Mihail Sadoveanu

Nascut la 5 noiembrie 1880 la Pascani ; decedat la 19 octombrie 1961 la Bucuresti

A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician
si om politic roman. Este considerat cel mai mare prozator
roman din toate timpurile, fiind numit de Geo Bogza "Stefan
cel Mare al literaturii romanesti"
Primii ani
1880 5 noiembrie, se naste , la Pascani, Mihail Ursachi,
primul copil al avocatului Alexandru Sadoveanu ( fiu de taran
stiutor de carte) din tinuturile Gorjului, si al Profirei Ursachi,
fiica de razesi din satul Verseni, de pe apa Moldovei.
1880 - 1892 Sadoveanu isi petrece anii copilariei la Pascani si
vara la bunicii din partea mamei, la Verseni. In scoala primara
il are ca dascal pe "Domnul Busuioc", nimeni altul decat
"Domnul Trandafir " din scrierile sale prin intermediul caruia
il va cunoaste pe Ion Creanga.
1891 Copilul Mihail absolva scoala primara din Pascani.
Mihail Ursachi capata numele Sadoveanu.
1892 - 1897 Urmeaza cursurile gimnaziului "Alecu Donici" din Falticeni, unde era director
Vasile Lovinescu , tatal lui Eugen Lovinescu. In clasa a III- a a gimnaziului, adolescentul capata
o alura de haiduc, cu pusca si pasiuni vanatoresti.
1894 - 1895 Ramane repetent
1895 Moare mama sa, Profira Ursachi. Durerea incercata – va marturisi mai tarziu in lucrarea
sa Anii de ucenicie - " Cand a murit mama aveam saisprezece ani, elev al gimnaziului din
Falticeni. A fost o lovitura asa de brutala, incat am simtit-o indelung dupa aceea. Ea iubea in
mine pe primogenitul ei si avea si bucuria asemanarii mele cu ea." Tarziu, in anii senectutii,
scriitorul zabovea adeseori in fata marelui tablou al mamei sale, citind din cartile preferate.
Debutul
1897
in doua numere din revista umoristica Dracu din Bucuresti, apar versuri si schita Domnisoara
M... din Falticeni, iscalite "Mihai din Pascani".
29 decembrie, este identificat primul manuscris , poezia "De maini".
Activitate publicistica
1897 - 1900 Studii la Liceul National din Iasi. Aici leaga prietenii durabile cu N.N.Beldiceanu,
Neculai Dunareanu, Grigorita Nadejde, Eric Furtuna etc. Colaborari la Vieata noua, Carmen etc,
sub pseudonimul M.S.Cobuz.
1898 - 1900
sub acelasi pseudonim M.S. Cobuz ( directorul liceului ai interzicea sa semneze cu numele intreg
) publica versuri si proza in revista Pagini literare, scoasa in Bucuresti de Artur Stavrim si Ion
Gorun. Mai colaboreaza la aceasta revista Delavrancea, Caragiale, Jean Bart, D. Anghel.
octombrie, impreuna cu publicistul Matei Rusu de la Iasi, Sadoveanu scoate revista Lumea, din
care nu apar insa decat 3 numere.
1900
martie, este exmatriculat de la liceu
septembrie, pleaca la Bucuresti cu gandul , sugerat de tatal sau, de a se inscrie la Facultatea de
Drept, dar frecventeaza boema literara a Capitalei.
1901
se stabileste la Falticeni unde se va casatori cu Ecaterina Balu.
Sadoveanu va colabora la Revista romana cu poezii, recenzii, traduceri, semnand cu diferite
pseudonime (M.Sadoveanu – Cobuz, C.Prisacaru, C.Sateanu, Ilie Puscasu.) la Revista moderna
din Bucuresti.
din nr.32 al revistei, Sadoveanu incepe sa-si publice nuvela Ion Ursu ( nr. 32, 33, 35, 36, 37).
1902
20 ianuarie, in nr.45 al Revistei moderne, sub pseudonimul Ilie Puscasu, Sadoveanu publica o
traducere din Dostoievski – Moarta.
iunie, este incorporat in armata.
colaboreaza la revista Pagini literare, unde publica Fratii Potcoava.
se naste Despina -Lia, primul copil al scriitorului.
1903
colaboreaza la revista Samanatorul si Revista idealista.
toamna, revine la Bucuresti si va lucra chiar in redactia revistei Semanatorul; va incepe
colaborarea la revista Luceafarul de la Sibiu si Fat-Frumos.
Debutul editorial
1904
"Anul Sadoveanu" : Sadoveanu debuteaza editorial cu 4 volume : Povestiri, romanul Soimii,
Dureri inabusite si Crasma lui Mos Precu ( nuvele) , fiind remarcat de Nicolae Iorga,
E.Lovinescu, Sextil Puscariu. Nicolae Iorga este primul care il remarca.
iunie, G.Bogdan – Duica recenzeaza volumul Povestiri in revista Convorbiri literare.
22 august, Nicolae Iorga in Semanatorul publica articolul Doi povestitori.
alte cronici elogioase semneaza si E.Lovinescu si Sextil Puscariu.
Maturitate si Creatie
1905
devine functionar la Casa Scoalelor, unde va lucra pana in 1906.
incep polemicile pe seama "cazului Sadoveanu".
in primul volum al revistei Curentul nou din Galati, H.Sanielevici publica tabloul sau sinoptic. In
numarul urmator al revistei , G.Ibraileanu il apara pe scriitor de acuzatiile aberante ale lui
H.Sanielevici.
are loc prima intalnire cu Titu Maiorescu. Gratie raportului favorabil al acestuia in Povestiri,
Sadoveanu primeste Premiul Academiei Romane.
publica volumul Povestiri de razboi.
se naste Dimitrie -Miti, fiul scriitorului ( 1905 -1955)
1906
publica volumele Floare ofilita, Mormantul unui copil si Amintirile caprarului Gheorghita.
colaboreaza la revista Convorbiri literare.
martie, ia fiinta revista Viata romaneasca. Sadoveanu e prezentat in primul numar cu nuvela
Pustiul. Se imprieteneste cu G.Ibraileanu ( pentru Sadoveanu acesta va fi "prietin unic") si devine
colaborator statornic al revistei din Iasi.
aprilie, Sadoveanu pleaca din Capitala din nou la Falticeni, unde isi injghebeaza o buna
gospodarie.
se naste al treilea copil Profira, fiica scriitorului.
1907
februarie – martie, au loc marile rascoale taranesti . Dupa inabusirea lor in sange, Sadoveanu va
fi numit de Spiru Haret ( care detinea functia de Ministru al Instructiunii ) inspector al cercurilor
culturale satesti si al bibliotecilor populare.
impreuna cu folcloristul Artur Gorovei scoate, la Falticeni, o gazeta Ravasul poporului.
publica La noi, in Viisoara si Vemuri de bejenie
1908
apar Oameni si locuri, O istorie de demult, Duduia Margareta
se constituie Societatea Scriitorilor romani si Sadoveanu este ales vicepresedinte.
1909
scoate revista Cumpana, impreuna cu St.O.Iosif, Ilarie Chendi, D.Anghel, pana in aprilie
1910.Aici vor vedea lumina tiparului Refleziile unui explorator, reportaj despre viata taranimii, o
prima faza in elaborarea Bordeenilor
apare volumul de povestiri Cantecul Amintirii.
se naste Teodora- Didica.
1910
Sadoveanu este numit Director al Teatrului National din Iasi, unde va ramane pana in 1919
apar Povestiri de seara, Genoveva de Brabant, In amintirea lui Creanga.
se naste Bogdan-Mihail ( 1910-1912)
1911
apare Apa mortilor si in Viata romaneasca publica piesa de teatru De ziua mamei.
2 februarie, se joaca la Teatrul National piesa de teatru De ziua mamei
1912
colaboreaza la Universul
apar Un investigator, Bordeenii.
se nasc gemenii Bogdan ( 1912-1920) si Ecaterina - Tincuta
in Viata romaneasca incepe sa publice in foileton romanul Neamul Soimarestilor.
1913 Sadoveanu este sublocotenent in rezerva; este incorporat si participa la razboiul romano-
bulgar; se vor ivi din experienta razboiului opere importante.
1914 Apare volumul Privelisti dobrogene, de inspiratie romano -bulgar.
1914 - 1915 Participa la mai multe concentrari.
1915
apare romanul istoric Neamul Soimarestilor.
se naste Mircea, al optulea copil al lui Sadoveanu/
1916
apare volumul 44 de zile in Bulgaria si Razboiul Balcanic , inspirate din razboiul romano-bulgar.
se naste Livia – Lucia ( 1916 – 1957)
apare volumul de povestiri Foi de toamna.
1916 - 1917 Sadoveanu este editor al ziarului de front Romania ce va aparea la Iasi, alaturi de
Ion Minulescu si P.Locusteanu. Adevaratul conducator este insa Octavian Goga. Aici publica
aproape toti scriitorii activi ai tarii.
1917 Se naste Ligia -Marioara
1918 1 decembrie, Marea Adunare de la Alba-Iulia. Realizarea statului national unitar.
Sadoveanu se stabileste la Iasi, in casa care apartinuse lui Mihail Kogalniceanu, pe Dealul
Copoului.
1919 2 februarie -21 decembrie, la sugestia lui Garabet Ibraileanu, Sadoveanu impreuna cu
George Toparceanu , la Iasi, scot revista Insemnari literare, care va pregati reaparitia Vietii
romanesti.
1920
martie, reapare revista Viata romaneasca. Revista are acum si editura proprie, unde Sadoveanu
isi va publica multe din volumele sale viitoare.
apar volumele de povestiri Priveghiuri si Umbre.
se naste mezinul Mihu, mort in razboi in 1944.
1921
incepe sa colaboreze la Adevarul literar si artistic.
apare Cocostarcul albastru
1923 Sadoveanu este ales membru al Academiei Romane. Cu acest prilej tine discursul de
receptie despre Poezia Populara. Peste putin timp devine presedintele Sectiei literare al
Academiei.
1924 Sadoveanu scoate revista Lumea – bazar saptamanal.
1925
apare romanul Venea o moara pe Siret
impreuna cu Panait Istrati, Sadoveanu face o calatorie prin muntii Moldovei.
1926 Apare "Tara de dincolo de negura".
1927 iunie, va face o calatorie in Olanda, tara pe care anul urmator o va evoca intr-o carte.
1928 apar volumele "Demonul tineretii", "Imparatia apelor", "Olanda", "Hanul Ancutei".
1929
viziteaza Constantinopolul, impreuna cu Ionel Teodoreanu si Stefan Velisar.
apare Zodia Cancerului sau vremea Ducai-Voda.
1930
apare romanul Baltagul
noiembrie, este sarbatorit cu prilejul semicentenarului nasterii sale
1931 Apar "Trenul fantoma" si "Maria sa, Puiul padurii".
1932 Apar "Nunta domnitei Ruxandra" si "Uvar".
1933 Apar "Locul unde nu s-a intamplat nimic" si "Creanga de aur", ultima nu prea luata in
seama de critica.
1934
Apar "Noptile de Sanziene", "Soarele in balta" si "Viata lui Stefan cel Mare". De remarcat in
aceasta perioada, cufundarea in tinuturi departate in timp si spatiu si “refuzul activitatii”, prin
care scriitorul isi manifesta indirect atitudinea sa viguros antifascista.
15 aprilie, rosteste o cuvantare la primul "Convent al Francmasoneriei Romane Unite".
1935 Apare primul volum al trilogiei Fratii Jderi, "Ucenicia lui Ionut".
1936
ianuarie, reapare ( si va dura pana in decembrie 1940 ) revista mensuala Insemnari iesene, sub
directia lui Mihail Savodeanu, George Toparceanu si Gr.T.Popa.
revine la Bucuresti si se stabileste aici cu familia, intrucat preia si directia ziarelor Adevarul si
Dimineata.
22 noiembrie,cand Sadoveanu preia conducerea ambelor ziare publica pe prima pagina, scrisa,
dupa toate probabilitatile, de Mihail Sadoveanu, urmatoarea nota redactionala “ Ziarele noastre
trec sub o noua conducere. Intelegem sa pastram acestor publicatii atitudinea pe care le-au
statornicit-o intemeietorii lor : apararea libertatii si a drepturilor si sprijinirea unei reale si sincere
democratii nationale. Vom combate violenta, ori de cate ori ar veni ea. Vom fi necontenit atenti
la toate manifestarile de ordin cultural “. Valoroase marturisiri in acei ani de agresiune a
fascismului.
apare Izvorul alb, al doilea volum al trilogiei Fratii Jderi.
Sadoveanu iese din pasivitate si se afirma tot mai viguros in publicistica, incepand o polemica cu
Nicolae Iorga.
la moartea lui Garabet Ibraileanu , Sadoveanu scrie pagini vibrante despre mentorul Vietii
romanesti si al intregii spiritualitati iesene de la inceputul secolului " G.Ibraileanu continua sa fie
un reprezentant nobil al umanitatii, justificandu-i existenta in fata celui etern. E trimesul
generatiei trecute de intelectuali ieseni catre romanismul de maine. Iese din spiritul de iubire si
jertfa al socialistilor, care s-au indreptat spre taranimea obijduita, cerand pentru ea dreptate si
lumina. Carturar de mare cultura, de inteligenta agera a fost un luptator pentru ideal, fara viclenie
si fara preocupare personala".
1937
1 aprilie, gruparile de dreapta pornesc o campanie violenta impotriva scriitorului, ajungand sa-i
arda cartile in piata publica. Riposteaza energic un grup de inteelctuali ( L.Rebreanu,
G.Calinescu, E.Lovinescu, Zaharia Stancu, Al. Philippide, Serban Cioculescu, Andrei Otetea etc)
care semneaza Protestul intelectualilor : " De catva timp se incearca asasinarea morala a celui
mai reprezentativ si mai autentic scriitor roman ... Ne aflam in fata unei grave primejdii pentru
literatura si cultura romaneasca. Daca Mihail Sadoveanu poate fi ostracizat cu atata usurinta, fara
a se tine seama de opera care ramane o mandrie a literaturii romanesti, inseamna ca lucrurile
culturale si-au pierdut orice valoare si ca fanatismul politic copleseste manifestarile spirituale
cele mai curate si mai pretioase pentru insasi fiinta specifica a neamului nostru".
Sadoveanu se retrage din calea barbariei in Transilvania unde scrie Valea Frumoasei si Ochi de
urs.
decembrie, ziarele Adevarul si Dimineata sunt suspendate.
1938 6 februarie, in semn de protest fata de campania declansata impotriva scriitorului,
Universitatea din Iasi ai acorda titlul de Doctor Honoris Causa.
1939
revista Insemnari iesene inchina un intreg numar (5) lui Mihail Sadoveanu.
iunie, Vladimir Streinu publica in Viata romaneasca o cronica la Ochi de urs.
1940
apar Vechime si Divanul persian.
Editura Fundatiilor Regale publica primele doua volume din editia de Opere.
1941
se casatoreste cu Valeria Mitru.
apare cel de-al treilea volum al trilogiei Fratii Jderi, "Oamenii Mariei Sale".
1943
isi inalta o casa la Oasa Mica.
apar Povestile de la Bradu – Stramb
1944
publica Anii de Ucenicie.
cu prilejul implinirii a patru decenii de la debut, Sadoveanu este sarbatorit in presa si la
Academie.
17 noiembrie, in sedinta publica a Academiei Romane, Tudor Vianu prezinta comunicarea Patru
decenii de la publicarea primei opere a d-lui Mihail Sadoveanu.
1945 - 1949
bogata activitate publicistica, Sadoveanu colaboreaza la Jurnalul de dimineata, Veac nou,
Romania libera, Scanteia.
viziteaza Uniunea Sovietica
vad lumina tiparului Fantezii rasaritene (1946), Caleidoscop ( 1946), Pauna Mica ( 1948), Mitrea
Cocor (1949).
1948 Este ales vicepresedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale.
Apusul unui Soare
1950 Noiembrie, este sarbatorit public pentru implinirea varstei de 70 de ani
1951 Apare Nada florilor, o reluare a cartii Imparatia apelor.
1952 Apare romanul istoric Nicoara Potcoava, o reluare a primului sau roman Soimii din 1904.
1955 Noiembrie, cu ocazia implinirii varstei de 75 de ani, Sadoveanu este sarbatorit,
conferindu-i-se titlul de " Erou al Muncii Socialiste ".
1956 Se tipareste volumul "Omagiu lui Mihai Sadoveanu".
1960 Noiembrie, implineste 80 de ani. Lucian Blaga scria in Viata Romaneasca " M.Sadoveanu
implineste 80 de ani. O asemenea varsta confera fiilor celor mai daruiti si mai binecuvantati ai
omului o aura biblica. Pe cel ce o poarta, o asemenea varsta il apropie de toate stihiile fara de
varsta; de vazduh, de apa, de foc si de pamant. O asemenea varsta il apropie si pe M.Sadoveanu (
e numele unui om sau a unui stejar ?) de toate stihiile tarii, cari, la randul lor, si ele ai ies intru
intampinare, slavindu-l". Revistele Contemporanul, Gazeta literara, Viata romaneasca, Steaua,
Utunk, Rumanien Review ai inchina numere speciale.
1961
este distins cu Premiul Nobel pentru Pace.
19 octombrie, moare Mihail Sadoveanu.
21 octombrie, este inmormantat cu funeralii nationale la Cimitirul Bellu, langa Eminescu. Amplu
ecou in presa nationala si internationala. Tudor Arghezi publica un Zabranic , iar Geo Bogza o
memorabila Inscriptie : " Vazandu-l cum joaca -glasuia pana lui Geo Bogza - si dandu-mi seama
ce fel de ceas e acela in viata poporului nostru, l-am petrecut indelung cu privirea, urandu-i in
gand :Drum bun, Maria Ta... Fiindca in toamna aceasta noi l-am dus la locul de vesnica odihna
pe Stefan cel Mare al literaturii romanesti".
Un om nacajit
 DUMBRAVA MINUNATA de Mihail Sadoveanu
“Dumbrava minunata” este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetita Lizuca sicainele ei
Patrocle pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa fetitei pana la casabunicilor
fetitei.Dupa moartea mamei Lizucai , tatal acesteia, domnul Vasilian s-a recasatorit cu odoamna
pe care o chema Maria Papazoglu, si care nu o agrea deloc pe fetita.Lizuca fusese crescuta de
bunicii ei din partea mamei,insa dupa casatorie tatal sau aluat-o acasa si nu i-a mai dat voie sa-si
vada bunicii, deoarece mama vitrega spunea ca a fostporost crescuta de bunici si nu a primit o
educatie corespunzatoare cu pozitia lor sociala.Intr-o zi in timp ce tatal fetitei era plecat la
Bucuresti, mama vitrega a primit vizita a douadoamne si mai tarziu a unui domn locotenent
Micus. Lizuca in timpul acestor vizite a intrat insalon si si-a bagat degetul in chiseaua cu
dulceata.A fost certata de mama vitrega si apoi batutafoarte rau de servitoare pentru acest gest.
Pentru ca nu era prima oara cand manca bataie ciacest lucru se intampala in fiacre zi, Lizuca a
considerat ca este deajuns tot ce a patimit de lamoartea mamei ei si a rugat cainele sa o
insoteasca la bunicii ei.S-au furisat din casa si au plecat in marea aventura care consta in
traversareadumbravei Buciumenei. Fetita stia din povestile pe care i le spunea bunica ca trebuie
sa lasi unsemn pe unde treci, asa ca si-a umplut buzunarul cu cenusa pe care a lasat-a sa curga
pana s-aterminatDe aici inainte tot ce se intampla in povestire pare ireal deoarece,ca intr-o
poveste ,florilevorbesc, animalele vorbesc si tot ce se intampla in dumbrava pare a fi dintr-o
poveste.In drumul lor pana sa ajunga in Dumbrava intalnesc o floare mare pe care Lizuca
dinpovestile pe care i le spunea bunica a numit-o Sora-Soarelui si pe care a intrebat-o ce
maiface,si i-a spus unde merge ea si Patrocle. Floarea i-a raspuns ca face foarte bine si le-a
spusca drumul pe unde au luat-o spre casa bunicii este bun.Au coborat printre livezi unde au
intalnitmulte ganganii marunte si rosii, punctate cu negru pe care Lizuca le-a numit vacile
Domnului.
Au ajuns in Dumbrava unde au intalnit o batrana. Si despre aceasta batrana Lizuca i-aspus lui
Patrocle ca este Sfanta Miercuri,si au vorbit cu ea .In dumbrava si-au continuat drumulvorbind
cu toate pasarelele pana s-a intunecat si nu au mai vazut drumul.Lizuca a considerat ca este mai
bine sa-si caute un adapost pana se face ziua si l-a rugatpe Patrocle sa caute un loc unde s-a
doarma.Parocle a gasit o scorbura intr-o rachita, iar Lizuca a cerut gazduire rachitei.In
timpulnoptii au aparut stelele, iar Lizuca a crezut ca in cer Dumnezeu a aprins lumanarile.Pana
saadoarma in scorbura Lizuca i-a spus lui Patrocle ca singurul de care se teme in padure
estebursucul, deoarece ea stie din povestile bunicii ca este foarte rau. Chiar in clipa aceea in
fatascorburii a aparut o umbra neagra de care Lizuca s-a speriat, insa Patrocle i-a spus sa nu
seteama deoarece rezolva el si a inceput sa fugareasca umbra. Cand s-a intors la scorbura i-aspus
Lizucai ca nu era decat un iepure care se speriase si el de ei.In lumina lunii Lizuca a vazut cum
apar dintr-o scorbura niste omusori mititei sapte lanumar. In fruntea lor se afla un batranel si o
batranica, iar Lizuca le-a spus ca-i recunoastedeoarece i-a vazut la bunica intr-o carte.Omusorii i-
au spus ca ei stiau ca o sa vina la eideoarece au pus la panda la marginea padurii pe tancul
pamantului care le-a dat de stire candau intrat cei doi in padure.Ei au povestit Lizucai ca ei ies de
multe ori noaptea si petrec cuvietatile care fug de om.Domnita prichindeilor a invitat toate
vietatile sa petreaca cu ei.I-au povestit fetitei ca traiausi ei demult in lumina zilei,dar cand au
inceput oamenii sa se inmulteasca un batran al lor a vrutsa traiasca cu ei in pace.El avea o moara
si cand oamenii veneau sa macine il necajeau pebatranel care se numea Statu-Palma si de atunci
lui nu i-au mai fost dragi oamenii si a fugitdeparte de ei.Deasemenea i-a mai povestit domnita si
despre zmeii din povesti si despreStramba-Lemne,Sfarma-Piatra si alti uriasi din stravechi
timpuri. I-a mai spus domnita lui Lizucaca desi viata lor e lunga si isi numara anii cu miile o sa
le vina si lor sfarsitul. Toate acestea seintampla i-a spus domnita pentru ca oamenii iubesc tot
mai putin povestile si-si uita usor prietenii.Batranelul i-a mai spus fetitei ca in primavara trecuta
dumbrava lor a fost in primejdiedeoarece tatal ei a venit la bunic indemnat de mama vitrega si a
cerut sa vanda dumbrava,pentru ca avea nevoie de bani. Bunicul s-a opus pentru ca padurea a
spus el este a luiLizuca.Batranelul a spus ca ei au in aceasta padure pesteri tainice in care se
inchid cand incepsa cada frunzele pana trece iarna.Si domnita le-a spus o poveste petrecuta
demult in aceasta dumbrava.Cu multi ani inurma s-a zvonit ca in padure se afla o zana frumoasa
cu parul de aur si auzind lumea despre ea
multi feciori de crai au cautat-o insa nici unul nu a gasit-o nici pe ea nici palatul.S-a gasit
totusiun Fat-Frumos care a auzit de zana si care credea in existenta ei. In fata lui pentru ca el
credeain ea, zana i s-a aratat si l-a invitat pe Fat-Frumos sa vina si a doua seara.El a venit in mai
multeseri, insa curtenii si vracii l-au urmarit , dar ei nu vedeau nimic in afara de Fat-Frumos
langa unizvor.Ca sa il creada ei i-au cerut acestuia sa aduca inelul zanei.A cerut baiatul inelul
zanei, dar ea i-a spus ca inelul este un lucru pamantesc si ea nu porta podoabe desarte.Venind cu
acestraspuns vracii i-au dat o foarfeca si i-au cerut lui Fat-Frumos sa le aduca o suvita din parul
ei deaur.Flacaul i-a taiat zanei o suvita de par pe care a bagat-o in san, insa cand a vrut sa o
scoatapentru a o arata, in san nu mai era nimic. Atunci toti vracii, curtenii si carturarii l-au
convins peFat-Frumos ca zana nu exista cu adevarat, ci era numai o inchipuire. Flacaul s-a intors
laimparatia lui si a fost mahnit multa vreme murind cu sufletul uscat si batran.Batranica care era
cu domnita a inceput sa planga pentru ca povestea a fost foartefrumoasa si ea o uitase .Duduia
Lizuca s-a intors catre batranel si l-a intrebat de ce omusorii mici si barbosi nuspun nici o
poveste , insa acesta i-a raspuns ca ei nu au timp sa se gandeasca la povestideoarece sunt mesteri
fauri si ei lucreaza si ziua si noaptea.Batranica si-a adus aminte ca si ea stie o poveste.Ea le
povesteste ca langa dumbravaeste o casuta de razesi pe care o vizita foarte des si intr-o zi a vazut
o femeie tanara sifrumoasa care mangaia o fetita careia ii spunea ca tatal fetitei o uita si o lasa
sinu mai are multde trait, insa cand ea o sa moara fetita sa nu planga si sa nu-si uite jocurile, iar
atunci cand vadori sa o vada fetita sa fie singura si sa se gandeasca la ea si ea o sa fie doar o
umbra dar vaveni si o va mangaia si imbratisa.Lizuca a adormit gandindu-se ca ea era acea fetita,
iar cea care ii vorbea era mama ei.Batranelul dupa ce copila a adormit se intreba ce sa faca cu ea
pentru ca nu o pot lasa inpadure dar nu o pot duce nici la ei in pestera.Batranica a propus sa o
duca la casuta de langadumbrava, iar domnita a fost de acord.Cand Lizuca s-a trezit a descoperit
ca se afla in patutul ei din casa bunicilor si langa eape jos dormea Patrocle catelu ei. De afara se
auzeau glasuri si fetita a inteles ca era mamavitrega care venise sa o i-a inapoi.Mama vitrega il
certa pe bunicul lui Lizuca pentru ca searacand au cautat-o batranul a spus ca nu era acolo si
dimineata a gasit-o acolo.Bunicul i-a spusca a cautat-o si a gasit-o in padure si fetita nu o sa mai
plece de la ei chiar de ar fi sa ajunga la judecata.Vorbind cu bunicul fetitei pe mama vitrega si pe
servitoarea acesteia Elena care o batu-se pe fetita le-au muscat albinele de ochi si au plecat
tipand.
Lizuca i-a spus bunicii ca se bucura si ea si Patrocle ca au fost muscate de albine, iar atunci cand
tatal ei o sa vina o sa-i spuna ca mai bine moare decat sa mai plece de la bunici sideasemeni o sa-
I spuna tatalui sau ca ea a auzit-o pe mama vitrega cum radea in salon cudomnul Micus.
 Domnu Trandafir
Sadoveanu isi aminteste de D-l Trandafir cu prilejul reintoarcerii in “targul natal”. Cu
aceasta ocazie el revede la Siret locul unde se scalda cu "dracii" de seama lui si "intinsele
zavoaie de salcii cenusii" in care intra cu o frica grozava de bursuci.
Astfel, in continuare, evocarea se imbina cu descrierea si scriitorul ii realizeaza dascalului un
portret fizic si moral si naratiunea evidentiaza unele insusiri ale D-l Trandafir.
Sadoveanu il apreciaza pe dascal nu numai pentru "gramatica si aritmetiaca", deoarece
"acestea se fac bine", baietii invata dupa puterile lor, ci mai ales pentru "invatatura cealalta,
sufleteasca", pentru ca are o adevarata vocatie de apostol chiar daca in "coltul acela de tara",
"nimeni nu se intereseaza cum merge scoala lui".
Astfel, Sadoveanu povesteste o intamplare deosebita care a marcheaza existenta sa de
scolar: vizita pe care o fac "doi straini" la scoala. In timp ce invatatorul "privegheste la
descarcatul unui car de fan", pe poarta curtii intra doi straini care, dupa ce refuza politicos
invitatia de a servi ceva, ii cer acestuia sa ii conduca in scoala. Ei se intereseaza de frecventa
copiilor si il roaga sa tina o lectie. D-l Trandafir face o lectie obisnuita, orasenii discuta cu copii,
asculta o poezie, apoi un cantec. Fiind vrajiti de priceperea invatatorului, strainii i se adreseaza
pe alt ton, strangandu-i cu caldura mana.
Cand pleaca musafirii, dascalul afla cu mirare ca cei doi musafiri sunt ministrul
invatamantului si un inspector, ceea ce i se confirma de la primarie.
In finalul naratiunii, nostalgia scriitorului atinge cote maxime, cu puternice accente
elegiace, evocarea transformandu-se in meditatie, caci tot ce ii este drag si ii mangaie copilaria
nu mai exista. Nu mai ramane decat "locul unde a fost o odaie scunda" si unde "odata a trait un
om…"