CAPELA EXCOMUNICAŢILOR

de Adrian Buzdugan
Gott ist ein lautes Nichts
ihn rührt kein Nun noch Hier
În fiecare dimineaţ trebuie s reconstruiesc lumea.
Ştiu c e mult mai comod s laşi divinitatea s -ţi ofere una gata
f cut , tu doar s-o ajustezi, dar asta-i alegerea mea, s fiu zidar, nu chiriaş!
Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd înc buimac îmi regrupam amintirile
în spatele intenţiilor, i-am v zut! Scunzi, cr c naţi, coloraţi diferit şi
îngreunaţi de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgust tori!
Îşi zgîiau ochii mici, bilobaţi înspre noi…
Dup un timp, doi dintre şi-au f cut curaj şi s-au apropiat de mine.
Prin semne ne-am asigurat c aparenţele sînt dublate de lipsa unor gînduri
belicoase. Mai tîrziu, aveam s aflu c erau Cavalerul Montprier şi Sir
Candlewick, doi dintre conduc torii misiunii de cucerire spirituală a raselor
primitive.
În urm cu zece cicluri atiliene, se hot rîse c trebuie s reflectez la
problema timpului. Ieri îns , cei din Pisc mi-au retras domeniul; de-acum
trebuie s acumulez noi cunoştinţe doar despre ei şi despre cultura lor.
Ca persoan de contact îl voi avea la dispoziţie permanent pe c lug rul
Javier Manuel de Solestoya y Rubajar; el va fi dealtfel şi cel care va traduce
aproximativ zicerile mele.
- F r nici o cenzur !
- Bineînţeles, domnule Harian K rsadusar! şi mi-a zîmbit familiar,
plin de grosol nie.
Dup primele atribuiri empirice, pentru stabilirea unei judicioase
corespondenţe lingvistice am t lm cit împreun „Hamlet”, oper considerat
reprezentativ pentru cultura lor laic .
M-am îngrozit! Adulter, t inuiri, crime, otrav , nebunie, sinucidere,
fantome şi dueluri formau versificat o cheie de bolt a inconştienţei amorale
ce pare c îi caracterizeaz !
Seminţia lor este divizat în „naţiuni”, grupuri mari care-şi ap r cu
arma în mîn tr s turile specifice: albeaţa dinţilor şi dorinţa de a st pîni
lumea, hoţia şi lenea, spiritul ordonat sau meschin ria şi ranchiuna etc.
Comunic doar în scris sau oral şi au un vocabular oarecum fix, tare
s r c cios.
Pîn acum cîteva sute de ani, aceşti primitivi credeau c planeta de
pe care vin e PLAT ! C lumea are capete şi c totul graviteaz în jurul lor!
Sute de milioane dintre ei lucreaz în industria „diversimentului”.
Sînt angajaţi de ceilalţi, care nu posed capacitatea de a se distra singuri şi

1
fac tot ce li se cere: de la mimarea morţii!!! şi înghiţirea de obiecte t ioase
pîn la sex şi portretistic .
Ştirile despre lumea lor nebun sînt prezentate pe mii de canale video
de femele care sînt pl tite şi operate periodic. Zîmbind mereu, ele citesc –
pentru c oricum n-ar fi în stare s ţin minte mare lucru – ce nenorociri s-
au mai întîmplat.
Masculii, în schimb, sînt adulaţi dac se bat bine sau cîntă, dac
intr pe „scena politicii” sau alearg de bezmetici dup nişte chestii umplute
cu aer de-al lor – mai mari sau mai mici, în funcţie de dioptriile privitorilor.
Între altele, vor s aib şi s risipesc ! Pun mare preţ pe diverse
metale inoxidabile, pe obiecte f r rost numite lux (într-o limb antic de-a
lor, înseamn lumin !!!) şi pe mijloacele de locomoţie, întrucît c l toresc şi
caut zadarnic, nedorind s recunoasc sau pur şi simplu neştiind c
individul conştient s-a n scut cu rost într-un loc. C au totul în ei!…
Le place s bea alcool, o substanţ care le altereaz fiinţa şi-i ajut s
dep şeasc limitele prostiei.
…Şi sînt plini de tot soiul de boli! Norocul este c pe Atilia, nici o
infecţie nu se transmite în regnul animal de la inferior la superior. Natura,
atît de îng duitoare la ei, nu permite aici acest lucru care i-ar prejudicia
lucrarea.
Alt treab a fost cu lecturarea uneia dintre c rţile lor sfinte – au cîte
una de fiecare mare religie! Am început s rîd cu lacrimi. Conform summum-
ului de informaţii developate, Divinitatea f cuse Universul cu aproximativ
7600 de ani în urm şi asta la vitez , doar în cîteva zile de-ale lor.
La început la ei ar fi fost ştiinţa! Dar nu ştiinţa despre ceva anume, ci ştiinţa
aşa, în general şi, întrucît nu putea fi cuprins , a trebuit luat drept ceva
divin… Zeul a instituit apoi Ordinea, a separat negurile de str luciri, solidul
de lichid, iar steaua central a sistemului a alc tuit-o după ce f urise
planeta lor atît de special ! Apoi Demiurgul a creat viruşii, plantele şi
animalele; ei sînt cic încununarea creaţiei!
Mai întîi a des vîrşit un el. Acest model original, ca s nu
înnebuneasc de sigur tate, a început s vorbeasc cu lucrurile din jur; ca
s aib o oarecare decenţ şi coerenţ , le-a numit mai întîi, frunza frunză,
cocorul cocor, ciuboţica cucului ciuboţica cucului ş.a.m.d. (Nici nu vreau s -
mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!…) Mai tîrziu,
plinindu-şi greşeala, Marele lor Idol i-a creat prin clonare adaptată o femel -
ajutor.
Apoi… şi-a alungat culmile creaţiei din Gr din (pentru c doreau s
ştie!), şi-a mazilit poporul ales, a f cut o groaz de victime printre
nonconformiştii de-atunci, a coordonat o succesiune de pl gi şi dezastre
climatice, a omorît odraslele egipeţilor etc.
Specialist în rostirea despre Dumnezeu, c lug rul Manuel m-a
stropşit şi mi-a spus c nu trebuie s interpretez nici literal, nici uzitînd
extensii alegorice ori simbolice! Altcumva trebuie, con sentimientu, amor Dei
şi altele!…
2
 S-a autoflagelat, reproşîndu-şi faptul c se gr bise, c nu eram înc
preg tit pentru studierea holibibiliei.
Cartea lor revelată, apoi t iat , corectat şi ad ugit de înalţii ierarhi,
e în două părţi! În prima, Zeul lor e neiert tor, setos de sînge, aduc tor de
molime, bombe, fulgere împotriva oric rei emulaţii d rîm orice altceva
ajunge pîn la cer etc. În partea a doua, e plin de speranţ şi iubire, dar nu
se poate st pîni s nu povesteasc în patru rînduri cum i-a pus s -i
omoare fiul!
Da! I-au n scocit şi un fiu, întrupat într-un membru din specia lor!
Dup ce a murit îns , l-a înviat, c ci trebuia s -i ia locul în ultimul capitol,
unde, în numele dreptei credinţe, le-a promis c va rade aproape întreaga
populaţie a planetei!
Cei din vechime, care au sesizat uriaşa ipocrizie a
consubstanţialit ţii, au fost arşi de vii cu tot cu scrierile lor. Arse au mai
fost şi alte sute de mii de pergamente şi persoane, iar mai tîrziu chiar au
întemeiat o instituţie care s se ocupe cu asta. Complementar, au f cut şi
un lag r, Skythopolis, unde au ucis şi torturat alte mii de eretici, cei care
credeau altfel!
- P i de ce revelaţia divin se manifest individual? mi-am c lcat eu
pe inim şi l-am întrebat.
- Divinit ţii nu-i poate fi imputat neputinţa de a se adresa unei
mulţimi! El îi caut pe Cei Aleşi, revelaţia fiind o chestiune tainic , intim !…
- Aha! Neverificabil , vecin cu fabulaţia, delirul mistic şi
schizofrenia! Ai observat c întotdeauna cînd nu ştii s explici ceva sau s
r spunzi, foloseşti cuvîntul „tain ”?
- Şi pîn la urm , ce vrei tu, drag Harian? gura îi puţea a mîncare
nedigerat , aşa c l-am îndep rtat uşor. Ca toţi s dea în demenţa
raţionalit ţii?! De ce s aduni cunoştinţe despre tonalit sau vaalbara, s te
încurci în miliarde de ani temporali sau luminici, cînd e mai simplu s te
închini… fericit?
- Fericit sau ignorant? Din cîte am citit, marea mas a practicanţilor
nici nu ştiu ce înseamn „Aleluia” sau „Bogdaproste”. Nu ştiu de ce se
prosterneaz în faţa crucii şi nu a peştelui, cum îi cheam pe cei doisprezece
apostoli sau pe protagoniştii cîntării iubirii carnale. Cîte c rţi are prima
secţiune a scrierii în numele c reia vi le-aţi distrus pe celelalte? A meritat s
distrugeţi mare parte din ştiinţa anterioar sau care încerca s se dezvolte
simultan, pentru ca zeci de generaţii s nu ştie cîte epistole sînt în noua
scriere?
Era vizibil încurcat… Clar, nici el nu ştia unele r spunsuri! Am
pufnit:
- Fericiţi şi mulţi! Dou miliarde de impostori!…
A dat-o la-ntors cum c astea sînt presupuneri diavoleşti! Mult mai
important era c legile morale, sacrosancte, fuseser inculcate şi c viaţa în
univers avea aceeaşi surs , provenea din acelaşi germene…
3
 - …Sigur avem str moşi comuni!
- Noi ?! am zburat de-acolo, simţind pentru prima oar ce-nseamn
s -ţi pierzi cump tul!…
Gestual, îşi fac cruce (un simbol al torturii şi al Morţii!!!) cînd trec
doar pe lîng anumite cl diri, aşa-zise Case ale Domnului, de parc
Dumnezeu, Zeul sau Omphal nu ar fi pretutindeni şi ar avea nevoie de
anumite aşez minte, precum şi de oameni specializaţi în intermediere!
În aceste case înalte – concepute aşa pentru a le induce un sentiment de
nimicnicie – se adun , se-nchin laolat şi audiaz pasaje din c rţile lor
sfinte, l l ite sau spuse-ntr-o alt limb , pentru a fi îngreunat înţelegerea
lor! Funcţie de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe
sau cuvinte, iar ei par sp şiţi sau veseli la gr mad , manifestîndu-se
mecanic, imitativ, repetitiv…
Pîn nu demult, angrenarea lor în fenomenul religios le cerea s
priveasc viaţa ca pe un fenomen singular în Univers, s accepte nu
limitarea raţiunii, ci îns şi bagatelizarea ei, ceea ce este de neconceput! Nici
nu vreau s -mi imaginez ce am fi f cut noi într-o atare situaţie! Noi l-am
instituit pe Omphal raţional, pentru a avea un sprijin şi pentru a eluda
misterul apariţiei vieţii. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credinţ
oarb , sentimente şi mult patim !… Pream rind absurd Nimicul,
interpelînd Absolutul şi t ind mii de p duri ca s publice comentarii
teologale!
E o inepţie s te m rgineşti la ipoteza c Omphal a creat o singură
lume sau o singură specie conştient ! S mai adaugi apoi c i-a mai trebuit
şi ODIHN ! e de-a dreptul stupid… Şi nici nu s-au hot rît dac s-a mai
trezit, s-a mai culcat de atunci sau doar îi supravegheaz , pentru c se
comport haotic şi-i sînt ca nişte cuie-n talp …
Cert este c şi-au proiectat pe vertical , într-o creaţie invers
imperfect (nu ca a noastr !) majoritatea defectelor. Au extins la scara abia
imaginabil a cosmosului odihna necesar unei fiinţe nevolnice, limitate…
ori Universului îi repugn repausul. Mai ales al lor, al celor care degradează
timpul!
Mai au şi alte religii! Înc vreo 20 importante, care au la rîndul lor
pîn la cîteva sute de secte şi diviziuni… Una în care soarta ţi-e pecetluit
dac ai c lcat vreo furnic sau ai omorît vreun p ianjen, una în care trebuie
s ucizi ca s ajungi la mîntuire, altele care pream resc nonacţiunea,
idiferenţa şi vidul emoţional!
Ca o concluzie de lucru, credinţa lor provoac o dependenţ bolnav
şi întuneceala minţii.
Într-o megalomanie dezarmant , piticaniile resping toare cred c
Zeul le-a f cut dup „chipul şi asem narea” lui… adic DIVINITATEA ar fi
matriţa lor! Biete dobitoace! Unii dintre ei cred c Omphal nu poate fi
„cunoscut”, dar artificiul sta nu mai salveaz nimic! Culmea contradicţiei,
îşi pream resc zeul pentru c -i vrea ignoranţi, tem tori şi laşi. Lipsiţi de

4
demnitate, formeaz de bun voie mari mase de manevr , atît de convenabile
pentru modul lor de organizare social .
Mi-au atras atenţia şi alte curiozit ţi: cei care mor în lungi perioade
numite post sînt trataţi şi pomeniţi diferit! C rţile lor sacre nu se ofer , ci se
vînd! Costă bani, adic valoarea lor spiritual e legat intrinsec de una
material ! Unele biserici promoveaz aggiornamento, corelarea textelor
„atinse” de harul divin cu noile descoperiri ştiinţifice, altele, ireconciliabile,
spun c adev rul e… DUBLU. Nici unic, nici triplu! Dublu. S-ar putea s fie
totuşi ceva legat de v zul lor binocular… nu sînt l murit deloc în problema
asta!… Mulţi dintre cei care lucrez ca intermediari ai divinităţii nu au voie s
aib urmaşi şi nici s se culce cu femele! La noi, pe timpuri, erai exclus din
viaţa preoţeasc dac în primul an nu aveai cel puţin o sut de insemin ri!…
În urma studierii elementelor de paleoistorie şi beneficiind de un
limbaj mai exersat, i-am zis împ ciuitor într-o zi:
- Eu cred c …
- Ha-ha-ha! i-a ap rut din nou acel rînjet oribil pe faţa aia scîrnav .
Crezi! Crezi! Crezi!
- Nu umbla cu copil rii! B nuiesc c atunci cînd ai dedesubt
p mîntul pe care p şeşti, deasupra cerul la care n-ai cum s-ajungi, cînd, în
orice parte ai lua-o, linia orizontului ar da fermitate solului, iar mersul
Soarelui, al Lunii şi al stelelor ar p rea s urmeze imperturbabil mişc ri
circulare în jurul temeiului vieţii tale, nu ai considera c exist un „jos” şi
un „sus” extrem de diferite?
- La un nivel minim de cunoştinţe, poate…
- Şi dac vînezi, pescuieşti ori îţi ari terenul, cu siguranţ te-ai gîndi
c exist în cer „cineva” cu un alt soi de ocupaţie!… Cum privirea ta
îndreptat în sus ar p rea s -l b nuiasc , chiar s -l contemple, ai gîndi c şi
el face acelaşi lucru… Pretenţie de reciprocitate de la vierme la stea! Aşa s-a
n scut „supranaturalul” şi credinţa. Str moşul t u a r suflat uşurat; pusese
ordine şi „sus”, angajînd iluzoriu pe „acel cineva” care s -l aib în grij .
Cum nu spunea nimic, am continuat:
- De altfel, utilizarea raţional a focului a dus la micşorarea barierelor
nopţii şi a dat înaintaşilor t i o nesperat şans de a revendica o poziţie
privilegiat în cadrul Naturii. Totodat , fascinaţia plasmei a dus la remarca
transform rii ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenuş , materie nevie.
Aceast conştiinţ nemijlocit le-a dublat îns impotenţa.
- Care impotenţ ? Ce m -ta, m ! i fi şi tu vreun pui de filosof ateu!
M tot beleşti cu platonismele astea ieftine! … arhaic împ nat ce eşti!
Mai c -mi venea s -i ciugulesc un ochi, dar noroc c-a plecat, tot el sup rat!
Conversaţiile noastre se terminau din ce în ce mai prost, aşa c i-am
propus s punem cap t subiectelor religioase asupra c rora eram mai mult
decît edificat!
- Sau s mi se dea un alt intermediar!

5
 Nu m-a luat în seam :
- Dar religia ta, K rsadusar?
Şi la noi a fost scris în vremuri str vechi Cataclisma sau Cartea
despre ziua în care s-a schimbat polul magnetic, ce a generat cultul zborului
şi ritualul hadaşc i - hadaşca, o unealt sacrificial , f cut din os de
bleaz r, dur ca stînca.
La îndemnurile lui repetate, am c utat un exemplar în peştera
B trînilor şi i-am tradus cîteva extrase la întîmplare:
„Masculii plesneau din ciocuri:
- Înşfac hadaşca în zbor şi urc pîn’ la nor!…
Drept r spuns, femelele îşi umflau penele:
- Iui, iui, iui! Hadaşca mea, du-m lîng-o stea!”
sau:
„I-am dat cu hadaşca la ven şi am scos primul hohot.
Toţi au urlat ca unul.
- Aşa, bravii mei hatelaşi!
Am rîs şi ne-am veselit pîn seara tîrziu, cînd l-am aruncat în
pr pastia Hau, hran pentru vulturii argintii.
Doar Kolin s-a dus la piţuit. Îl liniştea s taie-n sear piţele la
cudate.”
- Mai viu este un basm, în fapt, o degradare a mitului lui Atot.
Fiecare îl povesteşte cum vrea el adaptîndu-l la trebuinţele educaţiei din
zona respectiv , dimensiunile morale sînt îns imuabile: descoperirea
speranţei, c l toria iniţiatic , confruntarea dintre bine şi r u care se
soldeaz cu r punerea citopului şi triumful binelui, g sirea armoniei etc.
- Las -l pe sta! Mai zi din la cu piţele şi cudatele!
„…s mulgi un bleaz r, s cînţi la ran, s-arunci cu pietre-n ap , s-
asculţi cum bîzîie hondrii peste cîmpia înflorit !… Odihneşte-te lîng mine,
iubito! Nu pleca!…”
Am rîs împreun . El de fragmente şi eu de el.
În miezul zilei ne întrerupem orice activitate şi ne aşez m pe pietrele
rotunde. Ne concentr m şi ne unim energia cu cea a Atiliei întru p strarea
armoniei şi fericirii, a împlinirii noilor sarcini şi proiecte.
O dat , nici nu terminasem bine polarizarea şi echilibrarea energhiilor, c se
şi realizase devierea lanţului muntos Engran, cum îşi doriser cîţiva dintre
noi, pentru a l sa fluviul Ulpt s ude şi s fertilizeze cîmpiile joase din
Naudalessa.
Dup ce am v zut mai multe reproduceri superbe dup Michelangelo,
un celebru artist „renasentist”, specializat în zugr virea caselor speciale, l-
am întrebat dac nu cumva arta a influenţat religia lor într-un mod negativ.

6
A apropiat religia de mulţimea n road , dar, în acelaşi timp, a şi vulgarizat-
o.
Mi-a spus c sîntem o adun tur de liber-cugetători fanatici! O hazna
pestilenţial ! Dac ar fi pipă, papă sau popă, ne-ar excomunica pe loc, ar
porni o cruciad (o implantare de cruci, cred!) şi ar distruge aceast citadel
sau capel a excomunicaţilor!… N-am înţeles exact, deoarece spumega, era
b los şi mi se f cuse greaţ urm rindu-l.
L-am f cut şi eu ruşine a Universului!… Nişte canibali nesp laţi! A
fost o vreme în care îşi fierbeau şi mîncau duşmanii, iar de sp lat au început
s se spele curent abia cu vreo dou secole în urm …
Cam aşa au luat sfîrşit relaţiile noastre diplomatice…
O specie cu numeroşi membri îşi continu mersul la fel de bine cu
sau f r unul dintre indivizii ce o compun… Conştientizarea acestui lucru,
în cazul speciei lor, a dus la „apariţia” Nimicului, Neantului. Pentru a evita
nu atît extincţia, cît subminarea poziţiei unor membri cu stare, au inventat
pentru neavenitul Nimic un substitut „genial” pe calapodul gîndirii lor
antice: sufletul nemuritor.
Îşi bat joc de viaţa pe care o au şi cerşesc cu neruşinare o alta!
Nu reprezint altceva decît Natura r zvr tit împotriva ei îns şi!…
În cîteva excepţii doar Natura reuşeşte prin om s SE contemple… în rest,
nu se poate vorbi de o linişte a contemplaţiei proprie acestei specii care
încearc cu asiduitate s dezvolte la nivel macrocosmic mişcarea brownian .
Înţeleg c fiecare îşi poart Zeul s u, dar ei au f cut din asta o mascarad !
Se apropie amiaza, Harnum se aliniaz cu Limelob. M aşez pe piatra
rotund şi pentru prima dat m gîndesc c ar fi bine ca specia lor s
dispar … Oare cîţi mai gîndesc ca mine? Eu le-am livrat cunoştinţele
acumulate, ca de obicei, eliberate de subiectivitate, tendenţiozitate ori umbre
de intoleranţ . În cursul zilei am v zut c mulţi atilieni aveau c ut tura
hot rît ce însoţeşte o decizie capital .
Au venit cu trei nave-catedrale. Roiuri de nave-biserici sînt r spîndite
acum într-o bun parte a emisferei sudice… Din cauza lor bleaz rii s-au
îmboln vit, au privirea injectat şi nişte bube purulente pe umeri. Şi Zar al
meu are privirea înceţoşat şi i-au ap rut nişte semne roşiatice…
M uit trist undeva departe, în verdele cenuşiu al iernii… „Cum le-o fi
hilul!…”
Îmi deschid larg aripile şi încep:
- Îmmm! Îmmm! Îmmm!
2007 – 2008