Constituţiile României

Clasa a XII-a
Pâ nǎ la primele Constituţii în sensul modern al cuvâ ntului (lege fundamentalǎ), actele cu
caracter constituţional s-au concretizat în documente care au rǎmas la stadiul de:
- declaraţii de principii (Cererile norodului românesc în 1821);
- declaraţii de drepturi (Proclamaţia de la Islaz în 1848);
- proiecte de reformǎ (Constituţia cǎrvunarilor din 1822, redactatǎ de Ionicǎ Tǎutul,
Osǎbitul Act de numirea suveranului românilor din 1838, redactat de Ion Câ mpineanu);
- programe interne (rezoluţiile Adunǎrilor Ad-hoc din Moldova şi Ţ ara Româ neascǎ din
1857).

Dicționar:
Evoluţia constituţionalǎ a A abroga = A anula, a suprima, a aboli o lege,
României de la Unirea Principatelor un regulament ;
1859 pânǎ la revoluţia românǎ din CONSTITUŢIILE A promulga = a dispune printr-un act oficial ca
1989 a cunoscut patru etape ROMÂNIEI o lege să intre în vigoare, să devină
executorie.;
distincte:
A sancționa = a confirma o lege sau o
dispoziție;
1.o etapǎ de aşezare a instituţiilor Avocatul Poporul = Ca instituţie de tip
constituţionale (24 ianuarie 1859 – ombudsman, Avocatul Poporului contribuie la
1 iulie 1866, data când a fost soluţionarea conflictelor dintre persoanele
adoptată prima constituţie propriu- fizice şi autorităţile administraţiei publice, pe
zisă); cale amiabilă, prin mediere, prin dialog;
2.o etapǎ de continuitate a Colegiu electoral = categorie electorală care
instituţiilor constituţionale (1iulie cuprinde cetățenii cu aceeași avere sau rang
1866 – 20 februarie 1938); social;
Curtea Constituțională = Curtea
3.o etapǎ de instabilitate
Constituţională este unica autoritate de
constituţională (20 februrie 1938 –
jurisdicţie constituţională în România,
30 decembrie 1947); independentă faţă de orice altă autoritate
4.etapa dictaturii comuniste (30 public;
decembrie 1947 – decembrie 1989). Convenție = denumire dată unor tratate
internaționale;
Constituționalitate = însușirea unei legi, a unui
act , a unei acțiuni de a fi în conformitate cu
Constituția;

Constituţii democratice
Constituţii totalitare
 Constituţia din 1866  Constituţia din 1938
 Constituţia din 1923  Constituţia comunistă din 1948
 Constituţia din 1991  Constituţia comunistă din 1952
 Constituţia comunistă din 1965

Bibliografie: Constituţiile din 1866, 1923 1938, 1948, 1952, 1965, 1991
Eleodor Focşeneanu, Istoria constituţională a României1959-1991,Humanitas,1992
Manuale alternative / Istorie clasa a XII-a
Imagini:www.google.ro
1
 Constituţiile României
Clasa a XII-a
Constituţia României Moderne - 1866
Este constituția epocii moderne care a pus bazele construcției
democratice a statului, fiind elaborată fără acordul Marilor Puteri . A
stabilit temeiul juridic al regimului monarhiei constituționale până în
1923.
Context istoric
Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie
1866 punea în pericol unirea. În aceste condiții,
elita politică românească se îndreaptă spre
aducerea unui prinț străin pe tronul României.
Alegerea s-a oprit asupra persoanei lui Carol de
Hohenzollern de Sigmaringen care la 10 mai 1866
depunea jurământ de credință ca domn al
României. Actul proclamării lui Carol de
Hohenzollern ca domn al României punea Europa
din nou în fața faptului împlinit.
CAROL I
Geneza: Modelul constituţional l-a reprezentat Constitutia belgiană din 1831, una din cele mai liberale şi mai echilibrate
constituţii din Europa.
Titulatura. Articolul I prevedea că “Principatele Unite Române constituie un singur Stat indivizibil, sub denumirea de
România” iar articolul 2 arată ca “Teritoriul României este nealienabil”, graniţele statului neputând fi schimbate sau
rectificate decât în virtutea unei legi.
Forma de guvernământ era monarhia constituţională.
Principii.
Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii :
 principiul suveranitǎţii naţionale (art. 31)
 principiul separaţiei puterilor (art. 32, 35, 36)
 principiul guvernǎrii reprezentative (art. 38)
Dreptul la proprietate. Articolul 19 al Titlului II prevedea că "Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele
asupra statului, sunt sacre şi inviolabile". Exproprierea se putea face numai în cazuri excepţionale, de interes public, iar
atunci doar după o dreaptă despăgubire a proprietarului. Se introducea astfel un principiu nou, acela al garantării
proprietăţii prin Constituţie.
Organizarea administrativ-teritorială: Teritoriul României era organizat în comune, județe și plăși.
Limite: Cu privire la acordarea cetăţeniei române a tuturor drepturilor în Stat, articolul 7 al Constituţiei României stabilea
un regim preferenţial celor de religie creştină. În speţă, locuitorii de religie mozaica (evreii) nu aveau dreptul la cetăţenie.
Modificari constituţionale:
I - Octombrie 1879, modificarea art. 7 prin care era anulată interdicţia obţinerii cetăţeniei române de către cei de altă
religie sau confesiune decât cea ortodoxă (în speţă, evreii şi musulmanii
II - Iunie 1884 - se introducea noua titulatura aceea de Regat. A fost redus numărul colegiilor electorale, de la 4 la 3
pentru Camera Deputatilor , s-a extins de la vot prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele
primare.
III - Iunie 1917 – au fost votate proiectele de revizuire a Constituţiei privind lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea
reformei agrare; modificate articolele 57 și 67.
Importanţa. Constituţia României moderne promulgată la 1 iulie 1866, era una din cele mai liberale din Europa. Ea
oferea cadrul legislativ cel mai favorabil modernizării societăţii româneşti prin principiile pe care le promova, libertăţile
cetăţeneşti și stabilitatea politică pe care o putea asigura.; de asemenea și prin titulatura statului de "România" în
perspectiva înlăturării definitive a suzeranităţii otomane.

2
 Constituţiile României
Clasa a XII-a

Constituţia României Mari - 1923

A fost factorul principal pe care s-a fundamentat democraţia interbelică.
Constituţia din 1923 a perfecţionat sistemul de control al respectǎrii libertǎţilor cetǎţeneşti şi al
regimului politic în stat şi a consacrat în plan juridic Marea Unire din 1918.
FERDINAND I
Context istoric
Aceasta nouă lege fundamentală
răspundea noilor realităţi de după 1918:
relizarea Marii Uniri, lărgirea dreptului la
vot, schimbările din mentalitatea colectivă,
diversitatea partidelor, mutaţiile
economic-sociale, noul context european.
Noua constituţie a fost votată de
majoritatea liberală din ambele camere la
27 martie 1923 şi publicată în Monitorul
Oficial nr.282 din 29 martie 1923.
ND i

Titulatura art. 1. - Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil.

Forma de guvernământ era monarhia constituţională.

Principii.

Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii :

 principiul suveranitǎţii naţionale (art. 33- Toate puterile Statului emană dela naţiune, care nu le poate exercita
decat numai prin delegaţiune şi după principiile si regulile aşezate in Constituţiunea de fată.)
 principiul separaţiei puterilor (art. 34, 35, 39,40)
 principiul guvernǎrii reprezentative (art. 42. - Membrii Adunarilor reprezintă natiunea.)
Dreptul la proprietate. Proprietatea de orice natură precum si creanţele asupra Statului sunt garantate.

Organizarea administrativ-teritorială: Teritoriul Romaniei din punct de vedere administrativ se împarte în judete,
judeţele în comune.

Prerogativele regelui

Art. 88. - Regele numeşte si revoacă pe miniştrii săi.

El sancţionează şi promulgă legile.
El poate refuza sancţiunea sa.
El are dreptul de amnistie în materie politică.
Are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afară de ceeace se statorniceşte în privinţa
miniştrilor.
CONSTITUŢIA
El nu poate suspenda cursul urmăririiMONARHIEI
sau al judecăţii,AUTORITARE - 1938
nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei.
El numeşte sau confirmă in funcţiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua funcţiune fară o lege specială.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fară să poată vreodată modifica sau suspenda legile si nu
poate scuti pe nimeni de executarea lor. 3
El este capul puterii armate.
El confera gradele militare în conformitate cu legea.
 Constituţiile României
Clasa a XII-a

Context istoric
Rezultatul alegerilor din 1937 câ nd niciun partid nu a câ știgat
40% din voturi a oferit regelui posibilitatea realiză rii obiectivului
să u politic, instaurarea monarhiei autoritare. La 28 decembrie
1937, Carol al II-lea l-a însă rcinat pe Octavian Goga, preşedintele
Partidului Naţional-Creştin, cu formarea noului guvern. În
noaptea de 10 - 11 februarie 1938, Carol al II-lea a înlocuit
guvernul Goga cu un ,,guvern consultativ’’, condus de Patriarhul
Miron Cristea. Prin decretul regal nr. 1045 din 27 februarie 1938,
regele Carol al II-lea a promulgat noua Constituţie care a fost
supusă unui plebiscit asemeni Statutului Dezvoltă tor în 1864 .
Separaţia puterilor în stat era în fapt desfiinţatǎ şi se producea o
CAROL AL II-LEA concentrare masivǎ a puterii în mâinile regelui. Conform noii
Constituţii, regele devenea un factor politic activ, el participa
efectiv şi legal la activitate guvernamentală .
TITLUL I Despre teritoriul Romaniei
Art. 1. - Regatul Româ niei este un Stat Naţional, unitar si indivizibil.
Art. 2. - Teritoriul Româ niei este inalienabil.
TITLUL III DESPRE PUTERILE STATULUI
Art. 29. - Toate puterile Statului emană de la Naţiunea Româ nă .
Ele însă nu se pot exercita decâ t prin delegaţiune şi numai după principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţă .
Art. 30. - Regele este Capul Statului.
Art. 31. - Puterea legislativă se exercită de Rege prin Reprezentaţiunea Naţională care se împarte în două Adună ri:
Senatul si Adunarea Deputaţilor.
Art. 32. - Puterea executivă este încredintată Regelui, care o exercită prin Guvernul Să u în modul stabilit prin
Constituţie.
Art. 33. - Puterea judecatorească se exercită de organele ei.

Dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor era ridicat la 30 de ani şi era numai pentru ştiutorii de carte. Pe de altă
parte se acorda, pentru prima dată în Româ nia, dreptul de vot pentru femei nefiind însă eligibile. Prin aceste
modifică ri scă dea numă rul alegă torilor de la 4,6 milioane în anul 1937, la 2 milioane în anul 1939.Regele poate
convoca, închide, dizolva ambele camere ale Adunǎrii sau numai una dintre ele şi le putea amâ na lucrǎrile. Puterile
constituţionale aparţin regelui. Constituţia a fost temeiul juridic al monarhiei autoritare şi a pus capǎt continuitǎţii
constituţionale. Din factor politic esenţial, parlamentul a devenit un organ mai mult decorativ, lipsit de atribuţiile
sale principale.

Carol al II-lea şi-a consolidat puterea adoptâ nd urmă toarele mă suri: desemnarea Consiliului de Coroană ca organ
permanent la 30 martie 1938, alcă tuit din membrii numiți de rege, care aprobau politica regelui în problemele de
stat de importanţa majoră , dar hotă râ rile sale nefiind obligatorii pentru suveran; dizolvarea partidelor politice prin
decretul-lege la 30 martie 1938, lichidâ nd o componentă fundamentală a regimului democratic; constituirea
Frontului Renaşterii Naţionale la 16 decembrie 1938, primul partid unic.
La 5 septembrie 1940 constituția carlistă a fost abrogată în condițiile pră bușirii regimu lui de autoritate
Cerinţă :Realizează o comparaţie între organizare puterilor în stat pe baza Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938.

CONSTITUŢIILE COMUNISTE
 Constituţia comunistă din 1948
 Constituţia comunistă din 1952
 Constituţia4comunistă din 1965
 Constituţiile României
Clasa a XII-a
Constituţia Republicii Populare Române din
13 aprilie 1948.
CONTEXT ISTORIC
1947 - în România s-a instaurat regimul
comunist.
30 decembrie 1947 - regele Mihai I a
abdicat și s-a proclamat RPR.
martie 1948 - vechiul Parlament s-a
autodizolvat și au fost organizate alegeri
pentru noul organ
reprezentativ numit MAN
Art 1: Republica Populară Română este un
stat popular, unitar, independent și
suveran.
Const Prevederile economice prevalau asupra
Actul abdicării regelui Mihai I Împărţirea pe regiuni şi raioane a RPR în 1953
celor politice, fiind instrumentul legal prin
care se făcea trecerea întregii economii sub
controlul statului.
A creat cadrul legal pentru trecerea
spre un regim guvernamental întemeiat pe
monopartidism precum și spre
naționalizarea mijloacelor de producție și o
economie centralizată și dirijată politic.
Constituţia statului de drept din 1991
Context istoric
După evenimentele din decembrie 1989,
noua constituţie a fost adoptată de către Adunarea
Constituantă la 21 noiembrie 1991, iar la 8
decembrie 1991 românii au fost consultaţi prin 5
referendum cu privire la noua constituţie adoptată.
Constituţia Republicii Populare Române
din 24 septembrie 1952
CONTEXT ISTORIC
1948 - a avut loc naţionalizarea
mijloacelor de producţie
1949 - s-a declanşat procesul de
transformare socialistă a agriculturii
Art. 1: Republica Populară Română este
un stat al oamenilor muncii de la orașe și
sate.
Constituţia Republicii Populare Române
din 24 septembrie 1952 este constituţia
prin care se consfinţeşte totala aservire
politică a României faţă de Uniunea
Sovietică. În această Constituţie se
vorbeşte pentru prima oară despre
Constituţia Republicii Socialiste
proprietatea socialistă (art.6), care a
Române din 21 august 1965
constituit mijlocul economic de aservire
CONTEXT ISTORIC
a cetăţeanului, precum şi de „rolul
1962 - s-a încheiat procesul de
conducător al partidului” (art.8, alin.IV),
colectivizare a agriculturii
mijlocul politic de aservire a lui.
1965 – N.Ceauşescu a preluat puterea
Marchează subordonarea completă a
politică
statului nomenclaturii de partid. Definea
Art. 1: România este republica
baza politică a statului democrat-
socialistă. Repulica Socialistă România
popular, fundamentată pe dictatura
este un stat al oamenilor muncii de la
proletariatului.
orase și sate, suveran și unitar.
Teritoriul său este inalienabil și
indivizibil.”
Rolul conducător al PCR. este reliefat și
mai pregnant (explicit), apărând acum
printre principiile călăuzitoare ale
Constituției. În art.3 se arăta că “ În
Republica Socialistă România, forța
politică conducătoare a întregii națiuni
este PCR”.
Prin legea nr. 1 din 28 martie 1974,
care modifica constituţia, a fost
instituită funcţia de preşedinte al RSR
atribuțiile exercitate până atunci de
Consiliu de Stat au revenit sefului
statului.
Art. 71 ( din constituția din 1965
modificată în 1975) – “Președintele RSR
este șeful statului și reprezintă puterea
de stat în relațiile interne și
internaționale ale RSR.”
 Constituţiile României
Clasa a XII-a

Forma guvernământ introdusă este republica, iar pluralismul devine în societatea românească o condiţie şi o
garanţie a democraţiei. Pricipalele instituţii ale republicii sunt Parlamentul, organ reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiutoare a ţǎrii. Preşedintele, care reprezintǎ statul român şi este garantul
independenţei naţionale, al unitǎţii şi al integritǎţii teritoriale, Guvernul care exercitǎ conducerea generalǎ a
administraţiei publice. Această constituţie a fost revizuită în 2003 pentru a pune legea fundamentală în concordanţă
cu noile realităţi impuse de viitoarea aderare a României la Uniunea Europeană. Articolele revizuite ale Constituţiei
din 1991 au fost supuse aprobării naţiunii prin referendum (18 octombrie 2003).

Statul Articolul 1
român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie
1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi
judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
 
Articolul 12
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la
Simboluri lance: albastru, galben, roşu.
naţionale (2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
TITLUL II
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
ART. 16 Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au
cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru
ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au
dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.