Modelarea spațială prin tricotarea integrată a produselor de tip fustă

Cuvinte cheie: Structuri tricotate, curbe SPLINE, model ochi de tricot, parametri geometrici,
simulare 3D, randare.

În informația dată se prezintă contribuții originale și tehnici de modelare a unui ochi

normal de tricot glat cu utilizarea curbelor spline de tip Bezier și de tip Hermite, elaborate de
către autori. În baza modelelor propuse se pot face simulările tuturor structurilor de tricot din
bătătură în trei dimensiuni, pornind de la structurile de bază spre structuri de tricot mai
complexe. A fost concepută reprezentarea tridimensională a traiectoriei firului în sfertul de ochi
în programul gratuit POV-Ray utilizând parametrii stabilțți în model.
Aceste simulări vor permite imitarea formei și a comportamentului tricotului în diverse
condiții (deformări, modificări ale poziției elementelor de bază ale ochiului și a parametrilor
geometrici), care pot fi impuse in cadrul proiect􀄃rii structurilor noi de tricot și vor facilita
stabilirea cu exactitate a parametrilor tehnologici necesari pentru fabricarea acestor tricoturi.
Modelarea tridimensională și reprezentarea grafică a modelelor constituie practic nucleul
programelor pentru CAD/CAM. Aria de utilizare a modelelor geometrice pentru structurile de
tricot se întinde de la scopuri didactice pana la prelucrări complexe de imagini ce permit
extragerea de informații suplimentare de mare valoare. Fară de modelele clasice, modele care
utilizează curbele Spline oferă o precizie mult mai înalte pentru parametrii cercetari datorită
capacităților superioare ale curbelor spline cubice de aproximare. În lucrare se prezintă mai
multe tehnici de modelare a structurilor de tricot cu curbe spline de tip Bezier și Hermite și
determinarea parametrilor tehnologici în baza acestora. Proprietățile curbelor Spline permit
controlul și modificarea simultană a câtorva parametric geometrici, făcând posibilă simularea și
vizualizarea tricotului, conform cerințelor clientului, sau elaborarea unor tricoturi cu proprietăți
noi. Aprofundarea acestui studiu va permite depistarea factorilor ce influiențează decisiv forma
si proprietățile tricoturilor proiectate.
Procesul de transformare a firului în ochiuri nu poate fi înc ă considerat controlabil în
totalitate, din cauza unor aspecte care încă nu sunt cunoscute sau complet elucidate. De aceea,
atât calitateatricotului, cât și caracteristicile sale dimensionale la scoaterea de pe mașina de
tricotat nu pot fi în general apreciate cu exactitate, ci doar estimate intuitiv. Aceasta face ca
adesea ceea ce reprezintă un tricot acceptabil pentru producător să devină inacceptabil pentru
consumator, în cazul în care tricotul supus purtării și spălărilor își schimbă aspectul și își
modifică substanțial dimensiunile.

Modelul ochiului normal de structură glat descris cu curbe Spline de tip Bezier
Randarea unui ochi în baza model􀄃rii cu curbe
spline de tip Bezier
(parametri de structur􀄃: W=3,4; H=4,8; R=0,8;
lungime spline = 23,581).
Vizualizare din diferite unghiuri (a) – vedere de
sus, (b) – lateral

Randarea unui ochi în baza model􀄃rii cu curbe

spline de tip Bezier (parametri de structur􀄃:
W=3,4; H=4,8; R=0,8; lungime spline = 47,162)
Vizualizare din diferite unghiuri (a) – vedere de
sus, (b) – lateral.

Simularea unei structuri Glat cu curbe Spline de

tip Hermite

Simularea unei
structuri Patent
1:1 cu curbe Spline
de tip Hermite
Concept şi aplicaţii 3D în tricotaje

Conceptul 3D, asociat adesea cu forma, permite modelarea şi animaţia produsului oferind o
reprezentare grafică a realirtăţii virtuale, în activitate de proiectare.
Abordarea tridimensională a domeniului tricotajelor a condus la identificarea a 4 directii în care
sistemul 3 D îşi găseşte aplicaţie. Lucrarea abordează domeniul tricoturilor sub aceste aspecte,
fiind prezentate pentru fiecare grupă, exemple considerate reprezentative.
A. Produse 3D sau repere conturate spaţial, realizate prin tricotare
Forma de prezentare a materialelor textile pentru diferite aplicaţii din domeniile articolelor de
îmbrăcăminte sau tehnice-medicale poate fi  reprezentată de o suprafaţă în spatiu, realizata prin
tricotare şi nu prin asamblare/coasere. Este de menţionat faptul că tehnologia de tricotare este
deosebit de flexibilă sub aspectul formei tricotului, deoarece permite obţinerea de repere/detalii
cu conturare spatială, până la produse complete. În lucrare se prezintă produsul bască pentru
femei, caracterizat sub aspectul formei şi tehnologiei de realizare prin tricotarea cu rânduri
incomplete pe maşini rectilinii.
Tricoturi conturate tridimensional
Tehnica conturării 3D nu este nouă – primul caz de aplicaţie este realizarea călcâielor la ciorapi
pe maşini circulare cu diametru mic, apoi, începând din anii ´70 a fost şi este utilizată cu succes
pentru produsele fully-fashion (cu grad înalt de asamblare) de îmbrăcăminte produse pe maşinile
rectilinii de tricotat.
Preformele tricotate conturate tridimensional au apărut la începutul anilor `90, favorizate de
dezvoltarea tehnologiei de tricotare pe maşini rectilinii – apariţia generaţiilor de maşini
electronice, dezvoltarea sistemelor CAD, a dispozitivelor de tragere concentrată cu baghete,
utilizarea platinele de închidere. Deşi s-au făcut progrese semnificative în acest domeniu în ce
priveşte diversitatea formelor obţinute, acest tip de preforme se află deocamdată încă în stadiu de
laborator.
Conturarea spaţială se bazează pe trei metode:
 utilizarea unor combinaţii de structuri sau evoluţii diferite, care să prezinte o dispunere
diferită. Limitările acestor tricoturi se referă la lipsa de omogenitate a proprietăţilor
întregului material şi diversitatea redusă de forme.
 utilizarea lungimii de ochi dinamice, zonele cu ochiuri de lungimi diferite prezentând
geometrii diferite. Ambele metode sunt restrictive şi limitative. Din acest motiv,
preformele conturate spaţial sunt produse cu a treia metodă.
 tehnica tricotării de rânduri incomplete, cu menţinerea ochiurilor pe acele selectate să
staţioneze până în momentul reintroducerii în lucru - succesive sau simultane. Prezenţa
unui număr suplimentar de rânduri determină modificarea dispunerii plane a tricotului, în
conformitate cu poziţionarea, forma şi dimensiunile zonelor de rânduri incomplete. Ca
evoluţii de bază se pot utiliza glat şi patent, cea mai des întâlnită fiind evoluţia glat.
Preformele conturate 3D pot fi clasificate având în vedere tipul tricotului supus conturării:
o tricoturi plane, indiferent de legătura utilizată – se pot obţine forme extrem de
diverse, de la spirale, la semisfere, sfere complete sau cuburi.
o tricoturi tubulare, a căror conturare spaţială creează tuburi cu diverse geometrii,
utilizabile ca preforme pentru materiale compozite destinate tuburilor de
canalizare.
Proiectarea şi realizarea acestui tip de tricoturi 3D implică convertirea formei 3D finale la forma
plană iniţială, numită desfăşurata tricotului. Indiferent de tipul tricotului, plan sau tubular,
desfăşurata prezintă zonele de conturare spaţială dispuse astfel încât să se obţină forma dorită.
B. Tricoturi cu structuri tridimensionale
 Analiza tricoturilor prin prisma corelaţiei structură – formă a condus la identificarea unei grupe
de tricoturi la care structura joaca un rol determinant în realizarea formei tridimensionale, cu
valori considerabile ale grosimii în raport cu diametrul firului. Este cazul tricoturilor stratificate
multistrat / distanţate sau a materialelor compozite la care în timplul tricotării este alimentat un
alt strat de material. Forma specifică a capului acului permite străpungerea materialului inserat.

Tricoturi sandwich cu legătură prin fire - Tricoturile "distanţate" au multiple aplicaţii,

deoarece sunt foarte flexibile ca structură, formă şi proprietăţi:
- stabilitate dimensională şi elasticitate dirijate prin alegerea structurii celor două suprafeţe, a
materiei prime şi a tratamentelor de finisare;
- confort sporit în exploatare datorită cantităţii mari de aer înglobat, ceea ce permiteintensificarea
schimburilor de căldură şi umiditate;
- masa unităţii de suprafaţă mult mai mică decăt cea a materialelor convenţionale.
Tricoturile "distanţate" constituie o alternativă la materialele compozite stratificate (de ex.
ansamblul caşerat pentru tapiserie auto), prezentând şi avantaje legate de tehnologie de obţinere
nepoluantă şi reprezintă materiale reciclabile, fiind realizate din aceleaşi tipuri de materii prime.
Costurile de producţie sunt mult mai reduse, datorită producerii lor într-o singură fază.
Tricoturile sandwich sunt caracterizate de o voluminozitate foarte mare în raport cu masa relativ
redusă, determinând o permeabilitate la aer sporită. Grosimea finală a tricoturilor variază între
1,5 şi 10 mm, funcţie de ecartamentul fonturilor. Pentru aplicaţii speciale se poate ajunge până la
60 mm grosime. Firele care realizează conexiunea pot fi de diferite tipuri. Des utilizate sunt
firele monofilamentare, cu o comportare deosebită la solicitările de compresiune, transmise
întregului ansamblu.
Tricoturi sandwich cu legătură prin fire se pot realiza şi utilizând tehnologiile de tricotare pe
direcţia bătăturii. Grosimea tricoturilor este redusă, fără posibilităţi de mărire, ceea ce implică o
limitare. Din punct de vedere structural, nu există diferenţe între tricoturile sandwich produse pe
maşini rectilinii şi cele realizate pe maşini circulare. Din punct de vedere tehnologic,
perfecţionările aduse mecanismelor maşinilor rectilinii permit prelucrarea firelor de modul înalt
de tip sticlă, carbon sau aramidă şi în consecinţă obţinerea unor tricoturi sandwich utilizabile ca
material de ranforsare pentru compozite. Posibilităţile de selectare la tricotare şi la transfer,
precum şi tragerea concentrată sunt alte avantaje importante ale tehnologiilor pe maşini rectilinii.
Cel mai simplu tricot sandwich este alcătuit din două straturi glat, legate în rânduri prestabilite
de fire ancorate în structură – figura 11. Independenţa straturilor exterioare reclamă obligatoriu
structuri cu evoluţii de bază glat: glat, glat derivat.

                   
Fig. 11. Tricot din bătătură sandwich cu evoluţii glat –

C. Efecte în tricot cu dispunere spaţială

Dispunerea 3 D a elementelor structurii poate conduce la obţinerea pe suprafaţa tricotului a
diferitelor efecte în relief. În acest sens se pot exemplifica efectele de “val”(fig. 21) “cofraj de
ouă” (fig. 22) şi structurile jacard prin aplicare (fig. 23).

              
                                      a)                                                                             b)
Fig. 21. Structuri patent cu efecte de “val”
Efect de  „cofraj de ouă” - fig. 22 - se obţine din corelarea structurii fang inversată pe grupuri
de ace cu executarea de deplasări ale fonturi în sensuri contrare un anumit numǎr de rânduri. Pe
înălţimea raportului este necesară şi executarea de deplasări succesive în acelaşi sens. Se obţine
astfel o dispunere spaţială a şirurilor din cele douǎ grupuri de ace, prin înclinarea lor în sensuri
opuse. Aşadar efectul de zig-zag pe orizontalǎ este conferit de structurǎ, iar cel pe verticalǎ, prin
deplasare.

          
 Fig. 22. Tricot cu efect de „cofraj de ouă”
Efect de culoare de tip jacard în relief  

                 
                                             a)                                                                                   
b)
 Fig. 23. Tricoturi jacard în relief
În cazul tricoturilor jacard prin aplicare, ochiurile normale realizate din firele de aplicare au
dimensiuni minime şi se vor dispune în relief, pe când cele din firul (firele) de fond doar se
alungesc, rǎmânând în planul tricotului (fig. 23.a,b). Aşadar, ochiurilor din cele tipuri de fire au o
dispunere diferenţiată, unele în relief conform desenului, celelalte în planul tricotului.
D. Reprezentarea tridimensională a ochiurilor
Ţinand seamă că pentru consolidarea elemntelor structurii trebuie să se realizeze puncte de
legare între evoluţii si că firul are o grosime exprimată prin diametrul F, structurile tricotate,
chiar şi cele plane pot fi reprezentate  în sistemul XYZ, astfel încât  şi ochiul normal va avea
proiecţii în toate cele 3 plane.
Concluziile care se desprind  pot fi sintetizate în următoarele:
- diversitatea formelor tricoturilor, posibile de realizate mai ales pe baza tehnologiei de tricotare
din bătătură, asigură o foarte bună corespondenţă din punct de vedere dimensional (forma) cu
destinaţia produsului;
- reprezentarea 3 D a ochiuilor rezolvă problemele de modelare şi este posibilă de realizat
folosind fie programe de grafică pe calculator (AUTOCAD, COREL DRAW, etc), dar mai ales
soft-ware specializat.
  
2.2. Identificarea aplicaţiilor tricoturilor cu dispunerea în relief a ochiurilor, pentru articole de
îmbrăcăminte şi tehnice (Banci de imagini)

Concluzii

În cadrul acestei lucrări au fost prezentate contribuții originale elaborate de către autori privind
modelarea structurilor tricoturilor din bătătură cu utilizarea curbelor Spline de tip Bezier și
Hermite. Pentru ambele tipuri de curbe Spline au fost elaborate modele geometrice ale ochiului
normal, prezentate relațiile de calcul utilizate în fiecare model geometric, au fost stabiliți
parametrii de control, au fost concepute reprezentările tridimensionale ale traiectoriei firului și
elaborate simulările unor structuri cu curbe Spline de tip Bezier și Hermite.
În urma elaborării și aplicării acestor contribuții pot fi aduse următoarele afirmații generale:
1. Curbele spline pot fi folosite în practică la simularea oricărei curbe de formă complexă.
Acestea pot fi folosite în plan (în două dimensiuni) sau în spațiu (în trei dimensiuni).
2. Fiind stabilit modelul unui ochi de tricot normal devine posibilă modelarea unei structuri
de tricot de orice complexitate.
3.Lungimea firului din ochi este parametrul de bază al oricărei structuri, toți ceilalți
parametri de structură fiind determinați în funcție de lungimea firului din ochi. Acest
parametru poate fi ușor și exact stabilit prin determinarea lungimii curbei Spline din care
este constituit ochiul de tricot.
4. Volumul însemnat de calcule complexe și laborioase în vederea determinăi exacte a
parametrilor de structură a fost eliminat prin elaborarea modelelor de ochiuri descrise prin
intermediul curbelor Spline.

APLICAŢII ALE TRICOTURILOR 3D IN DOMENIUL PRODUSELOR DE

ÎMBRĂCAMINTE
Formarea spaţială a produselor de îmbrăcăminte cu ajutorul penselor realizate prin tricotare
Realizarea penselor cu orientare orizontală  - Pensele cu orientare orizontală se utilizează în
general la produsele cu sprijin pe umeri pentru modelarea prosusului în zona bustului. Direcţia
penselor este determinată în raport cu linia de simetrie a corpului, respectiv cu linia de simetrie a
reperului tricotat (de ex. reperul faţă al unei rochii).
            Lungimea, adâncimea şi poziţia penselor se stabilesc într-o primă etapă pe şablonul
reperului respectiv, apoi se realizează transpunerea dimensiunilor liniare în număr de ochiuri şi
număr de rânduri necesari reproducerii acestora prin tricotare. De exemplu pentru un tricot glat
cu Do = 3 ochiuri/cm şi Dv =4,4 rânduri/cm, o pensă cu lungimea de 10 cm şi o adăncime de 4
cm (fig.1.) se încadrează într-un spaţiu corespunzător unui număr de 30 ochiuri şi 18 rânduri.
            Realizarea penselor orizontale, prin tricotare, se poate efectua prin mai multe procedee de
lucru, care au ca principiu de formare spaţială tricotarea de rânduri incomplete:
1. Primul procedeu se utilizează în situaţia când o latură a pensei este orizontală, iar
cealaltă latură este înclinată (fig.1.a.). Utilizând relaţiile de calculprezentate anterior, se
stabileşte numărul treptelor de îngustare prin care numărul corespunzător de ochiuri sunt
reţinute la fiecare cursă a saniei cu lacăte, respectiv o dată la fiecare două rânduri.
Ochiurile reţinute treptat vor fi readuse în lucru deodată. Dacă reperul tricotat este
simetric, operaţiile de reţinere şi reluare a ochiurilor vor fi executate alternativ pentru
cele două margini ale tricotului.
2.

           
Figura 1
            b) Al doilea procedeu dă posibilitatea obţineri penselor mai puţin vizibile pe suprafaţa
produsului finit. Pentru acesta, adâncimea pensei se împarte în două părţi egale astfel încât
laturile pensei să fie simetrice în raport cu o linie centrală orizontală. (fig.1.b.).
            Formarea prin tricotare a unei astfel de pense se face prin reţinerea şi reluarea treptată a
ochiurilor din/în lucru.
            La pensele cu adîncime mare se recomandă tricotarea în centrul pensei a unui număr de 2
– 4 rânduri (fig.2), ceea ce echivalează cu realizarea de fapt a două pense separate, procedeu mai
favorabil pentru aspectul exterior al produsului de îmbrăcămite.
            c) Al treilea procedeu constă în divizarea pensei de bust într-un număr determinat de
pense parţiale, adâncimea fiecărei pense parţiale fiind echivalentul a numai două rânduri de
ochiuri. Acest procedeu determină ca  modelarea spaţială respectivă să fie cea mai puţin vizibilă
pe suprafaţa produsului, ceea ce conduce la stabilirea următoarelor recomandări de utilizare:
- tricotul are un desen de suprafaţă foarte bine definit pe care pensele, realizate conform primelor
două procede, pot să-l deformeze;
- pensa de bust, proiectată iniţial pe reperul produsului; are o adâncime foarte mare (peste 8 cm);
- produsul de îmbrăcăminte este destinat bărbaţilor de conformaţii corpolente, unde este necesară
alungirea liniei de mijloc a feţei produsului datorită proeminenţei accentuate a abdomenului.
            Pentru realizarea în această manieră a unei pense cu o deschidere îniţială de 8 rînduri, se
calculează numărul de pense parţiale:         18 rânduri/2 = 9 pense
Numărul de pense parţiale se distribuie uniform între rândurile de tricot aflate între linia bustului
şi linia taliei (fig.3). Lungimea penselor se diminuiază trepat, de la linia bustului  spre linia taliei.
Dacă calculele iniţiale conduc la rezultate sub formă de numere fracţionare, adâncimea iniţială a
pensei poate fi uşor mărită sau micţorată (cu 1 – 2 rânduri) astfel încât să se obţină un număr
întreg de pense parţiale. De asemenea, distribuţia penselor pe suprafaţa piesei tricotate trebuie
astfel calculată încât între pense să rezulte un număr par de rănduri.
Dacă desenul de suprafaţă al tricotului este foarte complex şi deosebit de expresiv visual, iar
difwerenţa dintre perrimetrul bustului şi perimetrul taliei nu este foarte mare, modelarea spaţială
a elementului faţă pentru un produs cu sprijin pe umeri se poate realize prin alungirea feţei (în
raport cu spatele) şi prin reţinerea în cusătura laterală a plusului de material rezultat. Îm cazul
tricotării produselor pentru bărbaţi de conformaţii corpolente, distribuţia penselor parţiale se face
luând în considerare toată lungimea feţei sau, în funcţie de particularităţile de conformaţie ale
purtătorului, pensile pot fi plasate între linia taliei şi linia de terminaţie a produsului.
O altă modalitate de modelare spaţială a feţei unui produs cu sprijin în talie, fără a fi necesară
tricotarea unor pense orizontale) este de a transfera deschiderea pensei de bust pe linia
terminaţiei inferioare, plusul de material rezultat fiind reţinut de terminaţia în structură patent a
produsului.
  

Figura 2 Figura 3
            Realizarea penselor cu orientare verticală - Pensele verticale au în general rolul de a
asigura ajustarea produselor de îmbrăcăminte pe linia taliei. Calculul penselor verticale necesită
iniţial determinarea pe şoblon a lungimii şi adâncimii, precum şi a poziţiei acestora în raport cu
liniile de contur exterior ale reperului. În continuare se exprimă dimensiunile respective în număr
de ochiuri sau rânduri, luând în considerare desimile Do şi Dv ale tricotului în stare relaxată (fig.
4). Pentru linia de simetrie a fiecărei pense verticale se rezervă 1 sau 2 ace pe care se vor deplasa
succesiv ochiurile laterale ce corespund adîmcimii pensei.
            Pentru exemplificare, se consideră necesitatea tricotării unui reper pe care se află două
pense verticale, liniei de mijloc a pensei din dreapta fiindu-I rezervat al 47-lea ac de tricotat (ace
numărate de la dreapta la stânga) de la marginea tricotului.. La prima treaptă de îngustare,
ochiurile de pe acele limitrofe (al 46-lea şi al 48-lea) se transferă pe acul central, care va acumula
în felul acesta trei ochiuri. Urmează deplasarea acestor trei ochiuri pe acul eliberat din stănga şi
apoi deplasarea tuturor ochiurilor din marginea materialului (45 ochiuri) cu doi paşi de ac,
eliberănd astfel două ace din marginea dreaptă. Cu fiecare îngustare, ochiul corespunzător liniei
de mijloc al pensei se deplasează spre stânga cu un ac, iar ochiurile rămase ân dreapta, cu 2 ace.
            După epuizarea îngustărilor, pentru tricotarea celei de a doua părţi a pensei operaţiile se
desfăşoară invers, prin lărgiri succesive.

Figura 4 Figura 5
            Pentru tricoturile cu desime Do mică. Pensile verticale se pot proiecta astfel încăt laturile
plasate spre linia de simetrie a reperului să fie perfect verticale (paralele ci şirurile de ochiuri).
Adăncimea de cambrare  se va plasa de la aceste linii spre marginile laterale ale produsului,
modelarea prin tricotare realizîndu-se mai simplu, iar aspectul exterior al piesei tricotate  poate fi
avantajat ( în special în cazul unor structuri cu desene formate din linii verticale proeminente -
fig.5).
            O altă modalitate de realizare prin tricotare a penselor verticale (recomandată pentru
tricoturile cu desime mare sau cu structură complexă cănd este dificil de transferat ochiurile) este
tricotarea secvenţială a bucăţilor de tricot delimitate de pense, urmând ca după scoaterea
tricotului din maşină bucăţile respective să fie asamblate între ele de-a lungul laturilor penselor
(prin cusături de încheiere ochi cu ochi).
            În unele situaţii, simultan cu realizarea penselor verticale este necesară formarea unui
contur lateral de formă complexă. Acesta se va calcula iniţial separate, după care se însumează
cu transferurile de ochiuri necesare tricotării penselor, astfel încât în final să rezulte forma
necesară.
            Când ajustarea impusă produselor nu este mare, pensile verticale pot fi înlocuite prin
creşterea treptată, pe direcţie verticală, a desimii tricotului (de la linia şoldurilor spre linia taliei)
şi micşorarea treptată a desimii de la linia taliei spre linia bustului.
            În calculele necesare celor două categorii de pense ( orizontale li verticale)  factorul
decisiv îl reprezintă poziţia penselor faţă de direcţia de tricotare şi nu poziţia penselor în raport
cu linia de înălţime a corpului purtătorului. SE impune această observaţie deoarece pot exista
situaţii când unele repere sau elemente ale produselor de îmbrăcăminte sunt tricotate în direcţii
diferite  decât cele clasice.