În industria de petrol şi gaze, sondele dirijate se foreaza de obicei cu instalatii obişnuite: ele sunt iniţiate

vertical şi, apoi, de la o anumită adâncime, sunt dirijate pe traseul dorit. S-au construit şi instalaţii capabile să
foreze înclinat chiar de la suprafaţă, dar ele au o răspandire redusă, la exploatarea unor zăcăminte de mică
adâncime
Pentru prospecţiuni şi explorări geologice, există instalaţii (numite sondeze) care pot fora înclinat de la
gura sondei. Din galerii miniere se foreaza în toate direcţiile, inclusiv orizontal sau ascensional. Asemenea
instalaţii se folosesc şi la exploatarea petrolului prin metode miniere.
Există, de asemenea, instalaţii specializate care se utilizează în diverse alte domenii, nepetroliere: la
montarea conductelor prin subtraversare, la consolidarea sau impermeabilizarea terenurilor etc.
Pentru a schimba direcţia unei sonde sunt necesare : o anumita alcătuire a garniturii de foraj, mai exact
a ansamblului de fund, unele scule specifice, mijloace pentru controlul poziţiei acestor scule, instrumente de
măsurare a parametrilor spaţiali ai sondei şi o tehnologie adecvată. şi pentru mentinerea direcţiei unei găuri de
sondă - înclinată, orizontala sau chiar verticală - este nevoie de o anumită componentă a ansamblului de talpă şi
de o tehnologie corespunzatoare.
S-au inventat şi s-au perfecţionat în ultima sută de ani numeroase metode de dirijare a sondelor. Ele pot
fi clasificate după diverse criterii.
După metoda de foraj, sondele se dirijează:
- cu masă rotativă sau cu capul hidraulic motor (top drive),
- cu motoare submersibile;
- combinat.
După scopul urmărit, mijloacele utilizate servesc la:
- cresterea înclinării;
- scaderea înclinării;
- pastrarea direcţiei;
- schimbarea azimutului (întoarcerea sondei);
- folosirea tendinţei naturale de deviere.
Dupa modul de lucru, procedeele de dirijare sunt:
a) mecanice:
- cu pene de deviere
- cu motoare submersibile dezaxate ori insotite de dispozitive deflectante,
- cu sisteme de deflectie sau impingere laterals rotary.
- cu stabilizatori, ficsi sau reglabili,
- cu prajini articulate.
- cu conductori inclinati sau curbati,
- cu instalatii specializate pentru foraj inclinat;
b) hidraulice (cu jet orientat):
c) naturale (folosesc tendinţa naturală de deviere).
Metodele mecanice utilizate pentru schimbarea direcţiei unei sonde urmăresc fie să împingă sapa (freza)
lateral faţă de axa sondei - pentru a-i folosi efectul de frezare laterală -, fie să încline sapa (freza) faţă de axa
sondei, schimbând planul de frezare frontală. Cele două efecte se obtin:
- prin mijloace exterioare (plasarea unei pene în sondă, folosirea unui conductor curbat sau
înclinat);
- prin utilizarea unui motor de fund dezaxat ori a altor sisteme deflectante;
- prin exploatarea modului de comportare a ansamblului de talpă, în absenţa sau în prezenţa
stabilizatorilor sau a altor mijloace de deflecţie.
Metoda hidraulică presupune folosirea efectului eroziv a unui jet de noroi orientat în direcţia dorită.
Dirijarea cu pene de deviere, cu prăjini articulate, cu stabilizatori, precum şi dirijarea cu jet sunt
specifice forajului rotary. Conductorii curbaţi sau înclinaţi pot fi utilizaţi atât la forajul rotary, cât şi la cel cu
motoare submersibile.
Aplicarea uneia sau a alteia dintre metodele de dirijare este conditional de scopul urmărit (iniţiere,
creştere, menţinere ori scădere a înclinării), intensitatea de deviere dorită, adâncimea, diametrul şi înclinarea
sondei, duritatea şi stabilitatea rocilor, mijloacele disponibile şi experienţa operatorilor.
Astfel, penele de deviere se folosesc pentru luarea unei găuri noi pe lângă o garnitura de foraj sau o
porţiune de sondă abandonate, frezarea unei ferestre de ieşire dintr-o coloană de burlane, precum şi atunci când
alte metode nu dau rezultate satisfăcătoare. Se utilizează şi la forajul sondelor cu intensităţi mari de deviere,
împreună cu garnituri de prăjini articulate. Penele au domeniul cel mai puţin restrictiv, practic în orice roci, la
adâncimi unde motoarele submersibile nu sunt eficiente, în sonde fierbinţi ori cu diametrul mic, cand nu exista
motoare adecvate.
Dirijarea cu jet este aplicabilă în roci slabe şi numai pentru iniţierea devierii.
 Ansamblurile cu stabilizatori se folosesc pentru creşterea înclinării, după ce s-a iniţiat devierea cu altă
metodă, pentru menţinerea sau reducerea înclinării.
Motoarele submersibile dezaxate ori însoţite de dispozitive de deflecţie adecvate sunt cele mai comode
mijloace de dirijare pentru că garnitura de foraj nu se roteşte. Se obţin intensităţi mari de deviere, sondele sunt
relativ netede, iar posibilitatile de control al devierii sunt mai mari faţă de forajul rotary. Dar. în sonde cu
înclinări mari sunt mai eficiente sistemele de dirijare rotary.
Uneori se combină forajul cu motor submersibil cu cel rotary. Există situaţii când, pentru schimbarea direcţiei
găurii de sondă se foloseşte şi pană de deviere. şi un motor submersibil