Amenințarea obezității - cauze, efecte

și metode de combatere a acesteia

I. Introducere
Obezitatea este o boală metabolică (poate cea mai frecventă), ce se
caracterizează prin creșterea greutății corporale cauzată de acumularea în exces
a țesutului adipos. Obezitatea este definită printr-un INDICE DE MASĂ
CORPORALĂ (IMC) mai mare sau egal de 30 kg/mp. Acest parametru face
distincția între obez, supraponderal, normoponderal sau subponderal și se
calculează prin raportul greutate (exprimată în kg) pe înalțime la pătrat
(exprimată în metri). Conform acestui calcul, Organizația Mondială a Sănătății
clasifică statusul ponderal astfel:
- subponderal: IMC <18,5 kg/mp
- normoponderal: IMC 18,5-24,9 kg/mp
- supraponderal: IMC 25-29,9 kg/mp
- obez: IMC >= 30 kg/mp.
Obezitatea nu înseamnă însă doar o problemă medicală ci și una socială.
Conform OMS, obezitatea s-a triplat începând cu anul 1975, existând în anul
2016 peste 1,9 miliarde de adulți cu probleme de greutate, din care peste 650
milioane sunt considerați obezi. Situația e cu atât mai gravă cu cât aflăm că
aproape 41 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani și 340 de milioane de copii si
adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani suferă de obezitate sau au
probleme cu kilogramele în plus.

II. Scopul și obiectivele

În cazul lucrării de față mi-am propus să evidențiez ce este obezitatea,
care sunt cauzele dar și domeniile asupra cărora se resfrâng efectele acesteia,
precum și principalele direcții privind combaterea obezității.
Voi încerca să subliniez gravitatea problemei pe care o reprezintă
obezitatea și implicit, importanța promovării unui stil de viață sănătos.

III. Obezitatea
1. Cauze și efecte
Cauzele care pot duce la obezitate sunt multiple și sunt întâlnite peste tot
în societatea modernă: alimentația hipercalorică și de tip fast-food,
sedentarismul, stresul cotidian, consumul de alcool, etc. Patogeneza obezității
este multifactorială, implicând mai mulți factori de risc:
- factorul genetic (studiile susțin rolul acestuia în obezogeneză);
- vârsta (deși apare la orice vârsta, riscul crește odată cu înaintarea în
vârstă);
- condțiile socio-economice (obezitatea afectează mai ales grupele
sociale cu posibilități economice reduse și cu nivel cultural scăzut);
- factori psihologici (depresia, traume psihice);
- preferințele alimentare pentru alimente bogate în glucide și lipide;
- ritmul alimentației (mese rare și bogate în calorii);
- unele medicamentele, precum: antidepresivele, antipsihoticele,
antiepilepticele, corticoizi, insulina, etc. pot favoriza apariția obezității.
 Voi încerca să abordez pe scurt cele două mari cauze ce pot duce la
aparăția obezității, conectate foarte puternic între ele: abuzul alimentar și
sedentarismul.
Abuzul alimentar implică asimilarea unor cantități mari de calorii prin
consumarea unor produse sau alimente cu o valoarea energetică foarte mare,
bogate în grăsimi. Abuzul alimentar nu este însă permanent. El corespunde
perioadei de constituire a bolii și încetează, de obicei, la atingerea unui anumit
grad de obizitate, prin conștientizarea efectelor acestuia asupra organismului.
Abuzul alimemtar poate uneori nici să nu existe în sens absolut. Astfel, în cazul
pesroanelor active, care practică un sport, în momentul în care își întrerup
eforturile consumatoare de energie, încep să se îngrașe dacă păstrează aceeași
alimentație. În acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de surplusul de
greutate, ci un oarecare grad de sedentarism fată de care abuzul alimentar apare
numai ca relativ
Sedentarismul (lipsa de exercițiu fizic) este, cu precădere, cauzat de
factori sociali. O persoană, care este sedentară are un aport de calorii mai mare
decât numărul caloriilor arse prin sport. Astfel, o parte dintre calorii se depun,
ceea ce duce la obezitate. Sedentarismul reprezintă o problemă a țărilor
dezvoltate, prin fenomenul de urbanizare, ce a determinat introducerea
mijloacelor mecanizate de transport și trecerea de la munca fizică – în
agricultură, la meseriile sedentare – la birou. Stilul de viață sedentar face
referire la perioadele prelungite de repaus des întâlnite atât în rândul adulților
care stau ore întregi în șezut în fața monitoarelor la locul de muncă, comunică
mai mult electronic și folosesc doar mașina pentru transport, cât și în rândul
copiilor care sunt acaparați de jocurile și device-urile electronice.
Este unanim acceptat că obezitatea este factor de risc pentru numeroase
complicații și boli asociate, acestea reducând, la rândul lor, speranța de viață.
Este cunoscut faptul că obezitatea se asociază cu:
 - diabetul zaharat de tip 2, legătura dintre acestea fiind reprezentata
de insulinorezistența și hiperinsulinism. De altfel, 80% dintre pacienții cu diabet
zaharat de tip 2 sunt supraponderali sau obezi.
- complicații cardiovasculare precum hipertensiunea arterială,
ateroscleroza, insuficiența cardiacă, aritmii focale și moarte subită;
- tulburări circulatorii venoase: varice, insuficiența venoasă cronică,
tromboza venoasă profundă;
- complicații gastro-intestinale: hernie hiatală, litiază biliară, pancreatită
acută, ficat gras non-alcoolic;
- complicații respiratorii: sindrom de apnee în somn (“sleep apneea”),
asociată frecvent cu aritmii cardiace și risc de moarte subită;
- complicații osteo-articulare: artroze
- complicații cutanate: infecții bacteriene și fungice, intertrigo-urile,
acanthosis nigricans (hiperpigmentare a pielii);
- afecțiuni psihice: stări depresive, anxietate, tulburări de comportament.
Este o boală cu prognostic rezervat, morbiditate asociată, scurtarea
duratei de viață și mortalitatea fiind corelate cu gradul excesului ponderal. Pe
lângă bolile la care predispune această condiție, obezitatea îngreunează foarte
mult orice activitate cotidiană, impactul psihologic fiind foarte puternic.

2. Metode de combatere
Stabilirea măsurile terapeutice necesare combaterii obezitității se face
ținând cont de mai mulți factori (gradul de obezitate, alte afecțiuni asociate,
etc.) precum și de înțelegearea faptului că, greutatea corporală este rezultatul
echilibrului între aportul caloric prin alimente și consumul energetic prin
diverse tipuri de activitate fizică.
O abordare eficienta pentru combaterea obezitatii presupune modificarea
stilului de viață prin:
- consiliere și terapie comportamentală,
 - adoptarea unui regim corespunzator de activitate fizică (pentru
creșterea consumului de calorii) care poate să includă: mersul pe jos,
alergările ușoare, mersul pe bicicletă, înotul, dansul, alergatul pe
bandă, folosirea unui stepper, etc.
- adoptarea unei diete hipocalorice (regimul considerat ideal pentru
prevenirea obezitǎtii sau pentru o slǎbire adecvatǎ trebuie sǎ fie bogat
in proteine si sǎrac in glucide si grǎsimi animale, cu o cantitate micǎ
de carbohidrati).
Atunci când este cazul, se recomandă implementarea unei terapii
medicamentoase sau a tratamentului chirurgical, ambele fiind considerate ca o
parte componentă a unui program complex pentru combaterea obezității, care să
includă și celelalte aspecte ale modificării stilului de viață – regim alimentar
hipocaloric și efectuarea de activități fizice.

IV. Concluzii
Așa cum am menționat, obezitatea reprezintă o afecțiune cu cauze
multiple. Combaterea eficientă a acestei afecțiuni necesită o abordare
preventivă. Promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice
contribuie la reducerea obezității și implicit a riscurilor dezvoltării altor boli
asociate.
O nutriție sănătoasă și o activitate fizică constantă îmbunătățesc
considerabil calitatea vieții, asigurând un mod de viață sănătos. De aceea,
trebuie de mici să învățăm să apreciem și să practicăm sportul și activitatea
fizică, atât la școală cât și în timpul liber.
Educația joacă un rol esențial în măsurile de combatere a obezității.
Sunt binevenite, astfel, modificările aduse de Ministerul Educației, prin care,
începând cu anul școlar 2020 – 2021, disciplinei opționale ”Educație pentru
sănătate” (pentru elevii din clasele I - XII) i se adaugă și o componentă de
nutriție. Încurajarea copiilor în practicarea zilnică de activități care presupun
exerciții fizice, conceperea de activități educative în domeniul nutriției, sunt
măsuri la îndemână pentru promovarea educației generale pentru sănătate.

Bibliografie
 Avram, Claudiu - Întrebări şi răspunsuri în obezitate, Timișoara, Editura
Universității de Vest, 2012
 Francis, Raymond; King, Michelle - Niciodata nu vei mai fi obez,
București, Editura All, 2009
 Goldberg, Gail – Obezitate, București, Editura Anima, 2003
 https://www.who.int
 https://www.cdt-babes.ro