Ultima noapte de

dragoste[modificare | modificare sursă]
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț
achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul
Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie,
căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial, acesta se simte măgulit de devotamentul
fetei. Situația se schimbă odată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia
o mare parte din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și a restului familiei, care-l dau în judecată și
încep să-l calomnieze. Protagonistul observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o
frapează, inițial, pe soția lui, care îl apără înfocată. El dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și,
la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.
Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să îi dea averea să
cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu
Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său,
fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și
acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânăraru nu se
pricepea.
Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, ce află de un depozit de fier la Galați. Prin conexiunile
acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar
protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.
Înapoi la viața de facultate, Ștefan Gheorghidiu câștigă admirația colegilor săi cu Critica rațiunii
practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la vechiul lor stil de
viață. Ela devine tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre
neplăcerea acestuia. În timpul unei excursii, personajul masculin este cuprins de certitudinea că Ela
îl preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. El descifrează fiecare gest al acesteia ca o dovadă
de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
O confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l convingă. Zilele de după
întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea culminează cu o petrecere dată de prietenii lor
de la facultate. Ca să o pedepsească, protagonistul începe să facă avansuri unei alte doamne, dar o
respinge atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul și acesta cedează și se hotărăște să plece
devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză sa plece, acceptând, în ochii lui, acuzațiile pe care i le
aducea anterior. Ștefan Gheorghidiu continuă să aștepte și să spere, dar în cele din urmă pleacă,
culege o femeie de pe stradă și o duce acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore mai târziu și pleacă,
rănită și indignată.
După o despărțire nu prea lungă, cei doi ajung la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia
Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui, avortează copilul. Într-o zi, Ștefan se
întoarce de la Azuga și găsește casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și, în cele din urmă,
renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează protagonistul încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui
ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce și devine palid la fiecare referire la ea. Spre dezgustul lui, i se
pare că toți ceilalți îi pot intui suferința și o ridiculizează. Într-un moment de căutare înfrigurată,
acesta dă peste o scrisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de
urât pe perioada celor două zile în care soțul acesteia lipsise, fiind plecat cu treburi. Când Iorgu,
soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o
vadă la Câmpulung. Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-i
treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile mercantile ale acesteia, acesta o
părăsește și, ieșit din casa în care se afla Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă,
moment în care hotărăște să-i omoare pe cei doi, dar, întâlnindu-se cu colonelul lui, renunță la acest
plan și părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant
al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o
scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.

Întâia noapte de război[modificare | modificare sursă]

În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în
război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde, din cauza incompetenței comandanților și a lipsei de
coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neatenție, cu un militar inamic și luat prizonier de
proprii camarazi. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta
reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a
înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă
suma de bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii de țigani care furaseră din sat. O tânără de 15 ani îi
atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un țăran pârăște două fete că ar fi
spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele. De fapt, după cum se va afla din presă, cele două fete
erau adevărate eroine, care au călăuzit trupele române să treacă Oltul fără pierderi. După trecerea
Oltului, Gheorghidiu și batalionul lui se opresc în Cohalm, unde sunt atacați de unguri.
Fiind rănit, Ștefan Gheorghidiu este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el
consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum vine să-i aducă
cele trebuincioase la spital. Acasă, la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia
și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.

Structura[modificare | modificare sursă]
Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale:
„Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia
noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă
prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire
până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al
armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris la persoana I, personajul-
narator identificându-se în partea a doua cu autorul. Modalitatea narativă se remarcă, așadar, prin
prezența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, până
la substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală este discontinuă, bazată pe alternanța
temporală a evenimentelor, pe dislocări sub formă de flash-back și feed-back. Perspectiva spațială
reflectă un spațiu real, frontul, București, Odobești, Câmpulung, dar mai ales un spațiu imaginar
închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajului.

Personaje[modificare | modificare sursă]

 Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului

inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student la
filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei
apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză
asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă. Gheorghidiu este detașat
de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața socială.
După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este
indiferent și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire
 a moștenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate
pentru celelalte personaje.
 Ela - soția lui Ștefan.
 Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal,
acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
 Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
 Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
 Vasilescu Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan
atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale,
Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care își punea secretarul să-i citească tot, îi
destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.