Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iunie 2008
CUPRINS:
INTRODUCERE
Motivatia temei
1.3.1. INSULELE ALAND
sI RELIGIOASĂ
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
MOTIVAŢIA TEMEI
Am ales aceasta tema în speranta ca voi descoperi ce s-a facut si ce se va face pentru
combaterea discriminarii rromilor si a xenofobiei.
În urma cercetarii, pentru elaborarea lucrarii, am speranta, ca viitor asistent social
voi stii mult mai bine cum voi putea ajuta la combaterea discriminarii
Asa cum rezulta din documentul de drept international , suveranitatea pare a nu fii un
concept metafizic , nici parte a esentei statalitatii , ci este pur si simplu un termen care
desemneaza totalitatea cerintelor particulare si foarte extinse pe care , de obicei , statele le
stabilesc in relatiile cu alte state . Daca se porneste de la ideea ca suveranitatea a ajuns sa implice
existenta a ceva inerent în natura statelor , împiedicându-le sa supuna anumitor legi , aceasta
este o falsa doctrina pe care realitatea relatiilor internationale nu o confirma .
Un principiu asupra caruia se pare ca exista un acord universal este acela ca suveranitatea
este un atribut al statalitatii si ca numai statele pot fi suverane . Definitia clasica a „statului” este
gasita in Conventia asupra drepturilor si îndatoririlor statelor de la Montevideo 1933 , art.
1: „ Statul ca persoana a
dreptului international trebuie sa fie caracterizat prin :
o populatie permanenta
o teritoriu delimitat
o guvern
Statele garante sau neutre sunt state independente a caror existenta sau neutralitate a
fost stabilita printr-un tratat international .
Statul independent protejat a încredintat unele din atributele sale prin intermediul unui
tratat , unui stat protector , dar care îsi pastreaza autonomia interna deplina si dreptul general de
a controla relatiile externe , cu exceptia situatiei în care acest control a fost delegat prin
dispozitiile specifice ale tratatului .
Statalitatea asociata este un concept relativ modern care s-a nascut din discutiile purtate
la Natiunile Unite cu privire la exercitarea autodeterminarii de catre teritoriile fara guvern
propriu . Statul modern asociat este cel mai aproape de statul independent protejat , atributul
esential fiind capacitatea unilaterala de a pune capat „ asocierii ” cu alt stat .
Teritoriu international este analog statului garant si este creat sub supravegherea sau
controlul international , pentru a raspunde situatiilor politice particulare .
Stat vasal supus suzeranitatii altui stat , are o oarecare personalitate internationala , dar
este supus unui control mai mare de catre statul suzeran , decât este cazul cu statele protejate .
Statul de vasalitate poate fi definit atât prin tratat , cât si prin relatiile destul de vagi, curente si
personale , care îsi au originea în legea feudala .
Condominium este un teritoriu aflat sub suveranitatea comuna a doua sau mai multor
puteri guvernamentale . În timp ce legislatia nationala , intr-o asemenea situatie , nu se extinde
automat asupra condominiumului , acesta nu are , in general, personalitate internationala ,
independenta .
Statul dependent protejat . În timp ce este numit stat si deseori are o independenta
simbolica , este , in fapt , dependent de puterea protectoare si are un statut international foarte
limitat .
Scurta prezentare aduce in prim plan doar câteva din problemele complexe aparute în
descrierea statalitatii , suveranitatii si promovabilitatii internationale .
Natura suveranitatii teritoriale implica în mod necesar limitarea fundamentala prin care
nici un stat nu are dreptul de a-si impune vointa pe teritoriul altui stat , cu exceptia unor situatii
speciale .
Suveranitatea statului este de asemenea limitata prin dreptul comun si cel general , cum ar
fi dreptul de trecere autorizata si libertatea navigatiei in largul marii si prin canale navigabile
internationale .
Un sistem distinctiv de asigurare a unui anumit grad de autonomie culturala si religioasa
a fost sistemul millet promovat de Imperiul Otoman . Millet avea directii religioase , fiecare
comunitate religioasa având autoritatea de a reglementa anumite probleme si de a strânge taxele
datorate guvernului otoman central .
Confederatia Germana s-a bazat pe etnicitate si limba , iar drepturile a ceea ce a fost
considerata minoritate etnica polona în Rusia au fost garantate prin crearea Regatului Poloniei ,
desi acesta a durat un an , pâna când Rusia a înabusit o revolta poloneza .
Constitutia Belgiei din 1878 a continut , de asemenea , garantii pentru minoritatile greaca
si turca , dar încercarile cele mai constiente si complete de a proteja minoritatile etnice sau de alt
tip , prin mijloace legale internationale , au fost asa-numitele tratate asupra minoritatilor ,
adoptate la sfârsitul primului razboi mondial si ulterior raportate de Liga Natiunilor.
Conventia asupra drepturilor civile si politice , prin art.27 , se refera în mod special
la problema minoritatilor .Aceasta
prevede:
„În acele state în care exista minoritati etnice , religioase sau
culturale , persoanele care apartin unor asemenea minoritati nu trebuie sa li se refuze dreptul
comun cu al celorlalti membri ai grupelor lor , de a se bucura de propria cultura , de a profesa si
de a practica propria religie sau de a-si folosi propria limba” .
Art.2 cere între altele ca partile sa ia „masuri concrete si speciale pentru a asigura protectia si
dezvoltarea adecvata a anumitor grupuri rasiale sau a indivizilor care fac parte din acestea , în
scopul de a le oferi garantia faptului ca se pot bucura în mod deplin si egal de drepturile omului
si libertatile fundamentale”.
Dintre tarile Europei , câteva au prezentat rapoarte asupra masurilor speciale adoptate
privitoare la populatia de romi.
În Ungaria pâna spre sfârsitul anilor ’70 , politica s-a bazat în principal pe efortul ca romii sa
beneficieze de aceleasi drepturi si sa se conformeze acelorasi îndatoriri ca restul cetatenilor .
Italia , de asemenea , pune accent pe integrare si educatie prin „Operi Nomadi”, care permite
copiilor romi sa aleaga între integrarea completa intr-o clasa obisnuita , sa frecventeze cursurile
unei scoli obisnuite cu asistenta speciala sau sa frecventeze cursurile speciale.
Spania a adoptat masuri pentru promovarea înlesnirilor educationale pentru basci si planuri
pentru adoptarea unui organ administrativ pentru comunitatile de romi si un „Plan national
pentru progresul tiganilor”.
Statul este privit ca o colectie de coalitii bazate pe interesul personal sau pe cel al claselor
economice. Cu toate acestea , adesea realitatea arata ca legaturile etnice sau lingvistice sunt mult
mai influente decât considerentele de clasa sau cele individuale în provocarea sau aplanarea
multora dintre conflicte.
2. Existenta reala a minoritatilor si a statelor puternic eterogene în lumea contemporana este
în contradictie cu teoria statului-
natiune.
3. Teama specifica tuturor tarilor , în special a statelor nou formate , ca recunoasterea
drepturilor minoritatilor ar putea încuraja fragmentarea sau separarea.
Violenta care a rezultat din aceste confruntari politice majore a cuprins noi state , acolo unde
ea a izbucnit din cauza conflictelor etnice nerezolvate , în perioada independentei , dar si în state
mai vechi , ale caror minoritati au devenit mai constiente si mai dornice de afirmare sau cele care
îsi reînnoiesc vechile cereri
Fiintele umane sunt organizate în societati , si putine drepturi pot fi considerate ca
pur”individuale”.Dupa cum s-a remarcat , dreptul la religie , educatie , limba , are sens , în
general , numai daca poate fi exercitat în concordanta cu celelalte drepturi. Drepturile „politice”,
de exemplu , dreptul de a participa la guvernare si la autodeterminare presupune existenta unei
colectivitati. Asa-numitele drepturi „colective”sau drepturi de „generatia a treia”au mica
însemnatate daca membrii individuali ai colectivitatii nu beneficiaza de ele.
Anumite drepturi umane sunt de o importanta deosebita pentru protejarea drepturilor grupului
sau ale comunitatii.
În timp ce libertatea de religie este considerata în mod obisnuit dreptul „individual” ,
drepturile religioase sunt fundamentale pentru protectia drepturilor grupurilor minoritare ,
indigene sau altor grupuri.
Considerate pietre de temelie în multe culturi , practicile religioase au fost deseori obiectul
discriminarii din partea majoritatii. Intoleranta statului , a majoritatii fata de diversitatea
religioasa a depasit probabil prejudecata rasiala , ca motivatie fundamentala împotriva violarii
drepturilor omului în lume.
În cele ce urmeaza prezint cazurile Insulelor Aland , Groenlandei si Feroe , Ţarii
Bascilor Cataloniei si Tirolului de
Sud.
Limba oficiala este suedeza , prin acordul încheiat în 1921 , Finlanda s-a angajat sa ocroteasca
limba , cultura si trasaturile suedeze ale Insulelor Aland.
Parlamentul este ales prin vot direct si secret si are competenta de a adopta legi provinciale în
sectoare importante ce tin de competenta sa: educatie , cultura , sanatate , servicii medicale ,
industrie , comert , protectia mediului etc.
Groenlanda a fost atasata la Regatul danez pana în anul 1814 si a fost colonie daneza din
1814 pana la integrarea ei deplina în Danemarca, în anul 1953.
Limba principala în insula este dialectul groenlandez,dar atât acesta cât si limba daneza pot
fi folosite în scopuri oficiale.
Danemarca nu este federatie, dar legea recunoaste o autonomie locala larga, similara cu
cea din mai multe state federale.
Insulele Feroe au un regim autonom din anul 1948, acest regim fiind prevazut în Actul de
guvernare din martie 1948 si defineste insulele ca „o comunitate autonoma” a Regatului.
Constitutia daneza prevede ca: „Danemarca este un stat unitar care include, în afara de
Danemarca propriu-zisa, Groenlanda si Insulele Feroe”.
Acest regim se întemeiaza pe delegarea de catre Parlament si guvern a unor puteri
Constitutia Spaniei din anul 1978 recunoaste privind în mod expres principiul autonomiei,
contine prevederi detaliate privind obtinerea statutelor de autonomie si delimiteaza puterile
guvernului central de cele ale regimurilor autonome.
Regiunile autonome pot încheia acorduri între ele, cu conditia sa informeze parlamentul, iar daca
acordul depaseste competentele lor exclusive, cu aprobarea acestuia.
În regiunile respective, limbile spaniola, basca si catalona sunt oficiale si pot fi folosite
liber.
Constitutia spaniola acorda „autonomie financiara” regiunilor autonome, în
conformitate cu principiile de coordonare si de solidaritate între toti spaniolii.
Un alt drept fundamental care este larg acceptat ca fiind un principiu general
al dreptului international este interzicerea discriminarii pe criterii rasiale.
Acest drept „individual” este în mod evident relevant pentru membrii gruparilor rasiale,
etnice indigene si sta la baza multor reclamatii adresate de grupurile minoritare organizatiilor
internationale.
Începând din anul 1955, dupa semnarea Tratatului de Stat al Austriei si restaurarea
deplina a suveranitatii Austriei, aceasta tara a jucat un rol din ce în ce mai mare în eforturile
depuse de Tirolul de Sus pentru a obtine o autonomie largita.
În anul 1966 a fost adoptat un acord cunoscut sub numele de „Pachet”. „Pachetul”
consta dintr-un numar de 137 de masuri administrative si legislative, pe care guvernul
italian urma sa le ia pentru a îmbunatati si amplifica autonomia Tirolului de Sud.
În regiunea Trentino Alto Adige, limba germana este recunoscuta ca având statut egal
cu limba italiana, care este „limba oficiala” a statului. Oricare din aceste limbi poate fi folosita
înaintea curtilor si autoritatilor din regiune, desi incapacitatea multora dintre oficialitati de a
vorbi fluent ambele limbi a împiedicat aplicarea acestui principiu multi ani. Educatia elementara
si gimnaziala se face în limba materna a copilului, iar procesul de învatamânt în Trilolul de Sud
se face in scoli separate, germane si italiene.
Italia se compune din 20 de regiuni autonome, din care 5 au statut special, iar
doua Trentino-Alto-Adige si Friulli-Giullia-Venetia se bazeaza pe tratate.
Autonomia ia, în general, forma drepturilor lingvistice, prevazând, între altele, educatia
bilingva sau separata si politici preferentiale de angajare pentru rezidentii din regiune. Exista o
comunitate francofona în Valle d’Aosta, plus alte minoritati lingvistice , între care friulani
sardinieni, slavi si ladini.
Situatiile prezentate sunt unice, au origini si ratiuni istorice diferite, cu toate acestea, in
ceea ce priveste continutul lor, pot fi considerate ca elemente de baza: limba, educatia
participarea la serviciile guvernamentale pe baze locale, probleme economice si accesul la
resurse locale.
În ceea ce priveste limba, în cazurile în care o regiune autonoma este locuita în
majoritate de o populatie minoritara, se prevede folosirea limbii acesteia – fie ca limba nationala,
fie ca limba locala. Limba materna este principiul instrument de transmitere a culturii si
identitatii, astfel încât o atentie speciala s-a acordat în învatamântul în limba materna, adoptându-
se solutii diferite: de la un sistem de scoli separate, pâna la scoli cu sectii in limba materna, ca
parte a sistemului national de educatie, cu implicarea mai puternica sau mai slaba a autoritatilor
centrale scolare în stabilirea programelor de studiu a standardelor minime scolare.
„Toate persoanele si toate grupurile au dreptul sa fie diferite , sa se considere si sa fie percepute
ca atare”.
Identitatea culturala tine în esenta de alegerea proprie a fiecarei persoane care trebuie sa
fie libera de a se recunoaste în valorile , traditiile si practicile unei comunitati determinate si ale
împartasi. Nu pot sa existe drepturi ale comunitatilor asupra persoanelor , identitate a persoanelor
care le compun.
Documentele internationale se refera la elemente esentiale ale identitatii persoanelor, ca
fiind traditiile si patrimoniul lor cultural:rezulta ca identitatea culturala este întemeiata pe
existenta obiectiva acestor elemente. Aceasta conceptie a stat la baza Conventiei europene din
1994 , privind protectia minoritatilor.
Drepturile legate de identitatea culturala , asa cum rezulta din documentele cele mai
recente , se refera la respectarea ei de catre stat , alte comunitati si alte persoane , pastrarea ,
exprimarea si dezvoltarea ei.
În promovarea identitati lingvistice trebuie avut in vedere ca limba materna este un
mijloc de expresie si de comunicare, de aceea politica lingvistica a statului trebuie sa urmareasca
asigurarea accesului la cultura si la informatie, ca si comunicarea între diferitele segmente ale
populatiei.
Drepturile lingvistice nu au caracter absolut si exclusiv, ele se exercita tinând seama de
drepturile similare ale altor persoane, de drepturile fiecarei persoane de a studia in alte limbi, de
a comunica in acestea, ca si obligatia de a studia limba oficiala a statului.
Libertatea religioasa
În lume exista un numar mare de religii, credinte, curente, organizatii si structuri
religioase; pe lânga acestea , libertatea de gândire,constiinta, religie sau convingere include si
convingerile neteiste si ateiste. Aceste credinte si convingeri sunt raspândite si au tendinta de a se
raspândi în întreaga lume.
Titulatura sub care este cunoscuta aceasta minoritate difera de la tara la tara. Astfel, în
Franta sunt numiti „tziganes”,în Germania „zigeuners”, în Italia „zingari”, „ciganos” în
Portugalia , „cikoni” în Republica Ceha, „cigoni” în Slovacia, „cigany” în Ungaria, si „rom” în
România.
Titulatura „gypsy” este frecvent întâlnita în lumea anglofona si sub o forma usor
modificata in Spania „gitanos”.
Astazi se prefera ca aceasta comunitate sa fie cunoscuta sub titulatura de „romi” care
semnifica în limba romani „barbat de-al nostru, cu aceeasi origine”si într-un sens mai larg
„persoana apartinând grupului nostru”. În opozitie cu „rom” exista termenul „gadzo” care
înseamna „ne-rom”.
Numeroase familii de romi traiesc într-o saracie încât pana si copiii sunt siliti sa
contribuie la ajutorarea grupului.
În Ungaria, multi elevi romi abandoneaza scoala înainte de terminarea primelor
clase. S-au lansat, totusi, câteva proiecte experimentale, în vederea rezolvarii acestei probleme si
a formarii unei elite intelectuale a romilor. Astfel în 1992 a fost înfiintat un liceu pentru romii,
finantat de organisme private si de statul maghiar.
La 7 iulie 1993, parlamentul maghiar a votat o lege cu privire la minoritatile nationale,
lege pe care comunitatile maghiare din tarile vecine o prezinta ca pe un model.
Legea le confera minoritatilor putere de decizie în domeniile care le privesc direct, mai
ales în materie de educatie si cultura. Ea prevede reprezentarea intereselor minoritatilor pe lânga
organele legislative si executive, prin intermediul consiliilor nationale pentru minoritati.
În Republica Cehia,în unele scolii s-a înfiintat o clasa suplimentara între gradinita si clasa
I primara, pentru a usura scolarizarea copiilor cu dificultati si mai ales a romilor.
În Polonia, în regiunea Suwaliki s-a înfiintat o scoala catolica pentru copiii romi.
Tranzitia din România nu le-a adus beneficii romilor. Uni chiar regreta vremea
comunistilor când, desigur nu erau recunoscuti ca minoritate, dar când politicile de asimilare le
ofereau cel putin o oarecare siguranta materiala.
În contextul actual, problema romilor nu este simpla. Se combina aici mai multi factori
de natura economica si sociala si a vedea în aceasta problema doar o chestiune etnica este un
punct de vedere periculos.
Trebuie spus ca, România nu este un caz particular în Europa Centrala si de Rasarit si ca
situatia romilor români este din multe puncte de vedere, asemanatoare cu cea din alte tari din
regiune.
Actiunea comuna 96/443 din 15 iulie 1996,adoptata de catre Consiliu în baza art. K.3
din Tratatul UE privind combaterea rasismului si xenofobiei. Potrivit Actiunii, în interesul
combaterii rasismului si xenofobiei, fiecare dintre statele membre trebuie sa asigure, în
conformitate cu procedura mentionata în acest document, cooperarea judiciara efectiva în
materia infractiunilor rezultate din urmatoarele tipuri de conduita:
(a) incitarea publica la discriminare, violenta sau ura rasiala în privinta unui grup de
persoane ori a unui membru al unui astfel de grup, definit prin referire la
culoare, rasa, religie sau origine nationala ori etnica;
(e) participarea la activitati ale unor grupuri, organizatii sau asociatii, daca acestea
implica discriminarea, violenta sau ura rasiala, etnica sau religioasa.( punctul A)
c) comunicarii de informatii unui alt stat în scopul initierii urmariri penale de catre
acesta din urma în cazul în care înscrisurile, imaginile sau alte materiale care
contin manifestari rasiale sau xenofobe sunt depozitate în acel stat membru, în
scopul distribuirii sau difuzarii lor în alt stat membru;
În sensul Titlului II, fiecare stat membru înainteaza propuneri de aplicare a Actiunii
comune, supuse aprecierii autoritatilor competente în vederea adoptarii acestora.
Consiliul avea sarcina sa evalueze îndeplinirea de catre statele membre a obligatiilor ce le revin
în baza Actiunii comune, pâna la sfârsitul lunii iunie 1998.
Regulamentul Consiliului CE nr. 1035/97 din 2 iunie 1997 privind înfiintarea Centrului
European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei.
Art. 2 din regulament defineste obiectivele si sarcinile Centrului. Astfel, principalul obiectiv al
centrului este furnizarea de date obiective si comparabile la nivel european asupra fenomenului
rasismului,xenofobiei si antisemitismului, în scopul asistarii adoptarii de masuri sau formularii
de masuri în aceste domenii. Centrul:
(a) colecteaza, înregistreaza si analizeaza informatii si date, inclusiv date rezultând din
activitati de cercetare stiintifica comunicate de catre centrele de cercetare, statele
membre,institutiile comunitare, organizatiile internationale, precum si de catre
organizatiile neguvernamentale;
Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind aplicarea principiului
egalitatii de tratament între persoane, indiferent de originea rasiala sau etnica a
acestora. Potrivit art. 1 al directivei, „ scopul acestei directive este acela de instituire a unui
cadru de combatere a discriminarii pe temeiurile originii rasiale ori etnice, in vederea aplicarii în
statele membre a principiului egalitatii de tratament”.
Principiul egalitatii urmareste combaterea discriminarii sub ambele sale forme, directa si,
respectiv, indirecta (art. 2). Discriminarea directa „se produce în situatia în care o persoana este
tratata mai putin favorabil decât o alta”, iar cea indirecta se produce prin aplicarea „unei
dispozitii, criteriu sau practica în aparenta neutra, care ar putea pune persoanele având o anumita
origine rasiala sau etnica intr-un anumit dezavantaj în comparatie cu alte având o anumita origine
rasiala sau etnica într-un anumit dezavantaj în comparatie cu alte persoane, cu exceptia situatiei
în care aceea dispozitie,criteriu sau practica este justificata în mod obiectiv de catre un obiectiv
legitim si in masura în care atingerea acelui obiectiv este potrivit si necesar” (par. 2 al art. 2).
Directiva se aplica tuturor persoanelor, atât în sectorul public,cât si în cel privat (art. 3 par.
(1)), în legatura cu:
(g) educatie;
Pe plan procedural din directiva a statelor membre trebuie sa asigure faptul ca, în situatia
în care persoanele care se considera discriminate în privinta principiului egalitatii de tratament si,
în acest sens, se intenteaza o actiune în fata unei instante judecatoresti sau unei alte autoritati
competente, pârâtul este cel care trebuie sa probeze faptul ca nu s-a produs vreo încalcare a
principiului egalitatii de tratament, iar nu reclamantii trebuie sa faca dovada discriminarii.
Exceptia de la aceasta regula priveste procedura penala(par. 3 al aceluiasi articol).
În sensul art. 13, statele membre trebuie sa desemneze un organism sau organisme pentru
promovarea egalitatii de tratament a tuturor persoanelor, fara discriminare pe temeiurile originii
rasiale sau etnice. Aceste organisme pot face parte din agentiile însarcinate la nivel national cu
apararea drepturilor omului sau cu garantarea drepturilor persoanelor fizice.
Statele membre sunt cele care trebuie sa instituie reguli privind sanctiunile aplicabile
încalcarii dispozitiilor nationale în baza acestei directive si sa adopte toate masurile necesare
pentru asigurarea aplicarii acestora, sanctiuni care pot cuprinde plata unei indemnizatii victimei,
care trebuie sa fie efectiva, proportionala si descurajatoare.
Metoda de lucru a fost descrisa drept activitatea în parteneriat, între statele membre,
organizatiile neguvernamentale, partenerii sociali, autoritatile locale, media etc..
În sfera „cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne”, în sensul art. K.3 sin
Tratatul UE, domeniile de interes acoperite, cu relevanta pentru problematica discriminarii
rasiale si a xenofobiei, sunt urmatoarele: incitarea la discriminare, violenta ori ura rasiala,
negarea crimelor umanitatii, difuzarea sau distribuirea de materiale rasiste si
xenofobe,participarea la activitatile unor grupuri ori organizatii care implica discriminarea
rasiala.
Decizia Consiliului 2000/750/CE din 27 noiembrie 2000 de instituire a unui program
comunitar de actiune pentru combaterea discriminarii(2001-2006). Decizia consiliului a urmarit
instituirea programului de actiune pentru combaterea discriminarii directe sau indirecte,
întemeiata nu numai pe originea rasiala sau etnica, dar si pe religie sau credinta, handicap,vârsta
sau orientare sexuala. Durata programului a fost de la 1 ianuarie 2001 pana la 31 decembrie
2006.
Conform art.1 din propunere, decizia-cadru a impus adoptarea de dispozitii legislative si
regulamentare în statele membre si ar solicita sporirea cooperarii între autoritatile judiciare si alte
autoritati ale statelor membre în privinta infractiunilor în legatura cu rasismul si xenofobia.
c) în contul unei persoane juridice cu sediul într-un stat membru(art. 2 din propunerea)
De asemenea, Carta are în vedere preambulul Actului Unic European care, la rândul sau,
mentioneaza Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale, precum si Carta Sociala Europeana. Pe de alta parte, Carta face trimitere la
Tratatul de la Amsterdam, care împuterniceste Comunitatea Europeana „ sa adopte orice masura
potrivita pentru combaterea discriminarii întemeiate pe (…) origine rasiala sau etnica, religie sau
credinta (…)”si sa faciliteze cooperarea politiei si a puterii judecatoresti în cadrul UE privind
prevenirea si combaterea rasismului si xenofobiei”.
Carta are în vedere aplicarea mai multor principii referitoare la bune practici:
refuzul afisarii, publicarii, distribuirii sau girarii oricaror opinii si pozitii care incita sau
invita sau care pot fi în mod rational considerate a incita sau invita la prejudecati,
ostilitate sau divizare între oamenii de diverse originii etnice sau nationale ori credinte
religioase;
actiunea responsabila si corecta în privinta aspectelor referitoare la astfel de grupuri si
evitarea stigmatizarii lor;
retinerea de la orice forma de alianta sau cooperare politica cu orice partid politic care
incita sau urmareste sa incite la prejudecati rasiale sau etnice;
Carta se adreseaza partidelor politice care activeaza în statele UE, din statele candidate, precum
si din alte state europene(cum ar fi Elvetia sau San Marino), alaturi de partidele politice cu
reprezentare în Parlamentul European.
În cazul organismelor constituite prin lege, obligatiile si competentele acestora sunt
stabilite prin actul normativ de înfiintare.
La nivelul statelor membre ale UE a fost sesizata o tendinta referitoare la integrarea mai
multor temeiuri de discriminare în legislatie si în structura institutionala, iar nu numai tipul de
discriminare rasiala.
Abordarea integrata poate privi, pe de alta parte, posibila integrare a mai multor institutii
diferite, care activeaza în domeniul promovarii egalitatii, eventual prin constituirea unor noi
institutii desemnate sa acopere mai multe temeiuri de discriminare.
Raportul mentionat anterior stabileste existenta a doua modele diferite în privinta modului
de constituire a organismului respectiv:
consiliile de conducere ale organismelor nationale sunt constituite din membri selectati
doar pe baza meritelor, urmând, de regula, o procedura care implica anuntul public de
depunere a candidaturilor, procedura de selectare a candidatilor care îndeplinesc
anumite criterii, procedura de testare etc.
accentul pus pe asigurarea asistentei în cazuri individuale trebuie suplimentat prin schimbari
structurale pe termen mediu în privinta practicilor discriminatorii;
institutiilor trebuie sa li se permita analizarea cazurilor de importanta mai ridicata, în locul accentului
pus doar pe aspecte de ordin comun;
asistenta respectivelor organisme trebuie sa fie furnizata în mod gratuit, atât victimelor, cât si
martorilor discriminarii;
institutia trebuie sa îsi analizeze propriul rol de mediere, functie care ar putea ridica principale
preocuparii privind protectia legii fata de functia solutionarii voluntare a litigiilor aparute.
În Franta , sistemul de investigare aplicat de catre reteaua CODAC este diferit în raport
cu practicile utilizate în alte state membre. Astfel, accentul se pune pe identificarea actorilor
cheie în regiunea respectiva, care pot asigura raportarea tuturor actiunilor discriminatori.
CODAC poate corecta practicile discriminatorii.
În raportul mentionat anterior, se indica faptul ca doar un numar redus de institutii existente
în statele membre ale UE au experienta în privinta înaintarii plângerilor în fata justitiei, atât ca
urmare a noutatii legislatiei în materie, dar si a lipsei de resurse, ori posibilitati de sesizare a
justitiei doar de catre persoana discriminata, situatie în care respectivul organism trebuie sa
astepte înaintarea actiunii în justitie. Este cazul Centrului consultativ si de documentare asupra
discriminarii rasiale(DRC-DK) din Danemarca ori retelei CODAC existente în Franta.
Pe de alta parte, Centrul pentru oportunitati egale si lupta împotriva rasismului(CECLR)
din Belgia are experienta în privinta cauzelor de competenta a instantelor judecatoresti, centru
ajutând persoanele discriminate sa formuleze actiuni în justitie, el având si prerogativa de
formulare din oficiul a unor astfel de actiuni, chiar în absenta victimei discriminarii.
În practica existenta la nivelul statelor membre ale UE au fost formulate si criterii de
acordare a asistentei în instanta pentru victimele discriminarii. Este cazul Autoritatii pentru
Egalitate din Irlanda, care a formulat mai multe astfel de criterii, intr-un mod foarte flexibil,
urmarindu-se, în mod special, evitarea limitarii de acces la justitie prin impunerea unor criterii
excesiv de stricte ori rigide. Astfel, autoritatea respectiva a identificat cazurile în care acorda
asistenta juridica în fata instantelor judecatoresti drept:
Acesta este cazul anumitor decizii luate de catre Autoritatea pentru Egalitate din Irlanda.
Astfel, toate deciziile emise de catre organismul mentionat au forta juridica si includ o prezentare
foarte detaliata a cazului în discutie, a pozitiilor partilor si o motivare.
cele mai multe institutii nationale asigura informatiile fundamentale referitoare la drepturile victimelor si
acorda consultanta acestora, existând diferente importante în privinta procedurilor si a metodelor de
acordare a consultantei si asistentei;
exista diferente considerabile în privinta gradului de asistenta acordata victimelor în fata instantelor
judecatoresti: de la rolul de mediere, pana la rolul de actor principal în respectivul proces;
mai multe organisme nationale au rol de mediere a disputelor aparute ori de furnizare a opiniilor
privitoare la sesizarile primite;
respectivele organisme nationale asigura asistenta în mod gratuit, reprezentând nu numai asigurarea
de informatii si consultanta, dar si în privinta procedurilor de mediere si în majoritatea proceselor în
instanta;
o problema importanta în practica nationala se refera la faptul daca potentiala procedura de apel este
gratuita, precum si la modul de desfasurare a acestei proceduri;
volumul activitatilor dedicate cazurilor individuale prin comparatie cu cel destinat studierii problematicii
generale a discriminarii institutionale variaza în functie de institutie;
este necesara acordarea de consultanta nu numai victimelor, dar si martorilor;
problematica medierii ridica probleme de principiu având rolul unei institutii în garantarea rolului
normei de drept în raport cu medierea disputelor;
ca regula, solutionarea extra-judiciara a disputelor este considerata benefica de catre respectivele
organisme;
deciziile cu forta juridica, care mentioneaza posibile modalitati de actiune viitoare, pot împiedica
producerea altor situatii de discriminare;
ca recomandare formulata, este precizata importanta practica a motivarii deciziilor date, ceea ce
sporeste legitimitatea acestora si accentueaza obligatia de respectare a obligatiei de nediscriminare,
chiar în lipsa unui act normativ în vigoare.
Recensamântul din ianuarie 1992 a înregistrat 401.068 de cetateni români care s-au
autoidentificat ca fiind romi; la recensamântul din 2002, numarul acestora a fost de 535.140,
ceea ce reprezinta o crestere substantiala(133,4%). Organizatiile romilor au vehiculat insa
estimari ale etniei de 2.500.000-3.000.000 de persoane, dar nici una din aceste cifre nu a fost
justificata printr-o metodologie de calcul stiintifica.
În anul 1992, prin colaborarea mai multor metode, într-o cercetare asupra conditiilor
social-economice de viata ale populatiei de romi, dimensiunile acesteia au fost estimate 1 milion
de persoane (E. Zamfir, C. Zamfir, coord., 1993).
Cercetarea realizata de ICCV în 1998 (C. Zamfir si M. Preda, coord., 2002), foarte credibila din
punct de vedere statistic,estimeaza numarul romilor din România la 1.515.000, adica 6,9% din
populatie.
(autoidentificare oficiala)
Autoidentificare Aprox.
(cercetari reprezentative) 960.000
Heteroidentificare Aprox. 1.515.000
Estimari: ICCV.
Sursa: INS.
Persoanele care s-au declarat romi/tigani, cu o treime mai multe decât la recensamântul
anterior, detin in totalul populatiei o pondere de 2,5% în crestere fata de 1992, când aceasta era la
1,8%. Tendinta de crestere se regaseste atât in mediul urban la 1,3% în 1992 la 1,8% în 2002),
cât si în mediul rural (de la 2,3% în 1992 la 3,2% în 2002). Proportii semnificative ale
persoanelor care s-au autodeclarat de etnie rom/tigan se afla în judetele: Mures(7,0%), Calarasi
(5,6%), Bihor (5,0%), Dolj(4,3%), Sibiu(4,2%) si Arad(3,9%). În municipiul Bucuresti Aceasta
etnie a crescut cu 2,1 mii de persoane.
Comparativ cu recensamântul din 1992, ponderea persoanelor care s-au declarat de etnie
roma a crescut în toate judetele, în unele dintre acestea cresterea fiind de peste doua treimi( în
Bihor – de la 3,4% în 1992 la5,0 % în 2002, în Dolj – de la 2,4% în 1992 la 4,3% în 2002 etc.).
În ceea ce priveste populatia pe etnii, se remarca faptul ca, la recensamântul din anul 2002,
repartizarea diferitelor etnii pe cele 8 regiunii de dezvoltare este neomogena, în sensul ca
structura populatiei pe etnii din fiecare regiune nu este aceeasi cu cea constanta la nivelul tarii.
Astfel, ponderea diferitelor etnii în total populatiei este diferita de la o regiune d dezvoltare la
alta.
Sursa: INS.
Populatia de rromi are o structura demografica foarte tânara, structura determinata de valorile
mai înalte ale mortalitatii si fertilitatii rromilor, comparativ cu restul populatiei. În anul 1998,
aproximativ o treime din populatia de rromi era reprezentata de copii(0-14 ani), ponderea
vârstnicilor era de aproximativ 5%, iar vârsta medie a populatiei de rromi a fost de aproximativ
24 ani. Datorita tendintei de scadere a fertilitatii înregistrata si la populatia de rromi, ponderea
detinuta de copii în populatia de rromi este în scadere.
În anul 1998, 39,4% dintre cuplurile incluse în esantion au fost înregistrate în categoria
„casatorii fara acte”.
Ponderea casatoriilor fara acte este mai mare pentru categoriile de vârste tinere, raportul
crescând de la 20% în cazul grupei de 45-49 de ani pâna la 83% în cazul grupei de 15-19 ani.
Casatoria fara acte este mai frecventa pentru cei care locuiesc în mediul rural, pentru cei care au
în vecinatatea casei numai familii de rromi sau care au un numar mai mic de clase absolvite.
Vârsta la prima casatorie a femeilor rrome este foarte scazuta: 35% dintre femeile casatorite
si-au început viata în cuplu la mai putin de 16 ani, 31% în perioada 17-18 ani, 26% între 19 si 22
de ani, doar 7% dintre casatorii fiind încheiate dupa aceasta vârsta.
Ponderea femeilor cu vârsta la prima casatorie mai mica de 20 ani este în crestere: 70%
dintre femeile din generatia 25-29 de ani s-au casatorit înainte de a împlini 20 de ani. Ponderea
de femei casatorite sub vârsta de 18 ani creste de la 44,6% (corespunzator generatiei 25-29 de
ani) la 52,1%(corespunzator generatiei 20-24 de ani).
Exista doua modele dominante de familie si gospodarie de rromi: 56% dintre gospodarii
sunt constituite din familii mononucleare, iar 44% dintre gospodariile de rromi cuprind si alte
persoane decât familia nucleara.
În studiul din 1998, pentru acelasi grup de vârsta, se înregistreaza un numar mediu de 1,93
copii/femeie nascuti de-a lungul vietii(respectiv 2,08 copii/femeie, daca luam în considerare
numai femeile din gospodarie în care respondentii s-au autoidentificat ca fiind rromi).
Comparatia între generatiile 25-29 de ani si 20-24 de ani atrage atentia asupra cresterii
ponderii femeilor care au avut prima nastere înainte de 18 ani, de la 30,6% la 37,1%(ca si
cresterea ponderii femeilor care au avut prima casatorie înainte de 18 ani de la 44.6% la 52,1%).
În familiile de rromi exista diferente semnificative între numarul mediu de copii dintr-o
familie(3,19) si numarul de copii considerat ideal pentru o familie(2,24). Deci, fiecare familie
este – în medie – mai numeroasa cu un copil fata de dimensiunile apreciate ca fiind ideale.
Aceste diferente sunt, de obicei, explicabile prin neutilizarea metodelor contraceptive.
Tranzitia a provocat o prabusire generala a nivelului de trai si costuri sociale majore. Etnia
rroma pare totusi sa fi platit costuri sociale mai mari decât majoritatea populatiei, în special în
zona saraciei severe. Disproportia între rata saraciei severe înregistrata în cazul populatiei rrome
si cea înregistrata la nivelul total al populatiei este mult mai importanta decât cea înregistrata în
cazul ratei saraciei.
Sursa: Calcule CASPIS (2003) pe baza datelor INS referitoare la anul 2001.
O dovada a saraciei în rândul rromilor este impactul mult mai mare pe care îl are asupra
lor (comparativ cu media populatiei sau cu celelalte etnii) programul „Cornul si laptele”.
Q2 Rom Româ Maghia Urban Rura Tota
n r l l
Q1 Q3 Q4 Q5
Este 38,6 7,4 4,3 3,8 0,0 60,0 12,7 9,1 9,2 19,9 14,9
absolut
necesar,d
vs
neavând
ce sa-i
dati la
pachet
Îi prinde 45,5 29, 39,1 42, 12, 26,7 35,8 40,9 31,2 39,1 35,4
bine în 6 3 9
zilele în
care nu
aveti ce
sa-i dati la
pachet
Reprezint 15,9 48, 45,7 42, 58, 13,3 40,8 36,4 44,0 35,4 39,4
a doar un 1 3 1
supliment
care îi
place
Nu au nici 0,0 14, 10,9 11, 29, 0,0 10,8 13,6 15,6 5,6 10,3
o valoare 8 5 0
Sursa: Barometrul de opinie publica – octombrie 2002, realizat de MMT cu sprijinul FSD.
Accesul la ajutorul social (actualmente venit minim garantat ) este o sursa de ameliorare a starii
de saracie la care foarte multi dintre romii saraci apeleaza.
O sursa grava de saracie si excluziune sociala a romilor este situatia locuirii, care le creeaza
mari probleme.
61%
Casa personala (a familiei) 50% Total la casa 75,5% Total proprietate legala
21%
Istoria ultimilor 17 ani pune în evidenta o serie de modificari legate de statutul minoritatilor
nationale în România. Ca tendinta, putem constata ca preocuparile privind populatia roma se
deplaseaza dinspre întelegerea conditiilor de viata, a specificului cultural, a relatiilor cu
majoritatea, cu autoritatile si institutiile publice prin proiecte locale de mica amploare si proiecte
de cercetare spre o abordare mai structurata a proiectelor la nivel macrosocial. Politicile publice
pentru romi reprezinta una dintre noutatile pe care schimbarea de regim din anul 1989 le-a facut
posibile . Dupa aprecierea mea putem vorbi de trei perioadedistincte ale evolutiei politicilor
publice pentru romi în societatea româneasca.
Prima perioada este cuprinsa între anii 1990 si 1995 si o putem numi perioada „cautarilor
nestructurate” . În acest interval de timp, politicile si programele au vizat mai degraba un demers
exploratoriu, pentru a întelege mecanismele care sa duca la o interventie sociala coerenta. Au
fost realizate câteva studii(cel mai important a fost realizat în anul 1992 de Universitatea
Bucuresti ICCV- Academia Româna si s-a concretizat în lucrarea „ Tiganii între ignorarea si
îngrijorarea”) care exprimau îngrijorarea comunitatii academice în ceea ce priveste polarizarea
de statut social si economic între largi segmente ale populatiei de romi si populatia majoritara,
precum si perspectivele precum si perspectivele negative ale mentinerii statu – quo – ului.
Au fost initiate, de asemenea, o serie de programe de interventie efectiva care urmau acelasi
traseu al explorarii asupra posibilului actional în interventia sociala.
Recunoasterea grupului etnic al romilor în discursul public, precum si în documente si politici oficiale;
Reprezentarea politica prevazuta prin legea electorala;
Aparitia unor militanti romi dispusi sa-si asume responsabilitatile reprezentarii pe diferite planuri
(politic, cultural, educational,).
Cea de-a doua perioada începe cu anul 1996 si se termina în anul 2001, o data cu aparitia
„Strategiei de îmbunatatire a situatiei romilor din România”. O putem numi perioada de
„întelegere a responsabilitatilor”, atât din partea institutiilor publice, cât si din partea societatii
civile. În acest interval, gradul de cunoastere si interventie a crescut semnificativ, ducând la
agregarea intereselor pentru solutii imediate. O serie de factori au contribuit la aceasta evolutie:
Rapoartele Comisiei UE care solicitau rezolvarea situatiei romilor, incluzând-o ca un criteriu politic de
aderare;
Maturizarea societatii civile si, în special, a societatii civile rome;
Crearea si dezvoltarea în cadrul Guvernului a unor institutii responsabile în mod explicit cu
problematica rroma;
Implicarea unor institutii internationale în finantarea comunitatilor de rromi din România.
În raportul de evaluare a progresului României în traseul sau de aderare UE din anul 2000 se
mentiona ca rromi ramân înca supusi discriminarii generalizate în întreaga societate româneasca,
iar Guvernul nu s-a implicat în rezolvarea problemelor. Progresul înregistrat în acest domeniu a
fost nesemnificativ. În fapt, întârzierea elaborarii strategiei era principalul aspect negativ
mentionat de raport.
3.2.1. Etnocentrism
Total de Mai
acord degraba de
acord
În general, prefer sa intru în contact 35,7 27,3
cu români decât cu oamenii din alte
tari.
În general, îmi plac români mai mult 34,1 28,1
decât oamenii din alte tari.
Simt ca toti romani sunt membri unei 45,4 32,6
mari familii careia si eu ii apartin.
Cred ca toti români ar trebui sa 24,6 15,5
traiasca în România.
Românii nu ar trebui sa se amestece 12,3 12,3
cu alte natiuni.
Oamenii de alta nationalitate decât 6,2 8,5
cea româna ar trebui sa paraseasca
România.
Maghiarii din România ar trebui sa se 11 11,9
mute toti în Ungaria.
Evreii din România ar trebui sa plece 7,2 8
toti în Israel.
Descentrare fata de propriul grup etnic, având opinii nuantate despre relatia cu etnia proprie si cu alte
etnii;
Centrare pe propriul grup, dar fara a fi de acord cu excluderea altor etnii;
Etnocentrism exclusivist – centrate pe propriul grup cu tendinta de a fi de acord cu excluderea altora
pe criteriul apartenentei la un alt grup etnic.
Astfel ceva mai mult de jumatate din populatie (56%) este caracterizata de o raportare
nuantata la grupul propriu si fata de alte etnii, ceva mai mult de un sfert(26%) se centreaza pe
propriul grup etnic, fiind caracterizata de o acceptare necritica a grupului si de o exaltare a
calitatii de membru, dar fara a agrea solutii extreme de excludere a celor considerati alogeni.
3.2.2. Prejudecata
Logica este simpla(si validata empiric) cineva care nu ar accepta ca vecini sau colegi de munca
membri unui grup etnic(alta categorie marginala sau cu status scazut), cu o probabilitate foarte
mare va refuza si rudenia prin alianta(dar nu si viceversa). Astfel comparativ cu datele din 2002
constatam o crestere semnificativa a volumul populatiei homofobe si a populatiei care este
intoleranta fata de manifestarile religioase sectare(foarte probabil ca reprezentarea cotidiana
include aici si variatele manifestari de fundamentalism religios). În cazul populatiei homofobe
cresterea este de mai mult de 13%, de la 54% a populatiei în 2002 la 67% în 2006. iar în relatie
cu manifestarile religioase considerate sectare cresterea este de la 44% la 55%. În ceea ce
priveste alte categorii, grupuri etnice minoritare, rasiale, alte categorii defavorizate(bolnavi de
SIDA, persoane cu handicap), cresterea sub aspectul volumului din populatie care nu ar dori
rudenia prin alianta nu este semnificativa. În cazul rromilor 45% din populatie îsi manifesta o
anumita respingere, si eventual si în acest caz exista o usoara crestere, dar fiind în marja de
eroare a sondajului, nu ne putem pronunta cu siguranta.
3.2.3. Antisemitismul
În ceea ce priveste prejudecatile fata de rromi, ele sunt tipice unor situatii de reprezentare
si raportare la minoritatile marginale si cu status scazut. În ceea ce priveste stereotipiile despre
populatia rroma, nimic nou sub soare, persistând aceleasi sterotiipii centrale care organizeaza
perceptia sociala a acestui mozaic etno - social (înapoiere, standarde diferite de cele ale
majoritatii în raportarea la proprietatea privata, o igiena personala si o morala a muncii
considerate precare). Fara a putea furniza argumente convingatoare, anumite date ne indica
faptul ca dincolo de stagnare exista totusi o anumita tendinta de modificare. Putem presupune ca
acea populatie cu atitudini si asteptari marcant negative fata de rromi s-a restrâns, dar în cadrul
populatiei care nutreste asemenea sentimente mai degraba putem deduce o anumita crestere a
intensitatii sentimentelor negative fata de rromi.
Statul român trebuie sa asigure (copiilor romi) învatamânt în limba romanes. 45 46,2
Statul român trebuie sa sustina organizatiile culturale ale rromilor din România 56,9 57,3
Statul român ar trebui sa sprijine organizatiile etniei rromilor la nivel national 49,5 37,7
Statul român ar trebui sa ajute la dezvoltarea identitatii etnice rome 68,5 43,7
Realizarea acestei Strategii, este, fara dubiu, rezultatul colaborarii dintre structurile
guvernamentale si cele neguvernamentale ale rromilor, cu o importanta asistenta din partea
institutiilor internationale si, în special, a UE.
Strategia Guvernului României de îmbunatatire a situatiei rromilor a fost adoptata prin
hotarârea de guvern. Textul Strategiei prezinta în detaliu un numar de principii directoare:
Principiul utilitatii sociale, care reclama masuri care sa raspunda nevoilor specifice
ale comunitatii rromilor;
Din punct de vedere al domeniilor prioritare de actiune, în strategie sunt formulate zece
directii de actiune: dezvoltare comunitara si administratie publica; locuinte; securitate sociala;
sanatate; economic; justitie si ordine publica; protectia copilului; educatie; cultura si culte;
comunicare si participare civica(Strategia Guvernului de îmbunatatire a situatiei rromilor,
capitolul VII, 2001).
Un alt document programatic de politici publice este Planul de masuri prioritare pentru
integrare europeana pentru anul 2005 al MIE. Acesta contine câteva elemente de politica publica
destinate îmbunatatirii situatiei rromilor. Aceste elemente se regasesc si în Strategie, dar
implementarea ,lor este în mare masura întârziata. si în acest document se pot observa doua
perspective, a combaterii discriminarii si a combaterii saraciei. Planul central îl constituie, cel
mai adesea facilitarea accesului la calificare profesionala si locuri de munca.
Astfel, participarea rromilor pe piata muncii este abordata în relatie cu lipsa considerabila
de calificare profesionala, combinata deseori cu practicii discriminatorii, ceea ce reprezinta
obstacole importante pentru accesul rromilor la piata muncii. În grupurile identificate ca fiind cel
mai expuse fenomenului saraciei, rromii sunt mentionati ca facând parte din nivelul extrem de
ridicat de saracie. În acest context, se apreciaza ca Strategia nu a fost suficient sustinuta de
resurse care sa permita implementarea efectiva a masurilor prevazute. Accesul dificil al rromilor
la serviciile de sanatate este evident, în marea majoritate nu sunt înregistrati la medicul de
familie, mai ales în mediul rural.
Educatia copiilor rromi este un domeniu în continua evolutie, eforturile conducând la
cresterea cuprinderii în sistemul scolar, în special în învatamântul secundar si superior.
Analfabetismul ramâne o problema, mai mult de o treime din rromi fiind în aceasta situatie, la fel
ca si abandonarea scolii înainte de absolvire. Pe lânga rata ridicata de neparticipare scolara, se
înregistreaza o importanta polarizare a calitatii educatiei oferite. Ca rezultat al segregarii
rezidentiale, scolile la care învata copii rromi, alaturi de ceilalti copii saraci, au un nivel scazut al
calitatii corpului profesoral si al conditiilor de învatare.
În domeniul locuirii, supraaglomerarea este o problema grava pentru populatia de rromi.
În locuintele rromilor, adesea improvizate si/sau ilegale sau locuite cu chirie, numarul de
persoane pe locuinta si pe camera este de doua ori mai mare decât pe media nationala. Accesul la
facilitatile moderne si la bunurile de folosinta îndelungata ramâne de foarte multe ori un
deziderat în comunitatile de rromi. Rromii sunt considerati ca facând parte din grupurile cu o
situatie de risc ridicat de saracie, excludere si marginalizare, ca rezultat al unui decalaj de
dezvoltare cronicizat, întarit de mentinerea unor atitudini discriminatorii.
Este o initiativa adoptata în 2004, pentru perioada 2005-2015, de opt tari din Europa
Centrala si de Est, cu sprijinul comunitatii internationale si reprezinta primul efort colaborativ de
asemenea anvergura destinat îmbunatatirii situatiei rromilor. Deceniul este, în ultima instanta, o
decizie politica a tarilor din regiune de a reduce disparitiilor economice si de dezvoltare umana
în general si de rupere a cercului vicios, al saraciei. Este de asteptat ca la nivel european sa existe
o coordonare si o transparenta a politicilor privind rromi. Fiecare dintre tarile participante au
dezvoltat sau sunt în proces de dezvoltare a unor planuri nationale de actiune, cu obiective clar
definite si indicatori de succes cuantificabili.
Locuirea
Abordarea discriminarii în accesul la locuinte;
Îmbunatatirea conditiilor de viata în comunitatile locuite de rromi;
Extinderea accesului la locuinte.
Sprijina idei, proiecte, programe care sa duca la îmbunatatirea rezultatelor scolare ale rromilor, în
contextul Deceniului de incluziune a rromilor;
Interpreteaza „ educatia” în termeni largi, incluzând atât educatia formala, cât si cea vocationala,
pentru copii si adulti;
Opereaza ca un instrument financiar, si nu ca o agentie de implementare;
Functioneaza într-o maniera echilibrata în ceea ce priveste tarile beneficiare;
Sprijina activitatile care respecta si includ vointa rromilor;
Stabileste un proces de finantare simplu si rapid;
Este un forum de consiliere si consultanta;
Centralizeaza informatiile relevante din domeniu.
Asa cum se poate observa, cele doua initiative internationale sunt oarecum
complementare, educatia fiind privita ca un pilon central al îmbunatatirii situatiei rromilor, cu
impact durabil, pe termen lung. Chiar daca tinta principala a Deceniului este ruperea cercului
vicios al saraciei, masurile si temele care transcend domeniile principale de actiune, respectiv
antidiscriminare si participarea femeilor, vor putea duce la o echilibrare a balantei între cele doua
perspective, a saraciei si a combaterii discriminarii.
De fapt, doar prin abordarea complementara progresul poate fi asigurat, având ca
ingredient esential participare directa a membrilor comunitatilor de rromi. Deocamdata, politicile
publice destinate îmbunatatirii situatiei rromilor nu au avut succes în asigurarea participarii
acestora. Este nevoie de constientizarea acestui element la toate nivelurile de decizie si
implementare a politicilor publice pentru rromi, de la simpli functionari la cei mai înalti factori
de decizie. Pentru aceasta, sprijinirea dezvoltarii societatii civile a rromilor se impune cu
pregnanta.
191 de tari au semnat la New York, în anul 2000, „Declaratia Mileniului a Natiunilor
Unite: dezvoltarea umana – obiectiv de importanta primordiala”. În acest document se reafirma
atasamentul comunitatii internationale fata de valorile fundamentale ale umanitatii – libertate,
egalitate, solidaritate, toleranta.
Din Declaratia Mileniului deriva obiectivele de dezvoltare ale mileniului(ODM), care
definesc într-o forma concisa scopurile ce urmeaza a fi atinse pâna în anul 2015:
Dreptul tuturor indivizilor la egalitate în fata legii si protectie împotriva discriminarii este
un drept fundamental si esential pentru functionarea normala a unei societati democratice.
Scopul promovarii acestui cadru legal a fost de a stabili un set de principii privind
egalitatea de tratament si de a reglementa probleme cheie precum discriminarea directa sau
indirecta, protectia împotriva hartuirii, promovarea actiunilor pozitive, asistenta acordata
victimelor discriminarii, sarcina probei.
România a fost printre primele state candidate în curs de aderare care au promovat o
legislatie speciala antidiscriminare. Astfel, în anul 2000, a fost adoptata Ordonanta Guvernului,
nr.137 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Acest act normativ a
fost modificat si completat în doua rânduri, ajungând la un nivel de reglementare care
îndeplineste în linii mari cerintele Comisiei Europene privind alinierea legislatiei interne cu
prevederile acquis-ului comunitar. Legea acopera o gama larga de criterii de discriminare: rasa,
nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta,
handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata
si are ca domenii generale de aplicare:
De asemenea, atunci când se constata savârsirea unei fapte de discriminare, persoana(fizica sau
juridica) care a comis aceea fapta poate fi sanctionata prin avertisment sau amenda
conventionala(cuprinsa între 2 si 40 de milioane de lei). În toate cazurile de discriminare,
persoanele discriminate, au dreptul sa pretinda despagubiri în fata instantelor judecatoresti
precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin
discriminare, potrivit dreptului comun.
La cerere, instanta poate dispune retragerea, de catre autoritatile emitente, a autorizatiei
de functionare a persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaza un
prejudiciu redus, încalca în mod repetat prevederile legislatiei din domeniul antidiscriminarii.
Semnificatia celor mai importante notiuni sunt definite expres în corpul legii, cu scopul
de a evita aparitia unor confuzii sau interpretari diferite. Un mecanism eficient împotriva
discriminarii nu poate functiona fara structuri de implementare corespunzatoare. În acest sens,
Consiliul urmareste consolidarea capacitatii sale administrative prin implementarea unui proiect
tip twinning.
Întarirea structurii institutionale a CNCD si a retelei externe de parteneri, prin îmbunatatirea profilului
institutional al CNCD si pregatirea personalului institutiei în domeniile comunicarii interne, culturii
organizationale si a comunicarii cu publicul. În acest sens, vor fi organizate mese rotunde la nivel
national si regional la care vor participa actorii relevanti în domeniu;
Îmbunatatirea legislatiei românesti în domeniul anti-discriminare prin evaluarea legislatiei în vigoare si
elaborarea unor propuneri de îmbunatatire a legislatiei;
Îmbunatatirea cunostintelor personalului CNCD si a reprezentantilor altor institutii si organizatii
relevante în domeniu si îmbunatatirea cooperarii dintre acestea prin pregatirea personalului în
domeniul legislatiei nationale si internationale, a procedurilor legale, dezvoltarea de politici publice în
domeniul antidiscriminarii;
Constientizarea publicului cu privire la problematica antidiscriminarii prin comandarea si evaluarea
unui sondaj de opinie cu privire la gradul de cunoastere a fenomenului discriminarii si al CNCD în
rândul publicului, prin asistenta acordata în sensul dezvoltarii unui plan de comunicare si prin asistenta
acordata în sensul dezvoltarii unui plan de comunicare si prin pregatirea acordata în scopul unei mai
bune comunicari cu mass-media. De asemenea, se va dezvolta, implementa si evalua o campanie
pilot de constientizare cu privire la discriminare, campanie în care vor fi incluse si materiale publicitare;
Crearea unui centru de documentare prin dezvoltarea unui plan de înfiintare a unui astfel de centru,
fondarea acestui centru si prin angajarea unui specialist pentru acesta;
Investitii în echipamentul CNCD prin achizitionarea de calculatoare si programe informatice, precum si
dotarea centrului de documentare;
Localitatea Sintesti este situata în zona de sud a Bucurestiului si face parte alaturi de
satele Cretesti si Vidra din comuna Vidra.
Populatia totala a acestei localitati este de aproximativ 12.000 locuitori, din acest numar
10% fiind rromi(aproximativ 1200).
În Sintesti locuiesc rromi care se împart in doua categorii: rromi de vatra si rromi
caldarari(sunt cei mai numerosi rromi, alcatuiesc o comunitate compacta, formata din
aproximativ 150 de familii, însumând 900 de persoane).
Primele familii de rromi caldarari au ajuns în Sintesti în anii ’50, când majoritatea erau
nomazi. Regimul comunist a schimbat modul de viata prin obligativitatea sedentarizarii.
Daca în anii ’50 numarul familiilor stabilite a fost mic(10-15 familii), în prezent
numarul lor a crescut.
Putem sa-i numim pe caldararii din Sintesti „tigani autentici”, deoarece sunt printre
singurele neamuri de rromi care pastreaza aproape intacte limba, portul si traditiile. Totul
este transmis din generatie în generatie, oral, fiind respectate asa zisele legii nescrise, numite
generic „ romanirenul” asa zisa lege tiganeasca.
Principala ocupatie a rromilor caldarari pâna în anul 1989 era confectionarea cazanelor
de cuplu, folosite la distilarea alcoolului.
Femeile si copii erau des întâlniti pe la portile oamenilor din sat, fie cu ocazia
comercializarii acestor produse, fie la cersit. Existau si femei care se ocupau cu ghicitul în
ghioc, cartile de tarot, în schimbul acestor „servicii” obtineau bani sau alimente.
În perioada cuprinsa între 26 octombrie(Sfântul Dumitru) si 23 aprilie(Sfântul
Gheorghe) plecau „pe teren” împreuna cu agoniseala cea mai importanta(carute, cai,
corturile, pasarile din curte, vase pentru gatit), mergând din localitate în localitate pentru a-si
câstiga existenta.
Dupa revolutie multi dintre caldarari au avut simtul afacerist dezvoltat si s-au implicat
în afacerile cu metalele neferoase. Au realizat în miniatura cuptoarele de topit neferoase
dintr-o uzina din Bucuresti(IMGB), în care topeau metalele. Produceau lingouri pe care le
valorificau în alte întreprinderi. Asa se face ca situatia materiala a rromilor din Sintesti s-a
îmbunatatit si în cei 19 ani de la revolutie au aparut miliardari „ca ciupercile dupa ploaie”.
Pentru ca totul sa fie legal si-au deschis firme care valorifica deseurile metalice, respectând
legile în vigoare din acest domeniu, fiind considerati adevarati afaceristi.
Daca rromi nu vor fi pusi în legalitate, atunci nu vor beneficia de serviciul
asistenta sociala.
Modul lor de supravietuire a ramas acelasi de pâna în revolutie, ei plecând si acum „pe
teren”. Familiile bogate nu sprijina material pe cei din satra veche, chiar daca ii leafa grade de
rudenie, din motivul ca acestia nu-si dau toata silinta sa schimbe starea în care se afla, dar si din
egoism.
Lucrul cel mai grav este faptul ca cei saraci nu au acte de identitate, nu au acte de
proprietate, din punct de vedere legal ei neexistând. Punerea în legalitate cu acte de identitate
este o problema pe care o întâmpina si în prezent autoritatile locale. Multe persoane nu stiu data
exacta a nasterii, cum îi cheama sigur pe parinti sau locul de unde provin.
Una din cauza si cea mai importanta este analfabetismul, care în Sintesti este la scara
ridicata. Demersurile necesare pentru obtinerea actelor de identitate includ procedurii legale
costisitoare, dar si complicate. De exemplu pentru obtinerea certificatului de nastere, în conditiile
în care nu este cunoscuta data nasterii este necesara o expertiza medico-legala la Institutul Mina
– Minovici, care costa 9 milioane de lei vechi, din lipsa banilor majoritatea nu merg sa faca
aceasta expertiza.
Lipsa actelor este o piedica în includerea acestor persoane în programele de asistenta
sociala. Cei care au reusit sa-si obtina actele sunt putini si ei beneficiaza de legea V.M.G.
(416/2001). Suma provenita din acest ajutor social este foarte mica si nu acopera cheltuielile
minime pentru o familie.
În prezent se fac demersurile necesare pentru punerea în egalitate a cetatenilor rromi
din satul Sintesti printr-un proiect PHARE câstigat de judetul Ilfov, numit „Punerea în legalitate
a cetatenilor din Ilfov – PHARE 2005”.
O masura majora luata în prezent pentru îmbunatatirea situatiei rromilor din Sintesti
este si includerea in proiectul, ce are ca scop eliminarea alfabetismului.
Copii rromi frecventeaza scoala începând din ani ’90. În prezent din totalul din 203
elevi ai scolii din comunitate, 88 sunt de etnie rroma. scoala este inclusa în proiectul „Acces la
educatie pentru grupuri dezavantajate – PHARE 2004”. În acest proiect este inclus
programul „A doua sansa” la care sunt înscrisi 54 de copii, 21 la ciclul primar, 33 la ciclul
gimnazial. În acest program sunt inclusi copii rromi care nu au frecventat niciodata cursurile
scolii sau cei care au abandonat. Cauza întreruperii sau nefrecventarii scolii este nerespectarea
traditiilor acestor rromi. Fetele sunt logodite la o vârsta mica, astfel încât casatoria se încheie la
10-11 ani, din acest motiv fetele sunt lasate la scoala cel mult pâna în clasa a IV-a, dupa care
sunt oprite acasa de parinti. Baieti frecventeaza scoala maxim pâna în clasa a VIII-a, motivatia
fiind obtinerea permisului de conducere.
Pentru îmbunatatirea situatiei, din punct de vedere educational MEC a aprobat formarea si
angajarea mediatorului scolar. Sarcinile mediatorului scolar sunt:
Pentru obtinerea acestor date am utilizat urmatorul interviu(am mers în comuna Sintesti
alaturi de mediatorul sanitar si profesor de limba romani – Voicu Florina Vivi, si asistentul
social – Tudorache Emilia):
INTERVIU:
1. Nume/ Prenume
2. Data nasterii
3. Când v-ati stabilit în Sintesti?
4. Respectati traditiile si obiceiurile?
5. Sunteti de acord cu casatoriile timpuri?
6. Copii merg la scoala?
7. Daca da pâna când?
8. Este importanta scoala pentru dumneavoastra?
9. stiti sa scrieti si sa cititi?
10. Ce v-a împiedicat sa mergeti la scoala?
11. Doriti sa stiti sa scrieti si sa cititi?
12. Credeti ca va puteti descurca fara scoala?
13. Posedati acte de identitate?
14. Ati facut demersurile necesare pentru obtinerea lor?
15. Primiti ajutor social?
16. Daca da va acopera aceasta suma nevoile personale?
17. Daca nu va descurcati fara nici un ajutor?
18. Sunteti ajutat de autoritatile locale? Daca da cum?
19. Credeti ca rromi sunt discriminati? Daca da dati exemple
20. Credeti ca situatia rromilor se va îmbunatati?
Rromi ocupa o pozitie unica, atât din punct de vedere istoric, cât si politic, ca natiune
legitima a Europei. Procesul de emancipare a rromilor trebuie fundamentat pe radacini si
perspective comune, care sunt dincolo de cetatenie, afiliere la un grup sau tara de origine.
Astfel existând în Europa ca natiune fara stat si fara teritoriu, confruntata cu rasismul si
cu persecutiile de-a lungul istoriei, minoritatea rroma are nevoie de protectie speciala.
O regândire a campaniei de lupta împotriva discriminarii care este centrata pe forme
manifeste ale discriminarii individuale si directe ce pot fi clar instrumentate juridic, si
mai putin pe latura schimbarii atitudinilor în care se înradacineaza anumite practici
discriminative institutionalizate. În acest context putem vedea cum anumite prejudecati
etnice functioneaza ca si percepte acceptate si legitime ale structurarii actiunilor sociale.
Acceptarea în masa a unor asemenea pozitii reflecta clar ca nu exista o interiorizare
suficienta a normelor ce impun tratamentul egal, care permite diferentierea doar pe baza
performantelor.
ANEXE
Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
Articol unic.
Se aproba Ordonanta Guvernului nr.137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor
de discriminare, adoptata in temeiul art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a
emite ordonante si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.431 din 2 septembrie 2000, cu
urmatoarele modificari si completari:
1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1.
(1) In Romania, stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate lege.
(2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in
exercitarea urmatoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt organ jurisdictional;
b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din
partea oricarui individ, grup sau institutie;
c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de a avea acces la
functii si demnitati publice;
d) drepturile civile, in special:
(i) dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;
(ii) dreptul de a parasi tara si de a se intoarce in tara;
(iii) dreptul de a obtine si de a renunta la cetatenia romana;
(iv) dreptul de a se casatori si de a-si alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la mostenire;
(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de intrunire si de asociere;
(x) dreptul de petitionare;
e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia
impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare;
(ii) dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinta;
(iv) dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;
(v) dreptul la educatie si la pregatire profesionala;
(vi) dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii
comparabile.
(4) Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile enuntate la alin. (2)."
13. La articolul 15, alineatele (1), (3), (4) si (6) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 15.
(1) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la sistemul de educatie de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel, din cauza apartenentei
acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata,
respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza.
........................................................................................
(3) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, solicitarea unor declaratii doveditoare a apartenentei
acelei persoane sau acelui grup la o anumita etnie, care sa conditioneze accesul unei persoane sau unui grup
de persoane la educatie in limba materna. Exceptie face situatia in care in invatamantul liceal si universitar
candidatii concureaza pe locuri special acordate pentru o anumita minoritate si se impune dovedirea, printr-un
act din partea unei organizatii legal constituite a minoritatii respective, a apartenentei la aceasta minoritate.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului unitatii ori institutiei de
invatamant de a refuza inscrierea sau admiterea unei persoane ale carei cunostinte ori rezultate anterioare nu
corespund standardelor sau conditiilor de inscriere cerute pentru accesul in institutia respectiva, atat timp cat
refuzul nu este determinat de apartenenta persoanei in cauza la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie,
categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau
orientarii sexuale a acesteia.
.........................................................................................
(6) Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, orice ingradiri pe criterii de apartenenta la o anumita
rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata in procesul de infiintare si de
acreditare a institutiilor de invatamant infiintate in cadrul legislativ in vigoare."
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 decembrie 2001, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
BIBLIOGRAFIE
http://www.scritube.com/sociologie/PROIECT-DE-DIPLOMA-SOCIOLOGIE-22733.php