Sunteți pe pagina 1din 7

Letonia

Date geografice

Suprafaţa : 64.600
2
km ; 1,5 % apă

Populaţia : 2.331.500
locuitori

Capitala : Riga

Litoralul : 600 km

Cea mai mare altitudine : Gaizinkalns (311 m)

Cel mai lung râu : Daugava (Dvina de Vest) , porţiunea


letonă de 357 km (în întregime 1.020 km)

Limba: letonă (limbă oficială), rusă;

Religia: protestanţi, catolici, ortodocşi;

Media de viaţă: 65 de ani la bărbaţi şi 76 de ani la femei;

Moneda: lat (1 lat = 100 santim)

Principalele exporturi: lemn şi produse din lemn, maşini


şi echipamente, metale, textile, produse alimentare
Letonia este mărginită la nord de Estonia, la est de Rusia şi
Belarus, la sud de Lituania şi la vest de Marea Baltică. Peisajul
leton este caracterizat de acumulări morenice (sub forma unor
dealuri joase) şi depresiuni cu lacuri rezultate în urma topirii
gheţii în timpul ultimei glaciaţiuni (care s-a încheiat acum 10.000
de ani). Zonele joase de lângă P
A
Riga şi golful Riga sunt înconjurate R
la vest de Dealurile Kurlandiei, iar C
U
la est de Dealurile Livoniei. L

De-a lungul ţărmului mării se G


întinde o fâşie îngustă, acoperită A
U
de nămol, cu dune de nisip şi J
lagune. Între regiunile deluroase A

se află şesuri întinse şi roditoare,


care s-au format în văile râurilor de după glaciaţiune sau pe locul
unor lacuri care s-au umplut (cu aluviuni). Reţeaua hidrografică
densă şi multitudinea de lacuri cu ape puţin adânci, împreună cu
numărul mare de mlaştini, au creat un sistem ecologic complex.
În Parcul Naţional Gauja şi în cinci rezervaţii naturale, este în prim
plan protejarea acestui sistem.

Clima

Letonia are o climă temperată cu influenţe maritime. Iernile


sunt blânde, iar verile sunt răcoroase în zona Mării Baltice, iar în
partea de est iernile sunt friguroase şi verile călduroase.
Temperaturile medii anuale înregistrate sunt de -5oC în ianuarie,
şi 17oC in iulie. Cantitatea medie a precipitaţiilor anuale se
încadrează între 560 şi 790 mm. Zapada acoperă solul între două
şi patru luni pe an, uneori chiar mai mult, iar lunile iulie şi august
sunt cele mai ploioase.

Agricultura

Principalele culturi : cereale, sfeclă de zahăr, cartofi,


leguminoase. În domeniul creşterii animalelor domină producţia
de lapte şi creşterea vacilor
pentru carne, precum şi
creşterea porcilor. Este
important şi pescuitul (mai ales
pescuitul de heringi şi şprot).
De asemenea silvicultura este o
ramură importantă deoarece 40 % din teritoriul ţării este acoperit
de păduri.

Flora şi fauna

Pădurea acoperă 47% din teritoriul


ţării. Pădurea este mai densă în partea
nordică. Cei mai răspândiţi copaci sunt
pinul şi molidul, dar şi stejarul şi teiul
european sunt caracteristici pentru peisajul

letonian. În păduri şi nu numai


sunt întâlnite multe specii de
ciuperci comestibile.

Dintre speciile de
animale întâlnite pe teritoriul
Letoniei amintim elanul, cerbul,
porcul sălbatic, lupul, castorul, precum şi altele. În Letonia sunt
întâlnite peste 300 de specii de păsări dintre care barza albă,
barza neagră, vulturul auriu, bufniţa, ciocănitoarea,
privighetoarea.

Resurse

În Letonia, resursele naturale sunt limitate. Depozitele de


turbă sunt cele mai mari, acoperind 10% din suprafaţa totală a
ţării. Se mai întâlnesc şi zăcăminte de gips, folosit la fabricarea
materialelor de construcţii. Pe teritoriul Letoniei sunt întâlnite şi
zăcăminte de chihlimbar.

Transport

În Letonia căile
ferate se întindeau pe
2.347 de km în anul
2002, iar şoselele pe
73.202 km dintre care
28.256 de km pavate.
Căile navigabile se
întind pe 300 km,
practicabile pe tot
parcursul anului. Cele
mai importante porturi
ar fi Liepaja, Riga şi
Ventspils. În 2002 în Letonia erau 38 de aeroporturi.

Riga (capitala Letoniei)

Riga este situată pe malul Mării Baltice, la gura de vărsare a


râului Daugava, la 56°58' N - 24°8' E. Riga este cel mai mare oraş
din Ţările Baltice, fiind un centru important cultural, educaţional,
politic, financiar şi politic din zonă.

Centrul istoric al oraşului Riga a fost inclus în anul 1997 de


cǎtre UNESCO pe lista locurilor din patrimoniul cultural mondial,
iar oraşul este remarcat în mod special pentru arhitectura lui în
stil Art Nouveau (Jugendstil), putându-se compara din acest punct
de vedere numai cu Viena, Praga sau Barcelona.

Riga este amplasată pe locul unei aşezări antice a


livonienilor, un trib antic fino-ugric, la confluenţa râurilor Daugava
şi Ridzene (în letonă: Rīdzene). Râul Ridzene era cunoscut la
începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un
port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispărut în ziua de azi. Se
consideră că râul a împrumutat numele său oraşului.

Întemeierea modernǎ a oraşului este pusǎ de istorici pe


seama negustorilor germani, mercenarilor şi cruciaţilor care au
ajuns pe aceste pământuri în a doua jumǎtate a secolului al XII-
lea, atraşi de zonele slab populate, noi pieţe potenţiale şi de
posibilitatea de a converti prin misionarism populaţiile locale,
pǎgâne, la creştinism. Negustorii germani au înfiinţat un avanpost
comercial pentru comerţul cu balţii lângǎ aşezarea livonianǎ de la
Riga în 1158. Cǎlugǎrul augustinian Meinhard a construit o
mânǎstire aici prin anul 1190.

Riga a fost o poartǎ pentru comerţul cu triburile baltice şi cu


Rusia. În 1282, Riga a devenit
membrǎ a Ligii Hanseatice.
Hansa s-a transformat dintr-o
asociaţie a negustorilor într-o
uniune liberǎ a oraşelor din
Germania de nord şi din
Balticǎ. Datoritǎ politicilor
protecţioniste care favorizau
membrii germani, Liga
Hanseaticǎ s-a dovedit un
succes economic, dar
politicile exclusiviste au
generat o competiţie acerbǎ.
Ultima Dieta a fost convocatǎ în 1669, într-un moment în care
puterea ei era deja slǎbitǎ şi când apǎruserǎ alianţe care-i
limitatserǎ drastic puterea (între Lituania şi Polonia pe de-o parte
şi Suedia, Danemarca şi Norvegia pe de altǎ parte). Totuşi,
trebuie admis cǎ Hansa i-a dat Rigǎi instrumentele necesare
stabilitǎţii economice şi politice, care i-au asigurat o temelie
rezistentǎ de-a lungul tuturor tulburǎrilor politice şi a conflictelor
care au urmat.

După dispariţia influenţei Hansei, Riga a devenit obiectul


intereselor străine militare, politice, religioase şi economice.
Locuitorii Rigăi au acceptat Reforma în 1522, punând capăt
puterii cardinalilor catolici. Cum Ordinul Cavalerilor Teutoni
pierise în 1521, oraşul s-a bucurat de statutul de oraş liber timp
de 20 de ani. În 1581, Riga a ajuns sub dominaţia Uniunii Statale
Polono-Lituaniene. Încercările de reconvertire a populaţiei zonei la
romano catolicism au eşuat în 1621, când oraşul a fost cucerit de
regele Suediei Gustavus Adolphus. Acesta a intervenit în Războiul
de trezeci de ani nu numai pentru a obţine câştiguri politice şi
economice, dar şi pentru a fi un sprijin protestantismului luteran.
Livonia a rămas sub controlul suedezilor până în 1710, în această
perioadă Riga bucurându-se de o largă autonomie.

În acel an, în timpul Marelui război nordic, trupele ruseşti


conduse de ţarul Petru cel Mare au cucerit Riga. Dominaţia
Suediei în regiunea nordică s-a terminat, Rusia devenind cea mai
importantă putere nordică, noul ei statut fiindu-i confirmat prin
Tratatul de la Nystad din 1721. Riga a fost anexată Rusiei şi a
devenit un important oraş industrial şi port la Marea Baltică al
Imperiului Rus, căpătându-şi libertatea doar la sfârşitul primului
război mondial. În 1900, Riga era al treilea oraş al Rusiei, după
Moscova şi Sankt Peterburg, din punct de vedere al numărului
muncitorilor industriali.

În perioada interbelică, Letonia şi-a canalizat interesul către


ţările din Europa de Vest. A fost instituită funcţia de Preşedinte al
Republicii şi a fost ales un Parlament democratic. Letonia a fost
recunoscută ca limbă oficială în Letonia; a fost admisă în Liga
Naţiunilor.

Riga era descrisǎ de vizitatorii strǎini ai oraşului ca "Paris al


nordului", mai ales datorită frumuseţii arhitecturii sale şi a
numeroaselor clădiri publice şi private care fuseseră construite în
stilul Art Nouveau.

În 2001, Riga a sǎrbǎtorit 800 de ani de la întemeiere. La 29


martie 2004 Letonia a devenit membrǎ a NATO, iar la 1 mai 2004
Letonia a devenit membrǎ a UE.