ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

- STUDII ADMINISTRATIV EUROPENE -

TRECUT ȘI PREZENT ÎN CERCETAREA

ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

STUDENT,

DINU ANDREEA-NICOLETA

SAE IFR, ANUL II, SEMESTRUL I

BUCUREȘTI
2021

1
Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................3
Capitolul I - Aspecte generale referitoare la administrația publică.................................................4
Capitolul II - Istoria administrației publice.....................................................................................5
Capitolul III - Administrația publică în prezent..............................................................................6
Concluzii..........................................................................................................................................7
Bibliografie......................................................................................................................................8

2
Introducere
În cadrul lucrării de proiect ”Trecut și prezent în cercetarea administrației publice”,
întrebarea de cercetare a vizat atât trecutul, cât și prezentul în cercetarea administrației publice.
Pe parcursul lucrării voi încerca să evidențiez aspecte generale cu privire la administrația
publică. De asemenea, voi contura și aspecte din trecut sau prezent ce țin de administrația
publică.
Cercetarea a plecat de la explicarea noțiunilor generale privind administrația publică,
astfel am ajuns să conturăm obiectul acesteia, prin administrație publică înțelegem ,,valorile
politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate în stat şi care sunt formulate în
legi de către organele puterii legiuitoare, precum şi executarea hotărârilor judecătoreşti, date în
temeiul legii”.1
În finalul proiectului am ales să realizez o comparație între cel de-al doilea capitol,
reprezentat prin noțiuni despre trecutul administrației publice, și capitolul trei, referitor la
aspectele cu privire la prezentul administrației, în care vor fi evidențiate diferențele dintre
administrația publică din trecut și cea din prezent.

1
Administrația publică este privită ca o activitate organizatorică, reieșind poziția sa de interpus înre planul
conducerii politice și planul în care se realizează valorile politice, deciziile.

3
Capitolul I - Aspecte generale referitoare la administrația publică

Expresia “administrație publică” își are originea în limba latină, în care termenul
“administer” se traduce prin: agent, slujitor. În dicționarul limbii române verbul “a administra”
are explicația de a conduce, iar pentru substantivul “administrație”, ansamblul autorităților
administrative prezente într-un stat.
Pentru definirea administrației publice se cere stabilirea granițelor generale ale acesteia,
dar și exprimarea noțiunilor generale ale disciplinei și aplicarea administrației publice. De
asemenea, caracterizarea administrației publice cooperează la situarea acestei materii într-un
mare context politic, social și economic.
Administrația publică poate fi definită într-o manieră caracteristică acesteia: utilizarea
concepțiilor și proceselor manageriale, juridice și administrative ce urmăresc efectuarea
mandatelor guvernării legislative, judecătorești și executive cu scopul de a garanta reglementările
și serviciile pentru societate, dar și pentru categoriile acesteia.
Prin administrație publică percepem o anume activitate care este alcătuită, în mod
deosebit, din organizarea și garantarea realizării prevederilor Constituției, dar și a actelor
normative și a actelor jurdice emise de autoritățile statului de drept, această activitate fiind
realizată în mod deosebit de autoritățile administrației, rezultând poziția administrației publice în
contextul diverselor activități ale autorităților statale sau ale colectivităților locale.

Prin administrație publică percepem o anume activitate care este alcătuită, în mod
deosebit, din organizarea și garantarea realizării prevederilor Constituției, dar și a actelor
normative și a actelor jurdice emise de autoritățile statului de drept, această activitate fiind
realizată în mod deosebit de autoritățile administrației, rezultând poziția administrației publice în
contextul diverselor activități ale autorităților statale sau ale colectivităților locale. De aici
deslușim cele două componente principale și necesare ale administrației publice, elementul
structural-organic și elementul funcțional.2

Capitolul II - Istoria administrației publice

2
Al. Negoiță, Drept Administrativ, Ed. Sylvi, București, 1996, pag. 3 și urm.

4
 Istoria administrație publice scoate în evidență rolul administrației publice și structurile
acesteia în perioada istoriei. De asemenea evidențiază progresul administrației la nivel central și
local, mecanismenele și instituțiile în funcționarea administrației publice.
În următoarele rânduri va fi prezentată periodicizarea istoriei dreptului românesc, luându-
ne după opiniile exprimate de prof. Vladimir Hanga, ”Istoria Dreptului Românesc”, și prof. D.
Firoiu, ”Istoria Statului și Dreptului Românesc”, astfel vom lua la cunoștință cum a evoluat
administrația publică în trecut.
Prima perioadă a administrației a fost administrația monarhiei dacice, care a cuprins
perioada de la formarea statului dac centralizat, luând sfârșit cu perioada regelui Burebista și
Decebal până când Romani au cucerit Dacia. A continuat cu administrația și dualismul juridic în
Dacia, ca mai apoi administrația feudală să cuprindă perioada descompunerii feudale, mai exact
de la retragerea aureliană până la compunerea statelor române centralizate, în care are loc
procesul de formare a Legii țării, dar și perioada monarhiei centralizate, aceasta incluzând
perioada de la constituirea statelor românești până la revoluțiie din 1821.
Administrația modernă capitalistă cuprinde perioada de la revoluțiile burgheze din 1821
și 1848, până în anul 1947, Regulamentele Organice jucând un rol important în răspândirea
relațiilor și a noilor instituții capitaliste. Următoarea perioadă a administrației este cea a
administrației socialiste, cuprinzând intervalul de timp 23 august 1944 – 22 decembrie 1989.
Această ultima fază a administrației a cuprins două etape: prima fiind cea între 23 august 1944 –
30 decembrie 1947, perioadă în care s-a pus la punct terenul prin măsuri politice de stânga cu
scopul de a face trecerea la cea de-a doua etapă. A doua etapă cuprinde perioada 30 decembrie
1947 – 22 decembrie 1989, perioadă în care a fost instaurată în România dictatura totalitară de
extremă stânga, dictatura comunistă. Ultima perioadă a administrației a fost administrația de
tranziție, începând odata cu perioada căderii comunismului până la integrarea României în
Uniunea Europeană.

5
Capitolul III - Administrația publică în prezent

Pe plan mondial tendința ultimilor douăzeci de ani este cea a globalizării și dezvoltării
intense a sistemelor sociale. În contextul acesta nou, statele naționale sunt puse într-o postură
total nouă, în care sistemele admnistrative și instituțiile trebuie să fie adaptabile pentru a se
familiariza cu aceste transformări. În noul context geopolitic, atât administrația publică locală,
cât și cea centrală au devenit factori definitorii în competitivitatea economică a unei țări sau
regiuni economice.
Având în vedere modificările care au fost aduse Constituției și Legii nr. 215/2001, cu
privire la principiile constituționale, pot fi identificate următoarele principii: desconcentrarea,
desconcentrarea serviciilor publice, autonomia administrativă locală, descentralizarea, dar și
statul unitar complex.
„Desconcentrare, descentralizare, acestea sunt două cuvinte cheie în materie de
organizare administrativă. Excepție fac autoritățile care sunt în fruntea statului (Președintele de
Republică, Primul-Ministru, miniștri). Orice altă autoritate administrativă este, în principiu
plasată fie într-un statut de desconcentrare, fie într-unul de descentralizare”3. Folosind o
terminologie cunoscută, autoritățile publice sunt fie desconcentrate, fie descentralizate.
În prezent, administrația publică realizează funcția executivă intermediul a două categorii
de forme de activități, precum cele care pot produce efecte juridice, dar și cele care nu produc
aceste gen de efecte, ele constituind formele concrete de activitate ale organelor administrației
publice. Acestea sunt: acte administrative, fiind acte juridice unilaterale care au caracter
normativ sau individual; fapte materiale juridice care reprezintă acțiunile sau inacțiunile care
produc efecte juridice;operațiuni materiale tehnice, precum activitățile care nu produc prin ele
însele efecte juridice și sunt săvârșite pentru îndeplinirea atribuțiilor date prin lege.
Având în vedere obiectul lor, activitățile administrației publice se pot grupa în: activități
cu caracter de dispoziție, acitivități de asigurarea a bunei funcționări a serviciilor publice, dar și
activități de prestații.

3
Rene Chapus, Droit administratif general, Tome I, 7-edition, Paris, Montchrestien, 1992, pag. 312

6
  Concluzii

În prima parte a acestei lucrări de proiect, ”Trecut și prezent în cercetarea administrației

publice”, au fost prezentate succint noțiuni generale cu privire la administrația publică și ceea ce
înseamnă aceasta.
Făcând o paralelă între administrația publică din trecut și cea din prezent, se poate
observa că administrația trecută a cunoscut mai multe perioade pe parcursul cărora s-a dezvoltat,
începând cu perioada administrației monarhiei dacice. Trecerea de la veche adminstrație la cea
actuală s-a făcut prin intermediul administrației publice de tranziție.
O diferență semnificativă între cele două administrații este constituită de cele șase
perioade prin care a trecut administrația publică trecută în comparație cu administrația publică
prezentă care a cunoscut doar perioada democratică.
În ultima parte a acestei lucrări de proiect au fost expuse câteva noțiuni cu privire la
administrația publică actuală, care în comparație cu administrația publică din trecut are câteva
principii la bază, precum desconcentrarea, descentralizarea sau autonomia administrativă locală.
O altă deosebire între cele două administrații este redată de activitățile administrației publice
actuale care sunt grupate în activități cu caracter de dispoziție sau activități prin care se asigură
buna funcționare a serviciilor publice.

7
 Bibliografie

1. Administrația publică este privită ca o activitate organizatorică, reieșind poziția sa de

interpus între planul conducerii politice și planul în care se realizează valorile politice,
deciziile.
2. Al. Negoiță, Drept Administrativ, Ed. Sylvi, București, 1996, pag. 3 și urm.
3. Rene Chapus, Droit administratif general, Tome I, 7-edition, Paris, Montchrestien,
1992, pag. 312
4. Florin Negoiță, Istoria Administrației Publice din România, 2009