Statutul juridic al resortisantilor extraunionali aflati

in conditii de sedere legala pe teritoriul statelor membre

Legiuitorul unional a elaborat, in vederea sederii legale

atribuita resortisantului extraunional, un set de norme dintre
care amintim:
- Directiva 2011/98/UE privind procedura unica de
solicitare a unui permis pt. resortisantii extraunionali, in
vederea sederii pe teritoriul unui stat membru si ocuparii
unui loc de munca;
- Directiva 2003/104/CE privind statutul resortisantilor
statelor terte, care rezidenti pe termen lung;
- Directiva 2009/50/CE privind conditiile de intrare si de
sedere ale resortisantilor extraunionali in vederea
ocuparii unor locuri de munca inalt calificate (detinatorii
de carte albastra);
- Directiva 2003/86/CE privind reintregirea familiei
resortisantului extraunional.

Directiva 2011/98/UE are ca principal scop:

- Stabilirea unei proceduri unice prin care se solicita, de
catre resortisant sau de catre angajatorul sau, obtinerea
unui permis unic prin care se recunoaste rezidenta legala
pe teritoriul oricarui stat membru UE si ocuparea unui loc
de munca in mod legal;
- Stabilirea unui set de drept bazat pe principiul egalitatii
de tratament, in raport cu proprii cetateni ai statului
gazda;
 - Dreptul de a ramane in spatiul UE pe toata durata
contractului de munca;
- Conditii de lucru (remunerare, concediere) similare cu cu
cele recunoscute propriilor cetateni de catre statul gazda
(educatie si formare profesionala pt. ei si membrii lor de
familie);
- Recunoasterea diplomelor, certificatelor ori calificarilor
profesionale;
- Accesul la bunuri si servicii, inclusiv la servicii de
creditare.

Directiva 2003/104/CE privind statutul resortisantilor

statelor terte, care sunt rezidenti pe termen lung
Art. 1 din prezenta directiva defineste conceptul de
rezident pe termen lung ca fiind orice resortisant al unui stat
tert care are o sedere legala si neintrerupta pe teritoriul statului
gazda de cel putin 5 ani, dobandita mai inainte de solicitarea
facuta autoritatilor competente.
! Perioada de absenta de pe teritoriul statului membru
nu intrerupe curgerea timpului de 5 ani si sunt luate in
considerare in calcularea acestuia daca nu depasesc 6 luni
consecutive si un total de 10 luni in cursul perioadeo de 5 ani.

Pentru a dobandi statutul de rezident pe termen lung,

statele membre cer solicitantilor sa faca dovada ca dispun pt.
ei si membrii lor de familie, de:
- Resurse suficiente si stabile pt. nevoile proprii si pt. cele
ale membrilor de familie, fara a recurge la sistemul de
ajutor social al statului gazda;
 - Asigurari de sanatate solicitate de catre statul gazda
propriilor cetateni;

Conform art. 9, resortisantul extraunional si pierde

rezidenta pe termen lung, daca:
- Se constata ca a dobandit fraudulos statutul de rezident pe
termen lung (ex: s-a folosit de documente falsificate);
- Impotriva acestuia au fost luate masuri de expulzare;

Directiva 2009/50/CE privind conditiile de intrare si de

sedere ale resortisantilor extraunionali, in vederea ocuparii
unor locuri de munca inalt calificate (detinator de carte
albastra)
Obiectul sau constituie stabilirea unui set de conditii
privind intrarea si sederea pe teritoriul unui stat membru UE
pt. o perioada mai mare de 3 luni, in vederea ocuparii unor
locuri de munca inalt calificate.
„Prin loc de munca inalt calificat, legiuitorul unional
intelege un cumul de conditii reprezentand locul de munca al
unei persoane care:
- In statul membru gazda, persoana este platita pt. munca
prestata ca lucrator;
- Are competente adecvate, demonstrate fie prin calificari
profesionale superioare, fie prin documente care certifica
finalizarea de studii superioare.
! Calificarile profesionale superioare inseamna, in
acceptiunea directivei: „acele calificari detinute ca
urmare a absolvirii invatamantului superior sau prin
derogare, in conditiile in care dreptul national permite,
 experienta profesionala de cel putin 5 ani, cu un nivel de
cunostinte comparabil cu calificarile conferite de
invatamantul superior.

Norma unionala are meritul de a fi introdus in

legislatia statelor membre un nou concept, considerat pana la
acel moment doar un deziderat, respectiv „cartea albastra”.
In concret, in art. 2 din Legea 157/2011 (de
modificare a OUG 194/2002) – morma de transpunere a
Directivei 2009/50/CE – defineste „cartea albastra” a UE ca
fiind: „permisul de sedere in scop de munca, care confera
posesorului drept de sedere si drept de munca pe teritoriul
Romaniei, in calitate de angajat pe un loc de munca inalt
calificat.”
Perioada de valabilitate a unei carti albastre este intre
1 si 4 ani (a se tine cont de perioada pt. care se incheie CIM
adica contract individual de munca).
In cazul in care contractul de munca prevede o
perioada de munca de 1 an, cartea albastra se elibereaza pt.
perioada contractului + 3 luni.
! Detinatorul de carte albastra poate solicita obtinerea
unui permis de sedere pe termen lung daca sunt indeplinite
conditiile:
- Sedere legala si continua de minim 5 ani.
! Pentru calcularea perioadei de sedere a detinatorulii de
carte albastra, perioadele de absenta de pe teritoriul
statului gazda nu intrerup perioada mentionala (5 ani)
daca plecarile de pe teritoriul UE sunt mai mici de 12 luni
consecutive si in total nu depasesc 18 luni in decursul a 5
ani.
 ! Statele membre pot retrage cartea albastra, ori pot
refuza reinnoirea ei, din motive de sanatate publica/
ordine publica si securitate nationala.

Directiva 2003/86/CE privind reintregirea familiei

resortisantului extraunional
Conform art. 2 din prezenta directiva, reintegrarea
familiei inseamna intrarea si sedererea intr-un stat membru
UE a mebrilor de familie ai resortisantului, in scopul
mentinerii unitatii familiale, indiferent daca legaturile de
familie sunt anterioare sau posterioare intrarii resortisantului
in spatiul unional.
Resortisantul poate solicita reintregirea familiei doar
atunci cand este titularul unui permis de sedere, eliberat de un
stat membru, cu avalabilitate de cel putin un an si are
perspective intemeiate de a obtine un drept de sedere
permanent.

Conceptul de reintregire a familiei priveste acele

persoane care au calitatea de membru de familie al
resortisantului:
- Sot/sotie;
- Copii minori ai sustinatorului ori solicitantului, ori
sotului/sotiei acestuia;
- Copii majori necasatoriti ai solicitantului, ori
sotului/sotiei, atunci cand se afla in incapacitate obiectiva
de a se intretine, ca urmare a unei stari precare de
sanatate;
 - Rudele de gradul I in linia ascendenta directa ai
sustinatorului, fie ai sotului/sotiei, daca se afla in
intretinerea acestora si nu beneficiaza de sprijin familial
in tara de origine.

! Intreaga problematica a sederii legale (existenta

contractului individual de munca) pe teritoriul Romaniei,
recunoscuta cetatenilor din tari terte, este reglementata din
Legea 157/2011, lege de modificare a OUG 194/2002 privind
statutul strainilor pe teritoriul Romaniei (termenul de strain
este utilizat de legiuitorul roman pt. cetateanul unui stat din
afara UE).

Resortisantii statelor terte aflati in conditii de sedere

ilegala. Problematica returnarii resortisantilor extraunionali
conform prevederilor Directivei 2008/115/CE

Obiectivul prezentei directive il constituie stabilirea

unui set de norme comune statelor membre privind returnarea,
luarea in custodie publica si interdictia de intrare, masuri
aplicabile resortisantilor statelor terte.
Directiva defineste in art. 3 termenul de „decizie de
returnare” care inseamna, dupa caz, fie un act de natura
administrativa, fie un act de natura judiciara prin care, sederea
unui resortisant extraunional este stabilita sau declarata ca
fiind ilegala si prin care se dispune implicit returnarea acestuia
in tara de origine.
 Decizia de returnare se pronunta, atat in cazul in care
se constata o plecare voluntarea, cat si in cazul returnarii
fortate.
In cazul plecarii voluntare - exista acordul
resortisantului, se prevede un termen considerat adecvat
(rezonabil), termen cuprins intre 7 si 30 de zile, fara a exclude
posibilitatea ca resortisantul sa plece inaintea acestui interval.
Un concept nou in materie il constituie „luarea in
custodie publica” in scopul indepartarii resortisantului de pe
teritoriul statului gazda.
In acest sens, art. 15 din prezenta directiva prevede ca
luarea in custodie publica este justificata pt. pregatirea
returnarii si daca aplicarea unor masuri mai putin coercitive
nu ar fi suficiente, in special in cazul in care:
1) Exista riscul de sustragere a resortisantului;
2) Resortisantul in cauza evita sau impiedica pregatirea
returnarii.

In ceea ce priveste termenul de luare in custodie

publica, acesta difera de la un stat la altul, dar indiferent de
reglementarea interna, nu poate depasi 6 luni. Aceasta
perioada poate fi extinsa cu o perioada suplimentara de pana la
12 luni in cazurile:
- Lipsa de cooperare a resortisantului cu autoritatile
statului gazda;
- Intarzieri in obtinerea documentatiei statului de origine al
resortisantului.
 Masura interdictiei privind revenirea pe pe teritoriul
statului gazda se dispune atunci cand:
- Resortisantul in cauza a facut deja obiectul mai multor
returnari;
- Resortisantul a intrat pe teritoriul statului gazda pe
perioada interdictiei.
In ceea ce priveste norma de transpunere interna a
Directivei 2008/115/CE precizam ca o constituie aceeasi Lege
157/2011 privind regimul juridic al strainilor in Romania.
Astfel, art. 97 din Legea 157/2011: „luarea in custodie
publica este o masura de restrangere temporara a libertatii de
miscare pe teritoriul statului roman, dispusa de un magistrat
impotriva strainului care nu a putut fi indepartat sub escorta in
termenul prevazut de lege, precum si impotriva strainului
declarat indezirabil sau cu privire la care instanta a dispus
expulzarea”
In cazul strainilor care nu au putut fi indepartati sub
escorta, luarea in custodie publica se dispune de catre
procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe langa
Curtea de Apel Bucuresti pt. o perioada de 30 de zile, la
solicitarea Oficiului Roman pentru Imigrari, ori la solicitarea
formatiunilor sale teritoriale.

In cazul strainilor impotriva carora s-a dispus

expulzarea, instanta poate dispune ca strainul sa fie luat in
custodie publica pana la efectuarea expulzarii in conformitate
cu prevederile Codului de Procedura Penala, fara ca perioada
de custodie publica sa depaseasca 6 luni.