rechiziţie 

- măsură excepţională prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii
economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri
mobile sau imobile, care nu se află în nici una dintre situaţiile de excepţie, în condiţiile legislaţiei care
activează în acest domeniu. Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apărării
naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, la
instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de
mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor
situaţii. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor
prevăzute de lege. Refuzul de a îndeplini aceste obligaţii constituie infracţiune.

rechiziţia unor bunuri, Definiţie şi bunurile la care se aplică. Caractere juridice.

Definiţie şi bunurile la care se aplică.

Rechiziţia reprezintă o măsură excepţională, prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege
obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a
unor bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice în situaţii
speciale, şi anume: declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, instituirea stării de
urgenţă sau de asediu, concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, prevenirea, localizarea,
înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii. Sediul materiei este dat de dispoziţiile
Legii nr. 132 din 15 iulie 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. Pot fi
rechiziţionate: mijloace de transport de orice fel, instalaţii portuare sau de aerodromuri, sisteme de
comunicaţii şi de telecomunicaţii, surse de alimentare energetice, tehnică de calcul, materiale tipografice şi
audiovizuale, materiale de construcţii, clădiri, terenuri, utilaje, animale, furaje, materiale veterinare etc. (art.
5 din Legea nr. 132/1997).

De asemenea, legea prevede şi posibilitatea rechiziţionării de bunuri con-sumptibile şi perisabile, care va fi

însă definitivă, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege [art. 2 alin. (2)]. Odată cu bunurile rechiziţionate
urmează a se preda şi echipamentele aferente, fără de care ele nu pot fi utilizate [art. 5 alin. (4)].

Proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu de imobile supuse rechiziţionării sunt obligaţi să le pună la dispoziţia
beneficiarilor cu utilităţile existente la data rechiziţionării [art. 7 alin. (2)].

Caractere juridice.

Mai întâi, este de observat că rechiziţia priveşte, ca principiu, bunuri neconsumptibile prevăzute de lege,
indiferent dacă acestea se află în proprietate publică sau în proprietate privată: de asemenea, ea se poate
aplica şi celor care sunt simpli deţinători, cu orice titlu, ai bunurilor supuse rechiziţionării.

în al doilea rând, rechiziţia este, tot ca principiu, o măsură temporară, care va înceta la încetarea situaţiei
excepţionale ce a impus-o, când bunurile rechiziţionate urmează a fi restituite celui de la care au fost
preluate. De aceea, la data predării bunurilor rechiziţionate către beneficiarul rechiziţiei urmează a se
consemna, pe lângă datele de identificare, starea şi valoarea bunurilor la data când aceasta se efectuează
(art. 15 din Legea nr. 132/1997). Totuşi, când operează asupra unor bunuri consumptibile sau perisabile, ea
va fi definitivă.

în al treilea rând, rechiziţia este o măsură obligatorie, dispusă de organele publice în situaţiile menţionate.
în sfârşit, rechiziţia presupune acordarea de despăgubiri atât în ipoteza rechiziţiei temporare, pentru
degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor în scopul pentru
care ea a operat, cât şi în situaţia rechiziţiei definitive, pentru valoarea bunurilor consumptibile sau
perisabile astfel preluate [art. 19 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 132/1997].

Legea prevede o procedură specială privitoare la stabilirea şi plata acestor despăgubiri, iar în caz de litigiu
între părţi, după parcurgerea unei etape administrative prealabile, hotărârea organului administrativ special
instituit - Comisia centrală de rechiziţii - poate fi atacată în justiţie.

Aşadar, rechiziţia reprezintă o limitare legală a exerciţiului dreptului de proprietate, fie prin afectarea
temporară a atributului folosinţei bunului, fie prin însăşi încetarea dreptului de proprietate asupra bunurilor
mobile consumptibile sau perisabile, dar, în ambele situaţii, cu plata de despăgubiri, în condiţiile legii.

recensământul bunurilor supuse rechiziţiei - inventarierea bunurilor susceptibile de a fi rechiziţionate.

Nedeclararea la recensământ a acestor bunuri constituie o modalitate de săvârşire a infracţiunii de
sustragere de la rechiziţii militare, v. şi sustragerea de la rechiziţii militare.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/rechizitie