Sunteți pe pagina 1din 2

Cosmologie 

(din grecescul κόσμος (kosmos), „lume, univers” și λόγος (logos) „cuvânt, studiu”)


ar putea fi considerată studiul Universului în ansamblu.

Observările structurilor pe scară largă a Universului, o ramură cunoscută sub numele de


cosmologie fizică, au oferit o înțelegere profundă a formării și evoluției cosmosului.
Fundamental pentru cosmologia modernă este teoria acceptată Big Bang, în care Universul
nostru a început la un moment dat și apoi s-a extins pe parcursul a 13,8 miliarde de ani [76] la
starea actuală.[77] Conceptul de Big Bang poate fi urmărit din descoperirea radiației cosmice de
fond în 1965.[77]

Pe parcursul acestei expansiuni, Universul a trecut prin mai multe etape evolutive. În primele
momente, se teoretizează că Universul a cunoscut o inflație cosmică foarte rapidă, care a
omogenizat condițiile de pornire. După aceea, nucleosinteza a produs abundența elementară a
Universului timpuriu.

Când primii atomi neutri s-au format dintr-o mare de ioni primordiali, spațiul a devenit
transparent radiațiilor, eliberând energia privită astăzi drept radiația de fond cu microunde.
Universul în expansiune a suferit apoi o epocă întunecată din cauza lipsei surselor de energie
stelare.

O structură ierarhică a materiei a început să se formeze din variații minuscule în densitatea de


masă a spațiului. Materia acumulată în cele mai dense regiuni a format cele mai vechi stele.
Aceste stele masive au declanșat procesul de reionizare și se crede că au creat multe dintre
elementele grele din Universul timpuriu, care, prin descompunerea nucleară, creează elemente
mai ușoare, permițând ciclul nucleosintezei să continue mai mult.

Agregările gravitaționale sunt grupate în filamente, lăsând vid în goluri. Treptat, organizațiile de
gaze și praf s-au contopit pentru a forma primele galaxii primitive. De-a lungul timpului, acestea
au adus mai multă materie și au fost adesea organizate în grupuri și roiuri de galaxii, apoi în
super-roiuri la scară mai mare.

Diverse domenii ale fizicii sunt cruciale pentru studierea universului. Studiile interdisciplinare
implica domeniile mecanicii cuantice, fizica particulelor, fizica plasmei, fizica materiei
condensate, mecanica statistică, optica și fizica nucleară.

Fundamental pentru structura Universului este existența materiei întunecate și a energiei


întunecate. Acestea sunt acum considerate a fi componentele sale dominante, formând 96% din
masa Universului. Din acest motiv, se depune mult efort în încercarea de a înțelege fizica acestor
componente