Sunteți pe pagina 1din 6

Shizofrenia

Cum faci față halucinațiilor?


Pentru că halucinațiile reprezintă unul dintre cele mai deranjante simptome în
schizofrenie, este nevoie de strategii (multiple și creative) care să țină sub control
acest tip de comportament anormal al creierului. Aceste strategii nu substituie
tratamentul medicamentos, însă pot ajuta în momentele dificile.

Aceste strategii pot fi împărțite în trei categorii mari: distracții, cognitive, meta-
cognitive

În categoria distracțiilor poate funcționa:

–          să asculți muzică (modernă sau clasică)

–          să pictezi

–          să te plimbi în aer liber

–          să telefonezi unui prieten

–          să faci o baie fierbinte

–          să îți suni medicul psihiatru sau psihologul

–          să frecventezi un centru pentru sănătate mintală

–          să te uiți la televizor

–          să faci o activitate mintală (puzzle, rebus, integrame)

–          să joci un joc pe calculator

–          să încerci un hobby nou.

În categoria strategiilor de cognitive intră:

–          să răspunzi într-o manieră rațională mesajelor transmise de halucinațiile


vizuale
–          să ignori vocile

–          să îți aduci aminte că nimeni altcineva în afară de tine nu poate auzi vocea

–          să spui cuiva că vocea a început să îți vorbească

–          să îți aduci aminte să iei medicația antipsihotică

–          să îți aduci aminte că nu trebuie să pui în practică ceea ce spun vocile

–          să vorbești cu cineva despre ceea ce spun vocile

–          să folosești strategii pentru diminuarea anxietății,

În categoria strategiilor meta-cognitive intră:

–          să accepți experiența în acel moment

–          să te gândești (să îți notezi) la experiențele frumoase din viață ta,

–          să te gândești (să îți notezi) realizările, prieteniile etc.

Strategiile expuse mai sus reprezintă doar o mică parte din ceea ce persoanele cu
halucinații pot face pentru a depăși un episod dificil, însă reprezintă un punct de
plecare și fiecare poate adăuga listei ceea ce a funcționat în cazul său.

Advertisements
REPORT THIS AD
Posted in Uncategorized

May31
Pași importanți în gestionarea schizofreniei
Schizofrenia este o boală complexă ce necesită tratament de lungă durată. Fiind o
boală complexă tratamentul trebuie să fie și el unul complex și să includă:
tratament medicamentos, psihoeducație familială, consiliere psihologică,
psihiatrică, vocațională și multe altele.

Pași importanți în gestionarea schizofreniei:

1. Să ai un rol activ în tratament


2. Să îți urmezi tratamentul  așa cum a fost prescris de medic

3. Intervențiile psihosociale

4. Să eviți abuzul de substanțe

1. Rolul activ în tratament reprezintă “cea mai eficientă modalitate de tratament a


unei boli, fiind necesar ca persoana să învețe despre boala sa și simptomele ei,
astfel încât să poată avea un rol activ în tratament” (Susan Gingerich).

Acest lucru include că persoana să învețe următoarele: să ia tratamentul așa cum


a fost prescris de medic, să învețe cum să gestioneze stresul și simptomele, să
evite alcoolul și drogurile, să dezvolte și să folosească un plan de intervenție în
caz de recidivă și să își construiască o rețea socială de suport.
2. Respectarea tratamentului
Având în vedere că schizofrenia este o boală cronică, ea necesită un tratament
medicamentos îndelungat, iar găsirea unui tratament corespunzător poate fi un
proces îndelungat de încercare și eroare.

Complianța la medicație reprezintă un aspect foarte important al tratamentului și


este o mare provocare pe parcursul bolii. Studiile arată că 74% dintre pacienți își
întrerup tratamentul în primele 18 luni de la începutul acestuia, ceea ce crește
riscul de recidivă, frecvența internărilor în spital și comportamentul suicidar.

Motivele pentru care oamenii încetează să ia medicamentele sunt diferite de la


individ la individ, însă cel mai comun motiv este că persoanele cu schizofrenie nu
sunt conștiente de boala lor (cel putin în fazele inițiale ale bolii).

O altă greșeală des întâlnită este că persoanele cu schizofrenie nu își iau


tratamentul așa cum le-a fost prescris, lucru destul de des întâlnit și în cazul altor
probleme cronice de sănătate.

Un aspect foarte delicat în ceea ce privește refuzul tratamentului este faptul că


persoanele cu schizofrenie se simt presate și obligate să ia tratamentul, ceea ce
poate duce la o aversiune față de tratament, chiar dacă simt că acesta îi poate ajuta.
De aceea este nevoie că persoana bolnavă să fie o parte activă a procesului de
recuperare și să simtă că are controlul asupra a ceea ce i se întâmplă.

Simptomele bolii pot reprezenta o altă cauză a dificultății de a lua tratamentul așa
cum a fost prescris. Dificultățile de concentrare și memorie reprezintă o parte
importantă a simptomelor cognitive în schizofrenie, motiv pentru care persoanele
pot uita să își ia tratamentul așa cum a fost prescris. Acest lucru poate fi rezolvat
prin dezvoltarea unei rutine zilnice în care tratamentul să fie asociat cu alte
elemente importante din comportament (să pui pastilele lângă periuța de dinți).

3. Intervențiile psihosociale reprezintă una dintre cele mai importante părți ale


tratamentului. Aici putem include pentru familie -psihoeducația și dezvoltarea de
abilități de oferire de suport, iar în cazul persoanei cu schizofrenie – antrenamentul
abilităților sociale, dezvoltarea abilităților de comunicare asertivă, dezvoltarea
abilităților de gestionare a conflictelor.
În cazul intervențiilor psihosociale este inclusă și angajarea persoanei cu
schizofrenie într-un loc de muncă protejat, lucru care îl poate ajută pe acesta să își
construiască stima de sine și imaginea socială.

4. Abuzul de substanțe reprezintă cea mai întâlnită problemă în cazul persoanelor


cu schizofrenie.
Ajutorul oferit acestora în rezolvarea acestei probleme trebuie să includă:
sprijinirea persoanei în identificarea motivului pentru care folosește aceste
substanțe (poate fi pentru a face față simptomelor); sprijin în identificarea
consecințelor negative ale abuzului de substanțe (recidiva, consecințele legale,
problemele relaționale); ajutorarea persoanei în cântărirea argumentelor pro și
contra abstinenței; identificarea situațiilor care declanșează abuzul de substanțe și
găsirea de modalități de evitare sau gestionare a acestor situații; identificarea de
grupuri de suport.

Sursa: http://psychcentral.com/lib/treating-schizophrenia-successfully/00018927
Posted in Uncategorized

May12
Schizofrenia – recomandări pentru familie (1)
1. Nu poți vindeca boala psihică a unuia dintre membrii familiei. 
Se spune de foarte multe ori că “Nimeni nu este profet în țara lui”, la fel putem să
spunem că nimeni nu este psihiatru (asistent medical, infirmieră) în familia sa. De
foarte multe ori familia se supraresponsabilizează atunci când unul dintre membrii
familiei se îmbolnăvește de o boală psihică și încearcă sa facă mult mai multe
lucruri decât poate face în realitate cineva din familie.

Rolul familiei atunci când unul dintre ei este bolnav de schizofrenie este sa
ofere: sprijin, încurajare, suport, dragoste, empatie, înțelegere etc. Aceste lucruri
nu vindecă boala psihică, însă ajută individul să treacă mai ușor prin simptomele
bolii sale.
2. În ciuda eforturilor familiei simptomele se pot înrăutăți sau îmbunătăți
Simptomatologia schizofreniei poate avea o evoluție imprevizibilă, de aceea este
nevoie ca familia să ofere ceea ce poate oferi fără să se aștepte ca acțiunile sale să
ducă automat la îmbunătățiri ale stării psihice. La fel și atunci când simptomele se
înrăutățesc, se poate întâmpla fără ca cineva din familie să fi făcut ceva în acest
sens.

3. Dacă ai foarte multe resentimente probabil că te implici și să dai prea mult.


În general atunci când oferim ceva celorlalți există, mai mult sau mai puțin
conștient, nevoia de retribuție, așteptăm ceva la schimb. Dacă oferim foarte mult și
nu primim la fel de mult în schimb s-ar putea să ne trezim cu niște resentimente.

În cazul familiei în care există cineva bolnav cu schizofrenie această balanță poate
fi dezechilibrată, familia va oferi mai mult decât primește (ceea ce în multe cazuri
este și normal), iar asta va duce la acumularea de frustrare și eventual la
resentimente.

4. Este foarte greu că cineva să își accepte diagnosticul psihiatric, și la fel este
și pentru familie.
Acceptarea diagnosticului de schizofrenie reprezinta o etapă importantă în
tratament, de aceea este nevoie ca aceasta etapă sa fie sprijinită prin suport
psihologic atât pentru pacient, cât și pentru familie.

5. Halucinațiile nu vor dispărea dacă aducem argumente raționale, de aceea


nu este nevoie să se discute despre ele.
Halucinațiile, ca și ideile delirante, sunt „impenetrabile la critică și
contraargument” (așa spune teoria). De aceea nu este cazul ca familia să contrazică
persoană care are un episod psihotic, în cel mai bun caz, dacă poate, să încerce să
stea în contact cu persoana în cauză și să îi ofere suport în cazul în care are nevoie
(Să îi arate că este acolo pentru ea la nevoie).

6. Separă persoana de boală psihică. Poți să iubești persoana, chiar dacă


urăști boala psihică. (Separă efectele medicamentației de persoană)
Este un pas dificil de făcut, însă este nevoie că familia să încerce să distingă
sentimentele pe care le are pentru persoana din familie care s-a îmbolnăvit, de cele
pe care le are pentru simptomele cu care se confruntă această.
Aceste simptome copleșesc personalitatea individului, însă ele reprezintă doar niște
simptome, nu persoană însăși.

7. Nu este în regulă să te neglijezi. Ai și tu nevoi și dorințe la fel ca toată


lumea.
În general tindem să ne neglijăm pe noi și nevoile noastre atunci când suntem în
contact cu oameni care au o suferință mai mare decât a noastră. Pe lângă suferința
și problemele unei persoane cu schizofrenie, problemele cotidiene și nevoile
membrilor familiei tind să devină banale, însă asta nu le face mai mai puțin
importante.
Aceștia ajung să se pună pe planul doi să își neglijeze nevoile elementare de
recreere, distracție, vacanțe pentru a avea grijă constant de persoană cu
schizofrenie, ceea ce duce în final la epuizare, frustrare, resentimente, renunțare.

8. Boala unui membru al familiei nu este un motiv de rușine, chiar dacă


discriminarea poate apărea din partea celorlalți.
Discriminarea și stigmatizarea reprezintă fenomene sociale pe care le suportă și
familia persoanei bolnave de schizofrenie. Este nevoie că fiecare membru al
familiei să fie conștient că schizofrenia nu reprezintă un motiv de rușine și de
retragere, izolare socială, deoarece prin aceste comportamente încurajează și
atitudinea societății față de boală psihică și comportamentele de izolare și retragere
socială ale persoanei cu schizofrenie.

9. Nu este nimeni de vină.


Foarte multă vreme a existat credința că bolile psihice reprezintă o pedeapsă
divină, o pedeapsă pentru păcatele strămoșilor sau ale rudelor, că reprezintă o
intervenție a spiritelor rele sau că schizofrenia este cauzată de modul negativ în
care părinții s-au purtat cu copii.
Cercetările moderne au infirmat toate aceste teorii ce plasau foarte multă vinovăție
pe familie și cu toate acestea vinovăția continuă să persiste într-un mod nejustificat
în cadrul familiei.

10. Bolile mentale, la fel că și celelalte boli, fac parte din viață.
Este foarte greu să înțelegem cum schizofrenia, la care simptomele fizice nu sunt
evidente și comportamentul este de foarte multe ori în limite normale, este o boală
fizică.
De cele mai multe ori e nevoie să înțelegem și să acceptăm că așa cum pe parcursul
vieții se îmbolnăvesc diferite părți ale corpului (inimă, ficat, rinichi, stomac, piele),
acest proces poate afecta și creierului, care este tot o parte a corpului, iar în
momentul în care se îmbolnăvește creierul una dintre boli poate fi schizofrenia