Sunteți pe pagina 1din 15

Bruxelles

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la Bruxelles, capitala Belgiei. Pentru oraș, vedeți Orașul
Bruxelles. Pentru regiune ca entitate federală, vedeți Regiunea Capitalei
Bruxelles.
Pentru alte sensuri, vedeți Bruxelles (dezambiguizare).
Bruxelles
Brussel

—  Capitala Belgiei  —

Vedere spre centrul istoric

Drapel

Poreclă: Capitala Europei
Bruxelles

Bruxelles (Belgia)

Poziția geografică

Coordonate: 50°50′48″N 4°21′9″E

Țară  Belgia

Regiunile Belgiei  Regiunea Capitalei

Bruxelles

Atestare 979 d.Hr. 

Guvernare

 - Ministru-Președinte Charles Picqué (PS, 2004)

 - Primarul orașului
Freddy Thielemans
Bruxelles

Suprafață

 - Oraș 32,61 km²
 - Regiune 161,4 km²

Altitudine 13 m.d.m.

Populație (1 noiembrie 2008)[1]

 - Oraș 144784 locuitori

 - Densitate 4.440 loc./km²

 - Regiune 1.080.790

 - Densitate Regiune 6.697

 - Metropolitană 2.676.701

Fus orar CET (+1)

 - Ora de vară (DST) CEST (+2)

Prefix telefonic (+32) 2

Localități înfrățite

 - Washington Statele Unite ale Americii

 - Tirana Albania

 - Atlanta Statele Unite ale Americii

 - Kinshasa Republica Democrată Congo

 - Moscova Rusia

 - Praga Cehia

Prezență online

Site oficial
Poziția localității Bruxelles

Modifică date / text 

Bruxelles (neerlandeză Brussel, germană Brüssel, engleză Brussels, valonă: Br
ussele) este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și
a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și
comunitățile franceză și flamandă. De asemenea Bruxelles este una din cele trei
capitale ale Uniunii Europene (împreună cu Luxemburg și Strasbourg),
sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei
Occidentale și a organizației EUROCONTROL.

Cuprins

 1Clarificarea termenilor
 2Statutul lingvistic
 3Etimologie
 4Centru belgian și european
o 4.1Capitala Belgiei
o 4.2Flandra și Comunitatea Franceză
o 4.3Centru Internațional
 4.3.1Uniunea Europeană
 5Istorie
 6Obiective turistice
 7Personalități
 8Economie
 9Transport
o 9.1Legături internaționale
o 9.2Trenuri
o 9.3Auto
o 9.4Transport urban
 10Învățământ
 11Orașe înfrățite
 12Referințe
 13Vezi și
 14Legături externe

Clarificarea termenilor[modificare | modificare sursă]


Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu
zisă Bruxelles (franceză Ville de Bruxelles, neerlandeză Stad Brussel) formată
din centrul orașului din interiorul teritoriului pentagonal delimitat de mica centură
a orașului, cartierele Laeken, Cartierul European, Bulevardul Louise și Bois, și
conține în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul „Bruxelles” se
referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din
19 comune aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens
depășind cu mult teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² și are
peste un milion de locuitori, fiind una dintre cele trei regiuni ale statului
federal Belgia.
Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin
metonimie instituțiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia
Europeană.

Statutul lingvistic[modificare | modificare sursă]


Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză și limba neerlandeză fiind cele două
limbi oficiale. Numele oficial al orașului este Bruxelles în franceză și Brussel în
neerlandeză. Franceza este limba majorității populației precum și cea mai
utilizată limbă. Din punct de vedere istoric, limba vorbită în Bruxelles era un
dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în perioada ocupației
franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai
utilizate limbi, atât de către administrație cât și de către majoritatea populației, cu
toate că franceza era limba aristocrației locale încă din perioada dominației
burgunde[2].
În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului belgian și cu facilitarea accesului
la educație, numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în
detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se
numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea
majoritate a aristocrației flamande era vorbitoare de franceză, iar flamanda era
considerată limba claselor inferioare și a mediului rural. Pe lângă aceasta, în
acea perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă
aceasta ar trebui să fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un
nou standard de codificare pentru limba flamandă. Această incertitudine a
reprezentat un factor suplimentar pentru favorizarea francezei.
Actualmente, Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă franco-
neerlandeză. De la abolirea recensămintelor lingvistice în a doua jumătate a
secolului XX nu există statistici oficiale cu privire la prima limbă a populației.
Estimările actuale situează populația francofonă la aproximativ 50%, cea
neerlandofonă la aproximativ 8%, cea bilingvă la aproximativ 10% iar aproximativ
9% reprezintă populația ce devine bilingvă în timpul vieții. Datorită valurilor de
emigrație de după cel de-al doilea război mondial și a numărului mare de instituții
internaționale situate la Bruxelles, se estimează că aproximativ 20% din
populație are o altă limbă ca limbă maternă.
Conform unor statistici efectuate în 2016, 62% din populația orașului provine din
străinătate, Bruxelles fiind orașul european cu cel mai mare număr de cetățeni
străini (procentual) și pe locul al doilea în lume după Dubai.[3]

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul
vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică
"casa din mlaștină".

Centru belgian și european[modificare | modificare sursă]


Capitala Belgiei[modificare | modificare sursă]

Palatul Regal din Bruxelles

Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul


Bruxelles.[4] Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și
regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune,
iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei. Astfel,
cu toate că doar orașul Bruxelles este capitala de jure a țării, întreaga regiune
are rolul de facto de capitală.
Flandra și Comunitatea Franceză[modificare | modificare sursă]
Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei,
împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o
enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a
sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a
doua componentă astfel că locuitorii regiunii Bruxelles relaționează fie
cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de
educație și cultură.
Bruxelles este în același timp capitala comunității franceze (Communauté
française de Belgique) și a Flandrei (Vlaanderen); toate instituțiile flamande fiind
situate aici: Parlamentul Flamand, Guvernul Flamand și administrația acestuia.
Centru Internațional[modificare | modificare sursă]
Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale,
cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de
asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000
organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea
oraș ca număr de conferințe internaționale organizate [5] devenind astfel unul
dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume .[6] Prezența UE și a altor instituții
internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din
oricare capitală, devansând Washington D.C..[7] Numeroase școli internaționale
au fost înființate aici pentru a deservii această prezență. [6]
Uniunea Europeană[modificare | modificare sursă]

Clădirea Berlaymont.

Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită


numărului important de instituții ale Uniunii ce își desfășoară activitatea aici, cu
toate că UE nu a declarat nicio capitală oficială. În Bruxelles se află
sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) și a Consiliului Uniunii
Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în fața clădirii Berlyamont).[8][9] De
asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfășoară la
Bruxelles în zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la
is Strasbourg).[10]
Bruxelles-ul a început să găzduiască instituții în 1957, odată cu
înființarea Comunității Economice Europene și a Euratom, a căror sedii erau
partajate cu Luxemburg. Din motive practice acestea au continuat să își
desfășoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a obținut găzduirea
permanentă a Comisiei și Consiliului iar în anii următori Parlamentul și-a crescut
prezența aici, cu toate că prin tratate era obligat să își mențină sediul din
in Strasbourg.[8][9] Între 2002 și 2004, Consiliul European și-a fixat sediul în
Bruxelles.[11] Actualmente prezența instituțiilor a crescut de factură semnificativă,
doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri în Cartierul European din
estul orașului.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean,
episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul
al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru
grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabilă până la
cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial
de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al
Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de
Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria
țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la
Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al
orașului Bruxelles s-a mărit.
La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de
valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al
II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită
numeroaselor clădiri moderne construite pentru administrația națională. În
această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri și șoselele importante, iar o
serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârșitul secolului XIX și
începutul secolului XX orașul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea
ce a dus la apariția unei majorități francofone în oraș.
Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au
stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele
colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990,
consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele
un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.
În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Primăria.
Parada Zinneke, specifică oraşului.

 Piața Mare din Bruxelles (franceză Grand Place, neerlandeză Grote


Markt),
 Statuia Manneken Pis,
 Atomium este un monument renumit al atomului de fer, mărit de 150 de
miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958.
 Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în
1830.
 Parcul Jubileului (franceză Parc du
Cinquantenaire, neerlandeză Jubelpark) , cuprinzând halele, muzeele, parcul
propriu-zis și arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani
de la independența Belgiei.
 Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura.
 Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
 Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul
talcioc din Bruxelles. Cartierul și-a făcut renumele datorită Palatului Justiției.
 Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
 Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din
1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante,
cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
 Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința
regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul
chinezesc.
 Statuia Europe ( Unity in Peace)[2]

Personalități[modificare | modificare sursă]
 Gudura (†712), sfântă, ocrotitoarea orașului.
 Jacques Brel, cântăreț francofon, compozitor și actor.
 René Follet, desenator de benzi desenate.
 Jean Thielemans, supranumit Toots, muzicant, care s-a născut și a
copilărit în Bruxelles.
 Johan Verminnen, cântăreț flamand.
 Hergé, creatorul renumitelor serii de benzi desenate Tintin / Kuifje.
 François Schuiten, desenator.
 Victor Hugo a locuit o vreme la Bruxelles.
 Charles Baudelaire a locuit o vreme la Bruxelles.
 Pierre-Joseph Proudhon a locuit o vreme la Bruxelles.
 Karl Marx a locuit o vreme la Bruxelles.
 Constantin Meunier, sculptor.
 Eduard Douwes Dekker (Multatuli) a scris la Bruxelles în 1859 «Max
Havelaar».
 Auguste Rodin încă a locuit la Bruxelles.
 Hendrik Conscience a locuit la Bruxelles din 1868 până ce a răposat în
1883.

Economie[modificare | modificare sursă]
Economia Bruxelles-ului este dominată de activitățile din domeniul serviciilor și a
administrației publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un
mare centru de congrese. De multe ori aceste activități sunt legate de rolul
Bruxelles-ului de capitală a Belgiei și a Uniunii Europene:

 instituții internaționale și europene inclusiv serviciile administrative care


gravitează în jurul acestora;
 ministere și instituții naționale, federale și regionale;
 sedii sociale a majorității marilor companii belgiene;
 sedii regionale și europene a multor societăți multinaționale;
 numeroase societăți de consiliere, servicii juridice și grupuri de lobby
belgiene și europene;
 sectorul hotelier și de turism;
 transport aerian, rutier, feroviar, fluvial;

Transport[modificare | modificare sursă]
Legături internaționale[modificare | modificare sursă]
Bruxelles-ul este bine deservit de o rețea feroviară densă. Este un important nod
feroviar european, fiind deservit de numeroase trenuri internaționale:

 Thalys asigură legături cu Paris, Amsterdam și Köln;


 Eurostar asigură legătura cu Londra;
 ICE asigură legătura cu Frankfurt;
 TGV asigură legătura cu marile orașe din sudul Franței;
 trenuri Intercity asigură legătura
cu Amsterdam, Zürich, Luxemburg și Strasbourg.

Bruxelles-ul este deservit de asemenea de două aeroporturi:


 Aeroportul Internațional Bruxelles Zaventem situat în nordul orașului ce
asigură legături cu majoritatea aeroporturilor importante europene și
internaționale. Legătura cu orașul Bruxelles este asigurată de mai multe
trenuri și autobuze pe oră.
 Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud situat la 50 km în sudul orașului,
specializat în companiile low-cost. Legătura cu orașul este asigurată de
navete rutiere.

Trenuri[modificare | modificare sursă]
Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naționale de
transport SNCB/NMBS:

 cele mai importante gări sunt situate pe joncțiunea Nord-Sud:


o Bruxelles-Sud (Bruxelles-Midi sau Brussel-Zuid) - cea mai
importantă gară belgiană, deservind majoritatea legăturilor internaționale;
o Bruxelles-Central (Brussel-Centraal)
o Bruxelles-Nord (Brussel-Noord)
 joncțiunea Nord-Sud mai conțineși două gări mai mici deservite mai rar și
doar în anumite perioade:
o Bruxelles-Capela (Chapelle sau Kapellekerk)
o Bruxelles-Congres
 două gări în Cartierul European pentru legătura spre Namur și Luxemburg
o Bruxelles-Schuman (Brussel-Schuman)
o Bruxelles-Luxembourg (Brussel-Luxemburg)
 pe lângă aceste gări, majoritatea comunelor din regiunea capitalei
Bruxelles au cel puțin câte o gară.

Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către orașele belgiene mai


importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar
din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Rețea Expres Regională menită să
răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea
anumitor porțiuni de linie și crearea unor noi stații. Termenul de punere în
funcțiune completă a RER-ului este anul 2016.
Auto[modificare | modificare sursă]
Bruxelles este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru
deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale:

 Ringul: autostrada care înconjură toată regiunea Bruxelles.


 Centura mare: bulevarde ce unesc cele 19 comune.
 Centura mică: Serie de tuneluri și șosele ce înconjoară complet centrul
orașului, pe traseul vechilor fortificații medievale. Numeroase intersecții
importante poartă încă numele porților de acces în oraș:
Poarta Namur, Hal, Ninove, Anderlecht, Louvain, Schaerbeek.
Transport urban[modificare | modificare sursă]
Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și
subterane și de autobuze. Metroul din Bruxelles este format din șase linii cu 69
de stații. Acesta deservește axa est vest și centrul orașului.
Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea acelorași titluri de
transport pe rețeaua orașului Bruxelles STIB/MIVB cât și pe legăturile feroviare
în interiorul regiunii. Bruxelles este deservit de asemenea și de către societățile
de transport ale regiunii flamande De Lijn și a regiunii valone TEC.
Din 2003 la Bruxelles funcționează un serviciu de partajare a automobilelor
operat de către o companie germană Cambio împreună cu societatea de
transport locală. Din 2006 la Bruxelles funcționează și un serviciu de împrumut
de biciclete publice.

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Université Libre de Bruxelles

În Bruxelles există mai multe universități. Cele mai importante sunt Université


Libre de Bruxelles, o universitate de limbă franceză cu aproximativ 20.000 de
studenți repartizați în trei campusuri în oraș și două în afara acestuia, [12] și Vrije
Universiteit Brussel, o universitate de limbă neerlandeză cu aproximativ 10.000
studenți[13]. Ambele uiversități sunt urmașele unei universități fondade în
1834, Universitatea Liberă din Bruxelles, care a fost divizată în 1970 odată cu
atribuirea puterilor legislative asupra educației superioare către comunitățile
franceze și flamande.
Alte instituții de studii superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu
2.000 studenți,[14] Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în
1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de
limbă franceză[15][16].
Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică,
există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu
școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
  Akhisar, Turcia
  Atlanta, Statele Unite
  Beijing, Republica Populară Chineză
  Berlin, Germania
  Breda, Olanda
  Ljubljana, Slovenia
  Montreal, Canada
  Macao
  Madrid, Spania
  Praga, Republica Cehă
  Washington, D.C., Statele Unite
  Kiev, Ucraina

Despre Bruxelles - prezentare, informatii, poze si recomandari

Bruxelles  a primit un rating de  4  / 5 de la  clientii Direct Booking  (6  opinii in
perioada  28.08.2013  -  19.06.2019).  Vezi impresii turisti despre Bruxelles, Regiunea Bruxelles

Prima menţionare a oraşului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de
Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o
cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărţit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia
din cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg,
situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de
Bruxelles devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orăşeneşti de la
Henric I de Brabant. Oraşul a dobândit şi dreptul de a avea conducere proprie, iar industria
ţesutului a devenit importantă. Către sfârşitul dominaţiei austriece, s-au stabilit la Bruxelles
mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez, rolul de centru al oraşului Bruxelles s-a
mărit.

La naşterea Belgiei, în 1830, oraşul era populat de flamanzii autohtoni, dar şi de valoni,
germanofoni, precum şi de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold II al Belgiei, oraşul a
cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite
pentru administraţia naţională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri şi
şoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX oraşul a suferit o intensă presiune de francofonizare
ceea ce a dus la apariţia unei majorităţi francofone în oraş.

Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraş cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la
Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene, precum
şi din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită
întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigraţie a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles (franceză
Ville de Bruxelles, neerlandeză Stad Brussel) formată din centrul oraşului din interiorul
teritoriului pentagonal delimitat de mica centură a oraşului, cartierele Laeken, Cartierul
European, Bulevardul Louise şi Bois, şi conţine în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori
termenul "Bruxelles" se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19
comune aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens, depăşind cu mult
teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² şi are peste un milion de locuitori,
fiind una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia.

Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie


instituţiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia Europeană.

Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză şi limba neerlandeză fiind cele două limbi
oficiale. Numele oficial al oraşului este Bruxelles în franceză şi Brussel în neerlandeză.
Franceza este limba majorităţii populaţiei, precum şi cea mai utilizată limbă. Din punct de
vedere istoric, limba vorbită în bruxelles era un dialect local al dialectului brabantian al
neerlandezei.

Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituţii internaţionale, cele mai


importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conţine de asemenea sediul
Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi a altor 1000 organizaţii internaţionale şi 2000
corporaţii internaţionale. Bruxelles este al treilea oraş ca număr de conferinţe internaţionale
organizate, devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume. Prezenţa
UE şi a altor instituţii internaţionale face ca aici să se afle cei mai mulţi ambasadori şi
jurnalişti din oricare capitală, devansând Washington D.C. Numeroase şcoli internaţionale au
fost înfiinţate aici pentru a deservii această prezenţă.

Economia Bruxelles-uui este dominată de activităţile din domeniul serviciilor şi a


administraţiei publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un mare centru
de congrese. De multe ori aceste activităţi sunt legate de rolul Bruxelles-ului de capitală a
Belgiei şi a Uniunii Europene: instituţii internaţionale şi europene inclusiv serviciile
administrative care gravitează în jurul acestora; ministere şi instituţii naţionale, federale şi
regionale; sedii sociale a majorităţii marilor companii belgiene; sedii regionale şi europene a
multor societăţi multinaţionale; numeroase societăţi de consiliere, servicii juridice şi grupuri
de lobby belgiene şi europene; sectorul hotelier şi de turism; transport aerian, rutier,
feroviar, fluvial;

Bruxelles | Bruxelles este capitala Belgiei, sediul guvernului şi parlamentului federal, precum
şi a mai multor entităţi federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra şi
comunităţile franceză şi flamandă