Sunteți pe pagina 1din 5

Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați de carbon.

Glucidele sunt catalogate ca


macronutrienți, alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt definiți ca polihidroxialdehide sau
polihidroxicetone reducătoare. De asemenea, ei mai sunt descriși ca niște substanțe, care prin
intermediul hidrolizei eliberează polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. În general, glucidele sunt
substanțe formate doar din carbon, hidrogen și oxigen.

Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind baza sursei de
energie pentru corpul nostru. Acestea se descompun ușor, fiind acceptate de metabolismul nostru
fără probleme.

Clasificarea glucidelor

Glucidele se divid în 3 clase:

– monozaharide sau oze;

– oligozaharide (dizaharidele sunt cele mai importante oligozaharide);

– polizaharide.

Oligozaharidele și polizaharidele fac parte din clasa ozidelor.

Monozaharidele

Monozaharidele sunt glucide reducătoare nehidrolizabile. Monozaharidele pot fi numite aldoze, în


cazul în care sunt polialcooli de aldehide, sau cetoze, dacă sunt polialcooli de cetone.

În funcție de numărul atomilor de carbon, ozele se împart în:

– peptoze: riboza, xiloza (se găsește în rădăcinoase și fructe), arabinoza;

– hexoze: fructoza, glucoza, galactoza.


Glucoza este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai importantă
deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru.

Dizaridele

Dizaharidele apar în urma condensării a doua molecule monozaharidice;

Cele mai importante dizaharide sunt:

– zaharoza, rezultată în urma condensării unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză;

– lactoza, rezultată din condensarea glucozei cu galactoza;

– maltoza, rezultată din condensarea a două molecule de glucoză.

Zaharoza este cel mai cunoscut dizaharid. Zahărul din lapte se numește lactoză și este singurul
zaharid de origine animală.

Polizaharidele

Polizaharidele au în constituția lor peste zece unități monozaharidice.

Cele mai importante polizaharide sunt:

– amidonul;

– glicogenul;

– celuloza.
Amidonul se găsește în cartofi, cereale, rădăcinile unor plante și este compus din amilază și
amilopectină. Glicogenul este forma de stocare a glucidelor. Celuloza este foarte rezistentă la
hidroliza enzimatică sau acidă. Ea nu este digerată de către organism și este eliminată ori
dezintegrată prin fermentație microbiană. Există celuloza moale, care poate fi descompusă parțial de
către organism. Aceasta se găsește în morcovi, piersici, sfeclă, caise, prune.

Pe lângă acestă clasificare, carbohidrații mai sunt grupați în glucide simple și glucide complexe.

Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar restul de oligozaharide și
polizaharidele fac parte din glucidele complexe (glucide bune). Carbohidrații simpli sunt absorbiți de
către organism, ulterior fiind transformați în sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații
complecși sunt transformați în glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații
complcși se absorb într-un timp mai îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului:
sațietate îndelungată, evitarea creșterii glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv
colesterolul HDL, scăzând numărul bolilor cardiovasculare

Rolul glucidelor în organism

Glucidele reprezintă cea mai importantă sursă de energie, ele sunt vitale funcționării celulelor și, în
special, a creierului (glucoza este singurul substrat energetic al creierului). De asemenea, glucidele
participă la transportul, solubilizarea și metabolizarea hormonilor. Pe lângă acestea, ele mai sunt
folosite la formarea lipidelor, iar sub formă de glicogen, asigură rezerva de energie necesară
organismului.

Sursele glucidelor

În mod normal, glucidele se găsesc predominant în alimentele dulci. Glucidele nu se află în cantități
semnificative în produsele de origine animală, excepție fiind laptele (lactoza). Alimentele de origine
vegetală conțin cea mai mare cantitate de glucide, sursa cea mai importantă fiind cerealele. Cerealele
conțin 70% glucide. Lând în calcul faptul că procentul de glucide scade pe măsură ce crește cantitatea
de apă, pâinea conține un procent de 50% glucide, la fel ca și leguminoasele uscate. Un procent mai
scăzut de glucide găsim în varză și cartofi; acestea conțin 20% glucide. În general, fructele și legumele
conțin în jur de 10% glucide.

Având în vedere că glucidele poti fi simple sau complexe, cele simple sunt considerate carbohidrați
răi, iar cele complexe carbohidrați buni. În mod normal, carbohidrații simpli, adică cei răi, se găsesc în
preparate/alimente care conțin făină albă și/sau zahăr.
CARBOHIDRAȚI BUNI:

Cereale integrale

Fructe

Legume

Orzul

Lintea

Orezul brun

Năutul

Fasolea

Biscuiții de ovăz

Pâine integrală

CARBOHIDRAȚI RĂI:

Cereale rafinate

Gogoși

Biscuiți

Chipsuri

Băuturi acidulate

Prăjituri

Siropuri extrase din dulceață

Pâine albă

Recomandări nutriționale

Cantitatea de glucide depinde de vârstă și de activitatea fizică desfășurată. Este recomandat


consumul unei cantități de 303-586 grame glucide pentru bărbați și 257-462 grame pentru femei.
Cantitatea de glucide consumată zilnic nu ar trebui să depășească 57% din numărul de calorii
consumate în ziua respectivă.
Ne putem da seama de procentul glucidic pe care trebuie să-l consumăm dacă știm procentele de
lipide și proteine ingerate în ziua respectivă.

La copii, necesarul de carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de legume, fructe și cereale.
Prin urmare, se recomandă evitarea dulciurilor concentrate, precum ciocolata, bomboanele.

Aportul glucidic scăzut

Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie, care se manifestă prin durere de cap (cefalee),
somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare dezechilibrul acido-bazic, iar organismul nu
mai are capacitatea de a-și asigura arderea grăsimilor și de a acoperi necesarul caloric zilnic.

Aportul glucidic crescut

Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate deoarece glucidele consumate nu sunt folosite
drept sursă de energie, astfel transformându-se în țesut adipos subcutanat. De asemenea, nivelul
crescut de carbohidrați determină hiperlipemie, hiperglicemie, insulinism. În unele cazuri, zahărul în
cantități mari poate provoca diaree. Aportul glucidic crescut poate afecta ficatul, rinichii, tubul
digestiv și alte organe.