3.1.4.

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Conform principiilor educației incluzive fiecare copil are dreptul fundamental la
educație. Deoarece fiecare copil are interese, particularități, abilități și necesități de învățare
unice este de dorit ca școala să accepte copiii cu nevoi de învățare speciale , organizând o
educație centrată pe copil și punând în lucru o pedagogie care poate satisface nevoile specifice
ale acestor copii.
În cazul copiilor cu nevoi educaționale speciale este esențială întocmirea unui plan de
intervenție în vederea coordonării și distribuirii corecte a resurselor umane și materiale pentru
asigurarea dezvoltării optime a elevilor, pentru a le asigura autonomia și, ulterior, integrarea
socială.
Pentru se atinge scopul avut în vedere în ceea ce privește copii cu cerințe educaționale
speciale–profesorul / profesorii /învățătorul / psihologul școlar și parinții trebuie să colaboreze
susținut în vederea gasirii soluțiilor optime pentru eficientizarea procesului de învățare al
elevului.
Spre exemplificare, voi prezenta urmatorul caz generic
1.Elevul
- Elevul este în clasa a VI-a și copilul suferă de retard psihic uşor;
- prezintă dificultăţi în exprimarea orală şi scrisă, tulburări socio-afective.
Reprezentări: percepe difuz materialul de învăţare, reprezentările fiind greu de
actualizat;
Cauze care au determinat eşecul şcolar:
Cauze interne:
- copilul suferă de retard psihic uşor;
- prezintă dificultăţi în exprimarea orală şi scrisă (dislalie, disgrafie), tulburări socio-
afective;
- are o imagine proastă despre sine.
Cauze externe:
- clasa nu-l agreează (îl consideră un intrus în grupul lor);
- familia nu este preocupată de buna evoluţie şcolară a copilului (are probleme de ordin
financiar);
- lipsa de comunicare de la cea mai fragedă vârstă cu părinţii;
- absenţa unui climat afectiv din partea părinţilor (mama plecată de doi ani la muncă în
străinătate).
2. Profesorii
- cunoaşterea elevului prin adunarea datelor care conturează profilul personalităţii sale;
 - prezentarea lui colectivului clasei;
- construirea unei imagini de sine pozitivă;
- antrenarea în activităţi de echipă;
- responsabilităţi permanente la nivelul clasei (responsabil cu „colţul viu” al clasei);
- integrarea în activităţile pentru care are disponibilităţi (educaţie plastică, abilitare
manuală);
- asistenţă logopedică (colaborare cu logopedul şcolii);
- adaptarea vorbirii şi mimicii pentru transmiterea mesajului;
- momente de activitate didactică în care este solicitat individual, dar şi momente în care
este inclus în grup (i se cere părerea);
- construirea unei relaţii afective cu colegii şi profesorii;
Profesorul are un rol foarte important în integrarea elevului cu tulburări de invățare și
emoționale. El trebuie să-i asigure un climat prietenos, de incluziune și siguranță elevului,
promovând socializarea și coeziunea grupului. Este foarte importantă o bună cunoaștere a
elevului în vederea identificării punctelor sale forte și a puntelor slabe pentru realizarea unui
plan de învățare peronalizat, adaptat posibilităților lui de învățare.
3. Familia
- consilierea părinţilor;
- fiecare membru al familiei să-şi asume responsabilităţi în vederea optimizării evoluţiei
copilului;
- să-i ofere sprijin necondiţionat în situaţii dificile care îl depăşesc;
- conştientizarea necesităţii formării unor relaţii de parteneriat între familie, şcoală,
logoped, terapeut;
- diferite activități desfășurate cu părinții – interviuri lunare, acitivități ludice
desfășurate împreună
Strategii folosite de cadrul didactic în vederea integrării elevului cu CES:
- asigurarea unei atmosfere optime pentru o bună învăţare, necesară tuturor elevilor;
- intervenirea cu tact pentru integrarea elevului în colectiv;
- tratarea diferenţiată a elevului cu CES (corelarea între conţinuturile obligatorii şi
posibilităţile de învăţare ale copilului);
- conducerea diverselor situaţii de învăţare în acelaşi timp şi spaţiu;
- păstrarea legăturii cu familia.
Rezultate obţinute:
- progresul pe linia socializării;
 - integrarea în colectiv;
- participarea la activităţile extracurriculare;
- formarea unei imagini de sine pozitivă;
- sub aspect grafic a înregistrat progrese, reuşind să-şi ordoneze textele în pagină, să
aibă o scriere lizibilă şi corectă;
- tulburările fonetice ale vorbirii orale (substituiri, schimbarea locului literelor) şi
sintactice (asimilări, omisiuni ale cuvintelor) au scăzut simţitor;
- are o atitudine mult mai tolerantă faţă de colegi; depăşeşte cu mai multă uşurinţă
stările conflictuale;
- s-a schimbat atitudinea părinţilor faţă de propriul copil.
Idei de activități :
Activități de coeziune a grupului (jocuri de concentrare, Panza de paianjen, oglinzile
etc), jocul de rol, alcatuirea de scheme de învățare, organizarea materialului de învățat de la
simplu la complex și de la concret la abstract, învățarea prin reactulizare și repetare constantă
a noțiunilor, etc.
Resurse
Educația incluzivă, ghid metodologic,  grafice, muzică, cărți, materiale video, postere,
manuale auxiliare, website-uri, spațiu adecvat pentru poziționare în sala de clasă, timp
suficient în sarcini de lucru, pentru a putea fi pus în valoare
Evaluarea : In cazul copiilor cu CES este necesară regândirea activităților de evaluare
astefl încât să fie pus în valoare progresul înregistrat. Astfel evaluarea va fi bazată pe
observația individuală; acordarea de emoticoane pentru fiecare activitate de muncă
independentă,  evaluarea prin notă prin ridicarea cu un nivel a notei, aprecieri verbale pe
parcursul orelor, fișa de observație a elevului cu CES.