E-

; ROMANE DE ACŢIUN� PA���N �

��
 ••AVENTURA"
R o m a n e d e a c t i u n e tl pa s I u n e

MONA GLORIA
•••

IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII
- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
S. T I M U Ş

Editura „Ziarul" S. A. R., Bucureşti

Imprlmerllle •• Adeverul" 8. A.
L A 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim co I e c ţi a d e 8 LE I

AVENTURAI
LA 1 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 15 LEI

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnz�re

GÂNDUL CARE UCIDE

de S. D'erigny

Catalogul tuturor volumelor apărute se

află la sfarşitul oricărui voi. în vanzare.
 MONA GLORIA

?,/'

IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII

CAPITOLUL 1

Cu toate consemnele formale date de

docto. ul Van Berheim, şef al misiunii ştiin­
ţifict> a I.astilul i Panamerican, trei din t re
exploratori şi două călăuze b ăştinaşe se
depărtaseră mai m • • It decât trebuia de
locul ales pentru corturile taberei de
noap te.
C ăci pe măsură ce expe diţia se apropia
de godişele înalte ce dominau ţărmul de
miazăzi a1 Amazonului, toţi simţeau cres­
cându-le curiozitatea de nesătura t.·
Micul d�taşament mergea cu băg·1re de
seaniă, cerce1ând la fiece p 1s tufişele dese
ale j ung ei tropicale americane. Nicio- ur­
mă de prezenţă omenească, ··ci numai ·

-3-
colcăiala de gângănii a p ământului mo­
cirlos şi muced prin care bălăceau.
Unul d n exploratori se poticm înt; 'o
răd ăl!mă ş i î nj ur ă intre d nţi. Apoi îşi
reluă mersul strivind sub tocul cismei înalte
de piele sute din acele vietăţi scâ1 boase,
mai mult paianj eni decât crabi, de care
mişue p ă durea virgină sud-americană. Şi
de zile era �şa : p 1 i n bălăr i ca şi p rin
încâlceala de liane intretesute până dea­
supra ca petelo r or, l t v;e tf1ţi şi j ivine
vră şmaşe. Doi băstinaşi muriseră de muş­
cături de şerpi. Altul dispăruse într'un
rio unde huzureau cuimanii.
- Haide, vii, Cl erge r y?...
Cel chemat bumbăni, cu bustul încolătăcit
de o lia nă. Unul din călăuzt>le băştina se
îl l iberă retezând cu paloşul de crăci
acest şarpe Vt getal. Albul îşi potrivi la
l oc p e umăr c ureaua puştii sale Remington
şi-şi rel uă l o cu l în coloană.
- Halt I comandă cel din capătul micii
coloane, cel mai îndrăzneţ.
V1 porunca lui, exploratorii se o priră
numaidecât, cu ochii la pândă. Din câte
se p u t ea j ud, ca, ab0a o rar ă perdea de
liane agă ţ ă t o are îi despărţea de un lumi­
,

niş, desl!his ca o plag ă căscată tn man­

taua b o gată a p ă durii virgine.
- Tot nicio urmă de locuitori 1 reluă
cel dintâi cu o dezamăgire în glas.
Contrarierea aceasta , zugrăvită şi pe
feţele ci lorlalţi, păre.a ciu d at ă în melea­
gurile acestea populate de indigeni cruzi
de a eăror pre zen ţă călătorii mai mult se
tem decât o doresc
- Atenţie f. Martinez a văzut ceva;
_,_
 Unul din ghizii metriaşi le făcea, cu un
gest al degetului, semn să tacă.
Deod ată din partea op usă, de dincolo
de luminiş, se auzi un troznet de crăci
rupte şi lianele se depărtară, lăsând să
treacă un indigen înarma t cu o bâtă p e
care o purta pe umăr alergâ nd.
Era vădit : omul fugea de primej die. O
groază a dâncă era întip ărită p e faţa lui.
Pieptul îi gâfâia ca . d upă o goană lungă;
din când în când, arunca p este umăr o
privire fu rişe înapoi.
Din nou, lianele agita te încă de trecerea
fugarului, se dădură 1 n l ă turi, şi o fiară
galbenă şi neagră se rostogoli în ierburile
înalte. Era in,1micul, cumplitul j aguar al
Sudului american care cu o lovitură a
labei spi n tecă pieptul u n u i om şi n u se
teme să atace nici cei mai p ut e r n i c i,
toros (tauri).
Ca şi cum ar fi înţeles că p e teren
deschh nu putea lua la întrecere de fugă
pe un adversar în stare să-l aj ungă din
trei salturi, indigenul se oprise .
Cu bâtei în mână, făcea fa ţă primej diei.
Jaguarul scoase un răcnet sălba tic şi şovăi
o clipă, p rivind cu ne î ncr e d e r e noua all­
tudine a omului. Apoi, furia sau foamea
îl făcură să înlăture teama. Lipit de p ă­
mânt, cu t ţi muşchii încordati, fiara îna­
intă cu băgare de seamă sp re prauă. Deo­
dată, labele robuste se destinseră, corpul
său mlădios se năpusti înainte.
Indigenul făcu un salt în ături, pecând
bâta lui, învârtindu-se isbi coasta jagua­
rului care mugi de furie.
Inainte c a omul să fi avut vreme să
-5-
ia din nou poziţie de apărare, fiara sări
şi fu asupra lui. Ţip ete omeneşti şi răgete
de fiară se amestecară, pecând cele două
trupuri se rost11gole a u pe j os în] ăn ţuite.
In a cel aş timp răsună o de tunătură.
A tins în pie pt. j a g u a r11l se ridică pe l a­
bele de dina poi, bătând a erul cu coa da şi
se nărui ca o marionetă al cărei fir de
aţă fusese rupt.
Scena fusese atât de repede că numai
cel mai tânăr dintre cei trei exploratori
avusese prezenţa de spirit să tragă, şi cu
folos. Toţi trei în aintau acum cu pru­
denţă spre te atrul luptei, cu degetul p e
trăgaciul Remingtonului. Călăuzele î i ur­
mau la o distanţă respectuoas!'i.
Atins în plină inimă, j agu,1rul z ăcea c u
l abele întinse, cu coastele rebe�ite stând
parcă să iasă prin piele. Văzându-i sl ă­
biciunea, se putea înţelege că hămeseala
numai îi dă duse destulă îndrăsneală ca
să se lege de unul din aceste animale cu
două picioare de ale căror arme miste­
rioase se feresc îndeobşte fraţii lui.
Aproape de tot de fiară tânărul in digen
gemea încet, înfingându-şi u nghiile în
iarba roşită de sângele lui. Clergery se
apl ecă peste el. Pip ăi o clip ă tNp ul cal d,
s111ulgând rănitului, cu toate precauţiu­
nile lui, gemete de durere, apoi ridică
capul:
- Flăcăul are noroc, spuse el cu sim­
plitate, va trăi. . .
*
* *

- ... V a trăi...
Doctorul van Berheim termina p ansarea
-&-
rănitului. A fost nevoie să coasă la loc
cărnurile pe care le sfâşiase până la os
ghiara j aguarului.
Practichtnul se ridică şi privi o clipă
p e pacientul lui : piept puternic, cu o ex­
p resie de forţă bestială p e chi p . Pielea
avea reflexe de aramă roşie. Părul negru
şi c reţ.
- Păcat că nu poate vorbi, murmură
el ca p entru sine.
Oricât de încet rostise şeful expediţiei
cuvintele aceste a , totuşi nu scăpaseră ure­
chilor bătrânului slab care-l asistase la
operaţie.
- Dac' ar putea vorbi ?... şi ce ne -ar
spune ?
Un rânj et neplăcut scăpă depe buzele
bătrânului.
- Ei, ce zici, van Bernhein, iată-ne în
curâ n d sosiţi la locul unde trebuia să
găsim pe uriaşii noştri ...
Alt rânj et.
- ... Şi primul indigen pc care-l întâl-
nim ... e un sălbatic ca to ti sălbaticii, nor-
mal... 'portsmen-Îl noştri dm Uniune n'au
pentruce să l invidieze ...
Doctorul v1-1n Bernheim nu voi să por­
nească o discuţie l a căpătâiul unui bolnav.
- Răbdare, profesore Mari any, ră b­
dare... N'am aj uns încă pe podişurile
înalte.
Apoi, dupăce făcu această concesiune,
revenind pe terenul p rofesional îşi reluă
toată autoritatea.
- Clergery, mă bizui pe d-ta că vei
veghea ca boln avul nostru să nu ducă
lipsă de nimic. Bagă de seamă să nu-şi
-7-
deplaseze pansamentul... Cu felul ăsta de
răni, e de temut întodeauna o emoragie, ..
Impreună cu Cl. rgery rămaseră .n cort
şi cei doi exploratori care luaseră parte
la recunoaşterea, care se sfârşise prin moar­
tea j aguarului. Un moment, cei t. ei tova­
ră;i stă tură tăcuţi la adă postul pânzei în­
tinse p e ţăruşele de ban.bus, luminaţi
prost de lumina păl11ă toare a unui pho­
tophor. La căpă tâiul bolnavul ui se aşez •Se
acela care salvase viata in digenului. C u­
rând rănitul făcu câ teva mişcări pe cul­
cuşul lui şi deschi,c o chii O l u mină se
ivi în privirea lui cftnd 1ă ri pc cel mai
apropiat din tre paznicii lui :
- Maşa lehra danila, murmură el cu
voce slabă.
Auzindu-l, Clergery zâmbi :
- Pare-mi-se, miss Hachel, că salvatul
nostru îţi mulţumeşte în chipul lui.
Tânăra fa1ă, - căci na o femeie cu
toată înfă ţişarea ei masculin ă pe care
i-o dădea costumul şi echipamentul ei
bărbătesc, - tânăra fată se ridică, cu un
deget pe buze.
- St, Cl erge ry, spuse ea cu glas înăbuşit.
Ştii d.1ar că p entru toţi aici, sunt Bob
Winkinson... Ce-ar spune doctorul van
Bernheim dacă te-ar auzi ? ...
Niciodată, într'adevă r, şeful expediţiei
n'ar fi consimţit ca o femeie să înfrunte
în tovorăşia lui multiplele primej dii şi
curse mortale de care e p lină pădurea
virgină. D a r miss Rachel Winkinson,
reporter l aNewChicagoHerald nu se Jăsase
intimidată de ace t fel de temeii. Jertfind
sub foarfeca coaforului minunatului ei
-s-
păr o ndulat devenise Bob Winkinson, ca
să se înfăţişeze doc.orului van Berheim.
Complicitatea lui Clergery, vechi prieten
lil familiei ei, făcuse re tul. Şi de douăzeci
şi cinci de zile decând d ura c a m p a n i a,
doar 'Larry Grant, un reporter ataşat micei
trupe de către Daily Times, aflase taina
tinerei fete.
Deşi concurenţi, adversari chiar, Larry
Grant nu t1 ădase secre t ul colegei sale.
- St, Clergery, p rotestă şi el îndată
după Rachel, streajă la gură să nu-i p ri­
cinuim necazuri drăgutul ui nostru vechi
prieten Bob Winkinson. Mai ales adăugă
el tachinator, trebuc să-l c r u ţ ă m pe tânârul
nostru co �g şi pentrucă pân ă acum eve­
nimentele sunt d e pa rte <le a răspunde aş­
teptărilor sale şi Ia ale doctorul ui van
Bernheim
Cu un gest Larry Grant opri o protestare
gata să izbucnească p e buzele t nerei fete.
- Haide, haide, trebue să recu no: ti că
soarta e ironică. Peste două sau trei zile
vom atinge ţiota expe iiţiei noastre, şi pri­
mul băstinaş p e care întâmplarea îl face
să cadă în mâinile noastre, mulţumită
d- tale, chiar desminte teoriile pe care le-ai
apărat cu atâta îndârjire în colo.;1nele lui
New- C hi cago-H erai d,
Rac 1el îşi măsură colegul cu o mutră
încăp ăţânată:
- Imi menţin opini a, spuse ea dârză.
Expt diţia doctorului van Bernheim por­
nise în r'adevăr în căuiarea unor „uriaşi".
De mai ruult de optsprezece luni, cercu­
rile ştiinţifice şi literare ale celor două
lumi erau în fierbere. Circulau de mult
-9-
zvon uri nesigure şi nelămurite relativ la
o rasă de uriaşi care şi-ar fi făcut ap a­
riţia p e pantele platourilor înalte ale
Amazonului. Nimeni dm cei ce mai apoi
discutaseră mai cu îndârj ire problema,
n'ar fi putut spune exact cum a luat
naştere controversa aceasta. Poveşti de-ale
t rap e u r il n r care b a t p ă durile ? zvonuri
de-al e indigenilor ? Unii vorbiseră de ră­
piri de copii de că tre o rasă de căpcăuni,
aşa cum credinţa populară a imaginat-o
în veacurile trecute, d ar care p ărea un
anachronism ridicol în plin secol al
douăzecelea.
Fap t e că, dela coloanele unei reviste
cu mic tiraj din Ohio, afacerea aj unsese
să fie publicată în j urnalele din Chicago,
din New-York, a poi vestea trecu p este
ocean, tradusă în douăzeci de limbi şi
făcuse deliciul amatorilor de fapte di­
verse din toate ţările.
Un aviator brazilian care se rătăcise
deasupra p ădurii virgine, susţinea că ză­
rise într'un luminiş nişte o ameni de o
înălţime u 1 iaşă :
„Culoralia epidermei lor, spunea el în­
tr'unul din interviewurile ce dase, era
roşie, aşa că semănau cu nişte statui
uriaşe de aramă. cărora un mecanician
genial le-ar fi dat mişcare şi viaţă ... "
Un poet lansase cuvânt ul : „Golia ţii roşii'"
şi cuvântul avu noroc şi se răspândi.
Curând, savanţii se emoţLnară şi grave
disensiuni se rid cară în sânul acade 11ii­
lor ale căror şedinţe pierdură pentru un
timp obişnuita atmosferă somnolentă Unii
vorbeau de rase preadamice. Alţii se spri-
- 10 -
 Jmeau p e Biblie, comparau p e uriaşii de
care era vorba cu cei de care vorbeşte
Sf. c riptură şi căutară o nouă exegeză
a text lor sfinte, la lumina acestui fapt
nou. Niş te geografi evocară misterele tur­
burătoare ale Atlantidei scufundate.
Un alt c an savant se mulţumi să ridi­
ce din umăr. „Atlan ţi" ? spuneau ei... Cum
vreţi să luăm în serios neroziile adunate
din gura indigenilor primitivi pentru care
un avion sau o locomotivă sunt l ucruri
divine, sau din gura unor trapeuri minci­
noşi ca toţi cei care bat depărtările.
Unii savanţii physiologişti, mai ales din
şcoala germană şi americană, demonstra­
ră imposibilitatea pentru structura umană,
să treacă de anumite limi te fără adânci
modificări ale organismului, mai ales în
ceeace priveşte organel e motoare şi tubul
·digestiv.
Şeful „gigantiştilor", - cuvântul fu lan­
sat, - era doctorul Van llc rnheim dela
Ethnologic Boarde din Harvarad. Steagul
grupului potrivnic era ţinu t sus şi tare
de că tre pruft.sorul Mariany. directorul
lui Physiologic Institute din Boston.
Fiecare tahără îşi avea j urnalele sale.
Cel mai în dârj it împo triva „gigantiştilor"
era Daily Mail din New-York, al cărui
redactor-şef era Larry Grant. D,1r găsea
în miss Ra chel Winkinson o a dversară
demnă de el. Faţă de ea în diferite rânduri
chiar se simţise dând din colţ în colţ din
lipsă de a rgumente.
Lucrurile ar fi putut contin ia să se în­
venineze - căci nu există certuri mai
ranchiunoase decâ t ale savar; tilor - dacă
-11-
dirigen ţii Institutului panamer i can din
Montevideo n'ar fi intervenit.
Graţie unei Funda ţi i, donaţia unui mi­
liardar au tochton, I. s t i t ut ul brazilian putea
consacra în fiecare an o sumă importantă
lucrărilor de Lborator şi cercetărilor ştiin­
ţifice. Preşe dintele Institutului p a nameri­
can îşi spuse părerea în c u rsu l unei şe­
di nţ e e xtr ; . o rd m a r e .
- Anumqi sav:.nli în f runte cu docto­
ru l von Hcrnhcim pr e tind că există unde­
va uriaşi prin regiurnle Amazo n ului de
sus; altii ş i n u dintre cei mai puţini sti­
mabili, neagă fap tul . Ei bine, să se ducă
acolo şi s ă va dă .
Directorul lui Ethnologic Bo t rde nu se
dosi e de et l t m i n t eri. In tovăr ă şia credin­
ciosului său asistent, doct„rul Clergery,
debarcase curând la Montevideo ca
s ă or gani z ez e bazele e x pedi ţiei sal e . •
La cerer e a lui, îi fu al ătura t profesorul
Mariany, ina mi cul său p ersonal, ca comi­
sar conti o lor, p entru ca nimeni să nu
poată nega rezul tatele e xp e d i ţi ei , oricare
ar fi ele. Per son a lul destinat să însoţeas­
că p e doctorul Van Bern heim cu prind t> a ,
în p l u s , pe Geo Silv1 r, a - is te n t ul profeso­
ru 1 ui Maria n y, un om gras, roşcat . ve ,nic
absorbit în c u g e tări şi tare timid ; p e
Larry Grant care lăsase redacţia lui
Daily Times în sper anţa de a fa ce la în­
toarcere un reportaj sensaţional din inima
Americei de Sud; însfârşit, pe B e rgam l:l in,
un bătrân vânător de origi ne franct:ză
care ştiuse să-şi câştigP încrederea doc o­
rului Van Bernheim, prin aceea că poves­
tise că credel:I, fără ca să fie prea sigu r,
-12 -
a fi zărit într'o zi în p ădurea virginr1,
urma uriaşilor.
Cât de�pre miss Rachel Winkinson, ni­
meni nu luase aminte la ea când, în
urma recomandaţiei doct ·rului Clergery,
ea se alăturase expediţiei, nimeni. în
afară de agerul şi p ă t unzătorul Larry
Grant. Dar tânărului ziarbt îi plăcea
prea mult să j oace fair-play ca să strice
câtuşi de putin a dversarului i-ău din aj un,
şi chiar, după lungile săptămâni de luptă
în comun, şi lăsând deoparte câ teva mici
şicane camara dereşti, o afec\iune solidă
sfârşi prin a lega pe cei doi tineri.

-13-
 CAP1TOLUL 2

- Doctore Clergery, ai băgat de seamă

azi dimineaţă atitudinea lui Loshinamu.
.

Aşa numeau membrii expeditiei pe tâ­

n ă ru l băştinaş scă pat din gh.arele j agua­
rului. Căci el rostise de mai multe ori
acest cuvânt arătând cu mâna spre piep­
tul său.
- Ai observat expresia de g roază care
s'a zugrăvit pe faţa lui, câ nd a văzut
direcţia în care mergeam ?
- Şi, înt ·1ri ş i miss Winkinson, c e sfor­
ţări a făcut, deşi rănit, să ne împiedice
să pltcăm ?
Clergny zâmbi în umbra căştii lui de
pânză albă.
- Poa te că drumul nostru îi amintea
supărătoarea lui aventură de ieri...
Larry Grant şi Rachel clătinară din
cap cu îndoial ă.
D e cu zo i i tabăra fusese ridicată. Re­
luaseră drumul spre înaltele podiş uri mis­
terioase.
In cap mergeau călăuzele, cu Berga­
ma in trapeuru1 *) şi cu patru cinci sol-
•) Vânător american, care întinde capcane.
- 14 -
daţi metişi din escorta dată de guvernă­
mânt. A poi unul lângă altul, tăcuţi, ru­
megân d în gând cine ştie ce teorie, doc­
torul van .Bernheim şi profesorul Mariany,
şontăcăind pe piciorul şchiop şi sprij inin­
du-se când şi când de Utnărul lui Silver.
Insfârşit, salaho rii şi restul de soldaţi.
Doi oameni purtau targa pe care odihne a
Loshin amu, doi soldaţi căci salahorii s e
dep ărtau cu groază de r>mit. t

- Barşiva ! . . Barşiva <lina„. mormăiau

.

ei atingând superstiţioşi amuletele de

co-rn atârnate la gâtul lor. ,.D emonul roşu ...
demon roşu rău", tălmăcise Bergamain,
care cunoştea aproape toe1te dialectele
del a amazon.
Clergery, Grant şi Winkinson nu p ără­
seau cu u n pas p e ocrotitul lor, c ă ci ştiau
mişeliile l a care se puteau deda salahorii
băstinaşi. Aci sta li1a când şi când mâna
H„cheld şi şi-o punea p e frunte în semn
de supunere.
Zăpuşeala devene a g roaznic de a p ăsă­
toare. Mvrgeau muţi ca nişte umbre de
vis prin umezeal a p utred ă de miasme şi
ceţoasă .
- Luminişul, spuse deodată Clergery
Era într'adevăr luminişuL In mij locul
acestuia zăcea o grămadă hidoasă, hoi tul
j aguarului plin de viaţă din aj un. Peste
noap te vulturii şi coyoţii îl ciopârliseră,
iar acum roiuri de muşte verzi şi de fur­
nici n egre, sfârşeau osp. ţul.
Loshinamu la acest spectacol scoase
un ţ p ă t uşor şi întoarse capul. Din aramiu
se făcuse pământiu.
- Linişte, dear boy, îi şopti miss Win-
- 15 -
kinson trecându-i lin mâna p este fruntea
umedă.
Acesta, ridicat în cot se agită cu riscul
să răstoarne targa. Turuia la cuvinte
neînţelese de nimeni, cu ochi cân d spre
capul caravanei, când rugători spre Rachel.
Fata tăcu un moment :
- Ş'ar zice că vre a să ne împiedice să
înaintă m„.
- Hei, făcu Clcrgery, dacă am p utea
pricepe pc L o s hi n a m u am şti poate
mul te despre demonul roşu ...
Cât despre Larry încercă să întoarcă
lucrul în glumă_:
- Vlăj ganul arămiu presupune poate
că al ţi j aguari ne aşteap tă undeva prin
desişurile astea„. Şi tânărul rt·porter con­
tinuă să-şi morfolească pipa înegrită pe
care n'o lăsa dintre dinţi fie că şi ţăcă­
nea articolul l a maşin a de scris în biroul
lui Daily Times fie că se găsea lansat în
cine ştie ce colţ al lumii în căutare de
reportaj ii senzaţionale.
Popasul de prânz aduse puţină destin­
dere. Clergery observă cu ngrij orare faptul
că s .lahorii indigeni se instalau la capă tul
opus celui unde odihnea Lo�hinamu.
- N'am făcut azi decat opt mille, con­
stată· morăcănos ca totdeauna profesorul
Mariany.
- Ce vrei..., începu doctorul Bernheim.
- Ştiu, ştiu, trebue menaj at r ă n 1t u1
d-tale, rânj i celalt, gata mereu să hărţu­
iască p e şe ful „giga11tiştilor" ; de altei p en­
tru pricopseala ce mergem să găsim, nici
nu face să ne prea grăbim.
Doctorul van Bernheim îl lăsă să tachi­
- 16 -
neze şi se duse să se intereseze de „răni­
tul său".
Clergery desfăcu pansamentul. Doctorul
pă rea mulţumit şi bătu uşor pe obraz pe
„pacient".
- Merge, băete, zise el ca la spital,
uitând că n'are cine să-l înţeleagă; mâine
suntem în pic.oare.
- Doctore, zise Hachel, trăgându-l de
mânecă, ai observat cicatricele dela gâtul
l ui Loshinamu ?
- Cicatrice? ... Doctorul, intrigat se aple­
că. Pe gât? Aci sub amândouă fălcile ! ...
Clergery, ia vezi şi tu •..

Capetele celor doi practicieni se apropi­

ară. Pe carnea arămie a rănitului, două
dunguliţe mai cla1 e ară tau că acolo se
făcuse cândva o incizie.
- C urios, foarte curios ...
Doctorul van Bernheim întinse mâna să
pipăe gâ tul rănitul ui, <lar acesta se aruncă
înapoi scoţând un strigăt groasnic care
făcu să tresară tot campametul ln ochii
măriţi de friguri, j u cau licăriri de groază.
- Bine, bine, murmură doctorul van
Bernheim depărtându-se, să nu obosim pe
bolnav ... Vom vedea asta mai deaproape
altădată ...
Apoi luă deoparte p e asistentul său :
- Clergery, spune-mi rogu-te, dacă eşti
de p ărerea mea . Ca să închidă cu atâ t a
artă o incizie, cred că nu este î n stare de­
cât mâna unui medic format la Facultă ţile
noastre ...
- Şi un singur bisturiu a putut face o
incizie atât de netedă ...
Deodată amândoi se p riviră în Ulcere
- 17 - �
căutând să măsoare urmările de s cop eriri i
lo r.
- Eu aş vrea să ştiu, mur m ură Clergery ,
dece Lo shinamu a arătat atâta spaimă
când ai vrut să-i atingi gâ tul.
Doctorul van Berheim îşi mângăie un
moment bărbu(a albă înainte de a-şi
mărturisi neştiinţa.
- Io orice caz. nicio vorbă, către ni­
meni, recomandă el . . .
*

Exp c 1iţia urca acum primele costişe al e

înaltelor podişuri. Mergea mai gre u niei
vorbă, dar cel puţin nu mai r es p irau mias­
mde moci rldor din p ă durea virgi n ă care
aci se rărea tot mai mult. S f ârş itul zilei
din aj un trecuse fără incidente, a f a r ă
dJar că seara, Lo shinamu respinsese cu
ace.,.aş încă p ă ţ â n are c a şi la p râ nz pe
doctorul Beroheim c a re vrusese să exami­
neze cicati icele misterioase la lumma
photophorului. S trigă tele lui speriaseră
pe hamalii tolăni ţi lângă focuri.
- Au să ne p ărăsească toţi.„ Incetează,
te rog, spusese Bergamain care - şi cuno ş t ea
oamenii.
Şi intr'adevăr, dimineaţa, pro f esorul Ma­
riany avu p rilej ul să tune şi să fulgere
când descoperi că doi din p u rtătorii de
poveri fugiseră, ducând c u ei nu numai
merinde şi o puşcă, ci şi ceasul lui de aur,
căp:Hat în dar dela elevii l ui din anul al
dollea dela Physiological Institut.
.
In j urui c e 1o r1 a1 ţ i douzeci şi doi de
salahori rămaşi, soldaţii făceau o p a ză
-18-
straşnică, înca drându-i în tot timpul mer­
sului.
- Ne e drumul tăiat... strigă deodată
Larry, tânărul reporter care mergea îna­
inte cu Bergamain şi cu călăuzele. ln dă­
r ă tul lor, veneau Miss Winkinson şi Cler­

gery escortând p e Loshinamu care, de ad

dimineaţă, mergea ca şi ceilalţi, fără
slăbici u n e .
- Evident, cu ne p utinţă d e mers mai
departe, b.idogăni Bergamain.
O crăpătură largă de optzeci de picioare
a p roape, tăia calea. In j osul stâncii col­
ţuroase, la vreo cincisprezece yarzi poate,
bubuia. apa furioasă a unui torent.
- Nimic de făcut ... - Afurisi tă neşansă ...
Exclamaţiile se încrucişeau în timp ce ca­
ravana cea mică se înghesuia la marginea
pră p astii i. Miss Winkinsun aruncă o pri­
vire p e faţă lui Loshinamu şi i se p ăru
că surp rinde în ochii fl ăcăului un Jicăr
şugubăţ şi ironic. Ea pricepu a tunci dece,
de ieri dela prânz, băştinaşul nu făcuse
n?cio încercare de a se op une 1-i în ainta­
rea expedi ţiei. D race I Trebue că ştia de
existenţa acestei piedici şi acum făcea
haz de n ecazul exploratorilor.
Uar tânăra Americană, nu era din acelea
care renunţă le -ne la un proect :
- Să urmăm râul, propuse ea, vom
găsi desigur vreun mij loc să trecem acea­
sta cascătură ...

Ideia fu aprobată ca bună, dar se încinse

acum o harţă, mai aprigă ca oricâ n d, între
profesorul Mariany care p retinde să se
ia pe Rio de vale şi doctorul van Bern­
heim care prefera să urce spre 1svor.
- 19 -
 Miss Winkison trase la oparte pe Larry
Grant şi pe Clergery:
- Veniţi cu mine, spuse ea reluându­
şi Remingtonul, ce-l rezemase de un copac.
Porniră toţi trei în josul apei cum voiau
profesorul Mariany. Dar după o jumătate
miliă, Rachel se opri.
- Trebue să urcăm în susul apei, declară
ea tovarăşilor ei.
- Dar bine, miss Winkinson, protestă
Larry.
- Bob, cu sunt Bob, înţelege-te, spuse
ea puţin 1 ăstită.
Plouat, el o urmă, cu Clergery după el,
care nu mai pricepea nimic. La locul hal­
tei, Mariani şi Bernheim tot se mai certau.
Loshinamu, şedea sugând nepăsător o
tulpină de ferigă.
Rachel trecu dinco'o de protejatul ei
fără a părea a-i da atenţie şi, mereu ur­
mată 'le tovarăşii ei, începu să urce pe
malul apei spre isvor. Nu făcuse zece
yarzi că o mână puternică ii strânse bra­
ţul. Era Loshmamu punându-i-se 'n cale
cu un val de vorbe, de gemete şi rugă­
minţi.
Un zâmbet de triumf lumină faţa tine­
rei. - Lasă-l, zise ea lui Larry care se
repedse să-l dea în lături. Lasă-l... şovă­
iam intre două drumuri de luat, alarma
lui Lo.;hinamu ne arată că acesta e cel
bun. Uitaţi-vă numai cum a :.ărit acum
ca ars ... Clergery, du-te de spune şi celor­
lalţi să ne urmeze. Eu pornesc ca iscoadă
cu Larry.
Rachel făcu un pas înainte. Loshinamu
mai întinse odă.tă braţul, dar ea îl res-
- 20 -
pinse cu tărie. Un licăr umed pluti o
clipă în ochii tânărului indigen, apoi faţa
i se împietri într'o expresie fatalistă şi
porni pas cu pas după Rachel.
Popasul de prânz se apropiase când
deodată ata scoase un strigăt:
- Larry, ia te uită, dear old boy„.
Cu degetul arăta o întirtochietură a
râului. t.hiar la începutul curbei, crăpă­
tura stâncii se îngusta şi, pe locul acela,
un copac aruncat deacurmezişul dela un
ţărm la altul, făcea un fel de punte na­
turală peste prăpaştie.
Se auzea din urmă şi gura lui Berga­
main care se ciorovoia totdeauna cu că­
lăuzele :;;i salahorit. In curând cele două
cete se uniră şi, în puţine vorbe, noii ve­
niţi fură puşi în curent cu de.;coperirea.
- Vezi că aveam dreptate când ţi­
neam morţiş s'o luăm în susul Rio-ului,
afirmă doctorul van Bernheim, grăbit să
înfunde pe colegul său şi trecând cu ve­
derea, cu o sublimă inconştienţă de savant,
meritul pe care-l avea agerimea Hachelei
în această afacere.
Grăbiră să ajungă la punte. Drumul,
pe un teren aproape despădurit, fu de
altfel mult mai scurt decum crezuseră.
Decum so.;iră, Larry şi Bt:rgamain se re­
peziră să se încredmţeze că trecerea era
cu putinţă.
Copacul, un soi de arţar, avea ca la 15
picioare în circonf erinţă. 1 le partea rădă­
cinilor, parte pe care se găsea acum cx­
pedi ţia. era solid înţepenit în mal prin
bolovani mari îngrămădiţi la bază. Capă­
tul celălalt părea să fi fost cură tit în
- 21 -
parte de ramuri, aşa ca să lase un fel
de trecere prin frunzet. .
- Am să vă spun un lucru, domnilor,
începu Bergamain, schimbând ghemoto­
cul de tutun ce-l to t mesteca, dela o falcă
la alia. Un lucru care miră grozav pe un
vechi trapeur ca mine ...
Făcu o pauză, căd obişnuinţa cu sin­
gu r ătat e a codrului, îl cam desvăfase să-şi
gă se a s că vorbele cu uşurin ţă.
- Vedeţi, domnilor, copacul ăsta n'a
fost desrădăcinat de vfmt. Asia s'ar vedea . .

Pământul a r fi păstrat u rma copacului...

Larry î ncercă să râdă şi să facă să râ­
dă şi pe doctorul van Bernheim şi pe
profesorul Mariany care se apro;>iaseră.
- Bată-te norocu, moş Bergamain, dar
cine vrei să fi adus aci namila asta de
copac?
- Atâta pot să spun, că eu unul nu ...
- Băştinaşii poate, întrebă la rându-i
Mariany.
Bergamain iar mută ghelmotocul, chib­
zuind.
- Băştinaşi, d-le, deh„. dar ar fi tre­
buit ca la o sută, ca să mişte un aseme!lea
u riaş„.
Profesorul Mari any chicoti cât putu mai
batjocoritor şi adresându-se doctorului van
Bernheim :
- Pun rămăşag, scumpe confrate, că
te gândeşti să ne explici , ă isprava asta
trebue să fie datorită „uriaşilor roşii" ai
d-tale. Nu zău, de dah asta, se poate
zice că namilele astea au fost pline d e a ten-
- 22 -
ţi e pregătind pu n tea asta anume pentru
noi.
Bătrânul trapeur nu ş i descreţi fruntea
-

şi ridică mâna spre cer.

- Cine ştie, . domnule, spuse el grav.
Cine şt i e ?
„ Nu trebue să glumim nici­
odată cu misterele A mazonului-de-Sus ...

- 23 -
 CAPITOLUL 3.

După amiaza fu folosită aproape toată

la trecerea punţii arunn;1te peste pră p astie.
Căci, acolo unde un om liber p e mişcări
putea trece lesne, era p rimej dios să rişt i
p e salahorii încovoiaţi s u b povara baga­
j elor. Urmând sfaturile lui Bergamain, se
înj hebase de altfel dela un ţărm la altul,
cu aj utorul unei frânghii întinse, un fel
de p arapet.
Câţiva soldaţi trecură în u rma bătrâ­
nului trapeur, care se în �umetase să în­
cerce cel dintâi pentru a da inimă tova­
răşilor lui. Fură urm a ţi numaide<'ât de
şeful expe ditiei şi de pr •fesoru l Mariany
a cărui şchiopăhtre nu înleznea deloc tre­
cerea pe trunchiul lunecos pealoc .1ri. Doi
soldaţi rămaseră cu ceil alţi exploratori
ca să supravegheze hamalii şi să-i silească,
la nevoie.
Loshinamu trecuse îndrăzneţ şi sprinten,
dispreţuind aj utorul frânghiei-parapet şi
alergând cât putea de repede cu picioa­
rele lui goale care se lipeau p ar'că p e
scoarţa aspră. Acum sta pe un colţ de
- 24-
stâncă ce domina prăpasti a şi, cu c 1pul
între mâini gânde a.
Ce gânduri, ce taine se frământau în­
dărătul frunţii lui tinere, umbri tă de un
stufiş de păr creţ. M ss Winkinson era
impre ·ionată de atitudinea abă tută, des­
nădăj duită apro ape, a protejatului ei.
- Ce păcat, spuse e a ·pentru a suta
oară d-rul i Clergery, ce păcat că nu-l
pu tem pricepe pe Loshin amu ! D.rul, fata­
list, t. ăltă din umeri. Văz use atâ tea su­
ferinţi prin spitale, încât devenise filozof.
- Dar bme, doctore . . . vru ea s ă pro­
testeze .
Nişte st· igăte o întrerupseră. Unul din­
tre purtătorii de poveri - căci din pre­
cauţiune tre,·eau unul câte unul - dădu­
se o clipă drumul frânghiei şi această
miuută de slăbiciune f usese deajuns. Fas­
cinat de prăpastie, nu mui e r a acum de­
cât o massă inl'ormă, sdrobit de colţuril e
tăioase ale stâncilor şi tâdt de apele şu­
voiul ui.
Rachel î şi acoperi fa ţa.
- N'aşi mii îndrăzni nicio dată să trec,
murmură ea atât de încet încât nimeni
nu putu s'o audă.
Fu ne voie s ă se întrebuinţeze forţa
pentru a sili pe salahori să nia trasbor­
dart>a bagajelor căci moartea tovarăşului
lor îi impresionase cumplit. 1n�r ârşit se
lăsară convinşi.
- E rândul nostru acum, spuse Larry.
Şi întorcându-se spre tânăra lui tova­
răşă o întrebă, cu o tandre ţă bruscă şi
neprevăzută în voce :
- Miss Winkinson.„ n'are să-ţi fie frică ?
- 25 -
 Tânăra fată avusese timpul să-şi domi­
ne slăbiciunea. Scutură capul în semn
negativ. Şi emoţionată şi iritată totdeodată
de solicitudine a adversarului său de ieri,
răspunse sfidă toare.
- Voi trece cea dintâi, old boy„.
Şi po trivindu-şi puşca pe umăr, apucă
cu o mână care nu tremura, frânghia ce
�ervea de para pet.
De desubt, torentul îşi cânta melo dia
într'un ritm monoton şi înfricoşător.
Primii pa şi deasupra unei pr:>păstii
sunt de o uşurin'ă surprinzăto are. Se pare
că prirnej dia , la înceJJ tul ei, are viclenii
pisiceşti. Zâmbitoare, Rachel înainta pe
trunchiul ar(arului, asigurându-şi cu pre­
cauţiune fiecare pHs. Deodată, mâna ei
se încleştă pe frânghie. La treizeci de pi­
cioa, e sub ea, s puma clocotea licărind în
lumină. Tânăra fată scoase un strigăt de
groază. La strigă tul ei o voce răspunse :
- Dar u să cadă„.
Şi Larry Gra nt se repezi fără ca să-i
pese de primej dia ce-l pândea şi pe el.
Dar un altul i-o luase înainte. In trei
salturi, părăsin du-şi poziţi a îngândurată
şi abătută, Loshinan u alerg 1se spre tâ­
năra fată, dej a aplecată spre a bisul a tră­
gă tor. S'o apuct· pe Miss Winkinson, s'o
ridice în braţe şi s'o tra nsporte până la
mal cu acea agilitate de panteră care-l
caracteriz a, fu pentru tânărnl chestie de
o clipă.
Lo„hinamu îşi depuse povara preţioasă
pe ia1 b a as ră şi se trase deoparte. Faţa
lui, luminată o clipă de sforţt1re îşi re­
luă expresia semeaţă şi nepăsătoare.
- 26-
 Cu riscul de a cădea, Larry s trăbătuse
şi el podul din câteva salturi. ·

- N'ai nimic? întrebă el cu o spaimă

invol untară în voce, aplecându-ce spre
tânăra fată.
Aceasta, foarte pali dă, îşi trecu cu în­
frigurare mâna pe fruntea muiată de o
sudoare rece.
- Mulţumesc, Larry, murmură ea.
Pentru întâia oară îi spunea tânărului
pe nume.
- Rachel, începu el. încuraj at.
Dar îndată, tinerei fete îi păru rău de
uitare a şi de sl ăbiciunea ei de-o clipă.
Privirea ei căzând asupra lui Loshinamu,
ea se ridică şi se îndreptă spre indigen.
cu mâna întinsă:
- Mulţumesc, Loshinamu, tu mi-ai sal­
vat viaţa!
Loshinamu îşi încrucişă b raţele pe piept
şi se înclină cu mul t ă nobleţe în faţa ti­
nerei fete, a poi privirea lui se ridică spre
cer c u o expresie de nesfârşită <lesnădej de .
•
• •

Cred, domnule, că este absolută nevoie

să supraveghiăm deaproape pe salahorii
noştri„.
Bergamain se apropiase . de doctorul
Van Bernheim şi-i şoptea acestea la ureche.
. Readus brutal la realităţile vieţii, sa-:
vantul Il1ăsură cu privi;rea pe . bă_tr
_ ân. u l
vânător.
- De ce te temi?
Celalt şovăi 6 clipă:.
- De toate şi de nimic. Dar oamenii
- 27 -
noştri nu mai sunt acei aşi decâ.nd avem
cu noi pe blestema tul cela de „demon
roşu'.
Din ochi, B ergamai n arătă pe Loshi­
namu care mergea cu ochii pl eca ţi pe
urmele Hachelei.
Ei spun că ne poartă pi az ă rea, şi că
suntem pi er d u ţ i .. .
Van Bernheim nu se p u t u re ţi n e să nu
ridice din ume ri .
C a nişte i n d i geni s ă se lase impresio­
naţi de poveşti băbeşti, treacă- mearg ă ...
Dar el B erga m a m . . .
- Fle acuri toate astea, spuse el cam
supărat.
- Oamenii noştri mai spun că din pri­
cina lui Loshinamu a căzu t unul dintr'ai
lor în torent şi că şi Bob Wit1kinson era
cât p'aci să moară. Susţin că niciunul
din noi nu va scăpa blestemului, decât
doar prin fugă.
- Dar soldaţii?
- De ce se pot teme ? . . . de câteva puşti,
când lor de demon le e frică...
Van Bernhei m căzu pe g â ndu ri . Fără
de salahori, e x pedi ţia ar fi l i p sită de ma­
terial de provizii, de arme şi de mu niţ i i .
Asta însemn a c ă a r trebui s ă renunţe nu
numai la ţinta misiunii sal e, dar în săşi
via ţa explora torilor ar fi ame n inţ a tă .
Şeful „gigantiştihir" îşi dădu deodată
seama de greaua sa răspundere şi-şi dădu
cu amărăci une seamă şi de li ps a lui de
experienţă.
- Ce mă sfătueşti să fac? întrebă el,
aproape ou umilinţă, pe Bergamain.
Pecât părea, bătrânul vânător nutrise
-23-
 de mul t planul acesta, cac1, împotriva
obiceiului său, răspunse repede :
- N'aţi voi, domnule, să campăm p e
colţul cela stâncos, l a gura păduricii p e
care o vedeţi colea?
Arătă cu ţeava puştii spre un muncel
stâncos umbrit de un huceag des.
- Acolo, domnule. vom da două trei
zile de răgaz oamen ilor: calul odihnit nu
mai smuceşte din hulube. Apoi ne vom
p utea relua drumul în condiţii mai bune.
Doctorul Bernheim mai şovăia încă.
- Ajungem ac.1lo peste o oră, stărui
Bergamain, încre dinţat că diplomaţi a lui
va avea câ ş tig de cauză I
In realitate, trecură mai mul t de trei
ore p ână ce aj unseră la locul de haltă.
Poate doar Rachel observase oarecare
agitaţie la Loshinamu când caravana îşi
schimbase direcţia. Tânăra fată nu ştia
dacă trebuie să se b u cure sau să se în­
grij oreze, căci dela chestia cu podul, un
insii:;ct tainic ii spunea că pe măsură ce
se apr,,piau de mister primej dia necu·
noscută cre�tea în proporţii considerabile.
ln momentul opririi, se iscă o ceartă între
doctorul van Bernheim şi profesorul Ma­
riany. Primul, urmând sfatul lui Berga­
main, voia să s e aşeze p e teren desco­
perit, pentruca tn chipul acesta să poală
supraveghia cu uşurinţă manevrele neli-.
niştitoare ale salahorilor. Leade rul „anti�
gigantiştilor" voia, dimpotrivă, să se a<;e­
ze chiar în pă d uri ce ca să profite de
umbră şi de răcoare.
Un eveniment subit puse capă t discuţii-
- :.e -
lor. Gâfâind de alergătură, Larry sosi în
faţa celor doi savanţi.
- O locuinţă ... îngână el.
lndată ciondănelile în ·etară făcând loc
întrebărilo r.
C urios incorigibil, pecând c eil a ' ţi se
opri,eră locului şi discutau, tânărul re­
porter nu 11u m ai că î n a i nta s e pân ă în
gura păd urii ci s e încumetase să facă şi
câţiva yarzi sub copacii cei tineri. Acolo
văz u se:
- O c o l ib ă ... mai bine zis o casă, o
coşcogea casă . . .
Avea aerul că nu prea ştie nici el bine
ce era.
- D ar locuitori ? întrebă profesorul
Mar any ca să puie puţină ordine în ideile
tâ nărului.
- N'am văzut p e nimeni... Dealtmi n­
teri am bătut în retragere, cât am putut
mai repede.
Ceilalţi membri ai expediţiei se ap ro­
piaseră.
- Cel mai bun lucru ar fi să n e ducem
să vedem, declară hotărîtă Miss Winkinson.
- Vă însoţesc şi eu, spuse Clergery,
care tocmai sosise .
Toţi erau turburaţi la gândul că p oate
aveau însfârşit să ştie ; că realitatea va
tranşa într'o clip ă· o chestiune pe care
luni întregi de polemici nu putuseră . de�
cât. s'o înveninezP. Erau cuprinşi cu toţii
în . mom�ntul acesta de• un .entuziasm plin
de n eastâmp ăr. . .: . . ·
.

. Singur Bergamain făcu notă discordantă.

- Fiţi prudenţi, îi sfă t ui el şi împreună
cu soldaţii· luă îndată măsurile necesare
- 30 -
pentru menţinerea o rdinei caravanei, ori
ce s'ar întâmpla.
Cu degetul pe trăg a ciu l Remingto nu l ui,
L a r ry Grant şi C lergery deschideau calea.
Apoi venea Rachel, escortată mereu de
Loshinamu. Cu prilej ul acesta, tânăra fată
observă că pentru întâia oară prote ja tul
ei îşi rel uase bâta lui cea gro a să de
„lemn de fier" c are - i servise să se apere
împotriva jaguarului .
La o distanţă oarecare veneau cei doi
savanţi, şi ceva mai departe, înapoia lor,
Silver.
- Uite colo , şopti Larry.

Cu precauţiune, C le rgery dădu deoparte

p erdeaua de frunziş. Prin tre ferigele ar­
borescente se ză rea un fel de l uminiş,
văd t desp ăd u ri t de mână omenească .
Clergery mai făcu cfiţiva pa şi , c u în­
doită p rev e dere. In fiecare cl ip ă ii pân­
dea suliţa vreunui md gen, sau mica
săgeată otrăvită repezită <li n vreo S<•rba­
can ă şi a cărei înţepătură iartă to t atât
de putin ca muşcă t u ra ceiei mai temute
reptile a Amazonului.
- La dreapta, mai spre d r eap ta, şopti
La rry.
Clergny se aplecase ceva mai mult
poate d ecât ar fi fost p rudent, dincolo
d e perdeaua de fru nze, şi deodată o tre­
să itură îl scutur ă din creştet până'n tălpi.
Lumini şul avea oare um forma unei p e re.
La extremitatea subţi.1tă, dominând un
spaţiu descoperi t , zări acum coliba pe
care tânărul reporter o descoperise a­
dineau d.
Structura primitivă a colibei, silueta ei
- 31 -
 de con ovoid amintea adăposlurile pe
care indigenii cei mai primitivi �i Ama­
zonului au obiceiul să le clădească în
satele lor, la confluenţa arroyos-urilor.
Dar un amănunt izbi numaidecât pe
Clergery. amănunt halucinant care, în
orice al tă împrejurare. l-ar fi făcut să se
îndoia scă dacă c în toate minţile. Coliba
aceasta semă na cu toate cele,alte pe care
le văzuse până acum, dar s'ar fi putut
spune că fiecare dimensiune a fost înmul­
ţită de câteva ori. Vârful acoperişului ar
fi întrecut cu uşurinţă podeaua unui al
doilea etaj.
Un „buss" din New-York ar fi intrat
fără greutate ca într'un garaj prin uşa
deschisă .
- Giganţii... murmură el cu glas înă­
buşit.
- Giganţii !... repetă ca un ecou, o voce
la urechea lui.
Era doctorul van Bernheim care-i aj un­
.sese şi care se mira la rândul lui de di­
mensiunile gigantice ale locuinţelor p e
care l e vedea.
- Giganţi, haha ... l ă tră îndată o voce
chico itoare, giganţi, haha..•

Profesorul Mariany îşi bătea j oc de

semnele disperate de prudenţă pe care le
tot înmulţea Larry Grant.
- Giganţi. .. da' unde mă rog dumnea­
voastră îi vedeţi pe faimoşii ceia de
giganţi?
Ce-i drept, - şi din fericire, dealtmin­
teri, - nicio urmă de sufl are omenească
nu se manifesta în luminiş şi chiar şi
- J2 -
coliba însăşi p ărea p ărăsită de câ tăva
vreme.
- Dar însfârşit, scumpe coleg, nu poti
totuşi nega.„
- Să neg ce ? C rezi oare că ai stabilit
ceva, pentrucă ai descoperit o termitieră
de p roporţii - considerabile, nici vorbă,
dar care ...
- A pro piaţi-vă, strigă d e depar'e Larry,
care, în to' ărăşia docto ru ui Clergery,
înaintase cu ca rabina în mâini p â nă
ap ro;ip e de pragul 1�• libei
Acum, se deosebiau mii hine amănun­
tele c;ă dirii. Cuv â n tul cl ădire nu e ra
exagerat spre a se denumi, ac st fel de
cu polă ovoidă a cărei înălţime trecea de
optsp rezece p i cioare. Mouel ul era grosol an.
- Crăci li pite cu Jut, consta1ă tână rul
report e r al lui Daily Times,
Pervazul uşii - avea singur mai mult
de nouă picio a re în .(ţ1me - era susţin u t
d e trunchiuri prost ciopl ite. Lângă des• hi­
zătura aceasta enormă, albii si mţeau
im 1resi a alarmantă a unor pitici ca re ar
vizita vreunul din marile noastre oraşe
moderne.
- Asta-i o locuin' ă a giganţilor mei,
exclamă triumfă tor profesorul Bernheim.
- D a r cine-ţi spune că nu suntem pur
şi simplu în faţa unui templ u construit
de nişte o 1meni ca ăsta de colo.
Cu dispre ţ arătă spre Loshinamu care
se ţinea deopa te.
- .. .In onoarea vreunei divinităţi si\1-
bat ce. By God/ Dacă Christmas Cathe­
drale din New· York îşi _înalţă clopotnitele
până .la o sută douăzeci de yarzi lnăl-
- 33- 3
ţime, nu putem conchide de aci că New­
Yorkezi i sunt nişte uri aşi.
- Dar, protestă Cle gery, vedeţi bine
că coliba aceasta nu c · >Dţine niciunul din
idolii aceia mai mul t sau mai puţin gro­
solan ciopliţi, care ar treb u i să se găseas­
că de obicei într'un templ u barbar.
Profesorul Mari any cl ipi un moment
•
dar apoi î n dată î n tâmpi n ă :
- Şi mai vezi pa rcă al tceva, întrebă
el, vreo uncaltlt c asniclt ? Cana , bunăoară,
d n ca re bea uriaşul, }Jcui tor al acestui
imobi l ?
- D-ta ai spune atunci că e o bai e,
încercă să g l u mească Larry Grant care
se temea ca încordarea u l timului schimb
de vorbe să nu s t â rnească vreo ct>artă.
La această glumă, un zâmbet slab pluti
o clipă pe buzele doctorului van Bern­
heim. Clergery profită de momentul a­
ce,.,ta ca să dea altă întorsătură conver­
sat ' ei.
--- t �red, propuse el, că am putea întin­
de 1abăra aici, am avea totdeodată şi
avantaj ul umbrei ...
- Şi posibil ita tea, mulţumi tă l umini­
il1lui, !;ă avem necontenit sub ochi p e
sat . horii noştrii.
· - Am put a deasemeni în caz de pri­
mej die, să ne apă ră m în condiţii bune,
.observă Mh s Winkinson, care nu părăsea
din ochi faţa întunecată a lui LOsh 1 namu.
. In cli pa ac. asta . hiar văzură pe unul
din sol daţii escortei venind în fugă • .

- .Sah i horii : DU vor să intre în pădure,

· �v
s�
e
st:â9:::J11�� � � l�
t ţi . j urul 'lui.
- 34 -
 - Missie Bergamain cere ca ceilalţi
Missie să vie numaidecât
Intr'o clipită, exploratotii îşi dădură
seama de gravitatea situaţiei, şi luându-şi
fiecare Remingtonul, se repeziră în ui­
recţia unde lăsa--eră pe salahori .
A b i a străbă tuseră câţiva yarzi că ş i
auziră duduind împuşcă turi.
- Mai repede I strigă Larry Grant care
alerga cu câ ţiva paşi înaintea tova răşi­
lor :.ăi .
Se năpustiră cu. toţii p rin desiş, fără a
mai lua în seamă crăcile ca re l e biciu • au
feţele, sau s ,i i nii care l e sfâşiau hainele .
Detunăturile se auzeau acum tot m a i res­
firat ca ul timele pocnete ale unui fo ..: de
artificii gata să se stingă .
Mai răsunară două trei detună turi sur d e
a l e Coltului l ui B e rg a m a i n , a p o i , nimic,
o tăcere de moarte.
Tânărul reporter ieşi va l-vârtej din pă­
dure. In j urui lui Bergamain, doborît,
mai zăceau pe j os vreo zece sol d a ţi. Res­
tul erau ascunşi i a r unii o lua�eră l a
fug <i c u salahorii ale căror siluete se
ghiceau alergân d nebuneşte prin bălăriile
înal te ce tapisau ci ma.
Larry Grant duse Remingtonul la ochi.
Devale, un om se n ă rui, dar ceilal ţi erau
dej a în afară de bătaia p uştii.
Larry Grant se apropiă îndată de tova­
răşi i săi care se ap ecase ră asupra bătrâ­
nului vânător. Cu degete ' e lui d bace,
doctorul van Bernheim îi dăduse deop arte
cămaşa de pânză grosolană, descoperind
pieptul tatuat al lui Bergamain. Sângele
- J5 -
H curgea încet dintr'o rană m • nusculă
rot un d ă , drept d e a u pra ţ â ţe i stângi.
- Nicio sp e r an ţă , murm ură practicianul.
lntr'a devăr, ră ni 1 ul horcăia. O s p u m ă
roşi a t e c ă se ivise în co ţ u ri l e gurii. Deo­
da tă scă pând, înt r'o u l timă tresări re de
energie, din m â i n i l e celor care-l s u -. ţi n eau ,
b ă trâ nul se ridică în c a pu l oase : o r şi cu
bra ţele în tinse s pre Lo!-> h i n amu care, ne­
p ă s ă tor, contem p l a scen a :
- D e mo n u l roşu, s t rigă el, c u glas în-
sp ă i mâ n t a t, d e m o n u l r o şu „ .
Un s ughi ţ îl scutură tot.
- D e mon u l „

Ca un trunchi tăiat de secure se năzui

d e oda tă ; fără de viaţă.
- Vino, b i ata mea mi c u ţ ă „.
Bini ş fl r, Larry Grant târî d u p ă el pe
Miss Winkinson d e p a r te d e spec taco u l
acesta prea de tot impresionant. D eo d at ă ,
tânăra fată, nemai fiin d în stare s ă se
mai s t ă pân e as c ă izbucni în hohote de p i âns
co nvulsiv.
- Larry, mu rmu ră ea, Larry, când mă
gân de s c că numai eu sunt p ricina tuturor
celor îu tâmpl a te,
- P ricina ? Cum asta ?„.
- N u sunt e u aceea c are l-a salvat pe
Loshinamu?„. De când e cu noi, e xp e di ţi a
dă din nenorocire în nenoro c i re„.
Ş i între două sughi turi de plâns, tână ra
fată adăugă :
- Ai auz i t ce-a spus Be rg amai n ?„. Flă­
căul ăsta e dL'monul, demonul roşu al
Amazonului...
Larry Grant îşi l inişti cu gingăşie tova­
răşa c um console?.i u n cop i l care s'a lovit
- 36 -
de o mobil ă. Curând v ă z u p e R n ch 1 1 cev a
mai calmă. Deal tminteri chestiuni grabnice
îi rea d useră l a rea l itate.
Ce-o s ă ne facem ? întrebă î ns fârs' i t
Miss Winkinson.
In acelaş moment, supr a v i e ţ u i t o r i i
e x p ediţ i ei îşi puneau a c ee a şi înt r ebare.
Un fel de p ace se lăsase î n t r e adv. r sa 1 ii
cei m ai învierşunaţi din aj un. Acum n u
se mai punea chesti unea e x i ste n ţ e i mai
mult sau mai puţi n p roblematică a uria­
şilor roşii ci d e salvat e x is t enţa însăşi a
e xplora tarilor.
Mul ţumită j ert fei l ui B e rgama i n şi a
s o l d a ţ i lor săi, o parte din a rme şi p rovizii

fu sese sal 1 a l ă de lăc o m i a s . 1 l a h o ri l o r. In

urma s f a tu l u i lui C l e rg P ry fu hotărâ i îna­
inte de toate să se tran s p o rte ace,te mo­
deste resurse p â n ă l a c a h a n a misterioasă,
unde vor fi cel puţin l a adăpos t de intem­
p erii şi de prădă ciuni l e fiardor.
- Apoi vom mai ved e a . . .

- 37 -
 C A P ITOLUL 4

P rimele impresii ale lui Miss Rachel

Winkinson, câ n d îşi reveni în fire fură
totdeodată dureroase şi încălcite. Amintiri
neguroase din copilărie, un Crăciun cu
whisky şi şampa n i e califormană. Apoi îşi
aminti cu o p reciziune îngrozitoare de
lovi tură de bastt 1n de cauciuc pe craniu
pe care i-o acordase cu generozitate un
policeman p ecând e a t ăcea un reportaj
referitor la Marşul Foamei, al şomerilor,
spre Casa · Albă.
Şi o clipă, mintea i se întunecă din
nou.
La trezire, tinerei fete îi răsări în amin­
tire bivoac&l din colib:'i imen s ă : Adormise
ca şi tovarăşii ei pecând s i ngurul soldat
care s u pravieţuise, p r e 1 u a s e paza, deşi
sdrobit de oboselile zilei. Ca de un , oşmar,
îşi amintea de nişte oameni de o î u ălţime
uriaşă, care apăruseră brusc din umbră.
O mână enorm ă se abătuse pe obrazul e i ,
mascându-i dintr'o sing ură lovitură, înă­
buşindu-i strigăte l e de gro ază„.
- Fantezie toate astea ! „ .
- 38 -
 Rachel Winkinson avu u n râs aspru
pe care ecoul îl rep ercută ciudat.
Sunetul propriei sa l e voci smulse pe tână­
ra fal ă din toropea ' ă. Se ridică p e j umătate,
căscând ochii în întuneric.
- Ce mai v i s ! Ar trebui să-l p ovestesc
drag 1 lui meu prieh n Larry, murmură ea
ca să-şi dea curaj . Dar l a ce bun să tre­
mur ?
Sub mâinile ei cu d egetele crispa te,
Rachel simţi p e j os aceeaşi podea de lut
b ă tut ca şi în coliba în care a dormise.
Totuşi, nevoia de a respira aerul eurat
al nopţii, o împingea afară. Bâj băind,
încercă să se orienteze şi, foarte încet, ca
să n u-şi treze ască tovarăşii, c 1 re adormi­
seră ca şi ea pe pământ. fă cu câţiva p aşi
cu băgare de seamă . Mâna ei şovăitoare
dă du de un p erete.
Merse. D ar nu da de uşe. Un de să f1 e
uşa ?
Fata făcu o sforţare violentă de a se
stăpâni. Nu era un vis, un vis absurd care
continua. Mai încet încă, punând mâinile
una după alta, îşi reînce p u rondul des­
curaj ator. Iar şi i a r lutul aspru, Apoi
s1 nzaţia se schimbă deodată. Sim ţi ceva
aspru sub degetel e ei, ca nişte scânduri
nerândeluite. D eodată, t ânăra fată înţelese
şi scoase un strigăt. Tablia asta nu exis­
ht se în aj un, a cum erau închişi, prizonieri !
In disperarea ei un geamăt îi scăpă din
nou. Chemă fără voie :
- Larry I Larry !
D i n sânul nopţii, o voce slabă, atât de
slabă încât părea depărtată, răspunse. Şi
murmurul acesta fu pentru Miss Winkin­
- 39 -
son ca o lumin ă de far pen t r u un v a s
care pl u t eşte o rbeşte p rin ceaţă deasă.
- La rry ! Lar• y ! . . . chemă e a d n nou.
Ş i că l ă 1 1 z i nd u - se d u p ă gemete se împ l e­
tici însfâ rşit de u 1 trup întins deacurme-
zişul d r u mu l u i c i .
- Larry, d- t a eşti. . . ?
- Rachel ? God b l ess yo u ! . . . su nt legat
mai b i ne dccf1 l cel mai bine leg a t salam
de New-Xo rk.
Tâ n r1ra fat ă îşi plimb ă mâinile pe
t ru p ul. pe fata p r i e tenului re ăsit însfâr­
şi t ş 1 o el p ă se crezu salvdlă, pentrucă
11 U mai era � i ngură.
- Rachel, m u rmură tânărul reporter.
Scotoceşte p rin buzunarul ves!Pi mel e şi
v e zi dacă blest0 maţii aceea care ne-au
făcut p rizonieri, mi- a u lăsat bric e agul .
Şovăind, tână ra f a t ă pipăi piep tul to­
varăşului său. D ă du de b r ic e ag . 11 deschise.
- Incea rcă, Rachel, de-mi taie legă­
turile.
In întuneric, Miss vVinkinson bâj bâi,
căutând cu dege tele ei frânghia de fibre
aspre ca s'o taie.
- Binişo r !... gemu Larry, care, cu toa t ă
stăpânirea de sine n u se p u tu reţine să
n u t resa i te brusc.
Tânăra fată înţel ese că-i făcuse rău
tovarăşu ui ei.
- f artă-mă ! îngâ n ă ea.
- N u-i nimic, u rmează „ .
Tremurând, e a i:eîncep u să t aie l a în­
tâmpl are.
- Foarte bine acum, spuse deo dată
La:rry Grant. .
. . L.�g�tur_ile ca.• e-i reţineau i;nâi�He I.a
.- 40 _ -
 spate cedaseră deodată şi acum voia să
continue sing u r :
- Acum dă-mi mie cuţitul c a să-mi
libe rez şi picioarele.
O clipă, în întuneric, se auzi hârşâitul
lamei. Apoi, Larry Grant se ridi c ă di ntr'o
da • ă îşi trosni încheeturile şi se mişc ă o
cli p ă p e loc c a să-şi restabilească ci rc u­
laţia sângelu i în membrele lui amorţite.
- Dumnezeu fie l ă u da t, sp use el deo­
dată. M i s'a l ăsat şi bricheta.
O l u mi i i ă slabă ţâşni în mâna întinsă
a reporterului lui Daily Times.
La p rima vedere, nimic nu deosebia
cel ula în care se aflau acum de coliba
în c a re adormiseră, nimic decât uşa care-i
despărţea de l umea de afară, a dică de
liberta te.
Ne p re a având benzinrt, fl a c ii r a briche­
tei pălpăia şi fumega. l ncrc d i n tând u-şi
fira vul lum n ă tor l u i Miss Wi n k m on,
Larry Grant se îndreptă spre tru p u rile
to varăşilor săi, care e rau în tinşi pe p ă­
mânt c a n i şte saci la râ n d. Şi în torcâ ndu-i
unul după altul recunoscu p c doctorii
vim Bernheim şi C l e rgcry. P rofeso rul
Ma ria n y z ăcea ghemuit în col ţul l ui, iar
nu d e p a rte de el gra sul Silver p ărea, aşa
legat c um era, o p asăre p regătită pentru
frigare.
Numai sol datul supravieţuitor lipsea
dela apel. Santinela lor fusese-se fără 'n­
doial ă asasinat ă de răpi torii în mâna că­
rora încă puseră membrii expedi ţiei.
Dân du-l e tot fel ul d --' îngrij iri, miss
Winkinson şi L · 1 rry isbutiră să readucă
în sim ;iri p e tovurăşii şi prietenii lor.
- 41 -
C ern â n d , bomb ănin d , blestemân d fi ecare
întâmpina trista lor soa . tă în felul său
deosebit.
- Mi-e foame, murmură deodată fără
să vrea miss Winki ns1 1n.
Şi acest si mplu cuvânt, mărtu risire a
slă b i ciunii omene ş t i, avu darul să re::1 d u­
că pe nenoroci ţ i i tovarăşi la L ribilele
p robleme ale cli p ei.
- Unde suntem ? ...
- C e ne facem acum ?
Exclama ţiile se încruc şau pline de ne­
dume ri re. Asupra unui singur p unct erau
toţi l ămuriţ i : erau prizonierieri. . .
- Am fost surp rinşi şi ră piţi în timpul
somnului d t· un trib sălbatic, îşi dădu cu
p ărerea Clerge r y.
- D umnezeule m a re ! gemu Silver, poate
vreun trib care-şi mănâncă p dzon 1 t rii I
C a mai g ras din toţi, se simţea cel dintâi
ameni n ţat.
- In orice caz o să ne vin dem scum p
viaţa, rosti c u o voce dârz ă miss Win­
kinson.
- Cum o să ne apără m ? C a a rme, nu
avem decăt briceagul meu, spu<;e Larry
Grant silin du- se să facă haz de necaz.
Din umbră, răsună deodată râsul amar
al fetei :
- Răpitorii noştri ne-au luat tot ce
ne-ar fi putut servi ca să n e a p aram,
dar nu s'au gândit la browningul ce-l am
ascuns în buzunarul p antalonului met„
- Un revolver ?
Ultimele licăriri ale brichetei tânărului
reporter fură fo l osite la verificarea auto­
maticul ui, dacă e ra bine încărcat : nouă
- 42 -
cartuşe în cutia lui şi unul în ţeavă. In­
dată făcură un plan pe care nu m ai des­
n ădej dea îl pu 1 e a insufla disp eraţilor :
când li -.. e va aduce mâncarea „
Aci, Silver scoase un oftat pecând
noaptea îi ascundea schimon oselile sufe­
rinţii.. .
„.Căci desigur c ă li se va aduce de
mâncare, p rizonierii se vor n ă p usti asupra
sălbaticului. Apoi, p rofitân d de uşa des­
chisă, vor lua-o l a sănătm i sa şi „.cu atâ t
m a i rău pentru cei ce li se vor pune în
cale.
P h n simplu, cop lăro.;; , c a re n'avea una
la mie şanse de iz bân d ă I n i ni ma căruia
vi bra totuşi act> a spera nţă de nestă p ânit
care nu cedează nic . odată în sufletul
uman
- Cât e ceasu l . . . Larry, întrebă Miss
Winkinson cu v oce slabă.
Flacăra h • i che t e 1 s f â â i.
- Ora şapte, r ă sp unse tânărul cu des­
curaj are.
l n întunericul desăvârşit care domnea
în temni ţă, nu se p utea nid măcar şti
d acă e zi sau noapte.
Un val de tristeţe trecu p este sufletele
prizonieri l or. Doar vocea lui Sil ver ghe­
muit în colţul lui, evoca aiurând cu voce
tare menu-ul unui osp ă ţ p antagruelic.
- Să ieşim d e aici, d a, să ieşim, gemu
deodată doctorul Clergery, l a limita p u­
terilor.
Intr' adevăr, în împrej urările acestea
tragice filozofia lui obişnuită î l p ără sea.
Larry G rant era întins l ângă perete,
lângă Miss Winkinson. I n sinea lui tână-
- 43 .......
 rul era dezolat că nu putea uşura su fe­
rinţe l e t 1varăşei sale. Deodată simti că i
.se s t recura în tre degete u n obi ct rece
p e care-l pipăi o cli p ă . Era b rowningul.
- D a . s puse el cu voce surdă, şi cu
atât mai rău pentru p rim u l c a re va i n tra.
Totuşi minutel e î n ce p u ră să se scu rgă
din nou cu o î ncetineal ă dcsnii dăj d ui ­
toa re. P r izoni e rii s'ar fi putut crede în­
mormân t a ţi 1 1 o sută d e yarzi sub o ă­
mâ n t, d i ci zidul gros de chirpici nu lăsa
să păt r un d ă niciun 1 gomot până la ei.
- M i-e sete, murmură Rachel, zvârco­
lindu-se p e cul c u şul ei.
Şi lângerea aceasta H fă cu p e Larry
s ă se c ..i tremure până ' n străfun Jul fiin­
ţei lui.
- Au să mi-o pl ătească scump, mormăi
el, gândindu-se l a suferinţele tovarăşei
sale.
Jn acee aşi cl ipă, se auzi u n fel de
scrâşnet . de lunecare mai curâ n d, în d i­
recţi a unde se afl a uşa. In , fâ rşit, ven e a
cineva ... I nsti n ctiv, La rry s e r i dică pe j u­
mătate şi tr .1se piedica revolverul ui.
- Cu atât mai rău, .murm ură el, gata
să sară ca o fi ară.
D eod . tă uşa se dPschise, inundând în­
că perea de l umină. O uşă imensă al e
c ă rei dimensiuni n u se p u tea comp a ra
decâ t cu ale co l ib i în care ado rmise ră
exploratorii. Ia faţa aces tei l umini neaş­
tep tate, ochii prizonierilor clipiră timp de
c â teva secunde.
Oar îndată l umina fu vo alată de ceva
eno rm, de o m a t ahală ciudată, o n a m il ă
mişcătoare. Şi p e ecranu l de lumină se
- 44 -
desenă o s i l u e t ă . Era o s i l u e tă umană,
cel pu ţin a t â t pe câ t se p u t ea j u dec a,
deşi c el care vene a avea de c e l p u ţ i n de
două ori înăl imea u n ui i n divi d normal...
Cu tot cura j ul l u i , La rry se trase în­
dără t ca ş i c eil al ţi, pâ n ă ' n fu u d ul col i bei.
O mână p e car e razel e te p u t e a u face
să crezi că e ci o p li t ă în bronz. împinse
sp re p ri z on i eri un ci ubăr mare ump l ut
c u un fel de f i e r t u r ă aburitoare. Ap ii,
m â n a se re trase, înch i z ându-şi pumnul
enorm, şi uşa se închise la l oc. O cl i pă ,
prizonierii ş i - a r fi p u tut î n chipui că fu­
sese 1 ă j o c u l unuia <lin acele mi ra ii în­
gro z i to a r e pe c a re l e p ro d u c e foamea şi
setea. Dar de o da t ii izb ucni u n râs trium­
fător :
- Ei b ; ne, profesore l\f aria n y , e ş ti acum
mul ţ umi t ? Eşti convins ? . . . Ai văzut s a u
n u u n u riaş de a st ă d a t ă ?
Era doctorul van Bernhcim. Bătrâ r ul
era turbu rat că-şi vedea însfâ rşit realiza­
te t e or i i le pe care le a p ă rase cu căldură
l u n i d e l:l r â n d ul . P a rcă-ş i p i e rduse m i u ţi . e.
Ş i în triumful s ă u , ren u n ţâ 1 1 d la orice
gene ro dta te, potopea p e a d vers uul său
cu valul vo rbelo r :
- Destul am fost combă tut, excl a m ă
el , fericit că-şi poate vă rs a tot n ă duful
p e n tru toate afronturile p e care le în r âm­
pi na s e în fo , u rile ştiinţifice ale celor
două lumi. Acum e randul meu i- ă râd,
e rân du i meu să dep u n în faţa academii­
lor r l:l por t uri amă n u nţite p e c a re , d - ta ,
sc u mp ul meu co 1 eg. - se î n c l i n ă ironic
în faţa p rofesorului M ari a n y , - „.vei fi
- 45 -
p r imul care să l e certifici ca perfect
exacte.
- Inainte de a vă gân di la glorie şi l a
a cademii, i n tervl ni c u brutali t ate L rry
Grant, ar fi b i ne de desco p e • it un mij loc
pra ctic cum să ieşim din ca pcana asta,
unde riscăm s ă putrezim p â n ă la sfâ rşitul
veac u ri! 1 1 ·.
O mână se lăsă blaj i n pe braţul tână·
rul ui.
- Eş t i înfu riat, L a rry„ . O are pen trucă
am avut dre ptat1 împotriva d- ale apă­
râ d li-za „gi �ant ştiior" ? într . bă drăgă­
st<1asă miss Winkmson.
R1 porterul l ui Dai ly Tim es îşi muşcă
buz le.
- Nu, M iss Rachel, răspunse el cu
ac · eaşi intonaţie. Sunt gata oricând vei
vo i d-ta să recunosc că n'am avut drep­
ta te. D H r mărt urise:;; t e c ă situaţia noastră
nu e strălucită ...
l ş 1 scăzu vocea : - Şi mai cu seamă,
nu ştiu dece, sunt îngrij a t d e d-ta .„ fo arte
îngrij at.„
Se auzi un fel de lăpăit din colţul tem­
niţei : - V ă asigur că cio 1 ba as t a este
cât se poate de su p orta b i lă, bolborosi
S1lver cu gura plină, cu faţa a plecată
peste c ubărul adus de uriaşul roşu.
Nu aveau nici linguri, nici strachini,
dar fo <i mea care încl eşta măruntaiele
tuturor, îi făcu să uite de aceste unel t e
d e confo rt Timp d e câteva clipe n u s e
auziră decât buze lăp ăind sau mă sele
mesh când de zor.
- Ore 1, „ . diagnostică Clergery, care-şi
regăsise .seninătatea. Cât despre carne,
- 46 -
p arc' C' ă ar fi de berbec, dar de j u rat nu
pot să j ur ...
- D e bivol mai degrabă . . . fu de p ă rere
Larry Grant, muşcân d cu pofta vârstii
sale.
- In orice caz „bunii n oştri uriaşi"
p a r să n'aibă de gând să ne l ase · ă mu­
rim de foame, gâfâi Sil ver îmbuibat, l ă­
sându-se însfârşi t într'o rână ca să mistuie .
- .. B unii noştri uriaşi... hm ... om ve­
dea dacă nu sunt nişte căpcă uni care ne
dau de mâ 1 1 care ca să ne prep are mai
bine p entru os : > ăţul l or, îl tac 1 in ă p e
Silver repo terul, devenit iar m ucalit
dup ăce-şi potolise foame a.
D u p ă cât e v a minute însă. conversaţi a
căzu dela . sine ; fiecare lu git iar în colţul
lui p ăre a a aştepta n u ştiu ce eveniment
care putea să vie să-i schimbe c u rsul
exi..,ten ţei. O ntâ m p lare sau o a tracţie
involuntară făcu pe mi s Winkinson şi
pe La rry Grant să se găsească iar unul
lângă al tul.
- Şti l a ce mă gân t csc, î n trebă cu j u­
mă tate gl as fata
Reporterul se plecă spre ea ca s'audă
mai bine.
- Mă'ntreb, şopti ea, dacă Loshinamu
o fi avut aceeaşi soartă c a soldatul care
ne rămăsese credincios. Mă tem să nu fi
fost asasinat şi nenorocitul a t:esta.
E a oftă I- Bietul Loshina m u !... Când
m ă gândesc că l a u n momi·nt fusesem
atât d , ' s tu pizi să ne închip uim că acest
„de 1 1 1 on roşu ' era cauz a t uturor necazu­
rilor noastre.
...... 47 -
 Larry î nc P r c a s'o liniştească :
- Văzuşi uri aşul nos tru de adineaurij.
are şi el c o rp ul arămi u ş i e p robabil de
aeet' a ş 1 rasă cu p r otej atu l d-tale. Po a t e
că răpitorii noştri l-au cruţat pe el. . .

- -&a -
 CAPITOLUL 5

Şase uria şi cu bâte mari escortau pe

p r izonieri. Era îo tâiul lor d um p rin ora '•
dacă se poate n mi astfel o îngrămădire
de clă dir i ţ răneşti. In or1 ct! alt loc, ai fi
vorbit de sate, de săl hat ci, dar a ci, mă­
rimea giganti ă a cabanelor le dădea cu
totul al tă înfă ţişare decâ t cea a locuinţe­
lor obişn uite ale ţă r m u renilor Amazonului.
La trecerea exploratot'1 lor, - nişte pi­
tici cu feţe albe, îşi ziceau de<>igu r ciudaţii
p rivi tori, - se î ngrămădeau în numă r
dt' stul de mare nişte făpturi cu tru puri
de namile, la fel la sta t u ră cu cel care
l e � duse mânca re în p rima zi, � i l a fel
cu paznicii care-i esco . tau acum.
- I ţi scrân teşti gâ tul ca să te uiţi să
le vezi faţa, sp use Larry gl umeţ.
Ceeace te isbea î . 1 deoseb i la ei era
expresia animalică a feţelor lor. Bărba ţ i i,
- u ' iaşi, - purtau nişte şo rţu •i scurte
ca re le l ăsau l i be r pie p t u l p a ros ca de
g· 1rilă, şi braţele la care ie eau în r. lief
niş te muşchi f. 1 rmidabili. Femt ile, sau
cel puţin se putea p resupune că erau
nişte femei, erau învestmântate în nişte
- 49 - •
cămăşi albe cu poale lungi, de ai fi zis
câ s i m t croite din nişte p ânze de co i abie
d 1 p e c targul cel mare.
Doctorul van Bernheim şi profesorul
Mari any discutau eu a p rinde 1 e. Dece, în­
tr'adevă r, n'ar fi făcu t-o, întrucât p aznicii
J or î1 H1sau să vorbească în voie. Silver
îşi sălta p â n t e cel · al a turi de Clergery,
devenit d e o d a t ă t ă n1 t câ n d observă că
u riaşi i aceştia p u rtau l a gâ t ac · c aşi cica­
t rice al b ic i o a s ă pe care maestrul s ă u şi
el o descoper seră la gâ t ul l ui Loshinamu.
- Vezi, stim b i le confrate dela Daily
Tim es, tachină zâmbi n d şt re n g ă re �te miss
Wi nkinson. că avusesem drepta te susţi­
nând împ otriva d-tale c ă gol iaţii roşii
există. Iacă, avem „ p l ă cere a" ... ă-i vedem . ..
Unde crezi că ne duc ? Şi-i arătă din
ochi p azm cii, a c ă i or p e l e uleioasă lucea
în soare ca arama l ustruită.
- Nu la locul de ex · c u ţie, o lin i şti
Larry. ln toate ţăril e, civilizate sau bar­
b a re. a a ceva se face cu tam-ta m de
tobe şi trâmbi ţe, cu po 1 r p ă şi c u alai în­
cerca el să râdă. Eu c red mai de grabă
că s U I 1 tem du �i la şef, vreun u rh 1 ş falnic
desigur, a că rui anatomi e şi fiziologie vor
face bucuria şi gloria bunului nos tru
prieten doctorul van Bernheim.
- S ă dea D-zeu s ă fie tot atât de blaj in
ca ăştia care ne însoţesc, şopti fa ta cu
un fior , e nu.I putu ascund t> .
Mica tru pă i eşi d i n oraşul giga n ţilor
înconj urat de-o îng rădire de trunchiuri
în tregi de un d iame t ru �i de o mărime
care aminteau cop a ul p un te depe pră ­
p astie. L a o arecare dep ărtare de oraş, pe
- 50 --
o stâncă , s e î n ălţa, ca un fel de cdă ţuie
::. ntică, o casă cl ă di tă euro p 1 n eşte, dar
a v â n d nişte z i duri î n c o n j u r ă toa r e p este
m ă s u ră de înalt e , p ă r ând a face cu ne­
p utin ţ ă orice escala dare, chi ar şi din p ar­
h- a gi g anţi l or vecini. In colo, a c o peri şu l ,
u şa ş i ferestrele casei e r a u d e mărime
obişn u tă la case l e n o a s t r e .
V ă z â n du-le, capti v i l o r le veni deodată
in ima la loc. Poate că înfă ţ şarea cl ădirii
îi făcea să-şi spună că act la la car e erau
duşi, era un om la fel cu ei, de sta­
tura lor.
Clergery se apropiase de doctoru l van
Be rnhei m , care obser v as e şi el la gâtul
llriaşi or miste rioasa cic a trice.
- C u toate astea, Loshinamu era un
om ca no i . Ce trebue să gâ n dim ?
In momen tul acesta, p azni cii ti împin­
seră p rin bo l ta po r ţii de intrare. Pri z o­
nierii nu se linişt i ră decât când vă z ur ă
p e u ria!ji r ă mânân d afară.
Totdeauna cur 1 j os, Larry fă cu câ ţiva
paşi, riscându-se cel dintâi s p r e cu rte.
Acolo, umb riţi sub un frunzar, şedeau
doi bărba i , doi albi, l u ngi ţi în ni ş te
rocking-chairs şi fu m â n d nişte lung i ţi­
gări brazilie n e al c ă r o r fum acru împ u­
ţea aerul. Cel mai tâ n ă r era sla b şi
uscat ca şi cu m pi e l e a gălbegioasă şi
aproape st r ăv ez ie ar fi îmb r ă cat un s che­
le t. Celălalt mai scu u d, şi mai î . n pli n it
l a corp, nu atrăgea a tenţia decât p rin
n a sul l ui ca u n pli s c d e vultur şi p rin
ochii negri prin ca r e tre eeau p ar'câ scă­
părări de foc. Dela prima o chire , · după
înf ă ţişarea l ui dominatoare şi dup ă p ărul
- 51 -
lui î ncărunţ i t , se recunoştea că era şeful .
- El e, nu p o a t e fi decât el..., spuse
cineva cu j um ă t a te glas.
L arry Grant se întoarse. T o va r ăşii
săi îl aj unseseră d i n urmă, şi contemp l au
cu curi1 1zi tate � p e c la c o lul neaşte p t a t care
li i:;e î n fă ţ iş a.
D e o d a t ă, caşi cu m şi-ar fi d a t însfâ rşit
se u a de p reze n ţ a ca p t i vi l o r, c e l mai
bătrân d i n tre cei doi hi"'1 rb : i \ i s e ridică p e
j u m ă t a t e d p c şezl o n g ul l u i ş i sp u se , u
o voce pe care se sili s' o facă să p ară
amabi l ă :
- I n ai n t ează, d o ct o r e va n B e r n he i m,
î n ai n t t> a z ă, p ro feso r e M a ri any... şi dv.
deas1 meni, domnilor, î n a intaţi. . .
�eful e x ped i ţi ei Institutului Pan-ameri­
can, t ăcu un pas î n ainte şi cu ton hotărît,
decl ară:
- Sper că prietenilor, mei şi mie nu
ne va p ărea rău d� a fi oaspeţi i dv.,
doctore Mars::iy-D arny.
Cel că rnia i se v o r b i încrun tă un mo­
ment sp r â n cea n a dar ar fi f o st cu n e p u
. ­

ti n ţă să sp uie cineva dacă era nemul ţu­

mit sa u uimit că taina ide n ti t ăţii lui
fusese de s c o pe ri tă d m p ri m ul m ome n t.
- Vasăzic t cineva îşi mai aduce amin­
te de mine ? murmură el, c ,1 p e n t ru si n e.
Van B ern he 1 m răspunse îndată printr'u a
com p li m e n t î n doi peri :
- Nimic, spuse el, n u va putea îm oie­
dic a p e u 1 adevărat savant să facă
omagi ul d 1 torit prim el or lucrări ale doc­
t o ru l u i Mar ay-Darny.
Cu nă r i l e fremăt b are de mânie, cu o
flacără. nelinişt i t oare în pr. vire, Marsay­
- 52 -
D a rny umbla sub frunzar ca o fiară pe
care fierul roşu a l domesticitorul ui 1- ar
fi a tins.
- Un savant.„ u n a de v ă r a t savant.„,
mormăi el cu voce surdă . .. Dar ştii măcar
d-ta, care vorb ·şti a tfel. ce est a devă­
·

rata ş tiinţă ? ... ,. Ştiinţa căreia trebue să i

se sacri fice totul , pe ntru că ne dă o p u­
tere nt mărginită şi-l face p e 1 m aseme ­
n r n Ct:luia care în şapte zile a creat
lumea". Apoi mai a d a ugă cu u n rânj e t :
C â t d e - p re primele lucrări ale docroru l ul
M arsay- Dar1 1y, . ţi foarte mul ţumesc ... Mă
leap ă d d e ele ...
L a rry tresă ri. Pentru a treia o ară
fu rostit numele acesta în faţa l ui, şi
mai era sigur că-l a uzise rostit şi al t ­
undeva, î n tr'alte împ rej urări, dar u n d e ?
C u toate sforţările tânăru . ui, memoria lui
rămâ n e a re b t l ă .
- Bietele mel e prime lucrări, urmă
doctorul M arsay-Darny. Merită oare os­
tene a l a să mai vorbim despre ele ?,„
Câteva ce rcetări elementare asupra secre ­
ţ i uni or glandulare şi a gref el or animale,
nimic mai mul t...
Aceste din u rmă preci 1, ă ri iluminară
ca un fulger creerul lui Larry G rant.
Tâ n ărul tşi aminti o pove s t e des ul d e
întunecat ă d e care se vorb ise mult c u
vreo dou ă z e ci de a n i înainte, ş i a l cărei
trist erou fusese un a n i . mit doctor Mar­
say-Darny. Er 1 vorba de nişte experienţe
de vi vi secţiune, de care se i n d gnaseră
membrii mai mul to r socie tăţi de p r tecţie
a .jt nimalelor d e p e No u l C ontinent. L i cru­
rile ar fi rămas totuşi nu prea învt'ninate,
- 53 -
 dacă mai apoi, în spitalul pe care-l di­
ri j a do t orul, n 'a r fi m u ri t un co pil în
L rma u nei o pera ţii a că i ei necesitate nu­
şi o rea gă - ea e x pli c a ţi e .
Boico t a t de l um • a ş t i inţifică americană,
·

doctorul Maa rsay-D a rny trebuise în urma

unei ne î ndu r ă t o a r e camp anii de presă,
să lichideze clmica IUL personală şi să
dispară.
Cum şi de unde a c e s t prosc ri '> a j u n s e s e
el aci, în inima Amcricci- de-Su<l ? Şi ce
era mai ales cu aceşti uri aşi în mij locul
căro i a trăia şi pe c are-i stăp ânea ca un
rege ?
Intre tim o doctorul M a rs a y- D arny îşi
recă p ă tase însfârşit stăpânirea de sine
- Scumpe coleg, spuse el cu o p ol i teţă
f or ţa tă , mi-ai re amintit a dineauri că eraţi
o a speţii mei. .. Deşi nu sunt decât un săl ­
batic, - sau poate din cauza asta, - voi
r esp e ct a faţă de dv. legile ospitalităţii...
Bătu de trei ori d i n p a l me, şi veniră
f 1 1 g a t rei b ă ştin a şi, care c a statură şi
c hip era u p arcă f, aţi cu Loshinamu.
- lată se rvitori dv.. d e clară do c torul
. M a rs a y - D a rny. Au să vă conducă la odăi ­

l e dv. şi care vor fi desigur mai confor­

tabile ca închisoarea în care aţi fost
ţinuţi până acum ... Cer scuze p entru ne­
plăcerile prin ca re a ţi trecut, oameni mei
a u de i ăşit instrucţ i i l e ce li s'au d a t, şi
nu puteam prevedea că a u să vă conducă
în locul a · esta ... Apoi întorcând u-se spre
tovarăşul său care până acum nu suflase
o vorbă :
- . W e herley, fi bun de supr a vegh e a ză
chiar d-ta instalarea mosafirilor mei. '"
- 54 ,.......,
 C e l num i t ar ătă o cl ip ă d e şovă ire, şi
privi rea lui z ă 1 ovi o cli p ă să cerceteze
chipul doctorului Clergery care însă nu
clipi măcar.
- Haideţi, d-lor, încheie poruncitor
doctorul M a rsay- D a rny. Şi în chi p de
adio, adaugă : - Luăm masa p este o oră„,
*
* *

- Acuma, <l-l o r, începu d-rul Ma rsay­

D arny ridica n d u-se d e l a masă, e bine să
Vt deţi ceeace aţi ve n i t s ă vedeţi, să aflaţi
ceeace aţi vrut să afl c1 ţi. . .
In timpul p râ n zul ui, docto ul se arăta­
se cea mai desăvârşită gaz dă. Mâncart'a
fusese excelentă, carne friptă cu mi rosuri
p i c a n te, l egume proaspete, fructe exotice,
totul udat cu un vin de Span i a al că rui
p arfum greu şi a m e ţi tor amintea cel m ai
bun vin de Chianti.
Vorbitor îndemân a tic, elegant şi erudit,
doctorul Marsay- D a rny, în timpul mesei,
îşi făcuse p rizoniaii ap roap e s ă -ş i uite
situ a ţi a . Era însă ceva din j ocul p isicii
cu şoarec i i în - p u rtarea lui.
- Domnilo r con ti n u ă el, m'am tinut
' în
curent cu discuţiile pc c a r e le-au stârnit
aceşti giganţi, de a că ror existenţă nu vă
mai p u teţi îndoi de c â t e v a zile. TrimPşii
md mi-au procurat a rticolele de p resă,
ca şi rapoar tel e Academiei.
Le vorbea a cum d e --us, ca de p e catedră :
- S'au spus şi s'au scris p rivitor l a
gigan ţii roşii mu 1 te l ucruri : nerozii fără
de număr şi câ teva reflexii inteligente.
Printre acestea din urmă, îmi amintt'.SC
- 55 -
 a fi citi t ma i mul te art i col e semn ate d e
o ziaris t ă dela Chigago Herald, miss
R a c h el Winkinson .. Dar poat,_,, mister
Bob, eşti ceva rudă cu această domni­
şoa ă ? ...
Sub această : poslrofă directă, Rachel
se simţi roşin d ; fusese 1m · zentată docto­
rului Marsay-D arny sub n umele de Bob
Wi n ldnson.
Sub p ri virea a tol-p ă trunză toare a lui ,

ea fu silită să îngâne câ t e va cuvin te vagi.

Dar dej a d oct o rul p roscris, pre t ăcâ n d u­
se a n u d a nici o însemnătate incidentu­
lui, îşi relu ă firul d i scursului să u :
- La dre p t u l vorbind, nimeni n'a ba­
nui t adevărul p rivitor la , . goliaţii mei".
Pot spune p e drep t „goliaţii m ei", şi ve ti
vedea dece „.

Pe mă , ură ce vorbea, se exalta :

- Când a n fost silit să mă P xilez ca
să fug de răzbu n area câ torva delica t e su­
flete filantropice, eram p e p undul să-mi
îndrept cercetările î ntr'o direcţie hotărî­
toare. Doctore Van Bernheim, ai a mm tit
adineauri, cu lau de, d e p rimele mele
lucrări de• p re secreţiunile gland u lare .

Află că l a e p o c a aceea dej a un g ru p d e

glande îndeosebi î m i reţineau aten ţi une a ;
p ara thyroide l e . A ş fi p utut, p e exemplare
de circ atât de căutate de marele circ
american Barnum - să stndiez secre ţiu­
nile d e hormoni care p rovoa c ă g i g a n tis­
mul. Foar t e c • rând aşi fi p u t u t să m ă
i n st lez c a fabricant de mon tri de bâlci,
cum îi practică atâ tia alţi p ract i c i en i , care
l ucrează ma i ales în Unga . ia. Dar eu
urmăream ţeluri mai î n alte „.

- 56 -
 Faţa îi luă o expresie de halucinat.
Societatea mă respingea - s ci• tatea

mă resp inge a - societatea dv., domnii 1 r

- adaugă el cu u n accent de dis preţ şi
ură ; a t u nci m1-am crea t eu „societatea
mea". C eilalţi oameni co n struesc cet ăţi
u riaşe. zgâ rie nori ca s ă a p ăpostească
corpurile lor pipernicite, firave. Eu, am
construit giganţi, mi i- m înco voiat voinţii
mele şi niciun mon a rh , , } l umii n'a avut
vreoda t ă asemenea sluj 1 tori.
D octoru l ui Marsay- 1 J arny i se p ă ru a
ve d e a p e faţa audi torilor săi semne de
necredinţă. E · st ărui.
- Am zis adevi:irul : eu, P U am făcut
uriaşi. D-ta mis t er Larry Gr; m t, ai ra­
p ortat în co l oanele zia rului d-tal e desp re
disp ariţii dese de copii, de care se plâ n­
geau triburile ţă rmurene ale Amazonu­
lui şi ai spus că nu crezi în căpcăuni
mâ ncători de mormoloci omeneşti. Ai
greşit mister G ra u t. C ă pcăunul eram eu.
Copiii aceşti a pe care făceam să fie ră­
pi ţi la vârsta pubertă ţii - epoca cea mai
favorabilă d u p ă mine - erau sup u şi de
mine la o serie de grefări thyroidiene.
In curând corp u rile li se dt> svol tă, se fac
vânj oase. mem b rele devm voinice. In doi
ani, ating în felul acesta stu t u ra unui om
p u ternic n o rmal , luând înaintea naturii
c u mai mul t de opt ani. La începutul
celui de-al şaselea an aj ung a-?a cum
i-aţi văzut pe gardienii voştri , nişte coloşi
de a proap e zece picioare înălţime ...
Te mai indoeşti, mister Grant ? Ia să
vedem, cân d vlăj gani i mei v'au p rins1
era!_i lnsoHti de unu l di11 stm uşii mei,
- 57. -
Loshinamu... ei bine, ce vârstă ii daţi ?
Nu vă propun un r ămăşag, a ţi · p ierde l a
sigur„. Ei, tăceţi î n cu rcaţi ? L-aţi tratat
ca un bărbat, el în lumea u riaşi lor e un
băeţaş numai de 1 1 a n i . Când 1-aţi s a 1 vat
viaţa o ştersese l a j oacă prin p ă d ure, ca
p uştii dv„.
Apoi adresându-se î n d e osebi doctorul ui
Van Bernheim şi p r o f e so r u l u i Mariany :
- D e o a rece, scum p i con fraţi, zise d
ap ăsând iro n i c a s u p ra a c es tu i ultim cu­
vânt de c a re p ar'că abi a îi găsea demni,
d t o a r ece î n t â m p l area v'a condus la mine,
şi cum, pen tru siguranţa mea p ersonală,
nu vă pot J ăsa să mai p l eca ţi, veţi de­
veni col aboratorii mei. lmpreună cu We­
berl ey, o să mă asistaţi în experfr nţ1 l e
me l e. Chiar de mâine, o s ă vă d u c să
vizitaţi l aboratorul meu şi s a l a mea de
chirurgie . Foarte repede, veţi fi în curent
cu secrete l e mele„.
Făcu câţiva p aşi, măsurând din ochi
p e ascultătorii săi :
- Fără'ndoea ă, mai rămân destule
imperfecţii, o mărturisesc, în creaturile
mele„.
D e bună voie, făcea p aradă de falşă
modestie.
·

- „.Am desvol tat corpul, dar în pagu­

ba inteligenţei. Va trebui să g ă sim, d-lur,
mij locul să dăm imbol d , să întărim şi
c reerel e, ş i va treb u i mai al es să concen­
tră m toate străduinţele noastre asupra
gla n dei pi neale. Afară de as t a uriaşii
mei, ca multe alte creaţiuni hib ri de, ca­
târul de exemplu, sunt sterpi. Am fă cut
asupra acestui din urmă neaj uns multe
- bS· -
experienţe, care, p ân'acum, au rămas
fă r ă rezultate ...
Se opri o clip ă şi-şi mâ'ngâie barba
albă pri ' ind cu stăruinţă pe Miss Rachel
Winkinso n .
- I n privinţa asta.. . hm. .. îmi vine o
ideie despre care va trebui să stăm de
vorb ă , Weberley, spuse el întorcându-se
spre asistentul s ă u .
Apoi vorbind di n n o u p en tru toţi :
- Cu toa t e că sunt sterpi, giganţii mei
se fac tot mai numeroşi, mulţumită răpi­
rilor ce pun să se facă p rin satele băşti­
naşe. Jn frun te a hoardei uriaşilor mei,
vom putea în curând supune lumea în­
treagă şi vom stabili p entru omeuirea re­
generată un re '.! 1 m nou . . .
Ochii i se făcură rătăciţi, luă atitudinea
unui ieşit din minţi. C u un ton umflat,
fălos, încheie însfârşit :
- O amenii vor fugi ca muştele când
se va ivi armata fără număr a gigan­
ţilor ...
*
* *

- E greu să nu i se recunouscă gPnia­

litatea, rosti d-rul Van Bernheim când
se întoarse la tovarăşii lui, după o lungă
şedinţă în laboratorul gazdei sale.
- Genial dacă vrei, declară La rry
Gra n t îndesându-şi pipa, dar şi nebun,
hotărît l ucru.
- Ei, dar uriaşii ? ...
- Nişte monştri, mai îndobitociţi ca
rinocerii sau ca bivolii.,.
Nici vorbă că Larry Grant exagera,
- 59 -
dar doctorul Van Bernheim, de partea
11.i, prea lăsa t ârît de val entuziasmul
său. ln opt zile, omul a cesta care nu
trăia decâ t pentru şt i . ţa p u • ă se aclima­
tiz ase cu laboratorul docto ru l ui M arsa y ­

D arny p â n ă 'ntr'a l â ta că şi ui tase că· nu

se a t la în cab in e tu l s i"l u de lucru dela
Universitatea din H a r v a r d .
Tot aşa pă \ise şi p ro fesorul M a ri any.
Se m u l ţ u mea n u ma i , d u to ri t ă fi ri i l u i ci­
căli toare , sâ r i d i c e m e r e u l a ob i e c t iu n i.
L ar ry Gran t şi Rachel Win kinson, 1 e o
săptămâ n ă decât ţinea ca p tiv i tatea lo r,
nu aveau ce face cu timpu l lor. De aceea
fră m â n tau într'una p ro b lema t urbure a
situa ţi ei lor.
- Trebue găsit un mij l oc să scăpăm
din capcana asta, le re peta mereu şi
doctorul C l e rgery care refuzase să-şi puie
talentul în serviciul doctorul ui M a rsay.
D ar din cât chibzuiau toţi tre i , din tr a­
tât fuga li se părea cu neputinţă. P u teau
să se plimbe d u p ă plac prin toa tă locuin ­

ţa-castel, să-şi facă siesta în a e r libt' r

pri n tuată c u rtea, dar singura poartă de
fier a acesteea e ra apărată de nişte drugi
şi zăvoare pe care nu le-ar fi p u tu t bir ui
nici muşchii enormi ai giganţilor. Iar
chei a numai pro p rietarul şi Webe iley
o aveau.
Şi chiar dacă prin vreo minune treceau
zid ul, cum să se riş te, fugari fără arme'
p rin satul Golia tilor ?
- Vicl enie, recomandă neînc<'tat doc­
t n m l Clerg 1 ry. Studiăm cu grij a t oate
col ţ u rile p recum şi felul de a fi şi de­
prinderile oamenilur de-aci. Când vom fi
- 60 -
adunat cele mai mul te şan ' e cu putinţă
de part. a noastră, vom risca lovitura
cea mare.
In cetă ţu i e trebuia să fi e şi arme de
foc dar ni iunul din exploratori nu ştia
un d e obişnuiau stăpânii să lt: ţie, şi pro­
babil încuiate.
Arsenal ul lor se reducea deci l a brownin­
gul pe care Miss Winkins1 1 n răuşise până
acum să-l sustragă tu turor cercetărilor.
Rol u l acestei arm p u tea c u toate acestea
să fie hotărî tor la momentul veni t.
Şedeau acum p e marginea terasei u n de
luaseră primul prânz. Larry Grant şi
Rachel p rive a u cu ochi pierdu ti la ori­
zontul depărtat, linia sur-albăstrue a cre �­
t elor pl atou rilor. - Acolo e libertatea,
p u ti n ţa de întoarcere în ţară... spuse
Grant. - Vom mai revedea oare scumpa
noastră americă ? murmură Rachel.
...

- Haide, haide, n u pierdeţi curaj ul,

copii. ..
Doctorul Clerge ry prinsese mare sl ăbi­
ciune de cei doi tineri şi aj u n sese a le
vorbi pe un ton p ă ri n tesc şi binevoi tor,
îndre p t ă ţit de vârs t a l ui şi de spiritul
său a dânc.
Doctorul împrumu tă dda Larry puţin
tu tun p entru pipa lui din care trase câ te­
pufăituri. D u p a câte • a cli p e de tăcere şi
de recul egere, el se hota rî să aducă l a
cunoştinţa celor doi tineri ultimel e lui
demersuri.
Sub a parenţa lui de indifenţă lucra l a
lib narea comună. Cu u n z e l n eo 1osit şi
o răbdare de Piele-R ·�ie căuta să-şi a tra­
gă ceva inteligenţe prin locul aeesta. In-
- 61 -
tâmpl area· îi î nleznise puţ i n lucrurile.
ln tr'adevă r, asistentul doctorului Van Bern­
heim r ecunoscu-se î n W cbcrl cy un vechi
student în me dicină o rigi n a r din Ohio
care-i f us e se elev la U n i versi t a tea din
Harvard, cu v re o 15 a n i mai înainte .
S e recunoscuscr[t din p ri m 1 d i p ă . D e
aci j e n a de atun ci a l u i W c h c rlcy. D a r
cum Clergcry tă cuse pri 1rn·lc z I c şi fos t ul
său elev se l i n i ş t ise, Dar d u p ă pu ţin,
Cle gery p r i n s e ocazia să-i trczcnscr1 amin­
tirile tre cutului .
Web erley în urma unei afaceri cam
deochiate cu s t upefiante fu �csc s i l i t să
p ărăsească U n i vers i t a t ea Poli ţia n u-l p u­
.

tuse dovedi dar în ochii cunoscu 1ilor pre­

supusul culpabil era j udeca t . De aci
exilul lui.
- Cum a c ă m t apoi sub dom i n a ţ i a
lui Marsay- D arny nu v'aş putea spune,
dragii mei. ..
Impotriva acestei influ enţe nefaste de
făcători d e giganţi l u p ta acum p u terea
de convingere a lui Clcrgery.
- Weberlt y va fi în curfm d aliatul
nostru, cel puţin a ş a sper. Dej a mi-a în­
cre din ţat u n e l e l ă muri ri asupra si t uaţi e i
locu rilo r ş i a obice i u ri l o r c a sei. Mă gân­
disem ş i cu dt doct o rul M a rsay trebuia
să a i b e nevoie să-şi î m p rosp r1 teze muni­
ţiile ş i produsele chimice, dar nu ştiam
p e ce c a le o făce a . Acum sunt o a recum
lămurit. Legătura cetăţuii cu cursul Ama­
zonului se face pe a p ă . La piciorul râpei
p e care e constr u i t satul Goliaţilo r, curge
un rio pe care poţi cobo ri cu piroga, cu
- 62 -
condiţia să treci vâltoril e cu încărcătura
purta t ă în s p in ă rile o amenilor.
„Dacă am putea p une mâna pe una
din pirogel e astea, am coborî cursul f , u­
viului până l a cel mai apropiat post eu­
ropean unde am găsi aj utor. In cincispre­
zece z i le după p ă rerea lui W a b erley am
putea fi acolo.
Planul ii ispitea prin simplitatea l ui
nespusă ş i p rin lipsa . rel ativă a gre u tă­
ţilor.
- Ei, dar armele ? ... ami n ti L arry .

- Dacă Weberley trece de partea

noastră, şi cred că da, p en t ru c ă s'a s ă t u­
rat d e dominaţ i a doctorului Marsay-D u rny,
se va însărcina să ne facă rost de cara­
bine şi d e mu n iţii îi încredinţă Clergery.
,

In m omentul acesta sosi doctorul Van

Bern heim şi vechiul profr sor al lui We­
berley fă cu tovară ş i lor săi un semn dis­
cret ca să-i vestească să păstreze hi ccrea.
Când va fi sosit momen tul, va mai ră­
mânea timp destul ca să fie p us şi sa­
vantul în curent cu situa !ia.
- Miss Wi n ki nson se a d re s ă , şovă; tor,
,

b ă trân ul sava n t R a c h c l c i , î 1i a d uc o ştir e

ma r e . Loshi n a m u se a fl ă în l 1 borator,
l-am vă wt. C1 c d c ă n'arc s ă - ţi fie neplă- '
cut să-l întâlneşt i .
La gân d ul că-şi va revedea p rotej atul,
Rachel bătu din pal m e ş i se rid 1 l:ă din•
tr'un salt din fvtoliul în care lenevea.
- Mă duc l a el. . . unde e ?
- N'ai de câ t să-l urmezi p e tânărul
âcesta ...
Doctorul Van Berilh eim arătă sp r e unul
din servitorii in uig . ni pe care doctorul
:_ 63 -
Marsay-Darny îl pusese la dispoziţi a mo­
saf 1 rilor săi.
D ecum ieşi tânăra fat� . şeful expedi ţiei
se gră 1 i i să dea lui Clergery amă nunte
complimentare rel a tiv l a prezenţa lui
Loshinamu în l abora tor. Tână rul ind gen
aj un •ese l a acea p e rioadă a creşterii
uriaşilor, Î ll ca re e ra nevo i e de o nou ă
opera t 1 e ca să s t i m u leze secre\iun1 a glan­
ddo . · sale thyroi d i c n e şi să-l a d ucă astfel,
î n cetul cu î ncetul, până la măl timea celur­
lal ţi uriaşi.
O p e ra t a aceas t a era precedată de o
seri e de i nj e c ţii sub-cu t anate care durau
p a tru cinci zile şi pe care profesorul
Marsay- D a rny l e şi înce p u -e.
- I n chipuiti-vă, înche 1 ă doctorul van
Bernh eim. că gazda n oastră m'a invitat
să asis t la opera ţ i a chirurgi cală.
- Să-l opereze p e Lo:.h nămu ? întrebă
Clergery cu o expresie de oroare g . eu
s t ă p ânită în voct>.
Cu nai v i t a tea sa obişnuită, doctorul
Van Bernheim se grăbi să r:'i • pun t a :
- Da, desigu •-, îl vom opera p <! Los·
hinamu„. D . ce întreharea asta ?
Clergery se ridică îndată în faţa mae­
stru l ui său cu o putere de indignare de
care nimeni nu l- a r fi p utut crede în
stare cu t i re a mi atât de paşnică.
- Vasăzică, spuse el, nu vă mul \umiţi
să vă am ·stecaţi n u mai în cercetările
teo retice ale nebunului în mâinile că reia
am avut nenoroci rea să cădem. ba vă
mai ş i p regătiţi să mânuiţi în to vărjşia
lui scalpelul şi bisturiul ... _,

_ :
_ ; ])ar ..
- _.
_ _ __ _ _ _ __,

- 64 -
 Doctorul Clergery n u se lăsă să i se
taie cuvântul.
- Ştiu, o să-mi vorb i ţi despre progres,

despre d ra gostea 1 ' e ştiinţă... Este oare

necesar să vă reamintesc că doctorul
Marsay-D arny R fost silit să se exileze
pentru mai puţin lu cru decât abi l ? ...
Trebue să vă mai reamintesc că dâ n du -i
o mână de aj utor dev e niţi un criminal
î n o " hi i tuturo r oamenilor civiliza ţi ca r e
ar putea afl 1 p u r l a ea dv.
Doctorul C l e rge ry se opri o cl i p ă ca să
mai p ri n d ă respiraţie, şi schimbând tonul,
u rmă :
- Prrf er să mă a dresez mfli curând
i n i m i i decât raţi unii dv., căci am mai
avut numeroase do vezi de bună tate din
p a rtea dv. Vă m a i aduceţi a mi nti ce te­
roare se zugrăvise în ochii l ui Loshinamu
atunci, în cor t , când v'a ţi ap ropiat mâini­
le de gâtul l ui ? Crt>deti oar„ că 0 ; 1eraţia
pe care o va su e ri bietul copil va fi
fără de dure ri, dacă sim pla amin tire a
ceeace suferise î n a i n te îl turbu rase până'n­
tr'a tâ t ?
Ş i deodată, im p l o r ă t o r adă ugă :
- Aţi pune la în demân ă t alentul dv.
pentru a martiriza u f i i n ţă omenească ?
Voiţi să deve n i ţi un c iminal ?
Lu p rivirea r ă tăcit ă, doctorul Va n Bern­
heim î i tr e c u mâna peste frunte. Era
vădit că n u se g â n dise la toate urmările
faptei sale şi era co pleşit la gândul că ar
fi putut deveni complicele dQdorului
Marsay-Darny.
Profesorul Mariany îi d ă d u ul tima
lovitură :
- 65 - 5
 -.:.. C ol eg u l meu n'are decât să p roce­
deze d u p ă bunul său plac, spuse el cu
ton uscat. Mie, conş iinta mea îmi in t er­
zice să mă asociez l a o as t f e l de crimă .
Lăsâ n d pe cei doi guralivi să discut�,
C l e rgery se a p ropiă dt' La rry Gran t , ca re,
i n d i fe re n t în ap a r t' n ţ ă , continuase să-şi
fumeze în linişte pipa.
- C ă u tăm un călăuz, nu ? şo p ti el. Ori
mă înşel, ori dacă iz butim să-l li e r ă m
p e Losh inamu acesta din recunoştinţă
ne va d u c e unde vo m voi.
- D a r, în t âm p i nă tânărul reporter, nu
înţelegem o boab din ceeace spunt·.
In ziua a•�ee a, doctorul Clergery ave a răs­
puns la toa te . .
- Weberley ne v a servi de t ălm a ci u , spu-.
se el. ' ; I ·. I I I

- 66 -
 C A P ITOLUL 6

- Nimic de făcut, murmură· Clergery cu

ton desamăgit.
Larry Gran t işi privi prietenul. Nu iprea
era obişnuit să-l vadă frământându-se
astfel :
- Ce s'a întâmplat ?
Doctorul Clergery ridică din umeri. Cu
filozofie şi în două !cuvinte puse p e priete­
nul său în curen t '�U situaţia. Cu mult ă di­
plomaţie asistentul doctorului Van Bern ­
heim aproape că iz·b utise să -l hotărasdt ipe
Webedey să se alătu reze la fuga lor. D upă
sfatul lui, vechiul său el ev vorbise chiar cu
Loshinamu, .c are, înd'a nta t s ă scape de ope1..
raţie, se învoise pe dată. Dar în momen tul
în care s'ar fi putut crede 1p artida ca şi c⪭
tigată, doctorul Marsay-Darny chemase pe
Weberley şi acesta ple1�ase fără 1ca să făgă­
duiască nimic.
- Cu sau fără Weberley, trebue să ieşim
de aici, fu răspunsul curagios al lui Larry
Grant.
Clergery ridică ca:p ul. Cu .cât se . gândea
mai mult, ·�u atât mai puţin ·simplă i se. p ă ­
rea fuga şi înceipu să înşire piedicile când,
- 67 -
deoda tă:, u ş a se deschise şi d oc t orul Weber­
ley intră.
Asisten tul doctorulu i Mars a y D arny era de
o 1p aliditate cada v.e ri c ă pe •.:: a re s lăbk iun e a
lui schele tică o făcea şi mai izbitoare.
- Docto ru l C l c rgcry . . . Pen tru n umele lui
Du mn ez eu , îngân ă eil, aşi vrea să-ţi vor1biesc ..
- Vorbeş t e . . . . Vorbeş te . . .
Şi, a ră t â n d sp re reporter, ad a u g ă :
- Mister Gra n t este în cu rent 1.:: u proede.Ie
n oas t re . . .
- Doctorul Marsay-Darny e nebun fără
do a r şi poate, începu Weberley, judecând
cel puţin dup ă ultimul său proiect. A ab­
serva t ,cu atenţ ie, ieri, la l a b o rator, înrâuri­
rea lui Miss Win k ins on asup ra lui Loshina­
mu. Şi ştiţi ce are d e gând să fa.:: ă ?
L a u n semn n egativ al ascultătorilor săi,
Wehe:riley Je aduse la cunoştinţă că p atro­
nul său hotărâse ca Rachel să rămâie să
locuiasc ă ·�u uriaşii, mai ales cu cei mai ti­
neri, cu speranţa că legăturile cu o femeie
de altă ras.să ...
- Dar e î n groz ito r, gemu v;echiul student,
în m ed icină , şi n i ci o da t ă n'am să mă fa.::
complice la aşa ce v a .
Clerge ry prinse p rilej ul, d e o ar ec e rplam.ţl
odios al doctorulu i Marsaip-Darny, p ărea că
trebuie să înlăture ul timele şovăeli ale lui
Web e rley.
· ·

- Atund trebuie să fugim . . .

O priviir e d e animal h ărţuit trecu p rin
ipupileJ e dilatate ale fostului studept.
- Su fugim ?. ..
- Da, să fugim şi neintârziat. ..
- 68 -
 Asistentul doctorului M a rsay- Da rny şovăi
o clipă.
- Să fugim stărui Qergery, doar da>Că nu
preferi ca Miss Winkinson . ..
- Fie, spuse \Veberley, vom pleca îm­
preună.
- Când ? .. .
- Mâine dimineaţa, in zori, când paznidi
î.n.cep să slăbească paz a .
*
* *

Pe cerul luminos al n orp ţi i tropicale, ste­

Jele păleau una 1câte una rp e când l a orizont,
spre răsărit, încep ea să a p a ră o slaJhă linie
.

alburie.
Puşi în 1wrent de către doctorul Clergery
şi Larry Grant, exploratorii rămăseseră
trej i, aşteptâ n d cu hotărîre lupta de care va
depinde liberarea lor. Erau reuniţi în came­
ra comună, fără lumină şi doar zgomotul
respiraţiei lor turbura tăcerea. Nici o lu­
mină nu strălucea la ferestrele conacului,
în aafră doar de giamlflcul cel mare prin,
care era luminat laboratorul doctorului
M a rs a y D arny .
-

- Weberley o să vie oare ? ... murmură

L a rry
.

Şi ,s e gândea l a obrazul gălbegios al asis­

tentulu i care nu-i inspira decât o în�rede�e
limitată. Curând îrrsă u ş a se întredeschise şi
Weberley a;p ăru. In .dosul lui, o siluetă înal ­
tă se profilă în umbră : era Loshinamu. Cei
doi bărbaţi schÎllllb a ră câteva cu:vinte in
limba cu ton gutural care te isbea iîn graiul
u ria şilor, şi curând începu împărţirea ar­
melor. Celor doi bătrâni savanţi şi lui Silver
- 69 -
 se mulţumiră să le p redea un revolver şi
un bowic-Knifc . Fiecare dintre ceilalţi ex­
ploratori , între care şi Ha1.::h el, că:pătă câte o
carabină, două browninguri şi un paloş de
crengi. Simţind 1suh d ege tul lui ţeava Re­
mingtonului , Larry Gra n t ,fu n ăvălit pentru
întâia oară în via !a Jui de un fior criminal.
Vai de acel a care v a trece prin câmpu:!. H-·

niei lui de od1 ire. ! . . . .

Cât desp re muniţii. Loshinamu adusese o
lădiţă plin[t, şi fiecare p utu să-şi umple bu­
z unar e l e cu 1cartuşe. Armamentul lui We ­
berley conţinea in plus o granată de mână
de dimensiun e mare, 1p rinsă cu un cârlig de
centironul lui.
- Incetişor, şop ti asistentul.
Mka trupă îl u:rnn ă , evitând o rice dincă­
ni t al armelor. Străbătură curte a deabuşi­
lea, cât mai lÎipiţi de zid. In felul acesta; ex­
pforaţorii aj u ns e r ă la :poartă.
vVeiberley purtase de grij ă să i a cu sine
cheia. In 1momentul în care înc epu să dea
drumul p e ip oartă tovarăşilor săi, pânteco­
sul de Si1ver strănută ·Şi zgomotul vo.:: i i lui
răsună ca trârnlbiţa prin tăcere.
- Uf ! Mai rep ede, bodogăni vVeberley.
In conac se produse oarecare mişcare.
Storul uunei ferestre se ridică. Indată ră­
sună o detunătură şi un glonte se înfip_se in
zid, la câţiva 1.:: e ntimetri de ohrazul lui Larry
Grant.
- Suntem descoperiţi, strigă tânărul. Să
fugim ! .
Weberl ey se puse din nou în capul micei
caravane care venea fuga în dosul lui dea­
lungul îngrădirii satului uriaşilor. D e cea­
- 70 -
! altă p a r t e a zidul ui se stârni curând mare
agitaţie, ş i la ·�l opotul de al armă al turlei
conacului răspunde a acum ta m-tam ul Go­
liaţilor roşii.
__:_ Mai repede '
· „.Mai repede ! ..
Miss Wfokinson se poticni de o :rădăcină.
Larry G r an t se opri o clip ă ca s'o susţie. In
dosul fugarilor, zgomo tul mulţimii 1,' reşt e a .
La o j umătate de mil ă de ei zăreau totuşi
panglica azuri e a Bio-ului.
Se făcuse ziu ă deabinclea.
Câţiva uriaşi apărură deodată la coti tu­
ra d rumului. Larry ochi pe cel mai dpropiat.
Dar î n momentul în care era g at a să tragă,
mâna lui Loshinamu se aşez{t p e umărul lui
pe când tânărul indigen fi'i.1�ea „nu" c11 c a­
E UL Şi goana reîncepu.
Exploratorii îşi p ăst r ase ră întrucâtva a­
vansul, ieând aj unseră însfârşit la golfuleţul
unde ·se afl a priponită piroga.
'---- Să ne îmbareăm, strigă Clergery ...
Uriaşii n ăvăleau acum p rin toate drumu­
rile. In fruntea lor, se deosebia, micro.si�o­
pic în comparaţie cu ei, şi totuşi 1conducân­
du-i la atac, doctorul M a rsay-Darny, furios
că vedea scăpându -i p rizonierii.
· - Desprindeţi piroga, pen tru numel_e ·liii
·

Duirinezeu , ' strigă Webedey.

· · · ·

Dar harea -fraigilă era p rţ ns ă de mar cu uri

l anţ şi un lacă t p e care Larry se �frădtiia za.:
darnk să-l forţeze cu lamâ · bowie-knife.ului
său . .
- Lasă-mă pe · mine !
C l ergery luă lo cul tânărului reporter. A;.
ceista îşireluă carabina, gat a să-I doboare
pe acel a dintre uriaşi ·c are is'ar încumeta .să
- 71 -
se apr opie. Cu toată stăp â nirea ide sine, Miss
Winkinson tremura din toate mădularele
în faţa primej diei de nc:înlăturat.
_, Ia scama ! ţipă ca.

Doctorul Marsay- Darny şi Larry Grant

duseră în a·�elaş t imp caraibinele l a ochi şi o
dufbilă detunătură rr1sună. Medicul nebun
fă.cu o învâ rtitu ră pc l oc şi se nărui. Casca
lui c oloni a l ă i se rostogol i p c n isipul plăj ei
iar el rămase în tins ca un buştean.
In barca to t îndl l cgatrt de mal se prăbu­
şise însă şi W cberlcy, cu fa ta 'n s us, văr­
sând sfrngc. D oc torul Van Bcrnhcim se a­
plecă asup ra lui :
- De :prisos, sughiţă celalt . . . Sunt achitat !
Dumnezeu să-mi ierte tot răul p e care 1-oi
fi fă•.:: u t.
Moartea şefului lor nu oprise avântul u­
riaşHor care se nă,p usteau spre prada lor ca
n i ş t e m istreţi pri n bunget. Larry Grant şi
Miss Winkinson îşi armară carabinele, gata
să-şi v â n d ă ,scump viaţa. Adversarii lor, p e
pu ţi n ş ap t ez eci l a num ăr, formau acum un
grup strâns : nici un glonte nu va fi pie rdu t .
Dar înainte ca vreunul din cei doi tin�ri
să fi avut timp să tragă, Weberley se mai
ridică suibit, şi cu o putere pe care n'ai fi aş­
te p t a t- o dela un mu ribu n d, învârti granat a
deasupra capului şi o repezi în sbor şuierat
în direcţia uriaşilor.
O explozie formidabilă răsună. Granata
explodase drept în mij locul t r u pei, învă ­
lui nd toată ceata într'un nor gros de fum
negru şi îne.:: ător.
Dar şi lbarca sgudu i tă se răsturnă·, arun ­
când în apă pe exploratori.
- 72 -
 Când vântul ri:siipi pâcl a deasă de fum, se
putu zări că cinci rs au şars e doar dintre u­
riaşi scăpaseră de efo�tul exploziei. C eil al ţ i
zăceau pe j os, sfâ r t e caţ i . R eve ni nd u ş i din
-

uimire, Loshinanm 1scoase u n strigăt de che ­

mare către fraţii lui, în limba lui gu tural ă .
lnd ată cei sd1p aţi din cata s t rofă se adun ară
a:scul ă tori la ordinele tân ărului.
- Deoarece nu putem coborî rio-ul ipe
barca a:Sta, care nu m a i p o a te fi folosită, ho­
tărî Larry, o să n e servim de uriaşii ăştia
drept salahori.
Ş i privind trupa îmhlfr nzi tă de cuvintele
lui Loshinamu :
- Cred ·�ă-i p u t om încărca cu tot ce ne
trebuie p entru întoarcere.
*
* *

Timp de douăzeci şi şap te <l e zil e carava­

na merse d ea lu ngul tore n tu l u i . La î nce p u t
uriaşi i îş i meritară p e rfect 'C' a l ifi c a tivul d e
„buni'' •pe ·�are unul din exploratori H-1 dă­
duse intr'o zi.
Văzând forţa şi frumuse ţ e a musculaturii
l or, doctorul Van Bcrn h e i m se bucura de
int r a r ea triumfală cc va face în Amerk a,
escorta t de ai�este c x empf are fenomenale
pentru a căror cucerire a treb uit atât rcuraj
şi atâtea vieţi omen e.ş ti.
Din nefericire, gr eu t ăţ il e î nce p u ră dnd
caravan a aj unse în regiunile joase şi mo­
cirloase. Făpturil e gigan tice care trăiseră a­
tât de bine în aer ul pur al platourilor înalte
n u putură r ez is t a l a ge rm enii putrezi ce se
înălţau în miasmele păimântului. Unul �âte
- 73 -
unul, uriaşii începură a boli şi a pieri. Cu­
loarea lor arămi e deven e a cenuşie, cadave­
rică şi curând ·c ădea u doborîţi. Numa i Lo­
shinamu se ţ i n u lhinc p f r n ă la c ap ă t , tot mai
atent fată de Miss W i n k i n s o n .
A j u n se r ă astfel p fr n ă numai la o zi de
me rs, de Misiunea s p re ·�a rc se î n d repta u
după sfaturile pe care săJ:11I1 a n ul Wchcrley
li le dăduse î n a i n t e de a muri. Intr'o d imi­
neaţă, Rachel t rezin d u-se, găsi la picioarele
culc u ş u l u i
ci un mănunchi mare de fl ori ro ­
şii culese d e pe cele mai înalte liane ale pă ­
durii. Dar Loshinamu dis p ă ruse, plei�a t îna ­
p oi spre destinde l ui misterioase.
- Nu vom aduce cu noi nici o do va d ă de
ceeace am vă:zut , mu rnnu ră •CU melancolie
doctorul Van B e rn h e i m . . .
- Ş i d a·� ă vorbim d e asta, compl ectă pro­
fesorul Mariany, îmblânzit deodată, au să
sp ună c ă inven t ăm un roman.
- Un roman ...
Şi doctorul Clergery ap rop ifrn du s e de c o­
-

legii lui J.e arătă pe Larry Grant şi pe Miss

Winki1s ton care mergeau la braţ.
�· Cred că aventura noastră, ca roman ce
se respectă, se va sf â rşi t ·�u o căsătorie . ..

- SFARŞIT -

- 74 -
S M A R A L D U L N I L U LU I
1.

MISTE R U L PAC H EBOTULUI „ P H A R A O N "

Din toată pu t ere a fomni dabileJor sale t u r ­

bine, pacheibotul „Phara<>(l" al Companiei

de Mesag e ri i Ma ritim e, îşi umnăre a cu�sa
sipre Orientul ap ropiat, sub azuru l pur al ce ­
rului mediteranian. Vasul aces ta fă,�ea ser­
viciul Ma11Silia-Alexandria şi p este d ouăzeci
şi p at ru de orc avea să soseasc ă în marele
port egip tean .
Era ora do u ă d u p ă amiază. D eac eea pun­
tea ...p romen adă a Pharaon - u l u i e ra aproape
pustie, pasa g e ri i căutând în adâncimHe baS­
timentulu i un refugiu împ otri va tempera­
turii dogo ritoa re .
Cu toate acestea, 1ntr'un •wlţ a l punţii­
p r o m en a d ă , sub a d ăpostul cortului care o a­
coperea în întregime o tână r ă p ere ch e ocu­
pa una din \bă ncile puse l a dispoziţi a pasa­
gerilor.
- 75 -
 Jean Chenier era un tânăr inginer, unul
din aibsolvenţii fruntaşi a i Şt.::o ale i Politech­
nice. Cu o lună înainte de a cest voiaj , ingi­
nerul s e însurase icu o studentă, cu care fă­
cuse cunoştinţa în Cartieru l Latin. Rayµion­
de înfăţişa p entru k an Chenier f eme:ia
ideală. Şi cu to a t e astea, ca nu avea nimic
dintr'o fată ultra-mode rn ă . Preparându-şi
licenţa în Hmthi ori en tale şi ştiinţe, Raymon­
de Chenier publicase, cu cfl tcva luni înainte
de măritiş, o teză ,c are avusese ră1sunet, ipri­
vitoare la Egiptul lui Lcsostris, şi se spunea
că tânăra învăţată era chemată la 1.:: e le mai
strălucite cariere.
Incântătoarea savantă găsise în inginer pe
soţul care-i convenea dar, printr'un ,c omun
ai.:: o rd, aceste două inteligent e hotădseră c a
în nici un caz ştiinţa unuia să nu puie pie­
dici ştiinţei ,celuilalt. Erau hotărîţi să lucre­
ze mai departe fiecare î n ramura lui, con­
tribuind totdeodată fa fericirea existenţei
comune.
Apoi întâmplarea reunise muncile lor.
I se propusese lui Jean Chenier· locul de
administrator al unei concesiuni de petrol,
descop erită în Egiptul ...de-Sus. Tânărul ingi­
ner primise cu entuziasm. Soţia lui îşi dă­
duse şi ea bucuroasă 1.::o nsimţământul. ln ­
tr'adevăr, acolo îşi va pute a continua l a faţa
locului cercetările ei de archeologie şi de
istori e antii.::ă , şi să ducă la bun sfârşit re­
dactarea unui meirnoriu asll!pra evoluţiei ci­
vilizaţie i în cursul diferitelor dinastii.
Şi această plecare în Egipt , pentru avere
şi glorie, înfăţişa pentru tinerii ie ăsătoriţi,
cea mai frumoasă 1.:: ă lătorie de nuntă. Nici
- 76 - -
unu� nici celălalt nu bănuiau că vor fi tăriţi
într'o aventură sp ăimântătoare.
In momentul acesta, p e puntea-1promena­
dă, amândo i ră:sfoiesc u n al1b um mare de fo ­
tografii , p e c ar e Jean îl ţ ine ip e genuni�hi pe
când Raymonde întoarce încet fo il e .
- Iată care va fi de acum încolo dei�orul
vieţii noastre, murmură inginerul , căci al­
bumul conţin e vederi d in ţara Sfinxului.
- Ce spl endo are, exclamă Raymonde,
care nu se mai sătura să p riv ea s� ă de o mie
de ori a,cie e aşi gravură.
Dup ăce au sfârşit de privit albumul, o iau
dela început.
- Scumpa mea cop ilă ! spuse inginerul .
Cine a r crede că ştrengăriţa ·�are p riveşte
pozele lângă mine, este femeea savantă care
a uimit pe domnii ceia de l a Sorbonna prin
adânci mea ,ştii n ţei ei .
Raymonde ilfuucni într'un râ1s voios.
O adiere de vânt începu să sufle deodată,
aducând o p ărere de rk o r eal ă tinere i p e­
rechi, ca re, deşi ·Î n haine de vară, e ra u co­
pleşiţi de .c ăldură.
- Doamn e ! ce bun e p ic u l ăsta de vânt !
exclamă· Rayimonde veselă p c dnd p ărul ,
p e c are -l p u rta foar te lu ng îi flutura n eibu­
natic în j urul capului.
Ca nişte ş e r p i m l ă dioşi şi b l aj ini, se
prindeau în j urul gâtului l u i Jean, care este
astfel p rizonier pri n păr ul soţie i sale.
D eodată . o buca tă de hârtie l un ec ă pe
p u nte îm:pinsă de vânt. Se ri d i că , se învâr­
tejeşte, o să ·�adă în mare şi o să piară, când
deodată , Jean Chen i e r o p rinde în zbor.
- 71 -
 __:..: Ce ·document aşa' de · preţios e ca să a­
lergi după el ?, întrebă Raymonde .
.,-- Să vedem. E o foaie tipărită. Vreun a­
nu nţ, un prospect o arecare.
� Să vedem şi noi !
Ea vre a să apuce hârtia,_ dar Jean o ţine
foarte sus d e asu p ra c a p u l u i ca s' o tachineze,
Raymonde se sal t ă în vâ rful pii.:�ioarelor.
- Ha ! ! o am !
Spri n tenă , fuge, ri1dicând ca un trofeu
hârtia pc care a cu cerit-o. Jean o u rmă reşte,
dar e a t â t de cald dl nu trec e mult timp şi
ea· cerc iertare, şi amândoi, s6ddaţi în su­
doare, se lasă să: cadă pe confortabil ele şez­
longuri dep e punte.
- A propos. spuse Jean, dacă alQl p rivi
ce stă scris pe anunţul volant ? Hm ! I a te
uită, e vorba aici de o veche �unoştinţă a ta.
- Cine as ta ?
- Amenophis ! Nu ştiam c ă prinţul ăsta
face magie de music-hall în momenteJe lui
libere.
li întinse hârtia pe ,care ea citi :

ASTĂ SEARĂ
In marele salon al p a•.::h ebotului PHARAON
Şeiclinjă excepţională şi magică de prestidi­
gitaţie dată de maestrul misterului
PRINŢUL AMENOPHIS
celebrul artist e.giptean.

- Ce-ar fi să cobortm diseară să vedem

şi noi ? exclamă Raymonde.
- Tot ce-ţi face piă.c ere, s.:: umpa mea, ·îmi
face şi mie mare lhu curie.
- Atunci me rgem.
- 73 -
 - Mergem.
- Nu crezi c'ar trebui să ne l uăm biletele
din vreme ?
- Nu, sun t sigur e ă nu e ne'Voie.
Totuşi , .c ând seara, .după cină, Raymonide
şi Jean coborîră în salonul cel mare, ac e sta
er a suprati xit del urne. Maitre d'hotel-ul
care se r ep ezise în întâmpinarea lor, izbuti
cu toate astea să le găse a scă o masă foarte
arproaipe de s�enă, unde se instalară.
- Suntem foarte -bine aici, sp us e Ray...
mo nde.
- Puţin .c aim pr e a aproape, draga mea.
- O , nu face nimic. dimpotrivă.
- Atunci, toa te bune.
Spectacolul începu.
O rganizatorul reprezentaţiei trebuie să fi
fost un dilb ad regisor, căd totul era calcula t
savant, pentru a crea dubla atmosferă egip­
teană şi fantasmagorică, necesară pentru
prezentare a Prinţului Ameno phis şi stft.r­
nind totdeodată dinainte atcnJia spec t a to.
rilor.
Repr�zetaţia fu anunţa tă pri n t re i l o vi t u ri
de gong foarte distan j a te u nd e de altele.
La prim a lovitu ri:i, can del abrel e electrice
ale marelui salon se stinseră toate deodată,
şi sala nu mai fu luminată decât de nişte
veileuse invizibile, aru n� ând focuri :încruci ­
ş a te violele şi verzi, dând acestui loc ultra.
modern, un aspect ireal din cele mai neaş­
teptate.
L a a doua fovitură de gong, lumina ace�­
s ta palidă disp ăru Ja rândul ei şi p asa geri i
Pharaonului •se po m e n i ră cufundaţi 1n întu­
nericul cel m ai adân�.
- 79 -
 Situaţia aceasta se prelungi un timp oare­
care : aniimatorului serii păre a că-i face plă­
cere să se înconj urc de un milster de ��on­
venţie ca re producea asupra sp ectatorilor
un efect din cele mai impresionante.
Raymond e râd ea cmn nervoasă, şi Jean,
eu toate că nu-şi vodca so\ia. care era totuşi
atâ t de aproape de el, simţea mfr n a fină a
tinerei lice n ţ i a te , crispfrndu-sc pc braţul lui.
Insfârşi t disun ă a treia lovitudi. La sem­
nalul acesta se auzi zgomotul caracteristic
al cortinei care se desfa�e. Dar pe scenă în­
tuncrk ul era tot atâ t de adânc ca şi în sală,
şi spectatorii tot nu deosibeau nimic.
Domnea o linişte ca'n biserică. Mulţimii
îi place misterul, chiar când e vorba de un
mister artificial, şi fiecare căsca o�hii doar
o deosebi ceva.
Ra)1monde nu ma i râdea. Acum, Jean
Chenier simţea obrazul soţi ei sale aproape
de tot de al său şi amâ,ndoi îşi reţineau res­
piraţia.
Totuşi, li se părea sp e ctatorilor '�ă o mu­
zică imperceptibilă turbura tăcerea. Era ca
o muzică de vis.
'

- Ia te uită, şopti deodată Raymonde.

Pe scenă, două pete mari luminoase a­
p ăruseră. Păreau a fi două fantom e ieşind
din umbră. Nu se ip utea distinge nki culoare
nici formă.
Jean Chenier, .c are crezuse că va avea
deaface cu o vulgară reprezentaţie de presti­
digitaţie, nu regreta preţul, destul de mare
al celor două bilete de intrare.
La j ocul sunetelor care se amplificau fără
încetare, ·Corespundea un j oc de lumină.
- 80 -
Cele dou ă fornn e deveneau mai puţin vagi,
şi se putea întrevedea că erau sub focul unei
încrucişări de proiectoare violete şi verzi.
Melodia se închegase. Se deosibea Hmpe­
de un cânt de harfe, dar ţesătura acestei
compoziţii era atât de înaltă că s'ar fi .p utut
...-:rede că se aude o simfonie venită parcă
depe altă lume.
Lumina proiectoarelor, creştea pe nesian­
ţite. Acum se vedeau destul de clar două si­
luete îngenunchiate, ciuda t împodobite cu
giuvaeruri ·�ar e scăpăra u fulgere verzi sau
violete printr'un fel de n egură, căci aceste
două siluete erau înfăşurate într'un văl uşor,
care le făcea să pară vaporoase dându-le
o înfă tişare imaterială.
Un gong răsună deodată, care nu semăna
de fe l cu primul, d grav şi adânc ca o voce
de aramă, şi sunetul lui prelungit muri
încet c a un vaer. Raymonde tresări şi strân ­
se ş i mai tare braţul soţului ci.
La s enm alul acesta, cele <lou[1 forme se ri­
dic ară asvârlindu-ş i v[l l u ri k . D o u f1 femei se
înălţau, două bal e rine, î n frt ! i ştrnd t ip ul egip­
tean ·�d mai p u r, î mb ră c a t e cu clasicele şi
mHenarclc cos t u m e ale Vec hiului Imperi u al
Faraonilor. r e p r o d u s de mii de ori p e hie­
roglife şi pc basoreliefuri.
Totul <lin găteala celor două femei , cea
mai mică bij u terie, vălul cel ma i uşor, a­
mănuntul ·�el mai minim al pieptănăturii,
era de .c uloare verde sau violetă. Tonalitatea
aceasta deci domina peste întreg ansamblul
fără ca totuşi cele două culori s ă se între­
doc nească vreodată, în totul o sobrietate şi
o .delicateţă; care făcea cea ma i mare onoa-
- 81 - 6
re bunului gust al enigmatului Prinţ Ame­
nophis.
Simfoni a invizibilă a t a c ă o nouă mişc are
ma i a•.:: e ntuată şi :mai însufleţită decâ t pre­
cedenta deşi încă îndeaj uns .d e înceată. Cele
două Egiptene î n c e p u r ft să danseze şi paşii
şi gesturile lo r era u a rmonizate cu atâta
preciziune, î n c â t e x e c u t a u d a n sul într'un
ansamblu ca re a t i n g e a d e s f1 v ft rşi re a .
Raymondc şi so\ul e i îşi schimbau impre­
siile cu gl a s scăzut.
- Ia t e uită, spuse Jean, seamănă perfe.:: t
una cu cealaltă, nu num ai în cele mai mici
amănunte ale îmbrăcămintei dar şi la trăsă ­
turi, expresie, înălţime, to tul e la f ef. Trehue
să fie gemene.
- Şi au tipul cel mai pur al Egipteno.:: ei
antke, răspunse Raymonde. Ai j ur.a că au
colborît de.p e un haso-reliaf.
--,--- Ce spectacol puţin obanal. Nki o greşală
de gust.
- Şi nici o greiş al ă od e archeologie. CoS­
tumele sunt strict acele-a ale adaliştelor regi­
lor Egiptului.
Tăcură o clip ă. Pe s.:: e nă , cele două bale­
rine �i umnau neîntrerup t mişcările lor hie­
ratice.
- E un lucru foarte curios, spuse deodată
Jean.
- Şi anume ?
- E absolutismul acestor dou ă culori : ver-
de şi violet.
Ray.monde nu răspunse. Ea se depărtase
brus.:: de soţul ei. Surprins, acesta voi s'o ·în­
trebe de pricina acestui gest, cân d simfonia
muri. Luminile începură să descreas.:: ă . E-
- 82 -
giptencele se voalară din nou şi-şi rel u ar ă
QOziţia smerită dela început.
Tabloul del a începu t se reproducea, ,dar
anapoda. Proiectoarele se stinseră încet, pe
când melodia păl'ea că se îneac ă în n ecu­
noscutul visului. Intunericul şi tăcerea re­
veniră în acelaş timp. Se auzi cortin a în­
chizându-se. Apoi, veilleusele verz i şi vio­
lete îş i aruncară luminile palide asupra să­
lii. Insfârşit , lumina reveni ca'n timp obiş­
nuit.
Aplauzele izib m:: n iră puternice. Dar în a­
celaş timp şi un adevă,rat ofta t de uşurare
se desprinse din toate piep turile despovă­
rându-le de ciudată apăsare.
Chiar şi Jean Chenier, care apreciase re­
ala calitate a spectacolului îşi adăugă aplau­
zele la cele ale mulţimei, dar observând că
Raymonde nu se mişca, se întoarse brusc
spre ea şi-şi opri subit bătutul din palme.
Constatase că Raymonde era lividă . Ne­
mişcată, cu o chii ficşi, tânăra femeie privea
în tă·�ere perdeaua închisă. De a s t rt dată,
Jean , realmente ndinişti t d e c i u d a ta pur­
tare a soţie i sal e şi d e s p a ima ci, voi să
ştie ce-i.
- Raymonde ! re p e tă el atingând uşor
braţul gol a l so \ Îl' i sale.
E a tresări şi îi zf1mbi.
Voia tocmai s'o întrebe, ,c ând între culise
răsună prima lovitură de gong vestind re­
luarea sp ecta·�ol ului.
Lumina se stinse, p c cân d Raymonde ispu­
nea :
- Ce e dragul meu ?
El nu răspunse. In lumina palidă, verde­
- 83 -
violetă, văzu estompându-se chipul fru­
mos al ti n e r e i l u i femei care-i mai zâmbea.
La o doua lovitură de gong, faţa Raynmn­
dei di:spăiru şi lui Jean ii ângheţ ă inima.
Avea impresia pe câ t de dară pe atât de
neexplicabHă i.:: ă n'o va ma i revedea nici­
odată.
După a celaş ceremo n i al c a şi întâia oară,
sp ectacolul reîncepu. De as tă d a tă s..:: ena re­
prezent a interio rul u n u i t e mp l u egi p t e a n .
- Ce ,decor c acesta ? î n t reb {t .J e a n .
- O sa l ă a marelu i templu d i n Karnak,
şopti Raymonde.
Statui reprezentând anilmal e monstruoase
şi bărbaţi de mărime naturail ă servind de
cariatide în j urul acestei 1s ăli. C a şi întâia
oară toate a1.:: estea ieşeau încet din umhr ă,
şi tot ca şi întâia oară, erau lumini verzi şi
raze mari luminoase s e n ăscură, străbătând
sce n a în toată lungimea ei şi încrucişându ­
s e în centrul ei.
Cea d in stânga era verde-smarald .
Ce a din dreapta violet-iris.
Cu toată puritatea celor două tonalităţi,
repetare a devenea obositoare. O simfonie
analoagă cu prima începu să se audă şi an­
samibll u l a.c esta îl enerva ciud at pe tânărul
inginer.
D eodată , un b ărba t înaintă, îmbrăcat ca
egiptean clasic , încoron a t cu pşent-ul. Nu
s'ar fi pu t ut spune de unde venise. Părea a
fi una din statuile templului care se însufle­
ţise.
- Iată-l pe Amenophis, fără îndoială,
spuse Jea n Chenier.
In întuneric văzu pe Raymonde făcând
- 84 -
cu capul. Observă nu fără o tainică n elini­
şte că soţia lui nu pierdea un gest al noului
apărut.
Prinţul Amenophiis nu p ărea grălbit să-şi
înceapă exhibiţiile. Jean începea s ă fie gro­
zav de agasat.
Insfârşit adevăratul spectacol începu. A­
menophis fă,�u să apară .diferite obiecte,
mobile bizare, mici animale , flori, (violete
şi iri.şi) , scurt, tot apa r a t ul scamatorului o­
bişnuit.
Apoi făcu ,câteva expeTien ţe de dibăcie a
mâini!lor şi a degetelor, care în total luate
erau asemănătoare 1�u acelea care se aplau­
dă adesea în music-hallurile pariziene. Sin­
gura particularitate a lui Amenophis era u­
şurinţa ,cu care făcea să apară şi să dispară
lucrurile de ·care avea sau nu nevoie. A1�es­
tea veneau nu se ştie de unde, şi la un gest
a l magicianului , păreau că se întorc în
neant, de unde le făcuse să ap ară ,cu o dip ă
înainte.
Sala urmărea nUllll ă rul cu cel m a i viu in­
teres şi-şi manifesta mu l ţ um i re a p ri n d ese
aplauze '�are p ă rea u di-I l a sr1 cu desăvâ rşi­
re nepăsător p c cel cc-şi z i c e a Amenophis.
Raymondc p r1 rca cri ţ i n c cu tot dinadinsul
să facă să se u i t e i n cxplkabil a ei atitudine
din an trad. Rfldca şi aplauda mai tare de­
cât ceilalţi. Şi Jean, neliniştit, nu se putu
reţine să n·o în trebe :
- Ce nervoasă eşti astă seară, draga mea.
Nu cumv a nu ţi- e bine ?
- Nicidecum.
- N'ai dori să ieşim?
In realitate, Jean ar fi fos t fericit el in­
- 115 -
suşi să se smulgă acestei tonalităţi vertde­
violet , �are-i da o oboseală ciudată.
Dar Raymonde se grăbi să răspundă.
__, O, nu, mă amuză.
El n u ma i stărui, şi se resemnă la Tăbda­
re. Amenophis schimbă exerciţiile şi făcea
acum ·1 impresiona ntrt exhibiţie de faki­
rism. Se supuse el însuş i .c elor mai oribile
torturi, fără ca totuşi prin aceasta să se s im­
tă '� ât de cât rrw . Când chibzui că insensibi­
li tatea lui desăvârşi tă fusese demonstrată
îndeaj uns p ublicului, Amenophis se hotărî
să-ş i schimb e din nou genul.
La un semn pe care-l făcu în aer, cores­
punse apariţia unui sarcofag antic, into�­
mai ca acelea care se află în mare număr la
muzeul Louvre. De astă dată , .vraciul merse
spre spectatori şi ieşi din muţ·e ni a lui.
- Doalllll e lor, domnilor, spuse el, n'aş
vrea să abuzez de răbdare a dv. Poate ·�ă vi
se pare obositor văzâ ndu-mă că lucrez sin­
gur şi în tăcere. Tot ce execut poate să vi se
pară uşor. Cu to ţii aţi citit lucrări �are des­
văluie „trucurile" p restidigitatorilor mon­
diali. Dar aceste tratate nu dau explicaţii la
tainele vechilor Egipteni. Ca să vă dau o
dovadă că posed o parte din ai�este taine,
am să fac să dispară ochilor dv. o p ersoană,
şi p entruca să nu fie băm�ială de compli ­
cita te, am să rog o doamnă şi doi domni să
binevoiasc ă să se u�e p e scenă.
Abia îşi terminase discursul, că Jean în­
ţelese că Raymonde s e pregătea să se urce
pe scenă. Perspectiva de a-şi vedea soţia
pretându-se în publii� unei şedinţe de şarla-
- 86 -
tanism, sub lumina aceast a verde-violetă,
îl înfuria.
- M aymond e ! spuse Jean doj enitor.
- Nu, lasă-mă, spuse ea cu ton desrnier-
dător. E atât de nostim !
Şi îndată s e şi urcă p e scenă. Doi specta­
tori se urcară şi ei. J.e an uluit, ţintuit p e fo­
toliu l lui, nu-şi mai recunoştea soţia. A­
proape ,�ă-i părea rău ,că n'o urmase, cel p u­
ţin ar fi putu t s'o aj ute în cazul că a r fi a­
meninţat-o vreo p rimej die. Aşa ceva era
foarte neprobabil. Totuşi o spaimă nelămu­
rită î i strângea inima.
Amenophis mulţumi cu o plecăciune a­
dâncă sirnpatidlor spectatori care-i dădeau
cu atâta bunăvoinţă graţiosul concurs. Apoi
făcu un gest. Rezultatul : un iris supe iib pe
care-l oferi d-nei Chenier. Ea zâmbi graţios ,
pe când în sală soţul ei s.�râşnea din dinţi.
:._ Iar violet si verde, murmură el furios.

Magicianul d eschise sarcofagul ş i făcu p e

c e i doi sp ectatori să 1.3onstate că p iesa acea­
sta, reproducerea fidelă a u n u i co s c i u g de
momâie egiptean ă, nu era d e c f1 t u n fel de
ladă de lemn scu l p t a t , cu o înfrt tişare cu
totul neprimej d i o a s r1
.

Apo i rugr1 pc cei 1cloi 1hrirh a ţi să ia loc de

fiecare pa r t e a sarcofagului. După ace ea se
îndină în fa ţa Haymon<lei şi poft i pe tânăra
femeie să intre în cutie. Jean Chenier se
simţea ca învălui t în tr'o vagă lumină de ri­
dicol. Raymondc, lividă, deşi surâzătoare,
se supuse , nu fără ca soţul d să fi putut ob­
serva o inexplicaţiilă şovăială r,Iin partea ei.
D esigur că şi ea se simţea împinsă prea de­
parte. Se urcase pe s�enă fără ca să cump ă-
- 87 -
nească şi .acum împărtăşea senza.ţia de gro­
tesc a soţului ei. Dar era p r e a târziu ca să
ma i dea înapoi, căci ar fi mărit gra dul de
ridii.:�ul al s ituaţiei .
Amenophis închise uşa s arco fagului şi
Ra ym onde disp ă r u din ochii soţul ui ei şi ai
mulţimii . Apoi Egi p t e a n u l me u să apară
mai mult de zec e s p a d e lu n g i cu care stră­
punse sar�ofag u l . Pc J e a n iîl t recea u fiorii
oridecâteori p f1 tr u n d e a o l a mft lucie. In
sfârşit n u m ă rul se termină. I l uz io n is t ul tra­
se afară săbiile şi .d es ch ise sarc ofag u l .
Era gol. Raymollid.e disp ăruse.
Am enopis mulţumi celor doi sp ec t ato r i,
dup ă ce-i fă1� u să dea mărturi e că nu obser­
vaseră n imic nefiresc. Amândoi coborîră în
· ·

sală.
Atunci obsedanta lumină verde şi violetă
se stinse. Amen op his, templul egiptean şi
sarco f agul reintrară în umb r ă şi .a doua
parte a programului se termină ca şi pri ma.
De�um se lu mină din nou, se anunţă de
la int rare a salonului că reprezentaţia se
sfârşise . M ulţimea se ret r as e pe când Jean,
uluit, se întreba ce să fi e gluma aceasta în­
doielnică şi când îi va fi înapoiată Ray­
monde.
Rămase ultimul în sală, când zări o bu�ă­
ţic ă de hârtie prinsă cu un ac l a mâneca lui.
O scoase şi citi fraza ac1e asta de neî n ţ eles :
„Da,�ă vrei să-ţi revezi s oţi a nu face scan­
dal şi renu n ţă pentru totdeauna la ,.Sma­
rald".
Atunci, ca . un nebun îmbrânci pe ultimii
s p e c tato ri şi porn i fuga sp r e cabina lui.

- 88 -
 II.

IN UMBRA PIRAMIDELOR

Jean Chenier intră ca o furtună şi scoase

un strigăt surd. O dezordine neaşteptată
domnea în calbină. Toate valizele fuseseră
golit e şi rufele se tăvăleau în t oate ,�ol ţurile.
Micul dulap rez·ervat ocupanţilor cabinei,
fusese forţa t. _

- Spărgători ! exclamă Jean.

Nu era greu de văzu t .c ă răufăcătorul
sau răufăcătorii căutaseră mai ales s ă - şi în­
suşiască hârtiile doamnei şi domnului Che­
nier.
Jean văzu pli n de furie pro priil e sale pla­
nuri, clişeuri, planşe mari î n culori, tot ro­
dul unei munci lungi şi min u ţioase, toate as­
tea- călcate în picioare, boţi te, răscolite de
mâinile înfrigurate, nerăbdătoare, ale unui · ·

hoţ care tremură să n u fie prins:

•.

Dar Jean 1.:! onstată rep ede · că Raymonde

şi n u el era de data asta în j oc. ·N ecunoscu­
tul, pe .care Jean nu sta în cumpănă a-l asi­
mil a · cu Attnenophis sau vreunul din tovară­
şii săi nu răscolise planurile inginerului de­
cât în tre.:!ere, căutând doar pe ale tinerei
- 89 -
 femei. Intr'adevăr. cea ma i mare p arte din
lucrările Raymondei privitoare la Egip t dis..
păruseră.
Jean văzu toate astea într'o clip i tă. Mii 9e
p resupuneri se înc rucişau în creerul lui, şi
se forma un adevărat chaos în ..:are i se
pierdea gândirea.
Insfârşi t îşi mai adună puţin minţile.
- Nu visez, n u visez ! monologă el, nu
sun t nebun. Mi-a u răpit soţia şi i s'a u furat
şi documentele.
Atunci zări o altă hârtie p rinsă d e uşa
dulapului cu lama unui pumnal. Conţinutul
misteriosului bilet nu-l surprinse peste mă­
sură.
„Hârtiile doamnei Chenier dovedesc că
sunteţ i î n căutare a Smaraldului. Dar ferici­
rea preţuieşte ma i mult de.:: â t o pia tră. Ori­
cât ar fi ea de preţioasă. Alege deci: Ea
sau soţia d�tale".
Dar asta nu da· totuşi nici cea mai m i c ă
explicaţie misterului pe ,c a rf:' Jean îl .sim­
ţea planând în j urul lui într'o atmosferă
înspăimântătoare, care devenea tot mai a­
p ăsătoare din clipă în clipă. In plus, ·o ciu­
dată bănuială începu să-şi facă loc în sufle„
tul inginerului faţă de soţia lui.
.·· ·
Raymon& , lucrul Jiu se putea tăgăctui,
·.

Î • a r ff pu tut d a unele explicaţii :privitoare- la

aventura aceasta ciudată. Mai -mult, er a a­
mestecată d e foarte de .â proape în. ·povesfea
1.:: e ea: egipteană ·cu smaraldul, de care nu po•
menise niciodată soţului ei. De mii de · ori
îi vorbise despre legendel e egip tene, despre
mtunii, boii Apis şi .cărăbuşii sfinţi. Dar
despre acest smarald: mi'sterios :pe care pă-
- 00 -
rea că-l caută, e a nu făcuse niciodată nii.:�io
aluzie faţă de el. De când ·se ,c ăsătoriseră, s e
înţeleseseră că fiecare v a lu�ra d e p artea
lui. Jean nu-şi vâra niciodată nasul în pa­
pyrusuril e soţiei sale tot aşa cum nu-şi per­
mitea ca să scotocească p rin devizurile iJ.ui.
A1.:!lli1Jl Jean regreta din sufle t această ne­
ştiinţă. Poate că dacă o singură dată s'ar fi
încumetat să răsfoească p rin lucrările soţiei
sale ar fi afla t mai mult ·decâ t prin biletele
aceste a anonime , adus e de mâini anonime
dar foarte zeloase, j udecând după dezordi­
nea '�are domnea în caibină şi după desco­
perirea la .c are făcea aluzie al doilea bilet şi
care vorbea de intenţiile Raymondei privi­
toare la nu ştiu ce misterios Sanarald
Jean b ătu deodată din picior furios.
- Nu sunt un copil căruia îi e frkă de în­
tuneric. Voi şti cât mai curân d ce e.
Mânia lui s e revarsă asupra soţiei sale.
Va şti el s'o regăsească şi s'o constrângă
să-i spuie 1.:!e ştia despre Smarald.
Luă repede o hotărîre.
- Mă duc să-l vestesc p c com isa rul bor­
dului.
Examină <lin nou h il c l e l e anonÎime. II izibi
un lucru de ·C are n u -şi d ase scama la înce­
put. Unul d i n e l e cd p u!in nu era absolut
anonim. I n j osul bil etului p e care-l găsise
în cabina sa, Jean descoperi iniţiala „A"
drep t semnătră.
Căută o clipă.
- A „ . A ... ce- o fi vrând să îns emn eze
asta ?
Ap o i , se lumină deodată :
- Amenophis I
- 91 -
 Deci răpitorul Raymondei nu putea fi de­
.cât acelaş răufăcător care ră,v ă·ş ise cabina,
el însuşi sau prin mij lo.::i re a unui comppli­
ce. Jean regăsea uşor legăturil e povestei.
Trebuia în primul rând să. oprească tur­
neul Amenophis et Comp .
- O să mi le plătească el luminile lui
verzi şi violete, scrâşni Jean.
Furios, vârî biletele în buzunar, închise
calbfaa, a ,c ăre i broască nu purta nk:i cea
mai mică urm ă de forţare şi alergă să-l
gă,sească pe comisarul de bord.
Acesta ascultă eu atenţiune povestirea
cam alandala pe care i-o făcea inginerul. A ­
poi ceru dovezi.
Jean scotoci cu înfrigurare prin buzu­
nare.
- Poftim, suse el, depunând cele două
bilete în faţa comisarului.
Acesta le examină, le întoarse, apoi
zâmbi :
- E o glumă bună, dragă domnule.
Intinse .cele două bilete lui Jean. Erau foi
cu desăvârşire albe.
- Cll!Ill ? răcni a•.:esta.
Apoi, după ce se convinse de adevăr :
- Desigur că biletele fustseră scrise cu
o ,cerneală simpatică oarei�are , aşa că litere­
le dispăreau după o oră sau două.
Comisarul zâmbea mereu.
----. Lasă, dragă domnule, toate aste a nu
sunt serioase. A vru t cineva să-ţi facă o
glumă proastă.
- Dar mi-a disp ărut soţia, e înebunitor !
- Doamna Chenier e pur şi simplu com-
plicea acestei farse.
-· -
 - D ar ea nu-l cunoştea pe iluzionistrul
a1;.:esta.
- De unde şti ţ i ? E un Egiptean pur sân­
ge. D-n a Chenier poate că l-a .consultat pen­
tru lucrările ei, şi azi chiar.
- D ar e o nebunie. Constataţi cel puţin
sp argerea din cabina mea.
Comisarul îi s�tisfăcu dorinţa.
- Drept e că a trei�ut pe ai.ci un vârtej ,
spuse el pătrunzând în l o c ul furtului. D ar,
adăugă el, mi-aţi vo:nbit de u n pumnal şi nu
vă·d nici cea mai mică u rmă .
Jean complectă dezordin ea din .c abină •i!U
căutare a lui vij elioasă. Dar fu absol ut de
prisos.
- Ei, vezi ? întrebă cOIIll isarul, care râdea
că-l vedea enervându-se. .
- Nu mai înţeleg nimic , Sp lţse ing i n e ru l ,
roşu de mânie, pumnalul era ak:i ac um câ­
teva minute.
- Şi a dispărut, tot ca şi d-na Chenier.
Nu văd cu ce aş putea să vă mai fi u 1de fo­
los, spuse comisarul cam i ronic.
- Sper ca .c el p uţ i n v c ! i a re s t a p c s�ama­
tor şi to a tă clica lui.
- Glumi ţ i ? Nu po t a r e s t a un a rtist i no ­
fensiv la simp l a dv. < k p ozi ţie, care e dealt­
minteri des tul d e ciud a t ă . Tot oe po t face
pentru dvs., c să v r1 dau sfa t ul să vă du::eţi
să-l gă1siţi pc p ri n ţ ul Amenopis .ca să-i ce­
reţi câteva explicaţii pe c are doar soţia dv.
sau el, le pot furniza.
Salută şi tocma i voia să pl ec e , dar se răs­
gândi :
- Incă un •::uvânt, d.omnule Chen i e r, n i ci
un fel de scandal pe „Pharaon".
- 98· -
 Uşa se închise.
Jean de astădată înţelesese. Comisarul a­
tribui a dispariţi a d-ne i Chenier şi misterul
înconj urător, unei escapade a tinere i femei,
făcută în tovărăşia prinţului Amenophis. El
Jean , făc·e a pur ş i simplu . impresi a de soţ
părăsit. La ce hun să mai stărue. Era ridi­
ceol pur şi simplu.
Da r ridicul numai în ochii celorlalţi, căci
pentru el însuşi, Ha y mondc nu putea să fie
vinovată decât de o imprudentă şi de o lip­
să de încreder e faţă de el. Niciodată Jean
nu şi-ar fi bănuit soţia, şi în aventura asta
el simţea bine că ea fusese victima prinţu„
lui, neliniştitorul iluzionist cu profilul de
cariatidă.
La urma urmeloi:, ultimul sfat al .comisa­
rului er a cel mai bun. Trebuia să-l caute pe
Amenopthis şi să-i ceară socoteală.
Jean nu socotea câtuşi de puţin că e
o glumă. Situaţia era cât se poate de tragi­
că. Un lucru mai ales îl chinuia : ce era
smaraldul acela la care fă,�eau aluzie cele
două bilete. Trehue să fi fost un giuvaer de
mare valoare, vreun talisma n atât d e nepre­
ţuit, încât Amenophis îi dădea să aleagă în­
tre Raymonde şi intenţiile p e care ingine­
rul le-ar putea avea în privinţa acestei pie­
tre misterioase.
lntrebă deci de cabina lui Amenophis.
La birou l pachebotului i s e răspuns e �u
mare amabilitate : Iluzionistul ocupa cabi­
na 127. Bătu. Nimeni nu răspunse. Bătu
din nou, stărui, zgâlţâi uşa. Tăcere desă­
·

vârşită.
Se pregătea să bată din nou, când deo­
...... 96 ......
dată se auzi o voc� ironk ă l â ngă el.
- Ei, ei, d-le Chenier, ce tapaj !
Inginerul s e pomen i nas în nas �u Ame­
nophis. Era însă în costum de scenă şi fă­
cea impresia unui artist cinstit care se
duce să se culoe după1;:e s'a termina t repre­
zentaţia.
- Unde mi-e soţia ? urlă Jean.
- Uitaţi că e or a dou ă dimineaţa şi c ă
toată lumea depe bordul vaporului doarme,
afară de d-ta, eu, oamenii de quart, şi co­
misarul bordului, adăugă el nu fără ironie.
- Unde e soţi a mea, repetă inginerul cu
voce surdă.
Amenophis zâmbi nelămurit. O furie
nebună îl cuprinse pe inginer. Arun că E­
gipteanului o astfel d e privire înc â t acesta
tresări uşor, fără ca totuş i să înceteze de a
râde. Făcu brusc un pas spre Jean şi 1;.:u un
gest repede îi apucă mâ na.
Inginerul se desfăcu brusc , dar Jean sim,..
·

ţise .ca o lovitură de ghiară p e mân a lui.

Constată prezenţa unei zgâ ri etu r i ca cele
p rkfouite de laba p i sicii.
Ridică ochii spre A m e n o ph i s . Dar de as­
tădată 7. fnnh e t u l î n docl n i c al Egipteantilui
mi-i n : :1 i a p ă re a d ecft t p rin tr'o •C eaţă. Un
vârteJ d e p u n c t e verzi şi violete, valsă <I.eo­
da'tă fo j u ru l l u i . Clipi din och i � buimăcit.
· Amenophis ii p ri v e a zâmbind ; niereu. l�'­
gineru l fă1.:u o sforţare grozavă ·ca să biru�
iască torop eala care pusese stăpânire p e
membrele 'l ui. Voi s ă ridke braţul. Mii de
chilograme de p l umb îi apăsau trupul. Des­
schise gura dar limba paralizată nu-i îngă-
dui să rostească cel mai mic' sunet. . - _ _ _ .

- 95 -
 Şi apoi avu senzaţia foarte limpede 1că se
afundă, s e a fundă. cu o mişcare înceată l a
început, apoi deodată extraordinar d e verti­
ginoasă. Rânj etu l exasperan t al lui Ameno­
phis se topi într'o ceaţă opa c ă. Un nor roşu
trecu dinaintea ochilor in g iner ului, pe !C ând
un vâj âit surd îi umplea u re c hile întocmai
ca vuetul mări i tălăzuind într'un ţărm.
Amenophis c on lempltt trupul lui Jean
Chenier întins l a picioarele lui, .cu braţele
încrucişat e, c u fa ţa î n toa rstt s p re el. Zâm­
betul mefistofelic al hypnotiza torului se
schimb ă deodată într'un râs scurt, uscat, pe
e â nd se apleca spre faţa victime i sale.
. . ' '
Jean deschise ochii
L a început nu putu să-şi dea seam a 1c e i
se întâmplase. Era încă pe un vapor, „Pha­
raon" fără de nicio îndoială, întins pe u n
pat îngust. Incetu l ,c u încetul, j udecând du­
p ă materialul 1care-l înconj ura, îş i dete sea­
ma că se afla într'o infirmerie, aceea a pa­
chebotului, fără îndoială.
U:p n ume îi ven i pe buz e :
. � .. Raymonde !
. Decât timp oare se găsea el acolo ? Şi unde
afla ea acum ?
se ·
O in firmieră intră, în vârful . p i c io a relor.
Văzând .eă bolnavul avea . ochii . deschişi, ea
zâmhi. Je.an repetă :
·

.� Haymonde I . .
- St ! făcu infirmiera; Staţi liniştit !
Dar aproape că era ,cu neputinţă să se ob­
ţie dela el aşa c eva . O copleşi p e infirmieră
cu întrebări, ameninţă că va fa c e · s�nd al
- „96 -
d a c ă Raymon dc n u - i v a fi î n a po i a t ă . Do c to­
rul b o r d ul u i fu ch em a t . ·
A c e s t a î l c o n v i n s e m a i î n t â i p e ingin e r s ă
s t ea l i n iştit. Alpoi î l a j u t ă să 1d arifice si t u a ­
! i a . D u p ă c â tev a min u t e , J ea n p l i n d e în fri­
gurare e ra în cu re n t c u farp t c l e u rm ă t o a re :
D i n aj u n „Ph araon'' a n co r a s e î n p o rt ul
A l e x a n d r i a . T u rne u l Amen o ph is deb a r c a s e .
D o a m n a Ch e n i e r n u e r a d e g ă s i t . Cu11n n u
e ra regl e m e n t a r ca vre u n p a s a ge r să lip s e a ­
scă l a a p el l a d eb a rc a de r, s e fă1.:: use ră :pe
bord cerc e t ă ri care răm ăs{· s e r:1 i n fru c t u asc .
Comisa rul îşi adusese a mi n t e d e sp r e depo­
z i ţ i a i n gin erul u i ş i s e p regă te a să i n t e r o­
gh ez e p c Amenophis şi pe d an s a to a re l e l u i ,
d a r a rtişti i egip t e n i şi d i sp ă ru seră şi l i se
p i e r d useră u rmel e .
C â t d esp re .J e a n , fu sese g ă s i t , a c u m d o u ă
zile, î n d i m i n e a ţ a d e d u p ă sera t a d a t ă p e
bord u l „Ph a r a on - u l u i" , î n t i ns p c p u n t e a p a ­
chebotul u i . ·

�-- Pc p u n te '? se m ir :1 .Je a n , d a r cu a m l e ­

şin a t î n t r' u n c u l o a r d e cl a s a î n l f1 i a , <' x a ct î n
fa ţ a cahi n l' i 1 27 .
D o c t o r u l rl a l i 1 1 :1 d i n c a p .
To a l l' a s l < · a s u n i c i u d a l i ' , d om n u l e Che­
nier. L ă s a ! i . î 1 1 c h 1 · i i"'1 ! ' I , 11 1 1 vil n el i n i ş tiţi , o
. ·

să se î n to a rc fr so l i a d v.
.J e a n îsi m u scă h 1 1 z ! ' l 1 " M e r e u ar.:: e las răs­
'
puns. In povc:s k a a c l' a s t a e c h i vo c ă ' trecea
d r ep t soţul p ă r [1 si l .
- Doctore, în t rd i :1 ci , a v e ţi c e v a îm p o t ri ­
v:1 să mă ri d i c ş i s i'1 p :1 răse s.:: n eî n t â rz i a t
bordul ?
-- Nici de c u m . V ' a ţ i î n t r e m a t foarte h i n e .
Răs p u n d d e <l Y .
- 97 -
 După două ore, Jean Chenier p ără,si va­
porul. Se instală la un hotel din Alexandria,
unu l din ,cele mai moderne, şi unde reţinu­
se încă dela plecare camera pe care trebuia
s'o o�upe cu Raymonde.
lş i luă în primire apartamentul şi rugă
să fie lăsa t singur. Se trânti pe p at, cu ca­
pul în mâini, gândindu-se la dudatul mis­
ter în care se zbătea. Se gândi să anunţe
autorităţile egip tene de disp ariţia soţiei sa­
le, când un zgomot de foşnet de hârtii aj un­
se p ână la el.
Sub usă alunecă un lic.
Se re p ezi, ridică plfoul, ieşi în gang, nu
văzu p e nimen i ş i s e întoarse.
- Su nt sigur, îngână el deschizând plicul,
c ă scrisoare a a sta îm i vine tot dela diaboli­
cul cel a de Amenophis.
Presupunerea lui era j ustă. lată ce 1�iti :
„0 egi·p teană voalată va vinde astă seară
irişi pe cheiul unde e ancora t „Pharaon" .
Dacă cumpăraţi un buchet din florile celea,
voi deduce 1�ă p rimiţi condiţiile mele şi a­
nume : Să vă duceţi l a locul unde se află
Smaraldul, să-l luaţi şi să-l depuneţ i într'un
loc .c are vă va fi arăta t ulterior. Preţ pentru
care vă va fi înapoia tă soţia.
A."
- Vasăzică, murmură Jean, Amenophis
şi Raymonde , caută amândoi un smarald,
eare trebuie să aibă o mare valoare. Ce n'aş
da să ştiu unde se află smaraldul cela. I
l'aş dărui cu dragă inimă lui Amenophis,
numai să mi-o dea înap oi pe Raymonde.
Intorcea intre degete, plkul pe o faţă şi
pe alta. Răspunsu} veni dela sine. Pe dosul
- 98 -
plicului, o mână tremurândă scrisese cu
creionul :
„Piramida lui Horus. Sala Cleopatrei.
- s�risul Raymondei ! urlă Jean.
Taina tinerei femei se afla acolo. Ştiind
că răpitorul ei trimetea scrisoarea aceasta
ea, riscând orice, însemnase p e dos locul
unde se află ascunsă piatra. Jo� pe care
Jean nu-l ştia.
Cu inimă bătândă Jean se interesă unde
se a fl a p i r amida lui Horus. I se spuse că
era u n a din .cele mai mici din aceste con­
s l ru c ( i i milenar e şi că er a situată lângă
Lu.-so r. O c ălătorie de două zile cu drumul
<le fier.
C u cil i ii n l' ri"ibdare aştept ă Jean seara.
Inc i'1 d 1 · la o r a cinci se plimbă pe chei, în
fa ţ a 1 1 1 : 1 n · l 1 1 i p a c h l':ho t, p e ca r e nu-l iputea
pri v i fi'1 rt1 c a s t1 s t• ,,· u l rrnn u re.
lncq > u s:l c l.1 ·s 1 1 1 · r·1·zt', cfm d iată .c ă zări p e
florărcast1 . E ra î 111 .h r i'1 ca l i'1 d u p ă po rtu l mu­
sulman, v i'i l 1 1 I l : i s:"1 1 1 d si'1 i se va d ă doa r o­
chii , şi nu p n · 1 1 p : 1 r1 · : 1 g ri'1 hi l i'1 s i'1 � i v â n d i't
-

marfa.
Jean merse t�i 1 1 l : i s 1 1 1·1 · 1 · : 1 ş i c 1 1 1 l l'p i'1 ri'1 un
buche t ma rc d 1 · i r i ş i . A n i i - a s'o î n trebe pe
ferneea a·�eca , d l s i g 1 1 r c 1 1 1 1 1 p l in· a răpitori­
. '

lor Ra ymo ndc i , .d a r· s1 · l'e ! i n u , temându-se

să nu facă: vreo g n ·ş 1 · : i l ii �i si't n'o piardă p e
veci.
Plătind tinerei frm c i , în t âln i privirea ei
şi tu surprins. O e h i i a·c cştia nu-i erau necu­
noscuţi. Părea in d i l'lTcntă şi se dep ă r tă fă­
ră grabă.
Deodată: îşi a m i n ti. Florăreasa era una
dintre cele doui'1 dansatoare par'că gemene,
- 99 -
1;: arc, c u trei z i l e m a i n a i n te , e x e c u taseră
d a nsul egip t e a n l a reprez<' n t a ţi a d a t ă <l<' A­
meno p h i s.
Se î n to a rs e şi c ă u t ă d i n ochi pe f om e i a
voal a t ă . Vânz ă to a rea 1 1P i ri ş i p a rcă se topi­
se î n a er.
Se î n a1 po i ă la h o ll' L ceru u n vas p en t r u
fl ori l e l u i şi u n nw rs a l t re n u ri l o r . Işi i n s t a ­
lă b u c h e t u l î n fa ţa l u i şi-l s1rn t u r i"1 u n f i o r .
El e înfă ţişa u t ra g i c e le c u l o ri ak l u i A m c n o­
p h is ş i - ş i a m i n t i 1<:i"1 Rayrn o n d c d ispă ruse
d in och i i l u i p u r tfmd o fl o a re l a fel.
S e a d â n c i î n oraru l d e t r t' n u r i m u rmu­
rf111 d :
- I n do u ă zile voi fi la Lux or, v o i ga1s1
p i r a m i d a s a l a , smara l d u l pe c a re-l voi d a
,

l u i Amenophi s şi Raymon d e îm i v a f i c e­
dată.

- 100 -
 III.
CELE TREI SARCOFAGU
D u p ă o ,c ălă tori e istovitoare care d u rase
p a truzeci şi op t de ore, pe o căldură de 30-
40 de grade la u mbră, Jean Chenier debar­
•.:: f1 la Luxor. Era în p ragul V ă i i Regilor, un­
de se în ă l ţa, u ndeva, piramida l u i Horus,
asc u 1 1 z f1 to a re a e nigma ticulu i sma rald. Nu
siim \ c a l o t u ş i n ici o oboseal ă . Trăi a în tr' o
sta re d l· s u p r a e x c i t a ţie nerăbd ă toare c are-i
î n z e c e a fo r \ a d l· rl·z i s l e n ţ f1 dar ş i înfri gura­
rea.
La h o l d 1 1 I 1 1 1 1 d 1 · l ra sl ' , h a l l u l e ra împ o d o ­
b i t c u a fi ş 1 · m a r i : 1 1 1 - a g 1 · 1 q i i l o r î 1 1 f f1 \ i ş :l ntl
prin c i p a h · h- .- 1 1 r i m. i 1 :1 \ i a l 1 · l 1 1 1 p 1 · r i 1 1 l 1 1 i F a ra­
.

o n ilo r, e u 1 1 1 ,s 1 1 1 1 I : 1 1 1.a r i l 1 · t > i r: 1 1 1 1 i d 1 " ' l'l'm­

pl u l d i n P h i l a l ' , c o l oş i i l u i l\ f r 1 1 1 1 1 0 1 1 , c i"'i d cri­
l e N i l u l u i ş i . l'i n · ş l 1 · , 1 1 1 : 1 r 1 · l 1 · S f i n x .
D a r ! o a le a s l 1 · a 1 1 1 1 - I p 1 1 l l ' a 1 1 i s p i t i p c J e a n .
N ' a v e a d e c t1 t u n s i 1 1 g 1 1 r g :"1 1 1 d î n cap, să ·C:U­
cereas� ă Sm a ra l d u l şi s ' o s a l v ez e p c Ray­
mond c . Se i n fo r m i'1 1· 1 1 o g ra b ă khri l ă
d e pi rami d a l u i l l o rn s . A ge n tul căruia i s e
a d re s ă făc u o s l rfo 1 1 1 h i't ! u rr1 .
- - Nu ş t i u z r1 u , ·C i l l l' v ' a p u t u t vorbi rde as­
ta. Nu p r c z i n t r1 n ic i u n i n teres, domn u l e .
- Ba (la , p c n l rn m i n e , şi î n dt mare.
-- N u c decft l o p i r a mid ă d e o !Î n ă l ţime
- 101 -
mij locie. Sălil e îi sunt to�te aproape goale.
Ghizii şi turiştii n'o iau în seamă. Trebue să
mergeţi să vedeţi Sfinxul , do mnule, - ade­
văratul, singurul, unicul în lume, minunea
Egiptului. Ah ! şi căderile Nilului, şi...
Jean nu-l mai ascul tă. Fugi, lăsând cu gu­
ra căsc ată .p e guralivul plicticos ... Cu mare
greutate putu ·�ă p r1 t a îns.fâ rşi t un automo ­
bil care să-l d ucă la ·1p iramid a lui Horus, în­
treprinderile turis tice n eorga nizând servi­
cii decât pentru m a rile centre de atra�ţie :
Sfinxul, Piramidele lu i Keops, etc . . .

Două ceasuri după sosirea la Luxo1\ Jean

Chenier vedea profilându-se p e orizontul
nisipurilor siluet a caracteris tic ă a pirami­
dei lui Horus, ascunzătoarea Smaraldului
atât de râvnit de Amenophis.
Jean ceru să-l ducă până l a picioarele e­
difidului. Acol o se fă.ce a o deschizătură
drep tunghiulară, p rin care intrai în inte­
rior. Conducătorul maşinei st oferi să-l că­
lăuzească p e Jean.
- Mulţumesc , spuse acesta, nu doresc să
fac o vizită amănunţi tă, dores� numai sd.
mă duc la sal a Cleop <ilrei. Dup ă asta ne îna­
poiăm la Luxor.
CelaH înalţă din umeri.
- De, singur n'o să găsiţi. Interiorul pira­
midei este pustiu, căci n'are paznic anume.
Jean trebui să prime ască, ş i amândoi se a­
fundară sub misteriosul hypogeu. Inginerul
era grăbi t să a j ungă la sala Cleopatrei. dar
nu îndrăzne a să-şi arate pre a mult nerăb­
drea, de teamă să nu trezească bănuelile
ghidului. Da, trebuia să se arate discret.
Ciudata piatră s�ump ă putea să stârnească
şi lăcomia altuia.
- 102 -
 Treceau printr'un a devărat labirint. Jean
işi notă cotiturile şi gangurile ca să poată
străibate drumul în sens invers.
Ghidul avea o puternică lamp ă electrică .

In conul luminos 1�el plimba dinaintea lui,

apăreau b aso-relicfuri bizare reprezentând
toţ i monştrii şi toţi z e i i mitologiei egiptene.
Erau atâţia şi a t f1 ! i n , ci:'1 Jean se îndoia că
i-ar p u t e a iden t i fi c a .
D e od a t i"1 , co l i nd d up ă un culoar, trebui s ă
tresa ri"1 . In fa l a l u i , în fundul ac estu i gang,
se fi"l·•· c a o 1 1 :-,; :1 1 1 < - s c h i s ă spre o încăpere pe
cmlC o gh i c e a i i me n s ă . Ş i încăperea aceea
era l 1 1 m i 1 1 a l i'1 . O l u m in ă tremurătoare se
răsp:î n d c a în c u p ri nsul ei, o lumină ver.d e.
S u n i a :-_;: H la r vizitatori, spus e Jean.
-- ··

C ::î l m d a l ă , spuse ghidul, dar sun t rari,

şi 1 1 1 :1 m i r c i"1 a u l uminat.
E sa l a Cleopatrei, nu-i aşa, întrebă
Jea n .
I > : i . r:'"i .<> p u n se călău z a , privi nd rp e a-
,,� < · s l c i u d a ! t u ri s t .
Po l i s i"1 1 1 1 :1 l a ş i , î i sp u s e .J e a n .
D a r, d o m 1 1 1 1 l i', î n l o rsu'l î n a p o i . .
.

l\ 1 (1 d t 'S(' l l l'(' ( • l i .
l i î 1 l l i 1 1 s < · o h a 1 1 c n o t i'1 . G h i dul oriental fă­
.cu o 1 < ' 1 1 1 < · 1 1 < · a a d f1 1 1 c ă şi p l ecă Jăsând l ampa

e lc c l r i.: i'1 i n gi n e ru l u i . Acest a o stinse înain­

te dl' a î n a i n ta spre sala Cleopatra. Simţea
d i n 1 1 0 1 1 misterul învăluindu-l şi se gândea
că d e d a t a asta drama avea să ia sfâ rs it.
In reflexel e verz i al e lămpii invi� ibile,
p ăşi p f1 n ă l a pragul Cleopatrei. Un ci ud a t
spectacol î l aştepta a.colo.
Camera foarte adâncă, fomn a un p atrula­
ter i.-:: u pe reţii acoperiţi <l e ieroglife şi de
- 103 -
baso-reliefu ri. N uma i decâ t .J e a n p ricepu
că era j uca t şi c ă A mc noph i s trecuse p e - a c i .
O fantas ti c ă p u nere în s� c n ă fusese o rga n i ­
z a t ă în a n t i ca sal ă , p u n c n· î n s c c n [1 c a re
p u r t a p e cetea l u i A m e n 01phis.
I n cel e p atru u n g h i u r i a le s i"tl i i f uses e r ă a­
t â rn a t e înalte dra p l' ri i 1d(· .c a t i fr a v i o l e t p al.
care 1'-'. ă d ea toa t e d rc p l l' ca n i ş t e v [1 l u ri de
d ol i u . l nd ă ră t u l f i t ' c ă rl' i p c rd l ' l t' l' ra -i ns ta l a t
u n s i s t e m de l u m i n a re i n d.i r<' c t [1 , v c rd r , ca­
re a ru n c a pc p e re ţ i i op u ş i o l u m i n [1 p i ez i­
şe. D in t a v anu l s[1 l i i , a t â rn a o l a m p [1 a n tică
d e ul e i , în m e t a l s t r ă l uc i tor . ţ i n u t [1 d e J a n ­
ţuri l a f e l .
I n c a a rd e a o fl ăd1 r u i c v c !' d c , .i u1.:: ău ş c , c a
un s ufl e t n el i n i s t i t .
P o d e a u a p a rclosi t [1 c u les p ez i e ra c u t o ­
t u l goa l ă . N u m a i în cent ru c â t e v a l e sp ez i fu­
scsc r [1 scoase a s t f e l , 61 s e 61sca 1 1 t n· i g ă u r i
deschise, drep t u n gh i u l a re , l u n gi de d o i m e ­
t ri şi l a t e d e unu şi j um [1 t a t c , c a r e t e s i l t> a u
s[1 te g ft n d cşti n egreş i t l a t r e i m o rm i n e .
J e a n sc'nfioră .
Vrăj i i o rul c u n os c u s e şi e l a s c u n z ii to a r c a
Sm a ra l d u l u i m i s t e rios. P ri n c i n e ? P r i n
Raym o u d e d e si g u r . Poa t e c ă observase î n ­
st i in ta r e a ris c a t ă cc-o a d re s a s e R a vmond e ·

� o ţ ul.u i ei. S a u . . . c um a l t f e l ?
J e a n n u î n dră z n e a sfi - şi î n c h i p U l' p ri n c c
o rib i l e mij loace Ame � ophis p u t u s e smu lge
R a y m on d ei secre t u l .
- Ei, ai�um ? m u rmu 61 J e a n , c a re n u nrn i
înţel e g e a . D ac ă ştie, a v e n i t . t rc h u e d a gf1-
si t Sma raldul , şi e u soses c p r e a t fl rz i u . D a r
ţelul î i este a tins, şi n u m a i a re d e c e s'o re ­
tie p e Raymon d e a tmea . . .
- 1 04 -
 C u to a t e că î n c e rca să se l i n i ş t e a scă s m ­
gur, e l n u se p u tea •co n v i n ge de i d e i a 61-şi
v a rev e d e a s o ţ i a î n .scurt tim p .
Cele t r e i m o rm i n t e desch ise î n sol u l crip­
tei d i n s a l a C le opa f rei î l a tră g e a u în mod i­
rezistib i l . V o i s i't v a d ă şi în a i n t ă . S p re ma ­
re a lu i s u rp r i n d e re c e l e t re i morm i n t e e­
rau ocup a t e ·dt· l rl' i sa rcofage l a fel, şi J ea n
recun osc u ·<i't 1 Ta u î n tocm a i c a acel a ca re
îngh i ! i se d l' v i ( ' p <' H a ym o n d c , suh ochii l u i .
A c l ' s k l rl ' i s i c r i 1 · p i'1 re a u c i'1 - i p u n o c n ig­
m i't . T n · m u rî1 1 1 d p u ! i n . s 1 · a p l c61 pest e p ri­
m u l ş i riscă si'1 - i r i d i c i · c a p a c u l . l i a p i'1 r u o
m u m i e rî1 n j i t o a n ' , î n g i u l g i u l 1· i m u rdar, c u
chipul p e rfe c t p i'1 s l 1 · a l . .l l ' a 1 1 p r i v i f a n t oma
n s l a c e p ă rea d't - 1 c o n l l' m p l i't m u te ş te •i.'. a
pe n t r u a se m i ra d 't u n n d l' g i u i t î n d ri'1 z n e a
s i'1 - i t u rh u re som n u l ei d e n'e i .
D l'! <' d rum ul ca p a c u l u i c a n· s 1 · î 1 1 c h i sl' i a r
c u u n d u d u i t s u r d c a r e ri'1 su 1 1 i't p rd u n g ş i
l u g u h ru î n e cou ri l e h y p o ge u l u i . l\fr rs e l a a l
d o i k a sa rc o fa g so c o t i n d a gi't s i i a r o 1 1 u 1 m i 1· .
l l d 1 · sc h i s e ş i s c o a se u n ţ i p i'1 t < 1 1 · u i m i ri' . A i c i .
n i c i u n c a d a v ru , n u m a i o l i'u l i ! i't sc u l p t a t i'1 î n ­
t r' o 1 1 1 : t l e r i e n ectmosc u t i't , n · s1· m i"'111 a a a l a ­
h a s l n 1 . .J e a n î i r i d i c ă sfios ca p a c u l şi c c e a ce
gi't s i î 1 1 i'1 u n t ru e ra nşa d e u l u i t o r 61 ri'nnase
î n c n · 1 1 w n i t , î n mftini .c u l i'1 d i \ a , în c a r e l i c ă ­
I"<' : l 1 1 1 :'1 1 1 g:l i os cd m a i m i n u n a t gi u va e r cc
ar f i î 1 1 d r i'1 z n i t \Tc o d a t ă si'1 -şi î n ch i p u e a s c ă .
E ra 1 1 1 1 i n el p u s p e o p c rn i t i'1 d e sto fi'1 Yio­
k t i'1 . l l 1 1 s i m p l u i n e l d e aur, dar în care era
inc rus t a i u n sm a rald e n o rm , d e o l u ci re şi
d e-o p u r i l a k i n c o m p a ra b i l e , aşa d e frumos
că ar fi p �1 r u t \' i l l a m i n t i n d o ch i u l m i s t e rios
al u n e i p i s i c i .
- 1 05 -
 - Smaraldul ! murmură Jean.
Apoi numaidecât adaugă :
- Preţul de rescump ărare al Raymon­
dei... Dar a tunci, nu mai înţeleg .. .
Vorbise aproape tare. Deodată, sub bolta
sălii, se ridică o voce mormântală, ail ,c ărei
sunet cunoscut în ghcţă de spaimă pc tână­
rul inginer.
- Dacă vrei si"1 în telcgi, J e a n Chcnier, cu ­
tează de ridici"1 ş i c a p a c u l c el u i de-al treilea
sa11cofag, spec trul ce-l vl' i gi"11si a c o lo îţi va
da răspunsul ce-l ceri.
Jean înălţă o�hii, căută, dar nu putu lă-
muri de unde venea vocea aceasta .
- Amenophis ! murmură el.
Se aşternu iarăş tăcere.
Se apropiă d e cel de-al treilea sarcofag.
Sub lumina lividă a flacării verzi , acesta a­
vea o înfăţişare lugubră. D e data asta el şo­
văi înainte de a îndrăzni să-i ridice capacul.
Işi luă totuşi inima'n dinţi. Ce răcnet
scoase prăbuşindu-se peste sicriul antic !
- Raymonde !
Albă şi neînsufleţită, părfm d l ipsită de
viaţă, Raymonde sta culcată în fundul sar­
cofagului. Jean o crezu mai ·î ntâi moartă, şi
, isbucni în plâns. Dar deodată, avu impresia
că se înşela, că ea mai trăia încă şi că inima
tinerei femei bătea încetişor.
Acoperi cu sărutări faţa, mâinile frumoa­
sei adormite şi, înebunit aproape de o bu ­
curie de nespus, o văzu deschizând ochii.
Şi Raymonde revenită în simţiri, s e găsi
în braţele soţului ei care o strângea n ebu­
neşte l a piept, râzând şi plângând totdeo­
dată.

-- 106 -
 IV

SMAHALDUL NILULUI

Jean ascult ă istorisirea Raymondei :

- L- am cunoscut p c Amcnophis în Car­
tierul Latin. La epoca acee a nu făcusem
încă cunoştinţă, şi eu nu mă gândeam decât
la un lucru : la teza mea despre Egip tul an­
tic. Amenophis care făcea la Paris studii
înaintate, deveni în curând pentru mine un
excelent camarad şi un preţios colaborator.
Citeam şi unu l şi altul cu destulă uşurinţă
scrisul hieroglific şi n e procuram cu aur
greu papyrusele ce le puteam gi:isi.
„Intr'o zi am pus mân a p e un do.:: ument
p reţios, tratând despre Smaraldul Nilului,
faimoasa piatră care împodobea degetul
Cleopatrei, şi despre care legenda susţinea
că era o picătură din apa Nilului. Papyru­
sul dădea desluşirile ce te-au adus aici : py­
ramida lui Horus, sala Cleopatrei.
„In momentul acela, am făcut cunoştinţă
cu tine si câtăva vreme îmi uitai de istoria
antică. Amenophis 'Începu a mă urmări cu
curtea lui stărµitoare, iar când îmi propuse
să mă căsătoresc cu el, îl refuzai scurt. Din
-- 101 -
z i u a a c e e a mi-a p u rt a t o u r ă mortal ă , d e s t ul
de m a r e pe n t ru a te î n v :tl u i şi pe ti n e î n
gâ n durile l u i d e r[tzbu n a r e . S p r e c ul m e a ne­
noroc1 r u . a r u n cfrn du-şi ochii pe unul din
p a p y r u s u rile m elc, b lr n u i dt descoperisem
a s c u n.dt t o a r e a sma ra i d u l u i . A vui p ri l e j ul
să-l m a i v lHl o d a t ii . M i-a c e r u t sl1-i d e s t ă i ­
n u esc se c re t u l m t• u , ş i î n sc h i m h n u v o i mai
auzi vo rb in d u - se d e el î n v i a ţ a m e a . Refu z a i
şi d e d a t a a s t a . d o r i n d a d o h ;î n d i e u î n s lnn i
a ce st gi u v a e r.
„ D a 6 i n u ! i - a m \'o r h i t de A m e n o p h is , a
fost d i n p r i c i n a că m ă t e m e a m t o td e a u n a
să n u v i"1 văd î n c ă e rându-vl1 . C â n d n e-am
imha rca l pc Plz araon , a a f l a t şi ne-a u rm a t .
A t u n c i a m h o t ă rît, p e n t ru a t e c ru ţ a pe tine,
slt î n f r u n t rl1sb u n arca l u i . D e a c e e a a m pri­
mit s l1 iau p a r t e l a e x p e ri e n ţ e l e l u i , ş t i i n d
h i n l' c t· a v e a sl1 u rm e z e . Am f o s t r ă p i t ă din
c u t i a m e ş t eşugită, cloroform iz a t ă , ş i redeş­
t e p t a t l1 in Egi p t . A m c n o p h i s î ş i rc pctlt c· (� ­
r c r c a . Eu re fu z â n d d i n n o u , d m l1 î n c re d i n ­
ţ ă c [1 va ş t i e l să te f a c l1 p l' t i n e s[1 cedezi.
El î n s i"t n u ş t i a c ă t u h a ba r n u a v e a i d e pia­
t r a p rc !ioas:1 , a c ă r e i c x iste n \ i"t ţ i - a m as­
c u n s-o c u gf 111 d u l c a s lt te-a d u c c h i a r l a fa ţ a
l o c u l u i , rL·z c rv â n d u- ţ i m i n u n a t a s u r p ri z lt .
„Te-a a m e n i n l' a t a s a il a r l a rf1 n d u l t ă u . Pe
o scriso a re c a r e ţi-a f'o s t p re d a t ă , am ră u ş i t

s ă- ţ j n o t r z p e s c u r t a s c u n â ton r e a a tflt d l'

m u l t C :1 u t a t :1 , n u t r i n d s p e ran ţ a c r1 tu vei a­
j u n ge a colo î n a i n t e a l u i . l\l a i a po i , t remu­
râ n d sii n u - ţ i f a c ă v re u n rlrn . rllci furia l u i
c r e ş t e a d i n z i î n z i , i-am s p u s l a urma u r­
mei t a i n a m e a .
„Sosi t î n a i n t e a t a , a o r ga n i z a t a ce a ori­
b i lll î n s c e n a r e .
- 108
 - Cc ne m a i p a s ă , s p use J e a n ; e ş t i sal­
v a t ă . Am să ştiu cu s ă g ăses c d rumul din a­
cest l a hi ri n t . S ă fugim !
- P r e a t â rz i u ! s p u s e v o c l· a m o rm â n t a l tt a
l u i A m c n o p h i s , n ev ă z u t .
ln a c c l a s tim p , usa ' s i"1 l i i se l rfrn ti î n c h i ­
z frn d u-sc c �1 u n sgom o t s u rd .
- S i n g u ra ieşire v ă e s ll' î n c h i s ă , m a i a ­
d a u g ă t i c ă l os u l . A w ! i s ă p i e ri ţ i a d î n c e t , d e
foame si d e s c k , si . cf111 d o s ă f i t i n u m a i
d o u i"1 c:; d a v re, a 1 1 1 61 v i u s ă vă i a u · Sm a ra l ­
d u l . A ! H a v m o n d c s u n t b i n e răsbun a t !
Tf111 i"1 ra f�· m e fr i s h u c n i î n t r' u n r ft s n e rvos.
T l ' ' rnw l i A m e n o p h i s . Nu o să m u ri m .
Pa p y ru s 1 1 l m a i s p u n e u n l u c r u p c c a re t u
1111-I ştii.
E a s 1 · re p e z i l a z i d , c i"1 u t i"1 p r i n tre h i e ro­
g l i l'l' ş i i s b i p e r e t e l e cn p o d u l p a lm e i . Cu un
s c :î r l i'1 i l 1 1 s o r , z i d u l se d e schise .
.
�
O i e i re ! exclamă J e a n .
H a y mo n d c se a r u n c ă s p r e l' a , t 61 gf111 d şi
p!' so ! u l c i .
A m c n o p h is v ă z â n d u - ş i răsb u n a re a z i"u l ă r-
1 1 i c i t i"1 , p re c um şi Sm a ra l d u l p i e r d u t . s c o a s e
1 1 11 răge t <l e t u rb a re şi s e d e m a s 61 E l răsări.

i 1 1 f a ţ a t i n e r e i p e re c h i î n groz i t e , r i d i e frn <l u n

p 1 1 rn n a l ameninţător.
S ă fugim ! s t r i g ă Haymon d c .
A m c n o p h i s se şi n ă p u s tise a su p ra l or .
. l i - a n i se p u se ' n fa ţ ă , c ă u t â n d s ă - ş i a p e re fe­
me i a . D a r s ă ri n d p c l â ngă m o rm i n t e l e c ă s­
ca I c , Egi p t e a n u l , o r b i t de fu rit', n u b i"1 g ă d e

s c a m ă , f ă c u u n p a s grcsit si '
căz u . Si a s a d e
l l l' l l O l'O C i t ă î i f u poti�n i ;. c a . clt n u S�· m a i ri­
d i c ă . Fr u n t e a i s e i s h i s c d e l e s p e z i sd rohin­
d u -se. V ră j i toru l z i"1 c c a î n t r'o h ltl t o a c f1 de
sfrnge.
- 1 1 1! 1 -
 Jean luă repede Smaraldul, luă în braţe
pe Raymonde care tremura ca varga şi fugi
prin subterană.
Ieşiră tocmai pe malul Nilului, dupăce
rătăciseră .un ceas într' o galerie rece. După
groa.za tragică din sala Cleopatrei, s e regă ­
siră afară într'un peisaj d e vis.
Marele fluviu legendar îşi rostogolea un­
dele maj estoase. Seara se lăsa şi pe firma­
ment urca o secere de a rgint. Trecu un da­
habieh, cu pânza portocali e umflată, în
timp ce vân tul făcea s ă se legene ca evan ­
taiele •c restele marilor p almieri .
In acest feeric d ecor, J e a n petrecu în de­
getul femeii lui inelul Cleopatrei, în care
scânteia cu toate focurile lui, Smaraldul Ni­
lului, ca un al doilea inel de logodnă.

- SFARŞIT -

- 110 -
 ce�e11 ultimele volume apărute

co1!:tici „ A VE NTU RA:''

No. 1 0 : RAZB UNAREA CORSARULUI,
N o . 1 1 : MAS C A DE ARGINT.
No. 1 2 : SPRE POLUL X
No. 1 3 : PR I NTESA TARAKANOVA
No. 14 : CAPTIVĂ IN I N S ULA VAMPIRILOR
No. 15 : STAPÂNII HIMALAYEI
No. 16 : VRAJA MILIOANELOR
No. 17 : IN IMPARAŢIA MORŢII ALBE
N o . 1 8 : MI STERELF. M A D A GASCARULUI
No. 19 : C APTIVUL PADURII V î RG INE
]';o. 20 : MJ!,IOANELE LUI VULPE -ROŞm
No, 21 : S CLAVA PIRATULUI
No. 22 : l1'HSTFR10ASA EXPLOZIE DEPE
„NfC OEAR"
No. 23 : ::<'UGA!t..\ .
Ul
No. 24 : CAPITANUL CRAGAN
No. 25 : Ş E I C UL FAN"IOMA
m
No. 26 : AV ENT�JRILE COLONELULUI GERAG.D
•-<t
u
QI

u.

·rzmeriite „Adei;erul" f' A., Bucureşti