Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Proiect la disciplina „Dreptul Comerţului

Internaţional”

Contract
ul de
agent
Student: Ghidersa Victoria
Specializarea: Afaceri Internaționale
Anul de studiu: 2

Cadrul didactic coordonator:

Galaţi
2020
Contractul de agenţie reprezinta un derivat al contractului de mandat, la fel ca si contractul de
comision, consignaţie, expediţie şi intermediere. contractul de agenţie este definit ca fiind
„contractul prin care o parte, denumită comitent, împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte,
denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama
comitentului, în una sau mai multe regiuni determinate, în schimbul unei remuneraţii”.
La nivel comunitar, contractul de agenţie a fost reglementat ca un contract sui generis o dată cu
adoptarea Directivei Consiliului Comunităţilor Europene nr. 86/653 din 18 decembrie 1986
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la agenţii comerciali independenţi .

În sistemul de drept românesc, contractul de agenţie a dobândit o configuraţie proprie, prin

adoptarea Legii nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. Actualmente, Legea nr.
509/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul Civil.

Caracterele juridice şi particularităţile contractului de agenţie

Contractul de agenţie are următoarele caractere juridice:

1. este bilateral (sinalagmatic); el dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi
contractante;
2. este cu titlu oneros; ambele părţi contractante urmăresc realizarea unor foloase
patrimoniale;
3. este comutativ; părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate chiar din
momentul încheierii contractului;
4. este cu executare succesivă, deoarece obligaţiile părţilor se execută în timp;
5. în principiu, contractul de agenţie este consensual; el se încheie prin simplul acord de
voinţă al părţilor, însă poate fi probat numai prin înscris.
De asemenea, contractul de agenţie prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc de toate
celelalte contracte derivate din mandat. Aceste particularităţi privesc exclusivitatea şi clauza de
neconcurenţă.

Potrivit prevederilor art. 2.074 noul Cod Civil, agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa,
fără consimţământul comitentului, în regiunea determinată prin contractul de agenţie, contracte
privind bunuri şi servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie. Cu toate
acestea, în lipsă de stipulaţie contrară, agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar
comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de
contracte. Tot astfel, agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi, pentru aceeaşi
regiune şi pentru acelaşi tip de contracte, numai dacă se stipulează expres în acest sens.
In sensul prevederilor Codului civil referitoare la contractul de agenţie, prin clauză de
neconcurenţă se înţelege acea stipulaţie contractuală al cărei efect
constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe perioada contractului de agenţie sau
ulterior încetării sale (art. 2.075).
Restrângerea activităţii profesionale de care face vorbire norma legală poate privi atât regiunea
sau piaţa ori pieţele pe care este împuternicit agentul să acţioneze, cât şi operaţiunile concrete şi
contractele pe care este autorizat să le încheie, în acest sens, art. 2.075 alin. (3) noul Cod Civil
Prevede: „clauza de neconcurenţă se aplică doar pentru regiunea geografică sau pentru grupul de
persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi
serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte. Orice
extindere a sferei clauzei de neconcurenţă este considerată nescrisă
Forma şi proba contractului de agenţie
Codul civil se preocupă de forma şi proba contractului de agenţie. Aspectele ce privesc forma şi
proba contractului de agenţie sunt reglementate de art. 2.078 noul Cod Civil Potrivit textului
citat, contractul de agenţie se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Dacă
prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.
Acelaşi text de lege prevede că oricare parte are dreptul să obţină de la cealaltă parte, la cerere,
un document scris semnat, cuprinzând conţinutul contractului de agenţie, inclusiv modificările
acestuia. Legea interzice părţilor să renunţe la dreptul de a obţine un exemplar al contractului sau
un înscris care să cuprindă conţinutul contractului de agenţie.
Deosebirile dintre contractul de agenţie şi contractul de mandat şi commission
După cum s-a observat din definiţie, contractul de agenţie este înrudit cu
contractul de mandat şi cu cel de comision. De altfel, art. 2.095 noul Cod Civil
prevede că dispoziţiile referitoare la agenţie se completează cu prevederile
referitoare la contractul de comision, în măsura în care acestea din urmă sunt
compatibile, iar dacă agentul are şi puterea de a-l reprezenta pe comitent la
încheierea contractelor, atunci regulile contractului de agenţie se completează în
mod corespunzător cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare.
Prin natura lor, raporturile dintre agent şi comitent sunt raporturi de mandat. Dar,
între contractul de agenţie şi contractul de mandat şi comision există anumite
deosebiri:
a) Activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie are un caracter profesional şi
de durată, iar nu un caracter ocazional, ca în cazul contractului de
1. mandat sau a contractului de comision. Această deosebire rezultă din dispoziţiile art.
2.072 noul Cod Civil care prevăd că agentul este împuternicit „în mod statornic" să
negocieze ori să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului, iar
contractul de agenţie se încheie „pe durată determinată" sau „pe durată nedeterminată”.
Pornind de la această particularitate a statorniciei contractului de agenţie, în
reglementarea Legii nr. 509/2002, agenţii erau denumiţi „agenţi comerciali permanenţi&"
b) Agentul este un intermediar independent, pe când mandatarul şi comisionarul acţionează
strict la ordinele mandantului.
c) Activitatea de intermediere bazată pe contractul de agenţie se caracterizează prin
interesul comun al agentului şi comitentului în realizarea activităţii de intermediere, în
timp ce în cazul mandatului/comisionului, activitatea se desfăşoară în interesul
precumpănitor al mandantului.
d) Datorită caracterului de continuitate, agentul nu poate fi revocat ad nutum de către
comitent, aşa cum este cazul mandatarului în contractul de mandat.
Părţile contractului
Părţile contractului de agenţie sunt comitentul şi agentul.
în practică, agenţia este uzitată cu precădere în raporturile specifice întreprinderilor comerciale şi
în cvasitotalitatea situaţiilor, atât agentul cât şi comitentul au calitatea de profesionişti, în
accepţiunea juridică a Codului civil. De fapt, împuternicirea agentului priveşte desfăşurarea unor
afaceri ale comitentului într-o regiune determinată sau pe o piaţă anume prin încheierea de acte
juridice în acest scop, sau doar prin mijlocirea acestora între comitent şi terţii interesaţi. Prin
urmare, statutul juridic al agentului este de intermediar al afacerilor comitentului cu terţii, şi
astfel atât agentul cât şi comitentul au statutul juridic de comercianţi profesionişti, titulari ai unor
întreprinderi economice.
Codul civil face anumite precizări cu privire la statutul juridic al agentului şi la raporturile la care
se aplică regulile specifice agenţiei. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.073 noul Cod Civil, nu
constituie agent, persoana care:
2. 1.are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având drept de
reprezentare a acesteia:
3. este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi
asociaţi sau acţionari;
4. are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau
administrator-sechestru în raport cu comitentul.
5. De asemenea, normele Codului civil relative la agenţie nu se aplică activităţii persoanelor
care:
6. acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de
mărfuri şi instrumente financiare derivate;
7. au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări;
8. prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent.
în schimb, calitatea de comitent o poate avea orice titular al unei întreprinderi
comerciale interesate să-şi extindă afacerile într-o anumită regiune sau pe o piaţă
determinată.

Contractul de agenţie dă naştere unor raporturi juridice între comitent şi agent. Dar, fiind un
contract de intermediere, contractul de agenţie produce anumite efecte juridice şi faţă de terţi.
Principalele obligaţii ce revin comitentului şi agentului în temeiul contractului de agenţie sunt
reglementate de art. 2.079 noul Cod Civil şi art. 2.080 noul Cod Civil Normele cuprinse în art.
2.079 şi 2.080 noul Cod Civil au caracter imperativ, deoarece art. 2.094 noul Cod Civil prevede
că părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile celor două articole.
Obligaţiile agentului
Aşa cum am precizat în cele de mai sus, principalele obligaţii ale agentului sunt cuprinse în art.
2.079 noul Cod Civil
a. Agentul este ţinut să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea primită din
partea comitentulu
Potrivit legii, agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care-i este
dată, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării
intereselor comitentului. în executarea împuternicirilor primite, agentul este obligat să acţioneze
cu bună-credinţă şi cu loialitate.
Tot legea prevede că executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu
subagenţi, este supusă prevederilor contractului de mandat. Aceasta înseamnă că îşi vor găsi
aplicare dispoziţiile art. 2.023 noul Cod Civil care reglementează condiţiile substituirii
mandatarului. Transpunând prevederile art. 2.023 în raporturile specifice contactului de agenţie,
înseamnă că agentul este ţinut să îndeplinească personal mandatul, cu excepţia cazului în care
comitentul l-a autorizat în mod expres să îşi substituie o altă persoană în executarea în tot sau în
parte a mandatului. Tot astfel, chiar în absenţa unei autorizări exprese, agentul îşi poate substitui
un terţ dacă:
1. împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul;
2. îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe comitent asupra acestor împrejurări;
3. se poate prezuma că comitentul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările
ce o justifică.

în toate cazurile însă, agentul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe comitent cu privire la
substituire. Dacă substituirea nu a fost autorizată de comitent, agentul răspunde pentru actele
persoanei pe care şi-a substituit-o ca şi cum le-ar fi îndeplinit el însuşi. Din contră, în situaţia
în care substituirea a fost autorizată, agentul nu va răspunde decât pentru diligenţa cu care a
ales persoana care l-a substituit şi i-a dat instrucţiunile privind executarea contractului. în
toate cazurile, comitentul are acţiune directă împotriva persoanei pe care agentul şi-a
substituit-o.
Trebuie reţinut că, potrivit legii, agentul nu poate, fără împuternicire specială, să primească
plata şi nici să acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului ori să vândă pe
credit. în acest sens, art. 2.076 noul Cod Civil prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară,
agentul nu poate vinde pe credit şi nu poate acorda reduceri sau amânări de plată pentru
creanţele comitentului.
Agentul poate primi reclamaţii privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor şi poate solicita
orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri să-l
înştiinţeze de îndată pe comitent. La rândul său, agentul poate lua orice măsuri asigurătorii în
interesul comitentului, precum şi orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor
acestuia din urmă (art. 2.077 noul Cod Civil).
în sfârşit, Codul civil prevede că agentul care se află în imposibilitate de a continua
executarea obligaţiilor ce îi revin trebuie să îl înştiinţeze de îndată pe comitent, sub
sancţiunea plăţii de daune-interese.

b. Agentul este obligat să-i comunice comitentului informaţiile ce interesează afacerile

acestuia
Legea dispune că agentul este obligat să procure şi să-i comunice comitentului pentru care
acţionează informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea
interesa pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune.
Aceste informaţii pot avea ca obiect cererea şi oferta privind bunurile şi serviciile oferite de
comitent, preţurile practicate, operaţiunile comercianţilor concurenţi, eventualele condiţii sau
restricţii din regiunea de acţiune sau ale pieţei pe care activează agentul etc.

c. A gentul este obligat să îndeplinească împuternicirea în condiţii cât mai avantajoase

pentru comitent în acest sens, legea prevede că agentul este obligat să depună diligenţa
necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este
împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent.
d. Agentul este obligat să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent

Prin instrucţiuni rezonabile se înţelege instrucţiunile care se înscriu în limitele normale,

obişnuite, în activitatea de intermediere comercială în baza unui contract de agenţie.
e. Agentul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor efectuate în contul comitentului
 Legea prevede că agentul este obligat să ţină în registrele sale evidenţe separate pentru
operaţiunile ce-l privesc pe fiecare comitent.
f. Agentul este obligat să păstreze bunurile primite de la comitent în condiţii
corespunzătoare

Legea dispune că agentul este obligat să păstreze bunurile sau eşantioanele într-o manieră care să
permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent. In virtutea principiului libertăţii
contractuale, părţile pot stabili orice altă obligaţie în sarcina agentului.

Încetarea contractului de agenţie:

Codul civil consacră anumite reguli speciale privind încetarea contractului de agenţie. Aceste
reguli au în vedere, în principal, cazurile de încetare a contractului şi plata unor remuneraţii şi
despăgubiri, după caz.
Contractul de agenţie încetează în condiţii diferite, în funcţie de durata determinată sau
nedeterminată a contractului.
Expirarea termenului
Ca orice contract încheiat pe durată determinată, şi contractul de agenţie încetează la expirarea
termenului pentru care a fost încheiat. Potrivit dispoziţiilor art. 2.088 noul Cod Civil, contractul
de agenţie pe durată determinată care continuă să fie executat de părţi după expirarea sa se
consideră prelungit pe durată nedeterminată.
Denunţarea unilaterală
Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi,
cu acordarea obligatorie a unui preaviz (art. 2.089 noul Cod Civil). Regulile denunţării se aplică
şi în cazul contractului cu durată determinată care continuă să fie executat de către părţi şi după
expirarea duratei contractului, transformat astfel, potrivit art. 2.089 noul Cod Civil, în contract pe
perioadă nedeterminată. Potrivit Codului civil, dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi
decât cele de mai sus, prin contractul de agenţie nu se pot stabili în sarcina agentului termene de
preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.

Rezilierea contractului
Rezilierea contractului de agenţie are loc în condiţiile dreptului comun, ea este cerută de partea
interesată şi se pronunţă de către instanţa judecătorească competentă.

Despăgubirile
Ca regulă generală, art. 2.091 alin. (3) noul Cod Civil stipulează că acordarea indemnizaţiei la
încetarea contractului de agenţie nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în
condiţiile legii. în consecinţă, dacă încetarea contractului cauzează prejudicii agentului, acesta
are dreptul la despăgubiri împotriva comitentului.
Este important de reţinut că, potrivit art. 2.094 noul Cod Civil, părţile nu pot deroga în
detrimentul intereselor agentului de la prevederile legii care reglementează dreptul la
indemnizaţie, înainte de încetarea contractului de agenţie.