În 

gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri
de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang
sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții
diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalte[1][2]. Conjuncția mai poate conecta
și o parte de propoziție cu o propoziție: Plecăm la munte sau unde vrei tu[3].
În mod excepțional, unele conjuncții pot apărea în propoziții principale exclamative, fără rol de
conectare: De-ar veni mai repede vara!, Că bine zici![3]. Asemenea cuvinte sunt considerate de
Grevisse și Goosse 2007 ca făcând parte dintr-o clasă aparte, cea a introducătoarelor, printre
care sunt si „de, dacă” în propoziție exclamativă ( fr  Si Jeanne pouvait réussir ! „De-ar putea
reuși Jeanne!”), si în propoziție interogativă care exprimă o sugestie (Si on allait manger un
morceau ? „Dac-am merge să mâncăm ceva?”), sau que „să” în propoziție imperativă ce
exprimă un ordin pentru persoana a III-a (Que tout le monde sorte ! „Să iasă toată lumea!”) ori
o urare: Que votre souhait se réalise ! „Să vi se îndeplinească dorința!”[4].
Conjuncția se caracterizează prin lipsa unui conținut noțional (datorită abstractizării și
gramaticalizării ei), prin lipsa flexiunii și a funcțiilor sintactice, prin conținut semantic foarte
abstract și insuficient[2]. Acest conținut poate fi modal, conjuncțiile exprimând relații precum
cauză-efect, opoziție, comparație etc.[5] În gramatica tradițională, conjuncția este considerată
o parte de vorbire[6], dar, din cauza caracteristicilor sale, în unele concepții actuale este privită
numai ca un istrument gramatical[7].
Ca element conectiv, conjuncția se deosebește, pe de o parte, de prepoziție (în
unele limbi postpoziție), care leagă între ele o parte de propoziție de altă parte de propoziție
subordonată primei; pe de altă parte, de pronumele relativ și de adverbul relativ, care leagă
între ele propoziții, având și funcție sintactică în propozițiile din care fac parte[1].