Vocabularul

Arhaisme

- fonetice (forme care nu se mai pronunță astăzi): u final în cazul subst.: „raiu”; „Mihaiu”
- morfo-sintactice: funcții și forme flexionare (de declinare) care nu se mai utilizează astăzi:
stânce; Eminescu: Melancolie: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă” (mmcp
analitic/ vechi)
- lexicale: pogăci, pite, zădufos...; paharnic

def.: trăsături lingvistice vechi în raport cu limba de astăzi, ieșite din uzul limbii

ex. 2/ 90 – particularități ale limbii vechi (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 1703-1705)

- imperfect unic pentru persoana a III-a singular și plural: aducea, audziia/ arhaism morfo-
sintactic + fonetic
- desinență de plural feminin -e, acolo unde limba literară are azi -i: pășunele, grădinele/
arhaisme morfo-sintactice
- dz în loc de z: cădzut, audzea (deopotrivă o particularitate regională)/ arhaisme fonetice
- cuvinte și sensuri ieșite din uzul limbii: holmuri, puhoaie, odrăslească/ arhaisme lexicale
- verbul la sfârșitul propoziției: audziia... suspinând, tânguind... să pomenească/ arhaism
sintactic

Neologismele

Def.: cuvinte care au apărut recent într-o limbă, fie prin împrumut din alte limbi, fie prin creare
internă

Sufixul -bil: „ceea ce este posibil”, „ceea ce se poate face”

- apreciabil: a aprecia + -bil (format în interiorul limbii române: neologism interne)

- considerabil: a considera + -bil (neologism intern)
- inavuabil: împrumutat (din franceză): neologism extern
- inefabil: împrumutat din franceză, italiană (extern)
- ininteroperabil: in- + inter- + opera + -bil (intern)
- ininterceptabil: in- + intercepta + -bil (intern)

Anglicismele

- sunt împrumuturi recente din engleză neadaptate suficient la sistemul fonetic și grafic al
limbii române; domenii de manifestare: informatică, mass-media, internet, limbajul
economiei, dar și în limbajul tinerilor
- fenomen internațional

clasificare

a. anglicisme adaptate la sistemul limbii române: meci (engl. match), aut (out), fotbal (football)
b. anglicisme adaptate parțial (mult mai numeroase); se scriu cu cratimă, marcându-se
desinențele în română atunci când consoana finală este caracteristică limbii române:
- week-end: week-enduri/ week-end-uri; shoppingul/ shopping-ul
- show: show-uri
 dacă sunetul final este o vocală, se scrie întotdeauna cu cratimă: line-ul; site-ul (*siteul)

cum citim?
baby-sitter; kitsch; bleumarin; underground

barbarismul: reprezintă cuvintele împrumutate în mod inutil, dublând cuvinte și realități din
limbă
job/ serviciu; slujbă;
shopping/ cumpărături
trend/ tendință, direcție

job, chat, second-hand

Sinonimia
Def.: modalitate de organizare a vocabularului
- sinonimie perfectă (f. rară, specifică lbj. tehnic): toate sensurile, formele și nivelurile de
utilizare ale unui cuvânt sunt identice (sinonime); ex. natriu- clorură de sodiu
- sinonimia parțială: sensurile și formele unui cuvânt se suprapun parțial: natriu- clorură de
sodiu – sare/ niciunul dintre acești termeni nu poate fi înlocuit cu celălalt în toate contextele:
„Sarea în bucate”/ * Natriu în bucate
amic – prieten (grade diferite de prietenie); tânăr – june („june” este un cuvânt învechit)
zăpadă – nea – omăt (pentru că aparțin unor niveluri diferite ale limbii: zăpadă este literar;
nea – Ardeal; omăt – Moldova (regionalisme)

Registrele stilistice
Def.: modalități de utilizare a unei limbi în funcție de anumite criterii sociale/ profesionale

Criteriul situației de comunicare:

1. limbaj formal;
2. limbaj informal.

Criteriul educației vorbitorilor:

1. limbaj popular: oral, se manifestă în graiurile rurale, DAR se poate întâlni și în mediul urban
(argou)
2. limbaj cult
a. registrul standard (neutru, formal)
b. limbaje de specialitate (științifice, juridic-administrative)/ jarg
c. registru solemn, oficial
3. limbajul colocvial (familiar) – intermediar între standard și popular (având trăsături ale
acestor registre); marchează afectivitatea
Teatrul pașoptist

- instituție foarte importantă a identității naționale

- primele teatre sunt înființate la Iași (1840) și la București (1852): instituții cu repertoriu
național în limba română, organizate pe stagiuni, cu actori angajați
- era gândit ca un mijloc de iluminare a maselor (prezentând tablouri istorice sau piese de
inspirație folclorică, cu personaje populare)
- un rol didactic: de educare a spectatorilor (a poporului) prin prezentarea unor aspecte
negative, care erau dezbătute și ironizate
- comedia, specia preferată a epocii

Vasile Alecsandri, Chirița în provinție

Chirița – este tipul parvenitei, al celei care face mari sacrificii pentru aspectele mondene ale vieții;
Alecsandri a scris mai multe comedii cu acest personaj, precum Chirița în Ieși, Chirița în balon ș.a.

Chirița este o boieroaică de la țară ce dorește să trăiască după noile tendințe de modernizare a
societății, doar că le înțelege parțial

Actul I, scena 3

Chirița; Guliță (fiul), Șarl (profesorul de franceză al copilului), Safta (cumnata Chiriței), Ion (servitor)

„dacă-i moda”: o replică definitorie pentru Chirița, care este o adevărată victimă a modei