3.00
- Dispozitive si
echipamente medicale 285.3 305.0 392.9 709.7 772.9 0.58 0.55 0.56 0.96 0.75
- Asistenţă medicală
primară (** 3 840.7 4 156.8 5 078.7 5 176.0 8 348.2 7.84 7.49 7.20 6.98 8.15
- Asistenţă medicală
ambulatorie (de specialitate)
pentru specialităţi clinice 2 263.4 2 259.5 2 570.2 2 625.6 3 631.7 4.62 4.07 3.64 3.54 3.55
- Asistenţă medicala
ambulatorie stomatologică 566.5 714.8 468.6 467.0 639.0 1.16 1.29 0.66 0.63 0.62
- Asistenţă medicală
ambulatorie pentru
specialităţi paraclinice (** 938.0 1 166.5 1 111.0 1 297.3 3 117.6 1.91 2.10 1.57 1.75 3.05
- Asist.medic.in centre
med.functionale(serv.med.de
recuperare) 715.6 741.3 825.5 841.0 1 334.0 1.46 1.34 1.17 1.13 1.30
- Servicii de urgenţă
prespitaliceşti şi alte tipuri de
transport sanitar 5 375.2 7 469.7 9 350.0 10 748.7 13 414.0 10.97 13.47 13.25 14.49 13.10
- Servicii medicale
spitaliceşti 27 291.0 29 174.1 32 801.3 31 116.0 37 300.0 55.68 52.59 46.47 41.96 36.43
- Unitati medico-sociale 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
- Unitati de recuperare-
reabilitare a sanatatii 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
- Ingrijiri la domiciliu 5.4 0.0 5.1 22.3 74.0 0.01 0.00 0.01 0.03 0.07
- Prestatii medicale
acordate intr-un stat membru
al Uniunii Europene 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00