TEMA 1: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR

1. Conceptul de Drept.
1.1. Delimitarea dintre dreptul public şi dreptul privat.
1.2. Corelația Dreptului Afacerilor şi altor ramuri de drept.
2. Particularitățile Dreptului Afacerilor.
2.1. Noţiunea de Drept al Afacerilor.
2.2. Obiectul de studiu al Dreptului Afacerilor.
3. Izvoarele Dreptului Afacerilor.
4. Principiile Dreptului Afacerilor.

1. Conceptul de Drept al Afacerilor

Dreptul reprezintăsistemulnormelorjuridice, adoptate de către stat, care
reglementeazăcele mai importante relaţii sociale,
înscopulorganizăriişidisciplinăriicomportamentuluiuman, stabilinddrepturi,
libertăţişiobligaţiunijuridice a cărorrealizarepractică este asigurată, încaz de
necesitateprinforţa de constrângere a statului.
CuvântulDreptderivădinlatinesculdirectum, care indicădirecţieîn sens direct
saudeadreptul (ca adverb), aratădiferiteînsuşiri, în sens de liniedreaptăsaudrum (ca adjectiv).
În sens figuratdesemneazăceea ce este înconformitatecuregulasauculegea.
Ceea ce noidenumimastăzidreptînlimbaromână este desemnatînlimbalatină jus, în sens
de lege, drept, dreptate.
Cuvântuldrept are mai multe accepţiuni:
a) Într-o primăaccepţiunedreptulreprezintătotalitateanormelorjuridiceadoptate de
organelestatului care reglementeazăraporturilejuridicedintremembriiuneicomunităţi
(statale), a cărorrespectareobligatorie este garantată la nevoieprinforţa de
constrângerestatală.
b) În al doilearând, prindrept se înţelegeposibilitatea, prerogativa,
facultateauneipersoane, denumităsubiect de drept, de a avea o anumităconduită.
c) În a treiaaccepţiune, cuvântuldreptdesemnează sintagma „ştiinţadreptului” ştiinţă
social-umană, care studiazăfenomenuljuridicîntoateformele sale de manifestare
încondiţii social-istorice determinate.Ştiinţadreptului, respectiv, ştiinţelejuridice,
studiazălegileexistenţei, aledezvoltăriistatuluişidreptului,

1
 instituţiilepoliticeşijuridice, formele lor concretistorice,
juridiceinfluenţeazăsocietateaşisuportă, la rândul lor, influenţasocială.
Așadar,dreptul este un ansamblu de reguliobligatorii, edictate ori recunoscute de stat,
asigurateşigarantate de acesta, cu scopulorganizăriişidisciplinăriiconduiteioamenilor,
respectiv, a subiectelor de drept (persoanefizice, persoanejuridice), încadrulrelaţiilor sociale
la care aceştiaparticipă, încondiţiilegarantăriiunuiclimat de manifestare a
libertăţilorşidrepturilorfundamentalealeomuluişi a statorniciriispiritului de dreptate - reguli
care se îndeplinesc de bunăvoie, iardacăsuntîncălcate, prinaplicareaconstrângerii statale.

1.1. Delimitarea dintre dreptul public şi dreptul privat

Înceea ce privește structura dreptului o importantădiviziune este aceeaîn drept public
șidreptprivat.
Dreptul public este acela care se referă la interesele statului, iar dreptul privat este acela
care se referă la interesele particularilor. Această diviziune a dreptului priveşte atât dreptul
naţional (intern) cât şi dreptul internaţional.
Înceea ce privesteramurile de drept care intra încomponențadreptului public
șialedreptuluiprivat, se observăurmatoarea structura:
* Dreptul publicinterncuprinde:
- Dreptulconstituţional (reglementeazarelațiile care țin de organizareaputerilorpublice, forma
statală);
- Dreptuladministrativ (se ocupă de organizareaputeriiexecutive  la nivelstatalși local) ;
 -Dreptulfinanciar (reglementeazărelatiilefinanciare, bancare);
-Dreptulpenal (are ca obiect de reglementareapărareasocialăîmpotrtivafaptelorinfracționale 
ce punînpericolordinea de drept);
-Dreptulfiscal (reglementeazarelatiile  ce țin de taxeșiimpozite);
- Dreptulprocesualpenal (reglementeazărelațiile care privesc buna desfășurare a
proceesuluijudiciar ).
*Dreptulprivatinterncuprinde:
 - Dreptulcivil(reglementeazărelațiile patrimoniale și personal-nepatrimonialeîntrepersoanele
care se află pe poziții de egalitatejuridică);
- Dreptulafacerilor (reglementeazarelațiile de comert);
- Dreptulfamiliei (reglementeazărelațiile de familie) etc.
Deosebiriledintredreptul public şidreptulprivat:

2
 A. Calitatea de subiect de drept public diferă de ceareglementată de dreptulprivat.
Aceastăafirmaţie face referire la faptulcăpentru a putea fi în postura de subiect al dreptului
public persoanaîncauzătrebuiesăaibă capacitate de exerciţiu, cu alte cuvinte, înţaranoastră,
săaibăvârstamajoratului. Uneledrepturi ce decurgdinnoţiunea de drept public necesităşi alte
condiţiisuplimentarepentru a fi exercitate: dreptul la votnecesităşicetăţenie, etc. Încecea ce
privestedreptulprivat , oricinepoate fi titular de drepturi si obligatii.
B. Raporturile de drept public
suntcaracterizateprinaceeacăîntotdeaunaunuldintresubiectele sale este statulsau o
autoritatepublică, iarpărţile nu se aflăînpoziţie de titulareegale de drepturişiobligaţii.
Prinaceastăafirmaţie se face distincţiaşiîntre forma de manifestare a actului de drept public
care, bucurându-se de prezumţia de legalitate are caracterobligatoriuşiexecutoriu, fiindîn
general unilateral. Pe de altă parte îndreptulprivatpărţile se aflăînpoziţie de titulareegale de
drepturişiobligaţii, pe bazaprincipiuluiegalităţiipărţilorînraporturile civile, iar forma de
manifestare este cea a consensualismului, părţile implicate căutândsăajungă la un consensîn
ce priveşteobligaţiileşidrepturile ce decurgdintr-un raportjuridic, ceea ce
presupunebilateralitate.
C. Sub aspectultehniciijuridice, adică a modului de redactare a
conţinutuluinormelorjuridice se înregistrează importante distincţiidupăcum norma
aparţinedreptului public sauprivat. Înceledouă sfere, publicărespectivprivatănormelediferă
radical. Pentrudreptul public elesunt imperative, rigide, care impun o anumităconduită pe
cândpentrudreptulprivatelesuntpermisive, flexibileşipermit ca părţilesănegocieze de comun
acordfinalitateaacestora.

1.2. Corelația dreptului afacerilor şi altor ramuri de drept

Dreptul Afacerilor are o legătură strânsă cu Dreptul Civil, pe care îl vom caracteriza
în ceea ce urmează.Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului. În
prezent, dreptul civil a devenit cea mai mare ramură a dreptului. Diversitatea și multitudinea
raporturilor care le reglementează impun afirmația că dreptul civil e una din ramurile
fundamentale ale sistemului de drept.
Dreptul civilca ramură de drept reglementează raporturile patrimoniale și
nepatrimoniale dintre persoane fizice și juridice aflate pe poziții de egalitate juridică.
Rolul dreptului civil este de a ocroti valorile economice, sociale, juridice, a drepturile
subiective patrimoniale, personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice și juridice.

3
 Dreptul civil reglementează 2 mari categorii de relații sociale: raporturile patrimoniale
și nepatrimoniale, numite și raporturi personale.
Dreptul civil are ca subiect individul denumit persoană fizică și colectivul care
întrunind condițiile legale are calitate de subiect colectiv de drept civil numit persoană
juridică.
În dreptul civil, poziția juridică a subiectelor raportului civil este una de egalitate
juridică, prin care se înțelege că o parte nu se subordonează celeilalte.
Raportuldreptuluiafacerilor cu dreptul civil. Este cunoscutfaptulcădreptul civil
şidreptulafacerilorsântsubramuri ale
dreptuluiprivatşiambelereglementeazăraporturipatrimoniale, precum
şirelaţiinepatrimonialeîntrepersoanefiziceşipersoanejuridice, însădomeniul de reglementare a
acestordouăramuriesteşideosebit.
Dacădreptulafacerilorreglementeazăactivitatea de producere, de executare a lucrărilor,
prestarea a serviciilor, atuncidreptulcivilreglementeazăraporturile cu persoanelejuridice care
mai sântnumite consumatori ai mărfurilorşi a serviciilor prestate de agenţii economici,
precumşirapoartejuridice cu persoanejuridice care nu sânt legate de activitatea de
antreprenoriat.

Corelația dreptului afacerilor şi altor ramuri de drept

Obiectul de Metoda de Calitatea Caracterul Specificul

Criteriul
reglementare reglementare subiectelor normelor sancțiunilor
readucerea
părților la
raporturi
poziția inițială
patrimoniale egalitate orice persoană
dispozitive prin intentare de
Civil (majoritatea) juridică a fizică sau
(permisive) acțiune civilă în
si parților juridică
instanță,
nepatrimoniale
răspunderi
contractuale
egalitate doar
raporturi răspundere
la încheierea sfera subiectelor
Muncii patrimoniale si imperative materiala si
contractului de e mai restrânsa
nepatrimoniale disciplinara
munca

4
 raporturi
egalitate calitate speciala
patrimoniale si
Familiei juridică a de soț, părinte, imperative
nepatrimoniale
parților copil
(majoritatea)
calitatea
raporturi specifică de
neimplicând de
Constituționa patrimoniale si poziție de autoritate publică
imperative regulă nici un
l nepatrimoniale subordonare (legislativă,
proces
(majoritatea) executivă,
judecătorească)
poziție de
Funciar patrimoniale subordonare imperative
administrative
raporturi
patrimoniale egalitate calitatea
dispozitive răspundere
Afacerilor (majoritatea) juridică a specifică de
(permisive) contractuală
si parților comerciant
nepatrimoniale

2. ParticularitățileDreptului Afacerilor
Dreptulafacerilor este o denumiremodernă a dreptuluicomercial. Pentru a studia
evoluţia lui, trebuiesăapelăm la istoria dezvoltăriidreptuluiprivatşi, desigur, a
dreptuluicomercial.
AdoptareaCoduluicomercialfrancezîn 1807 a dus la
divizareadreptuluiprivatîndreptcivilşidreptcomercial. Se crease o situaţieîn care
raporturilejuridice private eraureglementateconcomitent de douălegidiferite, adică o situaţie
de „dualism al dreptuluiprivat”.
Denumirea drept al afacerilor sugerează ideea că acest drept reprezintă un ansamblu
denorme juridice care reglementează afacerile.
Afacere – business – activitate de întreprinzător, este orice activitate economică, cu
excepția muncii efectuate în baza contractului de muncă, desfășurată în conformitate cu
legislația de către o persoană, având drept scop obținerea venitului, sau, în urma desfășurării
căreia, indiferent de scopul activității, se obține venit.
Prinafacerese înţelegeîndeletnicirea, acţiunea (întreprinderea) sauactivitatea cu
rezultatfavorabil a uneipersoane. Afacerile, numiteîn continuare şiactivitate de întreprinzător,

5
suntoperaţiuni social utile de extragere, creare saudobândire de bunuripentru a fi
comercializate, astfelîncâtsuma de bani primită ca
platăsăacoperetoatecheltuielilesuportateşisăasigurepersoaneiobţinereaunui profit.
Afacerisunttoateactivităţile de extragere, cultivareşiconfecţionare a bunurilor materiale, de
executare a lucrărilor, de prestare a serviciilor etc. În categoria afaceriintrăşicumpărarea de
bunuri materiale şi de serviciipentru a fi revândute.
Nu suntafaceri:activitateadesfăşuratăînbază de contract de muncă,
activitateapersoanelorfiziceşi a persoanelorjuridicenecomerciale care
dobândescbunuripentrunecesităţileproprii, alte activităţi care nu aduc profit autorului.
Înuneleţări nu se consideră de întreprinzătoractivităţile liberale (activitateaindividuală a
avocaţilor, medicilor, arhitecţilor, profesorilor etc.) şinicichiaractivitateaînagriculturădacă nu
este desfăşurată de o societatecomercială.
Afacerileau o bazănormativăsolidă, constituitădintr-o multitudinede acte care şi se
referă ladiverse domeniialeeconomieinaţionale.
Termenulafacere este înlocuitfrecvent cu alţitermenisausintagmecumar fi: activitate de
întreprinzător, business, activitatecomercială, activitate de
antreprenoriatsauchiaractivitateeconomică.

2.1. Noțiunea de Drept al Afacerilor

Îndoctrinajuridicădreptulafacerilorpoartădiferitedenumiri, printre care şicea de
dreptcomercial. Se observăaşadarcăasupradenumiriiexistăpărericontroversate.
Denumireatradiţională a acesteimaterii este dreptulcomercial, care se defineşte ca
ansamblu de norme juridice de
dreptprivataplicabileraporturilorjuridiceizvorâtedinsăvârşireaactelorjuridice,
faptelorşioperaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ, precumşiraporturilorjuridice la
care participăpersoanele care aucalitatea de comerciant. Altfelspus,
dreptulcomercialreglementeazărelaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimonialedin
sfera activităţii de comerţ, inclusivtoateactivităţileeconomiceaducătoare de profit.
Dreptcomercialsaudreptulafacerilor?!Unii autori demonstreazăcă materia respectivă
se poate numi atâtdreptcomercial, câtşidrept al afacerilor, ambelenoţiunifolosindu-se simultan
ori succesiv. De exemplu, autoriiruşifolosesc cu prioritatedenumireadrept al afacerilor
(предпринимательскоеправо).
Utilizareadenumiriidrept al afacerilor se motiveazăşiprinurmătoarele: fiecălipseşte un
codcomercial, fieprinincludereaîn materie a normelordreptului public,

6
fieprinobiectulîngustsugerat de dreptulcomercial. Dreptulcomercialîşi are, de regulă,
origineaîntr-o lege specială (codcomercial). Acestadinurmă este raţionalîn statele care
recunoscdualismuldreptuluiprivatşi care, pe lângăcodcivil, auşicodcomercial. Se afirmăcă
statele care nu aucodcomercial nu potaveanicidreptcomercial, acestafiinddoar o disciplină de
studiu.
Denumireadreptcomercialsugereazăideeacăacestansamblu de norme are un obiect mai
restrâns, adicăobiectul de reglementare se referă la distribuţia de mărfuri nu însăşi la
producţia lor, la executarea de lucrărisauprestarea de servicii.
Înceea ce ne priveşte, optămpentrudenumireadrept al afacerilor, ca alternativă a
dreptuluicomercial, care cuprindetoatenormelejuridice ce reglementeazăafacerile, indiferent
de ce naturăsunt: de dreptprivatsau de drept public.
Dreptulafacerilorreprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementeazărelaţiile
sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce aparîntrepersoaneînlegătură cu
desfăşurareaactivităţii de întreprinzător, precumşiraporturile care
aparîncazulintervenţieistatuluiînaceastăactivitate.

2.2. Obiectul de studiu al Dreptului Afacerilor

Obiectul dreptului afacerilor reprezintă relaţiile care apar în legătură cu activitatea
economică aducătoare de profit între persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
întreprinzător:
 raporturile care apar în legătură cu dobândirea, menţinerea şi încetarea
calităţii de întreprinzător, inclusiv relaţiile corporative (înregistrarea
întreprinzătorilor, în legătură cu reorganizarea şi lichidarea întreprinzătorilor
persoane juridice, precum şi cu încetarea activităţii întreprinzătorilor persoane
fizice);
 relaţiile ce apar în activitatea de întreprinzător şi în obţinerea de profit
(încheierea şi executarea diferitelor contracte comerciale, extragerea, cultivarea
şi producerea de bunuri, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor etc.);
 relaţii ce apar între autorităţile publice şi persoanele care au calitatea de
întreprinzător.
Relaţiile aferente dobândirii, menţinerii şi încetării calităţii de întreprinzător,
inclusiv relaţiile corporative (interne), ocupă un loc predominant în sistemul dreptului
afacerilor. Aceste relaţii se manifestă în legătură cu decizia persoanei de a dobândi calitatea
de întreprinzător (întocmirea declaraţiei sau a actului de constituire a persoanei juridice şi

7
prezentarea actelor în faţa autorităţii publice), relaţiile ce apar în interiorul persoanei juridice
cu scop lucrativ ca o organizaţie unică în legătură cu realizarea scopului pentru care a fost
constituită: obţinerea şi împărţirea venitului. Deoarecesocietateacomercialăuneştepersoane cu
diferiteinterese (asociaţi, administratori, salariaţi), armonizareaacestorinterese este
posibilănumaiprin norme corporative. Înaceastă categorie intrăşirelaţiile ce aparînlegătură cu
modificareastatutului de întreprinzător, inclusivradiereadinRegistrul de stat a
întreprinzătoruluipersoanăfizicăsaupersoanăjuridicăîncaz de reorganizaresaulichidare.
Relaţiicare aparîntreîntreprinzătoriînlegătură cu
desfăşurareaactivităţiieconomiceaducătoare de profit.Acesteasuntrelaţii patrimoniale şiapar
o dată cu încheiereaşiexecutareacontractelor. Deşiîntreprinzătoriipotfolosi orice contractcivil,
legiuitorulevidenţiazăexpresspecificulunorcontracte. Dupăcum s-a menţionat,
specificulrelaţiilor sociale reglementate de
normeledreptuluiafacerilorrezultădinscopulîntreprinzătorului: obţinerea de venit. De
exemplu, dacăprintr-un contract de vânzare-cumpărare o persoană care nu este
întreprinzătorîşisatisfacecerinţeleînproduse alimentare, mărfuri industriale şi alte
bunurinecesarepentruexistenţăşiactivitate,
întreprinzătorulfoloseşteacestmecanismpentruobţinerea de profit: cumpărăbunuripentru a le
revinde ori pentru a le prelucraşi a crea un noubun cu o valoare mai mare pe care îl va
revinde.
Relaţiiledintreîntreprinzătorşiautorităţilepublice.Activitatea de întreprinzător nu are
un mecanismpropriu de autoreglare care i-arpermitesăfuncţionezeeficienttimpnelimitat. Ca
exemplupoate servi avantajulîntreprinzătorului de a supraveţuiînluptaconcurenţialăşi a-i
înlătura pe alţii care activeazăîndomeniu, ceea ce însă se
transformăîndezavantajatuncicândluptaconcurenţială se duce cu metodeşimijloacenepermise.
Faptulacestagenereazănecesitateaunormecanismeprin care statulsăintervinăînactivitatea de
întreprinzător a persoanelor private pentru a le limita spaţiul de libertate.
Statulreglementeazăactivitateaîntreprinzătorilorprin norme juridice imperative, punândîn
sarcina lor un şir de obligaţii.
Raporturilejuridice de drept public dintreautorităţilepubliceşiîntreprinzătorsânt de
următoarelecategorii:
- raporturi ce aparînlegătură cu îmatriculareaîntreprinzătoruluiînRegistrul de
statşiefectuarea de modificăriînacestregistru;
- raporturi ce aparînlegătură cu obţinerea de autorizaţii (licenţe) pentruunelegenuri de
activitate de întreprinzător;

8
 - raporturi ce aparînlegătură cu încălcarearegulilorconcurenţei;
- raporturi ce aparînlegătură cu ţinereacorectă a evidenţei contabile de
cătreîntreprinzător;
- raporturi ce aparînlegătură cu insolvabilitateaîntreprinzătorului.
Raporturile sociale reglementate de dreptulafacerilor de asemeneapot fi patrimoniale
saunepatrimoniale.
Raporturilejuridice patrimoniale.Sunt patrimoniale aceleraporturidintrepersoane care
aparînlegătură cu bunurile corporale. Dinpunct de vedere al dreptuluiafacerilor,
aucaracterpatrimonialtoateraporturileîn care intră un întreprinzătorînlegătură cu
desfăşurareaactivităţii sale şiobţinerea de profit. Activitatea de întreprinzător se
desfăşoarăpentruobţinerea de beneficiu. Înacestscop, se
efectueazăoperaţiunieconomiceînurmacărora se creeazăplusvaloarea. Astfel de
operaţiunisunt: extragerea de materii prime, fabricarea de
mărfuriprintransformareaunorbunuriînaltele cu o valoare mai mare
saumajorareavaloriiacestoraprin alte activităţi social-utile. Raporturilejuridiceîn care intră un
întreprinzătorsunt de naturăpatrimonialăşi, de asemenea, au ca scoprealizarea de beneficiu.
Aceasta se întâmplăşiatuncicândobiectulraportuluijuridic este de naturănepatrimonială ca, de
exemplu, reputaţiaprofesională, denumirea de firmăsaudreptul de autor.
Raporturile patrimoniale aparînlegătură cu
încheiereaşiexecutareacontractelorcomerciale de vânzare-cumpărare, arendă, chirie, leasing,
mandat, intermediere, prestare servicii, depozit, factoring etc. Intrândînraporturi patrimoniale,
întreprinzătorulacceptăcredite, procurămaterii prime, materiale, utilaje, tehnologii,
comercializeazămărfurişiproduse, presteazăservicii, executălucrări, exercită alte drepturi ce
rezultădincapacitatea sa civilă. Deşiîndreptulafacerilorpot fi evidenţiateşicategorii de
raporturijuridicenepatrimoniale, raporturile patrimoniale suntcele mai
frecventeşireprezintăcea mai importantă categorie,
Raporturilejuridicenepatrimonialeajutăîntreprinzătorulsăobţină profit, care însă nu
aparenemijlocitînurmarealizăriiacestora. Înprocesul de funcţionare a
uneisocietăţicomercialeaparenecesitatea de a se convoca adunareagenerală, de a se
luadiferitedeciziiprivinddeschidereaşilichidareafilialelorşi a reprezentanţelor,
alegereaorganelor de conducereşi de control, a membriloracestororgane etc. În special nu
aucaracterpatrimonialraporturile corporative (interne). Astfel de raporturi nu
aducpersoaneijuridicebeneficiu, însăeficienţaactivităţii de întreprinzătordepindeîn mare
măsurăşi de adoptareaunordeciziijuste, de soluţionareacorectă a problemelor.

9
 3. Izvoarele Dreptului Afacerilor
Prin izvor de drept se subânţelege sistemul de acte normative aranjate într-o anumită
ierarhie după forţa lor juridică. Normelejuridice componente
aledreptuluiafacerilorsuntcuprinseînuzanţelecomercialeşiînactele normative. O
importanţădeosebităpentrudrept o are doctrinajuridicăşipracticajudecătorească.
Uzanţelecomerciale ca izvor al dreptuluiafacerilor.Uzanţareprezintă o normă de
conduită care, deşineconsfinţită de legislaţie, este general recunoscutăşiaplicată pe
parcursuluneiperioadeîndelungateîntr-un anumitdomeniu al raporturilor civile. Pornind de la
dispoziţiileCoduluicivil, uzanţa se aplicănumaiîncazulîn care nu există norme juridice care
săreglementezeraportuljuridicrespectivşiuzanţa nu contravinelegii,
ordiniipublicesaubunelormoravuri. Uzanţelecomercialesuntaplicate mai
frecventînraporturilejuridice cu element de extranietate.
Actele normative ca izvor al dreptuluiafacerilor.Sunt considerate izvor al
dreptuluiafaceriloractele normative cu prevederi care
reglementeazăraporturiledintreîntreprinzători.
Dupăforţa lor juridică, actele normative auurmătoareaierarhie:
 Constituţia;
 acordurileşiconvenţiileinternaţionale, legile (organiceşi ordinare);
 ordonanţeleşihotărârileGuvernului;
 acteleBănciiNaţionale a MoldoveişialeComisieiNaţionale a Valorilor Mobiliare;
 acteleautorităţilorpublice centrale (ministere, departamente etc.);
 acteleautorităţilorpublice locale şiactele corporative.
Constituţiaeste legeasupremă a Republicii Moldova. Nici un alt act
normativsaunormăjuridică care contravineprevederilorConstituţiei nu are puterejuridică.
ConstituţiaRepublicii Moldova a fostadoptată la 29 iulie 1994, fiindînvigoare de la 27 august
1994, stabileştecăfactorii de bază ai economieisunt: piaţa, libera iniţiativăşiconcurenţaloială.
Statultrebuiesăasigurereglementareajuridică a activităţiieconomice,
libertateacomerţuluişi a activităţii de întreprinzător, protecţiaconcurenţeiloiale,
creareaunuicadrufavorabilvalorificăriituturorfactorilor de producţie,
inviolabilitateainvestiţiilorpersoanelorfiziceşijuridice, inclusivstrăine. Acestedispoziţiipot fi
puse la temeliadreptuluiafacerilor, deoarecedecretează economia de
piaţăşistabilesccăpersoanelefiziceşijuridicesuntîndreptsă-

10
şiutilizezeproprietateaşicapacităţileintelectualeînscopuri personale,
inclusivpentrudesfăşurareaactivităţii de întreprinzătorînlimitelelegalităţiişi cu
respectareaprincipiilorconcurenţeiloiale. Pentrueficienţaactivităţii private deosebit de
importante suntşidispoziţiileconstituţionaleprivindinviolabilitateaşigaranţiaproprietăţiişi a
investiţiilor. Deşiacestedispoziţiiinspirăoptimism, înultimii ani practica de aplicare a
normelorjuridicedemonstreazăcăorganele executive şicelejurisdicţionaleînţelegeronataceste
principii.
Legile ca izvor al dreptuluiafacerilor.Reglementareajuridică a activităţiieconomice se
realizeazăprinlegi. Acesteasîntadoptate de Parlamentşi, după promulgare de
cătrePreşedinteleRepublicii Moldova, capătăforţăobligatorie pe întregteritoriulstatului.
Conformdispoziţiilor art.72 dinConstituţie, legilesunt de douăcategorii: organiceşi
ordinare.
Prinlegiorganice se reglementeazădomeniile de activitatesocială stabilite de art.72 alin.
(3) dinConstituţie, precumşidomeniilepentru care Parlamentulconsiderănecesar a
adoptalegiorganice. Celelaltedomenii se reglementeazăprinlegi ordinare.
Deosebireadintrelegeaorganicăşiceaordinarăconstăînmodul de aprobare. Astfel, pentru a fi
aprobată o lege organică este necesarvotulmajorităţiideputaţiloraleşi,
dupăcelpuţindouălecturi. Legile ordinare se aprobă cu votulmajorităţiideputaţilorprezenţi.
Înlegătură cu aceastăprocedură de votare, CurteaConstituţională a
consideratcănormelecuprinseîntr-o lege organicăau o puterejuridică mai mare
decâtnormeledinlegeaordinară.
CodulCivil nr.1107/2002.Înlipsauneilegi speciale, cumar fi un codcomercial,
CodulCivilapare ca legea de bază a dreptuluiafacerilor,asigurândreglementareaunitară a
relaţiilor private. El stabileştecăsubiectealeraporturilorjuridice civile
suntpersoanelefiziceşipersoanelejuridice care practicăactivitate de întreprinzător,
stipuleazădreptulpersoaneifizice de a desfăşuraactivitate de întreprinzătorfără a
constituipersoanăjuridică, reglementeazăstatutuljuridic al persoanelorjuridice cu scoplucrativ,
stabileştefundamentuljuridic al bunurilor, al dreptului de proprietateşi al altor drepturi reale
asupraacestora, fără de care este imposibilăactivitatea de întreprinzător. Aceastăactivitate se
realizeazăînprincipalprinîncheiereaunorcontractereglementate de CodulCivilsau de alte legi
care însă, înrelaţiiledintreîntreprinzători, datorităscopuluipropus de părţi,
dobândescnuanţespecifice.
Anumeacestspecificîl are în vedere legiuitorulcândoperează cu termeniijuridici de
intermedierecomercială, agent comercial, comisionarprofesionist, reprezentarecomercială,

11
mandatprofesional etc. Prinacestea se subânţelegecăscopulpersoanei care participă la
realizareaacestoractejuridice este obţinerea de profit. Prinurmare,
şiobligaţiilecomercialesuntreglementate de CodulCivil, care se referăîn special la
reprezentareacomercială, la mandatulprofesional, la intermediereacomercială, la
agentulcomercial etc.
Fac parte dindreptulafacerilor:
 Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriatşiîntreprinderi, care, dupăcum s-a
menţionat, la adoptareîndeplinearolulunuicodcomercial, deoarece a legalizatşi a
definitpentru prima datăactivitatea de întreprinzător, a stabilitreguli generale
privindconstituirea, înregistrarea, reorganizareaşilichidareaîntreprinderilor cu
şifărăstatut de persoanăjuridică.
 Legea nr. 1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni (M.O., 1997, nr. 38-39);
 Legea nr.1007/2002 privindcooperativele de producţie (M.O., 2002, nr.71-73);
 Legea nr.73/2001 privindcooperativele de întreprinzător (M.O., 2001, nr.49-50);
 Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat (M.O., 1994, nr.2);
 Legea nr.1204/1997 privindfondurile de investiţie (M.O., 1997, nr. 45);
 Legea nr. 550/1995 instituţiilorfinanciare (M.O., 1996, nr.1);
 Legea nr.1418/2000 cu privire la grupelefinanciar industriale (M.O., 2001, nr.27-28);
 Legea nr.1353/2000 privindgospodăriileţărăneşti (de fermier) (M.O., nr. 14-15);
 Legea nr.93/1998 cu privire la patenta de întreprinzător (M.O., 1998, nr.72-73);
 Legea nr.1265/2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilorşiorganizaţiilor
(M.O., 2001, nr.31-34);
 Legeainsolvabilităţii nr. 632/2001 (M.O., 2001, nr.139-140);
 Legea nr.81/2004 cu privire la investiţiileînactivitatea de întreprinzător (M.O., 2004,
nr.64 – 66);
 Legea nr.199/1998 cu privire la piaţavalorile mobiliare (M.O., 1999, nr.27-28) 34;
 Legea nr. 103/2000 privindprotecţiaconcurenţei (M.O., 2000, 166-168) etc.
HotărârileGuvernului ca izvoarealedreptuluiafacerilor.
GuvernulRepublicii Moldova poateinterveniînactivitateaeconomicăprinacte sub formă
de ordonanţeşihotărâri. Act care vizează orice domeniu de activitateeconomică, cu
excepţiacelui care face obiectullegiiorganice, ordonanţele se adoptănumaiînbazalegii de
abilitare adoptată de Parlament. Guvernuladoptăhotărârile sale înexecutarealegilor.
HotărârileGuvernului:

12
  HotărâreaGuvernului nr.500 din 10 septembrie 1991, care a
aprobatRegulamentulsocietăţiloreconomiceşi care reglementeazămodul de
funcţionare a societăţii cu răspunderelimitată;
 HotărâreaGuvernuluinr. 582 din 17 august 1995 cu privire la
reglementareamonopolurilor (M.O., 1995, nr. 59-60);
 HotărâreaGuvernuluinr.770 din 20 octombrie 1994 pentruaprobareaunoracte
normative vizândfuncţionareaLegii cu privire la întreprinderea de stat (M.O.,
1994, nr.14);
 HotărâreaGuvernuluinr.547 din 4 august 1995 cu privire la măsurile de
coordonareşi de reglementare de cătrestat a preţurilor (tarifelor) (M.O., 1995,
nr.55-54)etc.
Suntaplicabileşi alte acteguvernamentale ca:
 Regulamentul model al întreprinderii municipale,
aprobatprinHotărâreaGuvernului nr.387 din 6 iunie 1994 (M.O., 1994, nr.2);
 Regulamentulprovizoriu cu privire la holdinguri,
aprobatprinHotărâreaGuvernului nr.550 din 26 iulie 1994 (M.O., 1994, nr.2).
Actele normative aleBănciiNaţionale a Moldovei. Banca Naţională a Moldovei este o
autoritatepublicăsau, precum se stabileşteîn lege, o persoanăjuridicăpublică,
autonomăsubordonatăParlamentului, care supravegheazăcirculaţiamonetară pe
întregteritoriulstatuluişimenţinestabilitateamonedeinaţionale. Înrealizareaacestorscopuri,
BănciiNaţionale a Moldoveiîi este delegatăîmputernicirea de a elabora şiadoptaacte
normative, obligatoriipentruinstituţiilefinanciare,
precumşipentrutoatepersoanelefiziceşijuridice .
Izvoarealedreptuluiafacerilorputem considera şiurmătoareleactealeBănciiNaţionale a
Moldovei:
- Regulamentul nr.2309/01 din 15 august 1996 cu privire la autorizareabăncilor, (M.O.,
1996, nr.59-60);
- Regulamentul nr. 37/09-01 din 15 noiembrie 1996 cu privire la deschidereafilialelor
de cătrebănci (M.O., 1996, nr.75-76);
Regulamentul nr.10018-20 din 6 mai 1994 cu privire la organizareaşifuncţionarea pe
teritoriulRepublicii Moldova a caselor de schimb valutar şipunctelor de schimb de pe
lângăhoteluri (M.O., 2003, nr.91-96) etc.

13
 Acteleministerelor, departamentelorşiale altor autorităţipublice centrale.
Autorităţilorpublice centrale le este delegată, prindispoziţiileunorlegi, împuternicirea de a
elabora şi a puneînaplicareanumiteacte, obligatoriipentruparticipanţii la circuitulcomercial.
Acteleautorităţilorpublice locale.Autorităţilepublice locale
suntîndreptsăelaborezeşipunăînvigoareacte care conţin norme
obligatoriipentrutoţiparticipanţiidinteritoriu la circuitulcivilşi la celcomercial. Astfel,
consiliullocaladoptăplanulurbanistic general şiplanul de amenajare a teritoriului al
unităţiiadministrativ-teritoriale, act normativ cu putere de lege înacelteritoriu.
Toţiîntreprinzătorii care
activeazăînteritoriuldinjurisdicţiaunităţiiadministrativteritorialesuntobligaţisărespectenormele
adoptate de consiliullocal.
Actele corporative.Persoanajuridică cu scoplucrativadoptăacte care conţin norme de
comportamentpentrumembriisăi. Înunelecazuri, de aceste norme se conducşiterţii. Sunt
corporative actele de constituire a persoanelorjuridice, hotărârileadunării generale a
asociaţilor, hotărârileconsiliului, acteleorganuluiexecutiv. Normeleactelor corporative
auforţăobligatoriepentrutoţimembriipersoaneijuridice, precumşipentruorganeleacesteia.
Norma actuluicorporativpoate sta la bazauneihotărâri a instanţeiîncazulîn care nu există
norme cu o forţăjuridică mai mare. Mai multdecâtatât, norma juridicăsupletivăpoateavea,
înactul de constituire, un conţinutdeosebit de cel al normei legale.

4. Principiile dreptului afacerilor

Un locimportantînreglementareaactivităţii de întreprinzătorîlocupăprincipiiledreptului,
idei directoarecărora le suntsubordonatestructuraşisistemul de drept.
Doctrinajuridicăevidenţiază un şir de principii aledreptuluiafacerilor,
unelefiindcaracteristiceîntreguluisistem de drept, altelenumaicâtorvasauuneisingureramuri de
drept.
DinConstituţiaRepublicii Moldova pot fi deduse un şir de principii
caracteristiceîntreguluisistem de drept (generale):
- principiullegalității - regulaesențială care impune respectarealegislației de
cătrestatșicetățeni;
- principiulexercităriidrepturilor cu bunăcredinţă – presupunerealizareadrepturilor
sale până la limita încălcăriidrepturilor altor persoane, a legii,
ordiniipubliceșibunelormoravuri;

14
 - principiulegalitățiiînfațalegii- este ideeapotrivitcăreiatoatepersoanelesunt pe
aceeașipoziție,fărădeosebiriînfațalegiietc.
Dreptuluiafacerilorîisîntcaracteristiceşicele mai progresisteprincipii aledreptuluicivil,
cumar fi:
- principulinviolabilităţiiproprietăţii private - se spunecăproprietatea este
inviolabilăşinimeni nu este silitsăcedezeproprietatea, numaiîncazulîn care
particularuldoreşteaceasta.
- principiullibertăţii de a contracta -
înbazaacestuiprincipiusubiectelepotşiaudreptulsă-şialeagăpersoane cu care
săîncheieactejuridice, săaleagătipulcontractului, sădecidăsăcontractezesau nu etc.
- principiulpoziţiei de egalitate a subiectelorraporturilor civile - are o mare
importanţăîndreptulcivildeoareceraporturile de drept se bazează pe
egalitateaparticipanţilor.
Pe lângăacestea, pot fi menţionateşiuneleprincipii speciale care se referănumai la
dreptulafacerilor: principiiullibertăţiiactivităţii de întreprinzător, al
concurenţeiloialeşiinviolabilităţiiinvestiţiilorpersoanelorfiziceşijuridice.
Principiullibertăţiiactivităţii de întreprinzătorse regăsește în art.9 şi 126 dinConstituţie,
potrivitcărorapiaţa, libera iniţiativăeconomicăşiconcurenţaloialăsuntfactorii de bază ai
economiei, precumşifaptulcăstatulasigurălibertateacomerţuluişiactivităţii de întreprinzător.
Aceastălibertatepresupuneposibilitateasubiectului de a-şialege forma de organizare a
activităţii, genul de activitate, de a stabili preţul la bunurileşiserviciile sale
înscopulobţineriiunorbeneficii.
Principiulconcurenţeiloiale, de asemenea, îşi are fundamentulîndispoziţiile art.9 şi 126
dinConstituţie, prin care concurenţa estecaracterizată ca un factorfundamental al
economieistatuluişistabileştecăstatul se obligăsăasigureprotecţiaconcurenţeiloiale, ceea ce
constăînadoptareaunormăsuri de protejare a
întreprinzătorilorîmpotrivaacţiunilorilegaleşidăunătoarealeconcurenţilorşiîmpotrivaacţiunilora
utorităţilorpublice.
Principiulinviolabilităţiiinvestiţiilorpersoanelorfiziceşijuridice.Deşirezultădin alt
principiul al dreptuluicivil, şianumeinviolabilitateaproprietăţii private,
principiulinviolabilităţiiinvestiţiilor este consacratîn art.126 alin.(2) lit. h) dinConstituţie,
deoareceinvestiţiipot fi nu numailucrurileasupracărora se instituie un drept de proprietate, ci
şidrepturile, tehnologiile, inovaţiile, ideile de afacerişi alte valori incorporale.

15
 TEMA 2:ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A
ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR

1. Noţiunea şi natura juridica a activităţii de întreprinzător.

1.1. Esenţa şi definiţia activităţii de întreprinzător.
1.2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător.
1.3. Genurile activităţii de întreprinzător.
2. Obligaţiile întreprinzătorului.
2.1. Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii.

2.2.Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii.

2.3.Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele concurenței loiale.

2.4. Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice.

2.5. Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător.

2.6. Obligaţia întreprinzătorului de a respecta standardele de calitate a mărfurilor,

produselor și serviciilor în scopul protecției drepturilor consumatorului.

1. Noţiunea şi natura juridica a activităţii de întreprinzător

1.1. Esenţa şi definiţia activităţii de întreprinzător
Pentru a ne forma o imagine mai amplă, referitor la noţiunea activităţii de
întreprinzător, vom reda mai jos câteva definiţii din literatura de specialitate.
Astfel, în literatura de specialitate noţiunea „ activităţii de întreprinzător” este identică
cu noţiunea de „business” şi înseamnă un proces economic creativ de realizare şi
comercializare a bunurilor materiale; adică producerea de alimente, de mărfuri de larg
consum, construcţia de spaţii locative, de edificii industriale, ştiinţifice şi experimentale,
prestarea de servicii informaţionale, într-un cuvânt, a tot ce se creează pentru vânzare, având

16
calităţi consumabile concrete şi un preţ capabil să satisfacă diverse cerinţe ale oamenilor.
În același context, activitatea de întreprinzător este un proces de creare a ceva nou, care
conţine în sine o anumită valoare economică; proces care absoarbe timp şi forţe; proces care
presupune o responsabilitate financiară şi morală, proces care aduce ca rezultat un beneficiu
material, satisfacţie personală şi bucurie de propriile succese.
Legislaţia Republicii Moldova prin intermediul Legii Republicii Moldova cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/1992 stipulează în art.1 că activitate de întreprinzător,
adică antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţie, executare a lucrărilor şi
prestare a serviciilor, desfăşurată de către cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod
independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor
patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
În sensul legii de mai sus menţionate, persoanele fizice dar şi cele juridice ce desfăşoară
activitate de fabricare a producţiei, prestarea serviciilor, precum şi executarea lucrărilor
poartă denumirea de antreprenori.
Observăm, că legiuitorul Republicii Moldova nu defineşte expres noţiunea de
„activitate de întreprinzător”, ea este utilizată în Codul civil al Republicii Moldova în sensul
în care este acceptată de către legislaţia internaţională.
Din considerentele sus menționate, activitatea de întreprinzător poate fi definită în
modul următor: ea reprezintă activitatea de producere şi comercializare a mărfurilor, de
executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, care este desfăşurată din proprie iniţiativă, în
nume propriu şi pe risc propriu, dar şi sub răspundere patrimonială proprie, de către
persoanele fizice şi cele juridice, ce sunt organizate în corespundere cu legislaţia în vigare, cu
scopul prioritar de a-şi asigura o sursă de venit permanentă.
1.2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător
Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului
viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile
private.Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său propriu. Activitatea
independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că nu putem vorbi de
libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele normative, dar numai în măsura
necesară asigurării securităţii statului, ordinii publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor
legale ale altor persoane etc.
Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de
întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională, întemeiată, reală şi
legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător.

17
 Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă
proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub
numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele
individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.
Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul activităţii
de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului, poate fi definit ca
activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la posibilul câştig sau pierdere,
când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă faptul dacă va obţine profit sau va suferi
pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru una din deciziile optime. Răspunderea materială a
întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma organizatorico-juridică, şi intervine atunci
când activitatea sa este ineficientă sau când nu şi-a onorat obligaţiile. Activitatea în scopul
asigurării unei surse de venit permanent.
Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit, ca
rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.
1.3. Genurile activităţii de întreprinzător
Genurile activităţii de întreprinzător pot fi deduse din definiţia dată la art.1 al Legii nr.
845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi:
 fabricarea producţiei;
 executarea lucrărilor;
 prestarea serviciilor
În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate – comercializarea mărfurilor
şi a produselor.
Mai sunt şi alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare, de
investiţii, operaţiunile cu valorile mobiliare, de asigurare etc.
În legislaţia altor state acţiunile întreprinse de agenţii economici în procesul activităţii
lor sunt denumite acte sau fapte de comerţ (Franţa, România).
Fabricarea producției (producerea mărfurilor) este acel tip de activitate economică cu
caracter general, care are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse
noi cu o valoare mai mare.
Executarea lucrăriloreste activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să
îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din
materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de

18
transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt
destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi
nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari
(firme de distribuţie). Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. Între
producător şi consumator însă există de regulă unul sau mai mulţi intermediar , altfel spus,
comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri pentru a le revinde fie consumatorilor
nemijlocit, fie altor comercianţi.
Actul de comercializare presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun
de la vânzător la cumpărător.
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în:
 activităţi interzise;
 activităţi monopol destat;
 activităţi monopoluri naturale;
 activităţi supuse licenţierii;
 activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător;
 activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.
Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa
cum fusese anterior. În lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile
care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau
administrativă. Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: traficul de
fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a
medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de
persoane juridice constituite de stat.
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici
sunt învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi
exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit.
Se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora
organele respective ale administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi
securitatea statului, precum şi cele în care sînt produse şi comercializate anumite tipuri
specifice de mărfuri (servicii).
Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3),
numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi legate de:

19
 - supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase
periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi
de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
- efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii
de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate
ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
-producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor
poştale;
- producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor
explozive (cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
- evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea)
a bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea
acestor bunuri;
- imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor
mobiliare de stat;
- efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul
hidrometeorologiei.
Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat,
organele fiscale, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a
licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor
menţionate.
Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea, transportarea,
comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea
anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic
se află sub controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului
nr.582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor.
Astfel de activităţi sunt:
- activităţi legate de căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de
cale, construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora;

20
 - activităţi legate de staţiile şi punctele de tiraj pentru prelucrarea tehnologică şi trecerea
garniturilor de tren (materialului rulant);
- activităţi legate de gările feroviare;
- activităţi legate de autostrăzile, construite din contul bejetelor republican şi locale, cu
zonele de protecţie, construcţiile de arbă şi serviciile de întreţinere şi exploatare a acestora;
- activităţi legate de căile nevigabile naturale şi artificiale, cu sistemele de navigaţie şi
condiţiile navigabile asigurate;
- activităţi legate de porturile fluviale, instalaţiile portuare, debarcaderele şi danele de
acostare de folosinţă generală pe căile de comunicaţie pe ape naturale, cu serviciile de
întreţinere şi exploatare a lor;
- activităţi legate de întreprinderile pentru toate tipurile de transport în comun, cu
exepţia taximetrilor;
- activităţi legate de reţele magistrale de telecomunicaţii;
- activităţi legate de reţele de televiziune şi radiodifuziune pentru difuzarea
radioprogramelor de stat:
- activităţi legate de reţele publice de radiodifuziune prin fir;
- activităţi legate de reţele de telecomunicaţii internaţionale;
- activităţi legate de reţeaua de difuziune a presei periodice;
- activităţi legate de în complexul termico-energetic;
- activităţi legate de întreprinderile staţionare de producere a energiei electrice şi
termice, conectare la sistemul energetic unic;
- activităţi legate de reţelele electrice de toate tensiunile şi reţelele termice magistrale
ale sistemului energetic unic;
- activităţi legate de aeroporturile, complexele de construcţii şi mijloace tehnice ale
aeroporturilor, sistemelor de dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie dintre navele
aeriane şi de asigurare a securităţii decolării şi aterizării aeronavelor etc.
Reglementarea juridică deosebită a acestor activităţi se datorează faptului că, pe de o
parte, prezintă un risc sporit, iar pe de alta, agenţii economici care desfăşoară astfel de
activităţi pot influenţa negativ piaţa bunurilor sau serviciilor. De exemplu, din lipsă de
concurenţă, consumatorul nu poate schimba agentul economic care livrează energie termică,
energie electrică, apă, gaze naturale etc, fiind nevoit să accepte toate condiţiile impuse de
societatea care îi prestează aceste servicii. Statul îşi rezervă dreptul să intervină în activitatea
acestor societăţi comerciale pentru a proteja consumatorii de posibilele abuzuri şi de aceea
aceste genuri de activate sunt desemnate ca monopoluri naturale.

21
 Activităţile supuse licenţierii.Sunt anumite activităţi care necesită o autorizare specială
din partea organelor abilitate ale statului sub formă delicență.
Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător
care pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii
nr.93/1998 privind patenta de întreprinzător.

2. Obligaţiile întreprinzătorului
2.1. Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii

Pentru a desfășura unele activități sau operațiuni, agentul economic trebuiesă obțină diverse
documente de la instituții de stat (numite autorități emitente).

În limbaj juridic, toate documentele de acest fel sunt numite acte permisive (autorizație,
certifcat, permis,aviz, aprobare, coordonare, brevet, de atestat de calificare).

Măsurile de protecţie de care benefciază întreprinderea Dvs. se aplică în privinţa oricărui act
permisiv, indiferent de denumirea acestuia – autorizaţie, permis, certifcat, aviz, notifcare, aprobare,
coordonare etc.

Actul permisiv este un document sau înscris constatator prin care autoritatea emitentă
constată unele fapte juridice și/sau învestește solicitantul cu o serie de drepturi și de obligații pentru
inițierea, desfășurarea și/sau încetarea activității de întreprinzător sau a unor acțiuni aferente
acestei activități.

Astfel, actele permisive sunt documente oficiale fără de care nu se poate desfășura activitatea,
presta un serviciu, comercializa un bun.

De regulă, desfășurarea acestor activități/operațiuni în lipsa actului permisiv este interzisă și

sancționată de lege.

Actul permisiv este un document, emis de o autoritate emitentă, care întrunește cel puțin
unul din următoarele criterii:

· constituie o condiție și/sau o cerință pentru inițierea, desfășurarea sau încetarea activității
de întreprinzător în unul sau în mai multe domenii concrete;

· se referă la bunurile mobile și/sau imobile și la serviciile utilizate, fabricate sau

comercializate în activitatea de întreprinzător;

22
 · califică, confirmă și/sau atestă competențele profesionale ale angajaților unei persoane care
desfășoară activitate de întreprinzător.

Autoritățile emitente sunt în drept, în limita atribuțiilor prevăzute de lege, să solicite/să

elibereze și să invoce persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător și/sau angajaților
acestora doar actele permisive stabilite în Nomenclatorul actelor permisive, expus în anexa la Legea
privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător nr.160 din 22.07.2011.

Există mai multe autorități emitente care emit acte permisive, toate acestea fiind stabilite de
Nomenclatorul actelor permisive, care conține:

 toate actele permisive din RM;

 lista autorităților emitente de acte permisive;
 costul actului permisiv; perioada de valabilitate a actului permisiv.
IMPORTANT! Sub incidența prezentei legi nu cad raporturile ce țin de genurile de activitate de
pe piața financiară (bancară și nebancară), de licențiere a activității de întreprinzător, prevăzută de
Legea nr.451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, și
nici procedura de eliberare a actelor permisive de către autoritățile administrației publice locale.

Raporturile reglementate de prezenta lege cad sub incidența Legii nr.235 din 20 iulie 2006 cu
privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător în măsura în care prezenta
lege nu prevede altfel.

Ce condiții trebuie de respectat pentru a obține actul permisiv?

În funcţie de actul permisiv solicitat, trebuie să respecte una sau mai multe dintre următoarele
condiţii:

 cerinţe faţă de încăpere (de ex. încăperea în care veți depozita produsele);
 cerinţe faţă de calitatea produselor (de ex. produsele fabricate sau importate);
 cerinţe de califcare faţă de colaboratorii întreprinderii (de ex. certifcate de atestare în
domeniul lucrărilor de construcție);
 cerinţe generale faţă de întreprinderea (de ex. să nu aveți datorii față de buget).
Eliberarea actului permisiv. Pentru obţinerea actului permisiv, solicitantul depune la
autoritatea emitentă, personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit conform legii,
direct la sediul autorității, fie prin scrisoare recomandată, prin intermediul sistemelor informaţionale
dedicate sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătura electronică
avansată calificată, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare), cererea la care
anexează actele necesare, prevăzute de actul legislativ ce reglementează respectiva activitate, sau

23
cererea însoţită de o declaraţie pe propria răspundere privind respectarea condiţiilor din actele
legislative ce reglementează activitatea pentru care solicită actul permisiv.

Autoritatea emitentă va elibera imediat şi necondiţionat solicitantului certificatul constatator,

în modul în care a fost depusă cererea. Actul permisiv se eliberează în termen de 10 zile lucrătoare,
dacă legea care guvernează domeniul respectiv nu prevede un alt termen, începând cu ziua eliberării
certificatului constatator, dacă legile care guvernează domeniul respectiv sau tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.

Ce înseamnă suspendarea sau retragerea actului permisiv.Suspendarea sau retragerea este o

restricţie pentru întreprinderea de a dispune de dreptul oferit de actul permisiv.

Suspendareaeste o măsură temporară, care se face pe un termen de cel mult 2 luni, dacă
legea specială nu stabilește un alt termen. Actului permisiv poate fi suspendat doar la cererea
titularului sau atunci când nu sunt achitate plăţile necesare pentru actul permisiv.

Retragerea este măsura prin care actul permisiv eliberat anterior se anulează.

Suspendarea și retragerea actului permisiv se face în cazul în care întreprinderea nu

îndeplinește legislaţia în temeiul căreia a fost emis actul permisiv.

Actul permisiv poate fi retras:

 la cererea titularului sau atunci cânddeclaraţia pe propria răspundere sau

documentele anexate conţin date eronate;
 nu au fost îndeplinite, în mod repetat, prescripţiile privind lichidarea încălcărilor ce ţin
de condiţiile de eliberare a actului permisiv;
 nu au fost înlăturate în termenul stabilit de lege circumstanţele care au dus la
suspendarea valabilităţii actului permisiv;
 s-a constatat transmiterea dreptului acordat prin actul permisiv altei persoane sau
încălcarea altor cerinţe privind desfășurarea activităţii.
Suspendarea/retragerea se face pentru orice încălcare? Nu. Suspendarea/retragerea actului
permisiv este o măsură extraordinară. În dependenţă de gravitatea încălcărilor pe care le-a admis
întreprinderea, autoritatea emitentă va recurge la una din următoarele 2 măsuri: în cazul unor
încălcări care nu prezintă riscuri majore – autoritatea va cere, prin intermediul unei notifcări, să
înlăturaţi încălcările; în cazul unor încălcări care prezintă riscuri majore – autoritatea va suspenda/
retrage actul permisiv.

Autoritatea emitentă va recurge la suspendarea/retragerea actului permisiv dacă:

24
  încălcările admise de întreprinderea aduc o gravă atingere interesului public,
securităţii naţionale, ordinii sau sănătăţii publice și care nu pot fi remediate;
 dacă întreprinderea nu a înlăturat, în termenul stabilit, încălcările indicate în
notifcarea expediată de autoritatea emitentă.
Important!Suspendarea/retragerea actului permisiv poate fi efectuată doar prin decizia
instanţei de judecată, luată la cererea autorităţii emitente. Instanţa de judecată este obligată să
emită decizia de suspendare/retragere a actului permisiv în cel mult 5 zile lucrătoare de la data
adresării în instanţă a autorităţii emitente.

Ca excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, autoritatea emitentă poate

suspenda/retrage actul permisiv prin decizie proprie. În acest caz, autoritatea emitentă este obligată
să se adreseze instanţei de judecată în cel mult 3 zile lucrătoare. În caz contrar,
suspendarea/retragerea actului devine nulă.

Măsuri de protejare a întreprinderii. Dacă s-a constatat că la eliberarea, suspendarea sau

retragerea actului permisiv drepturile întreprinderii au fost lezate, puteţi întreprinde una sau mai
multe dintre următoarele măsuri:

 încercaţi să soluţionaţi confictul cu organul de control în mod amiabil, prin expedierea

unei petiţii în adresa autorităţii emitente;
 dacă apreciaţi că confictul nu poate fi soluţionat amiabil, iniţiaţi o acţiune în judecată.
Important: Se anexează la petiţie, plângere și cererea adresată instanţei toate documentele
necesare care confrmă încălcările admise de autoritatea emitentă la eliberarea, suspendarea sau
retragerea actului permisiv.

Petiție în adresa autorității emitente. La constatarea unei încălcări din partea autorităţii
emitente sau colaboratorilor acestora, expediaţi o petiţie în adresa autorităţii emitente, folosind
aceste modele: petiţie pentru încălcările admise la eliberarea actului permisiv; petiţie pentru
încălcările admise la suspendarea/retragerea actului permisiv.

Contestare în instanța de judecată. Întreprinderea este în drept să conteste în instanţa de

judecată orice fapte (acţiuni sau omisiuni) ale autorităţii emitente ce ţin de eliberarea, suspendarea
sau retragerea actului permisiv. Pot fi supuse contestării în instanţă: orice document emis de
autoritatea emitentă (de ex. decizia de refuz de eliberare a actului); nesoluţionarea în termen a unei
cereri (de ex. refuzul de a primi o cerere sau lipsa unui răspuns în termen de 30 zile, în cazul în care
legea specială nu prevede un alt termen sau nu se aplică procedura de aprobare tacită).

25
 Procedura de contestare în instanța de judecată. Iniţierea unei acţiuni în instanţa de judecată
contra autorităţii emitente, se va efectua în următorul mod:

 Pasul 1: adresaţi o cerere prealabilă organului de control;

 Pasul 2: adresaţi o cererea de chemare în judecată, dacă organul de control nu a
satisfacut solicitările din cererea prealabilă.
Cererea prealabilă către autoritatea emitentă. Puteţi expedia o cerere prealabilă separată sau
folosi, în această calitate, petiţia expediată autorităţii emitente. Expediaţi cererea prealabilă (petiţia)
în termen de cel mult 30 zile de la apariţia faptei sau documentului pe care îl contestaţi.

Important: Adresarea unei cereri prealabile către autoritatea emitentă este o etapă
obligatorie pînă la iniţierea unei acţiuni în instanţa de judecată. Lipsa cererii prealabile sau
nerespectarea termenului de 30 de zile duce la refuzul instanţei de judecată de a primi cererea de
chemare în judecată.

Cererea de chemareîn judecată. Iniţierea unei acţiuni contra autorităţii emitente se face prin
expedierea cererii de chemare în instanţa de judecată de contencios administrativ. Expediaţi cererea
de chemare în termen de cel mult 30 zile: de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă (dacă
organul de control a răspuns); de la data primirii de către autoritatea emitentă a cererii prealabile
(dacă organul emitentă nu a răspuns).

Important: Întreprinderea este scutită de plata taxei de stat la depunerea acţiunii în

contencios administrativ. Cererea de reparare a prejudiciului material și moral poate fi înaintată și
împotriva funcţionarului public al autorităţii emitente, care a elaborat actul administrativ contestat
sau care a refuzat să soluţioneze cererea. Funcţionarul introdus în proces are calitate procesuală de
sine stătătoare de pîrît și instanţa îl poate obliga să achite despăgubiri solidar cu autoritatea publică.

Suspendarea executării actului contestat. Odată cu depunerea acţiunii, puteţi cere

suspendarea, totală sau parţială, a actului contestat. În practică, instanţa de judecată va da curs
cererii de suspendare numai dacă va constata că actul este susceptibil de a cauza un prejudiciu
iminent, care ar putea f ireparabil, sau dacă vor exista temeiuri vădite privind ilegalitatea actului.

Termenul de valabilitate a actului permisivși prelungirea lui. Pentru a afla termenul de

valabilitate a actului permisiv care vă interesează, consultați Nomenclatorul actelor permisive. Dacă
intenționați să continuați activitatea indicată în actul permisiv, va trebui să cereți prelungirea
termenului, până la expirarea termenului inițial/anterior.

Când se cere reperfectarea autorizației? Reperfectarea autorizației, avizului sau altui act
permisiv este necesară atunci când:

26
  numele/denumirea titularului s-a modificat;
 s-au modificat alte date reflectate în actul permisiv, fără a căror actualizare nu poate fi
identificată legătura dintre actul permisiv, obiectul actului şi titular.
În termen de 10 zile lucrătoare de la apariția unuia dintre temeiurile de mai sus, veți depune la
autoritate o cerere de reperfectare a actului, însoțită de actul permisiv și documentele ce confirmă
modificările. Autoritatea va emite decizia de reperfectare a actului permisiv în termen de 5 zile
lucrătoare și vă va elibera imediat actul reperfectat/nou.

Ghișeul unic. Ghișeul unic este punctul unic (comun), geografic sau electronic, de recepționare
a cererilor și eliberare a actelor permisive, organizat de autoritatea emitentă.

Agenţii economici din Republica Moldova au acum posibilitatea de a depune în regim online
declaraţii și cereri pentru eliberarea, prelungirea, reperfectarea licenţelor și autorizaţiilor gestionate
de Agenţia Servicii Publice prin intermediul Sistemului informaţional unic pentru gestionarea şi
eliberarea actelor permisive (SIA GEAP). Sistemul a fost lansat pe 9 iulie 2018.

De exemplu: Agenția Medicamentului găzduiește Ghișeul unic pentru eliberarea actelor

permisive în domeniul medicamentului; Agenţia Naţională Transport Auto găzduiește Ghişeul unic
pentru eliberarea actelor permisive în domeniul transportului rutier; Serviciul Protecţiei Civile şi
Situaţiilor Excepţionale din subordinea MAI găzduiește Ghişeul unic pentru eliberarea actelor
permisive în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Conform legii, instituțiile de stat care dispun de ghișeu unic trebuie să obțină de sine stătător
informații/documente de la alte instituții de stat, fără a cere întreprinzătorului să prezinte aceste
informații/documente. Totuși, în practică, instituțiile de stat nu dispune de facilitățile necesare
(tehnologii informaționale, servicii de curierat etc.), care le-ar permite să obțină de sine stătător
informații/documente de la alte instituții de stat. Drept consecință, în cele mai dese cazuri,
instituțiile de stat cer întreprinzătorilor să obțină și să prezinte astfel de informații/documente.

Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii.

Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare orice gen de activitate,
cu excepţia celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a tipurilor de activitate a căror practicare
este permisă doar întreprinderilor de stat, de exemplu, tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor
naţionale, tipărirea valorilor mobiliare, confecţionarea ordinelor şi medaliilor.

Mai sunt şi genuri de activitate pentru practicarea cărora este nevoie de obţinerea unor acte
suplimentare, cum este licenţa.

27
 Licenţaeste un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în
procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a
desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu
respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.

Autorităţile de licenţiere sînt:

a) Agenția Servicii Publice;

b) Banca Naţională a Moldovei;

c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;

e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia

Informaţiei;

f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;

g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului Procedura de obţinere a licenţei.

Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana

împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal,
prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu
semnătură digitală) o declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care
depune:

a) cererea(declarația), ce conţine: denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO-ul

întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP-ul persoanei fizice ce practică
activitatea de întreprinzător;

b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă
intenţionează să obţină licenţă ori să o prelungească;

c) declarația pe propria răspundere a solicitantului de licenţă privind asumarea respectării

condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi privind
autenticitatea documentelor prezentate;

d) lista documentelor care se anexează la cererea (declaraţia) de eliberare/prelungire a

licenţei.

28
 La cererea (declaraţia) pentru eliberarea licenţei se anexează documentele suplimentare în
conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenţiată pentru care se
solicită licenţa.

Documentele se depun în original (cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere
sau portalul unic al serviciilor publice) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea
ulterioară a originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite pentru verificare prin procedura
ghişeului unic.

La cererea (declaraţia) pentru prelungirea licenţei se anexează numai documentele care

necesită actualizare sau care conţin date diferite de cele prezentate pentru eliberarea licenţei.
Pentru obţinerea, prelungirea sau reperfectarea licenţei prin intermediul serviciului e-licenţiere,
conducătorul întreprinderii sau al organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta sau persoana
fizică va accesa portalul unic al serviciilor publice.

Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică de către autoritatea de licențiere

fără implicarea solicitantului.

Licenţa se perfectează și se înmânează titularului în cel mult 3 zile lucrătoare până la expirarea
termenului stabilit pentru eliberarea acesteia sau în prima zi lucrătoare după expirarea termenului
stabilit pentru eliberarea acesteia, începând cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea
taxei pentru eliberarea licenţei.

Menţiunea despre data primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
licenţei se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul de licenţă sau pe versoul
deciziei de eliberare/prelungire a licenţei, în cazul utilizării serviciului e-licenţiere.

În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în

licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, el este în drept să solicite, inclusiv prin
intermediul serviciului e-licenţiere, prelungirea licenţei pe termenele prevăzute de lege, cu achitarea
taxei pentru licenţă, stabilită conform legii, cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea termenului de
valabilitate a licenţei, dar nu mai târziu de ultima zi de expirare a termenului de valabilitate a
acesteia. În acest caz, pe licenţă se va aplica menţiunea privind prelungirea termenului de
valabilitate, cu indicarea termenului nou.

Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate poate fi aplicată pe acelaşi formular

al licenţei sau, după caz, pe un formular nou, pînă la expirarea termenului anterior de valabilitate a
licenţei. În cazul dat, termenul nou de valabilitate a licenţei va curge din ultima zi calendaristică în

29
care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia. Menţiunea privind prelungirea valabilităţii
licenţei se autentifică cu ştampila autorităţii de licenţiere şi cu semnătura conducătorului.

Licenţa conţine:

 denumirea autorităţii de licenţiere;

 seria, numărul şi data eliberării licenţei;
 denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă
întreprindere sau organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi
adresa titularului de licenţă persoană fizică;
 data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei,
IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate,
IDNP al persoanei fizice;
 genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează
licenţa;
 termenul de valabilitate a licenţei;
 semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia
autentificată prin aplicarea;
 ştampilei acestei autorităţi. Sfera de acţiune a licenţei.
Licenţele eliberate de către Agenția Servicii Publice sunt valabile pe întreg teritoriul R.M.

În afara hotarelor R.Moldova licenţa este valabilă în corespundere cu acordurile internaţionale

la care Moldova este parte.

Termenul de valabilitate al licenţei.

Licenţa se eliberează pe un termen de un an, pentru următoarele genuri de activitate:

- activitatea legată de jocurile de noroc;

- organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor;
- importul alcoolului etilic, importul şi (sau) comercializarea angro a producţiei alcoolice
şi a berii importate;
- importul şi (sau) prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea angro a
produselor din tutun şi (sau) comercializarea angro a tutunului fermentat şi a
produselor din tutun;
- comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun etc.

30
 Licenţa se eliberează pe un termen de 3 ani pentru activităţile de: fabricarea alcoolului etilic,
producţiei alcoolice, berii sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei
alcoolice şi a berii produse de producătorii autohtoni.

Pentru toate celelalte genuri de activităţi licenţele se eliberează pe un termen de cinci ani.

Sistarea temporară și retragerea licenței. Drept temei pentru suspendarea temporară a

licenţei servesc următoarele [art.10 Legea nr. 160/2011]:

 cererea titularului de licenţă cu privire la suspendarea licenţei;

 neachitatrea anuală ori trimestrială a taxai pentru licentă, în termenul prevăzut;
 nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de
eliberare a dublicatului licenţei pierdute ori deteriorate.
Decizia cu privire le suspendarea temporară se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în
termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei.

Termenul de sistare temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni, dacă legile care
reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevede altfel.

Dacă titularul de licenţă înlătură circumstanțele care au dus la sistarea temporară a licenței,
atunci el este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere cu privire la înlăturarea
circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei.

Pe perioada de suspendare a licenței, termenul de valabilitate nu se prelungește. Adică

agentul economic nu poate cere după reluarea valabilității licenței ca termenul acestei să fie mai
mare din motivul că ia fost sistată licența.

Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei
servesc [art.11 Legea nr. 160/2011]:

a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;

b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;

c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere;

d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în

scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat;

e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară

a licenţei;

31
 f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile
de licenţiere.

Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în

registrul licenţelor nu mai târziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei. În cazul
retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie. Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10
zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a licenţei, să depună la autoritatea de
licenţiere licenţa retrasă.

2.2. Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii

Toate persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, inclusiv
reprezentanţele şi filialele întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în
Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică
de organizare, prin art. 2 al Legii contabilităţii, nr.287 din 15.12.2017, urmează să ţină
evidenţa contabilă în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune, în baza
căruia să determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente
utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării decontărilor.
Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei rezultatelor
obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:
a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire
la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi
rezultatele obţinute, utilizate atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile cu acţionarii,
clienţii furnizori, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;
b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, al procedeelor de prelucrare utilizate
şi al exactităţii datelor contabile;
c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional, executării
bugetului, precum şi întocmirii raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale.

2.3. Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele concurenței loiale

Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia R.Moldova, una din obligaţiile statului în
domeniul economiei naţionale este asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei
loiale.
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera concurenţă,

32
precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.
În acest sens Legea cu privire la concurenţă nr.183 din11.07.2012 stabileşte bazele
organizatorice şi juridice ale protecţiei concurenţei, măsurile de prevenire, limitare şi
reprimare a activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale, este orientată spre dezvoltarea
relaţiilor de concurenţă pe pieţele de mărfuri ale Republicii Moldova.
Temeiul juridic al regulilor de concurentă referitoare la acordurile anticoncurenţiale
pentru Comunitatea Europeană articolul 101 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii
Europene (TFUE).
Concurenţa reprezintă o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă
determinată produse sau servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale
consumatorilor, desfăşurată în scopul de a asigura existenţe sau expansiunea comerţului.
Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să
existe un mediu adecvat, şi anume cel al economiei de piaţă, care implică existenţa unor
condiţii specifice, cum ar fi- liberalizarea comerţului (activităţii de întreprinzător).
Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător este în drept să-şi aleagă domeniul de
activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde mărfurile, de a presta
serviciile cerute de piaţă. Această condiţie îşi are fundamentul juridic în dispoziţii
constituţionale, potrivit cărora piaţa şi libera iniţiativă economică sunt factori de bază ai
economiei (art.9), iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de
întreprinzător (art.126).
În acord cu ele, au fost elaborate dispoziţii legale privind dreptul întreprinzătorului
persoană fizică de a-şi desfăşura activitatea fără a constitui o persoană juridică (Codul civil,
art.26) şi de a încheia orice act juridic neinterzis de lege şi dreptul întreprinzătorului persoană
juridică de a practica orice gen de activitate neinterzis de lege - existenţa unui număr suficient
de agenţi economici privaţi.
Această condiţie îşi are originea în principiul constituţional de libertate a activităţii de
întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite persoanelor fizice a se înregistra ca
întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane juridice cu scop lucrativ
ca să desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit. - liberalizarea preţurilor şi
tarifelor.
Conform art.6 alin.(6) din Legea nr. 845/1992, întreprinzătorii sunt în drept să
stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile
prestate în bază de contract cu partenerii.
Prin art.9 alin.(4) lit.a) din legea nominalizată, autorităţilor publice li se interzice să

33
încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor
şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei. - asigurarea unui cadru legal. care să prevină
şi să sancţioneze concurenta ilicită, în absenţa unor reglementări legale de prevenire a
practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea funcţionării
economiei de piaţă;
Principiile de bază ale concurenţei [art.183 Legea nr.149/2012]:
·Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi
apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor
anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale;
·Este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile în vederea restrîngerii
concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului;
·Preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi
ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel.
Concurenta neloialăesteo încălcare a obligaţiei comerciantului de a folosi în
activităţile comerciale sau industriale numai procedee oneste și corecte.
Practici de concurență neloială:
 răspândirea unor informaţii false sau denaturate în stare să prejudicieze averea
şi/sau reputaţia unui alt agent economic;
 inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la modul şi locul fabricării;
 folosirea neautorizată a emblemei comerciale, a firmei sau a mărcii, precum şi
copierea formei, ambalajului sau a aspectului exterior al mărfii unui alt agent
economic;
 dobândirea, folosirea sau divulgarea informaţiilor ştiinţifice, de producţie şi
comerciale, inclusiv a secretelor comerciale, fără acordul posesorilor lor).

2.4. Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice

Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială, economică, funcţia de respectare a
ordinii de drept, funcţia ecologică şi alte aspecte ale vieţii statale în mare măsură depinde de
mărimea veniturilor de care dispune şi care formează bugetul de stat.
Iar formarea bugetului, după cum se ştie, are loc prin recepţionarea veniturilor
provenite din impozitarea contribuabililor şi din alte plăţi ale populaţiei.
Cadrul normativ al Republicii Moldova prevede că subiectele impunerii sunt:
persoanele fizice şi juridice indiferent de statutul lor, de aici rezultă că şi întreprinzătorii sunt

34
supuşi impozitării.
Conform art.6 din Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997
impozituleste o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Deşi nu urmărim scopul de a da o explicaţie mai amplă, dorind să explicăm
mecanismele de prestare a contribuţiilor obligatorii la care este supusă o persoană în
Republica Moldova, vom expune aici principalele caracteristici ale impozitului:
 Este un mod de acoperire a cheltuielilor publice, care sunt suportate de către
cetăţeni; impozitele trebuie să fie justificate întotdeauna prin randamentul lor.
 Impozitul are un caracter obligatoriu, de constrângere, şi se stabileşte conform
deciziei puterii publice care stabileşte natura cheltuielilor şi modalităţile de
acoperire a acestora.
Repartizarea cheltuielilor se efectuează conform principiului facultăţilor contributive
ale persoanelor fizice şi ale celor juridice prin respectarea unei justiţii fiscal.
2.5. Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător

Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp problema
de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii.
El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul mediului său ambiant, care îi
asigură existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în primul
rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor neregenerabile (bogăţii
minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii.
Conform art. 32 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515/1993,
agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să întreprindă un şir de
măsuri de protecţie a apelor, aerului, solului şi subsolului.
Conform art.59, Constituţia RM, protecţia mediului înconjurător, conservarea şi
ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi conform art.32 al
Legii nr. 1515/1993:
a) să folosească cât mai econom energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea
alunicărilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară,
compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele
solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a

35
substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin
folosirea cît mai efecientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor toxice,
inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei
producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilzeze şi să pună în circulaţie ambalaje
recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de
epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile
pentru mediu;
d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice
perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea
mediului din jurul unităţilor industrilae şi complexelor zootehnice şi să întreprindă măsuri de
protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul
funcţionării lor, să ia măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar
în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe
imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi
poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor
proprietăţi şi sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărârile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi autorităţilor
administraţiei publice locale referitoare la probelemele protecţiei mediului, să prezinte
autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitore la influenţa activităţii economice
promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la orice
oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul acţiunilor
activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor, susceptibile să
afecteze mediul;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu
substanţe toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul
transpotării şi păstrării lor.
2.6. Obligaţia întreprinzătorului de a respecta standardele de calitate a mărfurilor,
produselor și serviciilor în scopul protecției drepturilor consumatorului
Prin standard se înţelege o normă sau un ansamblu de norme care reglementează
calitatea, caracteristicile sau forma unui produs, unui serviciu sau unei lucrări.

36
 Anume din considerente de protecţie, consumatorul trebuie să obţină de la agentul
economic informaţia care înlesneşte alegerea competentă a produsului propus.
Standardizarea mărfurilor, produselor şi serviciilor, asigurarea protecţiei consumatorilor
sînt metode prin care statul limitează libertatea activităţii de întreprinzător. Aceste limite însă
au un scop uman – protecţia intereselor generale ale societăţii.

TEMA 3: SUBIECTELE DREPTULUI AFACERILOR: PERSOANA FIZICĂ CU

SCOP LUCRATIV ŞI PERSOANA JURIDICĂ CU SCOP LUCRATIV
1. Noţiuni generale cu privire la subiecteleDreptului Afacerilor
2. Persoana fizică - subiect al Dreptului Afacerilor
2.1. Întreprinzătorul individual
2.2. Patenta de întreprinzător
2.3. Gospodăria ţărănească
3. Persoana juridică - subiect al Dreptului Afacerilor

1. Noţiuni generale cu privire subiecteleDreptului Afacerilor

Subiecte ale raportului juridic, respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu pot fi
decât oamenii, fie individual, fie grupaţi în forme organizate. Subiecte ale dreptului afacerilor
sunt persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, adică au
dobândit, prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de întreprinzători.
Deoarece dreptul afacerilor încorporează şi normele de drept public, au calitatea de subiecte
şi persoanele juridice de drept public care înregistrează, autorizează, licenţiază,
supraveghează, controlează persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, deţinând
în aceste raporturi o poziţie dominantă.

2. Persoana fizică - subiect al Dreptului Afacerilor

Conform legislaţiei în vigoare (Codul Civil al RM), persoana fizicăeste omul privit
individual, ca titular de drepturi şi obligaţii.

37
 Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a constitui o
persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător individual
sau în alt mod prevăzut de lege. Indiferent de faptul că legislaţia în vigoare conţine dispoziţii
ce reglementează în mod diferit aceleaşi relaţii, putem menţiona că persoana fizică, ca
întreprinzător individual, poate desfăşura activitatea de întreprinzător doar dacă: a) a
înregistrat o întreprindere individuală; b) a înregistrat o gospodărie ţărănească; c) a dobândit
patenta de întreprinzător. O altăposibilitate a persoaneifizice de a
desfăşuraactivitateaindividuală de întreprinzător, reieşinddinlegislaţiaînvigoare, nu există.
2.1. Întreprinzătorul individual
Întreprindereaindividualăeste întreprinderea care aparţinecetăţeanului, cu drept de
proprietateprivată, saumembrilorfamilieiacestuia, cu drept de proprietatecomună.
Întreprinzătorindividual- persoanăfizică cu capacitate de exerciţiudeplină, care
practicăactivitate de întreprinzătorîn nume şi pe riscpropriu, fără a constitui o
persoanăjuridică, şi este înregistratăînmodulstabilit de lege.
Dindispoziţiile art. 13 alin.(2) şiale art. 14 dinLegea cu privire la
antreprenoriatşiîntreprinderi nr. 845/1992 reiesecăîntreprindereaindividuală este o activitate,
metodicorganizată, a unuiindivid care presupunerepetiţiaprofesională a
actelorpotrivituneiorganizărisistematice, bazate pe anumitemijloace materiale.
Altfelspus, întreprindereaindividuală(Î.I.)este activitateapersoaneifizice,
întreprinzătorindividualcare este persoanafizică, cu capacitate deplină de exerciţiu, cetăţean al
Republicii Moldova, cetăţeanstrăinsauapatrid, domiciliatînRepublica Moldova, care
practicăactivitate de întreprinzătorîn nume propriuşidincontpropriu, administrează personal
afacerile, emiteindependentdecizii, asigurăîntreprinderea cu
celenecesareşipoartărăspunderepentrurezultatele ei.
Întreprinzătorulindividual se prezintăînraporturilejuridice civile ca persoanăfizică,
însăasupraactivităţii de întreprinzător se aplicăregulile care
reglementeazăactivitateapersoanelorjuridice cu scoplucrativ, dacădin lege
saudinesenţaraporturilorjuridice nu rezultăaltfel. Întreprinzătorul individual esteîndreptsă
practice oriceactivitateneinterzisă de lege.
Procedura de înregistrare a Î.I. este prevăzută de art.28-31 al
Legiiprivindînregistrareade stat a persoanelorjuridiceşi a întreprinzătorilor individualinr.220-
XVI din 19.10.2007.

38
 Înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, se efectueazăîn zi
lucrătoareîntermen de 24 de ore, care se calculeazădinziualucrătoareimediaturmătoareceleiîn
care aufostprezentatedocumentelenecesareînregistrării.
Pentruînregistrarea de stat a întreprinzătoruluiindividual, la structurateritorială a
organuluiînregistrării de statîn a căreirază de deservirese aflădomiciliulfondatorului(ANSP-
AgențiaServiciiPublice), se depunurmătoareledocumente:
cererea de înregistrare, conformmodeluluiaprobat de organulînregistrării de stat;
buletinul de identitate al fondatorului;
documentul ce confirmăachitareataxei de înregistrare.
La înregistrarea de stat se verificăidentitateaşicapacitatea de exerciţiualepersoaneifizice.
Decizia de fondare a întreprinderii individualetrebuiesăconţină: datele de identificare
a fondatorului: numele, prenumele, data şiloculnaşterii, cetăţenia, domiciliul, numărulactului
de identitate; denumirea de firmă a întreprinderii.
Conformprevederilor art. 14 alin.(5) dinLegea nr. 845/1992, în firma
(denumirea)întreprinderii individuale trebuiesă se includăcuvintele:
„întreprindereindividuală” ori prescurtat „Î. I.” şinumelefondatorului.
Înregistrarea de stat a întreprinzătoruluiindividual nu se admiteîncazulîn care:
persoanafizică este dejaînregistratăîncalitate de întreprinzătorindividual;
persoanarespectivă este lipsită, prinhotărâreainstanţei de judecată, de dreptul de a
practicaactivitate de întreprinzător;
încazulîn care pe numelepersoaneiaufostînregistrateanteriorîntreprinderi care nu
funcţioneazăşi care nu aufostlichidateînmodulstabilit de lege sau care audatorii la bugetul de
stat.
Încadrulproceduriiînregistrării de stat, organulînregistrării de stat va efectuaprocesul de
înregistrare (luare la evidenţă) fiscală, statistică, medicalăşisocială a
întreprinzătoruluiindividualprintransmitereautorităţilorvizate, în format electronic, a
datelorprivindînregistrareaacestuiaprevăzute la art. 33 alin. (2) Legea nr.220-XVI din
19.10.2007, cu eliberareapentruîntreprinzătorulindividual a înştiinţăriirespective.
Ca formă de organizare a activităţii de întreprinzătorîntreprindereaindividualăpoate
fi utilizată:
 de comercianţii locali care vândmărfurişiproduse cu amănuntul;
 de proprietarii de mici restaurante, cafenele, magazine de mezeluri, ţigări,
băuturirăcoritoareşialcoolice;

39
  de prestatorii individualide servicii: frizeri, reparatori de încălţăminte, de
aparatură tele-radio, de ceasurişi automobile;
 de miciiproducători locali (meşteşugari) de obiectedinceramică, de butoaie, de
mobilădinlozie etc.
Î.I. poateutilizamuncasalariaţilor.Aceştia, producândşicomercializândmărfuri,
prestândservicii, devinreprezentaţiifondatorului, îicreeazădrepturişiobligaţii, iarîncazulîn care
încalcădrepturileconsumatorului, răspundereaînfaţaclientului o poartăfondatorul.
Întreprinderea este obligatăsăplăteascătoateimpoziteleşitaxeleprevăzute de legislaţie.
Patrimoniulîntreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale
aleîntreprinzătorului, care este obligatsăţinăevidenţacontabilă a
veniturilorobţinutedinaceastăactivitate, precumşievidenţacheltuielilorsuportate. Evidenţa va fi
ţinutănumaipentrumărfurileşiproducţiadestinatăactivităţiieconomice, dar nu şipentrucele
destinate uzului personal.
Fondatorulîntreprinderii individuale răspundenelimitatpentruobligaţiileîntreprinderii
individuale cu tot patrimoniulsău, cu excepţiabunurilor care nu pot fi urmărite.
Ea îşiînceteazăactivitatea la data radierii sale dinRegistrul de stat, pentru care
faptfondatoruldepune o declaraţie, indicând data la careînceteazăsăactiveze ca întreprinzător.
Încetareacalităţii de întreprinzătorindividual.
Activitateaîntreprinzătoruluiindividualîncetează:
a) la cerereaîntreprinzătoruluiindividualîncazullipseidatoriilorfaţă de bugetul public
naționalconformdatelorprezentate de cătreServiciul Fiscal de Stat;
b) prinhotărârea instanţei de judecată;
c) încazuldecesuluiconfirmatprinhotărârejudecătoreascăsauprincertificat de
deceseliberat de organul de stare civilă competent;
d) în alte temeiuri stabilite de legislaţie.
Activitateaîntreprinzătoruluiindividual se
considerăîncetatădinmomentulradieriiacestuiadinRegistrul de stat. RadiereadinRegistrul de
stat a întreprinzătoruluiindividualdin proprie iniţiativă se efectuează pe bazacererii de radiere,
întocmiteconformmodeluluiaprobat de organulînregistrării de stat.
Registratorul, întermen de 3 zilelucrătoare de la data depuneriidocumentelormenţionate
mai susadoptădecizia de radiere. Procedura de radiereprevăzută la art. 26 Legea nr.220-XVI
din 19.10.2007 se aplicăşifaţă de întreprinzătorii individuali care audepuscerere de
radiereconformmodeluluiaprobat de organulînregistrării de statşicorespundcriteriilor
specificate înnoţiunea de întreprinzătorindividualinactiv, cu

40
excepţiafaptuluicăauprezentatdările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, dinalecăror date
rezultăcă nu audesfăşuratactivitate de întreprinzător. Serviciul Fiscal de Stat va prezenta,
trimestrial, organuluiînregistrării de statinformaţiadespreîntreprinzătorii individuali
inactivipentru a decide asupraradieriiacestoradinRegistrul de stat.
2.2. Patenta de întreprinzător
Una dincele mai simple forme de practicare a activităţii de întreprinzător de
cătrepersoanafizicădinRepublica Moldova este activitateapracticatăînbazapatentei de
întreprinzător.
Patenta de întreprinzătoreste un certificat de statnominativ, ce atestădreptul de a
desfăşuragenul de activitate de întreprinzătorindicatîn ea îndecursuluneianumiteperioade de
timp.
Titular al patentei de întreprinzătorpoate fi orice cetăţean al RepubliciiMoldova,
cetăţeanstrăinsauapatrid, cetăţeniapersoanei care solicită patenta neavândnici o importanţă.
O cerinţăsemnificativă, încazulpatentei de întreprinzător, este principiulstabilirii de
domiciliu, adicălocuireapermanentă pe teritoriul RM.
O altăcerinţăfaţă de titularul de patentă este corespundereaabilităţii personale cu
cerinţele de calificarenecesarepentrupracticareagenurilor de activitateindicatăînpatentă.
Un aspectimportantpentrudesfăşurareaactivităţii de întreprinzătorîntemeiulpatentei este
lipsanecesităţii de înregistrare a activităţiisau de primire a licenţei.
Mai multdecâtatât, titularul de patentă nu cade sub incidenţacerinţelor ce
presupunprezentareadărilor de seamăfinanciareşistatistice, de ţinere a evidenţei contabile
şifinanciare, de efectuare a operaţiunilorşidecontărilor de casă. Înbazapatentei de
întreprinzător se potdesfăşuranumaiactivităţile care sunt indicate înanexalegii cu privire la
patenta de întreprinzător, nr. 93/1998.
Pentru a obţine patenta de întreprinzător, persoanafizicătrebuiesă se adreseze cu o
cerere la InspectoratulFiscal teritorial de la domiciliusaudinloculîn care
intenţioneazăsădesfăşoareactivitatea (sauPrimăriei, dacăînlocalitate nu existăoficiu al
inspectoratului fiscal).
La cerere se anexeazăurmătoareleacte:
 actul ce confirmăcalificareasolicitantului de patentă;
 autorizareaautorităţiipublice locale;
 actele ce confirmădreptulasupramijlocului de transport care va fi
utilizatînactivitatea de întreprinzător;
 contractul de locaţiunesauactul de proprietate;

41
  contractul de asigurareobligatorieşibonul de plată a taxeipentrupatentă.
Practicareaantreprenoriatuluiînbazapatentei de întreprinzător este o
formăsimplificatăşisubstituiepentrupăturile sociale dezavantajateactivitateaînformă de
întreprinderi.
De asemenea, titularulpatentei nu suportăcheltuielipentru procedura de
întocmireşiînregistrare a documentelor de constituire, platadiferitortaxe de înregistrare,
procurareadocumentelor contabile etc., caracteristiceîntreprinderilor.
Patenta oferă o serie de avantajeşidezavantajeatâtpentrustat, câtşipentruantreprenoriat.

Principaleleavantajepentrutitularii de patentăsunt:
 simplitateaînregistrării ca antreprenor;
 includereaîn taxa de patentă a unorimpozite;
 simplitateaevidenţei;
 risculminimal al investiţiei.
Încalitate de dezavantaje, antreprenoriimenţionează:
 numărulrestrâns de genuri de activitateînbază de patentă,;
 restricţiile cu privire la angajareapersonalului;
 profitulrelativscăzut.
Avantajepentrustat:
 formareauneiclase de potenţialiantreprenori;
 reducereaşomajuluişi a ponderiieconomiei tenebre.
Pentrustat, dezavantajele principaleţin de:
 posibilităţileutilizăriipatenteipentruevaziunefiscală;
 afectareadrepturilorconsumatorilor;
 creareacompetiţieineloialeîntreprinderilorînregistrate.
ÎnRepublica Moldova, la fineleanuluitrecut, erauînregistrateaproximativ de 11,5 mii de
patente de întreprinzător, iarproprietariiacestoraauachitat 8,7 milioane de lei.
Puțin mai mult de jumătatesuntceleîndomeniulcomerțului cu amănuntul, fiindurmatela
maredistanță de servicii de frizerieşicosmetice, predareaşimeditareadiferitelor discipline
șideservireamuzicală a ceremoniilor. Cele mai puține – îndomeniulservicii de guvernante,
tăbăcireaşiprelucrareapieilor, executareaşicomercializareaobiectelor de lemn, metal, ghips,
argilă, ciment etc.
Titularulpatentei de întreprinzător are următoareleobligaţii:

42
 -sădesfăşoareactivitateanumaiînlocurile permise înacestescopuri de
autoritateaadministraţiapublice locale;
- sărespectedrepturileşiintereseleconsumatorului;
-sărespectecerinţele legale impusecelor care desfăşoarăgenul de activitaterespectiv,
inclusivnormele sanitare, antiincendiare;
- săafişeze patenta saucopiile ei autentificate de notar
vizibilînlocurileundeîşidesfăşoarăactivitatea de întreprinzătorpersoanafizică.
La practicareaactivităţii de întreprinzătorînbazapatentei de
întreprinzătordeţinătorulpatentei nu este
îndreptsăangajezelucrătoripentrudesfăşurareaactivităţii, săîncheietranzacţii cu
întreprindereaindividuală a cărei fondator este elsaucarevadintremembriifamiliei sale.
Încetareaactivităţiiînbazapatentei de întreprinzător se
efectueazăînbazaurmătoarelorcondiţii:
expirareatermenuluipentru care a fosteliberată;
renunţareatitularului de patentă;
pierdereacapacităţii de muncă;
decesultitularului de patentă;
aplicareafaţă de titularulpatentei a unorsancţiuniadministrative.
Răspundereatitularului de patentăpentruobligaţiileasumate.Titularul de
patentărăspundepentruobligaţiileasumateînactivitatea de întreprinzător cu tot patrimoniulsău,
excepţiefăcândbunurile care, potrivitlegii, nu pot fi urmărite (lista bunurilorsunt indicate
înCodului de executare al Republicii Moldova nr.443 din 24.12.2004).
Încalitatea de întreprinzătorindividual, titularul de patentăacţionează ca un profesionist,
avândobligaţia de a respectadrepturileconsumatorului, din care cauzăLegea nr. 105/2003
privindprotecţiaconsumatorilor se răsfrângeşiasupra lui.
Astfel, titularultrebuiesă dea consumatoruluiinformaţiiveridicedespremarfasauserviciile
sale, săremedieze ori săînlocuiascăgratuitbunulsauserviciulvândut, de o
calitatenecorespunzătoare, săasigureexecutareatuturorcerinţelor legale aleconsumatorului,
adicăsăîndeplineascăintegralobligaţiile stabilite la art.8 şi 9 dinLegea nr. 105/2003.
Titularilorpatentei li se interzicecomercializarea:
a) mărfurilorsupuseaccizelor;
b) mobilei–începând cu 1 ianuarie 2007.
Se permitecomerţul cu amănuntulînbazapatenteide întreprinzător la tarabe, tejghele,
toneteşidinautovehicule pe pieţeşi/sauînlocuriautorizate de autoritateaadministraţieipublice
43
locale, cu condiţiacăvenituriledinvânzărialetitularilor de patente nu vordepăşi 300 000 de lei
într-o perioadă de 12 luni consecutive.
Mărfurilepasibile de comercializareînbazapatentei de
întreprinzătorsînturmătoarele:mărfuri industriale ca exempluîmbrăcăminte, încălţăminte,
ţesături de toatetipurile; articole de tricotaj, articole de galanterie, articole de
parfumerieşicosmeticăneaccizate, etc.
Impozitareatitularuluipatentei.Impunereafiscală a titularuluipatentei se efectuează sub
formă de taxăpentrupatentă, care include impozitul pe venit, taxelepentruresurselenaturale,
taxa pentruunităţilecomercialeşi/sauunităţile de deserviresocială, taxa
pentruamenajareateritoriului.
Taxa pentrupatenta de întreprinzător.Taxa lunarăpentrupatentă este
prevăzutăînanexaLegiiprivind patenta de întriprinzător nr. 93/1998 şi se
percepeîncuantumulstabilitpentrulocalitateaunde se va desfăşuraactivitatea de întreprinzător.
Încazuldesfăşurăriiactivităţii de întreprinzător pe întregteritoriulţării, taxa lunarăpentrupatentă
se achităîncuantumstabilit, specificatîn rubrica „Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol”
dinanexasusmenționată.
2.3. Gospodăria ţărănească
Gospodăriaţărăneascăeste o întreprindereindividuală, bazată pe
proprietateaprivatăasupraterenurilor agricole şiasupra altor bunuri, pe muncapersonală a
membriloruneifamilii (membri ai gospodărieiţărăneşti), având ca scopobţinerea de produse
agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a proprieiproducţii
agricole.
Activitateagospodărieiţărăneşti este reglementată de Legea cu privire la
gospodăriileţărăneşti, de Legea cu privire la antreprenoriatşiîntreprinderi, de Codulcivil,
Codulfunciar, Codul fiscal, Codulmunciişi de alte acte normative.
Dreptul la constituireagospodărieiţărăneştiîlaupersoanelefizice care auatinsvârstă de 18
ani, dispun de capacitate de exerciţiudeplinăşiposedăteren cu drept de
proprietateprivată.Gospodăriaţărăneasca se poateconstituişidintr-o singurapersoanăfizică. O
persoanăfizicăpoate fi fondatorul (membrul) numai al uneigospodăriiţărăneşti.
Constituireagospodărieițărănești.Pentruconstituireagospodărieiţărăneştipersoanafizicăt
rebuiesădepună o declaraţie de constituiresemnată de fondator şi de potenţialii membri ai
acesteiaînformăautentică.
Îndeclaraţia de constituire a gospodărieitrebuiesă se indice:
a) denumireacompletăşiabreviată a gospodăriei;

44
 b)sediulgospodăriei;
c)numele, prenumele, data naşterii, cetăţeniaşidomiciliulfondatoruluişi al potenţialilor
membri ai ei, gradul de rudenie al acestora cu fondatorul;
d) numerele de înregistrare, amplasareaşisuprafaţa,
conformcadastruluibunurilorimobile, a
terenurilorînproprietateindividualăsauproprietatecomună, inclusiv a terenurilordinextravilan
considerate grădini, precumşi a terenurilorarendate;
e) componenţa altor bunuriimobiliare care se
transmitînproprietatecomunămembrilorgospodăriei.
Denumireagospodărieiţărăneşti va conţinecuvintele: gospodărieţărănească,
numelefondatoruluişisediulgospodăriei.
Sediulgospodărieiţărăneşti este înunitateaadministrativ-teritorială de nivelulîntâiîn a
căreiPrimărie este înregistrată.
Înregistrarea GȚ.Gospodăriaţărăneasca va fi înregistrată de cătrefondatorul ei la
Primăriaunităţiiadministrativ-teritoriale de nivelulîntâiîn a căreihotareeldeţineteren. Încazulîn
care fondatoruldeţineterenuriamplasateînhotarele a douăsau mai multe unităţiadministrativ-
teritoriale de nivelulîntâi, cererea de înregistrare a gospodărieiţărăneşti se prezintăPrimăriei
alese de fondator.
Pentruînregistrareagospodărieiţărăneşti,fondatorulprezintăPrimăriei:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmădreptul de proprietateprivată al fondatoruluişi
al potenţialilor membri ai gospodărieiasupraterenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, dupăcaz, autentificate de
secretarulPrimăriei;
d) bonul de plată, pe contulPrimăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.
Îndecursuluneisăptămânidinziuaprezentăriidocumentelor,
Primăriaînregistreazăgospodăriaţărănească, efectuândînscrieri de
rigoareînRegistrulgospodăriilorţărăneşti (de fermier), şielibereazăcertificatul de
înregistraresauemite o decizieprivindrefuzul de a înregistragospodăria. Deciziamotivată a
Primărieiprivindrefuzul de a înregistragospodăriaţărănească se remitefondatoruluiînscris.
Administrareagospodărieiţărăneşti este efectuată de fondatorul ei,
iarîncazuleliberăriifondatoruluidinfuncţie, de unuldintre membri ei care a atinsvârsta de 18
ani şi are capacitate de exerciţiudeplină, ales de ceilalţi membri ai gospodăriei.

45
 Pot fi membri ai gospodărieiţărăneşti, înafară de conducător, următoarelepersoaneapte
de muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusivadoptivi, fraţii, surorileşinepoţii lui care
auatinsvârsta de 16 ani. Primireaîngospodăriaţărăneasca se face cu acordulmembrilor ei,
iarieşirea se face la cerereşi nu necesităacordulcelorlaltor membri ai ei.
Conform art 17(1) al Legii nr 1353/2000 membrulgospodărieiţărăneşti este îndrept:
a) săaleagăşisăfiealesconducător al gospodăriei;
b) săiacunoştinţă de datele referitoare la activitateaeconomicăşifinanciară a gospodăriei;
c) săceară cota sa dinproduseleşiveniturilegospodăriei;
d) săiasădingospodărieprimind cota sa dinbunurile comune în numerar sauînnatură;
e) săefectueze alte acţiunineinterzise de lege.
Membrulgospodărieiţărăneşti este obligatsăparticipeprinmuncăpersonală la
activitateagospodărieişisărespecte alte prevederialelegislaţiei. Încazulîn care nu a
participatprinmuncăpersonală la activitateagospodărieiîndecursul a 3 ani consecutivi,
membrulgospodărieiţărăneştiurmeazăsăfieexclus. Membrulgospodărieiţărăneşti este
îndreptsăvândă, sădăruiascăsausăînstrăinezeîn alt mod cota sa dinbunurile comune
exclusivmembrilorgospodărieisau altor persoane, care nu erau, dar audevenit membri ai
gospodăriei.
Înacelașicontext, membriigospodărieiţărăneştiaudreptulprioritarfaţă de alţi membri ai
familieiconducătorului ei de a procura cota ce se înstrăineazădinbunurile comune.
Membrulgospodărieiţărăneşti este obligatsăinformezeceilalţi membri ai ei şiceilalţi membri ai
familieiconducătorului de gospodărieprivindcomercializareacotei sale dinbunurile comune,
precumşipreţul ei de vânzare. Încazulîn care membriigospodărieiţărăneştişiceilalţi membri ai
familieiconducătoruluirefuzăsă procure cota ce se înstrăineazădinbunurile comune
sauîncazulîn care aceştia nu-şiîndeplinesc, îndecursuluneiluni de la data informării lor
privindînstrăinareacotei, intenţia de a o procura, membrul care înstrăinează cota este
îndreptsăcearăsepararea ei înmodulstabilit la art.20 dinLegea nr 1353/2000.
3. Persoana juridică - subiect al Dreptului Afacerilor
Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat în sensul dreptului ca persoană
fizică. Viaţa în societate şi multiplele interese care nu pot fi satisfăcute prin activitatea
singulară a individului l-au determinat să intre în diferite colectivităţi. Acestecolectivităţi,
organizate ca entităţidistincte de membrii care le compunşisprijiniteeconomic pe o masă de
bunuri comune învedereasatisfaceriiunorinterese comune, audevenitsubiecte de drept de sine
stătătoare.

46
 Conformdispoziţiilor art. 151 al CoduluiCivil al RM, nr. 1107/2002, persoanajuridică
este subiectul de dreptconstituitîncondițiilelegii, având o organizare de sine stătătoareși un
patrimoniupropriușidistinct, afectatrealizăriiunuianumitscopconform cu legea,
ordineapublicășibunelemoravuri.
Persoanelejuridicesunt de drept public şi de dreptprivat, situate, înraporturile civile, pe
poziţii de egalitate.
Persoanejuridice de drept publicsunt:statul, unităţileadministrativ-teritoriale, alte
autorităţipublice. Deşisuntîndreptsăparticipe la raporturijuridice civile, ele nu aucalitatea de
întreprinzătorşi nu desfăşoarăafaceriîn nume propriu.
Dacăsunt de un interes public major, activităţile se decretează ca monopol de statşi se
permite a fi desfăşurateexclusiv de cătreîntreprinderile de statsauchiar de organelestatului.
Întreprinderile de stat se constituie de cătreGuvernsau, prin delegare a împuternicirilor,
de cătreautorităţilepublice centrale, aplicânduseprevederileLegiiprivindîntreprinderea de stat.
De asemenea, statulpoateconstituisauparticipa la constituireaunor alte persoanejuridice,
cumar fi societăţilecomerciale pe acţiunişisocietăţile cu răspunderelimitată. Avândcalitatea de
fondator, asociatsauacţionar, statul se supunetuturornormelorjuridice pe care le-a
stabilitpentruacestetipuri de persoanejuridice.
Unităţileadministrativ-teritorialesuntîndreptsăînfiinţezeşisăgestionezeîntreprinderi
municipale care sădesfăşoareactivităţi de întreprinzător de interes public local. De asemenea,
eleaudreptulsăparticipe la constituirea de societăţicomerciale pe acţiunişi cu
răspunderelimitatădacăînacestsens decide consiliullocal.
Uneleoperaţiunieconomicealestatuluişiale altor persoanejuridice de drept public sunt de
aceeaşinaturăjuridică ca şiactivitatea de întreprinzător, ca, de exemplu, arendareabunurilor ce
le aparţin, transmitereadreptului de prospecţiuneşiexplorare a resurselor naturale,
încazulconcesiuniloracordateinvestitorilor, acordarea de credite, prin Banca Naţională a
Moldovei, băncilorcomerciale.
Persoanajuridică de dreptprivat.Potrivit art.175 din CodulCivil, persoanelejuridice de
dreptprivat pot aveascoplucrativ (comercial) şiscopnelucrativ (necomercial).
Divizareapersoanelorjuridice de dreptprivatînsocietăţicomercialeşinecomerciale este
cunoscutălegislaţiilordreptuluicontinental de la apariţiaprimelorcodificări. Aceastăclasificare
are la origine scopul pe care şi-1 propunfondatorii la constituireapersoaneijuridice.
Dacă ei îşipropun să obţină beneficiu, o astfel de persoană are scop lucrativ, asupra ei
dobândind drepturi patrimoniale şi transmisibile.

47
 Dacăîşipropun alte scopuri decât obţinerea de profit (de exemplu, ocrotirea naturii,
protecţia salariaţilor, susţinerea culturii, artelor, învăţământului,
cercetareadiferitelorfenomeneetc.), fondatorii vor constitui o persoană juridică cu scop
nelucrativ dobândind asupra ei, de regulă, drepturi nepatrimoniale şi netransmisibile.
Persoanejuridice cu scoplucrativsunt:
 societăţilecomerciale;
 întreprinderile de statşi municipale;
 cooperativele de producţieşicooperativele de întreprinzător.
Fondatoriisocietăţilorcomercialeurmărescscopul de a obţine beneficii din activitatea
societăţii şi a le împărţi între ei cu titlu de dividend. Acelaşi scop, în principiu, este urmărit şi
de fondatorii întreprinderilor de stat şi municipale, precum şi de membrii cooperativelor de
întreprinzător şi a cooperativelor de producţie.
Altfelspus, persoanelejuridice cu scop lucrativ sunt constituite şi gestionate de
fondatori, asociaţi, membri, acţionari pentru obţinerea anumitor foloase materiale. Acestui
scop îi este dedicată întreaga viaţă socială a acestor persoane juridice, din care considerent,
legiuitorul a interzis donaţiile dintre ele.
Persoanelejuridice cu scop lucrativ iau naştere (dobândesc calitatea de subiect) prin
înregistrare de stat şi înmatriculare în Registrul de stat al întreprinderilor, fapt demonstrat de
certificatul de înregistrare, eliberat de AgențiaServiciiPublice.
La data constituirii, persoana juridică cu scop lucrativ dobândeşte dreptul de a
desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul de
constituire, inclusiv activitatea de întreprinzător.
Încazulîn care pentru un anumit tip de activitate se cere autorizaţie specială, persoana
juridică va obţine această autorizaţie (licenţă). Ca mecanisme de concentrare a capitalului şi
de limitare a riscului ce rezultă din activitatea de întreprinzător, persoanele juridice cu scop
lucrativ sunt acele subiecte prin care se desfăşoară majoritateaactivităţilor de întreprinzător.
Eleproducmărfuri, executălucrări, prestează servicii, contribuie la bunăstarea cetăţenilor
şi la dezvoltarea economică a ţării. Persoanele juridice cu scop lucrativ au, prin definiţie,
calitatea de întreprinzător, sunt principalii operatori ai vieţii economice şi subiecte cărora le
este dedicată cea mai mare parte din materialul prezentului curs.
Natura juridică a relaţiilordintre persoana juridică cu scop lucrativ şi persoanele care au
calitatea de fondator, asociat, membru sau acţionar constă în faptul că ultimele au faţă de
persoana juridică un drept de creanţă complex din care se evidenţiază dreptul de a participa la

48
activitate şi conducerea ei, dreptul la informaţii privind activitatea persoanei juridice, şi,
principalul, o cotă din profitul obţinut, precum şi dinactivelerămaseîncaz de lichidare.
Profitulrealizat de persoanajuridicăşiactiveleîn cazul lichidării ei se repartizează între
asociaţi proporţional cotei lor de participaţie la capitalul social dacă actul de constituire nu
stabileşte altfel. Dreptul de creanţă a asociatului faţă de societatea comercială este
patrimonial ei transmisibil.
Persoanajuridică cu scop nelucrativ (necomercial) se fondează pentru satisfacerea
intereselor spirituale, profesionale, culturale, ştiinţifice, sociale etc, ceea ce necesită mijloace
materiale, inclusiv băneşti, obţinute din cotizaţiile de membru, din donaţii, dar şi din activităţi
economice aducătoare de profit.
Prinurmare, înanumite condiţii, şi persoanele juridice cu scop nelucrativ au dreptul, cu
titlu de excepţie, să desfăşoare activitate de întreprinzător.
ÎnacestsensprevederileCoduluiCivildispunecă o persoană juridică poate desfăşura numai
activitatea prevăzută de lege şi de actul de constituire. Îndezvoltareaacesteidispoziţii,
legiuitorul determină că organizaţiile necomerciale sunt în drept să desfăşoare orice activitate
neinterzisă de lege care ţine de realizarea scopurilor prevăzute de statut sau care decurg din
ele. Dacă o astfel de activitate este supusă licenţierii, organizaţia necomecială o va putea
desfăşura doar după ce va obţinelicenţă.
Venitulrealizat de organizaţia necomercială din activitatea de întreprinzător nu poate fi
împărţit între membrii ei, ci este destinat realizării scopurilor propuse, membrii neavând
drepturi patrimoniale transmisibile faţă de ea.
Persoanelejuridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţii necomerciale, constituite în
formă de asociaţii, instituţii, fundaţii, sindicate, patronate, partide, asociaţii religioase uniuni
de persoane juridice etc.

49
 TEMA 4: NOŢIUNEA, CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.
REGIMUL JURIDIC ŞI COMPONENŢA PATRIMONIUL SOCIETĂŢILOR COMECIALE

1. Noţiuneasocietăţilor comerciale

2. Clasificarea și formele societăților comerciale

3. Condiţii generale de constituire a societăţilor comerciale

3.1.Fondatorii societății comerciale

3.2. Actele de constituire ale societăților comerciale

3.3.Formarea capitalului social

4. Înregistrare societăţilor comerciale

5. Funcționarea societăților comerciale

5.1. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor

5.2. Organele de conducere a societății comerciale
5.3.Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţilor comerciale

6. Modificarea și suspendarea societăților comerciale

1. Noţiunea societăţilor comerciale

Definiţialegală a societăţiicomerciale o găsim la
art.245CodCivilpotrivitcăruiasocietateacomercialăeste organizaţiacomercială cu capital social
constituitdinparticipaţiunialefondatorilor.

Reieşinddinprevederile legale, societateacomercialăpoate fi definită ca o grupare de

persoaneconstituită pe bazaunuicontract de societateşibeneficiind de personalitatejuridică, în care
asociaţii se înţelegsăpunăîn comun anumitebunuri, pentruexercitareaunorfapte de comerţ,
înscopulrealizăriişiîmpărţiriibeneficiilorrezultate.

Dindefinițiadată mai susreieseurmătoareleelementedefinitoriialesocietăţiicomercialesunt:

 faptulcă se constituieprinmanifestarea de voinţă a una sau mai multe persoane;

 faptulcăaceastă manifestare de voinţă este
însensulafectăriiunorbunuridinpatrimoniulpropriupentru a face parte dinpatrimoniul social
al noiisocietăţicomerciale;

50
  faptulcăafectareaacestorbunuri are dreptscopîndeplinireaîn comun activități de
întreprinzător, învedereaobţinerii de profit;
 faptulcăaceastăafectare de bunurireprezintă un mod de organizarejuridică a întreprinderii;
 faptulcă se constituie o nouăpersoanăjuridică de dreptprivat.
2. Clasificarea și formele societăților comerciale

Societățile comerciale se clasifică după următoarele criterii:

A. După natura lorsocietăţilecomerciale se împartîndouăcategorii:

 societăţi de persoane;
 societăţi de capitaluri.
Societăţile de persoane se constituiedintr-un numărmic de persoane, pe
bazacunoaşteriişiîncrederiireciproce, a calităţii personale aleasociaţilor. Fac parte dinaceastă
categorie – societateaîn nume colectivşisocietateaîncomandită.

Societăţile de capitaluri se constituiedintr-un număr mare de asociaţi, impus de

nevoilecapitalului social, fărăsăprezinteinterescalităţile personale aleasociaţilor.
Elementulesenţialîlreprezintă cota de capital investită de asociat. Înaceastă categorie intră de
exemplu, societăţile pe acţiuni.

B. Societăţiîn care asociaţiiau o răspunderenelimitatăşisocietăţiîn care asociaţiiau o

răspunderelimitată.
Însocietateaîn nume colectivasociaţiirăspundnelimitatşi solidar pentruobligaţiilesocietăţii, pe
cândînsocietatea pe acţiunişiînsocietatea cu răspunderelimitată, asociaţiirăspundpână la
concurenţaaportului lor. Înprivinţasocietăţiiîncomanditărăspundereaasociaţilor este diferităînfuncţie
de categoria acestora, astfel, asociaţiicomanditaţirăspundnelimitatşi solidar
pentruobligaţiilesocietăţii, iarasociaţiicomanditarinumaiîn limita aportului lor.

C. Dupăstructuracapitalului social şimodul de împărţire a acestuia, societăţilecomerciale

se clasificăîndouăcategorii:
 societăţiîn care capitalul social se divide înpărţi de interes (de ex. SRL);
 societăţiîn care capitalul se împarteînacţiuni (de ex. SA).
D. Societăţi care emittitluri de valoareşisocietăţi care nu potemiteasemeneatitluri.
În prima categorie intrăsocietăţile pe acţiunişisocietăţile cu răspunderelimitată, în categoria a
douaintrăsocietăţileîn nume colectivşiîn comandite.

E. Înraport de provenienţacapitaluluisocietăţilepot fi:

 societăţi cu capital autohton;

51
  societăţi cu participarestrăină.
F. Dupăstructuracapitalului social şimodul de împărţire a acestuia, societăţilecomerciale
se clasificăîndouăcategorii:
 societăţiîn care capitalul social se divide înpărţi de interes (de ex. SRL);
 societăţiîn care capitalul se împarteînacţiuni (de ex. SA).
Formelesocietățilorcomerciale.Cadrulnormativ al Republicii Moldova
recunoaşteurmătoareleforme alesocietăţilorcomerciale:

a. Societatecomercialăîn nume colectiv (S.N.C.)este societateacomercială a cărei membri

practică, înconformitate cu actul de constituire, activitatea de
întreprinzătorînnumelesocietăţiişirăspundnelimitatpentruobligaţiileacestuia.

Aceastareprezintădinpunct de vedere istoric, prima formă de societatecomercială care a

apărutîncăanteriorsecolului al XIX-lea, şipentruaceasta este considerată forma tradiţională de
societatecomercială. Caracteristicsocietăţiiîn nume colectiv este răspundereanelimitatăşisolidară a
asociaţilorpentruobligaţiile sociale.

b.Societateaîncomandită (S.C.)este societateacomercialăîn care, de rând cu membrii care

practicăînnumelesocietăţiiactivitatea de
întreprinzătorşipoartărăspunderesolidarănelimitatăpentruobligaţiileacestuia (comanditaţi),
existăunulsau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de
întreprinzător a societăţiişisuportăîn limita aportuluidepusrisculpierderilor ce
rezultădinactivitateasocietăţii.

c. Societatecomercială pe acţiuni (S.A.) este societateacomercială al cărei capital social este

divizatînacţiunişialecăreiobligaţiisuntgarantate cu patrimoniulsocietăţii.

Caracteristicsocietăţii pe acţiuni este împărţireacapitaluluiînacţiuni, care au o circulaţieliberă,

precumşifaptulcăacţionariirăspundnumaiîn limita capitalului social subscris.

d. Societatecomercială cu răspunderelimitată (S.R.L.)este societateacomercială al cărei

capital social este divizatînpărţi sociale, conformactului de constituire,
şialecăreiobligaţiisuntgarantate cu patrimoniulsocietăţii.

Aceasta este cea mai recentăformă de societate, apărută la începutulsecolului al XIXlea.

Specificsocietăţii cu răspunderelimitată este, astfelcumrezultădinchiardenumirea ei,
limitarearăspunderiiasociaţilor la capitalulsubscris. Precizămcă la societatea cu răspunderelimitată
este vorbadesprelimitarearăspunderiiasociaţilor, şi nu a însăşisocietăţiicomerciale, care, bineînţeles,
răspunde cu întregpatrimoniulsău.

52
3. Condiţii generale de constituire a societăţilor comerciale

3.1.Fondatorii societății comerciale

Constituireasocietăţilorcomercialepoate fi efectuată de cătrepersoanefiziceşijuridice. Conform

art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privindsocietăţile pe acţiuni, suntconsideraţi fondatori
persoanelefiziceşijuridice care auluatdecizia de a o înfiinţa.

Fondatoriisemnificăpersoanele care îşiasumărisculîncontextulorganizăriiuneiafaceri.

Anumefondatorul este cel care determinăobiectiveleuneiafaceri, fiindpersoana care,

avândiniţiativaconstituiriiuneiafaceri, se
angajeazăsăreuneascăcapitalulnecesarconstituiriişipotenţialul personal,
precumşisăîndeplineascăformalităţileprevăzute de lege înacestscop.

La constituireauneisocietăţicomercialepotparticipapersoanefiziceşijuridice care nu
suntinterziseprin lege sauhotărârejudecătorească.

Înconformitate cu legislaţiaînvigoare, fondatori pot fi cetăţeni ai R.Moldova,

cetăţeniistrăinişiapatrizii, persoanejuridicenaţionaleşistrăine, statulşiunităţileadministrativ-
teritoriale. Pentru ca persoanafizicăsăfondeze o societatecomercială, ea
trebuiesăaibăcapacitateadeplină de exerciţiu.

Potrivitart. 26 a CoduluiCivil, capacitateadeplină de exerciţiu se dobândeşte la

atingereamajoratului, adică la 18 ani. Dupăîmplinireaacesteivârste, persoanapoateparticipa la
fondareauneisocietăţicomercialeşisemnaactul ei de constituire.

Prinasociat se înţelege orice persoanăfizică care participă ca parte într-o societatecomercială.

Dobândireacalităţii de asociat este condiţionată de semnareaactuluiconstitutivşi de
depunereaînpatrimoniulsocietăţii a aportului la care s-a angajat.
Acestedouăcondiţiitrebuiesăfieîntrunitecumulativ.

Calitatea de asociatdecurgedinurmătoareleelemente:

 participă la acteleconstitutivealeviitoareientităţi, ca fondator;

 îşirezervădreptul la dividende, care reprezintă o cotădeterminatădinbeneficiulsocietăţii;
 îşiasumăriscurilepentrueventualitateaunorpierderi intervenite înactivitateacomună;
 răspundeînlimitelestatutaresau legale pentrudatoriilefaţă de creditorii sociali.

53
 Persoanafizică ca fondator a societățilorcomerciale. Legislaţiaoperează cu noţiuneagenerică de
persoanăfizică, prezumândcă de dreptul de a fi fondator se
bucurăînegalămăsurăşicetăţeniiRepublicii Moldova, şicetăţeniistrăini, şiapatrizii.

Persoanajuridică fondator al societăţiicomercialePersoanajuridicăpoate fi

fondatoruluneisocietăţicomercialedacăprin lege, hotărârejudecătoreascăsauacteconstitutive nu se
interzicesauconstituirea nu este condiţionată de o autorizaţie.

3.2. Actele de constituire ale societăților comerciale

Constituirea persoanelor juridice poate fi divizate condiţional în două etape:

1. etapa contractuală(consensuală);

2. etapa de înregistrare.

Etapa contractuală (consensuală). Etapa contractuală este etapa iniţială şi ea poate fi divizată
în următoarele perioade:

¤ elaborarea actelor constitutive;

¤ aprobarea actelor;

¤ autentificarea (semnarea) lor.

Actele de constituire a societăţilorcomerciale.La bazaconstituiriioricăreisocietăţicomerciale,

stăvoinţaasociaţilor, manifestatăîncondiţiilelegii. Asociaţii se înţelegsăpunăîn comun anumitebunuri,
sădesfăşoare o activitatecomercialăşisăîmpartăprofitul.

Deci, fundamentulsocietăţiicomercialeîlreprezintăactulconstitutivsau, înanumitecazuri,

acteleconstitutive.
Societateacomercialădobândeştepersonalitatejuridicăprinîndeplinireaunorformalităţicerute de lege.
Acesteformalităţi se întemeiază pe actulconstitutivsau, dupăcaz, pe acteleconstitutive. De
remarcatcăactul (actele) constitutivgenereazăuneleraporturijuridiceîntreasociaţi.

54
Dupăîndeplinireaformalităţilorprivinddobândireapersonalităţiijuridice,
actulconstitutivcreeazăşiraporturijuridiceîntreasociaţişisocietate, ca subiect de dreptdistinct.

Încele ce urmează, vomanalizaregimuljuridic al actelorconstitutivealesocietăţii, după care

vomexaminaformalităţilecerutepentrudobândireapersonalităţiijuridice. Vomîncheia cu
cercetareapersonalităţiijuridice a societăţiicomercialeşiefectele ei.

Contractul de constituire – poate fi definit ca fiindacordul de voinţăprin care douăsau mai

multe persoaneconsimtsăconstituie, prinaporturi individuale, un fond comun, destinatuneiactivităţi
lucrative, desfăşurateîmpreună, prinrealizareaactivităţii de întreprinzător, înscopul de a
împărţifoloaselerealizate.

Statutulsocietăţiitrebuiesăcuprindăaceleaşielemente ca şicontractul de societate.

Statutulsocietăţiicomerciale este un act juridic care completeazăcontractul de societate. El

este actuljuridic, încuprinsulcăruia se reiauclauzeleesenţialealecontractului (la un nivel mai
dezvoltat), iar pe de altă parte, este un documentcomplexîncontextulcăruiaintrănormele de
conduităobligatorie pe care asociaţii le stabilescatâtpentrurelaţiiledintre ei, câtşipentrucei care
acceptândstatutulsocietăţii, intrăînraporturijuridice cu aceasta.

Contractul este actul care consfinţeşteacordul de voinţă, pe bazacăruia se naştesocietatea,

prinelstabilindu-se raporturilejuridiceîntreasociaţi pe
perioadacuprinsăîntremomentulînfiinţăriisocietăţiişipână la desăvârşireaconstituiriiacesteia.

Caracterelejuridicealeactuluiconstitutiv. La o analiză a actului de constituire, se

distingurmătoarelecaracterejuridice:

 actul este solemn (potrivitcăruiaacesta se autentificănotarial);

 plurilateral (denotăexistenţa mai multor fondatori care vin interese comune, ca excepţie,
aparsocietăţile cu răspunderelimitatăşisocietățile pe acțiuni care pot fi constituiteşi de o
singurăpersoană, iaractul lor de constituire va fi unilateral);
 cu titluloneros (decurgedinfaptulcăfiecareasociatînţelegesădevinămembru al
viitoareientităţicolectiveînscopul - văditpatrimonial - de a obţine o
cotăpredeterminatădincâştigulprezumabil);
 comutativ (întindereaobligaţiilor pe care şi le asumăfiecare fondator nu depinde de un
evenimentviitor, ci este cunoscută de părţi, adică este certăşideterminantă la
momentulsemnăriicontractului).

55
  comercial(acestcaracter este determinat de obiectul de activitate al viitoareisocietăţi care
desemneazăactivitatea de întreprinzătorpreconizată de societateşi care
trebuiesăfieindicatînactul de constituire.
 translativ de proprietate (potrivitcăruiabunurile date ca aportîncapitalul social al
societățiicomerciale se considerătransmise cu titlu de proprietatedacăactul de constituire nu
prevede altfel).
Condiţiile de valabilitatealeactului de constituire.Princondiţii de valabilitate se
înţelegcerinţeleimpuse de lege pentru ca un astfel de act săproducăefectefaţă de persoanele care 1-
au semnatsau care auaderat la elulterior.

Condiţiile de fondnecesarepentruvalabilitateaoricăruicontractsunt:

capacitateajuridică a fondatorilor (toţisemnatariiactului de

constituiretrebuiesăaibăcapacitatea de a semnaactejuridice, cu alte cuvinte, capacitate deplină de
exerciţiu);

consimțământulliberexprimat la încheiereacontractului (care semnificăacordul de voinţă a

părţilorunui act juridic, care trebuiesăfieexteriorizat,săfiefăcut cu intenţia de a produce
efectejuridiceşisă nu fieafectat de vicii;pentru a fi valabil, consimţământuldat la
încheiereacontractului de societatetrebuiesă nu fiealterat de eroare, dolsauviolenţă);

obiectulcontractului (constăînprestaţiile la care s-auobligatpărţilecontractante).

Condiţiilespecifice de valabilitate:

a) obligaţiaasociaţilor de a face aporturipentruconstituireacapitalului social;

b) societateaurmăreşterealizarea de beneficii ce vor fi împărţiteîntreasociaţi;

c) exercitareaîn comun (affectiosocietatis) a unoractivităţicomerciale.

a)Aportulasociaților.Sub aspectjuridic, aportul este obligaţia pe care şi-o asumăfiecareasociat

de a aduceînsocietate un anumitbun, o valoarepatrimonială. Prinaport se
înţelegeînmodobişnuitvaloarea cu care un asociatcontribuie la formareacapitalului social.
Asociaţiitransmiţândaportulînproprietateasaufolosinţasocietăţiicomercialedobândesc ca contra-
echivalent al prestaţieifăcute un drept de creanţă, drept care incorporeazăîn sine dreptul de a
participa cu drept de vot la adoptareadeciziilor, dreptul de a obţinedividende, şidreptul la o parte
dinactiveîncazullichidăriisocietăţii. Aportulpoate fi în numerar şiînnatură.

56
 Aportulîn numerar are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligăsă o
transmităsocietăţiişi care este obligatoriu la constituireaoricărei forme de societate. Aportulîn bani
poate fi făcutcâtînmonedănaţională, atâtşiînmonedăstrăină care circulăînRepublica Moldova.
Aportulfăcutînmonedăstrăinătrebuiesăfieexprimatînmonedanaţională, adicăîn lei moldoveneşti.
Aportulîn bani poate fi depus la contulprovizoriubancardeschis special înscopulconstituiriisocietăţiiîn
numerar sauprinvirament. Suma totală a aporturilor nu poate fi mai micădecâtcuantumulcapitalului
social.

Aportulînnatură are ca obiect orice bunuri care se aflăîncircuitulcivil. Se

considerăîncircuitulciviltoatebunurile a cărorcircuit nu este interzis. Aportulînnatură se
considerăacelfăcutînbunuri corporale(mobile şiimobile) şicele incorporale. Ca exemplu,
obiectulaportuluiînnaturăpot fi bunurile corporale sub formă de terenuri, construcţii, mijloace de
transport, tehnică de calcul, diverse utilajeşimijloace de producţie. Prinbunurile incorporale care pot
fi transmiseîncapitalul social suntmărcile de producţieşicomerţ, deseneleşimodele industriale,
secrete de producţie, valori mobiliare, drepturi de folosinţă a lucrurilor corporale (uzufruct),
tehnologiiprecumşi alte drepturi patrimoniale. Aportînnatură este
consideratşiaportulînmuncăşiînservicii care-l potsă-l aducăasociaţiisocietăţiiîn nume
colectivşisocietăţiiîncomandită, însăacesttip de aport nu majoreazăparteaasociatuluidincapitalul
social.

b) Participarea la beneficiileşipierderilesocietăţii. Un alt elementdefinitoriu al

societăţiicomerciale, ca o consecinţălogică a obligaţieiasociaţilor de a contribui la capitalul social al
societăţii, îlreprezintădreptulasociaţilor de a participa la beneficiileşipierderilesocietăţii. Asociatul
are dreptulsăpretindă la o parte dinbeneficiulsocietăţiiproporţionalpărţiidincapitalul social deţinute.

Societateapoatesărepartizezebeneficiinumaiatuncicândel cu adevăratexistă,
adicăactivelesocietăţiidepăşescvaloareacapitalului social indicatînactul de constituireşi al capitalului
de rezervăpreconizat.

c) exercitareaîn comun (affectiosocietatis) a unoractivităţicomerciale - reprezintăcel de-al

treileaelementconstitutiv al uneisocietăţicomerciale, element de ordin mai puţinfapticcâtvolitiv.
Acestelement a fostconfundatdeseori cu interesul comun al asociaţilor, dar totuşi este diferit de
acestaşireprezintăacţiunea de ordinvolitivşi/sauintenţional a asociaţilor de a începeşi de a continua o
asociere sub forma uneisocietăţicomerciale.

Affectiosocietatispoate fi definit, ca intenţia de a avea o colaborareactivăşiegalitară a

asociaţilorîncadrulsocietăţiirespective. Colaborareaactivăşiefectivă, ca parte a affectiosocietatis,

57
presupuneparticipareaactivăşiefectivă la viaţasocietăţii, iarabsenţaacesteiapoate conduce la
stabilireacaracteruluifictiv al uneisocietăţicomerciale. Existenţaacesteicolaborăriactive face de
faptşideosebireadintrecontractul de societateşi un alt tip de contract, cumar fi acela de
împrumutsau de subscriere de obligaţiuni cu clauza de participare la beneficii.

Elaborareaşiaprobareaactelorconstitutive.Punctul de plecareînconstituireauneiîntreprinderi
este întocmireaactelorconstitutivealeuneisocietăţi. Prinutilizareatermenului de act de
constituirelegiutoruldesemneazăatâtactele unipersonale(declaraţiile de constituire), câtșicele
pluripersonale (contractele).

Conţinutulactului de constituire.Actul de constituireprezintă, în mare parte,

acelaşiconţinutlegal la oricaredinformele de societatereglementate de lege.

Clauzeleobligatoriialeactului de constituiresunt:

 Clauzeleprivindidentificareafondatorilor. PotrivitprevederilorCoduluiCivil al RM,

identificareapărţilorînactulconstitutiv se face:
pentrupersoanafizică, prinindicareanumelui, prenumelui, domiciliului, număruluiactului de
identitate, cetăţeniei, precumşi altor date stabilite de legeanaţională a acesteia;
pentrupersoanajuridică se indicădenumirea, sediul, naţionalitatea, numărulşi data înregistrării
de stat, precumşi datele de identitatealepersoaneifizice care
reprezintăintereselepersoaneijuridicefondatoare, actulînbazacăruiaaceastareprezintă, dupăcaz.
 Clauzeleprivindindividualizareaviitoareisocietăţicomerciale.Prinacesteclauze se
stabilescdenumirea, forma juridicăşisediulsocietăţiişi, dacă este cazul, emblema societăţii. Actul de
constituiretrebuiesăconţinădenumireasocietăţii, completăşiprescurtată, cu care aceasta va fi
înmatriculatăînRegistrul de stat, aceastafiindatributul care face ca societateacomercialăsă se
deosebească de alţiparticipanţi la raporturilejuridice. Sediulsocietăţiicomerciale este locul care
situeazăînspaţiusocietateacomercială, ca subiect de drept. El este stabilit de fondatori, avândîn
vedere loculundesocietateaîşi va desfăşuraactivitatea sa sauundevorfuncţionaorganele sale.
 Clauzeleprivindcaracteristicilesocietăţiicomercialeprivescobiectul de activitate al societăţii,
durata activităţii, capitalul social. Prinobiect de activitate al societăţiise înţeleggenurile de activitate
ce urmează a fi practicate de societateacomercială. Aceasta are dreptul, sădesfăşoare orice
activitateneinterzisă, chiardacă nu este prevăzută de actul de constituire.
Înactulconstitutivasociaţiiurmeazăsăhotărascăasupradurateisocietăţii. Persoanajuridică este
perpetuă, dacălegeasauactele de constituire nu prevădaltfel.
 Clauzeleprivinddrepturileşiobligaţiilefondatorilorsocietăţiicomerciale.Actulconstitutivtrebuies
ăcuprindădrepturile ce urmează a fi dobândite de asociaţişiobligaţiile ce şi le asumăfondatorii.

58
  Clauzeleprivindstructura, atribuţiile, modul de constituireşi de funcţionare a
organelorsocietăţii.Fiecaresocietatecomercială are structurăorganizatorică proprie,
compusădincelpuţindouăorgane: supremşiexecutiv.
 Clauzeleprivindmodul de reprezentare. O societatetrebuiesăfieadministrată de unulsau mai
mulţiadministratori.
 Clauzeleprivindreorganizarea, dizolvareaşilichidareasocietăţii.Actul de
constituiretrebuiesăprevadătemeiurile de încetare a activităţiisocietăţiiprinreorganizareşilichidare,
alteledecâtcele indicate de lege.
 Clauzeleprivindfilialeleşireprezentanţelesocietăţilorcomerciale. Societateacomercială are
dreptulsăconstituie filiale (scursale)şireprezentanţe.
Clauzelefacultative.Înactul de constituire se pot include şiclauze care nu
contravinlegislaţieiînvigoare. Astfel, fondatoriipotconveniasupramodului de procurare a
participaţiunilor, de retragereşiexcludere a asociaţilor, de admitere a noilorasociaţi, de
participarepersonală a asociaţilor la activitateasocietăţii, de trecere a părţilor sociale în alte
mâiniprindonaţieşimoştenire, asupraregulilor de divizare a părţilor sociale etc. Clauzeleactului de
constituiresunt utile atuncicândcontribuie la soluţionarealitigiilor ce aparîntreasociaţi, iarlegea nu
dăsoluţii. Important este ca acesteclauzesă nu contravinănormelor imperative.

3.3.Formarea capitalului social

O etapăindespensabilăînconstituireasocietăţiicomerciale este formareacapitalului ei social.

ConformCoduluicivil al RepubliciiMoldova, fiecare fondator al
societăţiicomercialetrebuiesăcontribuie, înmărimeaşiîntermenele stabilite de actul de constituire, la
formareacapitalului social.

Aporturilefondatorilortrebuiesăfieexprimateîn lei.

Capitalul socialpoate fi definit, aşadar, ca sumatotală, exprimatăîn bani, a

valoriiaporturilorasociaţilor cu care aceştiaparticipă la constituireapatrimoniului social al societăţii.

Capitalul social poateaveadouăexpresiivalorice:

a) capitalulsubscris, reprezentândvaloareatotală a aporturilorsubscrise de cătreasociaţi;

b) capitalulvărsat,reprezentândvaloareatotală a aporturilorvărsate de cătreasociaţi.

Caracterelecapitalului social sunt:

59
 - capitalul social este fix,însensulcă nu poate fi modificat, fiemajorat, fiemicşorat,
decâtprinmodificareaactelorconstitutive cu respectareatuturorformalităţilor legale şi cu dreptul de
opoziţie al creditorilor;

- capitalul social este intangibil, însensulcă nu poate fi folositpentruplata de

dividendeasociaţilor;

-capitalul social trebuiesăfiereal, însensulcăasociaţiitrebuiesărealizezevărsămintele la care s-

auobligat, iarînmomentulconstituiriisocietăţii, înpatrimoniul social, trebuiesă se găseascăbunuri a
cărorvaloaresăfiecelpuţinegală cu cea a capitalului social.

Capitalul social este divizatîn mai multe fracţiuni, denumite:

 părţi de interes, încazulsocietăţiiîn nume colectiv;

 părţi sociale, încazulsocietăţii cu răspunderelimitată;
 acţiuni, încazulsocietăţii pe acţiuni.
Ca deţinător al părţilor de interes, părţilor sociale sauacţiunilor, asociatuldobândeşte un drept
de proprietateasupraunei cote-părţidincapitalul social al societăţii, fără ca, prinaceasta,
sădevinăcoproprietarasuprabunurilor care fac parte dinpatrimoniulsocietăţii. Întemeiulpărţilor de
interes, părţilor sociale, acţiunilor, asociatul are drepturileprevăzute de lege (participarea la
luareadeciziilorînsocietate, dreptul la dividende etc.).

4. Înregistrare societăţilor comerciale

Conformlegii nr. 220-XVI 19.10.2007 cu privire la înregistrarea de stat a persoanelorjuridiceşi a

întreprinzătorilor individuali, prinînregistrarea de stat se
înţelegecertificareadinparteaorganuluiînregistrării de stat, a creării, reorganizării ori
lichidăriiîntreprinderiisauorganizaţiei, precumşi a modificărilorşicompletărilordindocumentele de
constituire a acestora.

Dacăfacemabstracţiedoar de momentulconstituiriisocietăţiicomerciale,
atunciputemspunecăînregistrarea de statreprezintăcertificarea (recunoaşterea) dinparteastatului,
prinintermediulorganelor abilitate, a legalităţiielaborăriiactelor de constituireşiaprobare a acestora.

Organul de înregistrareşiregistratorul. Unica instituţiepublică care prinintermediuloficiilor

sale teritorialeefectuează, înnumelestatului, înregistrareaîntreprinderilorşiorganizaţiilor, este ASP.

Procedura înregistrării.Pentruînregistrarea de stat a persoanelorjuridice se prezintă:

60
 buletinele de identitatealefondatorilorsaureprezentanţiloracestora,
împuterniciţiprinprocurăautentificatăînmodulstabilit de lege, precumşi al
administratoruluipersoaneijuridice;

dovadaachităriitaxei de înregistrare;

cererea de înregistrareconformmodeluluiaprobat de organulînregistrării de stat;

hotărârea de constituireşiactele de constituirealepersoaneijuridice, înfuncţie de forma

juridică de organizare, îndouăexemplare;

avizulComisieiNaţionale a PieţeiFinanciare – pentrusocietăţile de asigurare, fondurile

nestatale de pensiişiasociaţiile de economiişiîmprumut.

DupăefectuareaînregistrărilorînRegistrul de stat a unităților de drept a

ăntreprinderiloradministratorului ori împuternicituluisău i se eliberează, dupăcaz,
următoareledocumente:

decizia de înregistrare a persoaneijuridicenou create, certificatul de înregistrare,

extrasdinRegistrul de stat, actele de constituire, dupăcaz, contract, statut, decizie de fondare;

decizia de înregistrare a filialei(sucursalei)saureprezentanţei, însoţită de certificatul de

înregistrareşiregulamentulfilialeisaureprezentanţei.

Înurmătoarelecazuriautoritateacompetentăpoateluadecizia de a
refuzaînregistrareasocietățiicomerciale:

 nedepuneriituturordocumentelornecesarepentruînregistrare;
 necorespunderiiactelor de constituiresau altor
documentedepusepentruînregistrarecerinţelorprevăzute de lege;
 încălcăriiprocedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare, suspendaresaureluare a
activităţiipersoaneijuridice, de modificare a actelor de constituirealepersoaneijuridice;
 încălcării, din motive neîntemeiate, a termenului de depunere a documentelor pentru
înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în datele înscrise în
Registrul de stat;
 stabilirii interdicţiei de înregistrare, emisă de instanţa judecătorească sau de executorul
judecătoresc.
Prinmodificareasocietăţilorcomerciale, se
înţelegtoateschimbărileprivindelementeleprevăzuteînactulconstitutiv.

61
 Astfel, societateacomercialăcontinuăsăexiste, subzistă ca persoanăjuridică, chiardacă se
modificăuneledintreelementele pe care le-a avut la constituire.

Principalelemodificărialesocietăţiicomercialepot opera înurmătoarelesituaţii:

• schimbareadenumirii;

• schimbareaadministratorului;

• schimbareasediului;

• modificareacapitalului social;

• schimbareaasociaţilor;

• schimbarea (completarea) genurilor de activitate.

Înregistrareamodificărilor operate înactele de constituireşiîn datele înscriseînRegistrul de stat

se efectueazăîncondiţiileprevăzuteîn art.16 al Legii nr.220/2007 privindînregistrarea de stat a
persoanelorjuridiceşi a întreprinzătorilor individuali.

Persoanajuridică este obligatăsădepunădocumentelepentruînregistrareamodificărilor la

organulînregistrării de statîntermen de 30 de zile de la data adoptăriihotărârii de modificare a
actelor de constituiresau a datelorînscriseînRegistrul de stat. Încazulreorganizăriipersoaneijuridice,
termenul de depunere a documentelorpentruînregistrareamodificărilor este de 30 de
ziledupăexpirareatermenului de o lună de la publicareaavizuluiprivindreorganizarea.

Modificările operate înactele de constituireşiîn datele înscriseînRegistrul de

statauputerejuridică de la data înregistrării lor la organulînregistrării de stat.
Înregistrareamodificărilor operate înactele de constituireşiîn datele înscriseînRegistrul de stat se
efectueazăînmodulşiîncondiţiileprevăzutepentruînregistrareapersoaneijuridice.

Înregistrareamodificărilor operate înactele de constituire nu atrageschimbareanumărului de

identificare de stat al întreprinderiisauorganizaţiei.

Pentruînregistrareamodificărilor operate înactele de constituireşiîn datele

înscriseînRegistrul de stat, persoanajuridicădepune la organulînregistrării de
staturmătoareledocumente:

a) cererea de înregistrare a modificărilor, conformmodeluluiaprobat de organulînregistrării de

stat;

62
 b) hotărâreaorganuluicompetent al persoaneijuridiceprivindmodificareaactelor de
constituireşi a datelorînscriseînRegistrul de stat;

c) actuladiţional cu privire la modificareaactelor de constituire;

c) avizulComisieiNaţionale a PieţeiFinanciare – pentruasociaţiile de economiişiîmprumut;

d) documentul ce confirmăachitareataxei de înregistrare a modificărilor.

5. Funcționarea societăților comerciale

Prinfuncţionare, se înţelegemultitudinea de raporturijuridice care

aparîninteriorulsocietăţiicomerciale.

Acesteraporturi se referă, în special, la:

a) drepturileşiobligaţiileasociaţilor (acţionarilor) faţă de societate;

b) modul de funcţionare a organelorsocietăţii, inclusivformarea, organizarea,

activitateafiecăruiorgan, corelaţiadintreele (organulsuprem, administratorul, organul de control
etc.);

c) regimuljuridic al patrimoniulsocietăţii.

5.1. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor

Participarea la constituireasocietăţiicomerciale este impulsionată de interesul pe care doresc
să-1 realizezefondatorii. Prinparticipare,
aceştiadobândescanumitedrepturişiîşiasumăanumiteobligaţiifaţă de societateacomercială.
Aceleaşidrepturişiobligaţii le aupersoanele care, ulteriorconstituirii, dobândesccalitatea de asociat.

Asociaţiisocietăţiicomerciale nu dobândescdrepturişi nu-şiasumăobligaţiiunulfaţă de altul, ci

numaifaţă de societate.

Încazulîn care unuldintreasociaţi nu şi-a onoratobligaţiafaţă de societateacomercială, dreptul

de a cere onorarea o are societatea, iardacă, dinanumite motive, organul ei executiv nu cere
îndeplinireaobligaţiei, acestdrept, înnumelesocietăţii, îlpoateexercitaasociatul.

Drepturileasociaţilorpot fi drepturifundamentale, caracteristicecalităţii de

asociatşidrepturispecificeasociaţilor ce fac parte dinanumite forme de
societatesauîndeplinescanumitefuncţii.

63
 Dreptul la egalitateatratamentului,
constituiepremisatuturorcelorlaltedrepturişiobligaţiialeasociaţilor. Orice clauză, care
arafectaegalitatea de tratament a asociaţilor, este lovită de nulitate.

Dreptulasociatului de a participa la conducereaşiactivitateasocietăţii, constăîn:

a) dreptulacestuia de a participa la şedinţaadunăriiasociaţilor;

b) dreptul de vot la această adunare.

Asociaţiisocietăţiiîn nume
colectivşicomanditaţiidinsocietateaîncomandităaudreptulsăparticipe personal la activitateasocietăţii.
Dacăpentruasociatulsocietăţiiîn nume colectivacestdreptaparenumaiîncazulîn care actul de
constituire nu prevede altfel, apoicomanditatul, prinesenţă, are nu numaidreptul, dar şiobligaţia de
participa personal la activitateasocietăţiiîncomandită. Oricareasociat, indiferent de mărimeapărţii
care-i aparţinedincapitalul social şi de numărul de voturi are dreptulsăparticipe la
lucrărileadunăriiasociaţilorşisă se expună pe margineachestiunilor care se discută. De
regulătoţiasociaţiiaudreptul de votîncadruladunăriiasociaţilor.

Dreptul la informare.Fiecăruiasociat i se acordădreptulsăfacăcunoştinţă cu

informaţiadespreactivitateasocietăţii. Înlegătură cu aceastaeltrebuiesăaibăacces la acteleţinute de
societate. În special, asociatul este îndreptsăfacăcunoştinţă cu acteleconstitutiveşimodificărilefăcute
la el, procesele verbale aleadunării generale, aleconsiliuluişicomisiei de cenzori,
dacăasemeneaorganeexistă. Asociatul are dreptulsăfacăcunoştinţă cu actele contabile
alesocietăţiişisăfacăcopii de pe ele. Însocietăţile pe capitaluri, potrivitactului de constituire, există un
organ de control (comisie de cenzorisau auditor), asociatulpoate cere organului de control
săefectuezecontrolulrespectiv. De asemeneael are dreptulsăiacunoştinţă de
materialelepentruordinea de zi a adunăriiasociaţilor cu un anumittermenînainte de
desfăşurareaşedinţeipentru a aveatimpsă se pregătească.

Dreptul la beneficiu este dreptulasociatului de a obţine o cotă-parte dinbeneficiulrealizat de

societate, prinefectuareaactelorcomerciale. Fiecareasociatavând o parte nominalădincapitalul social,
dreptul lui se extindeînaceeaşiproporţieşiasupraactivelorsocietăţii care depăşesc, dupăvaloare,
capitalul social. Repartizareabeneficiului se face, de regulă, la adunările ordinare anualealeasociaţilor
care se desfăşoarădupăexpirareafiecărui an financiar. Însăactul de constituire, poateprevedeaşi o
repartizareşi mai frecventă.

Dreptul de transmitere, cedareşi donare a părţilor socialepoate fi exercitatîncondiţiilelegii, fără

a atingedrepturilecelorlaltorasociaţi.Participaţiuneacomanditaruluipoate fi înstrăinatăunorterţi,

64
poatetrecesuccesorilorfărăacordulasociaţilor, dacăactul de constituire nu prevede altfel.
Comanditariiaudreptul de preemţiuneîncazulînstrăinăriiparticipaţiunii de către alt comanditar,
regulile date fiindaplicateşi la înstrăinareaparticipaţiuniiînsocietatea cu răspunderelimitată.

Obligaţiileasociaţilorsuntîndatoririle ce le revinacestoraînsocietateacomercialăînlegătură cu
desfășurareactivitățiiîntreprinderii

Principaleleîndatoririaleasociaţilorsunt:

a. Sădepunăşisăcompletezeaportul la care s-auangajat.Principalaobligaţie a

asociatuluisocietăţiicomerciale este transmitereaaportului (participaţiunii), la care se obligăprinactul
de constituire. Asociatulunictrebuiesă verse aportulsăuindiferent de natura acestuia, până la data
înregistrăriisocietăţiicomerciale. Acţionariiauobligaţiasă verse întregulaportîn numerar
datoratpentruacţiunilesubscrise, de asemenea, până la înregistrareasocietăţii,
iaraportulînnaturăpentruacţiunilesubscrise se transmiteîntermen de o lună de la data înregistrării de
stat. Asociatul, care nu a depusaportul social, este răspunzător de daunelepricinuite, putând fi
exclusdinsocietate.

b. Să nu divulgeinformaţiaconfidenţialădespreactivitateasocietăţii. Înconformitate cu
legislaţiaînvigoare, societateacomercială este îndreptsădetermine care informaţieconstituie secret
comercial, obligându-i pe asociaţisă nu divulgeinformaţiaconfidenţialădespreactivitateasocietăţii.
Încălcareaobligaţiei de confidenţialitate duce la dreptulsocietăţii de a pretindedespăgubiri de la
persoanavinovată.

c. Să nu facăconcurenţăsocietăţii.Aceastăobligaţie se întemeiază pe voinţaasociaţilor de a

colabora, de regulă, ceea ce trebuiesăguvernezerelaţiiledintreasociaţişisocietate. Asociatul,
princomportarea sa, trebuiesăelimine orice suspiciune de activitateneloială. Asociatul, care
încalcăaceastăobligaţie, poate fi exclusdinsocietatesau, la alegere,
săfieobligatsăpredeabeneficiulrezultatşisăplăteascădespăgubiri.

d. Săparticipe la suportareapierderilorşisărăspundăpentruobligaţiileasumate de
societate.Aceastăobligaţie se corelează cu dreptul la beneficiu.
Asociaţiitrebuiesărăspundăpentruobligaţiile sociale, înmoddiferit, după forma societăţii.
Însocietateaîn nume colectivşiînsocietateaîncomandită, asociatul (comanditatul)
răspundepentruobligaţiile sociale, nelimitatşi solidar, adică cu întregulpatrimoniu. Însocietatea pe
acţiunişisocietatea cu răspunderelimitată, asociaţiirăspundîn limita aportului lor social (părţi, cote-
părţi, acţiuni).

5.2. Organele de conducere a societății comerciale

65
 Centrulmotorvital al funcţionăriisocietăţiicomerciale este
alcătuitdinorganelesocietăţiicomerciale. Societateacomercială, ca orice persoanăjuridică, are o
voinţă de sine stătătoare care nu se confundă cu voinţaasociaţilor.

Societateaîşimanifestăvoinţaprinorganele sale: adunareagenerală a asociaţilor,

administratoriişicenzorii.

Adunareagenerală este organulîn care asociaţii, respectivacţionarii, îşiexprimăvoinţele lor

individuale ca o voinţăcolectivă, alta decâttotalitateavoinţelorpersoanelorfizice care o compun.

Aceastăvoinţă de o nouăcalitate este voinţasocietăţii ca persoanăjuridicănumităvoinţasocială.

Societateacomercialăîşimanifestăvoinţa sa
înraporturilejuridiceprinreprezentanţiisăiasociaţisauprinpersoanestrăine de societate. Acestdrept se
conferărespectivelorpersoaneprinacteleconstitutivesau, ulterior, prinvoinţaasociaţilorexprimată la
adunareagenerală.

Adunareagenerală a asociaţilor este forma de organizare a

societăţiiconstituitădintotalitateaasociaţilor care participă la
elaborareaşiexprimareadecizieişihotărâriivoinţei sociale înproporţii cu valoareaaportului la capitalul
social.

Adunareagenerală este organulsuprem de conducereşi de decizie a societăţiicomercialeşi este

compusădinmembriiacesteia, fieasociaţi, fieacţionari. Înfuncţie de faptul cine o constituie,
asociaţiisauacţionarii, ea poartădenumirediferită, adicăadunareagenerală a
acţionarilorsauadunareagenerală a asociaţilor.

ÎnRepublica Moldova adunareagenerală, ca organ al societăţii, îndeosebi este

reglementatăpentrusocietatea cu răspunderelimitatăşisocietatea pe acţiuni.

Administrareasocietăţiicomerciale.Administrarea este o formă de executare a atribuţiilor de

posesie, folosinţăşidispoziţieasuprapatrimoniului, precumşiasuprasăvârşiriiactelor de
administrareşigestiuneînvedereaatingeriiobiectuluişiscopului social. Ea este realizată de un
organdistinct de gestiunepermanentă, numitadministratorisauorganexecutiv.

Spredeosebire de adunareagenerală, care apareînraporturile cu terţii ca o

entitateoricareabstractă, apare un pandantreprezentantprin „administratori", care
poartătoatărăspundereaconducerii concrete a societăţii.

Prinadministrareasocietăţiicomercialetrebuieînţeleasăconducereaactivităţiiacesteiapotrivitnor
melor legale, contractuluişistatutuluipropriupentruobţinerearezulnţaţelorurmărite. La

66
administrarecontribuieasociaţii care adoptăhotărârilecele mai importante înadunările generale,
încredinţândrealizareaacestoraşisoluţionareaproblemelorcurenteunuisau mai multoradministratori.

Legislaţia RMnumeşteînmoddiferitadministratorul, de exemplu, director, director general,

manager, încazulorganuluiexecutivunipersonal, saucomitetul de conducere, consiliul de
administraţieîncazulorganuluiexecutivpluripersonal.

Administratoriisuntdesemnaţi, de regulă, prinactul de constituire a societăţiisauprintr-un act

suplimentar (proces-verbal al adunării general decizie). Încadruluneisocietăţicomercialepot fi
desemnaţiunulsau mai mulţiadmnistratori, aceştiadinurmăformând un consiliu de
administraţiesaucomitet de conducere.

Calitatea de administrator o potaveaatâtpersoanelefizice (cetăţenii RM, cetateastrăini,

apatrizi), câtşipersoanelejuridice.

Persoanafizică, pentru a dobândicalitatea de administrator, trebuiesădispună de capacitatea

de exerciţiudeplină. Legea nu obligă ca administratorulsocietăţiisăfieneapăratasociat,
permiţândşipersoanelorterţesăobţinăaceststatut. Excepţie de la regula data este
cazulsocietăţilorîncomandită, în care calitatea de administrator o aunumaiasociacomanditaţi.

Funcţia de administrator nu poate fi dobândită de o persoană care nu poate fi fondator:

funcţionariipublici, procurorii, judecătorii, lucrătoriiorganelorMinisterului de interne, deputaţii,
miniştriietc.

Cenzoriisocietăţiicomerciale.Însocietăţile de persoane care au un numărmic de asociaţişi care

se bazează pe încrederereciprocă, controlul se exercită de aceştia, cu excepţiacelor care aucalitatea
de administratori.

Însocietăţi de capitaluricontrolulgestiuniisocietăţii se exercită de cătrecenzori.

Cenzoriisuntpersoanele investite de cătreadunareageneralăsauprinactulconstitutiv cu
controlulgestiuniisocietăţii.

Cenzoriipot fi desemnaţidinrândurileasociaţilor, precumşidinrândulterţelorpersoane,

obligatoriufiindfaptul ca ei sădispună de calificareanecesară, adicăsăfiespecialiştiîncontabilitate,
finanţesau economie. Ei suntnumiţiînfuncţie pe un termen de la 2 până la 5 ani, cu posibilitatea de a
fi realeşi.

Nu pot fi desemnaţiîncalitate de cenzorimembriiconsiliului,

administratoriişicontabiliisocietăţii. Cenzoriiexercităcontrolulobligatoriu al activităţii economico-
financiare a societăţii.

67
 Controalele date pot fi efectuatedininiţiativa proprie a cenzorilor, la cerereaacţionarilor care
deţincelpuţin 10% dinacţiunile cu drept de votalesocietăţii, la hotărâreaadunării generale.
Cenzoriiaudreptulsăfieinformaţidespreactivitateasocietăţii. Înacestscop, participă la
adunărileadministratorilorfărădrept de
votşiaudreptulsăobţinăinformaţiedespremersulafacerilorcomerciale,
săsupraveghezegestiuneasocietăţii,
săverificedacăregistrelesuntţinuteregulatşidacăevaluareapatrimoniului s-a făcutcorect,
săcontrolezedacăbilanţulşicontul de pierderisuntlegalîntocmite, săconvoaceadunareaasociaţilor,
săparticipecu drept de votconsultativ la şedinţeleorganuluiexecutiv al societăţiişi la
adunareagenerală. Înurmaefectuăriicontrolului, ei întocmesc un raport pe care îlprezintăadunării
generale a societăţii. Atribuţiilecenzorilor le poateexercita o companie de audit.

5.3. Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţilor comerciale

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate

în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele, aparţinând unor persoane
fizice şi juridice determinate.

Capitalul social,modul de formare şi modificare a acestuia. O condiţie a

existenţeişibuneifuncţionări a persoaneijuridice este înzestrareaacesteia cu capital social, care
constituie o expresievalorică a sumelor de bani şi a bunurilordepuse, constituind o expresiebănească
a celortransmise. Chiarşibunuriletransmiseîncapitalul social suntevaluateînmijloacebăneşti la
momentultransmiterii.

Capitalul social determinăvaloareaminimă a activelor pe care trebuiesă le

deţinăsocietateacomercială. Capitalul social al societăţiicomerciale se
formeazădinaporturilefondatorilor, exprimateîn lei. Capitalul social se vărsăintegralîncelmult 6 luni
de la data înregistrăriisocietăţiicomerciale.

Asociatulunicvarsăintegralaportulpână la data înregistrăriisocietăţiicomerciale. Aportul la

capitalul social al societăţiicomerciale este considerat a fi în bani dacăactul de constituire nu prevede
altfel. Prestaţiileînmuncăşiserviciiledepuse la înfiinţareasocietăţiicomercialeşi pe parcursulexistenţei
ei nu potconstituiaport la formareasaumajorareacapitalului social.

La data înregistrăriisocietăţiicomerciale, fiecareasociat este obligatsă verse aportul sub formă

de mijloacebăneştiînmărime de celpuţin 40 procentedinaportulsubscrisdacălegeasaustatutul nu
prevede o proporţie mai mare. Încazulîn care asociatul nu a vărsatîntermenaportul, oricareasociat
are dreptulsă-i cearăînscrisaceasta, stabilindu-i un termensuplimentar de celpuţin o

68
lunăşiavertizându-l că e posibilăexcluderea lui dinsocietate. Dacă nu
varsăaportulîntermenulsuplimentar, asociatulpierdedreptulasuprapărţii sociale
şiasuprafracţiuniivărsate, faptdespre care trebuienotificat.

Înacelaşitimp, asociaţiiaudreptul, să verse aportşiînnatură cu condiţiarespectăriicondiţiilor

stabilite pentruaportulminimîn bani. Aportulînnatură la capitalul social al societăţiicomerciale are ca
obiect orice bunuriaflateîncircuitcivil.

Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietatedacăactul de constituire nu prevede

altfel. Nu se potconstituiaporturi la formareasau la majorareacapitalului social al societăţii de capital
creanţeleşidrepturilenepatrimoniale. Asociaţiiînsocietateaîn nume colectivşiasociaţiicomanditaţi se
potobliga la prestaţiiînmuncăşi la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituieaport la
formareasau la majorareacapitalului social.

Înschimbulacestuiaport, asociaţiiaudreptulsăparticipe, potrivitactului de constituire, la

împărţireabeneficiilorşi a activuluisocietăţii, rămânândtotodatăobligaţisăparticipe la pierderi.

Încazulmajorăriicapitalului social, aportul se varsăîntermenulstabilit de adunareagenerală, dar

nu mai târziu de 60 de zile de la adoptareahotărârii de majorare a capitalului social.
Valoareaaportuluiînnatură la capitalul social al societăţiicomerciale se aprobă de adunareagenerală.
Aportulîncreanţe se considerăvărsatnumaidupă ce societateacomercială a obţinutplatasumei de bani
care face obiectulcreanţei.

Modificareacapitalului social poateavealocprinmajorareasaumicşorareaacestuia.

Majorareacapitalului social poateavealocdoardupăvărsareaintegrală a aportuluisubscrisiniţial.
Majorareacapitalului social de decide de organulcompetent al societăţiicomerciale, de
regulăAdunareaGenerală a Asociaţilor, iarîncazulSocietăţilor pe Acţiunişi de cătreConsiliulSocietăţii.
Micşorareacapitalului social poate fi decisădoar de cătreAdunareaGenerală a Asociaţilor, cu
condiţiacă ca urmare a cesteiprocedurimărimeacapitalului social al societăţii un va scădea sub
minimulstabilit de lege. Majorareasaureducereacapitalului social trebuiesăfieînregistrată la ASP,
iarîncazulreduceriicapitalului social hotărârea va fi comunicatăprinpublicareînMonitorulOficial al
Republicii Moldova.

6. Modificarea și suspendarea activității societăților comerciale

Persoana juridică, la decizia fondatorului, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o

perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional,
precum şi faţă de alţi creditori.

69
 Înregistrareasuspendăriiactivităţii se va efectua cu condiţia:

prezentării de către fondator a certificatelor de la

instituţiilefinanciareprivindînchidereaconvenţională a conturilor;

predăriiştampilelorsprepăstrareoficiuluiteritorial al ASP;

expirăriitermenului de înaintare a creanţelor de către creditori.

Pentruînregistrareasuspendării (reluării) activităţii la oficiulteritorial al ASP se

prezintăurmătoareleacte:

a) cererea de înregistrare a suspendăriisau a reluăriiactivităţii, conformmodeluluiaprobat de

organulînregistrării de stat;

b) hotărâreaorganuluicompetent al persoaneijuridiceprivindsuspendareasaureluareaactivităţii;

c) avizulComisieiNaţionale a PieţeiFinanciare – pentruparticipanţiiprofesionişti la

piaţafinanciarănebancară;

d) declaraţia pe propria răspunderecăpersoanajuridică nu are creditori. Odată cu înscrierea,

înRegistrul de stat, a menţiuniiprivindsuspendarea/reluareaactivităţii de întreprinzător, pe
documentele de constituireşicertificatul de înregistrarealeîntreprinderii se menţioneazăcăactivitatea
este suspendată.

Pe întreagaperioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de

prezentareadărilor de seamăfinanciareşi fiscale, precumşi de platataxelorşiimpozitelor, cu
excepţiaimpozitului pe bunurileimobiliare (dacăexistăastfel de bunuri), care se achităşipentru care se
prezintă dare de seamă.

Înacestcaz, plăţile se achitădinmijloaceleîntreprinderiiimediatdupăexpirareatermenului de

suspendare.

Fondatorul/adunareageneralăpoateoricândanuladecizia de suspendare a activităţii,

solicitândorganuluiînregistrării de statsăintroducăînRegistrul de
statmenţiuneaprivindreluareaactivităţiiîntreprinderii.

Pe perioadasuspendăriiactivităţiiîntreprinderii, este interzisădesfăşurareaoricăroractivităţi de

întreprinzător. Reluareaactivităţiiînainte de termen se înregistreazădacăpersoanajuridică a
publicatînMonitorulOficial al Republicii Moldova avizul de reluare a activităţii.

70
 Dupăexpirareatermenului de suspendareînregistrat pe o perioadă mai mică de 3 ani,
persoanajuridică se considerăcăşi-a reluatactivitatea. Dupăexpirareatermenului de
suspendareînregistrat pe o perioadă de 3 ani, persoanajuridică se considerăcăși-a
încetatactivitateadacă, încelpuțin 7 zilelucrătoarepînă la data expirăriitermenului de suspendare a
activităţii, nu a depuscerere de reluare a activității.

71