Coordonat:

Specialist principal în probleme

socio – educative s.Centru
dna. Valentina Volontir______________

Activitate profilactică pentru părinţi

cu tema:

Cum să vorbim cu
copilul despre sex

Data desfăşurării: 6 octombrie 2010, ora 16.00

Locul desfăşurării: Centrul „Fantastic - CeCeFel”
Pedagog organizator: Coman Liliana
 Obiective:

1. Prezentarea informaţiei despre dezvoltarea sexuală a

copilului la diferite etape de vîrstă;
2. Informarea părinţilor despre cum să facă diferenţierea
comportamentului la fetiţe şi băieţei;
3. Metode şi mijloace prin care părinţii ar putea să
vorbească cu proprii copii despre sex;
4. Reguli pentru părinţi şi copii în ce priveşte dzvoltarea
corectă din punct de vedere sexual al copilului.
5. Recomandări şi sugestii pentru părinţi.
 Cum să vorbim cu copilul despre sex

Copii de azi nu sunt ţinuţi în aceeaşi ignoranţă în ceea ce priveşte sexul aşa cum au fost
generaţiile anterioare. Copii între 2 şi 3 ani sunt la curent cu diferenţele către există între băieţi şi
fete, ei trebuie să ştie cărui sex aparţin şi cu care părinte vor semăna mai tîrziu şi care este sexul
adulţilor pe care îi întîlnesc.
Că un copil va fi sau nu mîndrul de sexul său, încrezător în viitorul său, va depinde direct de
atitudinea părinţilor săi.
 Se simt fericiţi de a fi ceea ce sunt?
 Îşi tratează fiecare soţul sau soţia cu respect şi atunci cînd îi vorbeşte copilului despre
ea/el?
 Îşi iubesc părinţii copilul aşa cum este el sau au dorit să fie de celălalt sex?
 Îi vorbesc despre viitorul său cu încredere? Îi tratează pe fete şi băieţi în mod
diferenţiat?
 Toate acestea îi vor face pe băieţel să fie mulţumit că este băiat, iar pe fetiţă că este
fată.
 Copii îşi încep a pune întrebări de unde vin ei şi cum are loc naşterea. De unde vin
bebeluşii? Cum au sosit aici?
 Cum ies ei?
 Unde erau mai înainte?
Copii pot simţi gena părinţilor, iar lor nu le este înteresantă toată anatomia cum are loc
procesul. Ei se mulţumesc cu răspunsuri scurte şi simple. Cînd vor vrea mai multe detalii ei vor
veni şi vor cere.

Dezvoltarea sexuală la copii la diferite etape de vîrstă

1. La vîrsta de 1 la 2 ani copiii învaţă care sunt diferenţele, iar la finele anului doi ei
cunosc bine cărui sex aparţin.
2. La vîrsta de 2 ani este mai evidentă atracţia copiilor faţă de mama lor, aceasta fiind
exprimată prin îmbrăţişarea mamei în cazul cînd simte frică sau sărutări. Tot acum îşi
recunoaşte organele genitale.
3. De la 2 la 3 ani copii pot adresa întrebări vis-a vis de pozele în care se urinează fetele
şi băieţii, întreabă de unde vin copii, doresc ca să se căsătorească cu părintele de sex
opus. Unii copii cred că sexul poate fi schimbat şi de aceea sarcina părinţilor este
de a ajuta să se identifice sexual corect. La copil e bine să educăm mîndrie faţă de
corpul său. Astfel va fi şi întărită încrederea de sine la copil.
4. La 3 ani ei încep să se joace în jocuri pe rol „ de-a mama şi tata”. Astfel în cadrul
acestor jocuri ei îşi preiau funcţiile socio-sexuale, încep a învăţa care sunt funcţiile
bărbatului şi a femeii, se compară pe sine cu alţi copii.
5. La 4 ani copilul poate cere să fie înbrăcat în haine de sex opus sau să joace rolul
sexului opus. Din punct de vedere sexual el îşi atinge organele sale sexuale şi
ombilicul, apare interes pentru persoanele dezbrăcate şi să ceară ca să nu fie privit
atrunci cînd se dezbracă el. Unii copii primesc plăcere cînd stau culcaţi pe spate şi se
bat la fund cu picioarele Acesta fiind una din zonele erogene, e bine în acest timp să fie
trezită o altă dominantă.
6. La 5-6 ani copii pot utiliza cuvinte mai puţin cenzurate sau chiar semne, băieţii pot să
ridice rochiţele la fete pentru ca să vadă chiloţeii, vor să le pîndească atunci cînd
pleacă la viceu, uneori poate fi şi imitarea actului sexual. Are loc auto-identificarea
sexuală şi părinţii e bine să-i ajute să dezvolte siguranţa, că ei nu pot deveni fetiţe sau
 băieţei. Dacă copilul pînă la vîrsta aceasta nu s-a identificat sexual atunci este cazul să
vă adresaţi la psiholog. Tot la vîrsta aceasta se identifică rolul şi stereotipurile de rol:
fetiţele sunt mai gingaşe , ele trebuiesc stimate, băieţeii sunt mai puternici, etc. Poate
apărea prima iubire sau comportamente mai romantice. Fetele se uită mai des în
oglindă şi devin mai cochete, iar băieţii mai serioşi.
7. Sărutul – săruturile fac plăcere mai mult adulţilor decît copiilor. De aceea nu este bine
de a impune copilul să se sărute cu persoane dacă el acesta nu o doreşte. Care din adult
nu-şi aminteşte o situaţi neplăcută a unui sărut umed sau pişcător luat fără dorinţa
noastră de a il oferi. După aceea vă miraţi de ce copii nu mai doresc să sărute pe
nimeni. Cel mai bine este ca să se dea la despărţire sau întîlnire un sărut „aerian”.
8. Sărutul este un semn de afecţiune, care se oferă spontan, şi este exclus să fie cerut
sau impus. Să nu spuneţi niciodată unui copilaş, cu un aer fals sau întristat: „Nu mă
săruţi?”. El o vas face ca să fie ascultător, dar va acţiona în dezacord cu sentimentul lui
real. Să nu neglijăm sentimentele copilului.

Explorarea corpului

În cursul perioadei de 21- 23 de luni toţi copii îşi explorează corpul şi-şi evaluează
posibilităţile. Şi pentru că petrec mai mult timp fără scutece, ei îşi descoperă organele genitale.
Este un loc interesant şi sensibil la atingeri.
Aceste mângâieri sunt normale. Mai frecvent în momentul culcării, ori cînd corpul este trist,
obosit sau cînd se plictiseşte, ele nu merită atenţie din partea adulţilor şi, cu atît mai puţin
mustrări.
Aceste atingeri nu au pentru copil acelaşi sens şi nu declanşează aceeaşi senzaţii ca în
activităţile identice, specifice adulţilor. Pentru el, nu sunt decît o consecinţă agreabilă a
explorării sistematice a corpului său.
În cazul în care copilul le face în public, şi în măsura în care lucrul acesta îi jenează pe
părinţi, puteţi forate bine să-i explicaţi, cu blîndeţe, că mîngîierile acestea se fac în intimitate,
atunci cînd eşti singur în par sau în cameră. Este corpul lui şi ceea ce face îi aparţine, numai că
anumite lucruri ca acesta nu se fac în public.
Dacă nu , cel mai bine este să ignoraţi amănuntul acesta. Copilul va înceta el însuşi atunci
cînd va trece la etapa următoare de dezvoltare. În schimb certîtdu-l, bătîtndu-vă joc de ei,
ironizîndu-l sau ameninţindu-l, veţi face ca acest comportament să se fixeze, dîndu-i
importanţa pe care de fapt nu o are. Copilul se culpabilizează, se simte vinovat, iar lucrul
acesta poate avea repercursiuni asupra dezvoltării sale sau a bucuriei de a trăi. A spune
băieţelului că cucul lui va fi tăiat dacă nu ascultă sau că va cădea este la fel de ridicol sau
periculos.
Dacă masturbarea devine o activitate care domină viaţa copilului, înseamnă că acesta se
confruntă cu probleme de viaţă, care nu au fost auzite sau înţelese. Se cuvine să nu-l certăm ,
ci să-l ajutăm, la nevoie cu adresarea la un specialist în psihologia copilului.

PENTRU PĂRINŢI:

 Dacă vă este ruşine sau sunteţi furioşi că copilul va întrebat

despre apariţia lui spuneţi-le trebuie mai întîi să mă gîndesc şi
promit să discutăm mai tîrziu.
 Dacă copilul a uitat sau nu ne mai întreabă atunci noi singuri
trebuie să-i amintim şi să găsim timp pentru aceasta.
 Aceste discuţii este bine să aibă loc în camera lui sau într-un loc
mai intim unde nu vor fi multe persoane, astfel îl veţi învăţa să
respecte intimitatea propria şi a altor persoane.
 Sînt foarte mîndru de tine că mi-ai pus întrebarea asta şi ştiu că
eşti suficient de mare ca să primeşti un răspuns ştiinţific, dar nu
cred că este bine ca mîiine mergînd la grădiniţă sau la şcoală să
spui tuturor despre discuţia noastră.
 Spuneţi-le simplu şi puţin , dar spuneţi-le adevărul. „Atunci cînd
2 persoane se iubesc şi se stimează reciproc atunci ei dau naştere
unui copil”.
 „Copilul se naşte din burtică”.
 Găsiţi cuvinte potrivite şi nu le vorbiţi că au venit cu cocostîrcul
sau i-aţi găsit în curechi.
 Nu anulaţi rolul tatălui şi accentuaţi că fără dragostea dintre tatăl
şi mamă, el niciodată nu va ajunge în burtica mamei.