Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor


Specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune

Normalizarea contabilităţii
întreprinderii

Curs IV

Titulari:
Conf.univ.dr. Roxana Dicu
Asoc.dr. George Aevoae
OMFP nr. 1802/2014 – Aria de aplicabilitate şi moneda de raportare

• Formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale;

• Principiile contabile;

• Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din SFA;

• Regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare şi publicare a SFA;

• Unele reguli privind contabilitatea de gestiune;

• Planul General de conturi.


Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Operaţiunile în valută se ţin atât în lei, cât şi în valută.
În România, structura şi dimensiunea situaţiilor financiare anuale diferă în funcţie de
unele caracteristici ale entităţilor raportoare precum: entităţi cotate/necotate, contabilitate
individuală sau consolidată, entităţi reglementate de organisme specifice precum BNR sau ASF.
Astfel, putem identifica cel puţin două categorii de întreprinderi ce elaborează şi publică situaţii
financiare anuale: categoria întreprinderilor cotate şi categoria celorlate întreprinderi.
În cazul întreprinderilor cotate, acestea întocmesc şi publică situaţii financiare anuale
conform IFRS, în condiţiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin OMFP nr. 2844/2016. Formatul situaţiilor
financiare anuale publicate de aceste entităţi pentru exerciţiul financiar încheiat la 31.12.2018
este publicat în OMFP nr. 3781/2019. Celelalte întreprinderi, care nu sunt obligate de către
legiuitor să aplice IFRS, sunt clasificate conform OMFP nr. 1802 / 2014 în trei categorii în
funcţie de dimensiunile acestora. Astfel, fiecărei structuri rezultate din clasificarea anterioară,
îi corespunde obligaţia de a întocmi şi publica un set specific de situaţii financiare anuale.
Tabelul nr. 1 – Criterii de clasificare a entităţilor

Categorii de
Nr.
entităţi conform Criterii de mărime conform OMFP 1802/2014 modificat prin OMFP 773/2015
Crt.
OMFP 1802/2014
Nu depăşesc limitele a cel puţim două din următoarele trei criterii:
Total activ : 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro)
1 Microentităţi
Cifră de afaceri netă : 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro)
Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar : 10
Nu se încadrează în categoria micoentităţilor şi nu depăşesc limitele a cel puţin
două din următoarele trei criterii:
2 Entităţi mici
Total activ : 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro)
Cifră de afaceri netă : 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro)

2
Categorii de
Nr.
entităţi conform Criterii de mărime conform OMFP 1802/2014 modificat prin OMFP 773/2015
Crt.
OMFP 1802/2014
Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar : 50
Nu se încadrează în categoria entităţilor mici şi depăşesc limitele a cel puţin două
din următoarele trei criterii timp de două exerciţii financiare consecutive:
Entităţi mijlocii şi
3 Total activ : 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro)
mari
Cifră de afaceri netă : 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro)
Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar : 50
Sursa: Prelucrare proprie pe baza OMFP nr. 10/2019

Pornind de la tabelul nr. 1, entităţile care se înscriu în criteriile de mărime specifice


microentităţilor sunt obligate să întocmească bilanţ prescurtat şi cont de profit şi pierdere
prescurtat. Aceste întreprinderi nu au obligaţia să întocmească note explicative, însă trebuie să
prezinte unele informaţii despre politicile contabile aplicate, angajamenele financiare asumate
precum şi despre unele relaţii de natură financiară sau comercială ale entităţii cu membrii
conducerii. În acest sens, OMFP nr. 1802 / 2014, punctul 576 alin. (2) prevede obligativitatea
acestor înreprinderi de a prezenta o parte a informaţiilor specifice notelor explicative precum:
politicile contabile adoptate, inclusiv prezentarea bazelor de evaluare aplicate diferitelor
elemente; conformitatea politicilor contabile utilizate cu principiile prevăzute în reglementări,
precum şi modificările semnificative ale politicilor contabile; valoarea angajamentelor
financiare, garanţiilor sau altor datorii, inclusiv angajamentele cu privire la pensii, ce nu sunt
consemnate în bilanţ, indicând natura şi forma acestora; informaţii referitoare la entităţile
afiliate sau asociate; avansurile şi creditele acordate organelor de conducere, administraţie sau
supraveghere, cu indicarea dobânzilor practicate, principalelor condiţii, a sumelor la care s-a
renunţat în favoarea acestora, precum şi a garanţiilor asumate în numele acestora. De asemenea,
aceeaşi reglementare prevede obligativitatea microentităţilor de a întocmi un raport al
administratorilor care să cuprindă informaţii despre: dezvoltarea viitoare a entităţii, activităţile
de cercetare-dezvoltare pe care le derulează, informaţii despre achiziţia propriilor acţiuni,
instrumentele financiare utilizate, precum şi informaţii referitoare la sucursalele proprii. 1
Întreprinderile care, conform criteriilor de mărime, se încadrează în categoria entităţilor
mici, au obligaţia de a întocmi bilanţ prescurtat, cont de profit şi pierdere şi note explicative la
situaţiile financiare anuale. Opţional, acestea pot întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie şi
situaţia modificărilor capitalurilor proprii.

1
***, OMFP Nr. 1802/29.12.2014, pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale şi situațiile financiare anuale consolidate cu completările și modificările ulterioare, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014, pct. 576, alin (1).

3
În cazul întreprinderilor care îndeplinesc criteriile de mărime specifice entităţilor
mijlocii şi mari, precum şi în cazul entităţilor de interes public, există obligaţia ca acestea să
întocmească: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii,
situaţia fluxurilor de trezorerie şi note explicative la situaţiile financiare anuale.
Entităţile nou înfiinţate pot opta pentru întocmirea oricăruia dintre seturile de situaţii
financiare anuale prezentate anterior pentru primul exerciţiu financiar, urmând ca din următorul
exerciţiu financiar să întocmească situaţii financiare în concordanţă cu criteriile de mărime
înregistrate de aceastea.
Entităţile raportoare au obligaţia de a verifica la data bilanţului categoria în care,
conform criteriilor de mărime se încadrează. Doar în cazul în care, pentru două exerciţii
financiare consecutive, entitatea depăşeşte sau încetează să mai depăşească criteriile de mărime
specifice categoriei în care se încadrează, aceasta poate întocmi situaţii financiare anuale
conform grupei ale cărei criterii le îndeplineşte. 2

OMFP nr. 1802/2014 – Dispoziţii generale privind SFA

• În conformitate cu reglementările contabile în vigoare în România (OMFP nr.


1802/2014) şi cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, situaţiile financiare anuale
au ca şi obiectiv furnizarea de informaţii cu privire la poziţia financiară, performanţa şi
fluxurile de trezorerie a unei entităţi, necesare pentru o gamă largă de utilizatori în
vederea luării deciziilor economice. Cu alte cuvinte, prin intermediul acestor situaţii
financiare se pot prezenta rezultatele gestiunii resurselor încredinţate conducerii unităţilor
economice.
În bilanţ, elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv
natură şi exigibilitate.

Scopul raportării – OMFP nr. 1802/2014

• Situaţiile financiare furnizează informaţii cu privire la:

- active, datorii, capitalul propriu (poziţia financiară);

- venituri şi cheltuieli, respectiv pierderile şi câştigurile (performanţa

2
***, OMFP Nr. 1802/29.12.2014, pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale şi situațiile financiare anuale consolidate cu completările și modificările ulterioare, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014, pct. 12, alin (2).

4
financiară);

- contribuţiile acţionarilor în calitatea lor de proprietari şi distribuirile către aceştia;

- fluxurile de trezorerie ale unei entităţi.

• Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de:

- resursele economice pe care entitatea le controlează;

- structura sa financiară;

- lichiditate si solvabilitate;

- capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară


activitatea.
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, în Cadrul General Conceptual,
consideră poziţia financiară ca fiind relaţia dintre dintre activele, datoriile şi capitalurile
proprii ale unei entităţi, abordare preluată şi în reglementările contabile naţionale. Bilanţul,
privit ca materializare a poziţiei financiare, cuprinde totalitatea elementelor de activ grupate
după natura şi lichiditatea acestora, precum şi totalitatea elementelor de datorii şi capitaluri
proprii structurate în funcţie de natură, provenienţă şi exigibilitate. Din această perspectivă,
Cadrul General Conceptual de raportare financiară, dar şi OMFP nr. 1802/2014, definesc
activele ca fiind resurse controlate de entitate ca urmare a unor evenimente petrecute în trecut
şi de la care se aşteaptă că vor genera beneficii economice în perioada viitoare. Datoriile
reprezintă obligaţii actuale ale entităţii, provenite din evenimente trecute, prin a căror decontare
se preconizează ieşiri ale unor resurse ce încorporează beneficii economice ale entităţii. În
privinţa capitalurilor proprii, acestea sunt definite ca fiind un interes rezidual în activele
entităţii după ce au fost deduse toate datoriile sale. Reglementările contabile în vigoare prevăd
de asemenea necesitatea prezentării activelor circulante şi a celor imobilizate, precum şi a
datoriilor curente şi a celor pe termen lung în clasificări distincte ale bilanţului.
Performanţa este văzută din dublă perspectivă:

- Contabilitatea de angajamente – ilustrează efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente


asupra resurselor şi pretenţiilor entităţii în perioada în care se produc, chiar daca
încasările şi plăţile aferente se efectuează în altă perioadă.

5
- Contabilitatea de casă (de trezorerie) – oferă informaţii cu privire la fluxurile de
trezorerie ale entităţii, ajutând utilizatorii în evaluarea capacităţii acesteia de a genera
viitoare intrări nete de numerar.
Utilizatorii primari ai raportării financiare de interes general sunt:

- Investitorii prezenţi şi potenţiali – cumpărarea,vânzarea sau păstrarea intrumentelor


de capital propriu;

- Creditorii – oferirea de împrumuturi sau alte forme de creditare/încheierea de


contracte în acest sens.
Caracteristicile calitative ale informaţiei oferite de situaţiile financiare anuale sunt
definite ca fiind principalele atribute care conferă utilitate respectivei informaţii. Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară propun o ierarhizare a caracteristicilor calitative ale
informaţiei în caracteristici calitative fundamentale şi caracteristici calitative suplimentare
(amplificatoare). Astfel, pentru ca o informaţie financiară să fie utilă, ea trebuie să fie
relevantă şi să prezinte de o manieră fidelă ceea ce îşi propune să prezinte. O informaţie ce este
relevantă şi reflectă o imagine fidelă poate fi mult mai folositoare dacă aceasta este
comparabilă, oportună, inteligibilă şi verificabilă (caracteristici calitative suplimentare).
Caracteristicile calitative suplimentare nu au capacitatea de a transforma o informaţie irelevantă
în informaţie relevantă, precum nici o informaţie ce nu reflectă imaginea fidelă nu poate deveni
conformă doar prin simplul fapt al îndeplinirii caracteristicilor calitative suplimentare ale
informaţiei.
Înglobarea informaţiei în situaţiile financiare anuale poate fi caracterizată mai degrabă
drept un proces. Caracteristicile calitative fundamentale ale infomaţiei sunt aplicate în procesul
amintit anterior în trei etape:
• într-o primă etapă, se identifică fenomenul economic ce prezintă un potenţial
informaţional ridicat pentru utilizatorii situaţiilor financiare anuale;
• în etapa următoare, urmează să fie surprinsă cea mai relevantă informaţie ce
caracterizează respectivul fenomen şi dacă acea informaţie ar putea fi prezentată într-o manieră
exactă;
• în ultima etapă, se verifică dacă respectiva informaţie identificată anterior este
disponibilă şi există posibilitatea de a fi reprezentată exact.
În categoria caracteristicilor calitative fundamentale ale informaţiei se încadrează
relevanţa şi reprezentarea exactă sau fidelă. Literatura de specialitate consideră informaţiile

6
ca fiind relevante dacă acestea au capacitatea de a influenţa deciziile utilizatorilor. Este
îndeplinită condiţia relevanţei informaţiilor dacă acestea prezintă valoare predictivă, valoare
de confirmare sau, eventual, ambele valori.
Astfel, după cum sugerează şi denumirea, valoarea predictivă reprezintă o caracteristică
a informaţiei ce ajută la previzionarea în mod credibil a unor indicatori de către utilizatori în
baza respectivei informaţii. Acest fapt nu presupune că informaţiile financiare sunt ele însele
predicţii, acestea referindu-se în continuare la trecut, ci utilizatorii au capacitatea ca, pornind
de la aceste informaţii, să formuleze propriile predicţii, a căror exactitate va depinde doar de
propria experienţă.
În ceea ce priveşte valoarea de confirmare, aceasta este strâns legată de valoarea
predictivă. Ca urmare, informaţiile cuprinse în situaţiile financiare anuale pot reprezenta baza
elaborării unor previziuni şi în acelaşi timp pot reprezenta un termen de comparaţie pentru
previziuni realizate anterior care se referă la perioada curentă.
Relevanţa trebuie tratată doar prin prisma pragului de semnificaţie în prezentarea
informaţiilor financiare. Astfel, informaţiile sunt semnificative dacă prezentarea lor eronată ori
absenţa acestora din situaţiile financiare anuale ar conduce la modificarea deciziilor
utilizatorilor. Pragul de semnificaţie reprezintă o componentă a relevanţei informaţiilor ce ţine
cont de mărimea şi/sau natura elementelor la care se referă respectiva informaţie raportată de
întreprindere, fiind dependent de specificul fiecărei entităţi în parte. Drept urmare, nu este
necesar ca informaţiile nesemnificative să fie tratate separat, acestea putând fi menţionate în
combinaţie cu alte elemente similare. IFRS nu face trimitere explicită la o valoare fixă a
pragului de semnificaţie pentru entităţile raportoare, lăsând la latitudinea fiecăreia stabilirea
unui anumit prag.
Situaţiile financiare descriu fenomene economice (resurse economice, pretenţii asupra
resurselor etc.) în cuvinte şi mai ales valori. Doctrina consideră că situaţiile financiare anuale
conţin o reprezentare exactă (fidelă) a fenomenelor economice doar dacă respectiva descriere
este completă, neutră şi fără erori. Cerinţa descrierii complete este îndeplinită dacă în raportările
financiare sunt incluse toate informaţiile necesare unui utilizator pentru a înţelege respectivul
fenomen, fiind vorba uneori chiar şi de explicaţii suplimentare. Neutralitatea se referă la
obligativitatea prezentării obiective a informaţiilor în raportările financiare, fără accentuări,
denaturări sau manipulări de natură să influenţeze percepţia utilizatorilor în legătură cu
respectiva informaţie. În cazul reprezentării fără erori, condiţia este îndeplinită dacă nu există
omisiuni sau erori în descrierea fenomenelor economice, iar procedurile utilizate pentru
obţinerea informaţiilor din situaţiile financiare anuale sunt de asemenea lipsite de erori.

7
În cadrul OMFP nr. 1802/2014, este prezentat acelaşi set de caracteristici calitative, în
acest mod fiind posibilă obţinerea unor informaţii mult mai utile.3
Diferitele categorii de utilizatori adesea compară situaţiile financiare ale unei
întreprinderi în decursul unei perioade de timp pentru a identifica posibile trenduri în evoluţia
poziţiei financiare şi a performanţei întreprinderii (comparaţii în timp). De asemenea, aceştia
pot efectua şi comparaţii cu privire la indicatorii aferenţi mai multor entităţi. Astfel,
comparabilitatea poate fi definită ca fiind una dintre caracteristicile suplimentare ale
informaţiei ce permite utilizatorilor să identifice şi să asimileze similitudinile şi diferenţele
dintre diferite elemente.
Informaţiile sunt comparabile, de la o perioadă la alta sau între diferite entităţi, dacă
metodele şi procedeele contabile sunt aplicate în mod consecvent. Relaţia dintre consecvenţă
şi comparabilitate este una de natură “mijloc-scop”. Astfel, consecvenţa nu reprezintă un scop
prin ea însăşi. Pentru a produce informaţii comparabile, metodele şi politicile contabile trebuie
aplicate în mod consecvent.
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară menţionează că prin comparabilitate
nu trebuie să se înţeleagă neapărat uniformitate. Pentru ca respectivele informaţii să fie
comparabile, aspectele de aceeaşi natură trebuie prezentate în mod similar, respectiv aspectele
diferite trebuie prezentate în mod diferit. Totodată, comparabilitatea nu trebuie să constituie un
impediment în calea elaborării unor noi standarde îmbunătăţite. De asemenea, comparabilitatea
nu obligă entitatea la utilizarea aceloraşi politici şi practici contabile, atunci când există
alternative de producere a unor informaţii mai relevante sau mai fidele realităţii.
Un factor ce influenţează în mod negativ comparabilitatea informaţiilor constă în
posibilitatea prezentării aceluiaşi fenomen prin metode alternative.
Verificabilitatea asigură utilizatorii situaţiile financiare anuale că informaţia din
cuprinsul acestor documente reflectă exact fenomenele economice pe care îşi propun să le
reflecte. Cadrul General Conceptual consideră verificabilitatea drept acea caracteristică prin
care diferiţi observatori independenţi, dar în cunoştinţă de cauză, vor ajunge la un consens (nu
neapărat acord total), cu privire la faptul că o descriere este reprezentarea exactă a unui
fenomen. 4Se consideră că verificarea poate fi de două tipuri: directă sau indirectă. Astfel, prin

3
***, OMFP Nr. 1802/29.12.2014, pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale şi situațiile financiare anuale consolidate cu completările și modificările ulterioare, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014, pct. 29.
4
*** Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), Standardele Internaționale de Raportare
Financiară, Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2015, Partea A Cadrul general conceptual și dispoziții, editura
CECCAR, București, 2015, p. A30;

8
verificarea directă se înţelege observarea directă a unor valori sau a unor reprezentări prin
procedee precum: numărare (în cazul banilor) sau cântărire (stocuri). Prin verificare indirectă,
se înţelege verificarea intrărilor unui model, formulă sau o altă tehnică, ca mai apoi să se
procedeze la recalcularea rezultatelor folosind aceeaşi metodologie.
În unele cazuri nu există posibilitatea ca anumite explicaţii şi informaţii previzionale să
fie verificate decât într-o perioadă viitoare. În aceste cazuri, utilizatorii trebuie informaţi cu
privire la ipotezele fundamentale şi aserţiunile pe care se bazează respectivele informaţii
previzionale, pentru a decide dacă vor utiliza sau nu aceste informaţii.
Oportunitatea semnifică necesitatea ca o informaţie să fie disponibilă pentru utilizatori
într-un termen cât mai scurt, astfel încât respectiva informaţie să fie cât mai relevantă pentru
nevoile acestora. În principiu, cu cât informaţiile sunt mai vechi, acestea devin mai puţin utile.
Prin excepţie, unele informaţii râmân oportune pentru lungi perioade de timp, deoarece unii
utilizatori pot avea nevoie să aprecieze tendinţe pe baza respectivelor informaţii.
În ceea ce priveşte reglementările naţionale, termenele maxime pentru depunerea
situaţiilor financiare anuale calculate de la închiderea exerciţiului financiar sunt de:
• 150 de zile pentru situaţiile financiare individuale ale societăţilor comerciale,
regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale, institutelor naţionale de cercetare-
dezvoltare şi ale subunităţilor ce nu au personalitate juridică din România care aparţin unor
pesoane juridice al căror sediu este în străinătate;
• 120 de zile pentru situaţiile financiare anuale ale celorlalte persoane juridice;
• 8 luni pentru entităţile ce întocmesc situaţii financiare consolidate.

OMFP nr. 1802/2014 – Dispoziţii generale privind elementele SFA

• Activele – resurse controlate de întreprindere ca urmare a unor evenimente


trecute şi de la care se aşteaptă obţinerea de beneficii economice viitoare.
Un activ este recunoscut şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea
beneficiilor economice viitoare, iar costul/valoarea poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
Beneficiile economice viitoare constau în potenţialul de contribuire directă sau indirectă la
fluxul de trezorerie şi alte echivalentele de numerar şi pot intra în entitate în mai multe moduri.
De exemplu, un activ poate fi:

• utilizat de către entitate pentru prestarea serviciilor sau producţia bunurilor


destinate vânzării, fie separat, fie împreună cu alte active;
Exemple: 601 = 301 (consum de materii prime); 6021 = 3021 (consum de materiale auxiliare);

9
6811 = 281x (amortizare imobilizări) etc.

• schimbat pentru alte active – schimbul de active este prevăzut în OMFP nr.
1802/2014 ca o excepție a principiului necompensării. Astfel, sunt prevăzute schimbul de active
și prestarea reciprocă de servicii;
a. Schimb de active imobilizate: O societate A schimbă un echipament, evaluat la
valoare netă contabilă de 80.000 lei, pentru un preț de 85.000 lei, cu un echipament al societății
B, care îl oferă la preț de 83.000 lei.
Sid2133 = 100.000
Sic2813 = 20.000
Ce calculăm?
Câștigul sau pierderea din tranzacție. Aceasta este reprezentată de diferența dintre
prețul lui A (7583) și VNC al activului (6583).
Diferența de plată/încasare. Luăm în calcul diferența dintre 461.B – 404.B.
Din rațiuni de exemplificare, excludem taxa pe valoarea adăugată.
461.B = 7583 85.000
2813.A = 2133.A 20.000
6583 = 2133.A 80.000
2133.B = 404.B 83.000
404.B = 461.B 83.000
În situațiile financiare raportăm:

- bilanț
Active imbilizare corporale: Sfd2133 = 83.000
Creanțe: Sfd461 = 2.000

- contul de profit și pierdere


Câșting: Venituri din exploatare (758) = 5.000
b. Schimb de stocuri: O entitate A schimbă mărfuri, evaluate la 10.000 lei, cost de
achiziție, și preț de 12.000 lei, cu o societate B, pentru care prețul este 14.000 lei.
4111.B = 707 12.000
607 = 371.A 10.000
371.B = 401.B 14.000
401.B = 4111.B 12.000
Ce raportăm în situațiile financiare anuale:

10
- bilanț
Stocuri: Sfd371 = 14.000
Datorii pe termen scurt: Sfc401 = 2.000

- contul de profit și pierdere


Cifra de afaceri netă: 2.000 lei

• utilizat pentru decontarea datoriilor;


Exemple: 401 = 5121; 421 = 5311

• distribuit proprietarilor entităţii: 457 = 5121.


Deşi multe active au formă fizică, aceasta nu este definitoriepentru existenţa acestora.

• Datoriile – obligaţii prezente rezultate din evenimente trecute şi pentru


decontarea cărora se aşteaptă o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice viitoare.
O datorie este recunoscută şi prezentată în bilanţ atunci când este probabilă ieşirea de
beneficii economice viitoare din entitate, iar valoarea la care se realizează decontarea poate
fi evaluată în mod credibil.

• Obligaţia actuală a entităţii reprezintă caracteristica esenţială aunei datorii, iar


decontarea acesteia presupune renunţarea entităţii la anumite resurse. Acest lucru se poate face
sub forma:

- plăţii în numerar: 421 = 5311;

- transferului altor active: 2691 = 303;

- prestării de servicii: 419 = 4111, unde 4111 este rezultat din prestări de servicii;

- înlocuirii obligaţiei cu altă obligaţie: 401 = 403;

- conversiei obligaţiei în capitalul propriu: 161 = 1012;

- renunţării de către creditor la drepturile sale: 401 = 7588.

• Capitalurile proprii – interesul rezidual al acţionarilor/asociaţilor în activele


unei întreprinderi după deducerea datoriilor acesteia. Ele cuprind participaţiile investitorilor, la
care se adaugă rezultatul cumulat, net al tuturor tranzacţiilor şi evenimentelor anterioare.

11