Totul depinde de tine, tu ești sursa tuturor întâmplărilor din viața ta!

De câte ori nu ai auzit asta? Și de câte ori nu i-ai dat importanță sau ai negat faptul că, în mare
măsură, ceea ce ți se întâmplă ți se datorează?!

Da, suntem generatorii stării noastre de bine, de liniște și de fericire. Numai noi putem trasa limite,
putem determina întâmplări frumoase și putem atrage sau îndepărta oameni din viața noastră.

Am resimțit perioada școlii online ca pe una extrem de stresantă, copleșitoare chiar; încărcată
(bombardată) cu informații, platforme, cursuri, conexiuni și conectări.

CONECTAREA, o mare problemă. O mare problemă pentru că nu mai există limită între viața
personală și cea profesională. Că lucrezi de acasă și nu mai știi cât și când lucrezi și când te afli în
spațiul care îți aparține.

Am ales să le separ, să fiu EU omul și apoi profesorul. Pentru că profesorul este doar un rol, așa cum
sunt toate celelalte. Omul le însumează pe toate, e mult mai complex, mai deplin, e total. Cred că a
fost și o formă de apărare, de a-mi menține o stare foarte bună (chiar excelentă ), în contextul
general în care ne aflăm.

Am desfășurat orele exact ca la școală, cu durata de 45 de minute și pauze de 15, începând de la ora
8, zilnic. Nu am înțeles și nici nu mi-am bătut capul cu orele asincron, am considerat că este de
datoria mea să interacționez cu elevii mei și să le ofer maximum de atenție, suport emoțional și
învățătură. Să îi știu bine psihic și bine pregătiți, să nu îi privez de nimic din ceea ce stăpânesc și pot
să le ofer. Am mers pe un scenariu care mi-a permis să îi am pe toți în ,,vizor”, să interacționez cu
fiecare dintre ei, utilizând câteva instrumente din multitudinea de oferte (G Suite, Worwall, Kahoot,
Open Board).

Și, dincolo de pregătirea lecțiilor, am avut grijă ca în fiecare zi să îi întâmpine o doamnă liniștită,
odihnită, fericită (tare important mi s-a părut). Iar pentru asta am făcut multe schmbări și eforturi.
Epuizarea bătea mereu la ușă!
Ce și cum am făcut, concret?!

 Am desfășurat lecțiile din biroul de acasă, nu intram acolo decât pentru a lucra și a-mi pregăti
orele. Astfel, spațiul profesional și personal au fost clar delimitate.
 Am ieșit din toate grupurile profesionale. Discuțiile de acolo mă țineau în permanență
conectată la ,,muncă”. Ceea ce este cu adevărat important mi se comunică, oricum, pe e-
mail. Pe acela îl citesc în timpul de lucru.
 Nu mă uit deloc la știri, emisiuni de dat cu părerea, reportaje care te încarcă negativ. Aflu din
presă ceea ce e de știut.
 Nu interacționez decât cu oameni ,,verificați”, bine-intenționați, pozitivi, prietenoși, în
prezența cărora mă bucur să fiu (puțini la număr, ce-i drept; puțini, dar buni ).
 Fac zilnic sport și citesc și altceva decât literatură de specialitate.
 Spun ,,nu” (Nu vreau să fiu sunată, deranjată, chemată, solicitată, mai mult decât e nevoie).
Timpul meu îmi aparține și e foarte prețios (atât cât rămâne).
 Râd și mă bucur de lucruri simple! E așa de plăcut! 

Nu-i așa că totul depinde de tine?! 