INTERFERON ALFACON-1

Indicaţii terapeutice:
Tratamentul pacienţilor în vârstă de peste 18 ani, cu hepatită cronică dovedită histologic
precum şi cu markeri serologici ai infecţiei cu virusul hepatitei C (HCV) reactiv niveluri
crescute ale transaminazelor serice fără decompensare hepatică.
Dozare şi mod de administrare:
Tratamentul cu interferon alfacon-1 va fi iniţial numai sub spraveghera unui medic cu
experienţă în tratamentul bolii.
Posologie: Adulţi. 9 µg de 3 ori pe săptămână administrate subcutanat într-o singură injecţie. Este indicat un
interval de 48 ore între dozele consecutive de interferon alfacon-1. Durata optimă a terapiei cu interferoni
nu este încă deplin stabilită, dar un tratament de cel puţin 12 luni este recomandat în mod curent. La
pacienţii la care nu apare nici o îmbunătăţite după 3-4 luni de tratament cu 9 µg, trebuie avută în
vedete întreruperea administrării. Dacă în timpul tratamentului cu interferon alfacon-1 apar reacţii
adverse, doza trebuie redusă sau tratamentul întrerupt până la dispariţia acestora. Tratamentul va fi
reluat imediat ce reacţiile adverse devin tolerabile. Reducerea dozei de interferon alfacon-1 sub 7,5 µg
nu este recomandată. Dacă intoleranţa persistă sau este recurentă în condiţiile ajustării adecvate a dozei,
sau dacă boala progresează, tratamentul trebuie întrerupt. Copii: Siguranţa şi eficacitatea interferonului
alfacon-1 la copii sau adolescenţi sub 18 ani; prezentând infecţie cronică cu virusul hepatitei C nu a fost
stabilită.
Contraindicaţii:
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
pacienţi cu epilepsie sau cu antecedente de tulburări psihice severa, de felul depresiei severe,
tendinţei la suicid sau alţi pacienţi cu tulburări grava ale sistemului nervos central; afecţiuni
cardiace severe preexistente; disfuncţie renală sau hepatică severă; pacienţi cu boală
hepatică decompensată; hepatite cronice la pacienţi care sunt sau au fost trataţi recent cu
agenţi imunosupresivi, cu excepţia celor care au întrerupt tratamente de scurtă durată cu
corticosteroizi; hepatite autoimune, antecedente de boli autoimune; primitori de transplant
sub tratament imunosupresiv boli tiroidiene preexistente, care nu sunt controlate adecvat prin
tratament convenţional.
Atenţionări şi precauţii speciale:
Interieron alfacon-1 trebuie folosit cu precauţie la pacienţi la care numârul elementelor
figurate din sângele periferic este sub limita fiziologică. Pacienţii care urmează să fie trataţi
cu interferon alfacon-1 trebuie informaţi că stările depresive, tendinţa la suicid sau alte
alterări ale stării mintale pot fi efecte nedorite ale tratamentului cu interferon şi că asemenea
simptome trebuie semnalate imediat medicului curant. Trebuie avută în vedere posibilitatea
întreruperii tratamentului. Pacienţii care au antecedente de insuficientă cardiacă congestivă,
infarct miocardic şi/sau cei cu aritmii manifeste sau în antecedente, care necesită tratament cu
interferon alfacon-1, trebuie să fie îndeaproape monitorizaţi. Tratamentul cu interferon
alfacon-1 trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită care evidenţiază semne de decompensare
hepatică. La pacienţii predispuşi la dezvoltarea bolilor autoimune pot apărea frecvent
manifestări clinice ale acestor boli în timpul tratamentului cu interferon. Din cauza riscului de
exacerbare a unui psoriazis preexistent, la asemenea pacienţi, se va administra interferon
alfacon-1 numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial. Orice pacient ce prezintă
modificări ale acuităţii vizuale sau ale câmpului vizual, sau alte simptome oftalmologice în
timpul tratamentului, va fi supus unei examinări oculare. La pacienţii cu diabet zaharat sau cu
hipertensiune arterială, se recomandă un examen oftalmologie de rutină înaintea începerii
tratamentului cu interferon. În cursul tratamentului cu interferon poate apărea hipotensiune
arterială care poate necesita tratament simptomatic. Poate apărea hipotensiunea arterială datorită
pierderii lichidiene, caz în care pierderile lichidiene vor fi corectate. Chiar dacă în cursul terapiei
se poate semnala un sindrom pseudogripal (flu-like syndrome) ce se asociază cu febra, trebuie
investigate şi alte cauze ale febrei. Simptomele pseudogripale pot fi controlate prin administrarea
interferonului alfacon-1 înainte de culcare sau pot fi tratate simptomatic cu analgezice cum ar fi
paracetamol. Interferon alfacon-1 se va utiliza cu precaute la pacienţii cu tulburări de coagulare sau
cu afecţiuni debilitante, de exemplu boli pulmonare, ca bronşita cronică obstructivă, şi diabet
zaharat cu tendinţă la cetoacidoză. Rareori, în cursul tratamentului cu interferon la pacienţii cu
hepatită C cronică, s-au semnalat infiltrate pulmonare, pneumonită şi pneumonie. Pacienţii la care
apar febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, vor trebui supuşi unui examen radiologic.
Dacă este necesar, tratamentul cu interferon se întrerupe şi pot fi indicaţi glucocorticoiţi. La pacienţii
cu hepatită C cronică trataţi cu interferon alfacon-1 care dezvoltă disfuncţii tiroidiene, fie hipotiroidie, fie
hipertiroidie se va administra tratamentul uzual al tulburării tiroidiene. Disfuncţiile preexistente vor fi
tratate înaintea folosirii interferonului. Dacă în timpul tratamentului se produc creşteri ale alanin-
aminotransferazei, administrarea interferonutui, poate fi continuată dacă nu apar semne şi
simptome de insuficienţă hepatică. Există diferenţe semnificative ale acţiunilor specifice
pentru diferiţi interferoni. De aceea, trebuie ştiut că trecerea de la un tip de interferon la altul,
poate necesita modificări ale dozei şi/sau ale căii de administrare.

Interacţiuni medicamentoase:

Interferon alfacon-1 poate determina scăderea nivelului şi activităţii enzimelor citocrom P450
(studii pe animale). Nivelul plasmatic al substanţelor active ce sunt metabolizate de aceste
enzime poate creşte când medicamentele respective sunt asociate cu interferon alfacon-1.
Actualmente nu există date disponibile rezultate din studii asupra interacţiunii interferonului
alfacon-1 cu alte produse medicamentoase.

Sarcină şi alăptare:
Utilizarea în timpul sarcinii: Nu s-au efectuat studii cu interferon alfacon-1 la femei
însărcinate. Deşi în testele pe animale interferon alfacon-1 administrat în cursul gravidităţii
nu a produs efecte teratogene, afectări ale fătului, cum ar fi încetinirea creşterii, nu pot fi
excluse. În cursul testelor pe animale, doze cu mult mai mari faţă de doza recomandată clinic
au arătat un efect abortiv. În cursul sarcinii, interferon alfacon-1 se va administra numai dacă
beneficiul pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt. În cazul în care oricare din
parteneri utilizează interferon alfacon-1 se impun măsuri contraceptive adecvate. Utilizarea
în timpul alăptării: Nu se cunoaşte dacă interferonul alfacon-1 este excretat în laptele matern.
Având în vedere importanţa acestui produs medicamentos pentru mamă, medicul va trebui să
decidă dacă va suspenda alăptarea la sân sau va întrerupe administrarea de interferon.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Pacienţii care prezintă simptome pseudogripale, ameţeală, depresie, confuzie, somnolenţă şi
oboseală vor fi avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau manevrarea utilajelor.
Reacţii adverse:
Majoritatea pacienţilor au prezentat febră, oboseală, cefalee şi mialgii. Alte evenimente
adverse raportate includ: rigiditate, anorexie, artralgii, greaţă, vomă, diaree, ameţeli, alopecie,
lombalgii, dureri abdominale, depresie, stări de indispoziţie, dureri, hipersudoraţie, alterări
ale gustului, instabilitate emoţională, insomnie, granulocitopenie, reacţii la locul injectării,
astenie, somnolenţă, confuzie, rash, nervozitate, reacţii alergice, parestezii, herpes simplex,
prurit, dureri oculare, anxietate, epistaxis, tuse, infecţii/inflamaţii ale tractului respirator
superior, uscăciunea gurii, pneumonie, variaţii ale greutăţii corporale, edeme, dispnee,
tahicardie, dispepsie, hipertensiune şi hipotensiune arterială, libidou scăzut, hipoestezii,
constipaţie, hemoragii gingivale, leucocitopenie, trombocitopenie şi neuropatie. S-au mai
observat hipertiroidism, hipotiroidism şi creşteri ale trigliceridelor plasmatice. Reacţii
adverse cardiovasculare şi în special aritmii par a fi corelate cu boli cardiovasculare
preexistente şi cu tratamente anterioare cu agenţi cardiotoxici.
Supradozare:
Nu s-a determinat doza maximă de interferon alfacon-1 tolerată de pacienţi. Unui pacient
cuprins în studiu cu acestă medicaţie s-a administrat o doză de 10 ori mai mare decât cea
prescrisă (150 µg) în 3 zile. Pacientul a raportat o creştere uşoară a anorexiei, frisoane, febră
şi mialgii. Valorile de laborator crescute au revenit la nivelul iniţial în 30 de zile. În caz de
supradozare neaccidentală se recomandă tratament simptomatic cu monitorizarea frecventă a
semnelor vitale şi observarea strictă a pacientului.

Proprietăţi farmacodinamice:
Interferon alfacon-1 este o proteină, un imunomodulator şi imunoregulator cu efecte
antivirotice şi antiproliferative. Interferonii îşi exercită efectele biologice prin legare de
anumiţi receptori specifici de membrană pe suprafaţa celulei. În testele de legare de receptori,
interferon alfacon-1 prezintă afinitate crescută pentru receptorul de interferon tip 1. Legarea
este urmată de o secvenţă complexă de fenomene intracelulare care conduc la sinteza unor
produse genice stimulată de interferon. Aceste produse genice (cum ar fi 2,'5'-oligoadenilat
sintetaza şi β2-microglobulina) sunt responsabile de efectele biologice, incluzând efectul
antivirotic, antiproliferativ şi imunomodulator. Fiecare, sau toate aceste efecte pot contribui la
acţiunea terapeutică a interferonului. În testele in vitro, acţiunile interferonului alfacon-1:
antivirotică, antiproliferativă, de activare a celulelor “natural killer", de stimulare a inducţiei
genice sunt comparabile favorabil cu cele ale interferonilor de tip 1 naturali. Experienţa
clinică curentă cu interferon alfacon-1 a arătat că tratamentul cu interferon alfacon-1 poate
determina la o proporţie semnificativă de pacienţi normalizarea ALT seric, clearance-ului
RNA-HCV seric şi ameliorarea histologiei hepatice (deşi mai puţin investigată). Într-un
studiu clinic randomizat dublu-orb efectuat la 704 pacienţi cu hepatită cronică ce nu fuseseră
trataţi anterior cu interferoni de tip 1, au fost comparate efectele a 9 µg interferon alfacon-1
cu cele ale 3 MU interferon alfa-2b. Răspunsul pacienţilor trataţi de 3 ori pe săptămână cu 9
µg interferon alfacon-1 pe o durată de până la 6 luni a fost similar cu efectul obţinut la
produsul cu care a fost comparat.

Proprietăţi farmacocinetice:
Datorită nivelurilor plasmatice scăzute nu a fost posibilă determinarea farmacocineticii
interferonului alfacon-1 la oameni. Studiile efectuate pe animale au arătat că după
administrarea subcutanată, interferon alfacon-1 se absoarbe rapid. Concentraţiile serice
maxime de interferon alfacon-1 au fost observate la o oră şi la 4 ore la hamsteri, şi respectiv
la maimuţe rhesus. Biodisponibilitatea subcutanată a fost de aproape 100% la ambele specii.
Clearance-ul interferonului alfacon-1 a fost predominant renal. Timpul de înjumătăţire final a
fost de 1,3 ore la hamsteri şi de 3,4 ore la maimuţa rhesus.