Sunteți pe pagina 1din 7

lOMoARcPSD|7634385

Formule si functii in Excel

Informatică economică Economic Informatics (Academia de Studii Economice din


București)

StuDocu nu este sponsorizat sau avizat de nicio universitate


Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)
lOMoARcPSD|7634385

Formule și funcții în Excel

Excel-ul este o aplicație de calcul tabelar. Putem face calcule în Excel în două moduri, utilizând:
formule și funcții.

1. Formulele – se caracterizează prin urmatoarele:

 Încep întotdeauna cu semnul „=”. În lipsa acestui semn, Excel-ul va considera că ceea ce
scriem reprezintă un text. Prin urmare nu se va efectua niciun calcul, ci se va afișa doar
textul.

 Conțin operatori matematici (adunare „+”, scădere „-”, înmulțire „*”, împartire „/”).
 Folosesc referințe (adrese) în locul cifrelor exacte.

Exemplu: În celulele B3, B4 si B5 am scrise 3 valori: 10, 20 și 30. În celula B6 dorim să afișăm
suma celor 3 celule cu valori. Pentru acest lucru, putem utiliza o formula. Formula se scrie în
felul următor:

1. Selectăm celula B6
2. Scriem: =B3+B4+B5 ( În Bara pentru formule)
3. Apăsăm tasta ENTER.

De ce am folosit referințele celulelor, în loc sa scriem direct =10+20+30?

Excel-ul este conceput pentru automatizarea calculelor. Atunci când modificăm valoarea unei
celule, de exemplu modificăm valoarea din B4 de la 20 la 30, se vor modifica automat și valorile
din celulele care au ca referință celula B4:

 Dacă am folosit o formulă pentru a calcula suma valorilor, valoarea rezultată în celule B6
se va modifica în mod automat (în loc de 60, va deveni 70).

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)


lOMoARcPSD|7634385

 Dacă în schimb, în celule B6 am fi scris =10+20+30, valoarea celului B6 ar rămâne


aceeași (60) indiferent dacă modificăm vreuna dintre valorile din celulele de mai sus,
deoarece nu am făcut referire la acestea.

Daca totuși avem nevoie sa introducem o constantă, putem folosi numere în cadrul unei formule.
Acest lucru nu este interzis, ci doar mai puțin indicat.

2. Funcțiile – reprezintă o combinație de una sau mai multe formule. Funcțiile sunt predefinite
în Excel. Fiecare funcție este caracterizată prin câteva elemente de bază:

 Numele funcției – fiecare funcție are un nume, de obicei intuitiv (ex: sum, min, max etc.)
 Argumentele funcției – reprezintă acele elemente de care este nevoie pentru ca functia să-
și indeplineasca scopul pentru care a fost creată
 Valoarea returnată – rezultatul care apare după ce se executa funcția

O listă a funcțiilor existente se poate vedea prin apăsarea butonului fx care se găsește înainte de
bara de formule.

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)


lOMoARcPSD|7634385

După alegerea funcției, se deschide o fereastră în care trebuie specificate argumentele funcției.
Exemplu: fereastra argumente pentru functia Sum. Funcția Sum returnează suma unui șir (sau a
mai multor șiruri) de numere specificat(e).

Pe bara de formule, funcțiile apar sub următoarea formă:

=nume_funcție(argument1;argument2;….;argumentX)

În cazul exemplului de mai sus, funcția va arăta astfel:

=sum(A2:A5)

Rezultatul acestei funcții va fi suma celulelor A2+A3+A4+A5 (de la A2 pana la A5).

O funcție poate fi scrisa și direct pe bara de formule. Dar, daca nu știm exact care este sintaxa
funcției și ce argumente trebuie specificate, atunci putem alege din lista de funcții, apăsând
butonul fx. În acest fel ne asigurăm că nu vom complete greșit niciun argument.

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)


lOMoARcPSD|7634385

Adrese în formule

Cu ajutorul adreselor, se pot utiliza într-o formulă date plasate în zone diferite şi se poate
folosi valoarea unei celule în mai multe formule. Adresele din formule:

 identifică grupuri de celule sau celule singure pe o foaie de calcul;

 indică aplicaţiei Excel, în care celule să caute valorile, ce vor fi folosite în formule;

 sunt construite pe titlurile de coloană şi numărul de rând dintr-o foaie de calcul

Adresele în formule

Atunci când se lansează în execuţie Programul Excel, coloanele sunt etichetate cu litere
(de la A la XXI, pentru un total de 16.384 de coloane) şi rândurile sunt etichetate cu
numere (de la 1 la 1.048.576). Acesta este cunoscut ca stilul de adrese coloană - linie
(A1). Adresa celulei curente este afişată în cutia nume, din partea cea mai din stânga a
barei de formule.

Utilizarea adreselor relative şi absolute ale celulelor

În Micrososoft Excel sunt utilizate trei tipuri de adrese: adrese relative, adrese absolute şi


adrese combinate. Când se copiază o celulă dintr-un loc în altul al foii de calcul, aplicaţia
Excel actualizează adresa celulei din formulă la noua poziţie din foaia de calcul.

Adresa absolută  este acea adresă de celulă dintr-o formulă care nu se  modifică  atunci
când, formula este copiată în altă poziţie. O adresă absolută este desemnată prin
adăugarea semnului dolar ($) înaintea literei coloanei şi a numărului de rând. De exemplu:
$C$7.

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)


lOMoARcPSD|7634385

Adresa  relativă  este acea adresă de celulă dintr-o formulă, care se  modifică atunci
când formula este copiată. De exemplu: C7.

În cazul în care se doreşte ca, adresa celulei să nu fie modificată când formulele sunt
copiate este necesară transformarea adresei unei celule din relativă în absolută. Această
operaţie se realizează adăugând semnul dolar ($) înaintea literei şi numărului ce alcătuiesc
adresa celulei (se poate realiza fie tastând semnul dolarului, fie apăsând F4 după tastarea
adresei celulei).

Pot exista adrese parţial absolute care sunt numite adrese combinate. Dacă este copiată o
formulă ce conţine o astfel de adresă, numai o parte din adresa celulei va fi modificată. O
adresă mixtă (combinată) este desemnată prin adăugarea unui semn dolar ($) înaintea
literei coloanei sau a rândului. De exemplu, $C7 conţine adresa coloanei $C ca fiind
absolută şi adresa rândului 7 ca fiind relativă.
De fiecare dată când se apasă tasta adresă, tipul adresă se modifică în ordinea următoare:
relativă (B1), absolută ($B$1), combinată (B$1), combinată ($B1).

Notă. Pentru a modifica tipul adresei se apasă tasta F4.  Nu se utilizează
semnul dolar înaintea numerelor, pentru a indica simbolul monetar într-o
formulă. În loc de acest lucru, se utilizează stabilirea de format a numerelor,
pentru a determina modul în care valorile rezultate sunt afişate.

Înţelegerea operatorilor de adresă


Sunt trei tipuri de operatori de adresă (Figura nr 4.5. Tipurile operatorilor de adresă):
 Zonă (două puncte) - produce o adresă pentru toate celulele, dintre şi
inclusiv cele două adrese;
 Uniune (virgulă) - produce o adresă care include cele două adrese;

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)


lOMoARcPSD|7634385

 Intersecţie (spaţiu) - produce o adresă pentru celulele comune celor două


adrese.
Figura nr 4.5. Tipurile operatorilor de adresă
La folosirea unui operator de adresă zonă, pentru referire la coloane întregi, rânduri întregi
sau la o zonă de coloane sau rânduri, se utilizează următoarele forme abreviate de adrese
(Tabelul 4.6. Adrese abreviate).

Pentru referirea la Se tastează


Toată coloana A A:A
Tot rândul 1 1:1
Toate rândurile de la 1 la 3 1:3
Întreaga foaie de calcul 1: 1.048.576

Tabelul 4.6. Adrese abreviate

Introducerea adreselor

Se pot introduce adrese în formule, prin tastarea lor. Totuşi, cea mai uşoară modalitate este
de a selecta celula sau zona direct pe foaia de calcul. După tastarea semnului egal sau a
unui operator, (de exemplu, +, -, < sau o virgulă) este suficientă executarea unui click pe
celulă sau glisarea prin zona de celule, la care se face referire. Selecţia este înconjurată de
o linie punctată numită chenar mişcător şi adresa celulei sau a zonei, apare în formulă.

Se pot introduce adrese în formule, atunci când celulele selectate sunt pe aceeaşi foaie de
calcul, ca celula ce conţine formula sau când sunt pe o foaie de calcul separată. Se pot de
asemenea selecta, celulele conţinute în registre de lucru separate, pentru a introduce adrese
externe.

Desc?rcat de Sara Ionescu (saarra.i@gmail.com)