1.Gingivita cronică ulceroasă la copii.

Etiologia. Evoluția clinică. Diagnosticul.

Tratamentul.
Etiologia Poate apărea ca urmare a infecției
bacteriene și virotice, a nerespectării igienei
cavității bucale, a reacției alergice locale, a
traumelor mecanice (anomalii dento-alveolare,
fren scurt al buzelor și limbii, vestibul mic, caria
suprafețelor aproximale, obturații incorecte
etc.), a leziunilor chimice ş.a. Ca unitate morfologică
aparte poate fi acută sau cronică;
catarală, ulceroasă sau hipertrofică; localizată sau
generalizată. Gingivita generalizată (ca
simptom) apare la stomatita acută herpetică, la
stomatitele infecțioase, la parodontite,
avitaminoze, la dereglările endocrine la copii în
perioada pubertară, la maladiile de sistem ale
organismului copilului (bolile SNC, tuberculoza,
afecțiunile sistemului gastrointestinal:
gastrite, gastroduodenite, colite, hepatite etc.
Evolutia clinica Apare frecvent după o inflamație
cronică catarală, însă poate fi și primară.
Gingivita ulceroasă este favorizată de înrăutățirea
stării generale a organismului, de scăderea
nivelului imunitar de orice etiologie. Pe fondul
procesului inflamator (hiperemie, cianoză,
edem) apare ulcerația marginii gingivale.
Suprafețele ulcerate sunt acoperite cu depuneri
fibrinoase sau necrotice. Miros neplăcut din
cavitatea bucală. Dintii pot fi uşor mobili.
Ganglionii limfatici regionali sunt măriți, mobili și
dureroși la palpatie.
Copilul este palid, atonic, are febră, refuză să
mănânce din cauza durerilor. Radio
logic schimbări evidente în os nu se depistează.
Diagnosticul diferențial
: cu sindroamele parodontale în cadrul diabetului
zaharat.
X-histiocitozele, leucozele ş.a.
Tratamentul
.
Tratamentul complex: terapia maladiei generale și
ameliorarea
rezistenței generale a organismului copilului.
Terapia generală: se administrează preparate
antihistaminige (dimedrol 0,003;
diprazin 0,0025; pipolfen; tavegil 0,001); vitaminele
C şi P. Alimente cu conținut
mare de proteine și vitamine, uşor asimilabile, lichid
în cantități mari.
Tratamentul local: după anestezie aplicativă se
aplică fermenți proteolitici
(tripsina, himotripsina, terillitina) și se înlătură
depunerile necrotizate. Apoi se
recomandă irigarea și tratarea cu antiseptice
(furacilină, ectericid, metronidazol ş.a.);
aplicații cu preparate antiinflamatorii și
cheratoplastice. Respectarea sistematică a
igienei cavității bucale.
2.Manifestările alergiei medicamentoase în
regiunea oro-facială la copii. Etiologia.
Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Alergie medicamentoasa – o boală caracterizată prin
prezența unei reacții secundare la medicamente, însoțite
de manifestări clinice generale sau locale.
Cele mai frecvente medicamente ce provoacă alergie:
 medicamente din grupul peniciline;
 insulină;
 sulfamide;
 barbiturice;

Cauze

 utilizarea prelungită și frecventă a anumitor

medicamente;
 predispoziție genetică;
 boli fungice ale pielii;
 boli alergice (febra fânului, astmă).

În tratamentul medicamentos oral probabilitatea reacțiilor

alergice este mai mică decât în administrare
intramusculară și intravenoasă.

Simptomele

 tuse, tulburări respiratorii;

 strănut, prurit nazal, de descărcare de gestiune,
congestie nazală;
 erupții cutanate însoțite de mâncărime;
 șoc anafilactic (pierderea cunoștinței, stop respirator).
 febră;

Diagnostica
Diagnostica alergiei medicamentoase  deține  de medicul-
alergolog, care numește:
 hemoleucograma completă;

Tratamentul 
Necesar pentru tratamentul alergiilor medicamentoase:
 antihistaminice;
 corticosteroizi topici;
  imunoterapie.

3.Dispensarizarea copiilor la stomatolog.

Etapele dispensarizării copiilor la stomatolog.
Dispensarizarea copiilor trebuie efectuată pe etape,
în funcție de diverşi factori:
situația epidemiologică, nivelul asistenței
stomatologice (posibilitățile asigurării cu
personal medical, cu utilaj, instrumentar, remedii
medicamentoase și profilactice
etc.).
Aplicarea în practică a dispensarizării trebuie să se
bazeze în primul rând pe principiul de circumscripție
(de sector) și se organizează după următoarele etape.
Prima etapă: de inregistrare
Asistența stomatologică se organizează într-un
sector concret (in colectivitățile organizate de copii:
creşe, grădinițe de copii, școli, gimnazii, licee etc.);
se stabilesc legaturi cu conducerea instituției de
copii și cu stația sanitar-epidemiologică în
vederea organizării asistenței stomatologice copiilor;
se colectează date privind
cantitatea fluorului din apa potabilă; se apreciază
situația epidemiologică – în baza datelor precedente
ale examinării și sanării cavitații bucale copiilor; se
perfectează documentația medială necesară: lista
copiilor în funcție de vârstă, fișele de sanare a
cavității bucale ale copiilor etc.
Etapa a doua: examinarea și sanarea primară
Se organizează examinarea stomatologică a copiilor
și sanarea primară a cavitații
bucale.Datele obținute în urma examinării și sanării
cavitații bucale vor sta la baza formării grupelor de
dispensarizare a copiilor și a alcătuirii planului-
grafic de activitate a medicului pentru anul viitor.

Etapa a treia: realizarea planului de dispensarizare

Realizarea planului de dispensarizare: se

organizează examinarea, sanarea cavității
bucale și aplicarea metodelor de profilaxie la nivel
de grup copiilor, în conformitate cu termenele de
dispensarizare (cu grupa de dispensarizare).
După examinarea și sanarea primară a copiilor, în
scopul respectării intervalelor de examinare și
sanare, se recomandă de început sanarea secundară
şi aplicarea măsurilor de profilaxie copiilor din
grupa III de dispensarizare, apoi celor din grupa II,
preșcolarilor, iar apoi copiilor din grupa I de
dispensarizare. Această consecutivitate permite de a
realiza mai eficient planul de dispensarizare și o
antrenare maximă a copiilor în dispensarizare.
La sfârșitul anului fiecare medic alcătuiește planul-
grafic de activitate pe anul viitor. Medicul, după
formule speciale, în baza datelor anului curent, poate
calcula volumul de lucru pentru anul .

Etapa a patra:profilaxia in sistemul de dispensarizare

Profilaxia în sistemul de dispensarizare presupune
transferarea accentului asupra lucrului profilactic în
toate grupele de dispensarizare. Pe baza rezultatelor
pozitive ale realizării planului de dispensarizare
trebuie să se micșoreze numărul de copii cu
complicații ale cariei dentare, cu afecțiuni ale
parodonțiului etc., și deci se câștigă
timp de lucru, care trebuie folosit pentru realizarea la
maximum a metodelor de profilaxie în grup.
Aprecierea eficienței realizării programei de
profilaxie a cariei dentare la copii se efectuează
dupa  următorii indici:
1. Numărul copiilor cu dinți intacți, ceea ce permite
aprecierea eficienței profilaxiei primare a cariei
dentare.
2. Stabilizarea procesului carios-prin micşorarea:
a) ratei cariei;
b) frecvenței recidivelor cariei (cariei secundare);
c) frecvenței complicațiilor cariei;
d) numărului dinților permanenți extrași;
e) frecvenței copiilor care necesită tratament;
f) frecvenței copiilor cu gradul III de activitate a
cariei.
3. Numărul copiilor cu complicații ale cariei, cu
focare odontogene cronice si de alergizare a
organismului.
Realizarea programului de profilaxie a principalelor
afecțiuni stomatologice este cea mai eficientă atunci
când se aplică metoda dispensarizării copiilor. La
începutul realizării planului dispensarizării se adoptă
măsuri profilactice la nivel de stat sau de grup, ca
ulterior să fie aplicate cele individuale.

Etapa a cincea : profilaxia individuala,reabilitarea in

sistemul de dispensarizare 
Profilaxia individuală, reabilitarea în sistemul de
dispensarizare are scopul de a perfecționa, de a
ridica la un nivel calitativ superior sistemul
dispensarizării și eficiența programului de profilaxie
a principalelor afecțiuni stomatologice la copii.
În baza factorilor individuali de risc pentru
afecțiunile stomatologice, în cazul fiecărui copil se
planifică și se aplic individual măsurile şi remediile
curativ-profilactice.