Sunteți pe pagina 1din 7

Propaganda politca- Jean Marie Domenach

Propaganda nu se poate circumscrie intr-un numar de legi functionale. Propaganda


este polimorfa si dispune de resurse aproape infinite. Propaganda politica nu este
totusi o stiinta care poate fi concentrata in formule. In primul rand, ea utilizeaza
mecanisme fiziologice, psihice si ale inconstientului foarte complexe, dintre care
multe sunt putin cunoscute; in al doilea rand, principiile isi au originea atat in
emipirism cat si in stiinta: sfaturi din experienta, indicatii generale dupa care ramane
sa improvizezi.
Chiar daca nu este o stiinta, propaganda este o tehnica ce utilizeaza din plin rezultatele
uneia sau mai multor stiinte. Ea este expresia acestora, evolueaza odata cu ele. In
primul rand propaganda se sprijina pe analizele stiintifice ale psihologiei si
sociologiei, caci porneste de la cunoasterea fiintei umane, a tendintelor si dorintelor
sale, a nevoilor si mecanismelor psihice, a automatismelor; de la cunoasterea
grupurilor, a legilor de formare si dezintegrare a lor, a influentelor de masa, a limitelor
pe care le impune mediul social. In al doilea rand, caracterul stiintific vine din efortul
de a se constitui un ansamblu de reguli precise, riguroase, verificate, care nu sunt
simple retete si de care trebuie sa tina cont orice propagandist. In al treilea rand, o
actiune propagandista eficienta presupune analiza exacta a mediului si a individului
tinta; doar investigatia stiintifica poate preciza cu exactitate modurile de persuadare si
temele potrivite. Al patrulea argument care atesta caracterul stiintific al propagandei,
in viziunea lui Jacques Ellul, este faptul ca se incearca tot mai mult controlul asupra
actiunii, masurarea cat mai precisa a rezultatelor si constatarea tuturor efectelor.
Daca propaganda stalinista a fost in cea mai buna masura fondata pe teoria lui Pavlov
asupra reflexului conditionat, propaganda hitlerista s-a bazat pe teoria lui Freud asupra
refularii si libido-ului, iar cea americana pe teoria lui Dewey asupra training-ului.
Potrivit lui Domenach, propaganda politica, adica acea intreprindere organizata pentru
a influenta si dirija opinia, apare in sec XX ca urmare a doua elemente esentiale:
aparitia masei moderne si a noilor tehnici de informare si comunicare. In linii mari,
masa moderna apare in urma formarii statelor natiune si a revolutiei demografiei si
habitatului. Statele natiune produc o anumita uniformizare, unificare in structura si
spirit, si o crestere a responsabilitatii indivizilor prin participarea lor la viata politica,
prin transformarea lor din subiecti in cetateni. Democratizarea vietii sociale si politice
duce la cresterea importantei opiniei publice. Concomitent ne aflam in fata unui
proces exploziv de urbanizare si industrializare care duce la dislocarea cadrelor
traditionale, familia patriarhala si comunitatea sateasca, la dezradacinarea indivizilor.
Cartierul impersonal din aglomerarile urbane ia locul catunului si parohiei. Aceste
comunitati care incadrau individul dispar, lasandu-l izolat, dezorientat in fata unei
societati nationale in evolutie rapida, expus brusc solicitarilor exterioare. Individul se
afla in acelasi timp in posesia unei identitati fragile, insuficient cristalizate. Conditia
de muncitor in urban, in zorii capitalismului, insemna adesea mizerie, somaj,
instabilitate adica o permanenta stare de neliniste care il duce spre refugierea in
certitudinile maselor. Individul modern, cu un plus de libertate dar si un plus de
insecuritate devine influentabil si susceptibil de reactii emotionale, adica o tinta
perfecta pt orice propaganda. In acest timp, mijloacele de comunicare a cuvantului
tiparit, a vocii si a imaginii cunosc o dezvoltare foarte puternica, astfel incat devine
aproape inposibil sa te feresti din calea informatiei care gaseste concentrari de oameni,
gata de reactiile cele mai emotionale si mai violente. Pe acest fond are loc succesul
propagandei leniniste si al celei hitleriste.
J. Ellul se refera la evenimentele politice care au favorizat dezvoltarea marii
propagande: WWI, revolutia rusa din 1917, revolutia hitlerista din 1933, WWII, iar
dupa 1944 razboaiele revolutionare din China, Indochina, Algeria, precum si razboiul
rece. Fiecare din acestea a constituit un moment de perfectionare si aprofundare a
propagandei, de identificare a noi aspecte si de cucerire a noi teritorii culturale sau
geografice. Dar propaganda nu ar fi avut mare succes in aceste circumstante, daca nu
ar fi fost indeplinite anumite conditii sociologice:
- societatea trebuie sa posede un dublu caracter: sa fie o societate individualista si in
acelasi timp una de masa. Propaganda nu poate actiona decat intr-o societate
individualista. Atata timp cat exista grupuri solid constituite, individul integrat in
aceste grupuri li se supune, insa, in acelasi timp, este protejat impotriva influentelor
exterioare, impotriva propagandei.supune, insa, in acelasi timp, este protejat impotriva
influentelor exterioare, impotriva propagandei.
Destructurarea grupurilor organice, fenomen corelativ cu industralizarea si
urbanizarea, atat de important, in opinia celor doi autori, pentru aparitia si succesul
unei propagande de masa, este usor recognoscibil si in cazul societatii romanesti, mai
ales dupa instalarea comunismului. Ele sunt insotite, in acest caz, de anihilarea
pluripartidismului si a societatilor civice, comasarea societatilor culturale, reducerea
influentei bisericilor, desfiintarea invatamantului privat si confesional. In plus, pt ca
individului ramas singur in fata partidului-stat sa-i fie suprimata si ultima tentativa de
autonomie, el este deposedat, prin colectivizare si etatizare, de proprietatea
individuala. Astfel atacat, tesutul social se transforma intr-o suma de indivizi aflati la
dispozitia puterii, a masinii sale de propaganda.

Fara propaganda, marile tulburari ale epocii noastre, revolutia comunista si fascismul,
nu ar putea fi concepute. Datorita ei, Lenin a putut instaura bolsevismul; ei ii
datoreaza Hitler victoriile sale, de la preluarea puterii si pana la invazia din 1940.
Inainte de a deveni oameni de stat, conducatori de razboi, cei doi oameni au fost doua
genii ale propagandei si amandoi au proclamat suprematia acestei arme moderne:
”Esentialul este agitatia si propaganda in toate categoriile sociale” – Lenin, iar Hitler –
„Propaganda ne-a permis sa pastram puterea, propaganda ne va da posibilitatea sa
cucerim lumea”.

Propaganda se elaboreaza inaintea actiunii politiei sau armatei si pregateste opera


acestora.

Propaganda a avut un merit mai mare in trecerea Chinei la comunism decat trupele lui
Mao Tze Dong . Radiourile, ziarele, filmele, brosurile, discursurile, afisele combat
ideile, neaga realitatea si isi disputa oamenii.
Desigur, de cand exista rivalitate politica, adica de la inceputul lumii, exista
propaganda si isi are rolul sau. Dintotdeauna, politicienii, oamenii de stat, dictatorii au
incercat sa cultive atasamentul fata de persoana lor si fata de sistemul lor de
guvernare. Desigur, in prezent, formidabilele valuri ale propagandei au drept suport
radioul, fotografia, cinematograful, presa, afisele gigantice si toate procedeele noi de
reproducere grafica. Mijloacelor folosite de-a lungul timpurilor de catre oamenii
politici pt a face cauza lor sa triumfe – mijloace care se leaga de retorica, poezie,
muzica, sculptura, pe scurt toate formele traditionale ale artelor frumoase – li se
adauga o tehnica noua, care foloseste mijloace pe care i le pune la dispozitie stiinta, pt
a convinge si conduce masele.

Termenul de propaganda se desprinde din limbajul latin pontifical: folosit de Biserica


in timpul Contra-Reformei, el era aproape in intregime rezervat vocabularului
eclesiastic pana cand si-a facu aparitia in sec al XVIII-lea in limbajul laic. Cuvantul isi
pierde definitiv rezonanta religioasa abia in sec XX.

Definitii:
1. Bartlett, Political Propaganda: „Propaganda este o tentativa de a influenta
opinia si conduita societatii, in asemenea masura incat persoanele adopta o
opinie si o conduita determinata”
2. Propaganda, communication and public opinion, Princeton: „Propaganda este
limbajul destinat maselor; ea foloseste cuvinte sau simboluri vehiculate de
radio, presa, film. Scopul propagandistului este influentaarea atitudinii maselor
asupra unor probleme ce se preteaza propagandei, care sunt subiecte de opinie
publica”

Propaganda se aseamana cu publicitate prin aceea ca ea incearca sa creeze, sa


transforme sau sa confirme opiniile si foloseste o parte dintre mijloacele pe care
aceasta i le-a furnizat. Deosebirea dintre ele consta in faptul ca ea vizeaza un scop
politic si nu comercial: publicitatea vizeaza un anumit produs particular, in timp ce
propaganda sugereaza sau impune credinte si reflexe care adesea modifica
comportamentul, uneori chiar convingerile religioase sau filosofice.
Proaganda este un mod de persuadare a maselor, al carei stil de schimba in functie de
situatie. Este adevarat ca noua propaganda imprumuta mult din publicitate.

CELE DOUA SURSE ALE PROPAGANDEI

1. Publicitatea
Procedeele comune propagandei si publicitatii sunt numeroase: reclamei ii corespunde
„profesiunea de credinta”, marcii de fabrica(sloganului comercial) – sloganul politic.
2. Ideologia politica
Propaganda de tip publicitar se limiteaza la campanii mai mari sau mai mici, iar
ilustrarea cea mai buna a acestui tip de propaganda este campania electorala.; este
vorba despre o punere in valoare a anumitor idei si a anumitor oameni prin procedee
bine definite, expresie normala a activitatii politice. Fuziunea dintre ideologie si
politica naste un alt tip de propaganda, cu tendinta totalitara, strans legata de progresul
tacticilor. Folosindu-se de toate resorturile umane – nu doar o activitate pasagera, ci
expresia insasi a politicii in actiune, ca vointa de a cuceri, converti si exploata. Este
vorba de marile ideologii politice expansive de la inceputul istoriei
moderne(iacobinismul, marxismul, fascismul) si de confruntarile dintre natiuni si
aliante de natiuni in razboaiele din ultimul secol.
Aceasta propaganda politica s-a nascut cu adevarat in Revolutia franceza: „La
Marseillaise”, boneta frigiana, sarbatorirea Federatiei, a Fiintei Supreme, reteaua de
cluburi iacobine, defilarea in fata palatului Versailles, manifestatiile de masa contra
Camerelor, esafoadele din marile piete, toate resursele propagandei moderne au fost
atunci inaugurate.
Nu va fi niciodata indeajuns subliniat rolul razboaielor moderne, care, favorizand
exaltarea, credulitatea, maniheismul sentimental, au pregatit terenul pt propaganda.
Aceasta intoxcare in 1914-1918 a deschis calea neadevarurilor grosiere ale
hitlerismului. La fel ca in domeniul mecanicii, razboaiele au servit drept laborator pt
tehnicile de dirijare. Propaganda este in asemenea masura legata de razboi incat se
conunda cu acesta. S-ar putea spune ca propaganda este un razboi dus cu alte
mijloace.

Partidul de masa a fost inventat de social-democratie, si tot aceasta a testat cateva


tehnici de propaganda(defilari, simboluri etc) pe care le va folosi mai tarziu in mod
curent. Dar Lenin isi doreste mai mult; el vrea sa insufleteasca aceste mase social-
democrate aflate in mana politicienilor burghezi prin agitatie si propaganda. Impletind
insurectia si propaganda, Lenin si Trotki reusesc in plin razboi sa dezorganizeze
armata si administratia si sa instaureze revolutia bolsevica. Dupa cum scria J.
Monnerot „Puterile destructive ale sentimentelor si resentimentelor umane pot fi deci
utilizate, manipulate de catre specialisti, ca si cum ar fi explozibile pur materiale”

PROPAGANDA DE TIP BOLSEVIC

Aceasta se poate reduce la doua expresii esentiale: dezvaluirea politica (denuntarea) si


sloganul.
Urmand indemnurile lui Marx, „trrebuie sa facem oprimarea reala inca si mai dura,
adaugandu-i apoi constiinta oprimarii, sa facem rusinea si mai rusinoasa facand-o
publica”, Lenin invita pe toti social-democratii sa „organizeze dezvaluiri politice in
toate domeniile”. Aceste „dezvaluiri” constau in a scoate la iveala, de sub toate
sofismele prin care clasele dominante isi invaluie interesele egoiste, natura reala a
acumularilor acestora si fundamentul real al puterii lor; prin aceste demascari se ofera
maselor o „imagine clara” asupra situatiei. Referitor la un eveniment cat de mic din
viata maselor, propagandistul leninist trebuie sa dezvaluie adevarul de dincolo de
aparente, adevarul luptei de clasa, si sa nu lase spiritele sa devieze sau sa se
impotmoleasca in explicatii superficiale si false.
Sloganul releva aspectul combativ si constructivv al acestei propagande. Sloganul este
traducerea verbala a unei faze ce tine de tactica revolutionara. Acest concept-motor
trebuie sa exprime cat mai clar, mai concis si cat mai eufonic obiectivul cel mai
important al momentului: fie, in perioada revolutionara, distrugerea adversarului si
solidaritatea maselor(„Intreaga putere sovietelor!”,”Pamant si pace!”, „Paine, pace,
libertate!” etc), fie, in perioada „constructiei socialiste”, obiectivul planificarii („Sa
indeplinim si sa depasim planul cincinal”).
Un slogan nu este o agitatie goala, el condenseaza tendinta politica a momentului:
„Orice slogan trebuie extras din suma particularitatilor unei situatii politice
determinate”. Orice slogan trebuie sa corespunda nu doar situatiei politice, ci si
nivelului de constiinta al maselor. Secretul succesului revolutiei bolsevice este acesta:
in doar doua cuvinte, Lenin a stiut sa lege si sa exprime cele doua revendicari
fundamentale ale milioanelor de tarani-soldati din armata rusa: „Pamant si Pace”.
Pentru a forma mediul, pentru a propaga in el ideile noi si sloganurile, bolsevismul a
facut distinctia intre doua tipuri de agenti: propagandisti si agitatori. Lenin sustinea ca
agitatorul, plecand de la o nedreptate concreta, nascuta din contradictiile sistemului
capitalist, se va stradui sa nasca nemultumirea, indignarea masei contra acestei
nedreptati strigatoare, lasand in grija propagandistului sarcina de a da explicatia
completa a acestei contradictii.
Lenin sustinea ca trebuie sa se practice denuntarile, demascarile politice pe viu, care
intereseaza intreg poporul: muncitori, tarani, mica burghezie. Pentru aceasta „trebuie
sa avem oamenii nostri, social-democrati, permanent si pretutindeni, in toate paturile
sociale, in toate pozitiile care permit cunoasterea resorturilor interioare ale Statului
nostru”.
Rolul acestor oameni este mai intai sa faca propaganda si agitatie prin toate
mijloacele, avand grija sa isi adapteze argumentele la mediul in care se afla. Una
dintre caracteristicile propagandei comuniste este foarte marea diversitate a presei
sale. In URSS, existau jurnale pt fiecare regiune si fiecare profesie; toate spuneau
acelasi lucru, dar o spuneau in maniera proprie diverselor mentalitati. Pe de alta parte,
nu exista propaganda fara un aport constant de informatii – alimentarea dezvaluirilor
politice cu un flux continuu de stiri ditrijat in toate domeniile profesionale si sociale.
Lenin stia, totusi, ca armatele de propagandisti si agitatori, chiar si atunci cand numara
milioane, nu sunt suficiente pt a aduce victoria daca actiunea lor nu este sustinuta de o
linie politica justa si de realizari practice. Fara acest sprijin, propaganda nu e decat un
verbalism care creeaza iluzii periculoase si incremeneste strategia intr-un stadiu deja
depasit.
Incontestabil, propaganda politica in forma sa moderna a fost inaugurata de bolsevism
si in special de Lenin si Trotki. Datorita talentului de propagandist si agitator, Lenin
lanseaza in 1917 sloganele care insotesc etapele de cucerire a puterii. Trotki se
adreseaza prin radio „maselor in suferinta”, pe deasupra capetelor guvernantilor.
Propaganda a luat insa cea mai mare amploare in China. Mao Tze Dong a fost intr-
adevar strategul si teoreticianul unui nou tip de razboi, care se inspira din experienta
partizanilor si care a fost numit in Franta „razboiul revolutionar”. Mao porneste de la
principiul ca armata trebuie sa fie varful de lance mobil al unei mase in intregime
angajata in lupta. Legaturile instituite de Lenin intre partid si clasa muncitoare au fost
adaptate de catre Mao sub forma raporturilor dintre armata si popor.
Dupa expresia lui Jdanov „spiritul de partid” pune stapanire pe stiinta, literatura,
muzica, sport, etc., pt formarea „omului nou”.
Obsesia declansata, procedeele de punere in scena colectiva, controlul centralizat al
mijloacelor de difuzare, cenzura, exploatarea stirilor, toate acestea nu isi au deloc
originea in marxism leninism, ci intr-o utilizare totalitarista a propagandei.
PROPAGANDA DE TIP HITLERIST
Contributia lui Hitler si Gobbels la constituirea propagandei moderne este enorma.
Exista o mare diferenta intre conceptia leninista asupra propagandei si conceptia
hitlerista. Pt leninisti, propaganda inseamna traducerea strategiei, dar telurile pe care
ea le propune nu sunt mai putin teluri in mod real vizate. Hitlerismul a corupt
conceptul leninist de propaganda. A facut din aceasta o arma in sine de care te servesti
nediferentiat, pt orice scop. Sloganurile leniniste au o baza rationala, chiar daca ele in
fond se adreseaza instinctelor si miturilor fundamentale. Dar atunci cand Hitler invoca
sangele si rasa in fata unei multimi fanatizate care ii raspundea doar prin „Sieg Heil”,
singura lui grija era sa rascoleasca cat mai profund in aceasta multime ura si dorinta
de putere. Aceasta propaganda nu mai vizeaza obiective concrete: ea se raspandeste
prin tipete de lupta, amenintari, prin imprecatii, prin profetii obscure.
Pe de-o parte, propaganda hitlerista se ancoreaza in zonele cele mai obscure ale
inconstientului colectiv, prin exaltarea puritatii sangelui, a insticntelor elementare de
ucidere si distrugere, reinnodand chiar, prin intermediul zvasticii, legatura cu cea mai
veche mitologie solara; pe de alta parte , ea utilizeaza succesiv teme diverse si chiar
contradictorii , preocupandu-se doar de orientarea multimilor spre interesul de
moment.

REGULI SI TEHNICI

„A face propaganda inseamna sa vorbesti despre o idee pretutindeni, pana si in


tramvai. Ea este nelimitata in variatiile sale, cu puterea de adaptare si efectele sale” –
Gobbels.
Propaganda individuala se face prin simpla conversatie, prin distribuirea de fluturasi si
jurnale sau, mai sistematic, din usa in usa.
Discursul public ne pune deja pe drumul propagandei de masa. Este procedeul favorit
al „agitatorului” comunist care profita de un incident oarecare pt a tine un discurs cat
mai simplu si mai clar posibil.
Suporturile tehnice ale propagandei in masa sunt puternice si numeroase. Enumeram
cateva:
Imprimatele. Cartile raman un instrument de baza – importanta „Manifestului
comunist”, a operelor lui Lenin si Stalin in propaganda comunista, la tirajele din Mein
Kampf in Germania.
Pamfletul – arma preferata a propagandei in sec XIX
Ziarul – instrumentul principal al propagandei tiparite
Afisul si manifestul – trebuie sa aiba o prezentare scurta si sa frapeze. Manifestul are
avantajul de a fi putin costisitor si de a putea fi usor si in mod anonim imprastiat;
atunci cand manifestul se reduce la un slogan sau la un simbol se numeste fluturas.
Cuvantul. Principalul instrument de difuzare a cuvantului este radioul. S-a constata ca
vocea umana da viata argumentatiei, o prezenta pe care nu o are un text tiparit, dandu-
i o putere considerabila.
Portavocea este utilizata in reuniunile politice.
Cantecul este si el un vehicul de propaganda, atunci cand este vorba de cantece
revolutionare, politice, epice sau satirice, arma favorita a opozantilor.
Imaginea. Este de mai multe feluri: fotografie, caricatura si desen satiric, portrete ale
conducatorilor. Imaginea este, fara indoiala, instrumentul cel mai socant si eficace.
Perceperea sa este imediata si nu cere nici un efort. Insotita de o scurta legenda, ea
inlocuieste cu suces orice text si discurs.
Spectacolul. Este un element esential al propagandei. Putine manifestari politice de
azi nu cuprind si o parte de spectacol, fara indoiala pt a atrage si distra multimile.
Teatrul a inspirat deseori tehnica propagandei.
Cinematografia este un instrument special al propagandei, foarte eficace, fie ca este
folosit pt valoarea sa documentara, fie ca e folosit ca teatrul, pt a propaga anumite teze
prin intermediul unei vechi legende, al unui subiect istoric, sau al unui scenariu
modern.
In cele din urma, televiziunea aduce in case o imagine animata si sonora. Ea ofera
propagandei un minunat instrument de persuasiune: vizualizarea oratorului ii confera
acestuia o prezenta completa, iar spectacolul devine vizibil pt toti.

PRINCIPALELE MIJLOACE ALE PROPAGANDEI