t ,'

I. (!�/
,{ 1
V ,§',A'I T U R A
_,,va c: t i u n e ti pa s i u n e
„

� ft
(j

� cY<'
ROBERT JEAN·BOULAN
•••

l.j1

IN IMPĂRĂTIA •

MORTll ALBE •

- ROMAN DE AVENTURI -

b
L1'
Traduc:ere de
MARCU STANIAN

G (!_, f)

Editura Soc. Anon. ,,Ziarul", Bucureşti

Imprimeriile „Adeverul" S. A.
CALENDARUL CITITORILOR
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 8 L E I

AVENTURA
„R�scolito�il
vazduhulu1,
pământului
f i mări i11

·----------------------

LA 1 A LE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 15 L E I

„ROMANELE CAPTIVANTEU
ln vlnzare:

ENIGMA lui BACHUS '· a�;uAu

Marele premiu al Romanului de Aventuri.
URMĂTORUL:
ROBERT JEAN-BOULAN

IN IMPĂRĂTIA MDRTll ALBE

CAPITOLUL 1

Intr'o cameră mică a unui a p artament

p arizian stăteau d e vorbă cinci p ersoane.
Patru bărbaţi şi o feme ie. Cel mai vârs tnic
din grup avea patruzeci de ani, iar fe­
meia era vădit cea mai tânrtră, căci avea
abia p c jumătate alftl. Lângă ea stătea un
ofiţer de marinf1. Era înalt şi brun, cu faţa
energică şi cu tunica l ui neagră strânsă
pe corp . ln picioare, în faţa unei mese în
jurul căreia erau aşezaţi tovarăşii lui,
arăta cu degetul un p unct pe o hartă
mare a lumi i .
3
 - Pe-aici trebue să se afle zăcământul l
spuse el.
Nu pot spune că e uşor de aj uns acolo,
dar noi vom izbuti. Bineînţeles, dragă pri­
eteni, de prisos să vă recomand secretul
cel mai strict şi mai absolut.
Trimeţându-ne acolo, ţara noastră ne
dă o misiune de mare încredere. Zăcă­
mântul va fi al a celuia, care va înfige
primul în el drapelul său, căci Marele
Nord încă nu e al nimănui.
Omul de patruzeci de ani ridică atunci
capul, lăsând să i se vadă faţa cu trăsă­
turi aspre, dar deschise şi cinstite.
- Cu alte cuvinte, domnule locotenent,
e o misiune secretă ?
- Cam aşa ceva, dragă Cloarec !
Ofiterul privi pc rând p e cei din jurul
lui şi urmă :
- Ştiţi, cred, despre ce este vorba.
- D-le locotenent, spuse altul , eu unul
habar n'am I Mi-aţi trimes vorbă, prin
Cloarec să fiu aici astăseară; şi iată-mă-s,
deşi să fiu al dracului dacă înţeleg de cel
- Cum, Cloarec, nu i-ai spus nimic?
- Scuzaţi-mă, d-le l ocoten ent, dar n'a-
:veam ordin, ..
- Foarte bine. Te felicit chiar. Dragă
Chaillon, plecăm în Groenlanda.
Chaillon, un băiat vânj os cu trupul în-
desat şi cu ochii şireţi, un adevărat şme­
cher parizian, de meserie radio-telegrafist,
deschise nişte ochi ca nişte faruri de a­
utomobil.
- Ei, dră covenie I Asta zic şi eu că-i
bună I Vorbiti de asta ca de o excursie la
marginea oraşului.
Locotenentul Robert Marsac zâmbi.
- Ai să i n t e le g i îndată dece. Aveam
ordin de sus să anun ţ abia în ultimul
moment echi paj ul ales de mine - un echi­
pagiu ales pe sprânceană, tot unul şi u­
nul, şi de care răspund ca de mine însu­
mi I...
Chaillon, sau mai bine zis Titirez, cum
îl porecliseră camarazii lui, se înclin ă.
- Asta e încredere, nu glumă domnule
locotenent I Vă mulţumesc că m'aţi che­
mat.
Marsac îl bătu p e umăr.
- D acă nu te cunosc eu, cine te mai
cunoaşte ? Ştii şi să-ţi ţii gura când tre­
buie şi apoi -nu suntem noi la prima is­
pravă împreună . Era l ucrul cel mai natu­
ral să mă gân desc l a tine.
- Să, nu vă fie cu supărare, d-le loco­
tenent, ce o să căutăm noi în Groenlan­
de ? Să strângem ouă de pinguin sau să
creştem pui de focă ?
- Taci că ne-ai ameţit cu palavrele
5
tale, îl întrerupse al treilea personagiu,
un om de vârsta ofiţerului, dar blond.
Lasă pe loco t ene n t să vorbească şi ai să
ştii totul I
- Acum câteva luni, începu acesta, nişte
e xplo r atori francezi, le Boury şi Marchand,
întol'.'cându-se din Groe n landa, au sem­
nalat în secret guvernului că la trei sute
de kilometri la no r d ves t de peninsula
-

Hochstette, chiar la poalele masivului

m untos des c o p e ri t de Riiter se g ă seş t e un
,
zăcământ im p o r tant de pechblen dă, bogat
în n itrat de uranium, amestecat cu un alt
cor p foarte rar, irradium-ul, înzes t r at cu
o energ i e e xtraor d i n ar ă .
Combinaţia aceasta tratată chimiceşte,
dă nişte raze de un ge n încă necunoscut,
de o sebi t e de ale radium-ului, cu care sunt
înrudite - dar de o forţă încă nebănuită
până acum. Intr'adevăr, aceste raze, cap­
tate şi di rij ate într' o singură di r ecţie cu
aj utorul u n o r aparate p e care le pun la
punct laboratoriile Institutului Naţ i o nal
de Cercetări ş ti in ţ i fice, topesc în câteva
secun de m e talele cele m ai dure.

Titirez scoase un fluerat semnificativ.

- Inţelegeţi, dra gi prieteni ce formi­
dabilă putere işi poate asigura o naţiune
e xploatând acest zăcământ, care e încă
al nimănui .. Misiunea noastră are aşa
6
. -
dar un caracter totodată militar şi ştiin­
ţific. Inţelegeţi, aşadar, ce mare impor­
tanţă are ca scopul e xpediţiei să rămână
absolut secret. Plecarea e mâine dimi­
neaţă.
Aţi primit cu toţii cu ochii închişi pro­
punerea pe care v'am făcut-o de a mă în­
soţi, fără a întreba măcar unde vă duc.
Tu, Chaillon, spui că ai aflat adevărata
ţintă a e xpediţiei noastre abia astă sea ră.
Ceilalţi camarazi nu sunt nici ei mai
brej i : abia azi dimineaţă au aflat ade­
vărul I
Izbucniră cu toţii în râs.
- Sper, dra gi p riet eni continuă loco­
,

tenen tul Marsac că aceasta destăinuire nu

vă va schimba hotărârea. In orice caz sun­
teţi liberi să primiţi sau să refuzaţi.
- Ei, na-ţi-o bună I exclamă Titirez,
ce-are aface, domnule locotenent, dacă
plecăm l a nord sau la sud ? Cu dv. e cu
dv Pe mine mă aveţi sigur. S'a zis.
.•

- Şi pe mine la fel, ce naiba I adăogă

Cloarec, om bine făcut, de fel din Bre­
tagne.
Drept răs p u ns , cel de al treilea strân­
-

se mâna lui Robert.

- Marsac băete - nu pot decât să-ţi
mulţumesc că m'ai ales drept tovarăş d e
drum. Vechea noastră p_rietenie nu s e des­
minte 1
1.
 - Ei, ca să-ţi spun drept, de vină sunt
mai mult calită tile tale de inginer şi de
savant, dragul meu Deloumeau, zâmbi
ofiţerul. D ar cunoscându-te aşa cum te
cunosc, eram sigur c'ai să fii încântat să
colaborezi alături de noi, la această mare
operă.
- Şi-ţi sunt chiar adânc recunoscător.
Acum, când plecăm ? şi cum ?
- Cum am mai spus : mâine dimineaţă,
cu avionul. Ne întâlnim la ora cinci la
aerodromul- Le Bourget. La cinci şi j umă­
tate decolăm. Formăm echipaj ul unui mi­
nunat aparat trimotor. Titirez va fi radio­
telegrafistul nostru ; Cloarec, mecanicul,
tu, observatorul, omul de ştiinţă al expe­
diţiei, iar eu pilo tul. Afară de asta, eu te
vo\ mai ajuta la cercetă rile tale dacă vei
avea nevoie de mine.
In clip a aceasta un glăscior timid spuse :
- Dar eu, Robert ?
Cei patru camarazi întoarseră capetele
spre tânăra fată, întâi miraţi apoi amu­
zaţi :
- Ce vrei să zici, J a nine ?
- Te'ntreb : cu mine cum rămâne ? Nu
mă număraţi intre voi ?
- Ca să mergi în Groenlanda ?
- Desigur I
Marsac începu să râdă.
8
 - Eşti cea mai adorabilă dintre logod­
nice. Dar ce-ai să te faci tu în ţara ceea
pierd ută între gheţuri ?
Buzele trandafirii se strânseră ca la un
copil căruia-i venea să plângă.
- Dar la Paris, singură singurică, ce-am
să mă fac ? O să lipsiţi probabil multă
vreme„.
- Trei luni cel puţin, probabil.
- Am să mor de g rij ă în timpul ăsta .
E o grozăvie să fi dep arte de cei pe
care-i iubeşti I
Robert o luă de umeri şi o strânse dră­
găstos la pieptul lui.
- Nu trebue să te frămânţi, iubito !
Trei luni tre c repede.
- Da, dar în timpul acesta ceas cu
ceas, clipă cu clipă, eu am să mă gân­
desc l a tine. Am să te văd bolnav, rănit,
poate şi mai rău„. Hai, dă-mi voie să vin
cu voi ! Am să caut să vă fiu de folos;
am să vă fac bucă tă ria, am să vă ţes cio­
rapii...
La gândul acesta, cei patru oameni nu
se putură ţ i n e să nu râdă din toată ini­
ma.
- O I C e drăguţă gospodină o să mai
avem 1 Mai bine zis : gospodinuţă, excla­
mă vesel ofiţerul. Vine şi asta, Janine
iubito. Aşteaptă numai luna Octombrie.
9
Atunci o să ne căsătorim şi ai să ai tot
timpul să faci gospo dărie I
Frumoşii ochi ai logodnicei locotenen­
tului se umplură de lacrimi.
- D a, ţie-ţi e a râde şi eu sunt aşa de
tristă. Vorbesc serios. Luati-mă, sunt des­
tul de mărunţică : n'am să ocup mult loc
în avion ...
- Nu, spuse de astă dată serios Robert
Marsac, sărutând-o ca să ia vorbelor lui,
asprimea aparentă. Nu stărui, Janina mea,
ce ceri tu e cu neputinfă. Expediţia a­
ceasta e lega tă de multe oboseli şi pri­
mej dii ; nişte oameni ca noi, le vor su­
porta uşor, <lar o făp tură delicată ca ti­
ne, nu !
Janine bătu <lin picior mânioasă.
- Ştiu, pentrucă sunt mică de statură
şi am o înfăţişare <le fclitft îmi vorbeşti
aşa I Dar să ştii că sunt foarte p ute rnică I
Mai puternică, poate chiar decât un băr­
bat I
- Groenlanda nu e Norvegia. Lasă mai
bine primej diile şi zdruncinul acesta, celor
făcuţi pentru asta. Fii cuminte, iubito, şi
vezi-ţi de alte treburi mai potrivite p en­
tru tine I
Janine nu mai spuse nimic, ci se închise
supărată în mutism.
Cred, dragii mei, că nu mai avem
10
nimic de discutat ! conchise locotenentul.
Şti ti acum cu toţii unde ne ducem de ce
şi cum. Bagaj e n'aveţi multe de luat, aşa
că le veţi face repede. Sunteţi liberi I
Musafirii se ridicară depe scaune; strân­
seră mâna ofiţerului şi logodnicei lui,
apoi plecară, l ăsând pe cei doi tineri sin­
guri.
- Eşti tare supărată pe mine, văd I spu­
se locotenentul zâmbind şi strângând în
braţe o Janină îmbufna tă.
- Cum să nu fiu. Mă tratezi totdeauna
ca pe o picică fără curaj şi fără voinţă I
Nici nu-ţi pasă de viaţa groaznică pe care
am s'o duc eu în lipsa ta !
- Ai să te distrezi. Ştii ce-mi vine în
gând ? Dece nu te-ai duce să petreci as­
tea trei l uni la fra tele şi cumnata ta dela
Toulon ? Jean ar fi în al şaptelea cer.
- Nici nu mă în doesc, dar Toulon nu
mă interesează. Măcar să rămân la P a­
ris. E mai l a nord I
- Nebună mică şi dragă ! Ei, dar acum
trebue s'o şterg. Şi aş vrea să te văd
zâmbind înainte .sit plec !
Incântătoarcle trăsături, puţin cam copi­
lăreşti, se <lcstinseră, şi în cele din u rmă
în j urul gu ri ţe i de bebe englez se iviră
două gropiţe.
- Bravo I Aşa îmi pla ci !
11
 Ea îi sări de gât.
- O, Robert ce îngrijată am să fiu 1
- Nu e voie I
- D ar să fii prudent !
- C a şarpele I
In timp ce vorbea îşi puse pardesiul şi
şapca pe care luceau două aripi brodate
din fir.
Când să iasă se mai întoarse o dată şi şi
-

îmbrăţişă fierbinte logodnica.

- Vii mâine dimineaţă ?
- La aerodrom ? Nu, nu viu. Aş începe
să plâng de faţă cu toată lumea I
- Ai dreptate. Rămâi cu bine, Janina
mea I
Se smulse a poi din braţele ei şi porni
cu p aşi hotăriţi
.

Rămânând singură, fa ta izbucni întâi

în hohote de plâns. Işi iubea p ân ă la a­
doraţie logodnicul, at â t de viteaz şi atât
de arătos în uniforma lui de om- p asăre.
Şi să-l vezi plecând aşa de dep arte .. spre
.

un p u s tiu de ghiaţă... Puţin câte puţi n

lacrămile se calmară, se usca ră. Janine,
cu capul rezemat pe mână, cu ochii în­
dreptaţi spre un punct imaginar cu sprân­
cenele încruntate, chibzui intens ...

• * *

Grandioasa p asăre se înălţa drept spre

soare. După ce descrise un semicerc, luă
12
direcţia nord-vest şi se dep ărtă cu toat ă
puterea a ri pilo r ei. D i n o ră în oră, Titi­
rez trimetea o radiogramă, ca să se ţie în
comunicaţie cu Le Bourget.
Dimineaţa se scurse normal. Favorizat
de o vreme minunată,echipaj ul fu încurând
deasupra Oceanului Atlantic. Aveau de
trecut pe deasu pra Irlandei, unde deobi­
cei şi mai ales în anotimpul acesta, dom­
nesc ceţuri groase, apoi să aterizeze în
Groenlanda, acest vas t continent îngheţat
care se află deas up r a Americei.
Celor din carlingă începu să le fie foa­
me. După ce mâncară de se săturară,
Cloarec voi să pună restul de provizii în
lada specială, care se afla în fund. Dar
deodată tresă ri şi de uimire cutia de con­
serve pe care-o ţinea în mână ii s c ăp ă
jos. In faţa lui eşise la iveală dintr'o gră­
madă de pături o mutrişoară dră guţă cu
bucle blonde, care se mun ce a să se des­
curce dintr'o grămadă de pături.
- D acă eşti bun, Cloarec, să-mi dai
carnea a st a conservată ş i o bucată de
p âine ... Uf I D e atâta stat ghemuită, mi-au
amorţit picioarele I

13
 CAPlTOLUL 2

Cei patru oameni priveau cu gura căs­

cată făptura care eşea din bagaj ele îngră­
mădite la celălat cap ăt al avionului.
- J anine I Tu aici I exclamă Robert,
care întorsese capul.
- Tare mi se p a re, d-le locotenent, că
e domnişoara no ast r r1 , spuse Titirez.
- Poţi fi chiar sigur, dragul meu, ex­
clamă veselă fa t a liberată însfârşit de sub
muntele de boarfe.
- Janine ! Ce imprudenţă I Grav, grav
de tot. Gândeşte-te că în momentul acesta
zburăm la peste o mie de kilometri depăr­
tal'e de Franţa ! Cum să te aducem acasă,
copil rău ce eşti ?
- Dar nici nu mă gândesc să mă în­
torc acasă ! Merg în Groenl anda cu voi !
- Ei, asta-i ! exclamă bietul ofiţer,
căruia p ar'că-i căzuse un bolovan în cap.
Mare, mare poznă ai făcut !
- Mie nu mi-se pare să fie· o chiar aşa
14
de mare poz nă, căci sunt î n cân tată ... Ei,
Cloarec, nu vrei să-mi dai cutia de con­
serve ? Pare că nici prin gâ nd nu vă trece
că de do u ă sprez ece ore n'am mai băgat
nimic în gură I
Bunul Breton ii întinse maşin al mân­
care a . Şi fără umbră de remu ş cări, Ja­
nine înce p u să înfulece cu lăcomie.
- Trebuie să mă ierţi, mi cul meu Ro­
bert, spuse ea alintător. Eram aşa de tristă
la gân du l că voi rămâne si n g ur ă cuc la
Paris, încât n'am putut rezista ispitei
de a mă as cun de în avionul vostru„. Sp er,
adaogă ea pe u n ton hazliu, că n'o să fiţi
atât de haini încât să mă arun caţi peste
bord· !
- Ai meri ta ! spuse sever ofiţerul, si­
lindu-se să facă nişte ochi fi oro şi .
Dar, d upă uşoara ridicare din umeri
care însoţi fraza, fata înţelese că ea câş­
tig ase .
- O să ve d e ţi I am să mă fac mică-mi­
cuţă„. n'am să vă înc u rc deloc„. Şi apoi,
dacă o să fili bolnavi, am să vă îngri­
j esc„.
- Hei fie I treacă d e la noi I admise în
cele din urmă Marsac. Rămâi cu noi, de
vreme ce altfel nu se po ate I D ar dacă-ţi
degeră vârful nasu l ui, să nu p l â ngi !
Janine bătu din palme.
Ce dulce eşti Robert I Admirabil I şi
15
tu ştii ce bine ochesc cu carabina şi cu
revolverul I O să vânăm ursul alb, ce
noroc I
Cum fusese nevoit să recunoască şi
Marsac, fata nu putea fi debarcată şi tre­
buia să rămână cu ei. De altfel se purta
atât de încântă tor, împ ărţi atâtea surâsuri
drăguţe, încât echipaj ul întreg, în cap cu
însuşi Robert, se deprinse imediat cu ideia
acestei tovărăşii nepregătite.
Când începuseră dej a să se gândească la
alte lucruri, Titirez trase cu urechea .
- Ei, drăcie am auzit ceva.„
D e abia-şi sfârşise fraza, că zgomotul
care-l mirase se rep etă, dar atât de tare
încât şi Cloarec, care se afla mai în faţă,
întoarse capul.
- Dar aici e o pisică I exclamă el.
Janine, care-şi sfârşe a tocmai sandwi­
chul de carne congelată, roşi pâ.nă ' n vâr­
ful urechilor şi se furişă în carlingă.
Când se întoarse, ţinea în braţe un minu­
nat motan de Angora, cu blana groasă şi
sură, care se agăţa convulsiv de gâtul ei,
înspăimântat de înălţimile la care aj un­
sese.
La Moinuche izbucni în hohote de râs
bătându-se cu palmele peste genuchi, în
timp ce Deloumeau, care întoarse şi el
capul să vadă, exclamă înmărmurit :
- Dar asta ce-o mai fi ?
16
 - Acum şi o pisică I e x clamă Marsac.
Ei, nu, J anine, să ştii că te cam întreci
cu gluma.
- D ar e Miquet, iubitul meu M i quet I
răspunse fata mângâind micul animal mă­
tăsos. Nu p uteam doar să-I las singur în
casă timp de trei luni, şi portarul nu
poate suferi p isicile I Trebuia să-l iau cu
mine în Groenland a I
- Bine J anine, dar tu îţi dai seama ce
faci ? Te strecori în mijlocul unei expe­
diţii cu caracter secret, mili tar şi ştiinţific,
adică foarte grav, şi nici cu atâta nu te
mulţumeşti, ci-ţi mai aduci şi pisica. As­
ta-i prea de tot I
- O I Robert, n'am să spun nimic! Şi te
asigur că Miquet n'are să povestească ni­
mănui ce a văzut I
- Lasă, Marsac, nu e nicio primej die
capriciul acesta ... Miquet o să fie mascota
noastră şi atâ ta tot I
- Bună idee, d-le locotenent ! O să ne
poarte noroc I Păcat numai că nu-i ne­
gru I aprobă Ti ti rez .
Miquet, adoptat şi el, primi restul de
carne , pe care-l dă du repede gata. Apoi,
obişnuit deja cu duduitul motorului - el
pesemne credea că monstrul care-l ducea
în spate torcea mulţumit, urcă p e spăta­
rul unui scaun şi privi grav defilarea
norilor.
2 17
 După două zile şi o noapte de călătorie,
pasărea uriaşă aj unse însfârşit în apele
polare. Marsac determină coordonatele lo­
cului. Erau în apropierea peninsulei Hoch­
stette. Datorită unei ceţe albe, se vedea
greu înainte. Fură nevoiţi să se ap ropie
de uscat, dar cu infini te precauţiuni, căci
există uneori munţi de ghiaţă de care a­
vionul se putea ciocni şi p reface în fă­
râme.
Se înseră fără ca ei să fi găsit vreun
teren de aterizare favorabil.
- Asta complică rău lucrurile, exclamă
Robert. Va tr e bui să zburăm până'n zori
înainte <le a putea ateriza.
Fri gul devenise viol ent, căci viteza, a­
gravată de altitudine, provoca o şi mai
mare răcire a temperaturii ce se simţea
şi în cab ina hermctric închisă. Deloumeau
stabili poziţia avionului.
- 74° 5 latitudine... 18° longitudine .. .
Zburam aşadar exact p e deasupra penin­
sulei Hochstette.
- O să trebuie să ne învârtim în loc
până la ziuă.
Dar toate aceste p reziceri se dovediră
prea pesimiste. La ora unsprezece noap­
tea, cerul se lumină complect, şi călă torii
avură pentru prima dată spectacolul im­
presionant al „soarelui la miezul nop ţii"
18
luminând cu razele lui oblice acest pei­
sagiu de ghi aţă.
Sloiurile deasu pra cărora zburau erau
enorme : aveau în mic înfăţişarea haotică
a unui l anţ de munţi. Ici povârnişuri care
coborau lin spre apă ... colo piscuri ab­
rupte, stâlpi, ace, stalagmite în care lumi­
na se răsfrângea magic formând ape verzi,
aurii şi sângerii.
- Ce frumos I murmură Janine exta­
ziată.
La câteva mile de acolo o întindere
netedă atrase privirea pilotului. Constată
că era un câmp de ghiaţă, absolut conti­
nuu, pe care aparatul lui putea coborî
fără teamă.
Aterizară. O întindere imensă, albă şi
pustie,înconjura p e curaj oşii exploratori.
- Să dormim, hotărî Marsac. Io avion
suntem în siguranţă, şi cred de altfel că
aici n u prea avem ce ne teme.
Nu aşteptă nimeni ca invitaţia să fie
repetată. Iar ofiţerul avea şi el nevoie
de o noapte complect:� de somn, căci na­
vigarea fusese ane voioasă ...
A doua zi de diminea ţă când se treziră,
soarele palid făcea câmpi a înzăp ezită să
scânteieze.
- După informaţiile mele, prin regiu­
nile acestea trebuie să fie eschimoşi, spuse
Marsac. Să încercăm să-i căutăm căci,
19
dac'am putea descoperi o călăuză, sarcina
noastră ar deveni mult mai uşoară. Şi
afară de asta ne trebuie o sanie şi câini.
Işi şi puseră combinezoane calde de
blană şi mânuşi tot de blană, ca să nu
ardă atingerea metalică a puştilor p e
care trebuiau s ă l e ducă fiecare. Cel dintâi
scoase nasul afară Miquet. Fără doar şi
poate că în primul moment frigul i se
păru cam înţepător dar, apărat de blana
lui bogată, sări j os şi a dulmecă prudent
zăpada.
- Tu stai aici, amice. O să-ţi îngheţe
lăbuţele şi 1 afară de asta, n'avem nevoie
de tine I
Şi fără multe fasoane, fata apucă pe motan
de ceafă şi-l puse în carlingă. Apoi închise
avionul şi tuspatru se adânciră în aceste
meleaguri necunoscute.
Paşii lor rămâneau întip ăriţi pe albeaţa
imaculată a întinderii.
- Ce frumos om de zăpadă s'ar putea
face aici I of tă J anine.
Incepură să râdă.
- Adevărat, spuse Robert, dar ce să-ţi
fac fetiţo, acum nu e timp I Altădată I
Prevederile tânărului erau j uste. La
mai p uţin de trei kilometri de punctul d e
plecare, observară în zăpadă un fel de
muşuroaie. Le părea că pământul plez-
20
nise, formând la suprafaţa lui băşici u­
riaşe.
- Iată satul I spuse locotenentul.
Janine holbă ochii-i albaştri.
- Unde ? Eu nu văd nimic.
- Muşuroaele celea, drăguţo, sunt ca-
sele indigenilor eschimoşi. Se numesc ig­
loo; sunt clădite p e j umătate sub pământ
şi numai acoperământul, alcătuit din bu­
căţi de ghiaţă lipile cu zăpadă presată, se
vede deasupra.
- Atunci, d-le locotene n t, nepricopsiţii
ă ştia trăesc întocmai ca sobolii ?
- Cam aşa, dragul meu.
- Ce nostim i exclamă Janine.
Indigenii îi şi zăriseră pe călători, câte
va personagii - bărbaţi sau femei, asta
era cam greu de deosebit căci costumul
lor de piei de ren era identic la toţi -
se ap ropiară de noii veniţi. Unul dintre
ei, cu faţa zbârcită şi ale cărui bucle ne­
gre şi uleioase erau deja tăi a te de fire
albe, se înclină în fa ţa lui Marsac şi a
lui Deloumeau, care mergea u în frunte.
Omul o mai rupea pe englezeşte, cât
p utuse alege cu prilej ul afacerilor ce le
făcuse cu di feri ţi n avi gatori americani.
După câteva încercări se înfiripă o con­
v orbire rudimentară dar îndestulătoare
ca oamenii să se'nţeleagă între ei.
Tinerii răuşiră aşadar să-l facă să în-
21
tel e agă ce le trebuia lor, o călăuză iscu­
sită, care să-i poată duce până la poalele
lanţului de munţi ce se întinde la vestul
peninsulei, nu departe de golful Arden­
caple, pe locul numi t Muntele lui Peschel.
- Fiu - meu o să vă călăuzească. E
pute rnic şi sprinten şi cunoaşte ţinutul ca
nimeni altul.
Se înţeleseră ca grupul să pornească
dimineaţa î n zori cu săniil e înspre avion
ca să ia de-acolo cele necesare acestei
lungi călătorii, care avea să mai dureze,
dup ă toate posi b il ităţi le , încă două luni.
Şi asta d a că nicio furtun ă de zăpadă nu
imobiliza pe călători în vreo văgăună p e
cine ştie cât timp.
Drumul înapoi sp re avion dură puţin.
Era o d i m inea ţă strălucit de frumoasă şi
zăpada troznea suh pu<ji. Tânărul Es chi ­
mos se ţinuse cu sfinţenie de întâlnirea
stabilită de tatăl lui, a doua zi de dimi­
neaţă se sculase cu noaptea'n cap şi ve­
nise să bată la u şa colibei puse la dispo·
ziţia călătorilor. Era scund, ca toţi indi­
genii polari, dar figura lui era mai regu­
lată şi mai inteligentă decât a celor mai
mulţi din semenii lui. 11 chema Linuk şi
se descurca binişor pe e n glez e şte, cee ace
pentru exploratorii noştri era de mare
însemnă ta te.
Deşi sanie g ăsis eră uşor în sat de vân-
22
zare, de câini care s'o tragă nici nu pu­
tea fi vorba. Sania trebui a împ_insă de
oameni.
Incărcară în ea cât mai puţin cu pu­
tinţă; tânărul afirmă că vor găsi de vânat
pe drum. Un cort pentru popasuri. câteva
pături,un aparat de fiert, ceva comb ustibil,
haine, conserve, bis cui fi şi ceai, toate a­
cestea formară încărcătura. Bineînţeles,
dintre toate astea nu putea lip si Miquet,
care fu cocoţat în vâ rful grămezii, cu or­
dinul să stea cuminte. Dar motanul, care
nu se împăca deloc cu aces t mod de loco­
moţie, preferă să alerge pe zăpadă şi,
după câteva încercări de fugă, p rimi ne­
dumerit să urmeze grupul. Ba chiar,dela
o vreme, plimbarea încep u să-i placă din
cale-afară, spre marea bucurie a tinerilor
şi m ai ales a J anin ei, care declară că
Miquet avea sânge de explo rator în vine.
Şi începu adevărata căl ătorie polară,
cu oboselile, intemperiile şi primej diile ei ...
Incurând vântul începu să bată dela nord­
vest,îngreunând mult mersul. Cu toate aces­
tea, sania aluneca destul de bine pe z ă­
pada scorţoasă. Când aj ungeau în una din
aceste stepe de ghiaţă, mai câştigau ceva
din timpul pierdut. D ar adesea se îngră­
mădeau în calea lor obstacole naturale
care trebuiau trecute... crăp ături, înălţă­
turi. Şi nici fip_enie de om. Satul acesta
2?
întâlnit tn peninsula Hochstette, era pro­
babil singurul. D upă cum explică Linuk,
răspunzând l a întrebările l ui Pierre D e­
loumeau, tribul lui venise să campeze în
timpul anotimpului frumos - anotimpul
pescuitului - pe acest ţărm nenorocit,
bântuit după echinox de furtuni grozave,
rar întrerupte de luminări ale timpului.
Se împlineau două zile de când mer­
geau aşa când,într'o dimineaţă, aj ungând
într'o regiune mai accidentată, Janine
exclamă :
- D ar ce se vede colo ? Un animal ?
Par'că se mişcă.
Indată toate privirile se îndreptară spre
locul arătat.
- E un animal marc, declară Robert
punând mâna streaşină la ochi, ca să va­
dă mai bine.
Acum eşea la iveală o cireadă întreagă.
Deodată, Pierre Deloumeau, care se uita
printr'un ochian, exclamă :
"
- Sunt boi de mosc !
- N'ar strica de-loc să împuşcăm unul,
spuse Cloarec, bucătarul expediţiei. Cred
că s'or fi găsind şi la ei muşchiuleţi şi
antricoate ca la semenii lor din Europa,
nu-i aşa ?
- Numai când te-aud vorbincl şi-mi l a­
să gura apă. Dar sst ! zgomotul se a ude'n
24
depă rtare şi,la cea mai mică bănuială,
nu s'o rupă la fugă.
Inaintară cât de tiptil putură, ferindu-se
să facă zăpada să scârţâie sub paşi. Ja­
nine fu numită din oficiu, spre marea ei
părere de rău, p aznica saniei. Miquet ră­
mase să-i ţie de urât.
Când aj unseră mai aproape, putură ad­
mira în voie ciudăţenia acestor animale.
Aveau nişte coarne uriaşe, încovoiate de
o p arte şi de alta a capului. Trupul le
era îmbrăcat intr'o blană lânoasă, care-l
apăra bine de frig.
- Miroase par' că a mosc I murmură
deodată Titirez.
- Păi, cum să nu miroasă a mosc I
răspunse Robert. D ar mai tacă-ţi gura o­
dată, altfel să ştii că antricoatele şterg
putina.
- Să-i împresurăm, propuse Linuk.
Propunerea li se păru bună. Cei cinci
oameni se desfăşurară în lăţime, încercând
să taie rumegătoarelor calea de retragere.
Erau încă prea dep arte ca să tra gă. Ina­
intară binişor.
- Frumoas!1 ci r e a d ă I murmură tot lim­
butul Chaillon. Pc puţin cinzeci de ca­
pete I
Insfârşit fură destul de aproape. Fie­
care îşi alese câte o vită, ochi cu grij ă
şi trase.
25
 Nimeriţi fură p robabil doi boi. Dar a­
tunci se întâmplă un lucru pe care nu-l
prevăzuse nimeni : cireada întreagă, con­
dusă de un mascul bătrân, întorcându-se
brusc îndărăt, o luă la goană de vale spre
câmpie, drept spre sania în faţa căreia
aştepta fata.

26
 CAPITOLUL 3

Şarj a boilor de mosc ridică în urma ei

un nor de zăpadă. Totul se petrecuse aşa
de repede încât tinerii ră maseră câteva
secunde încremeniţi. Cel dintâi îşi recă­
pătă sângele rece Marsac, care înţelegând
tn ce p rimej die era mica Jui logodnică,
scoase un strigăt de desnă dej de şi se re­
p ezi în u rmărirea animalelor inebunite
de spaimă.
Tovarăşii lui îl urmară. Dar nimic nu
părea să mai poată salva fata. Dac'ar fi
fost numai câteva a nimale, poate că tot
ar mai fi răuşit urmă ritorii să le omoare
înainte ca ele să fi ajuns la sanie. D ar
cincizeci erau cu nepu tinţă de oprit. In
clipa când aveau să ajun gă j os, sania �i
Janine ave au să fie strivite, făcute fărâ­
me sub copitele cirezii furioase.
Tânăra fată văzuse şi ea primej dia. Cu
ochii eşiţi din orbite de groază, aştepta
· fără să mai îndrăznească să facă o miş-
27
care. D e altfel, unde-ar fi putut fugi ?
Cât vedea cu ochii, niciun adăpost„.
Dar în timpul acesta, micul Eschimos,
care fusese pus la aripa de extremă dreaptă
a încercuirii, galopa din toate p u terile în
diagonală. Cu toate că era încotoşmănit
din cap până'n picioare în blană, sprin­
teneala lui era extrem de mare, întrecând
cu mult pe a Europenilor, care nu erau
deprinşi cu astfel de vestmintţ.
- Dar unde s'o fi ducând ? exclamă
gâfâind Deloumeau. Nenorocitul ăsta o să
fie călcat în picioare,
Intr'adevăl', Linuk părea că vrea anu­
me să se arunce sub copitele care ropo­
teau pe zăpadă, făc!ind-o să se cutremure
până departe„. Marsac, fără să înţeleagă
bine care era planul înd răzneţului băiat,
îşi dădu seama că era o manevră dispe­
rată pen tru a salva pe Janinc, care răc­
nea de groază„.
Când nu mai fu decât la zece metri de
linia pe unde trebuia să treacă negreşit
cireada dezl ănţuită, Linuk se opri, puse
calm un genunchi în pământ, şi duse puşca
l a ochi.„ Du pă o secundă, cireada aj u n­
gea în linia lui de tir. O detunătură scurtă
sfredeli marea tăcere albă, repetându-se
din stâncă în stâncă. Bătrânul mascul
care călăuzea ho arda căzu în genunchi
28
apoi se\"rostogoli la pământ nemişcat. Fu­
sese trăznit de un glonte în ochiu.
Lipsită de şeful ei, cireada se opri în­
dată, nehotărâtă„. D ar Linuk, fără să
piardă o clipă, se şi repezi înainte, ro­
tindu-şi puşca şi sco tând strigăte fioroase
fără să-i pese de primej dia în care se a­
runca, atrăgând astfel asupra lui mânia
boilor. Dar aceştia , dezorientaţi de moar­
tea călăuzei lor, nu se mai gândeau l a
atac. Făcură brusc calc'ntoarsă şi fugiră
în dezordine, g alo p ând spre cea mai a·
p ropiatâ pantă, pc care o urcară cu o
uşurinţă extraordinară.
Tinerii îşi continuară goana spre sanie
Albă ca varul, Janine se aruncă în bra­
ţele logodnicului ei, care încă mai tremura
de spaimă .
........, Iubita mea I bolborosi Robert topit
de emoţie şi strângând-o la piep tul lui.
Ce frică mi-a fost I
- Şi mie, Robert I Am văzut moartea
cu ochii„. Şi asta să mi se'ntâmple toc­
mai mie, căreia oricum mi-era aşa de frică
de vaci când mă duceam l a ţară I
Cu toată emoţia lor nu se p utură ţine
să nu râdă.
- Bine că s'a sfârşit I exclamă vesel
Pierre, Trebue să-i mulţumim viteazului
Linuk, căci de fapt numai datorită lui
nu s'a'ntâmplat o nenorocire I
29
 - Adevărat ! exclamă Marsac. Unde
mi-era capul ? Prima mea grijă ar fi tre­
buit să fie să-i exprim recunoştinţa mea I
- D a, spuse şi Janine. A dat dovadă
de o rară prezenţă de spirit şi şi-a riscat
viaţa ca s'o salveze pe a mea !
Eskimosul stătea modest cu câţiva paşi
mai în urmă. Dar de fapt o mânca pe
fată din ochi.
Aceasta se apropie de el şi-i întinse pri­
etenos mâinile.
- I ţi mulţumesc, Linuk I îi spuse ea cu
un zâmbet încântător. Ce recunoştinţă îţi
datorez ! De n'ai fi fost tu aici, acum
eram moartă . Şi de ce moarte grozavă!
C ălăuza se înclină puţin, fără să răs­
pundă. Pe chipul lui nu se putea citi nicio
emoţie. Dar sub g roasele blă nuri, inima
lui bătea de mai-mai să se rup ă. Emoţia
încă proaspătă a isp răvii lui ? Sau tur­
burarea pricinuită <le l uminoasa privire''
albastră care-l învălu i a ?
Se apropiară de animalul ucis a cărui
blană forma o p ată pe zăpada imacu­
lată.
- Straşnic I exclamă Titirez. Asta pro­
mite nişte biftecuri teribile I Ne mai odih­
nim şi noi p u ţin de conservei
In timp ce el şi Cloarec se pregă teau
să taie felii mari de carne pentru masa
de seară, ceilalţi se întoarseră la sanie,
30
.
care se afl a la vreo dou ă z eci de metri.
Pierre chiar atrase atenţia lui Marsac a­
supra acestui lucru.
- Abia mai era timp să intervie Linuk I
spuse el. Incă două trei secunde, sau să
fi ochit greşit, şi J anine era pierdută I
- Ah, taci! se înfioră fata. Clipele as­
tea n'am să le uit niciodată I
In acest moment văzură mişcându- se o
cergă cu care erau acoperite lucrurile
depe sanie. Apoi eşi la iveală nasul tran­
dafiriu al lui Miqu c t . Pisica, încă înspăi­
mântată, scoase cu pru denţă un ochiu ,
văzu că primej dia trecuse, şi sări j os.
- Bietul Miquetl exclamă Janine râ­
zând şi mâ n gâindu- şi favoritul. I-a fost
aşa de frică, încât când a văzut că dihă ­
niile sosesc, s'a vârât în mij locul bagaj e­
lor, convins că acolo e în siguranţă.
Dar motanul era ademenit de un miros
special care-l făcu să fugă re p e d e spre
locul u nde carnea era tăiată în bucăţi .
Instinctul lui de mică fiară, stârnit de mi­
rosul de sânge, n u-l înşel.ase. lşi şi primi
p artea, o bucată marc de carne crudă, pe
care se duse s'o guste ceva mai laoparte,
torcând sa tisfă cu t. Poate că în mintea lui
de animal soco tea asta ca o revanşă pen­
tru spaima p rin care-l făcuse să treacă
boul de mosc.
După ce sfârşiră de luat bucăţile mai
91
bune, trebuiră să pornească iar la drum.
Fu rândul lui Cloarec şi lui D eloumeau
să tragă, în timp ce Marsac, Titirez şi mi ­
cul Linuk împingeau. Cât despre Janine,
o scutiră de orice sforţare, ca şi pe mo­
tan de altfel, care înviorat de îmbelşu­
gatul p rânz, făcea pe ghiaţă mii de gim­
buşlâcuri.
Membrii expediţiei purtau patine, care le
p ermiteau să se mişte cu o rapiditate des­
tul de mare. Dacă n'ar fi trebuit cărate
bagaj ele, ar fi înaintat şi mai repede
Era lnsă neapărat necesar să care tot ca­
labalâcul acesta.
Terenul devenea neregulat. In loc de
suprafaţa netedă dela început, vedeai aci
o încâlceală de piscuri, de s tânci, de cră­
pături care trebuiau ocolite şi care făceau
mersul anevoios şi obositor. Incurând,
inegalităţile crescânde ale gheţei şi nepu­
tinţa de a lupta con tra vântului, un vân t
foarte violent care bătea dela sud, ii si­
liră să-şi desprindă patinele. Delou meau
aruncă o privire asupra termometrul ui.
- Şaptesprezece grade şi j umătate,
murmură el.
- Nu se poate I răspunse J anine. Eu
simt că în gheţ !
- Sub zero,· şaptesprezece grade, dom­
nişoară!
Intinderea tot mai mare a labirintului
32
de ice-berg-uri făcu pe Marsac să se în
crunte.
- Mă tem să nu fim nevoiţi să ne ab a­
tem din drum! spuse el în sfârşit. Va tre­
b ui s'o cotim spre răsărit.
C eilalţi arun c ară o privire în j ur. Erau
numai râpe şi v ă lm ă şag de sloiuri.
- Eşti sigur c ă ne aflăm pe drumul
cel bun? întrebă Cloarec pe Eschimos.
Acesta dădu energic din cap:
- Da, afi rmă el. Dar de p aisprezece
luni n'am mai fos t pe-aici...
- Se prea poate ca drumul să fie cel
b un. l ngrămă direa asta de sloiuri trebuie
că datează de iarna trecută. Prin ţinu­
turile acestea, înfăţişa rea solului suferă
dese s chimb ări .
Titirez întinse mâna.
- Ia uitaţi-vă , domnule locotenent, ce
se vede colo. Par'c'ar fi o p ote că făcută
anume pentru noi.
La o leghe înspre est lucea un minu­
nat drum neted.
- Ai dreptate I exclamă ofiţerul . La
drum ! Asta e trecătoarea p e care o cău­

Intoarseră s a ni a şi p orniră cu greu în­

tăm.

tr'acolo.
Deodată , tocmai când să ajun g ă la lo­
cul arăta t de radiotelegrafist, se a uzi un
sforăit ci ud a t . Şi, din locul sp_ re care tin-
3 33
deau cu atâta n ădejde,eşi o cea tă de focel
Frumosul d r um neted era doar o întin­
dere de apă !
- In ap oi I îna p oi I strigă Marsac.

Sania f u întoarsă i ar. Trebuia, totuş, gă­

sită o so l uţie . Ziu a se scurtase la cinci
ore şi se apropia momentul când noap­
tea avea să domnească făr ă î n trerupere
timp de trei luni interminabile.
Inainte d e ac e s t moment trebui a d e t er­
minat locul exact al z ă cământului şi tre ­
buiau t e rmi n at e verificările cu care era
î nsărcinat i n gi n e r u l .
S e făcu în t uneric . T r ebuia găsit u n loc
de popas pentru noapte şi expediţia ră­
tă c e a încă p rintre mormanele acestea d e
b l o c uri d e ghiaţă.
Deodată, de asupra c a pet el or lor, cerul
s e l umină pe neaş tepta te, z m ul gâ nd Ja­
ninei st ri g ă t e de admiraţie. In c e t u l cu
încetul, lua n a ş t e r e ca o floare fermecat ă,
o s pl en d id ă auroră boreală. Fenomenul
avea forma unui bob de l i n t e, în con j u ra t
d e un cerc dubl u şi străbătut de o bară
luminoasă . Urmă, fără niciun zgomot, un
fel de plo aie de foc, o b e ţie de aur şi de
verde, din mijlocul că reia ţâşneau din
când în când , c a nişte rachete purpurii , şi
unde violete.
Aju to rul acesta binevenit le îngădui
însfâ r ş i t s{i găsească poteca şi astfel ajun„
34:
seră, după o oră şi j umătate de trudă,
într'un p eisagiu mai puţin accidentat. Işi
puseră iar patinele şi se hotărîră să mear­
gă înainte cât va dura această l umină
binefăcă toare.
Umblau printr'o câmpie destul de ne­
tedă, acoperită cu un strat gros de zăpad ă
întărită. Făcură o bună bucată de drum
în tăcere, cu băgare de seamă să-şi me ­
n aj eze respiraţia c a să poată desfăşura
maximum de eforturi. Deloumeau se
uită la busolă.
- Ne-am abătut c u peste o leghe dela
linia p e care trebuia s'o u rmăm. Cum se
va putea, va trebui s ' o luăm s p re ap us.
Devenea însă din ce în ce mai u rgent
să întindă cortul şi să organizeze tabăra
pentru inop tat. Cloarec ară tă cu mâna un
bloc de ghiaţă a cărui formă îi putea a­
dăposti de vântul de nord care încep e a
să bată şi să-i îngheţe p ână'n măduva
oaselor.
Se îndrep tară într'acolo şi debarcară
sania, fără să bage de seamă că Linuk,
călăuza lor, se depărtase şi privea cu a­
tenţie zăpada.
Insfârşit acesta se întoarse şi se ap ro­
pie de Marsac, şeful exp ediţiei.
- I a vin, să vezi! spuse el .
Tânărul ofiţer, care muncea cu Cloarec
35
şi Titirez la ridicatul cortului, întoarse
do a r capul spre el.
- Ce vrei ?
- Trebuie să vii să vezi.
- Ce ?
- Nişte urme.
- De urs ?
Tânărul scutură din cap.
- De ren ?
- Vino să vezi! se încăpăţână acesta.
Robert se duse la Janine.
- Draga mea, eşti bună tu să ţii funia
asta ? Ţăruşii o să-i înfigă în locul meu
Deloumeau ...
Fata făcu cum îi ceruse . Locotenentul
se depărtă cu Eskimosul, de braţul căruia
se legăna lampa cu spirt pe care o aprin­
sese. Pe cer, aurora bo reală se ştergea
înce t.
- Ia te uit ă I spuse Li n uk .
Robert se aplecă la pămâ n t. Pe z ă­
pada netedă, se vedeau întipărituri ... paşi
de om !
- Ei, nu I murmură el înmă rmurit. A
trecut pe a i ci cineva.
Făcu semn lui Deloumeau să vie şi el.
Ceilalţi, miraţi, se strânseră în juru-le.
- U rme omen e şti I exclamă inginerul,
uimit. Ale cui să fie ?
- Poate ale unor Exkimoşi în expediţie.
Dar Linuk scutură energic din cap.
36
 - Nu, nu, noi n'avem aşa încălţăminte ...
Şi ca dovadă, arătă urma lui, întipărită
în zăpadă.
- Pe aici, au trecut oameni din rasa
noastră I exclamă Robert. Şi încă nu de
mult.
Se aplecară din nou şi urmăriră o clipă
întip ăriturile. Păreau că merg în direcţia
lor. Şi nu încăpe a îndoială că şi ei erau
un grup.
- D e neînchipuit I murmură Pierre
uluit. Să mă ia dracul dacă mă aşteptam
eu să întâlnesc albi în deşertul acesta de
ghiaţă.
Dar Marsac încruntă din sprâncene. Ii
venise în minte o bănuială şi asta-I făcu
să fie îngândurat toată seara.

37
 CAPITOLUL IV

De cum se făcu zi - adică de cum un

palid soare polar lumină suprafaţa stră­
lucitoare a gheţei, se duseră la locul
observat seara, ca să vadă mai bine ace­
ste ciudate urme. Ce om, ce alb, să fi
trecut pe aci, p rin singurătăţile acestea
înfricoşătoa re ale Groenlandei, p e unde ră­
tăcesc numai urşii, boii de mare şi renii ?
Urmele p roveneau neîndoios dela tălpile
unor oameni civilizaţi I
- Mai degrabă mă aştep tam s ă văd
stafii decât aşa ceva !
Deloume au şi Marsac schimbară o pri­
vire.
- S ă ne vedem de drum I spuse scurt
acesta.
Janine era neliniştită . C el mai mult o
îngrij ora nu că vedea în zăpadă, la o sută
cincizeci de kilometri de orice aşezare
o menească, paşi întipăriţi în zăpada ima­
culată a acestor întinderi pustii, ci mai de-
38
grabă cuta verticală care bara fruntea
logodnicului ei.
Işi reluară drumul, anevoios ca puţine
altele.
Timp de două zile umblară fără să se
întâmple nimic deosebit. Dar în ziua a
treia, avură o surpriză neplăcută .
Pista de zăpadă pe care o urm au, du­
cea l a una din acele suprafeţe î n gh e ţate
cum mai întâlnise ră şi care nu erau decât
lacuri acope�ite cu un strat de ghiaţă mai
mult sau mai puţin gros.
D ar l a dreapta şi la stâ n g a, terenul se
dovedea aproape impracticabil. Era un
haos infernal de blocuri care se încălecau
unele pe altele, de stalagmite, de morma­
ne, printre care treceau ganguri barate şi
ele de vârfuri de ghiaţă. Sub razele soa­
relui, vederea aceasta era impresiona n tă.
O fantas m agorie de culori , din cele mai
vii şi mai delicate toto dată, o îmbinare
de mii de spectre solare care ·se conto ­
peau în nuanţe atât de delicate încât a r
fi putut face invidios pe orice pictor.
Dup ă ce admira ră acest spectacol unic,
călătorii reveniră la pr eocu p ări mai pro­
zaice.
- Trebue să trecem ! spuse Marsac Şi
nu prea văd cum.
Eskimosul zâmbi :
- O să trecem lacul ! afirmă e·l.
39
 - Dar oare e destul de groasă ghiaţă
ca să poată suporta încărcătura ?
- Da, dacă umblăm pe margine, unde
vântul bate mai mult şi e mai frig. De
altfel eu am să merg înainte şi am să în­
cerc ghiaţa.„
Zis şi făcut. Inaintară spre lac. Părea
foarte mare.
Linuk înaintă până l a m arginea lacu­
lui şi lovi1cu bastonul lui cu vâ rf masiv
de fier, scoarţa îngheţată. Aceasta se do­
vedi solidă.
Făcu cu băgare de seamă câţiva paşi
pe ea, încercându-i rezistenţa. Pe buzele
lui se ivi un zâmbet de satisfacţie.
Incărcătura porni în urma lui cu pru­
denţă. Nu numai că o eroare putea costa
viaţa pe unul dintre ei dar sania, pre­
ţioasa sanie, era în p rimejdie să dispară
şi pentru ei asta ar fi însemnat sfârşitul
merindelor, pierderea adăpos tului, a tot
ce le era necesar„.
Miquet, care simţea probabil sub el apa,
făcea o mutră nu prea încântată. Coco­
ţat in vârful maldărului de p ă t u r i,
stând ţeapăn p e cele p atru labe ale lui
şi cu coada'n sus ca un semn de excla­
mare, socotea, în sinea lui de animal cu
judecată, foarte imprudentă această ex­
cursie pe deasupra prăpăstiilor.
40
 Trei sferturi din distanţă fuseseră dej a
străbătute când, deodată, pisica începu
să scui pe şi să s forăie ca o mică hienă
înfuriată. Janine, care umbla în urma să­
niei, o mângâie.
- Ce e, Miquet? Ce te- a apucat ?
Dar pisica, vădit furioasă, scuipa din
toate puterile. Mirată, fata întoarse capul
şi atunci scoase şi ea un strigăt.
- Ei·, năzdrăvănie I e x clamă Titirez,
care împingea sania.
Ceilalţi întoarseră şi ei capetele. Şi
ceeace văzură, îi lăsa fără grai câteva
secunde.
Zece morse eşiseră p rin nişte copci fă­
cute în ghiaţă şi porniseră în tăcere după
ei. Ti nerii ştiau că aceste animale răuşesc
să sfredelească sloiuri de o grosim e foarte
mare, cu aj utorul colţilor lor. Mult mai
p ericuloase decât foca , sau alte animale
înrudite care se înfurie foarte greu, ele
atacă fără frică omul Do vadă , ceeace li
.

se întâmpla acum călă torilor noştri !

Orice încercare de a p ăra re ar fi fost o
nebunie. N u le rr1 m â n e a decât să fugă din
calea acestor mastodonţi d i n care cel mai
mic avea a proape patru metri, iar cel
mai mare şa p te .
I ncepu ră s ă împingă c u sforţări înze­
cite sanie, care zbura p e întinderea ne­
ted ă de ghf o ţă . Miquet, destul de nesigur
41
de rezultatul urmării, miorlăia sfâşietor
făcând mereu indignat „ cşşt ! cşşt l"
Dar morsele un renunţau la pradă cu
una cu două, şi începură şi ele să alerge
după exploratori, spre marea spaimă a
Janinei care vedea corp urile lor negre şi
uleioase alunecând pe ghiaţă cu o vitez ă
nebănuită.
- Ce-aţi zice să le trimet un glonte,
d-le locotenen t ? întrebă Ti tire z . Poa te a­
sta le-ar mai calma ?
- Nici prin gând să nu- ţi treacă, neferi­
citule I exclamă Marsac trăgând din toate
puterile de funia saniei. Ai izbuti doar să
l e înfurii şi n'am mai apuca să vedem
sfâ rşitul fugii noastre. Morsa e foarte răz­
bunătoare.
Titirez mormăi câ teva cuvinte de ne­
înţel e s asupra acestor „lighioane scârboase"
şi-şi puse cu p ărere de rău puşca la loc
pe umăr.
Auzeau acum fiarele grohăind şi gâfâ­
ind , l a câţiva paşi în urma lor. Vai de
cel care s' ar fi împiedicat şi ar fi căzut
în clipa aceasta ! Intr'o clipă morsele l-ar
fi făcut harcea p arcea !
Din fericire aveau să fie curând la c a ·
p ă tul încercă rilor lor ; ţărmul îngheţat
al lacului se apropia.
Deodată, lucrul de care se temeau toţi
instinctiv, încă dela începutul aven turii,
42
se întâmplă. Intorcând capul ca să vadă
unde erau adversarii lor, fata se împie­
dică de o asperitate a gheţei şi căiu.
Tinerii îşi dădură imediat seama că
bătălia era inevitabilă . Win chester-ul lui
Marsac trozni exact în clipa când unul
din monştri se p regătea s ' o sfâşie pe J a­
nine. Din grupul amfibiilor se înălţă un
muget grozav şi , cu ochii l ucind de furie,
se năpustiră asupra o amenilor. D a r î n­
aceeaş clipă Jani ne, pusă cu îndemânare
pe picioare de Clo a rec, era pro vizoriu în
oarecare siguranţă în dosul săniei.
Unul din adversari era scos din lup tă .
Mai rămânea însă grosul cârdului.
Manevrând cât puteau mai bine ca să
nu fie înhăţaţi, exploratorii noştri alergau
de colo până colo pe ghiaţă, descărcându­
şi aproape dela un pas carabina lor cu
repetiţie. Sângel e roşu al animalelor şi­
ruia p e ghiaţă topind-o p e alocuri, dar
cele rămase erau din ce în ce mai înver­
şunate şi scoteau acel necheza t furios care
le a dusese porecla de „cal de mare".
Rezulta tul l u p tei era încă nesigur, când
un element nep revăzut şi interesant îi
schimbă complect fa ţa. Miquet, din ce în
ce mai neliniştit, voise să repete mane­
vra care i se p ăruse excelentă cu p rilej ul
năvalei boilor de mare : să se strecoare
sub o pătură. Dar aceasta, prost legată ,
43
se vede, alunecă, târând cu ea şi pisica
Aceasta, complect scoasă din fire de sto­
fa care-i cădea în cap şi de căderea pe
zăp adă, începu să facă tot felul de sal­
turi ciudate pe sub nasul morselor, în­
groz ite şi ele de ap ariţia acestui adversar
complect necunoscut. Cât te-ai şterge l a
ochi făcură cale'ntoarsă şi 1 în clip a ur­
mătoare, vân ă torii noştri, uimiţi şi ei de
această bruscă schimbare a situaţiei, ve­
deau cârdul fugind, mai iute chiar decât
când ii urmăreau pe ei.
- Asta-i bună 1 e x clamă Robert puf­
nind în râs, pe aliatul ăsta sigur că nu
ne bi z ui a m 1
Ceilalţi nu răs pu nseră . li podidiseră
lacrimile de atâta râs, şi destinderea ner­
voasă , produsă de comicul acestei situ­
aţii neaştep tate , le făcu bine după emoţia
prin care trecu ser ă .
- Bravo, Miquet, exclamă J a n i n e
luându-şi în braţe favoritul , care tot se
mai zbătea ca ap ucat. Te-ai arătat vred­
nic de rolul tău de mascotă şi-ţi datorăm
toată recunoş tiinţa . Brrr 1 Ce aventură 1
Frumos începe că l ătoria noastră .
- Poţi chiar spune, draga mea, că con­
tinuă frumos, căci primej dia nu era mai
mică atunci când erai să fi strivită sub
copitele boilor de mare I
Linuk zâmbi în tăcere, dar de sub că-
44
ciula lui de blană groasă, ochii lui nu se
desprindeau depe J anine ...
Traseră sania pe pământ.
- Uf I spuse D eloumeau ştergându-şi
fruntea. Sper că n'au să vie pân'aici să
ne caute ! Adevărat, desgustătoare lighioa­
ne I Acum pot să mărturisesc că nu mă
prea simţeam în l argul meu I Cine ar
fi putut crede că animalele astea , făcute
să se mişte mai mult sub apă, pot atinge
o asemenea viteză pe uscat ?
- Ghiaţa, cu s u p ra faţ a ei netedă şi
lunecoasă, le favorizează, răspunse Mar­
sac. Şi apoi, gândeşte-te că eram stin­
gheriţi în mers de sanie, care ne înceti­
nea mult mersul. M'am gândit o clipă s'o
p ărăsim, dar asta ar fi fost o soluţie dis­
perată care ne-ar fi lipsit de toate cele
necesare pentru trai - şi apoi, speram
să aj ungem la ţărm înainte de a fi a­
j unşi de morse ... Eram sigur că mai de­
p arte n'aveau să îndră zne ască să vie !
Titirez arătă triumfal un mic aparat
fotogra fic pe care-l d u ce a tot deauna cu el.
- Le- am fotografiat ! Spuse el cu sa­
tisfacţie. N u c' ar fi aşa de frumoase, dar
ştiţi„, ăla grosu din frunte semăna cu insti­
tutorul meu I
Râseră cu poftă . Acum , când primej dia
trecuse, gustau din plin bucuria vieţii.
45
 Deodată Cloarec plecă brusc de lângă
grup şi începu să alerge spre stânga.
- Ce-i cu el ? întrebă Robert. C e i-a
venit ?
Sania se opri din nou. C e a dintâi înţe­
lese J anine. Arătând un p unct aproape
pierdut în albeaţa zăpezii, e a exclamă_;
- S'a dus să ridice ceva I
Intr'a devăr, Bretonul se aplecă şi ridică
obiectul, care lor le păruse un punct, apoi .
porni înapoi . . .
Privea atent în palma, în care ţinea ceva.
- Ce să fie ? exclamă nepotolitul ra­
diotelegrafis t. Te pomeneşti că e un por­
tofel îndesat cu bancnote ! In cazul ăsta
ne- am învft r lit, c ă ci poliţia e prea dep ar­
te ca să mergem să-l depunem la „lucruri
găsite" !
- Ce-ai găsit ? întrebă lo cotenen tul când
Cloarec fu mai aproape.
- Ceva tare nostim, d-l e lo cotenent !
răspunse el. Ia să vedeţi.
Ridică în sus un obiect lucitor. Era o
brichetă automată . Robert o luă în mâ­
nă, o întoarse în fel şi chip ... Şi însfâr­
şit, descoperi pe fund o inscripţie mă­
runtă
„ M a d e in Germany".
Plesni din limbă şi băgă obiectul în bu­
zunar.
46
 C APITO LUL V

Dup ăce îşi duraseră cortul şi luaseră

cina, Robert. p rt rrt sindu şi mutismul în
-

care se cufundase dela gă sirea brichetei,

începu :
- Prieteni, am ceva d e vorbit cu voi.,.
Trebue să avem o conversaţie serioasă.
La cuvintele acestea, fiecare tăcu întor­
cându-se spre şeful expe diţiei.
- Ştiţi, nu-i aşa, care e ţ i n ta care ne
chiamă în regiunile astea depărt a te, ţinta
d e c are nu suntem a tâ t de dep ărtaţi acum.
Dar urmele de paşi descoperite acum
câteva zile nu departe d e tabăra noastră,
apoi bricheta găsitrt azi <l e Cloarec, n e a­
rată, fără nici o îndoi a l ă p osibilă, c ă o
altă expe<li\ie şi aceasta nu franceză, e şi
ea pe d rum ca să-şi înfigă steagul p e ză­
cămintele de i rradium pe care eu vi le-am
semn alat... A m e n inţ a rea este extrem de
gravă, căci dacă ne-au luat-o înainte în
această întrecere, supremaţia extraordi-
47
nară pe care trebuia s'o capete Franţa, su­
premaţie din care ea nu socotea să tragă
alt profit decât ca să-şi păstreze întregi­
mea teritorului şi să susţie · cauze drepte,
va cădea probabil în mâinile altora care să
nu şovăie să'ncerce cu această nouă armă,
o nouă aventură europeană, un nou răz­
boi mondial.,.
„Vedeţi, prieteni, ce uriaşă ne e răs­
punderea ! . ..
Se întoarse spre Linuk şi-l întrebă p e
englezeşte :
- La câtă distanţă suntem acum de
locul l a care ne ducem ?
Eschimosul făcu o socoteală repede.
- D acă nu întâmpinăm piedici, soarele
nu o să răsară mai mult decât de două
ori înainte ca să fim acolo ...
- Trebue aşadar să'ntrecem pe adver­
sarii noştri în iuţeală. Poate că sunt mai
numeroşi ca noi ! trebue să vă cer o mare
sforţare, căci şi aşa zilele de mers sunt
istovitoare„. Dar în interesul patriei, in­
teres atât de grav, care e pus în mâinile
noastre, trebue , amicii mei, să ne uităm
oboselile... Va trebui să ne scurtăm tim­
pul de odihnă şi să mergem mereu I
Se întoarse spre J anine.
- Sărmana mea scumpă I Vezi ce grea
viaţă e viaţa noastră ... Te asigur că sunt
sincer amărât de chinul la care te supun,
48
căci numai nişte muşchi de bărbat pot
rezista la o asemenea încercare.„
D ar fata îl întrerupse cu un gest.
- Te rog, Robert, nu te gândi la in te­
resul meu, sau la oboseala mea in această
împrej urare ! Mai întâi de toate mă simt
foarte bine, te asigur, şi apoi, chiar dacă
aş fi sfârşită de puteri, datoria ta este să
mergi drept înainte, să-ţi înfigi drapelul
tău pe acest pământ pe care alţii îl râv­
nesc.
Tânărul surâse şi-i strânse mâna.
- Eşti cât se poate de energică, scum­
po, şi am observat asta decând am ple­
cat. .. Imi pare rău că te-am socotit o fe­
tiţă, Janina.
- Asta n'are acum importanţă I Sunt
foarte fericită că îţi dai însfârşit seamă
de ceeace valorez, şi că nu e locul să pui
în cumpăna aşa zisa slăbiciune a mea cu
misiunea ta I
Marsac se întoarse către tovarăşii săi.
- In condiţiile astea, p rieteni, socotesc
că veţi pune şi vo i toa tă inima să faceţi
imp osibil ul p e n truca efortul nostru să fie
încoronat de su cces ! Propun aşad ar , că
d up ăce ne vom fi odihnit trei ceasuri , s'o
luăm iar la picior. Trebue cu orice preţ
s'o l uăm înaintea concurenţilor noştri. Pro­
punerea fu p rimită cu aclamaţii.
�9
 - Ba s'o pornim numai decât, propuse
Titirez.
- Nu ; e important să ne refacem, luând
puţin repaos. Vom fi cu atât mai bine
dispuşi după asta.
Janina şi cu Cloarec pregătiră la iuţeală
o gustare de ceai fierbinte şi conserve,
care trebuiau desgheţate la lampa de alcool.
D up ă aceea, fiecare, înfăşurat în înveli­
toarea sa, şi vârît în sacul său de p iele,
se p regă ti să doarmă câteva ore.
Era putin timp decând toată lume a se
odihne a î n ăuntrul micului cort, când de­
odată un sgomot ce da de bănuit trezi pe
Titirez făcându-l să tn salte.
- Ei drăcie, mormăi el aşezându-se ln
capul oaselor, ce- o mai fi şi asta ?
Inăuntru, linişte <lcsă vf1 rşi tă. Până şi Mi­
quet , făcut ghem lângă stăp âna-sa, dormea
somnul înţelep tului. Lampa de p e trol se
legăna deasupra capetelor celor ce dor­
meau. Dar afară, nişte p aşi greoi se au­
ziră desluşit, u rmaţi de un mârâit surd.
- Asta-i bună I se gândi radiotelegra­
fistul, alarmat. Miroase a urs care dă târ­
coale. Dom locotenent ! Dom locotenent I
Marsac deschise ochii.
- Ce . . . ce s a'ntâmplat ?
- Ascultă şi d- ta, dom'locotenent. Mi-
ro ase a urşi în j urul cortului.
50
 - Da, zău, ai dreptate.„ E ciudat„. Hai
să facem o raită I
Se treziseră şi ceilalţi. Robert le spuse
ce era.
- Trebue să mergem să vedem, apro­
bă Deloumeau năpârlind şi el din sac.
Altfel... p utem avea surprize neplăcute.
lşi luară carabinele. Titirez, care se
afla cel mai apro a p e d e intrare, ieşi cel
dintâi.
- Pliu ! făcu el. Parcă suntem cufun­
daţi tn piftie.
O ceaţă groasă şi albă învăluia totul.
Afară, l u crurile şi oamenii păreau că plu­
tesc într'un fel de vată. Trebuiau să nu
se depărteze u�ml de altul dincolo de o
lungime de braţ, alfel dispă reau , absorbiţi
de pasta asta opacă, care n u se putea a­
semăna cu nicio negură din Europa.
Vânătoarea, în condiţiile astea, risca să
fie nespus de primej dioasă. Aşa că, cei
patru oameni , hotărîră nu numai să nu
se despartă dar nici să nu se ducă p:r:ea
departe.
- Să nu ieşi, .J anino ! ne întoarcem în­
dată I stri gă Hobc rt.
J a ni n e n'a vea poftă deloc să iasă din
cort. ldeia de a se găsi nas în nas , cu
unul d i n a c e i formi dabili uri aşi ai polu­
rilor , nu-i p rea surâdea. Aşa că, după c e
lăsase j os c u grij e ş i priponise pânza d e
51
intrare a cortului, şi atârnase afară feli­
narul pentruca tinerii să aibă măcar o
călăuză pentru a se regăsi, ea se'ntoarse
ca să se ghemuiască în fundul adăpostului,
cu nelipsitul Miquet pe genuchi.
O fiţerul, inginerul, Cloarec, Titirez şi
tânărul Eschimos mergeau cu p aşi pru­
denţi. Intâmplarea putea să-i facă să se'n­
tâlnească p e neaşteptate cu duşmanul.
Trebuia umblat cu băgare de seamă. Căci
ursul alb, cel mai crunt din specia urşi­
lor , împreună cu ursul grizzly, nu se teme
să atace u n om chiar şi mai mulţi şi. ră­
nit, luptă c u desnădej de.
Dar acum ma rea tăcere veşnică a ghe­
ţurilor îi învăluia . N u mai auzeau nimic.
..

- Pe Scaraotki I bombăni Titirez, des­

tul de contrariat. A dinenori doar n'am
visat !
- De, de, nu se ştie I chicoti Cloarec.
Părerea mea e că-ţi ghiorăiau maţele în
somn şi ţi s'a p ărut mormăit de urs, cama­
rade.
Titirez se uită odată chiorâş la tovară­
şul său şi înălţă din umeri cu dispreţ,
gesturi p e care acesta nu le văzu şi cu
drept cuvânt : abia iţi puteai vedea mâna
când îţi ştergeai nasul.
- Hai să ne'ntoarcem în cort, îşi dădu
cu p ărerea Deloumeau. Dacă erau
chiar urşi, şi-or fi luat tălpăpiţa auzind
52
sgomotul ce l-am făcut când am ieşit din
cort .
- Dealtfel, încuvii nţă şi Marsac, ne-am
şi depărtat prea mult, şi nu mai deose­
bim aproape felinarul.
Făcură cale'ntoarsă. Dar abia merseră
câ tiva paşi în direcţia cortului, că aj un­
se la ei un ţip ă t s fâşietor.
- O-zeule 1 stri gă Robert, p ălind. A ţi­
p at Janine .
Ca un nebun se aruncă înainte urmat
de ceilaţi, precedat de Linuk care,deprins
cu gheţurile , alerga mai iute decât toţi.
Ursul, sau u r şii , în timp ce bărbaţii ii
căutau, atacaseră pe fată !
Când fură a p roape de cort, un al doi ­
lea strigăt, mai depărtat acum, aj unse
la ei.
- Aj utor 1 m'au răpit 1
Linuk şi pătrunsese în adăpostul de
pânză şi ieşea acum, cu t o a t e schimele
sp aimei pe chipul l ui ,deobicei a tâ t de ne­
clintit.
- Nu mai est e miss ! spuse el .
Interiorul i n fă tişa o mare dezordine,
ca şi cum s'ar fi <l a t o mare luptă. D ar
nu era nicio urmă de sânge.
- Inainte ! mugi Marsac. Trebue regă­
sită moartă sau vie !
Se năpustiră în direcţia de unde venise
ţip ătul din urmă. Dar ceaţa , complice a
53
nenorocirii , îi învăluia cu mreaj a ei invi­
zibilă. D u p ă câteva minute, când se opri­
ră gâfâitori, pricepură că strădaniile lor
erau nefolositoare.
- Ursul a furat-o I spuse Linuk.
Lucrul se întâmpla câteodată. Fiara îşi
înh ă ţ a victimele şi, cu iuţeala unui cal
în galop, le ducea cu el dep arte. In aşa
împrej urare, cum să sp eri să mai revezi
pe nenorocita c o pi l ă ? Cum să gâ n deşti
măcar să-i vii i nt r ' aj u tor în mij locul a­
cestei nop ţ i i polare, muiată în această
p â clă însp ăimântătoare ? Riscau nu m a i un
lucru : să se pia r d ă şi ei, să nu- şi mai gă­
sească tabă ra, să facă astfel să nu reu­
şeasc ă sarcina cc o p rimise r ă dela ţara
lor„.
Deloumeau î nc e r c ă să facă să-i intre în
cap acest raţi o n am e n t , j ust d a r de-o as­
p rime ne i n durat ă , lui M arsac ca r e era ca
în eh unit.
- N u pot s'o părăsesc, Doamne, nu po t !
repeta ofiţerul ca un refren.
Tân ă rul inginer clătină domol din cap.
După părerea lui, Janina nici nu mai era
acum în viaţă şi, sub ghiarele fiarei, nu
mai înf ă ţ işa decâ t o sd r ea n ţă î ns â n ge r a t ă.
Aproape leşinând de du re r e, locotenen­
tul reveni la cort, înconj urat de prietenii
lui. Cât despre Eschimos, care ţinea pe­
cât p ăr ea nespus de mul t la tâ năra miss,
54
faţa lui luase culoarea cen uşie, care era
felul lui de a p ăli.
- Să luăm arme, să pornim să explo­
răm împrej urimile ! se rugă ofiţerul care­
şi frângea mâinile cu desnădcj de I
Mai mul t ca să-l potolească, decât pen­
trucă ar fi crezut că asta ar fi de vreun
folos, Deloumeau dădu ordinele necesare.
Dealtfel, nimanui nu mai îi e r a somn. In
timp ce el şi camara d ul lui aveau să cer­
ceteze î mprej uri mi le , Cloarec, Linuk şi
Chaillon ave au să strângă cortul şi lucrurile
taberei. Cu fel i narele aprinse, cei doi băr­
baţi dădeau să iasă, când vocea lui Titi­
rez îi făcu să se răsucească'n loc şi să se
repeadă spre el.
- O , dom'locotenent ! ia pri vi ţ i ! Un
bilet pentru dv I
- Un bilet ?
Radiotelegrafistul îi î nt i n s e o foaie de
hârtie, îndoită simplu în două, pe care
era scris cu creionul :
„Pen,,t r u locoten c n l u l Marsac"
Infr igurat el a p ucă foaia şi descifră
cele p a tru rând uri scrise pe ea :

„ R enun/ă la scopul urmârit, sp u n e a u

ele, întoarc e-te ime diat, şi fata iţi va f i
înapo iată, fără să i s e f i făcut n ici un
rău, în satul eschimos de p e coastă".
55
 CAPITOLUL 6

Uluiţi, împietriţi, rămaseră câteva se­

cunde fără a scoate un cuvânt. Apoi Mar­
sac lăsă să-i cadă hârtia l a p ământ.
- Nu erau urşi ce-am auzit noi, spuse
el însf ârşit, erau oameni I
Cu toată noua înfăţişare ce o luase situa·
ţia, şi cu tot ultima tumul ce p rimise, un fel
de uşurare îi umflă pi eptul Janine mai era
.

în viaţă„. Nu i se va face niciun rău,

dacă ...
D ar gân dul acesta ispititor nu-i fulge­
rase decât o clipă prin minte. Nu l n u l
Nu putea primi p ropunerea, nu putea fi
laş până în aşa grad ! Intr'o luptă, nu
stai să numeri vieţile, omeneşti când in­
teresul ţării e în j oe.
- Expediţia rivală ale cărei urme le-am
tot găsit până aici, trebue să-şi aibă ta­
băra aproape de tot de noi, spuse Delou­
meau după un moment de tăcere. Cine
ştie chiar dacă nu trăgea dej a cu u re c he a
56
cineva adineauri când am vorbit de zăcă­
mântul de irradium, şi când am întrebat
pe Linuk dacă mai eram departe d e el.
- Poate, răspunse ofiţerul, care tresări
din gândurile in care era cufundat. D ar
oamenii aceştia, ca şi noi, au desigur o
călăuză .
- Atunci ? reluă inginerul. Ce-ai de
gând să faci, Marsac ?
Toţi ochii rămaseră aţintite asupra lui
Robert.
- Nici o şovăire p osibilă I răspunse a­
cesta. Noi trebuc să ne îndeplinim însăr­
cinare a până l a capă t !
Se întoarse ca să strivească între ple­
oape o lacrimă furişă, iar Pierre făcu un
pas spre el strângându-i mâna.
- Bietul meu camarad I murmură el.
Nu trebue să desnădăj dueşti în ainte de
timp . La urma urmei, J anine se află în
mâini de oameni civiliz a ţi, n'a u vrut poate
decât să ne sperie„.
Marsac clătină din c a p , nu prea con­
vins. El însuşi, ca ofiţe r, îşi da seam a că
atunci când fanatismul naţional intră in
j oc la unele po poare, de nimic nu se mai
ţine seama. Janine servea oarecum ca
ostatic. Cum vor reacţiona aceia, în cazul
când vor vedea totuşi triumfând pe adver..;
sarii lor ?
Linuk , care in vremea asta asculta fă-
57
 ră să'nfeleagă nimic , căci convorbirea se
tinea tn franţuzeşte, se apropiă.
- Eu cred, spuse el, că ar fi un mij ­
loc să scăpăm pe miss ...
Deloumeau şi Marsac se întoarseră spre
el cu vioiciune .
- Cum ? Spune, lămureşte-te, Linuk ...
Tână rul Eschimos întinse braţul.
- Deoarece aveţi instrumente cu care
să vă călăuziţi, puteţi de acum să aj un­
geţi fără greutate la locul ce- l doriţi. E
destul să mergeţi mereu dre p t înainte
către nord-vest, fără să vă abateţi. Nu
cred să întâmpinaţi cine ştie ce mari
piedici în cale.
- Nu văd unde b aţi, zise Robert. Ai
de gând cumva să ne părăseşti ?
- Da, răspunse tânărul Eschimos fără
a sta în cumpănă. D-ta şi eu am porni
în căutarea domni şoarei. Dealtminteri, am
urma cam acelaş drum aproape, întrucât
şi expediţia concurentă merge că tre o ţintă
asemănătoare„. Numai că ... va trebuim
s'o urmăm, şi nu să i- o luăm înainte.
- Pricep I exclamă Pierre, iluminat. Nu
zău, ideia nu-mi pare rea, şi merită, dup ă
părerea mea, să fie discutată.
Robert nu spuse nimic. Inima ii era
sfâşiată. Rămase pe gânduri
- Tu ce zici ?
- Dr<igul meu, nu văd decât o singură
&8.
obiecţiune : anume că-mi calc datoria ne­
conducându-vă la zăcământ„.
Deloumeau înălţă din umeri.
- Nu, scrupulul acesta nu se ţine'n pi­
cioare I Noi ăştilalţi suntem trei Francezi,
care o să facem imposibilul pentru a planta
drapelul nostru pe p ă mântul acesta nou.
Avem şi noi tot atât cât tine grij ă de răs­
punderea noastră ...
Robert făcu un gest.
- Lăsaţi-mă să isprăvesc, îl opri Pierre.
Ştiu de mainaintc ce o să-mi obiectezi :
tu eşti însărcinatul oficial al acestei misi­
uni. Dar tu mai ai şi o altă datorie, ce
trebuie să ţi-o ei asup ră-ţi : să salvezi pe
mititica ! Odată ce poţi să ti· o îndeplineşti
p e astălaltă, fără ca cea dintâi să sufere,
dece să stai în cumpănă ?
Marsac nu spuse nimic. Se aşezase p e
unul din b aloturile ce trebuia să fie în­
cărcate pe sanie, şi rămase pe gânduri, cu
capul �ntre mâini, vădit împ ărţit între
două dorinţi egal de violente şi egal de
dureroase .
- Ascul tă-mă, reluă Deloumeau. Dacă
o să-ţi dau cuvâ n tul că ori pierim făcân­
du-ne datoria o ri isbutim, o să mă crezi,
frate ? O să facem exact tot ce ai face tu,
dacă ai fi <le faţă ! Ideea lui Linuk e ex­
celentă. E singura practică. Fără zăbavă,
porniţi-o amândoi în căutarea J aninei, iar
59
noi o luăm în marş forţat spre zăcămân­
tul în chestie, unde am face studiile tre­
buitoare. In fond, adăogă el încercând a
glumi, eu am să fiu mai de folos acum,
când e vorba de recunoscut posibilităţile
de exploatare. I
Brusc, tânărul ofiţer se ri dică. Hotărîrea
îi era luată. Ştia că se putea bizui până
la moarte în cuvântul tovarăşului său.
- Ai drep tate ! spuse el. Şi Linuk are
şi el drep tate. Ne-om întâlni acolo.
- O să v ă aşteptăm trei zile în sat, răs­
punse Deloumeau. După ac e s t t i m p , dacă
nu vedem nimic venind, o pornim l u drum
ca să venim î n i n til m p i n n rc u voastră, şi
socotesc că o sii v ă i n l i\ l n i m in cale.
- Da i d a i s p u s e p ri p i t H o ber t , care se
şi ridicase şi p re p a ra în frigurat bagaj ul
pe care el şi Lin uk trebuiau să-l ducă în
spinare.
Incă rcarea saniei s e terminase. Trebuiau
să se despartă.
Deodată lui Titirez îi trecu prin cap un
amănunt.
- Staţi puţin, dom'locotenent. Dar cu
motanul ce s'a făcu t ? L-au răpit şi pe el
cu dom'şoara ?
Aşa-i, Miquet disp ăruse şi el !
Se uitară, chemară micul dobitoc. De­
geaba.
- Poate că e cu Janine I spuse Robert.
60
Insfârşit, nu putem să ne zăbovim p en­
tru el.
- Luaţi-vă muniţii din belşug, murmură
Pierre. Voi nu sunteţi decât doi, iar ex­
pediţia numără desigur mai mulţi oameni.„
- Aş prefera să folosesc viclenia ! spu­
se Marsac. N'o să întrebuinţăm mij loacele
mari decât dacă n'om mai ave a încotro !
Işi strânseră voiniceşte mâinile o ulti­
mă oară.
- Noroc, noroc şi vouă, dragii mei ! răs­
punse ofiţerul.
Noaptea era indi adâncă. Totuşi negura
părea a se risipi puţin.
In timp ce sania şi cei trei oameni care
rămâneau, se înfundau în umbră, drept
spre nord-vest, locotenentul cu Eschimo­
sul, purtân d câ te-o lamp ă electrică în mâ­
nă, se străduiau să găsească urmele ră­
pitorilor J anin ei.
Lucrul era tare anevoie, eăci nu mai
ninsese de mai multe zile, iar pe ghiaţa sti­
cloasă, urmele erau foarte greu de desco­
perit. Călăuziţi numai de torţele lor elec­
trice, cei doi înaintau încet, împiedicaţi
şi de pova ra bagaj elor lor.
lnsfârşit, dimineaţa, pâcla asta lipicioa­
să şi înecăcioasă se risipi, se ridică ) des­
coperind peisagiul polar. Drumul părea
şes şi fără piedici.
- Am străbă tut foarte puţină cale zi-
61
se Robert. Ceaţa asta ne-a încurcat gro­
zav. Trebue să regăsim pe oamenii ace­
ştia cât mai repede !
- Nu sunt departe ! răspunse Eschimo­
sul, care cerceta atent terenul. Sgârietu­
rile de patine, aci, sunt foarte proaspete !
Robert se aplecă l a rândul lui şi recu­
noscu că însoţitorul lui spusese a devărat.
- Inainte I spuse el. Trebue negreşit ca
încă astăzi J anine să fi e cu noi, altfel nu
ştiu ce sunt î n stare să facă ră pitorii ei,
dacă prieteaii noştri triumfă, a. ,a precum
sper.
Merseră aşa ca la vreun ceas. Deodată
Linuk, a cărui ve dere era pătrunzătoare,
opri brusc pe locotenent.
- Ia te uită. făcu el cu un glas scăzut.
O sanie . . . colo !
lngenuchiară, ca să poată mai greu fi
văzuţi. Luaseră măsura d e prevedere să­
şi mascheze vestmintele de blană acope­
rindu-le cu pânză albă însăilată grosolan,
dar care trebuia să înşele p e d u şmanii
lor,
ln curând, zăriră pe membrii grupului .
Erau patru. Hobert care l uase c u e l un
ochian marinăresc, examină cu luare a ­
minte p e fiecare, din ei.
- N'o văd pe Janine l exclamă el sur­
prins.
Prin ochien se puteau prea bine deo-
62
sebi trăsăturile călătorilor. Erau p atru
bărbaţi, pe care călătoria p olară îi făcu­
se bărboşi. Nici un echivoc nu era cu
putinţă.
- J anine I Ce-au făcut cu ea ? exclamă
ofiţerul, spăimântat.
Linuk clipi din och i .
- Ei foarte vicleni, spuse el . Cred că
au putut face ac e l a ş lucru ca şi noi, să
se împ artă în dou ă . N'au fost aşa de ne­
socotiţi ca s'o aducă pe miss la zăcământ,
căci ei ştiu că riscă s ă vă întâlnească ..•

- Ai m are drep tate ! exclamă Marsac.

Aceştia nu ne interesează vasăzică. Dar
unde să fie ceilalţi ?
Chestiunea asta devenea mai grea de
rezolvat.
- Părerea ta ? întrebă Robert, care-şi
dădea seama că micul Eschimos avea a­
desea idei bune.
Linuk cump ăni mult.
- Două lucruri !spuse el. Ori că au con­
struit un igloo şi p ăzesc acolo pe miss ,
aşteptând să se î n toa rc ă g rosul trupei...
Ori că au trimes-o înapoi cu bună escortă,
în satul lui moşu-meu. 1 )
- I n cazul acesta, răspunse c u aprin­
dere locotenentul, a vem o singură solu­
ţie : să reluăm urma lor şi să ne înapo-

1) Expresie a b ă ştinaş ilor Gro enlandei, în­

63
s e m n â n d „satul meu". ·
iem pe ea până la punctul lor de pornire,
adică satul.
Inţeleşi în privinţa asta, aşteptară până
ce sania nu se mai văzu, pierdută în de­
p ărtare. Se îndreptară spre p istă şi o gă­
siră cu uşurinţă.
O urmau de câteva ore cân d , deo dată,
Linuk ridică capul scuturându-l . Părea să
privească ceva cu mare atenţie.
Robert făcu şi el la fel. Timpul era po­
somorit dar liniştit. El nu pricepea ce
putea atrage în aşa fel luarea aminte a
tânărului băstinaş. Dar la întrebarea lui,
acesta arătă cu degetul unii fluturaşi albi
care începeau să sboare prin văzduh.
- Se pregăteşte o furtună de zăpadă !
spuse el. S ă ne grăbim să găsim un adă­
post, căci pânf1 în două ceasuri ne aj unge
şi e prăp ă d .
Intinderea e r a dreaptă şi netedă. Robert
ştia el că dacă isbucneşte o vij elie în ţi­
nuturile astea atât de puţin favorizate,
trebue să te grăbeşti să-ţi cauţi adăpost
în dosul unui bloc de ghiaţă, altfel vântul
care bate cu o forţă ne cunoscută în ţările
temperate, ar lua pe sus pe călătorii ne­
pricepuţi ca pe un fulg.
D ar acum, încă o grij ă se adaogă la
neliniştea lor. Zăpada avea să şteargă ur­
mele I Cum s'o recunoască după . aceea şi
64
cum s'o u rmeze ca s'o regăsească p e Ja­
nin e ?
G răbiră p asul, aru ncând din timp în
timp p ri v i ri întreb ă to are şi i n g r i j o rate
sp re cer. Deocamdată, fu l gi i de zăpadă
erau ra ri. D a r d i n tr'o c l i p ă într'alta se
p u teau î n m u l t i , p ri n z â n d u - i în plasa lor
orbitoare.
In curâ n d observară c ă p e s t â n g a tere­
nul devenea mai a c c i d e n t a t . P o t e ca nu
ducea pe- a colo, d a r m o m e n t a n l uc r u l cel
mai i m p o rtant e ra s fi se c a u te un adă post
p rovi z o r i u con t ra f u r t u n i i .
D eo d a tă Li n u k a ră t ă o fi t erului î n de­
p ă rtare un p u nct m i ş c ă tor, care aluneca
re pede de tot pe z ă p a dă .
- C e să fie ? excl a m ă Rob ert.
Linuk d use r e p ede a rma la ochi, g a t a
să tra g ă .
- Un e p ure, cred . . .
- Foarte bine ! Numai d e l - a i n i meri i
Ne-a m h ră ni şi n o i o zi ceva m a i bi ne.
In timp ce vo rbea, d u sese o d 1 i a n u l l a
ochi. D a r a t u n c i fitct1 u n gest d e uimire ,
şi apucă b ru sc de h ra 1 p e E -ki mos.
- Nu t r a g e ! s t r i g ă d î nsp ăimâ ntat, Nu
tr a g e, pentru D umneze u !

5 65
 CAPIT OLUL 7

Era timp ca Marsac să scoată acest stri­

găt de înştiinţare. Eschimosul avea dej a
d e g e t u l pe tră gaci. Se întoarse şi privi p e
tovarăşul s ă u c u o mutră foarte u i m i t ă ,
întrebâ n d u - s e care să fie pri cina acestei
sch i m b ă ri d e a t i t u d i n e.
D a r H.obcrt se re pezise în ainte, foarte
agitat. Li n u k, în l i p s ă <le o rice expl icaţie,
îl u rmă m i rat, n e î n t d e gfm d dece acest
vânat, care p ă rl' a la î n ce p u t a t â t de bine­
veni t, îl fă cuse pe ofi ţer să-şi s ch i m be
a t â t <le brusc părere a !
Price p u curând motivul când fură mai
aproape.
Micul ani mal se oprise şi el din fugă
şi-i aştepta, aşezat serios pe co adă. Era
Miquet !
Un val de bucurie inundă sufletul tână­
rul ui. Dacă mo t a n ul era aci, nici stăpână­
sa n u tre buia să fie departe.
Mique t, acum, catadixise să se deranj eze,
fi6
şi î na i ntă spre ami cii l u i pe care-i recu­
noştea, cu co a d a s t u foasă ri di c a tă steag,
al bită toată de fulgi de z ă p a d ă , ceeace
fă cuse să fie luat drept un ie p u re polar -
greşal ă fa tală care era să-l coste vi aţa I
Se l ă s ă l u a t în braţe, fă r ă s ă înce r ce
mă car s ă fugă, ş i c â n d tână rul ofi ţer îl
mângâie p e b l a n ă , î n ce p u s ă toarc ă .
- M i q u e t I Mi q u l'l ! m u r mură Robert.
Unde-i s t ă p â n a ta p is i cu l e ?
Linuk îl a p ucă de h ra t.
- Intâlnirea asta e norocul nostru, spu­
se el în ş o aptă ... C h i a r p isica o s ă ne a­
rate unde este asc u nsă miss ...
- Ai dre p tate, s puse Robert p e ac e laş
ton. I n o rice caz 1 asta do v ede ş t e că pri m a
ta ipoteză era cea b u n ă ş i că oamenii a­
ceştia n'au dus- o pe Janine p ână'n satul
t ă u.
Cum era şi firesc , p ărăsiră poteca şi se
î n d rep tară spre locul unde tere n u l deve­
nea mai haotic şi unde fata p u te a fi mai
uşor ascunsă. Erau pc-acolo a devărate
dealuri de ghia ţă , p rin t re care şerpuia
un fel d e vale, stea r p ă şi j a lnică , dar în
care vântul, c a re î n c e p u se să bată, n ăvă­
lea şuerând l u gubru.
Fulgii de z ă p a cEt se'ngroşau şi ei. C ă­
deau încet, cu p ă rere d e r ă u par'că , îm­
pestriţând întin derea întunecoasă a ceru­
lui cu miliarde de p uncte albe.
67
 Miquet, d u p ă ce se l ă sa se câteva cl i p e
dus pe u m ă r u l l u i Robert, să ri j os, şi so­
cotind că ve nise cl i p a să se pună la adă­
post, o l uă la s ă n ă toasa.
D a r cei doi bărbati n u ţineau să rămână
sin guri. C â t p u tu r ă mai fă ră sgomot, o
l u a ră şi ei l a fugă d u p ă mot an, care p e
cât s e p ă rea c unoştea locurile d e minune.
D eodată dispă ru.
- Unde să fie ? mo rmăi Rob ert cău tân-
du-l cu ochi i .
Eskimosul zâmbi.
- A in trat în casă.
- D ar u n de ?
C e l ă l a l t î n t i nse b r a ţ u l .
- P ri veş te î n a i n tea ta, spre dreapta ...
N u vezi nimi c ?
- Nişte înă l ţ ă t u ri d e z ă p a dă.
- D a . . . D a r u n ul din ele e mai mic de-
cât celelalte . . . E un i g l o o I
- Inţeleg ! b o l b o ro s i tână rul, nebun d e
bucurie. Crezi că o găsim acolo, Linuk ?
- Sunt sigur i

- Atunci iute I Să mergem I

- Poate că e păzită !
- O să fi m prudenţi...
Acum ză pada, care că dea din ce în ce
mai deasă, în loc să-i stin gherească, ii a­
pă r a , făcând u-i a p roa p e invizibili. In cu­
rând fură în p reaj ma igloo-ului. Atunci
Linuk se apropie târîş de intrare şi ar u nc ă
68
o p ri vire î n ă untru. Dar tresări : Janine
era singură I
Fără să se ridice, se strecură lu necuş
înăuntru. Fata sări în pici o a re scoţâ nd un
s t rigă t de uimire. D ar Eskimosul duse un
deget la buze.
- Sst ! Miss ! Am veni t să te căutăm. E
şi şeful aici.„ A i p a z n i ci p e-aici ?
- D a , ră spunse re p e d e J a n i n e î n şoa p tă .
S u n t doi. Dar a u p l ecat la vâ n ă toare. Să
fugim i u te I Acu m a c u m au să se î n toarcă .
-

N u era ti m p de explica ţii. Fata se ri­

dică şi-şi u rmă cală uza afa ră. Z ă ri atunci
pe Robert, care făcea de gard ă.
- Robert !
- Janine l
lşi căz u ră în braţe unul altuia, beţi de
fericire. Fuseseră doar atât de încredin­
ţaţi că n'au să se mai revadă.
- Vino iute, iubito ! spuse tân ă rul loco­
tenent, trăgâ ndu-şi d e mâ n ă logodni ca„.
Repede„. repede„. E un m a re noroc că
te-am găsit singu r ă ! N u s e temeau că ai
să pleci ?
Banchiza e ra cea mai bun ă paznică„.
lncotro s'o fi pornit cu ea, Robe rt, fără
pro vizii, fă ră arme, în singurătă ţile astea
groaznice ?
Deo dată auziră î n u rma lor un s t rigăt
de furie. Oa menii însărcina ţi cu sup rave­
gherea prizonierei se în torceau cu vâna­
()9
tul p e umeri. Z ă p a d a îi făcuse nevă­
zuţi şi acum o z ă ri r ă pe fată fugind în
to v ărăşi a celor doi b ă rbaţi.
Se auzi o detunătură. Prin reţeaua de
z ă p a dă nu se p utea ochi b i n e . Fără să se
op rească d i n alergat, Robert trase. A uzi
vag un ţi p ă t de d urere. Janine fugea cât
o ţineau picioarele de rep e de,ţinâ nd strâns
l a subsuoară pe pre ţi osul M i quet, de care
n u s'ar fi d es p ă r ţ i t nici în r u p tul capul ui.
Acum se d e z l ă n ţui uraganul. O răbuf­
nire de vâ nt înghe ţat îi în v ălui , trântin­
du-i a p roape j os ... Ful gii de z ă p a dă-i or­
beau. D a r, pc cât se p ă rea, d uş manii lor
renun ţ ase r ă la u rmă ri r e ; o ri u n ul din ei
fusese nimerit <le Hob c rt, o ri vârtej urile
de zăpadă î i fă c u se ră să înţeleag ă inuti­
litatea cercetări lor lo r .
Poticnind u-se m e r e u , lov i n d u-se de as­
p erităţile gheţei, me rge a u f ă r [1 răgaz, gâ­
fâind. D a r, lucru curios I Li nuk, <l e obicei
aşa de s p r inten, abia îi putea u r m a ! De
două trei ori treb uiră să meargă mai în­
cet, şi să aştepte pe E sk imo s . Acesta pă­
rea că t r eb u e să facă sforţările cele m ai
mari ca să se ţie d u p ă ei.
Deo dată, căzu. J a nine întoarse capul şi-l
văzu întins p e zăpadă.
- D o a mne ! Ce-o fi cu el !
Se opriră şi se întoarseră. Linuk nu se
-.
urnea .
70
 - Linuk ! C e- ai pă„.
D ar Mars a c se'ntrerupse în grozit. In
spatel e nenorocitului, o gaură ne agră sân­
gerând ă , şiruia pe zăpada albă.
- E rănit !
Ingenuchiă re pede, întoarse p e băiat cu
faţa'n sus. Ochii, desch i şi , erau dej a sti­
cloşi. Inima nu-i mai b ă tea. Linuk era
mor t !
Glontel e temni c e ri l o r J ani nei îl nimeri­
se ; dându-şi î n s f1 scama că d acă ţi pa, prie­
tenii lui ave au s ă se o p re ască,şi că aceste
câteva se cun de puteau fi pierzania lor,
t ă cuse eroic, c rispat d e durere, cu dinţii
strâ nşi , ca să n u strige, şi alergase până
mu rise.
Robe r t se ridică şi-l p rivi trist.
- Bietul Linuk, mu rmură el. A fost un
viteaz„.
Fata căzuse în genuchi lângă el1 făcân­
du-şi cruce.
Cum să nu-şi a d ucă a m i n te că el o sal­
vase <le n ă vala boi lor <le mosc ? Şi d e
d a t a aceasta, n u t o t ca s'o scape p e e a îşi
j ertfise el via t a ? Lacrimi luciră în o chii
ei.
- Bietul Linuk ! repetă ea.
O picătură umedă căzu pe faţa ca­
d avrului. Şi dacă sufletul micului Eski­
mos ar fi putut-o simţi, s'ar fi socoti t de
71
sute de ori răspl ăti t pentru curaj ul şi ab­
nega ţi a lui.
S ă pară cu unghiile în z ă p ada î m p i e trită
un mormânt p rimiliv, şi-şi culcară că l ă uz a
în ingustu-i c u l c u ş de ve ci. A poi J anine
luă pe umeri ra n i ţ a lui Linuk. Şi porniră
din nou la drum, gâ fâi n d , su focaţi de vi­
forniţa de ză p a d ă ce se desl ă n ţuia din ce
în ce mai m u l t - b i e te e p ave pierd ute în
imensitatea al b ă şi vicleană a Polul ui.

72
 CAPi fOLUL 8

Cine n'a vă zut o furt u n ă în aceste j a l ­

nice singură tă ţi a l e regi unilor p ol a r e , n u
poate intelege g ro a z a p e care o simte
omul în faţa o s t i li t ă ţ i i n a t u rii . M unţii sun t
fo rma ţi d i n b l ocu r i de ghia ţă ; a desea
sunt d e o ne s t a b i l i tat e perfi d ă . Iţi vine
să crezi c ă n işte ge n ii ră u fă cătoare însu­
fleţesc pe aceşti uri aşi şi-i răstoarnă unii
peste a l ţii, pe n e a şte p tate . A l teori z ă p a d a,
ace astă g r aţioa s ă z â n ă a ţ i n u t u r i l or noa­
stre te mp erate, se d o v e d eşt e a ci d uşman a
nemiloasă care t e o r b e ş t e , t e î m p reso ar ă 1
şi la u rmă te dobo a r ă . . . O bo s i t d e a te
tot izbi de a c e a s t ă b a r i e ră mi şcă t o a r e , şi
tot uşi de n e t r e c u t , le pră buşeşti , slei t de
p u te ri, c u răs u fl a re a tăiată, cu nă d ej de a
pie r d ut ă . . .
R obert o s p r i j i n e a p e J anine care , l a
r â n d u l ei îl d uce a în şubă pe în s p ă i m â n­
,
tatul Miquet, şi a m â n d o i mergeau cât pu­
te au de rep e d e in d i r e cţi a poteci i p e care
73
tânărul o paras1se cu câteva ore înainte,
în tovărăşia bie t u lui Linuk. Dar un vânt
p u t ernic îi sile a să u m b l e înco v oi aţi, ca să
poată ţine p i e p t viforul ui. D e găsit vre­
un adăpost ? Nici p omene a l ă nu putea fi,
din mai multe moti v e. Acum duşmanii a­
flaseră de p r e z e n ţa lor şi , p ri n u rmare,
numai p rin fugă p u tea s ă scape J anine
din mâinile lor. Era neîndoios că a v eau
să încerce s'o p r indă din nou, c ă ci fata
era pen tru ei u n z ă l og din cele mai p r e­
ţioas e , şi o ş a n s ă d e tri u mf d e mâna'ntâi.
Deaceea, înfruntând furtuna şi v ârt e j ul
d e z ă p a d ă ca re -i înăbuşea, mergeau me­
reu înainte , c u unica gri j e de a mă ri cât
mai mult dista n ţ a ca re-i des p ă rţea de ur­
mări tori . · Şi v rc m u i a aşa de rău, în cât
acum erau nevoiti a p ro a p e s ă se târască
pentru a nu fi l u a ţi p e sus de vânt. Au­
zeau troz ni turile înfior[1 toa rc ale gheţuri­
lor care se rupeau p ri m p rej u r - u n d e a­
nume , ei nu p uteau vedea nici p â n ă la
doi p aşi.
N e î nceta t ul zgomot al furtunei îi asur­
z ea , şi z ă p a d a îi acoperea cu un strat aşa
de g ro s , î n c â t erau mereu ne v o i ţi s ă se
oprească şi să se c u r ăţe.
- Nu mai p o t ! gemu Janine.
Lupta co n tra ele mentelor era 1 într'ade ­
v ăr, prea grea pentru o făp t ură a şa de
firavă. Curaj ul ei aj unsese la cap ăt„.
74
 Robert încercă s ă - i dea curaj . Un po­
p as era cu neputi n ţ ă în condiţiunil e gro­
zave în care se găseau. Asta ar fi însem­
nat s ă braveze moa rtea. Incercă s'o facă
să'nţeleagă. D ar neferici ta copil ă îşi chel­
tuise toată energia. Acum îi era tot una
d a că scă p a sau a dorme a în marea tă ce:ţe
a Polul ui , ca să nu se mai deştep te nicio­
dată.„ Genuchii i se muiau, ochii i se îm­
p ă ienj eneau ... I se p ă re a că de ani de
zile tot u mbla fără î n trerupe r e în p eisa­
giul acesta de coşmar.
- C ura j , iubito I E g re u , ştiu. D a r fur­
tuna asta blestemată nu poate nici ea dura
la nesfârşit !
Işi petrecu b raţul p e după mij locul ei,
ca s'o sprij ine, căci era vădit că dintr ' un
moment într'al tul p u tea că dea.
lnsfârşit această vi forniţă demonică î n­
cepu s ă se aşeze ; vântul , care mugea fă ră
întreru p ere dela liberare a .T a n i n ei, pierdu
din fo rţa ceea căreia nimic n u-i p utea re­
zista. D u p ă cum soco ti mai târziu tânărul
ofi ţ e r, făcea pe ste rn m ă zeci şi şase kilo­
metri pc o r ă , :;; i a r fi p u tu t aj unge astfel
nu n u m a i l a Ee u a to r, dar şi mai la sud,
p ân ă la J a li l u d i n e l c Asiei de sud, numai
să fi s u fl a l aşa î n că o zi.
C â n d fu l gi i d e z ă p a d ă se mai răriră,
tinerii aru n e a ră în j urui lor o p rivire.
Peisagiul vădit acelaş ; câmpuri de ghiaţă,
75
 mai mult sau mai puţin haotice. Dar po­
teca unde era ? �i între b area era dacă
mă car o regăsiseră. Cea mai mică greşeală
putea d uce l a cele mai fu neste urmări.
- S a tul Eski mos se află l a su d-est,
spuse Marsac. Intr'acolo trebue să ne'n­
dreptăm. Princi p alul e să aj u ngem l a ţăr­
mul mă rii. Pe u rmă ne va fi uşor să gă­
sim sa tul indigen.
Dar întuneri cul se lăsa r e p e d e . Trebu­
iau să aleagă u n loc în care s ă se op rea­
scă p en tru înop tat. In n o a p te a dinai ute,
fugiseră fă r ă pic de odihnă, urmăriţi de
furtun ă şi poate şi de oameni.
Acum erau la ca p ă tul puterilor.
- N'avem nici cort, nici pături, spuse
J a nine. Ce ne facem ?
- Ba pă turi avem, î n raniţele noastre,
iubito. Cât despre adă postu ri, vom face
ca Eskimoşii : ni le vom construi din z ă­
padă.
Profitâ n d de o adâncitură scobită sub
un bloc de ghiaţă, se p use s'o transfo rme
în bâ rlog î n care să poată gusta o odihnă
cât de relati vă, dar totuş o dihnă.
Cerul se l uminase tre p tat, acum vede a u
l u cind stelele. Lumina l o r p â l pâitoare p ă­
rea a p ro a p e metalică în imensi tatea de
ghi a ţă .
Ghemuiţi u n ul în al tul3ca să se'ncălze a­
scă, cu Miquet pe genuchi, a dormiră câ te-
76
 ,)

va ore. Când se treziră - după cât ti mp,

n'ar fi pu tut sp une, a vură su rp riza să vadă
făcându-se ziuă, era a dică ora zece tre­
cute.
Dar su r priza care-i aştep ta era un nu­
mai n e plăcută : o adevă rată ca tastrofă.
La l umi n a soarelui consta ta ră cu g r oază
că se rătăcise ră - n i ci mai mul t nici mai
p u ţin . Nici urmtl d e po tecă, n i m i c care să
se mene cu vreun p e i s a g i u î n t re v ă z ut vre­
odată. Nic i u n p u n c t d e r e p e r ! S i ngura
p osibilitate ce l e mai rămânea era să
meargă căt re s u d - e st, n e co n t e nit că tre sud­
est, ca să aj u n g ă l a marele ţărm care în­
sfâ rşit avea să le sluj e ască drep t îndrep­
tar mai b u n !
D ar nici când fu convins de acest l u cru,
Robert nu voi să-l spună Janinei. Biata
f e tiţă e ra şi aşa d estul de d e p r imată şi
nu aj uta la nimic dacă şi ea î ş i dădea
s e a ma de g roz ă via s i tuaţ i e i l o r. Ş i a poi,
o altă î ntrebare f ră m â n ta pe tânărul lo­
cotenent. Can titate a d e me r i n de pe care
o luase r ă e l şi Li n u k nu era p rea mare,
şi pe bună d re p t u l e . Şi fiecare masă scă­
dea şi m a i m u l t r ez e r va pe care o d uceau
în spate, deşi o ra ţionau cu sgârcenie ...
Ce-avea să se ' n l fun p l e când şi aceasta a­
vea să fie c o m p l ect sleită ? Mai puteau da,
fireşte, d e ceva vâna t ; erau reni, potâr-
77
nichi p ola re, iep u ri . D a r se p uteau ei bi­
zui pe asta ?
Bi n e î n ţeles, o fi ţe rul ţi n e a în si n e toate
aceste în trebă ri chinuitoare. Şi cei doi
tineri o l uară din nou l a drum, cu curaj .
Şi d rumul n u era totde a una uşor. Me­
re u se i veau bariere n aturale. Din feri- „

cire, nu d e netrecut.
Erau trei zile de când umbl au, când
ceaţa, l a fel de grozavă ca şi viforni ţele
cu z i'i p a d ă , se lăsă deasu pra î n tregului
ţinut. Pe u n timp c a acesta fusese răpită
Janine . E ra î n tr ' adevăr favorabil tuturor
atacurilor şi tuturor surprin derilor.
- Trebue să ne o p rim aici unde ne a­
flă m , declară Marsac. Ceaţa asta e groasă
s'o tai c u cuţitul. Să ne con t inuăm dru­
mul a r fi o ne bunie .
Işi improviza ră de bine, de rău, un
campament şi a ş tep tară în tăcere în dre p ­
tarea vremii.
J anine, foarte obosită, a d ormi p e umă­
rul logodnicului ei .
Erau a colo de câteva minute, ghemuiţi
în f u n d ul gă u rii lor de z ă p a dă, când un
zgomot neo b iş n u i t făcu pe Robert să tra­
gă cu urechea. Neîndoios, cineva umbla
greoi p e z ă padă.
- Ce s ă fie ? murmură el.
Işi l uă p uşca şi aşte p tă, gata p entr u
orice eventualitate, crezând că în fiece
78
clipă se poate ivi unul di n urmăritorii
lor.
Janine se trezise şi asculta şi e a.
Deodată scoase un strigăt. Prin deschi­
zătura adăpostului lor se arătă capul
unui urs uriaş.
Mâ râia şi ochii-i erau inj ectaţi de sân­
ge. Se cunoa şte că fia r a de mult nu-şi
mai astâ m p ă r ase foa me a şi se bucura că
îns f â rşit îi căz use ce va sub labă.
Cât ai cli pi, Rob e r t duse puşca la ochi
şi trase. Dar ca şi cum a r fi p r e văzut a­
tacul, mon strul se re trase repede.
- Poate l-am rănit, sp use tână rul.
Se tâ rî cu băga re d e seamă s p re des­
chiz ă tură. J a n i ne înce p u să t remure.
- Fii p ru dent, Robert I D acă te p ân­
deşte ? „ .
- Fii fără teamă, i ub i to,
D u p ă câteva cli pe, locotenentul fu a­
fa ră . Dar p e ce aţa asta îndrăci t ă n u p u ­
teai ve dea l a doi paş� I
D e o d ată scoase u n ţi p il t , şi d â n d p uştii
drumul, c il z u c u fa ţ a î n a i n te. Ursul, favo­
ri z a t de m i rosu l l u i fi n , îl simţise şi-l a ta­
case pel a s p a t e . A c u m Hobert si mţea p e
faţă răsu fl a re a c a l d �l ş i p uturoasă a fia­
rei. Se c re z u p i e r d u t. Şi ca o s t r ă ful gerare
îi trecu p rin m i n t ( � nu i maginea mo r tii de
neîn l ă t urat, ci aceea a Ja ninei, pierdută
în sin gurătatea aceasta, condamnată l a u n
79
sfârşit în fioră tor. Fă cu o sforţare şi simţi
îndată ghia rele animalului pătrunzân du i -

în umăr.
Ursul îl mi rose a, îl întorcea p e faţă şi
p e s p a te . A poi îl luă în g ură şi-l târî mai
departe Robert n u în drăzne a să facă
.

nici o mi şca r e . Pozi tia aceasta îi era prea

defavo rabil ă ca să p o a t ă încerca vreo a­
p ă rare.
Si m ţi d e o d a t ă că duşma n ul ii dădea
dru mul . Se rostogoli l a p ă mânt. ln aceeaş
cli p ă trozni u n foc de armă şi se a uzi
un stri gă t.
Tâ n ă ru l î n ţel ese f u l g e r ător ce dramă
se desfă şu ra la c â ţ i va p a şi de el. Ja nine
eşise ş i e a , u r m [1 rise cu c u raj u rsul şi
trăsese. Aces ta, d u p ă obice i ul speciei lui,
se î n toa r s e s ft d e a p i e p t cu noul duşman .

Şi poate că se şi a ru n ::ase asupra fe tei !

Cu toa t ă ra n a l a u m ă r care-l fă cea să
s u fe r e î n g ro z i t o r, Hoberl fu î n picioare
rlin tr'o s ă r i t u ră. Vă zu, ca i m a g ini l e unui
vis ră u, u rsu l , repezin d u-se spre o form ă
gingaşă, c a re fu g ea ţi pând.
Scoţâ n d şi el exclama ţ i i d i s c or d a te ca
să a t ragă a t e n ţ i a u rmări torul ui, se nă p usti
şi el, ale rg â n d c â t îl f i n e au p i cioarele de
re p e d e , pe ur m el e fi arei desl ă n tuite.
- J an in e l J a n i n e url ă el. Ale argă în
zigzag. Câştigă timp I
80
 Cu toată spaima, fa ta i urmă s f a tu l .
-

Dihania, g r eoaie pierd u ter e n

, .

Deodată, Robert văzu ursul trecând p e

lângă el. Constată c ă era rănit ; p e zăpa­
dă era o dâră de sânge. Scoase revolve­
rul şi trase.
Un muget groz av fu ră s punsu l . Şi " din
nou se înto a r s e ursul şi se n ă pusti spre el.
Tânărul p referă m a n e vra a ce asta. Tră­
ise cl i pe de g r o a z ă i n e x p rimabil ă. In gând
o şi văzuse p e J a n i n e sfâşiată de ghiare le
monstrul ui !
Aştep tă lin işt i t asaltul. Trebuia sfârşit
odată !
Ursul îl v ă z u se . Se r idică în două la­
b e şi înaintă legă n ându se , ga ta să prin d ă
î n grozava m e n g h i n ă a membrelor l ui
an t e ri oare , p e cel ce îndrăznea să-l sfi­
deze. Era e x tr ao r dinar de mare. M arsac,
care era un om înalt, îi aj u n ge a de- abia
până la piept.
Robert v ă z u bot ul hf 1 1l , l ar g că s cat şi
roşu p e din ă u n t ru , ga t a s i"'t -1 s f a r m e A­
.

tu n ci cu m f tn a l u i r i"'1 1n a s ă s ă n ă t oas ă , ii
ochi cu s frn gc r e c e ş i şi desc ărcă în el
,

revolve ru l .
U n u rl e t în fri coşe tor zgudui văz d u h u l .
U rsul se p răb uşi c a un bolovan cu cra­
ni ul s fă râma t, la picioarel e lor. De astă
dată e ra mort deabinelea I
81
 - Janine ! s t r i g R el. J a nine ! unde eşti
iubito ?
- lată-mă ! răspunse p rin ceaţă o voce.
Robert, Robert al meu, n u eşti răni t ?
- O z g â ri e t u ră . . . nimic g rav. Dar tu ?
- Eu, nimic ! D a r dacă a r mai fi du-
rat mult ...
Ş i o fiţe rul v ă z u s i l u e ta logodnicei lui
eşi n d d i n ceaţa o p a c ă . La ve d erea umă ­
rul ui l ui, e a scoase un s t rigăt .
- Doamne ! Ce ţi-a făcut !
R u p s e rep e d e ba listele lor şi făcu un
b an d aj p e ca re-l a p l i c ă p e rană, d u p ă ce
o s p ă l ă cu z ă p a d ă . S e n z a ţ i a rece produse
tână rul ui o a d e vă ra t ă a linare. A ve a câ­
teva j u p u i l u ri , d a r f ă r ă g r a v i t a t e . Numai
r a n a d e l a u m ă r a v e a s tt-1 su p e r e mai rău,
.
s t â n j enin d u-i m e rsul .
C â n d c e a ţ a se m a i r i s i p i îşi reluară
obosito rul d r u m. I n a i n lc d e a p o r n i mai
depa rte, s f â rşise ră u l t i mele p ro vizii. Ro­
b e r t mai l uă câteva fel ii de ş u ncă de u rs
ca re , î n l i p s ă de ce va mai bun, tot era o
hra n ă .
O z i. . . o noapte... în c ă o zi. . . încă o
n o a pte ...
Şi m e rgeau, m e rge a u mereu s p re su d-
e s t, c ă l ă u z i ţi de a c e a st ă u l timă s p e ra n ţă ,
lft râ n d u-se mal mu l t decâ t m e r g â n d O .

fe h rt1 u ş o a ră f ă c e a s ă z vâ c n e a s c ă t â m p l ele
t â n t1 ru l ui . .\iiquet îi u r m a , c u o tris tă re-
82
 se mnare, mio rlăind uneori m modul cel
ma i sfâşieto r. Ca şi to varăşilor l ui, î i era
foame.
Ei nu ştiau - şi nu p u teau ş ti - că
datori tă unei m 1 c1 g reşeli de orien tare
fă c u tă la'uce p u t, m e rg e a u a c u m dre p t
spre nord-vest, s p re sing u ră tă t i l e înghe­
ţate şi p â n ă acum încă n e e x p lo rate, cu no­
cute s ub n u m e l e vag de „'f a r a Regel ui
Wil helm" !
In loc să se î n d r e p t e s p r e coastă, ei
mergeau î n d i r e c ţ i a contra ră , merg â n d ­
inconştienţii ! -sp re î n t i n d e r i l e î n finite a l e
emisferului boreal. Busola d e buz unar,
care le-ar fi p u tut poate ară t a g r eş a l a
lor , se p ierduse în tim p ul v i fo rn i ţei.
Şi mergeau .. . Două z il e ş i o n o a p t e mai
merseră î ncă. D ar ziua, când să p o rnea­
scă iar la drum, cu stomacul g o l şi cu
bolovanul desn ă d e j dii pe i n i m rt, J anine
se lipi mai strâns d e logo d nicul ei şi
murmură :
- La ce bun ?
D e astr1 d a t r1 Hobc r t n u p r o tes t ă. Sărută
lung fru n te a c11 ra t r1 a fetei şi-o trase l a
pie p tul l u i , 1w n l ru ca marele fr i g c a re
avea sr1-i î n v rt l ue să-i pară mai p u ţi n
cru d. Şi î n c h i z:'l n d o chii, renunţară s ă
m a i lupte şi se l ă sară in voia soartei. . .

83
 CAPITOLUL 9

Vă ami n titi c ă î n timp ce o p a rte din

exp e diţie p leca în căutarea fetei, ceil al ti,
adică Delo u meau, Titirez şi Cloarec, du­
p ă ce p rimiseră instrucţiunile a mă nun ţite
al e locotenentului Ma rsac şi explica tiile
că l ă uzei asu p ra d r u mul ui de u rma t, con­
tinu aseră înain tarea in d i rec ţia masivul ui
muntos Rii ter, ca să î n t reacă p e concu­
renţii care râ vnea u şi ei zăcământul de ni­
trat de uran yl.
Tovarăşii se desp ărtiră n u fără strân­
gere de inimă. Fiecare avea să treacă
p rin p rim e j d ii şi n u puteau fi siguri c ă
au s ă se revadă.
D ar simţul datoriei le poru n cea să nu
se l ase copleşiţi d e emoţie. D eloumeau
d ă d u o dată semnalul de plecare şi,împinsă
şi trasă de cei t rei oameni, sania o porni
la drum.
Tinta nu era prea depă rtată dar expe­
diţia concurentă le-o luase înainte. Tre-
8i
buiau s'o întreacă. Era în j oc interesul
naţional.
Fără să-şi lase decâ t tim p ul strict nece­
sar pentru odihna de noap te, fo rţară p a­
sul. A doua zi, în ti mp ce p e câm pi a de
zăpadă se făcea ziuă, o zi sură şi mur­
dară, zări ră la orizont ceva ce p ărea să
fie o sani e.
O exa min are atentă , cu ochianul con­
firmă această i p oteză a l ui Deloumeau.
Nicio îndoială I Erau cei p e care voia u
să-i l a s e î n u r m ă I
C u toate aceste a , ceva îl n el i n işte a. Dacă
ei p utuseră vedea cca de- a doua sanie, de­
acolo se p utea foarte bine să fi fost şi ei
văzuţi I
D eloumeau d ă d u ordin de a ocoli puţin
spre sud ,în a ş a chi p încât să nu mai fie
văzuţi. Ş i cu curaj ul1împrospă tat de cee a­
ce văzuseră, îşi rel u a ră obositorul mers.
Peisagiul se transforma. I n d e p ăr tare
se şi z ă rea, întâi con fu n d a t cu cerul, a poi
mai desl uşi t, lan ţul de m u n ţ i spre care
mergeau. Se î n t â l nea şi mai multă vi a ţă :
călă to rii v ă z u seră o h e rmină, care fugea
de rupea p t1 mfm t11l spre vizuinea e i , şi în
depărtare z ă ri rtt o t u rmă de reni ; Pierre
interzise să se încerce măcar vânarea l o r,
c a să nu p rindă de veste con c u renţii.
D e fileul prin care mergeau devenea im­
punător. Intre zid uri enorme d e granit s e
85
 vedeau mici gheţare, gigantice porţi de
ghiaţă şi o m u l time de terase de forme
săl ba tice. M un ţ i , a d e v ă ra ţi u riaşi a i z ă p e­
zilo r, cup ri n d e a u î n t re e i u n fel d e feerie
de o l e ghe ş i j u mă t a te l ă rgi me, aveau în
faţă o zvel tă şi e l egan t ă p i r a midă de ghiaţă
d e v reo nouă sute d e m e t ri î n ă l ţime.
D u p ă ce u rm a r ă morena, adică îngră­
m ă d i re a d e p ie tre care formau marginea
de j os a m a re l u i ghe ţar, u rcară p e a cesta,
la vreo şase s u te de me tri d e a s u p r a nive­
l u l ui m r1 ri i . C ul o a r e a lui p re dominantă
era u n verde alburi u .
- S u n te m a p ro a p e d e ţintă ! mormăi
D e lo u m e a u , c a re consultase planul secret
ce i-l s t re c u r a s e camaradul lui în momen­
tul < k s p r1 r t i ri i .
C u to a te a c c �; l! '. a , d i n cauza nenumăra­
tel o r crr1 p tl 1 1 1 ri � i a l a h i r i n t e l o r ce le'ntâl­
neau în c a l l' . l r l' h u i a u s:i facă o mulţime
d e 0 C t 1 l u ri . � i s u h z C1 p a 1U s e ascundeau
c ră p i H u ri p rj mej dio a se, i ar Cloarec trebuia
s ă m e a rgă ca a vantgardă şi să sondeze
n e încet a t � i p rudent cu b a s tonul z ă p ada,
p e n tru ca g ru p ul s ă nu se prăbuşească
d e o dată î n l r'o p r ă p astie nebănu i t ă .
L a câteva s u le d e me tri se contura u n
al t l a n ţ, d u p ă cum ară ta raportul expe­
diţiei p rece dente, z r1 c ământul de irradium.
Infă ţi şarea peisagi ul ui devenea din ce
în ce mai frământată. Enorme blocuri de
86
ghiaţă formau adevărate turnuri. D elou­
meau încruntă îng rij orat d i n sprâncene.
- Mă întreb„. murmură el.
Dar nu sfârşi, ci rămase to t atâ t d e în­
cruntat.
Aj u nseseră l a o mie ş ase sute de metri
deasu p ra ni velul u i mării.
- Stop I strigă D e l o um c a u .
S e uită împ rej u r, a poi a ru n c ă o p rivire
p e hâ rtia pe care- o p ne a î n n�â n ă .
- N i c i o î n d o i a l ă a i ci a r t re b ui s ă f i e ! . „
,

- C e nu e în reg u l 11 , <l-l e inginer ? î n-

trebă Titirez, fa mili a r şi resp ectos to t­
odată.
- D ragul me u , d a c ă socotelile mele
sunt exacte, n e a fl ă m pe locul i n d i ca t p e
h a rtă„. D a r p o me n i t u l l o c nu cores p u n d e
d e l oc - d a r absol u t deloc - c u d a tele
con ţi nute aci... D ă - m i , t e rog, instru m e n­
tele ; vrea u s ă d e te rmin p oz i ţi a n o a s t r ă
exactă. I a r d-ta, d ragul meu, p re g ti le ş te
cel e d e treb uinţă p e n t ru p o p a s !
T i t i rez se ş i ' n to rcea c u i n s t rumen tel e
cerute. D e l o u m e a u l uc r i"'i c u a t e n ţ i e câ t e va
secunde, î ş i î 11 s c m 1 1 (1 cfl l c v a cifre. Nicio
şovăire I Acolo e r a !
- D a r aş p u l P a .i u ra că muntele a î n a ­
i n tat ! excl a m ă t â n ă rul, făcând u n ges t
c a r e arăta cft t î i e r a de necaz. D o cu­
me n tul spune p recis : la poalele munte l u i
Ru ter. La p o a l e l e muntel ui eu v ă d un fel
87
de canal cu apă liberă I O ri zăcământul
ar fi trebuit să se a fl e între can al şi
munte !
Şi adresân du-se celor doi tovară şi ai lui,
care-i aşteptau respectuos o r dinele, spuse :
- A duce ţi d r a pelul francez I
Cloarec şi Ti tirez se repeziră într'un
sufl e t. D u p ă câteva cl i pe, cele trei culori
fâ l fâiau l a cap ă tul unei prăj ini, în vân­
tul deş e r t u l u i polar.
D el oumeau plecă să exami n eze de mai
apro a p e na tura blocurilo r î n g r ă m ă d ite în­
tr'o casc a d ă f u rioasă p â n ă la ap a alb as­
stră şi î n gheţa t ă a canalului.
Dar tre b u i s ă se convingă : imediat dela
m a l u l c a n a l u l u i p o rn e a , p r ă p ă s ti os şi în­
zăpez i t, povâ rn i ş u l muntelui.
L a î n t o a r c e r e , v rtzU a p ărâ n d d intr'o
cr ă p ă tu r ă ce a <l e - a doua sanie, e s cor t a t ă
de t rei o a meni. Z ă ri n d p e cuceri to ri, ace­
şti a schiţară u n gest <l e mare ci udă p e
care Fran cezii îl obse rvară.
D e I nu p rea par încân t a ţi i râse zefle­
mist Ti tirez.
C u toate aceste a, după o clipă de şo­
văire, unul dintre o a m en i se d e p rinsese
din g r u p şi eşi î n ai n t e a l ui Delo umeau .
C â n d aj unse în fa ţ a l ui , îl sal u t ă s cu r t .
- D. l o c o t enent M a rsac ? întrebă el cu
u n p uternic accent nemţe s c.
88
 - Nu, do mnule. Sunt secundul lui. In­
ginerul Pierre Deloumeau.
- Incântat. Herr Doktor Wilfrid Mer­
bau m.
Pierre se înclină uşor.
- Cred, d-le Deloumeau, că expe ditiile
noastre u rm ă resc acelaş sco p .
- D a , H e r r D o k t o r. l a t ri dova da.
Şi cu u n gest, lfrn ă rul a r ă tă drapel ul
francez.
- Locotenentul M a rsuc n ' a p rocedat
deloc înţelepţeşte con t i n u â n d u-şi drumul.
- Ş t iu, răsp u n se foa r te rece t â n ă rul in­
giner. N u vrea u să cal i fi c p roce d e e l e pe
care le- a ţi folosi t ca să-l a b ateţi din drum.
Ar fi fost mai s i m pl u şi mai loial s ă ne
luăm p a ş n i c la întrecere, ca re va a j unge
p ri m u l . Ve deţi de al tfel că manevra d v.
n'a îm pie decat nimic.
- Ba, poate c ă d a . Fata e în mâin ele
n o <t st re şi bine p ă z i t ă . D a că locote nentul
speră s'o salveze se î n ş e a l ă . D e a l tfe l. dacă
p rimi ţi s ă n e cedaţi de h u n ă voie locul,
nu i se va fa ce n i c i u n r ă u .
- Iar dacă n u ?
- Dacă nu„, d v. veţi fi răsp unzător de
cel e ce se vor î n t â m p la.
Pe fa ţa tân ă ru l ui se z u grăvi un m ar e
desgust.
- Herr Doktor Wil fri d Merbaum, în­
tâmple-se ce s'o întâmpla. Noi am primit
89
însă o misiune del a ţara noastră şi ne-o
vom îndeplini cu o rice p re ţ, fără s ă p re�
cup e ţ i m dureroasele sacrificii de care ar
fi nevoie.
Spre marea lui mirare, Neamţul se în­
clină.
- D -le Deloume au, sunteţi a ci a d ver­
sarul nostru. Lu p t ă m fiecare pentru ţara
sa, p e n t ru a-i asi g u ra o armă care va fa­
ce din e a p r i m a p u tere a l u mii. Dar un
adversar c u r a j os e totdeaun a vrednic
d e s l i m rt . Pe a mea o a veţi. Acum, să
disc u t ă m. D v. aţi aj u n s incon testabil p ri ­
m i i . S o co t i m c ă efo r t u rile p e care le-am
făcut eu ş i p r i e te n i i mei, merită şi ele o
recom p e n s ă . S rt t r a t ă m p entru o împ ăr­
ţeală d r e a p t ă .
- R e g r e t n e s p u s , Hcrr D oktor. N'am
p rimi t niciun m a n d a t în a c e a s t ă privinţă
şi n'am nicio cali t a t e c a s ă tratez. De
a l tfel, a dogă el, dacă p rimele mele con­
sta t ă ri s u n t exacte, mi se p are că expe­
diţiile noastre a u fost complect inutile ...
- C e vre ţ i să ziceţi ?
Inginerul se în toarse spre pisc şi-l ară tă
cu un gest.
- Z ă că mân tul se află sau mai bine zis
se a fl a între munte şi canal. Asta o ş tiţi
p rob a b il şi dv ...
- Exact.
Ei, atunci care e locul ocup at de z ă-
90
 cământ ? Muntele coboară '
dire ct în a p ă !
Germanul f ă cu c â ţi va p a şi în di r e c ţ i a
arătată d e in g i n e r şi rămase consternat.
- Zum Teufel ! Drace !
Strigă . în ne mteş t e to v a r ă şilor l u i câte­
va ordine. C a ş i D el o u me a u , m ă s u r ă , cal ­
culă, comp ară. T re b u i î n s ă să rec u n o asc ă
evidenţa. D el a p ri ma C:1 l i1 lo ri c a exp lo­
ratorilor care desco p e r i s e ră ext rao r d i n ara
min ă , se p roduse o a l u n e c a r e , şi m u n tele
u riaş acoperea acu m /H' 1·/i l>l c wla d i n care
trebu i a s ă fi e extrasi"t r a z a fu l ge ră to a re.
D e lucrări de dega j a re a z ă c ă m â n tului,
nici vorbă nu p u t e a fi : î n a ce as t ă r eg i u n e
ar fi tre b u i t m i l i o a n e şi a ni de z i le,ca să
fie a d u s p â n ă aci m a t e rialul , m u ncitorii,
b arăcile necesare şi a p ro vizionarea. A r
f i însemnat c r e a r e a u n ei l umi n o i ş i
anume î n co n diţii climaterice g r oaz n i ce.
Treb uia renunţat.
La ordinul lui D eloumeau , T i t i rez se
p use în legătură cu postul de T. F. F.
cel mai a p rop i a t, a poi c u P a ri s u l , c a s ă
ceară o r d i n e . La ex p u n e re a situa ţiei , răs­
punseră aşa cu m p rc v i"1 z use inginerul.
- Ren un ţ a ţ i , i n loa rcc F-vă la ţărm şi
reveniţi în Fra n ţ a .
Herr Doktor \Vi l f ri d Merb aum s e gră­
bise să urmeze a cc l a ş exemplu. Se c o n­
vinsese rep ede şi el că nu era nimic de
făcut.
!) l.
 Fiecare gru p î n c e p u să robotească de
zor ca să ri dice tab ă ra. Deloumeau mai
cercetă pentru ul t i ma dată, cu mul tă luare
aminte l ocurile, ca să-şi poată face ra­
portul că t re M i nister. Dar realita tea era
p re a v ădită ca s ă mai poată fi pusă la
îndoială. Admiţând chiar că mai tâ rziu
ar fi fost t r i m e asă la faţa loculu i o co­
m i s ie de e x p e rţi, aceasta ar fi putut doar
ade veri teza l ui. D ealt fel luă şi câ teva
fotogra fii, ca să-i servea scă drept dovezi.
- Ar t r e b u i dinami tat tot m untele !
gâ n di el ridicând din umeri.
Ex p e 1l i ţ i a ge rmană era gata. Porniră.
He rr D 1 i k l o r Merbaum era tăcut. Pe de
altă [> a rte , D d o u meau avea destule lucruri
de g â n d i t ca să-i mai ardă de conversa­
ţie. U mh l ari:'1 a ş a mai mul te ore.
- O fi ră uşit Hobc r t s'o l i bereze pe
J ani n e ? se întreba tânărul. Sau o vom găsi
încă in i gloo ?
Ex p e di ţia german ă era călăuzi tă de un
E s ki m os din satul lui Linuk. Acea s ta mer­
gea în fruntea grupului, cu unul din Ne m ţi.
- Te p o me neşti că Linuk, Robert şi
Janine ne şi a ş tea p tă în sat ? se gândea
D elo u meau. Cu u n indigen, greu să te ră ­
tăceşti ...
D e-ar fi ştiut el ! ...
In tim p ul acesta vremea, p ână a tunci
frumoasă şi liniştită, se strica repede.
92
 Berlinul şovă i. I i ven ea g reu să renun­
ţe la o ase menea pespectivă ! A poi, d u p ă
două o re, sosi u n răsp uns sim i lar c u cel
dela Pa ris.
Ne m t i i îşi încă rcară din nou în sanie
ba g a j ele.
- C red, domnule inginer, că v'aţi cam
p ri pit cu înfi ptul p a vi l i o n ului dv. în p ă­
mântul acesta. s p u s e i ro ni c Herr D oktor.
- In locul meu, I lerr Doklor, şi d v.
aţi fi făcut l a fel ! răsp u n se Delou meau.
D ar asta n u e tot. Vrem să regăsim pe
d-ra Liselier p e care a ţ i răpit-o dv ... Unde
este ?
- In siguranţă, î ntr'un igloo, unde am
lăsat-o cu doi din o a m e nii mei, d e care
sunt sigu r ca de mine insu- mi. O rice-a ţi
cre de dv., d-le D eloumeau, nu suntem ni­
şte sălbateci şi nu ne-am p e rmis să în­
trebuintăm mij locul a cesta cam . .. catego­
ric , de a vă î ntârzia din drum şi de a a­
j un ge înaintea d v. , decâ t pentrucă aveam
şi eu o m isiune de î n d e p l i nit... şi scopul
scuză mij I oa cele.
- Ase menea mij l oace nu le pot aproba,
răspunse rece Pie rre ; cu toate acestea ,
sper că o v o m regăsi pe mica noastră to­
varăşă de d r u m bine sănătoasă. Cred că
n'aveţi nimic împotri vă să vă însoţim şi
noi la igloo ?
- Poftiti.
93
Pr i n vă z d uh în c e p u r ă să sboare câteva
m uşte a l be. E s c h i m o s u l l e vă z u , a d u l mecă
în vâ nt şi s t râ m b ă d i n n a s Unul din oa­
.

meni v e n i şi sp use N e a m ţ u lui câteva cu­

vin te.
- B u n ! ră s pun se acesta tare. Vom um­
bl a t o t u ş cât vom p u tea.
F u r t u n a care se ab ă t u s e asu pra lui Ro­
bert şi J anin ei în tim µul fugii, îi cu p rin ­
dea acum şi p c ei.
In a c e l aş t i m p se p orni vân tul, înce­
p â n d s ă a z v fi rJ e p a chete de zăpadă în
călă tori ; a poi se u m fl ă şi începu să mior­
l ă i e p ri n t re b l o c u r i l e şi defile urile p e ca r e
erau o b l i g a t e sri n iile să l e urmeze. Une­
o ri, câte o ră b u fn i re era aşa d e puternică,
î n câ t o a m e n i i e ra u n e v o i ţ i s ă se l i pea s că
de p e retele de gh i a tr1 , s ă se facă una cu
el, ca s ă n u fi e Lf1 rî ţi de uraganul d ez­
l ă n ţ u i t . I n c i u d a ce l o r p a t ru r â n d uri d e
h a i n e de bl ană, s e s i m ţ e au î n gh e ţaţi pâ­
nă'n m ă d uva o aselor. Ti tirez rezumă o­
pinia generală.
- B rrr ! C. a m răcoare ... toate pieile
şi blănile a stea s'or fi ap ă r â n d ele d e
frig u n e l e p e al tele d a r încolo ...
Vremea r e c e le î nc e t i nea mersul şi
Deloumeau, care d u p ă indicaţile p e care
i le d ă duse Neamţ u l , spera s ă aj u n g ă la
i gl o o încă s e a r a , înţelese că so s i r e a era
amânată pe a d o u a zi.
94
 In seara ceea improvizară l a iu ţeală,
cum putură , u n campament l a a d ă postul
unui gigantic bloc de ghiaţă care-i p u t e a
apă ra p uţin de ş fichiuir i l e furtuni i . D e
întins un cort, n i c i g â n d n u p u tea fi . Vân­
tul li l-ar fi zmuls din mâini înainte încă
de a fi fost complect desfăcut.
 CAPI lOLUL 10

Insfârşit, a doua zi, d u pă o noapte în

care n i me n i nu putu să î n ch i d ă un och i, por­
niră d i n nou l a d rum. Eski mosul merge a
cu paşi sigu ri ; dealtfel Merba u m con trola
direcţia cu aj u torul i nstrumentelor lui.
Delo u meau ve d e a şi el că erau pe drumul
cel bun.
D u p ă a m i a z ă , I l e r r Doktor, care dela
plecare nu rostise i n ct1 z e ce vorbe, se ho­
tărî i n s ffl rş i t s i1 desch i d ă gu ra .
- Pâ n f1 î n j u mă ta te de o r ă am aj uns
la i g l oo, s p use e l .
In tr'a d e vă r, aj unseseră pe câm p i a nere­
gula l ă p r i n care t recuseră cu puţin ti mp
î n a inte Mursac şi Linuk. Neamţul arătă
un punct cu degetul !
- Aici ! spuse e l .
D ar sania fusese <l c j a auzită ş i sil uetele
fuseseră z ărite. Doi oameni, în fo foli ţi caşi
noii veni ţi, până'n vâ r ful n asului, veneau
în întâmpinarea lor, cu gesturi mari. Erau
96
cei doi gardieni pe care Merbaum îi lăsa­
se Janinei.
Rostiră repede în nemţeşte câteva cu­
vinte pe care nici Clo arec , nici Titirez nu
le înţel eseseră, dar pe care Deloumeau,
deprins de mult cu ac e as t ă limbă, le pri­
cepu foarte bine. Schiţă un gest pe care
Herr Dok tor îl văzu.
- Aţi î nţel e s p robabil ce mi- a spus
omul acesta ? întrebă el pe un ton iritat.
- Totul, răspunse Pierre.
- Dv. eraţi la curent cu înc e r c a rea ,
nu- i aşa ?
- E vident. Socot că şi dv. ar fi fost
normal să vă închipui ţi că loco t en entul
Marsac nu- şi va lăsa logodnica în pri m ej ­
die.
Celălal t făcu o strâmbăt ură şi spuse

- De, totuşi când ai o misiune o fici a l ă . . .

ironic :

- Eu eram secundul a cestei expedi tii ,

mai cal i ficat încă decât el c a să a p reciez
valoarea z ăcământului, Herr Dok l o r - şi
d e a l t fel socot că misiunea de c a r e vorb i ţi
a fost îndeplinit ă măca r t o l a ş a d e bine

- M ă rog ! spuse a c e s t a 1 1 rs u z . D a r sper

c a a dv ..

c ă , î n cond i ţi u n i k n c <·s l c a . 1 1 1 1 m ă mai fa­

ceţ i răsp u n z i'd o r 1k cl' l c cc li s'ar p utea
î n tâ m p l a celor doi t i n n i . . .
Pierre d c v l' n i m a i a te n t .

- Nimi c g ra v , d -l e D c l oume au, continuă

- C e v re ţ i s :'1 z i c c \ i p ri n asta ?

Neamţul p e a c cl a ş ton. N 'aveam , faţă de

domnişoara , n i c io i n ten ţie răuvoi to are ; d u - ·
p a c u m v'am m a i s pus, n u suntem asasini.. .
E ra pur şi simplu o manevră de intimi-
Î 97
dare, p e care n'am de gând s'o repet, nici
măcar pentru a mă răzbuna pe locotenen­
tul Marsac. Singurătă ţile Groenlandei sunt
însă perfide. M ă tem să nu se rătăcească .
- Fiţi p e p a ce, Herr Doktor. Au cu ei
o călăuză indigen ă .
Neamţul se înclină băţos.
- lmi pare b ine.
Şi-şi rel u a ră d rumul sp re satul eskimos.
Cele două expedi ţii, deşi mergea u împre­
ună , nu se amestecau între el e. Francezi­
lor le mai era încă în adâncul su fletul ui
neca z p e Nemţi pentru răpirea J aninei.
Iar Nem ţ i l o r l e era ciudă că a d versarii
lor le ră piseră , d a c ă nu z ăcămâ ntul, inac­
cesi b i l p e n t r u toa t ă l u mea, cel p u ţin pres­
tigi ul p ri m ului a j u n s şi gloria d e a fi în­
fipt p a v i l ionul n a ţ i onal p e un obiectiT
mul t r â v n i t .

acu m n o ro c de un timprelativ liniş t i t, care

D u p !t f u r t u n a prin care trecuseră, avură

l e î n g ă d u i s ă aj ungă re p e de la sa tul in­

digen.

dă t o ri să se v a d ă sos i ţ i, căci erau siguri

D eloum e a u şi lov aril şii l u i erau nerăb­

că acol o vor găsi p e tâ n ă r u l locotene n t şi

pe m i c a l u i tova ră ş!, aj u n şi cu b i n e l a
ca p ă t u l c ă l ă toriei, g ra ţ i e l u i Linuk. Cei

informa p e D e lo u mea u asu pra dramei al

doi G e rmani ră m a şi î n i gloo n u-l putuseră

că r u i e ro u şi victi mă fusese micul Eski­

mos, căci şi ei t răseseră la î n tâm p la re şi
habar n'ave au cc efect avusese focul lor
de a rmă.

mi rare care se p re fă cu repede în n e l ini şte,

Dar care nu fu mirarea Francezilor,

ap oi în spaimă, c â n d con s t a ta r ă că în ta-

98
b ăra in digenă nimeni nu văzuse pe cei
<l oi t in eri ?
- D e neîn ţ eles ! excl amă Pierre. Nor­
m al ai fi fost să ne-o fi lua t înainte, de­
oarece noi am mai avut de fă cu t d rumul
del a locul r ă pirii la z ă c ă mânt şi la i gl oo I
O p t zil e se'm p linesc de câ n d s'a'ntâmplat
atacul ! Era timp să se fi î n tors !
- Tare mi-e teamă, domnule, îşi l u ă
Ti ti r e z inima'n dinţi, t a r e m i - e teamă că
domnul Doktor Herr-nu-ştiu-cum să n u fi
.avut d rep tate. Dacă s au r ă tăcit ?
'

- Cum se p o a te I r ă s p u n s e nervos tână­

rul i n gi ner, e i m p osi bi l Era acolo Linuk I
.

- Poate să i se fi n t â mp 1 a t ceva, îşi

'

dădu cu păre r ea mecan i cu l .

Cloarec, care era de faţă l a convorbire ,

d ă d u energic a p ro b a tiv din ca p .
- Cu si g u ranţ ă , domnule inginer. Cine
şti e ce- o r fi p ă ţi t I
I n g r i j orarea celor doi camarazi stârni
şi p e a lui Deloumeau, p e care acesta nu
v o i a să şi-o mărturisească.
- I n cazul acesta, nu e nici o cl i p ă de
p i erdu t ! Trebue să p l ec ă m ime d i a t î n c ă u­
tare a lor !
Ti tirez flueră a p a g u b ă .
- A f u r i s i t ă i s toric I N u nr n i d e a m aj unge
-

la tim p . G reu l u c rn să g i"1 sc ş t i n i şte oameni

to tul e a l b , ca ş i cum D u mnezeu şi- a r a­

p i e r d u ti , în a f u ri s l l a a s t a d e ţară unde

vea aci <l c pmd l u l <li- z a h ă r ...

- Să l u ă m a v io n u l I ră s p u n s e D elou­
m e a u . Iu te , s i"1 fa ce m preg ă t i ril e !
O l ua ră l a fu gi"1 s p r e l o cul unde l e era
apara t ul, ca �; ă - i facă re p e d e o revizie.
In t i mp ce D e l o u m e a u şi Titirez se ocu
9g
-
p ăteze provi z ii l e lor de peşte uscat, pemi­
pau cu asta, Cloarec se duse sa impros­

can, grăsime şi tot ce se putea găsi de

mâncare pe coasta a ceasta săracă .
Tânărul inginer îşi făcea de lucru în
j urul avionului, cfmd auzi p aşi grei scrâ ş ·
nind p e ză p ad ă .

- Uite-l p e Neamţ !
Era într'adevăr Herr Doktor Merbaum.
Părea mai ursuz ca oricând.
- Locotenentul Marsac şi logodnica l ui
încă nu s'a u în tors, începu el.
Deloumeau îi a runcă o privire n e a gră.
- Dad li se în t â m plă ceva, d v. veţi

Celă l a l t r ă m a se nepăsător.
purta ră s p u n dere a ! mormăi el.

- Am p revăzut c ă aşa o să se'ntâmple.

Locotene n t u l l\ l a rsac a săvâ r şit o mare
im p r u den ţ ii .
- Impru d e n ţa a c e asta dv. a ţi p rovo­
cat-o ! Un om d e i n i m i:i nu pute a proced a
a ltfel !
Se ridică d e peste p :'.'1 rghii l e d e coman­
dă şi privi pe German d re p t în oc hi.
- D e unde ş t i u e u că n u su n tf> ! i chi a r
d v . c a u z a a c estei întârzieri n e e x plicabil e ?
Explora to rul ră sp unse gl acial.
- Domnule in giner n 'am să p e rm i t s ă

m ân ecă cu a ce a s tă absen ţă ! Şi , deşi deza­

mă i n sul t a ţi ! N'a v e m nici în clin nici în

p rob compl e c t purtare a l o cotenentului

l\fars a c „ .
Pierre îl întrerupse scurt.
- Vă in t e rz ic să j u decaţ i p u r t a l'e a ca­
mara d ului meu ! Şi- a făcut d a toria !
lJ n German şi-ar fi făcut-o altfel !
100
 - Locotenentul Marsac este Francez,
Herr Doktor !
- D a . De altfel , discuţia aceasta e nu­
mai pierdere de vreme. Voiam doar să vă
:spun că avionul meu va colabora la cer­
.cercetările pe care le ve ţ i întrepri nde .
- La aceste cuvinte neaştep tate, tână­
rul inginer rămase mut <l e mirare . Bol­
borosi :
- Cum . . . să vă ...
- Intenţi a noastră era s ă ple c ă m în-
dată spre Germania , s p use Herr Doktor

-e de da toria noastră să aj u t ă m l a r e gă
p e un ton cât p u t e a de n e p r ietenos . D a r
­

sirea acestor doi impruden ţi ş i a in dige ­

nului care-i însoţe a. Spe r că a v e ţ i de gând

să în c epeţi cât mai curând cu p u ti n ţ ă .
- Eviden t !
- Şi noi .
Se înclină, îndoit b rusc şi brusc desdoit,
<:a un ofiţer p rusa c .
- D omnule . . .
Voia să face l a stânga'mprej ur � i să se

tâia dar Pierre, ascultând de un imbol d

dep ărteze, tot atât de în ţ epat c a î n z i u a'n­

instinc t iv , îi înt i nse d e o d a t ă m â n a :

- M ul ţ u mesc, l l c rr D o k t o r Merbaum . . .
C elălal t î i strâ nse d e g e tele fă ră entu ­
siasm, apoi î n t o rcâ n d u - s e milităreşte, se
depărtă fără să î n t oa r c ă măcar capul . '
- Ce ti p ciu dat, murmură tânărul in-
giner.
Sfârşiră în mare grabă ultimile prepa­
rative, apoi luară loc în aparat. Aveau
încă din ferici re benzină în cantitate
101
suficientă pentru a putea face, a fară de
drumul de întoarcere, un circuit destul de
larg.
Avionul porni pe z ă p a d ă ca să decoleze
dar în acelaş timp văzură, l a vreo cinci:
su te de metri de ei, un alt ap arat înăl­
ţându-se : al p rofesorului Merbaum.
- S per mă car că era sincer, murmură
Pierre man evrând comenzile şi luând din
nou direcţia spre sud- est. D a că cumva
ăsta era un pretext ca să poată căuta n e­
turburat p e l\Iarsac şi să se ră zbune p e
el ? D a r la ce- i m a i p u tea folosi astea ?
- H m , fă cu Titirez, care auzise cuge­
tarea a ce a s t a făcută cu voce tare, şi eu
tot ca d v. gi\. n desc, domnule in gi ner ! Tare
n'am î n cre d e re în in dividul ăsta !
- B u n . O m vedea. D eocamdată , să fim
atenţi ! morm [1 i P i e r e .
Din f e r i c i r e , a c ru l era de o p u ritate

depe coast ă , vre m e a a ceasta frumoasă

deoseb i t ă . D a r pc cât spuneau indigenii

ave a să fie de scurtă d u r a t ă ; se deschi­

dea perioada furtuni lor şi d o m n e a teama
s ă n u izbucnească al t ă furtună de z ă p a dă.
Trebuiau grăbite cercetările.
Aparatul zbura cât se putea de j os ; cu
toate acestea era n evoie multă a tenţie
p entru a evita ciocnirea cu vreun deal
d e ghiaţă mai înalt decâ t celelalte, şi pu­
ţin vizibil pe albastrul atât de palid al
·

cerului.
Ziua, sau mai bine zis toată perioada de
zi, relativ scurtă , trecuse aproape, şi ei
n u gă siseră nimic ... Fără s ă vrea să şi-o
m ă rturisească u nul altuia, neliniştea din
102
sufletul celor trei oameni se transforma
în dezn ă dej de.
Deodată, Titirez tresări, bolborosind :
- O radiogramă.
După obişn uitul apel, începu să re­
cep tioneze cuvintel e pe care un corespon­
dent încă necunosc u t l e lansase p e calea
undelor.
- Domnule i n g i n e r ! Domnu l e inginer !
E dela Herr Neamţu ! cică că a zărit p e
loco ten e n t ş i p e d-ra .
Pierre sări în sus.
- Unde ?
- Un momen t.

determinare a pozitiei. Pierre, aplecat

Avionul german făcea observaţiile de

de asu pra umărului l ui Ti tirez, ci tea pe

măsură ce acesta transcria. Urmâ n d a­
ceste i n dicaţii. ingi n e rul schimbă direcţia
a p a r a tu l u i şi s e î n d re p t ă cu toa tă viteza
spre locul arătat.
După o j umătate de oră, Cloarec sem­
nal ă în faţa lor u n avion care se sb ura
în cerc.
- Avionul nemţesc, sp use el .
Chiar în cl i p a acea sta l e veni încă o
radiogramă . O cu p a n t i i a v i o n u l u i german
îi văzuser.i şi ei,
„Ve t i găsi u ş o r p e cei p e care-i căutaţi,
pe j um ă t a te a co p e ri ţ i de zăpadă ; lângă
ei se a flă u n mic a ni m al p e care nu l-am
putut indcn li fica-probabil un j der sau
o nevăstuică , cecace ar însemn a că sunt

cut datoria, ne îndrept ăm spre Europa".

morti sau leşi n a ţ i . Socotind că n e- a m fă­

Avionul se şi dep ărta în zare şi in cu-

103
rând nu se mai văzu. Aproape imediat,Ti­
tirez scoase un strigăt :
- l i văd !

altă dificultate n e prevăz ută : terenul e r a

Tustrei ii vedeau ! D a r ac u m s e iv e a o

p r e a accidenta t c a să poată fi vo r ba o
sin g u r ă c l i p ă măcar d e vreo aterizare !
Z adarnic înce rcă Pierre să le atragă a­
t enţi a . Nu se m iş c a u .
- S ă racii de ei ! cu g etă Deloume a u ,
p radă u nei n e l inişti groeznice . Nu c umva
am sosit p r e a târziu ?
Avionul francez se învârtea în loc, cum
făcuse �;i a vionul g e r man , şi că u ta u n l o c
ca să a te r i z e z e . D ar de j ur - împ re j u r nu
se ve deau d e c â t bl ocuri, a ce, aspe ri tă ti .
- Trcb u e t o t u ş să-i l u ăm deacolo .
Pro b l e m a o rezol vă Titirez.
- O h o ! d o mn u l e inginer, am o idei e ,
am o i deie !
- Serios ? l a z i !
- Am să sar cu p a r a ş u ta , cu o cutiuţă
de medica m ente ş i c u ceva de mân care­
se prea poate că asta l e l i pseşte bieţilor
c o p ii ! Apoi o să-mi arunc a ţi o frânghie.
Am să-i leg d e ea iar voi o să - i tra g eţi
sus.
- Minunată i deie I D e altfel, singura
p a c ti c abilă . . .
T i ti r e z � trâns e r ep e de intr' un p ache ţel
tot ce p utea fi d e folos celor doi ne. f e ri­
c iţi - în cazul că nu era p re a tâ rziu - şi
se urcă p e m a r g i n e a ca rlin ge i. A p a ra tul
urcase l a o p t sutP d e metri ca să p ermi t ă
de sf ăşurarea p a raşut ei . Apoi sim p a ti c ul
104
Parizian sări cu c u r a j î n g ol . Ceil a lţi doi
îl prive a u cu inima bătând ă cum cădea
ca o piatră . Apoi, deoda tă , ce va ţâşni , fâl­
fâi moale şi apoi luă forma unei UTi aşe
ciup erci. Şi în cele din urmă Titirez a­
j unse pe p ă m ânt , p u ţin cam brutal poa te,
dar fără nicio j u litur ă .
D e cum se dezlegă de p a r a şută , a lergă
spre cel e două corp u ri neînsufleţite.
Sosirea lui p r o vocă întâi fuga micului
a nimal p e ca r e d-rul Merbaum îl luase
drep t u n j d er sa u o n evăstuică, neputând
să - şi î nchi p ue c ă era o simplă pis i c ă do­
mest i c ă . Apoi M i quet , recunoscându-l, a­
lergă l a e l, miorl ă i n d cu insistenţă. Pân ­
tecel e scofâl cit a l bietului animal arăta
l ămurit c e cer e a .
D a r Titirez avea deoca m d a t ă alte g rij i .
Se sile a să scoată corp u r ile d e sub aco­
perământul lor de z ă p a dă . Erau ine rte .
- Şi Eskimosul ? murmură el. Insfâ r­
şit I Să vedem î ntâi de ăşti a !
O examinare r a p idă îl convinse c ă in i ­
m a mai bătea, deşi sl a b . Vârî g â tu l p l oş l e i
între fălcile î ncl eştate ş i f ă c u p c f i c c a n·
din cei doi tineri să înghi t ă d1 t e - o d u ş c ă
bun ă .
D i n fericire. nemişcu p s t ii l u s c r ă n um a i
câteva ore şi î m p ii r11 t i a mortii albe n u

ee avionul sc 1·o tea d e a s upra ca p e te l o r

voise să-i p rimc asc11 . l n c c l- î n c e t , î n t i m p

lor, îşi reveni ră î n f i r e , şi re c unos c u r ă

întâi cu uimire, n poi cu b u c u rie . ch i p u l
prie tenos al l ui Ti tirez a p l ec a t deasu p ra
lor.
- Ei, intre hă el, cu m mai merge d-le
locotenent ? Şi d v. domnişoa ră ?
 - Mi-e foame„. bolborosi Janine, încă
nu de p l i n desmeticită.
- Nici o mirare ! Beţi as t a : e sup ă bună,
caldă I
Des t up ă un thermos şi-l întinse fe tei ,
care î n ghi ţi cu lăcomie.
- E bun ! of t ă ea.
D u p ă ce se s ă t ura r ă , Robert şi fata fură
în s t are să se ridice, şi chiar să facă
c â ţi v a paşi. Miquet nu fu nici el uitat şi
î n f u l e c ă feroce p a r t e a lui de peşte uscat.
I n tim p ce mân cau, Titirez îi p use
la curen t c u cee a ce se întâmplase de c â n d
se d c s p ă r p r ă , şi cum acei a care le p rici­
nuiseră tm1 l e n e n orocirile îi regă siseră, răs­
cum p ă râ n d ast fel răul făcut. Marsac po­
ve st i şi el l a râ n d ul lui, î n c â t e va cuvinte,
sforţă rile l o r , moa r t e a l u i Linuk şi prib e ­
girea l o r pri n i m ensi t a t e a G ro e nlandei.
- Acum, con chise Titirez , a r ă tâ n d apa­
ratul, cată să n e urcăm sus !
Jan ine îl p rivi însp ă i m â n ta t ă :
- Şi c u m se fa ce una ca asta ? N u vezi
că n u se poate ?
- Ei, as t a - i ! Ba se p o a te, o să vedeţi.
Pentru dv . • domniş oară, o să cobo are ime­
diat u n mic as censor !
Făcu semnalul c o n ve n it , p e care D elu­
meau, cu ochianul la ochi, îl a ştep ta .
Sl avă Domnului ! oftă el uşurat, în-
106
torcându-se spre Cloarec, Sunt vii. Dă-i
d rumui i
Bunul Breton aru n c ă viguros funia p e
care o pregătise, î n timp ce avion ul, abil
man evrat, se învârte a p e cât cu puti n ţă
deasupra gru p ului. Janine fu le g a t ă solid
de f u n i e . Iar ea, f i r P ş te, n u uită să ia
cu e a p e Miquet care, s pre mare a lui s p ai­
mă, se p o meni d e o d a tă ridicat î n aer şi
legăn a t la cap ă t u l unui fir. Trecuse însă
p rin atâ tea, î ncât se mulţumi să se agaţe
cu toate ghiarele d e umărul mi cei lui stă­
pâne ş i s ă închidă o chii, resemn a t l a o ri c e .
Dealtfel , aces te spaime fură d e scurtă
d urată . Ri dicată de subsuori de mâini l e
v â n j oas e a l e Bretonul ui, f a t a fu sălt a t ă
re pede î n carl i n gă. Şi f unia cobo rî i a r
pentru Robert, apoi p en tru Titi re z. O
j u m ă tate <le or ă d u p ă a ce astă m a n e ­
vră îndrăzneaţă, echip a era a d u n a t ii
în pl e n , nebună d e b u c u ri e . I n e u r i i g a
a v i onul u i , Marsac aflase dej a d d a Titi rez.
constatări l e făcute c u p r i v i re l a z i'i c ă m â n­
tul de p c chbl c n d i'1 şi rez u l t a t u l negativ a l
exp edi ţiei. D c l o mnc a u î i d ă d u explicaţ i i
technice.
- Profu n d re g re t abil I oftă Marsa c.
- Nu regre ta nimic, dragul m e u ! răs-
punse ingi nerul, că ci la urma u rmel or,
aventurile noastre se puteau t e r m i n a şi
mai rău. Acum, că suntem cu toţii teferi ,
1 07
ne p u tem s oc o ti m ul t u miţ i, şi la Paris ne
vo m g â n d i l a nuntă, nu-i a ş a ?
- Mai înca pe v o rb ă ? Sper că o să fi ţi
eu toţii de faţă - bineînţeles şi Miqu et !
adăogă el m â ng âi n d blana mătăsoasă a
p i s o i u l u i . C ă ci p o a t e numai datorită m a s ­
cote i noa s t r e mai s u n t e m in vi aţă !
- Cred, Robert, că avem faţă de el o­
bli g a ţ i a să - l luăm î n c ă l ă toria noastră de
n u n t ă , n u- i aşa ? î n t r eb ă ali n tă t o a re J a n i­
ne, s trângân d în b r a ţe pe fa voritul e i .
- A! asta nu, draga mea ! r ăspunse
râz â n d t â n i:i r u l . Miquet a trăit d e s tule a­
ve n t u ri şi o s ă facă bine s ă ne aşt e p te
cumi n te acasă. Ma s co t ele s u n t ca timb rel e
şi ch i b ri t u ri l e : nu p o a r tă noro c d e c â t
odată !

S F A BŞIT

N u m ă r u l nostr u urm ător a d u c e palp itantul

roman de aventuri exotice

M I STERELE
M A DAGAS CARU LU I
108
 O S U R PR IZA i A A PĂRUT

Romanu• P r e m i cir't

MARE�E PREM I U
....at' ROMANUWIDE AVENTURI
• · ). PE ANUL 1938 ooNFQANTA

I I Ultra-palpitant roman
in jurul dispariţiei unei I
faimoase c ap o dop ere a
�ui Leonardo da Vinei.
Vârtej de enigme de„
tect.ive , uluitoare, inso„
i!.�bile , ,1 totu,1 ! ...
1 5 Lei La c h i a ş c ari librar în gări
-··

- -
Ta i n e l e Tibetu l u • 1 er o a
·

rea s b u rătoa r e . Scrisorile.

din c e r a l e m i s s e i F l o re n c e
Fa n ta s ti c e I u p t e c 1-1
m i steri o s u • colos al văz­
d u h ul u i , al pri nţul u i d ' Ai·
ra m , s tă pâ n ul H i m a l a yei şi
inca rnarea I u l B u d d h a .
N e 1ntreruptui '' paipi;..
tantal duel detect!v !l!
tanărului nostr11 erott
pentru s;alva r ea une�
2ete necunoscute Iace
din hlnlmi magnetice'" '
unul din cete mai emo„
ţion ante romane.
1 a -:: h loşc ari i;i librar
:E
CATALOGUL C O LECŢ I EI
:::t
•
„ROMANELE CAPTIVANTE"
_. - · -

18.
I:
o
17.
:s INGERUL ALBASTRU de Belnrlcb Mann ;

- 18.
>
OMUL C U A RC ANUL de Arno A l e xander;
FEMEI REGI, CALAJ de John Retcllffe;

::::»
·-

20.
2L FIARA C U Ş A PTE PIEI de P A. Ferule. I
" MORTELLI, romanul unui clovn de Buii;

22. JUR s·o UCID ! de Frank R. Adams :

o c
23.
I
21. NOUL ADAM d e Noi!lle Roger.
z SANGELE CARE STRIGA de Ed. Bom&zl6 n91
ie
25. C O P IL UL C tJ 2 MAME de M. BontempellL
28. IMAGINE A FEMEII GOALE de M. Leblanc.
z •
27.
:::t
28.
I: CAPTIV A de Ravmond de Rlenzl.

29. P RAP A S TIA de Maz B rand.

z i;
:I S UB TEROAREA SCANDALULUI Ricbter.

30. MAREA T AINA de J. D' Agralves.

ftl 31.
32.
:::t
_.
RA Z B UNATORUL de Concordia Merrel

33.
LUPUL SINGURATIC de L. Vance.
o.
34.
AURUL ULTIMULUI STUART, de Dartols.

35. IN F IE RA T I de Ludwig Kapeller.

;; j *
TRANSALTA NTICUL TRAGIC de Shaw.

36. A V E NTURIERA de Jack London.

Dr:
37. O F E M EIE INFE RNALA de Ag. C hristie.
411 38. INVIT AŢII M O R T U LU I de Alexandre Colter
„
�
39. C RIMA
w .,, FRANŢEI de Pierre Nord.
u „
D UBLA DIN FORTIFICAŢIIL
40. ALARMA PESTE O CEAN d e M. LeveL
u. U. SPIOANA IN S P ANIA de Martbe Ricber.
,2, IN S E R VICIUL RE GINEI, d e A. Bope.
J:
Ul '3. T RA S N E T INTRE D O UA INIMI de E. Buci
... ie '4. O D RAMA SUB N A POL E O N de Conan Doyl
,5. PAIANJENUL ALB de Louis Wilton.
"' ,6. C O N T E S A DE C AGLISTRO. M. Leblanc.
'-7. - PIRAŢII
<(
....
... 4.8. MIRE ASA FLACARILOR de B. Haggard
de A. T'Serstevens.

III '9. FEM E IA IN LUNA, de Thea Von B arbon.

50. OLANDEZUL ZBURA TOR de J D' Agraives
1
1
....
1111(
51. COLANUL IDOLULUI DE FIER de Rene
E
RI
LU
\

52. VANT DE NEB UNIE de B. de Golen.

Thevenin. 1

�
5 3 F U RTU L D O C U M E N T U L U I S E C RET de M . Kerba
„

A. La chioşcart. librari şt in girL

1111(

l m p r i m e r i i l e „ A d e v e rul" S A „ B u cureşt i
1111(
 c:ol;:tir „AV E NTU R A":
«
1
t
C I U M A STACOJIE
de i k L d
\
j , .·

a c o � o n

� PRIZONIERII SUBMARINULUI U-35

de P a u l Dancrav
\J ,

:�"'
\� � R E.G I N A N E V Ă ZU Ţ I L O R ,
\ de Ft. Vah1de
I •

tA A S C A DE ARGiNT
, de Max D-'!:&e t· �ues

r_:.: \ ·,P R I H T � S A TARAKANOVA

:ie A • ._anq
·

CAPTIVA IN INSULA VAMPIRILOR

. I

. ��„ . .