Sunteți pe pagina 1din 6

Referat cu tema

TEHNICI DE CERCETARE CALITATIVA-


Clasificare, Etape, Avantaje si Limite
Tehnici de cercetare calitativa

Atunci cand am vorbit despre activitatea de cercetare, am mentionat ca exista doua


tipuri de tehnici pe care le putem folosi:  canitative – care vizeaza obtinerea unor date
statistice, procentuale sau numerice, deci masurabile – si calitative, care se bazeaza pe
interpretarea diferitelor tipuri de continut. Prin definire, cercetarea calitativa se refera la
analizarea in profunzime a unui esantion restrans. Rezultatele nu sunt reprezentative din
punct de vedere statistic, ci sunt studiate dintr-o perspectiva complexa.

Caracteristicile cercetarii calitative

Așa cum anunțam în introducere, ceretarea calitativă se bazează pe interpretare. Asta


înseamnă că nu putem vorbi de cercetare calitativă obiectivă în sensul absolut al cuvântului,
deoarece cel care o realizează este cel care realizează procesul de interpretare.

Dacă în cazul cercetării cantitative, aveam diferite instrumente specifice, precum


chestionarul, în cazul celei calitative, instrumentul este însuși cercetătorul. Cercetarea
calitativă este deci „condamnată” la subiectivitate.

Apoi, spre deosebire de cercetarea cantitativă, care se face pe eșantioane mari de


persoane, reprezentative  pentru grupuri și mai mari, cercetarea calitativă nu urmărește
obținerea unor informații generice despre grupuri, ci dimpotrivă, urmărește să atingă
niveluri informaționale mai profunde, legate de anumiți subiecți. Mai mult decât atât, ea nu
izolează întregul, concentrându-se doar pe câteva variabile mai importante, ci presupune
întotdeauna o abordare holistica (conceptie sustinand ireductibilitatea intregului la suma
partilor). Referindu-ne srict la cercetarea calitativa in stiintele socioumane un studiu poate
pimi o astfel de calificare daca indeplineste 5 caracteristici:

1. Perspectiva comprehensiva domina cea mai mare parte a cercetarii


2. Abordarea obiectului de studiu se face amplu si deschis
3. Culegerea datelor de pe teren e face cu ajutorul unor metode ce nu presupun
cuantificarea lor ulterioara, cum ar fi de exemplu observatia paticipativa, interviul
nestructurat, interviul semistructurat, interviul de grup, jurnalul de bord, introspectia
sau culegerea de documente.
4. Analiza datelor culese ete de factura calitativa, cuvintele fiind analizate prin alte
cuvinte fara efectuarea vreunei operatii numerice
5. Cercetarea se finalizeaza printr-o teorie nicidecum printr-o demonstratie.
Tehnici de cercetare calitativa

1. Studii de caz, jurnale, istoriografie (stiinta auxiliara a istoriei care e ocupa cu


studiul evolutiei conceptiilor si al operelor istorice )

Atunci când specialiștii în relații publice ori marketing trebuie să își manifeste poziția vizavi
de un fenomen, o doctrină sau o ideologie, ei trebuie să cunoască mai întâi de toate
contextul la care să se raporteze. În această situație, tehnica folosită este istoriografia,
tehnică de investigare  care reconstruiește trecutul, îl analizează și îl explică, pornind de la o
serie de documente.

În ce privește studiile de caz, acestea iau în considerare toate datele disponibile și cu ajutorul
lor examinează o anumită problemă într-un mod organizat și complet, incluzând toate
aspectele principale ale acesteia.

Jurnalele reprezintă de fapt niște rapoarte ale experiențelor personale ale celui care face
cercetarea, consemnate „la cald”, pe teren, pentru a surprinde cât mai autentic anumite
fațete ale realității. Tocmai de aceea, ele sunt și cele mai subiective dintre tehnicile de
cercetare calitativă.

Avantaje:

 Ajută la punerea în perspectivă a cercetării;

 Aduc la suprafață o serie de întrebări la care se va încerca să se răspundă ulterior prin


alte tehnici;

 Permit o înțelegere profundă a unei anumite probleme.

Limite:

 Rezultate particulare, greu de generalizat;

 Sunt acuzate, din acest motiv, de lipsă de acuratețe științifică;

 Anevoioase și mari consumatoare de timp.

2. Interviu de profunzime

Interviurile de profunzime au în vedere o audiență selectată special, după anumite criterii.


Întrebările care alcătuiesc un interviu de profunzime sunt formulate în așa fel încât să lase
respondenților posibilitatea de a-și formula răspunsurile liber. Spre deosebire de situația
anchetei sociale, unde chestionarul cuprindea și întrebări închise, în cazul interviurilor de
profunzime, chiar și alegerea anumitor cuvinte în detrimentul altora poate fi o sursă
importantă de informații pentru cel care realizează cercetarea. În plus, în funcție de
răspunsurile primite, acesta poate formula alte întrebări mai specifice, ajungând la niveluri
din ce în ce mai adânci.

Se recomandă folosirea aceastei tehnici atunci când vrem să cunoaștem motivațiile unui
anumit grup de public sau rolul emoțiilor în procesele de luare a deciziilor. Vizând aspecte
atât de delicate, este important ca intervievatorul să fie foarte bine pregătit.

Avantaje:

 Întrebările deschise lasă loc răspunsurilor mai detaliate;

 Pot fi tratate subiecte mai complexe.


Limite:

 Greu de codificat ulterior, pentru o analiză de conținut;

 Intervievatorii au un rol foarte important în direcția generală a discuției, putând


influența răspunsurile primite, chiar și involuntar.

3. Focus-group

Focus grupul este, practic, un interviu de grup (între 10 și 15 membri), cu persoane care
reprezintă un public specific și omogen. Se urmăresc nu doar discuțiile dintre moderator și
fiecare intervievat în parte, ci și conversațiile din interiorul grupului. De fapt, acestea sunt de
cele mai multe ori cele mai valoroase, pentru că sunt libere și lipsite de constrângeri. De
aceea, este foarte important ca grupul ales să fie omogen, pentru ca discuțiile să decurgă
mai ușor și să fie constructive. Nu este o noutate că oamenii care se aseamănă leagă mai
ușor conversații și au tendința de a împărtăși mai ușor informații personale.

Înainte de realizarea unui focus grup, trebuie respectate următoarele etape:

®Definirea problemei care va fi avută în vedere;

®În cazul unei probleme mai complexe, alegerea unui anumit aspect al acesteia pe care se
va concentra discuția;

®Stabilirea numărului de întâlniri necesare și a numărului de participanți pentru fiecare


dintre acestea;

®Pregătirea detaliilor organizatorice (selectarea moderatorului, alegerea decorului,


anunțarea participanților etc.);

® Pregătirea întrebărilor și a materialelor necesare.

Avantaje:
 Sunt eficiente din perspectiva raportului dintre rezultate, durată și costuri;

 Sunt flexibile în ce privește modalitățile de organizare și resursele necesare.;

 Se pot observa motivații, convingeri și intensitatea acestora;

 Informațiile primite au un grad ridicat de acuratețe.

Limite:

 Existența unei relații foarte strânse de dependență între calitatea moderatorilor și


calitatea rezultatelor obținute;

 Sunt acuzate că duc la generalizări pripite, atunci când nu sunt urmate și de anchete
mai complexe;

 Pot să nu fie reprezentative pentru publicul cercetat.

Succesul acestei tehnici depinde în întregime de calitățile moderatorului, care trebuie nu


doar să își aleagă cuvintele cu mare atenție, ci să poată și crea o atmosferă degajată, în care
membrii grupului să se simtă confortabil și să se poată exprima liber. El trebuie să treacă
succesiv de la rolul de good cop la cel de bad cop, pentru a acoperi toate punctele de vedere
și a aduce la suprafață informațiile căutate.

O conversație armonioasă, în care toată lumea este de acord cu toată lumea nu aduce
niciodată plus valoare. Informațiile prețioase ies la suprafață din argumente și contra-
argumente.

De cele mai multe ori, focus grupurile sunt înregistrate, uneori chiar urmărite de persoanele
interesate și se folosesc adeseori ca punct de pornire pentru elaborarea unui chestionar.

Analiza si interpretarea datelor obtinute

Oricare ar fi tehnica pe care ați ales-o, la final veți fi obținut o serie de informații,
transcrieri sau înregistrări, texte și imagini, pe care va trebui să le interpretați. Analiza
informațiilor trebuie să înceapă cu organizarea și structurarea acestora, în ordinea temelor
abordate sau chiar în ordine cronologică, în funcție de ce criteriu este mai relevant pentru
cercetarea pe care o realizați.

Odată structurate, informațiile astfel sintetizate, cuvintele cheie și ideile principale


trebuie interpretate. Dacă vă ajută să creați anumite tipare, este în regulă, atâta vreme cât le
mențineți flexibilitatea și sunteți dispuși să le desființați în lumina unor informații noi.
BIBLIOGRAFIE

1. Tutty M. Leslie, Rothery A.Michael, Grinnel M.Richard Jr.,


Cercetarea calitativa in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi,
2005
2. Note de curs, Fulger Valentin, Sensul cercetarii calitative

S-ar putea să vă placă și