Sunteți pe pagina 1din 6

AM TERMINAT SI….CLASA I! - Mamă, spune poezia!

Ce înseamnă „am uitat”?

1. Dragi părinţi şi fraţi mai mici,


- Tată, nu şopti din carte!
Vom serba acum, aici Eşti cam indisciplinat.
N-aţi prea învăţat ... se poate?
Încheierea primei clase
Păi, voi credeţi c-aşa merge!
Cu rezultate frumoase. Daţi carnetele de note:
Astăzi nu pun niciun zece!

- Tu, băiete, bun ai fost!


2. Chiar dacă suntem şcolari, - Ne-ai luat puţin la rost,
Cum vedeţi, puţin mai mari, Dar atât... Te-ai supărat
Însă nu ne-ai urecheat
Noi emoţii tot avem. Ca atenţia să crească
După „moda iepurească”.
De aceea vă rugăm
Dacă o să ne-ncurcăm,
Voi nu ştiţi, n-aveţi habar,
Dumneavoastră, ca părinţi, Tare-i greu să fi şcolar!
Şi vă dau cuvântul meu,
Vă rugăm toţi buni să fiţi Că elev în clasa –ntâi
Este-n lume cel mai greu!
De greşim să ne iertaţi!
. Dar nu şcoala mă apasă,
Ci profesorii de-acasă,
3.Nu-i prea mult timp de când, întâia oară, Că-mi pândesc orice mişcare
Mama ,tata, mama-mare,
Trezindu-ne cu grijă, de cu zori, Tanti Puşa, nenea Gică,
Nenea Tache şi-o pisică.
Ne-am luat ghiozdanul şi-am plecat spre şcoală De atâţia nu mai poţi
Sfioşi, dar veseli şi nerăbdători. Niciun cuvinţel să scoţi!

. Mama-mi spune să mănânc,


Tata-mi strigă să mă culc,
4.Ne mai ţineam de mâna mamei încă, Tanti Puşa să citesc,
Unchiul Gică să mai cresc.
Ne era teamă? Nici acum nu ştim!
Ne îndreptam spre prima noastră muncă: -Fără zece să nu vii!

Să învăţăm, să scriem, să citim. -Primu-n clasă vreau să fii!


CÂNTEC: -Toată ziua să înveţi!
- Bună ziua!! -Să nu scoţi nasul din cărţi!
- Pentru azi aţi învăţat?
... Prezentaţi pe bancă tema -Fii atent la traversare!
Din caietul de curat!
- Cât fac 1 şi cu 1? -Ai luat punga cu mâncare?
Spune, bunicuţo, tare!
Cum? Nu ştii că 2?!Ei bine, -Să nu fugi! Să fii atent!
Numără pe beţişoare!
-Iar pe hol să mergi încet!
1
Şi de la principiul acesta,
-Vezi să nu mai scrii cu pete! Nu mă voi ABATE.
Toţi:Bate,bate,bate!
-Să nu rupi foi din caiete! Cu frăţiorul mă-nţeleg foarte bine,
Suntem ca două TURTURELE.
-Să te scoli devreme mâine! Toţi:Rele,rele,rele!
La masă mă sacrific pentru el.
-Poezia s-o înveţi, Îi las bucăţile cele mai GUSTOASE.
Toţi:Oase,oase,oase!
-Şi pe X să-l mai repeţi!

-Spală-ţi mâinile murdare! Când merg în vizită la mătuşa


Nu sparg vaza, şi nu pun niciodată
-Să te speli şi pe picioare! Dulceaţă pe televizor.
De aceea nu mă mir,
-Nu uita cartea acasă! De dragostea ce mi-o poartă MĂTUŞA.
Toţi:Uşa,uşa,uşa!
-Stai frumos când stai la masă! Când a văzut mama
Cum îi ocrotesc pe cei mici,
-Nu se face-aşa un şi cu! M-a felicitat şi mi-a spus:
,,Ai să vezi tu, Costele!”
Strigă plin de nervi, bunicul. Toţi:Stele,stele,stele!
De aceea vă spun încă odată
-Nu se scrie –aşa Maria! Că povestea e adevărată !
Şi-o spun uşor din minte
Te apucă nebunia! Că sunt un copil CUMINTE !
Toţi: Minte, minte, minte!
-Spune repede, Andrei,
Cât fac 9 fără 3? CÂNTEC: Sunt un copil cuminte
Fără numărat băbeşte
Doamne ,cât se mai gândeşte! Pană nouă-n pălărie
Şi hăinuţă de postav,
Păcălici pe drum păşeşte
De greşeam şi adunarea, Fudulindu-se grozav.
Se chema pe loc salvarea.
Ştiu că ce spun toţi e bine Dară din ghiozdan ce-atârnă
Dar uitaţi-vă la mine! Ca un firicel de pluş?
Sunt eu mare dar nu prea, Aţi ghicit? Codiţa-şi scoase
Şi-mi mai place a juca! Să ia aer, Chiţibuş.
Am crescut , dar sunt tot mic,
Nu mă credeţi un voinic! Iată şcoala, dar ce zarvă
E acolo-ntre băieţi?
CÂNTEC: Sunt şcolar Tii, feciorul lui Tândală,
Bătăuşul Tândăleţ.
A trântit două fetiţe,
Nu mă cunoaşteţi ? NU ? Pe-un copil l-a înjurat,
Atunci mă voi prezenta Şi râzând acum se plimbă
Ca să ştiţi şi dumneavoastră, Ca un paşă de-ngâmfat.
Cine e persoana mea !
Nu că mă laud, Păcălici spre el păşeşte:
Dar de la noi din clasă -Tândăleţ, acu', cât văd,
EU SUNT CEL MAI CUMINTE.. Cereţi de la toţi iertare,
Toţi: Minte,minte,minte! Că altminteri e prăpăd!
Pe cei mici, nu-i bat niciodată
2
- Ce spui tu, mă gâgâlice?
Fugi c-acu te burduşesc! Şi mai are...vai!...mai are,
- Nu-ţi ceri, Tândăleţ, iertare? De trecut şi-o piatră mare!
Bine... Atunci eu te vrăjesc. Iată-l că s-a poticnit
Într-un băţ cât un chibrit!...
Uite-un duh o să te muşte
De piciorul nespălat... Se grăbeşte, ce să facă?
( Chiţibuş, pe nesimţite, Trece-o frunză, trece-o cracă...
Într-o clipă l-a muşcat ). Cu ghiozdanul în spinare,
Străbătând aşa distanţă,
Melcul a ajuns la şcoală
...Iar din spate o să-ţi cadă Tocmai când s-a dat...vacanţă!...
Şi ghiozdanul tău pe jos.
( Chiţibuş, pe nesimţite,
Cureluşa a şi ros. ) În pădure e o şcoală
Unde merge fiecare
Toţi copiii râd cu poftă, Puişor, de cum se scoală.
L-au văzut pe şoricel, Dimineaţa-i zarvă mare,
Dar lui Tândăleţ i-i frică, Dar când clopoţelul sună,
Neştiind ce e cu el. Şcolăreii cei vioi
Pe la clase se adună,
Şi-a cerut apoi iertare, Ca să-nveţe lucruri noi.
A rămas mofluz, tăcut, Veveriţele drăguţe
Şi în săptămâna asta Sport au şi învaţă azi
N-a-njurat, nu s-a bătut. Căţărarea pe crenguţe,
Antrenându-se prin brazi.
CÂNTEC: Dacă vesel...
Ursuleţii au primit
La lecturi suplimentare
Luminaţi de-un putregai, Lista cu ce-i de citit,
Melcul-mama, melcul-tata, Însă au o supărare:
Stau la sfat cum stăm şi noi, Pentru că li s-a dus vestea,
După cină, câteodată... Tare-ar vrea să se disculpe
Şi-ar rescrie, chiar, povestea
-Da!Nevastă...ce să zic?! „Ursul păcălit de vulpe".
O fi vremea, nu-i tot mic...
Nu mai stau la îndoială,
Chiar la toamnă-l dau la şcoală! Iezii-nvaţă alfabetul,
Au ajuns abia la „a",
Tare mult aş vrea să ştie Dar, încetul cu încetul,
Să citească şi să scrie, Toate le vor învăţa.
Pentru ca în viitor Iar vulpiţele roşcate,
Să se facă scriitor!... Renumite-n viclenie,
S-au înscris, aproape toate,
Lunecând pe-o frunză pală, La un curs de actorie.
Melcul-mic plecă la şcoală.
Şcoala, dacă nu mă-nşel,... Păsărelele-n băncuţă,
E la patru paşi de el. De cântat se pregătesc.
Le dă tonul o stăncuţă
Se grăbeşte, ce să facă?... Şi-un nou cântec ciripesc.
Trece-o frunza, trece-o cracă... Vor pleca în grabă mare
Străbătu până acum -Clopoţelul a sunat-
Vreo trei degete de drum, Ca să pună-n aplicare
Ce la şcoală-au învăţat.
3
Şi aşa, ce va urma :
S-sunt savarine.
CÂNTEC: De la A până la zet
Pentru el — se ştie —
Cărticică am, isteaţă, E întregul alfabet
Să citesc, să scriu, mă-nvaţă. O cofetărie.
Literele, ia aminte,
Se adună în cuvinte. CÂNTEC: Alfabetul
Cu ele, până deseară,
Mamei scriu poezioară. Fata a-nvăţat să scrie
Gâze negre pe hârtie,
Să îi spun că o iubesc Ce îi joacă dinainte,
Şi când mare am să cresc, Rânduite în cuvinte.
Tot ce face pentru mine
Am să-i întorc şi eu mâine. Face gărgăriţe mici
Şi bondari, şi licurici,
Am crezut că e uşor, Şi pe-alocuri, mai mărunte,
Dar văd că n-am deloc spor. Pune virgule şi puncte.
Of, of, of, încă sunt mic,
S-o mulţumi c-un pupic? Iar ca semn... particular,
Ce arată foarte clar
- Dragi copii , sunt alfabetul ! Că fetiţa e la şcoală
Toti copiii-mi stiu secretul . Şi că scrie cu cerneală,
Şi-a mai pus (cam zăbăuc!)
O litera , o cifra , noi Un punct mare... pe năsuc!
Le-am pus tot floare langa floare ,
Un căpşor şi o guriţă
Azi , pomul-nostru “ Abecedar “ Un năsuc de la fetiţă
Doi ochi mari, două mânuţe
E plin cu rod de sarbatoare .
Fug picioarele desculţe.
Literele toate ,
Trei copii cu săniuţa
Cifrele , de-acum , Tot aleargă la fuguţa.
Patru labe la pisici,
Ne vor fi prieteni Tot atâtea la arici.

Pe al vietii drum . Cinci la mână degeţele,


Iarna poartă mănuşele.
Şase ani la grădiniţă
Alfabetul este bun M-am jucat cu o fetiţă.
că-ne-nvaţă toate.
A-e apa cu săpun ! Şapte zile-n săptămână
B—e bunătate. Curge apa în fântână.
M-e muncă, Z-e zel. După şapte vine opt,
V-e voioşie. Cui îi place mărul copt?
Alfabetul, doar Gigel
În alt fel îl ştie : După opt apare nouă,
A-e absenţă pentru el Vine norul să ne plouă.
şi nemotivată. Am ajuns, iată, la zece,
B-bomboană Caramel. Să fugim, că ploaia-i rece!
C-e ciocolată.
F-fondante-ar însemna.
P-ghiciţi ? — Praline.
4
CÂNTEC: CÂNTEC: Vivat veselia!

Nu gândi că în vacanţă
Munca n-are importanţă! Printre dealuri şi vâlcele,
Toate câte au un nume Pe potecile cu stele,
Au un rost în astă lume. Printre ramuri, printre flori,
Printre bănci şi călimări,
Strânge boabele furnica Zboară vestea şi se-aude
Şi brutarul face pâine, Că-ntr-un loc, pe nu ştiu unde,
Roboteşte rândunica O persoană de onoare
Pentru azi şi pentru mâine. A văzut VACANŢA MARE.
Şi albina miere face,
Şi bunicul sapă via,
Şi bunica încă toarce Şi a prins dovleacul viaţă.
Şi mai coase Anei ia.
Acum strigă iar, s-audă
Barza de-o ureche surdă,
Ca să spună dumneaei
Chiar şi soarele-o să coacă Unor ţânci de la Carei,
Mărul, para în livadă, Iară ţâncii cei poznaşi
Iar copiii ies la joacă, Să dea veste-n Călăraşi,
După ce mai fac şi treabă. În Constanţa, Timişoara,
Că VACANŢA e cât Ţara.

După atâta muncă, am cam obosit,


Cât mai ai bunici la ţară,
Fericit copil mai eşti! Vine ea vacanţa mare şi-o să ne distrăm,
Mută-te la ei la vară
Şi din suflet să-i iubeşti! De şcoală o să uităm.

Nu prea mult, doar vreo trei luni.

Că la toamna care vine


Sunt copil ca fiecare
Şi mă joc mereu, Ne-om întoarce iar la tine.
Jucăria cea mai mare
Este tatăl meu.

Şi când tata nu-i acasă 84. Să strigăm toţi într-un glas:


Ci-i altundeva,
Jucăria cea frumoasă „Şcoală dragă, bun rămas!
Este mama mea.
Vom veni peste trei luni
Şi când mama şi cu tata
Sunt plecaţi de-aici, Şi mai harnici şi mai buni.”
Pentru joc, să ţineţi seama,
Am nişte bunici.

Scumpă mamă, dragă tată


CÂNTEC: Vacanta mare
Roata nu stă-n loc,
Că voi fi şi eu odată
Jucărie-n joc.
 

5
6