Sunteți pe pagina 1din 4

INDICATORI STATISTICI

 O serie de date este alcătuită dintr-un şir de valori: x1, x2, … , xn.
 Principalii indicatori ce caracterizează un şir de date sunt:
 Indicatori de tendinţă centrală
 Quantilele
 Indicatori ai dispersiei
 Indicatori ai formei unei distributii

 INDICATORI DE TENDINŢĂ CENTRALĂ

MEDIA ARITMETICA
Punctul de echilibru al valorilor unei distributii.
N n
∑ xi
µ = i =1
N − ∑xi
x = i =1
pentru o populatie
n
pentru un esantion
statistica de volum N statistic de volum n

MEDIANA
Punctul central al unei distributii, valoarea care separa ansamblul datelor unei serii
ordonate in doua parti egale, 50% din observatii se gasesc sub aceasta valoare si 50%
se afla peste aceasta valoare.
Presupune depistarea directa a valorii centrale.

U Me = x n +1 xn / 2 + x( n / 2 ) +1
2 U Me
=
2
pentru o serie simpla cu pentru o serie simpla cu
numar impar de termeni numar par de termeni

MODUL
Valoarea cea mai frecventa intr-o distrbutie.

 Media
 reprezentativa pentru distributii eterogene
 influentata de valorile extreme ale variabilei observate
 Mediana
 nu este influentata de valorile extreme ale variabilei observate
 nu tine seama de ansamblul datelor
 Modul
 nu este influentat de valorile extreme ale variabilei observate
 ideal pentru populatiile eterogene

1
 depinde de alegerea intervalului dominant
Media, pe baza celor mai mici patrate, minimizeaza suma patratelor abaterilor intre
valorile observate si parametrii tendintei centrale. Suma este intotdeauna inferioara sau
egala cu suma patratelor abaterilor intre valorile observate si mediana sau mod:
n n 2 2 n 2 n 2
 −
  −

∑  xi − x  ≤ ∑ ( xi − Me) ∑  xi − x  ≤ ∑ ( xi − Mo )
i =1   i =1 i =1   i =1

 QUANTILELE
 Impart o distributie intr-un numar de parti egale
 Folosite la interpretarea dispersiei
 Mod de calcul ca al medianei

QUARTILELE – sunt in numar de 3 si impart datele in 4 parti egale


DECILELE – sunt in numar de 9 si impart datele in 10 parti egale
CENTILELE – sunt in numar de 99 si impart datele in 100 parti egale
Me = Q2 = D5 = C50

 INDICATORI AI DISPERSIEI
 dispersia – fenomenul de imprastiere a valorilor individuale xi ale unei
variabile X, fata de nivelul lor mediu
 Amplitudinea variatiei (Ax)
 diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă Ax = Amax – Amin

 Amplitudinea relativă (A%)


 raportul dintre amplitudinea absolută şi media aritmetică a seriei de date

 Dispersia (varianţa)
 Media patratelor abaterilor valorilor individuale de la media lor aritmetica
N

∑( x − µ) 2 n 2
 −

σ2 = i =1
i
∑  xi − x 
N s 2 = i =1  
n
pentru o populatie pentru un esantion
statistica de volum N statistic de volum n

n 2
 −

∑ 
i =1 
xi − x 

estimarea variantei unei
s' =
2
populatii pe baza datelor
n −1 unui esantion presupune
divizarea prin n-1

2
 Abaterea medie patratica sau deviaţia standard
 masoara dispersia din jurul mediei
σ = σ2 s = s2

 Coeficientul de variaţie
 se calculează ca un raport procentual între abaterea standard şi valoarea
medie a şirului de valori
s
CV = −
⋅100
x
 valoarea CV nu are unitate de măsură, se exprimă procentual
 este folosit la compararea a două sau mai multe serii de date, indiferent
de ordinul de mărime al variabilelor (variantelor) şi de unităţile de măsură
folosite
 CV<10% indică o dispersie mică (o împrăştiere), adică seria este
omogenă
 10%<CV<30% indică dispersie mijlocie
 CV>30% indică dispersie mare

 INDICATORI AI FORMEI UNEI DISPERSII

 Coeficientul de asimetrie
 exprima gradul de dezechilibru al unei distributii

µ32
β1 =
µ 23

μ3 momentul centrat de ordinul 3


μ2 momentul centrat de ordinul 2

 -1<β1<0 → distributie asimetrica stanga


 0< β1<1 → distributie asimetrica dreapta
 β1=1 → distributie simetrica
 β1>1 → distributia nu este normala

 Coeficientul de boltire sau aplatizare


 masura a raspandirii fiecarei observatii in jurul unei valori centrale

3
µ4
γ2 = −3
µ 22

 γ=0 → distributie mezocurtica


 γ>0 → distributie leptocurtica (curba frecventelor este mai boltita decat
una normala)
 γ<0 → distributie platicurtica (curba frecventelor este mai aplatizata decat
una normala)

utilizat pentru compararea mediei unei


TESTUL STUDENT caracteristici (cantitative) la două
populaţii

 Etape
 două eşantioane de lucru: un grup de test extras din prima populaţie şi un
grup martor, extras din a doua populaţie; se culeg şi se înregistrează
datele studiului

 se formulează două ipoteze:


 Ipoteza nulă (H0) afirmă: „media μ1 a caracteristicii în populaţia
din care face parte grupul de test este egală cu media μ2 a
caracteristicii în populaţia din care face parte grupul martor (μ1=
μ2) ”
 Ipoteza alternativă (H1) afirmă: „media μ1 a caracteristicii în
populaţia din care face parte grupul de test este diferită de media
μ2 a caracteristicii în populaţia din care face parte grupul martor
(μ1≠μ2 )”

 se calculează: valoarea statistică a testului Student,numărul de grade de


libertate a testului Student, valoarea probabilităţii p (de a obţine
întâmplător o valoare statistică ≥ tcalculat, în condiţiile în care ipoteza
nulă H0 este adevărată)

 stabilirea concluziei testului Student


 p ≤ 0.05 se repinge ipoteza nulă H0 şi se acceptă ipoteza
alternativă H1→ există o diferenţă semnificativă între mediile
caracteristicii în cele două populaţii
 p > 0.05 se acceptă ipoteza nulă H0 → nu există o diferenţă
semnificativă între mediile caracteristicii în cele două populaţii.