UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE

“GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ, ANUL II

Politica publică în domeniul

asistenței sociale

Cuprins
Introducere..........................................................................................................................................3
Capitolul I............................................................................................................................................4
Noțiune, clasificări, scurt istoric al reglementărilor în domeniul asistenței sociale........................4
I.1. Noțiune........................................................................................................................................4
I.2. Clasificare....................................................................................................................................5
I.3. Scurt istoric al reglementărilor....................................................................................................6
Capitolul II...........................................................................................................................................7
Strategie și reglementare în domeniul asistenței sociale...................................................................7
II.1. Strategia în domeniul asistenței sociale......................................................................................7
II.1.1. Principiile de bază ale strategiei..............................................................................................8
II.1.2. Departamentul inițiator și rolul său.........................................................................................9
II.1.3. Identificarea problemei care necesită acțiunea Guvernului..................................................10
II.1.4. Cauzele și efectele problemei................................................................................................10
II.1.5. Grupurile afectate..................................................................................................................11
II.1.6. Implicații ale lipsei de acțiune guvernamentală în domeniu..................................................11
II.1.7. Obiectiv general.....................................................................................................................11
II.1.8. Obiective specifice.................................................................................................................11
II.2. Planul de acțiune în domeniul asistenței sociale......................................................................12
II.2.1. Serviciile sociale.....................................................................................................................12
II.2.2. Participarea socială................................................................................................................16
II.2.3. Ocuparea forței de muncă.....................................................................................................18
II.2.4. Educația.................................................................................................................................20
II.2.5. Sănătatea...............................................................................................................................21
II.2.6. Locuirea.................................................................................................................................23
II.3. Legislația în domeniul asistenței sociale...................................................................................24
II.3.1. Aspectele esențiale privitoare la Legea nr. 292/2011............................................................25
Capitolul III.......................................................................................................................................26
Starea de fapt – Statistici în domeniul asistenței sociale.................................................................26
III.1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială........................................................................26
III.2.Finanțarea serviciilor sociale.....................................................................................................27
III.3. Situația asistenței sociale la nivel de comunitate....................................................................28
Concluzii.............................................................................................................................................29
 Introducere

Pe tot parcursul vieții lor, oamenii și-au creat relații bazate pe încredere și afecțiune,
însă au apărut diverse probleme și tensiuni, iar odată cu intensificarea lor, ființa umană s-a
aflat în imposibilitatea de a le mai putea rezolva singură. Astfel, ca un răspuns la toate aceste
situații problematice cu care s-au confruntat, s-a dezvoltat “asistența socială”, care prin
intermediul unor persoane competente și cu ajutorul unor instrumente specifice, este capabilă
să asigure rezolvarea dificultătilor pe care indivizii și întreaga comunitate le întâmpină.

Asistența socială are mai multe ramuri precum cele de suport și consultanță, de apărare,
de cercetare și administrare, de probațiune și alte servicii judiciare, îngrijirea și protecția
copilului, servicii destinate tinerilor, persoanelor cu handicap, persoanelor vârstnice, asistența
socială în școală, etc. Însă, indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea, rolul
asistenților sociali este același: conform domeniului lor de competență, să ajute oamenii in
dificultate și să evidențieze problemele sociale cu care aceștia se confruntă.

Este deosebit de important să înțelegem rolul asistenței sociale și ce anume oferă ea.
Asistența socială oferă celor în nevoie, posibilități de cunoaștere și de acces la serviciile
specializate de protecție socială, îi orientează către înțelegerea și utilizarea cadrului legislativ
de protecție socială, mobilizează comunitatea, persoanele și grupurile în dificultate.

Asistența socială furnizează celor în nevoie, ajutor financiar, material, moral,

psihoterapie și consiliere. În cadrul programelor de asistență socială se înscriu și activitățile
de prevenire a unor situații de viață dezechilibrate, stresante sub aspect economic, cultural,
psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri, care pot fi de multe ori mai puțin
costisitoare decât terapia propriu-zisă. Obiectivul asistenţei sociale este, așadar, acela de a-i
sprijini pe cei aflaţi în dificultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i
să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru o mai pronunţată funcţionare socială.

Într-o societate aflată în permanentă transformare, în care problemele sociale se

modifică rapid, politicile publice privind serviciile sociale, asistența socială și incluziunea
trebuie să se adapteze la noile cerințe și să răspundă nevoilor persoanelor aflate în dificultate.

Statul îndeplinește funcția de reglementare, stabilind prin politicile pe care le adoptă

cadrul de producere și furnizare a serviciilor sociale, iar organizațiile societății civile au la
îndemână instrumentele prin care pot crește calitatea acestor servicii.
 Capitolul I
Noțiune, clasificări, scurt istoric al reglementărilor în domeniul
asistenței sociale

I.1. Noțiune

Politica publică din domeniul asistenței sociale vizează un “ansamblu de programe,

măsuri, acțiuni profesionalizate, servicii specializate de protejare a personelor, grupurilor,
comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care datorită unor motive
de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a
realize prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de viață.” 1

Conceptul de asistență socială este apt de a primi două înțelesuri. Într-un prim înțeles, el
desemnează principiile generale pe care se întemeiază ajutorul acordat comunităților sociale
aflate în nevoie, iar într-o altă accepțiune, asistența socială reprezintă ansamblul mijloacelor
tehnico-financiare utilizate de puterea publică pentru aplicarea politicilor sociale.

Asistența socială este o componentă esențială a securității (protecției) sociale și este

reprezentată de un sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare programele de
protecție socială pentru susținerea unor prestații destinate familiilor cu copii, unor categorii
de minori, bătrânilor pensionari și nepensionari, adulților cu deficiente și altor beneficiari,
prestații finanțate și administrate Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.2

“Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a

răspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune
socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.”3

În prezent, asistența socială nu înseamnă doar un set de practici împărtășite către asistenți
sociali, ci și un set de cunoștințe și teorii care definesc un câmp distinct de acțiune, care fac
practicile mai inteligibile și le conferă o explicație științifică.

I.2. Clasificare
1
Manoiu Florica, Epureanu Viorica, “Asistența socială în România”, Editura All, Bucuresti, 1996, pag. 216
2
D. Howe, “Introducere în teoria asistenței sociale”, Editura MarLink, București, 2001, pag. 17
3
Legea 292/2011; https://lege5.ro/Gratuit/gi4diobsha/definirea-si-clasificarea-serviciilor-sociale-lege-292-
2011?dp=gu4tinbrha4di 16.10.2020, 16:35

4
 Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:

a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidenţial sau nerezidenţial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare.
După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistenţă şi suport
pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de
recuperare/reabilitare, de inserţie/reinserţie socială etc.

După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în servicii sociale

destinate copilului şi/sau familiei, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice,
victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicţii,
respectiv consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor sancţionate cu
măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de
probaţiune, persoanelor cu afecţiuni psihice, persoanelor din comunităţi izolate, şomerilor de
lungă durată, precum şi servicii sociale de suport pentru aparţinătorii beneficiarilor.

După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în: servicii cu cazare, pe

perioadă determinată sau nedeterminată (centre rezidenţiale, locuinţe protejate, adăposturi de
noapte etc.), respectiv servicii fără cazare (centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire la
domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanţa socială etc.).

După locul de acordare, serviciile sociale se asigură: la domiciliul beneficiarului, în

centre de zi, în centre rezidenţiale, la domiciliul persoanei care acordă serviciul sau în
comunitate.

După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri

publice sau private.

După regimul de acordare, serviciile se acordă în regim normal şi regim special.4

I.3. Scurt istoric al reglementărilor

4
https://lege5.ro/Gratuit/gi4diobsha/legea-asistentei-sociale-nr-292-2011 17.10.2020, 18:12

5
 În România, asistența socială a început sub forma unor acțiuni caritabile, filantropice,
mare parte având un caracter religios. După Primul Război Mondial, problemele sociale s-au
amplificat: starea de sărăcie a crescut, bolnavii s-au înmulțit, mulți copii au rămas orfani,
toate aceste probleme necesitând concentrarea atenției spre înlăturarea lor. Rolul bisericii a
crescut foarte mult, dar ajutorul dat de biserică era ocazional și se adresa bătrânilor, copiilor
bolnavilor, persoanelor cu handicap, dar fără o organizare a acestor acțiuni. În timp,
activitățile de ocrotire s-au structurat sub forma unor măsuri reglementate prin acte juridice,
finanțate din bugetul public în cadrul unor instituții specializate.

Prima lege, privind protecția copilului, a apărut în anul 1775, an ce poate fi considerat
anul nașterii asistenței sociale în România, astfel înființându-se instituții specializate de
ocrotire pentru persoane aflate în dificultate. Nu putem vorbi încă de un sistem de asistență
socială, legea care consfințește acest sistem apărând abia în 1831, odată cu apariția
Regulamentului Organic și abia in 1881 se înfiinteaza de către Primăria Capitalei, un serviciu
al copiilor găsiți pe străzi, în care se preciza necesitatea intervenției prin orientarea lor către
doici și mame  crescătoare. Acte normative care stabilesc atribuții concrete pentru serviciile
de asistență socială apar după Unirea Principatelor în anul 1859.

În domeniul asigurărilor sociale, România a fost una dintre primele țări europene care a
elaborat  un sistem de securitate socială, precum și unul al asistenței sociale, prin acordarea
de ajutoare orfanilor, văduvelor de război, etc. Primele instituții specializate, publice și
private, cu caracter de ocrotire socială, au apărut în aceeași perioadă, astfel anul 1930
rămânând un moment de referință pentru asistența socială modernă, prin apariția legii
serviciilor de ajutor social.

Perioada 1950-1970  se remarcă printr-un cadru legislativ nou, în care evolua un sistem
puternic centralizat, limitând inițiativa autorităților locale și desființând inițiativele
neguvernamentale. Din 1969, Ministerul Sănătății și Prevederilor Sociale a coordonat
întreaga activitate de protecție și asistență socială și a gestionat fondurile alocate. Ulterior,
Ministerul Muncii a devenit responsabil de Protecția Socială.

În prezent avem o legislaţie bogată în domeniul social şi o lege care reglementează

sistemul naţional de asistenţă socială, Legea nr. 292/2011 (lege care a abrogat vechea
legislaţie, Legea nr. 47/2006).5

5
M. Rebeleanu, A. Poledna, “Introducere în asistenţa socială, Suport de curs” (2011), pag. 12-14

6
 Capitolul II
Strategie și reglementare în domeniul asistenței sociale

II.1. Strategia în domeniul asistenței sociale

România își propune să devină o ţară în care toţi cetăţenii să aibă oportunităţi egale.
Tuturor persoanelor trebuie să li se ofere oportunitatea de a participa pe deplin la viaţa
economică, socială, politică şi culturală a societăţii în care trăiesc şi de a se bucura de
beneficiile acestei participări. Asigurarea de oportunități egale înseamnă eliminarea efectelor
nedorite ale circumstanțelor aflate dincolo de controlul indivizilor asupra calității vieții lor.
Împreună cu respectarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului, una dintre
principalele premise ale calităţii vieţii, este satisfacerea nevoilor elementare ale cetăţenilor
privind locuirea, alimentaţia, igiena şi siguranţa, precum şi cele privind serviciile de bază,
precum educaţia, sănătatea şi serviciile sociale. Aceste elemente cheie permit oamenilor să
trăiască demn, să deţină controlul asupra propriei vieţi şi să participe activ la viaţa
comunităţii din care fac parte. Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de
integrare socială şi implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei
persoane, precum şi familiei acesteia, iar autorităţile statului intervin în principal prin crearea
de oportunităţi egale şi, atunci când acestea nu sunt asigurate, prin acordarea de beneficii şi
servicii sociale adecvate.
Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât: a) beneficiile de
asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri corelate şi
complementare; b) serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în
cazul în care costul acestora şi impactul asupra beneficiarilor este similar; c) să fie evaluate
periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi permanent adaptate şi
ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor; d) să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a
beneficiarilor; e) să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat
de stat;6
Scopul elaborării strategiei este acela de a asigura condițiile furnizării unor servicii
sociale de calitate, care implicit să conducă la îmbunătățirea calității vieții familiilor și
persoanelor sărace, fără niciun venit sau cu venituri foarte mici, a persoanelor cu handicap, a
șomerilor, a pensionarilor, precum și a altor categorii de persoane defavorizate.

6
https://asociatiaasised.wordpress.com/media/politici-publice-privind-serviciile-sociale-asistenta-sociala-si-
incluziunea/ 17.10.2020, 19:21

7
II.1.1. Principiile de bază ale strategiei

Strategia se bazează pe respectarea următoarelor principii:

 Universalitate: Fiecare persoană are dreptul la asistență socială în condițiile prevăzute

de lege.
 Obiectivitate și imparțialitate: În acordarea serviciilor sociale se asigură o atitudine
obiectivă, neutră și imparțială față de orice interes politic, economic, religios, etc.
 Eficiență și eficacitate: În acordarea serviciilor sociale se asigură toate condițiile
pentru rezolvarea eventualelor situații de criză în care se găsește solicitantul, avându-
se în vedere caracteristici precum calitatea, cantitatea și perioada de timp adecvată.
 Abordarea integrată în furnizarea serviciilor sociale: Acordarea de servicii sociale se
bazează pe o evaluare completă și complexă a nevoilor solicitanților și intervenția
asupra tuturor aspectelor problemelor de rezolvat.
 Proximitate în furnizarea de servicii sociale: Serviciile sociale acordate se adaptează
la nevoile societății.
 Cooperare și parteneriat: Serviciile sociale se acordă în parteneriat și cooperare cu
ceilalți furnizori de servicii sociale. Se va asigura transferul și monitorizarea
beneficiarului atunci când situația o impune, către alte servicii sociale.
 Orientarea pe rezultate: Serviciul de asistență socială are ca obiectiv principal
orientarea pe rezultate în beneficiul persoanelor deservite, adresându-se celor mai
vulnerabile categorii de persoane, acordarea lui făcându-se în funcție de veniturile și
bunurile acestora.
 Îmbunătățirea continuă a calității: Serviciul de asistență socială se centrează pe
îmbunătățirea continuă a serviciilor sociale și pe eficientizarea resurselor disponibile.
 Respectarea demnității umane: Fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și
deplină a personalității, îi sunt respectate statutul individual și social și dreptul la
intimitate și protecție împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau
economic.
 Subsidiaritatea: Persoana care nu-și poate asigura integral nevoile sociale beneficiază
de intervenția comunității locale, a structurilor ei administrative sau asociative și
implicit, a statutului.7

7
Lazăr Gheorghiță, Witec Smaranda, “Deontologia profesiei de asistent social, Suport de curs”, Facultatea de
Asistență Socială, București, 2007-2008, pag. 56.

8
II.1.2. Departamentul inițiator și rolul său

Dezvoltarea serviciilor sociale a fost un obiectiv strategic al Guvernului începând cu

anul 2006 și va rămâne astfel și până în anul 2020. Din anul 1990, autoritățile centrale,
precum și cele locale, ONG-urile și societățile comerciale au dezvoltat o gamă largă de
servicii sociale pentru toate grupurile vulnerabile din România, care însă trebuie în continuare
dezvoltate, consolidate și îmbunătățite.8

Coordonatorul sistemului de asistență socială este Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Acesta are în vedere:

 încurajarea relaționării inter-institutionale pentru corelarea programelor și politicilor

sectoriale în domeniul serviciilor sociale adresate diverselor categorii vulnerabile de
persoane;
 susținerea conlucrării cu furnizorii de servicii sociale din sectorul non-profit, precum
și cu mișcarea asociativă din rândul beneficiarilor de servicii;
 dezvoltarea unei serii de programe de interes național, precum și programe
internaționale (FSE, Banca Mondiala, etc.) destinate finanțării de proiecte locale sau a
altor activități -de formare, campanii de informare, asistență tehnică pentru dezvoltare
comunitară, etc. -destinate autorităților locale;
 sustinerea organizațiilor neguvernamentale printr-un program de subvenționare de la
bugetul de stat;
 sprijinirea parteneriatului public-privat pentru accesarea grant-urilor acordate prin
programele internaționale

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, precum și celelalte autorități ale

administrației publice centrale cu competențe în domeniu (Autoritatea Națională pentru
Protecția Drepturilor Copilului, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,
Agenția Națională pentru Familie, Agenția Națională Anti-Drog) au principalele
responsabilități în elaborarea și promovarea programelor și strategiilor sectoriale în domeniu.
În prezent, programul de reformă în domeniul asistenței sociale și, implicit, a sistemului de
servicii sociale, se află în plin proces de implementare.9

8
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 18.10.2020, 17:02
9
https://sm.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/STRATEGIA-DGASPC-SM-2014-2020.pdf 18.10.2020, 17:49

9
II.1.3. Identificarea problemei care necesită acțiunea Guvernului

Accesul la servicii sociale de înaltă calitate reprezintă un drept fundamental și o

responsabilitate publică, acesta necesitând: finanțare adecvată, o politică socială favorabilă și
un cadru legislativ, implicarea și dialogul cu părțile interesate, personal format și un
angajament față de o abordare bazată pe drepturi.
În cap.III din Legea 292 din 2011 a asistenței sociale cu modificările și completările
ulterioare, serviciile sociale sunt fundamentate pe o abordare integrată a nevoilor persoanei,
în relație cu situația socio-economică, starea de sănătate, nivelul de educație și mediul de
viață al acesteia. Se menționează în mod explicit și acordarea lor în sistem integrat cu
serviciile de ocupare, sănătate și educație .
Se impune centrarea pe măsuri active de incluziune în detrimentul celor pasive care
crează dependență şi presiune mare asupra bugetului de stat. Schimbarea raportului dintre
măsurile pasive de asistenţă (prestaţii) în măsuri active de incluziune socială (servicii sociale
şi de ocupare) este soluţia pe termen lung pentru scăderea numărului de persoane asistate şi
de reducere a presiunii bugetare în acest sector.
Având în vedere corelarea sărăciei cu excluziunea socială, obținerea de rezultate în
politicile de combatere a acestor fenomene necesită un set integrat de politici sociale
destinate să faciliteze accesul oamenilor la locuri de muncă, forme de suport financiar și
servicii sociale. Coordonarea și armonizarea între mecanismele de finanțare a serviciilor din
diferite sectoare precum sănătate, educație, locuire și ocuparea forței de muncă trebuie să fie
îmbunătățite pentru a încuraja și sprijini dezvoltarea serviciilor integrate.10

II.1.4. Cauzele și efectele problemei

Pentru asigurarea unui nivel optim de servicii de sprijin furnizate în comunitate este
necesară asigurarea resursei umane (în prezent deficitară) și resursa financiară (în prezent
insuficientă), atât în mediul urban, cât mai ales în mediul rural. Totodată, trebuie accentuată
contractarea serviciilor către furnizori privați în vederea măririi numărului potențialilor actori
locali comunitari.11

II.1.5. Grupurile afectate

10
https://practicisociale.assoc.ro/wp-content/uploads/2020/09/adresa-nr-5-assoc-pr-112241-pt-politica-nr-6.pdf
18.10.2020, 18:32
11
Ibidem 18.10.2020, 18:47

10
 Este necesară consolidarea și îmbunătățirea asistenței sociale la nivelul comunității
pentru grupurile afectate:

A. Copii şi familii aflate în dificultate;

B. Persoane vârstnice;

C. Persoane cu handicap;

D. Persoane defavorizate de etnie romă;

E. Persoane fără adăpost

F. Alte persoane în situaţii de risc social12

II.1.6. Implicații ale lipsei de acțiune guvernamentală în domeniu

Este importantă asigurarea unui cadru necesar dezvoltării serviciilor sociale în raport
cu acordarea unor beneficii financiare directe, dezvoltarea serviciilor sociale care să aibă la
bază o analiză reală a situației sociale integrate și a nevoilor complexe ale grupurilor
vulnerabile din comunitate.

Se reflectă necesitatea existenței unei abordări integrate a acordării de servicii sociale

din perspectiva ofertei şi programe de intermediere şi facilitare socială din perspectiva cererii,
pentru a reduce efectiv sărăcia extremă şi excluziunea socială.

II.1.7. Obiectiv general

Crearea unui sistem eficient de servicii de sprijin furnizate în comunitate atât în

mediul urban, cât și în mediul rural, diversificate, accesibile, sistem capabil să asigure
incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile și creșterea calității vieții persoanei.

II.1.8. Obiective specifice

Creșterea gradului de dezvoltare a serviciilor sociale prin responsabilizarea comunității

respectiv implicarea populației și reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și
excluziune socială din comunitățile marginalizate. 13

II.2. Planul de acțiune în domeniul asistenței sociale

12
http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte/SIPOCA4_Metodologie.pdf 18.10.2020, 19:12
13
https://practicisociale.assoc.ro/wp-content/uploads/2020/09/adresa-nr-5-assoc-pr-112241-pt-politica-nr-6.pdf
18.10.2020, 19:54

11
 Strategie privind incluziunea socială și reducerea sărăciei conține un plan de acțiune
care va permite României să înregistreze progrese considerabile în reducerea sărăciei și
promovarea incluziunii sociale pentru persoanele, familiile și grupurile vulnerabile. Acest
plan de acțiune presupune luarea unor măsuri în ceea ce privește: Serviciile sociale,
Participarea socială, Ocuparea forței de muncă, Educația, Sănătatea și Locuirea.

II.2.1. Serviciile sociale

Dezvoltarea serviciilor sociale trebuie integrată într-o politică incluzivă coerentă și

proiectată să sprijine persoanele în cadrul familiilor și al comunităților, cu atât mai mult în
contextul procesului de regionalizare și descentralizare administrativă și financiară. În acest
scop, se identifică următoarele obiective prioritare: (1) îmbunătățirea sistemelor de evaluare
a nevoilor și de management al informațiilor, precum și corelarea acestora cu politica și
practicile locale de luare a deciziilor; (2) îmbunătățirea finanțării serviciilor sociale; (3)
consolidarea și îmbunătățirea asistenței sociale la nivel de comunitate; (4) dezvoltarea
echipelor comunitare de intervenție integrată, cu precădere pentru comunitățile sărace și
marginalizate; (5) dezvoltarea serviciilor destinate grupurilor vulnerabile incluzând copiii,
persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice și alte grupuri vulnerabile. Aceste obiective
sunt prezentate în secțiunile ce urmează. 14

Îmbunătățirea sistemelor de evaluare a nevoilor și management al informației (1) se

rezumă la proiectarea unor sisteme care să faciliteze planificarea strategică și evaluarea
serviciilor sociale. În acest scop este necesară investiția într-un sistem complex de E-asistență
socială ca mijloc pentru planificarea, monitorizarea și evaluarea eficientă a beneficiilor de
asistenţă socială și a serviciilor sociale.

Îmbunătățirea finanțării serviciilor sociale (2) presupune revizuirea cadrului de

finanțare pentru a asigura acoperirea nevoilor și acordarea de stimulente astfel încât mai
multe servicii sociale de calitate să fie acordate în mod eficient. Astfel, se militează pentru: a)
Asigurarea fondurilor publice necesare pentru dezvoltarea sectorului serviciilor sociale în
paralel cu finanțarea din partea Uniunii Europene; b) Diminuarea decalajului de cheltuieli cu
asistenţa socială ca pondere în PIB dintre România și celelalte țări europene; c) Creșterea
nivelului de finanțare a beneficiilor non-monetare (bunuri și servicii) și în special a alocării
bugetare pentru dezvoltarea serviciilor sociale; d) Creșterea nivelului de finanțare a

14
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 19.10.2020, 16:10

12
necesităţilor de locuinţe sociale; e) Creșterea nivelului de finanțare a serviciilor pentru
persoane cu dizabilități; f) Acordarea unei atenții sporite și a unor finanţări crescute pentru
adresarea riscurilor și nevoile asociate cu vârsta înaintată; g) Revizuirea și modificarea
procedurilor de calculare a standardelor de cost ale serviciilor sociale astfel încât să reflecte
costurile reale.15

Consolidarea și îmbunătățirea asistenței sociale la nivel de comunitate (3) implică

dezvoltarea și consolidarea rețelei de servicii sociale de la nivel local prin: a) Alocarea unui
buget minim de la bugetul de stat pentru asistenţa socială la nivel local; b) Înființarea de
SPAS-uri în toate localitățile unde acestea nu există; c) Existenţa a cel puţin un asistent social
angajat cu normă întreagă în fiecare localitate; d) Definirea clară a responsabilităților
lucrătorilor/asistenţilor sociali şi a statutului asistentului social; e) Îmbunătăţirea recrutării
lucrătorilor/ asistenţilor sociali, anunţând public ofertele de locuri de muncă şi luând în
considerare oferirea de stimulente; f) Instruirea angajaţilor cu sarcini în domeniul asistenţei
sociale.

Dezvoltarea echipelor comunitare de intervenție integrată (4) se concretizează prin

dezvoltarea unei abordări integrate privind furnizarea de servicii, întărirea capacității
serviciilor publice de asistență socială și trecerea treptată spre servicii integrate.

Pentru o abordare integrată în privința furnizării serviciilor, barierele de accesare a

acestora cum ar fi cele privind lipsa informării, incapacitatea de accesare a serviciilor
existente sau discriminarea, trebuie înlăturate. Un rol esențial îl are și oferirea unui pachet
integrat care să includă o varietate de servicii, cum ar fi servicii de educație, ocupare,
sănătate, asistenţă socială, locuire și alte servicii publice, suplimentar față de beneficiile de
asistență socială.

Printre modalitățile de întărire a capacității serviciilor publice de asistență socială se

numără: implementarea programului național de întărire a capacității și resurselor serviciilor
publice de asistență socială, investiția în anagajarea unui număr mai mare de specialiști mai
bine instruiți în sectorul social și asigurarea transferării unui buget mai ridicat către
autorităţile locale.16

Trecerea treptată spre servicii integrate are la bază creșterea coordonării orizontale și
verticale, în principal prin crearea de echipe multi-disciplinare sau mobile (de exemplu,
15
http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-privind-incluziunea-sociala-
si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf 19.10.2020, 16:38
16
Ibidem 19.10.2020, 17:03

13
pentru a ajuta copiii cu dizabilități, izolați sau vârstnicii dependenți și cu nevoi complexe) și
stabilirea unor mecanisme de colaborare formală sau informală pe baza intereselor comune și
a înțelegerii reciproce.

Un alt obiectiv important al serviciilor sociale îl constituie dezvoltarea serviciilor

destinate grupurilor vulnerabile (5), acesta realizându-se prin: dezvoltarea unui sistem de
formare iniţială şi continuă pentru specialiştii care lucrează în servicii sociale, îmbunătățirea
calităţii serviciilor de protecţie a copilului, îmbunătățirea calității serviciilor pentru
persoanele cu dizabilități și a celor pentru vârstnici.17

Sistemul de formare pentru specialiştii care lucrează în servicii sociale ar beneficia de

pe urma stabilirii unor organisme inter-ministeriale coordonate (educaţie – sănătate – muncă
& protecţie socială – tineret&sport) care să gestioneze formarea adecvată a specialiştilor
implicaţi în servicii sociale. Totodată, dezvoltarea sistemului de formare iniţială şi continuă
pentru acești specialiști poate fi impulsionată de implementarea unui program complet de
formare la nivel naţional (educaţie combinată, educaţie la distanţă, etc.), urmată de
gestionarea acreditării programelor analitice şi a instruirii formatorilor.18

Protecția copilului reprezintă o ramură de importanță capitală a asistenței sociale,

măsurile care pot fi luate pentru îmbunătățirea acestui tip de servicii find numeroase,
problemele care pot fi puse în discuție variând de la abandon până la așa-numita delicvență
juvenilă.

În privința reducerii ratei de abandon a copiilor în unităţi medicale pot fi luate măsuri
precum dezvoltarea şi consolidarea unor mecanisme preventive cheie la nivel comunitar, dar
și a serviciilor adecvate de protecţie specială (reintegrarea acestor copii la familia lor
biologică sau extinsă, adopţia internă sau familii din centre de plasament, etc.). În mod
asemănător poate fi adresată și situația copiilor fără adăpost, numărul acestora putând fi redus
prin revizuirea mecanismului de furnizare a serviciilor de specialitate care vizează protecția
copiilor străzii și abordarea principalelor cauze care duc la apariţia copiilor străzii.19

Dezvoltarea unor politici adecvate de răspuns la problema delincvenței juvenile implică

o consolidare a rețelei de furnizare de servicii dedicate copiilor aflați în conflict cu legea și
îmbunătățirea calității serviciilor custodiale adresate acestor copii. Un rol important este

17
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 19.10.2020, 18:10
18
http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-
29_HG_SIncluziune_Anexa2.pdf 19.10.2020, 18:33
19
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 19.10.2020, 19:12

14
jucat și de consolidarea mecanismelor de monitorizare și raportare la nivelul SPAS pentru a
asigura identificarea timpurie a minorilor care au nevoie de sprijin și implementarea
intervențiilor.20

Alte acțiuni care pot duce la îmbunătățirea calității serviciilor de protecție a copilului
sunt: dezvoltarea în continuare şi revizuirea serviciilor de tip familial astfel încât să se
încurajeze fie reintegrarea în cadrul familiei naturale, fie adopţia; continuarea şi accelerarea
închiderii instituţiilor rezidenţiale vechi de îngrijire pentru copii; reglementarea plasărilor
cătrefamilie prin standarde minime de calitate şi includerea criteriilor de selecţie şi a
cerinţelor de instruire pentru familiile în care se face plasamentul.

Pentru o creștere a calității serviciilor dedicate persoanelor cu dizabilități este necesară,

printre altele, stabilirea unui set funcţional şi coerent de politici şi metodologii. Acesta
urmărește sporirea controlului asupra implementării legislaţiei, în vederea prevenirii
abuzurilor.

Extinderea spectrului de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi şi îmbunătăţirea

calităţii şi accesibilităţii la aceste servicii, acțiune coordonată de MMFPSPV și ANPD 21, se
bazează pe măsuri precum dezvoltarea unei game largi de servicii de intervenţie în regim de
urgență, dezvoltarea unui program naţional de trai independent şi asistat pentru persoanele cu
dizabilităţi, prin includerea costului (total sau parţial) accesibilizării domiciliului precum și
reglementarea completă (standarde de calitate, costuri unitare etc.) şi creşterea numărului de
centre de sprijin pentru copii şi adulţi cu dizabilităţi.

Creșterea numărului de servicii de abilitare și reabilitare psiho-socială și psihiatrică și

asigurarea unei distribuții teritoriale a acestora care să asigure acoperirea nevoii așa cum este
aceasta răspândită la nivel teritorial, alături de parteneriatele interinstituționale necesare
furnizării de servicii integrate pentru persoanele cu dizabilități, contribuie la reformarea
îngrijirii pe termen lung și a serviciilor de recuperare şi reabilitare, îmbunătățindu-se astfel
calitatea serviciilor dedicate persoanelor cu dizabilități.

Dezvoltarea serviciilor destinate grupurilor vulnerabile nu le exclude nici pe acelea

care revin persoanele vârstnice. În acest sens, MMFPSPV acționează în vederea

20
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 19.10.2020, 19:25

21
Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice; Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Dizabilități

15
reglementării, dezvoltării și finanțării unui spectru de servicii personalizate pentru
îndeplinirea nevoilor specifice ale persoanelor care fac parte din această categorie. În prim
plan se află diversificarea tipurilor disponibile de îngrijire (îngrijire prin infirmieri, tele-
asistenţă, etc.). De asemenea, se prezintă interes și pentru consolidarea serviciilor sociale la
nivel comunitar, inclusiv în sistemul de infrastructură socială, însoţită de investiţii în servicii
comunitare cum ar fi îngrijirea de zi, centre de tip respiro şi alte servicii de asistenţă pentru
trai independent sau asistat (transport, asistenţi personali, dispozitive de asistenţă, interpreţi,
etc.).22

II.2.2. Participarea socială

Participarea la activități voluntare a membrilor grupurilor vulnerabile este aproape

inexistentă și nu este încurajată de cadrul legislativ actual. Pentru a fi membri deplini ai
sistemului democratic, indivizii trebuie să fie cetățeni informați și activi, care să beneficieze
de oportunități de a se alătura celorlalți în societate și de a lucra împreună pentru atingerea
obiectivelor comune.

Guvernul își propune să încurajeze atât activitățile de voluntariat prin care populația
poate ajuta grupurile vulnerabile cât și formele de participare socială prin care vocile
persoanelor marginalizate să devină auzite direct și imediat. Astfel, se identifică următoarele
obiective prioritare: (1) Îmbunătățirea mediului social și creșterea încrederii în instituții; (2)
Creșterea toleranței și diminuarea discriminării; (3) Creșterea participării în activități de
voluntariat cu și pentru grupurile vulnerabile; (4) Împuternicirea comunităților sărace și
marginalizate prin participarea socială activă; (5) Creșterea accesului la informare și
cunoaștere prin inovație socială.23

Îmbunătățirea mediului social și creșterea încrederii în instituții (1) se întemeiază pe

baza responsabilizării instituțiilor publice. Această responsabilizare implică acțiuni de
îmbunătățire a comunicării privind disponibilitatea serviciilor şi a mecanismelor de acces la
servicii, în mod activ, în special a celor mai vulnerabili potenţiali beneficiari, precum și
acțiuni de asigurare a informării publice privind planurile şi performanţele instituţiilor
publice. Totodată, se pune accentul și pe includerea reprezentanţilor grupurilor vulnerabile în
22
https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/legislatie/incluziune%20sociala/2015-sn-is-rs_ps.pdf
20.10.2020, 9:12
23
http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-privind-incluziunea-sociala-
si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf 20.10.2020, 9:41

16
comitetele şi organele decizionale locale (atât formale cât şi informale) în vederea întăririi
rolului şi poziţiilor lor în cadrul comunităţilor.

Obiectivul privind Creșterea toleranței și diminuarea discriminării (2) este dus la

îndeplinire prin acțiunile întreprinse de MMFPSPV, MECS și ANR 24, acțiuni care vizează
sporirea conţinutului educaţional ce promovează toleranţa faţă de minorităţi şi grupuri sociale
vulnerabile în curriculum-uri, conceperea şi implementarea unor campanii educative şi de
sporire a conştientizării diversităţii, dar și consolidarea măsurilor anti-discriminatorii,
urmărindu-se incluziunea socială a romilor și a altor grupuri vulnerabile în diverse sectoare
de activitate.

Creșterea participării în activități de voluntariat cu și pentru grupurile vulnerabile (3)

dinamizează stimularea angajamentului civic şi voluntariatului pentru reducerea sărăciei şi
incluziunii sociale. Câteva dintre acțiunile prioritare efectuate în acest scop de către
MMFPSP includ mobilizarea mass-media pentru sporirea conştientizării bunelor practici, dar
și prin asigurarea faptului că vocile persoanelor vulnerabile sunt auzite, prin acorduri
instituţionale formale şi cooperarea cu alte grupuri, care dispun de mai multe resurse (ONG-
uri, instituţii caritabile), care pot ajuta prin oferirea de know-how, suport juridic, stabilitate şi
care, în sens mai general, le pot sprijini să se organizeze în grupuri de acţiune.

Împuternicirea comunităților sărace și marginalizate prin participarea socială activă

(4) se rezumă la promovarea unei abordări de dezvoltare comunitară participativă în
proiectele implementate în zonele sărace și marginalizate. Pentru realizarea acestui obiectiv
se urmărește asigurarea asistenței tehnice guvernamentale pentru autoritățile locale și pentru
comunitățile țintă asupra administrării și operării proiectelor, dar și instruirea autorităților
locale asupra relevanței includerii populației sărace și vulnerabile în procesele de luare a
decizie.

Nu în ultimul rând, Creșterea accesului la informare și cunoaștere prin inovație socială

(5) face referire la sporirea eforturilor pentru conectarea oamenilor la economia bazată pe
cunoaștere și la E-servicii sociale și pentru pregătirea condițiilor inovației sociale. Se remarcă
astfel încercarea MECS de a garanta investiția pentru dezvoltarea E-serviciilor, a
infrastructurii digitale și pentru creșterea competenței digitale a populației vulnerabile.

II.2.3. Ocuparea forței de muncă

24
Ministerul Educației și Cercetării; Agenția Națională pentru Romi

17
 În ciuda nivelului relativ scăzut al șomajului, România are o rată foarte ridicată a
sărăciei persoanelor care muncesc și un nivel ridicat de ocupare în sectorul informal. Multe
grupuri marginalizate din România, în special populația de etnie romă, persoanele cu
dizabilități și șomerii pe termen lung, au un deficit de oportunități de angajare în comparație
cu ansamblul populației.

Pentru a reduce sărăcia şi excluziunea pe piaţa muncii, Guvernul îşi propune să

creeze noi oportunităţi de angajare şi să promoveze egalitatea de şanse prin: (1) Activarea
populației sărace care nu este cuprinsă într-o formă de ocupare, educație sau formare
profesională și nu este afectată de o dizabilitate; (2) Reducerea ratei sărăciei în rândul
persoanelor încadrate în muncă; (3) Creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă a
grupurilor vulnerabile.

Activarea populației sărace care nu este cuprinsă într-o formă de ocupare, educație
sau formare profesională și nu este afectată de o dizabilitate (1) este un obiectiv al
Guvernului care se identifică cu ideea de mobilizare a persoanelor apte de muncă, șomere și
inactive,
respectivainvestițiaaînaeducația,aformareaaprofesională,adezvoltareaaaptitudinilorași
competențelor profesionale, pentru a crește gradul de ocupare a acestora.

O primă acțiune care se dorește a fi pusă în aplicare de către MMFPSPV și ANOFM

este creşterea finanţării pentru măsuri active şi eficacede ocupare (1. măsuri destinate
beneficiarilor - informarea şi consilierea profesională, medierea muncii, formarea
profesională, evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale, consultanţă şi asistenţă
pentru începerea unei activităţi independente sau iniţierea unei afaceri, completarea
veniturilor salariale ale angajaţilor, stimularea mobilităţii forţei de muncă; 2. măsuri destinate
angajatorilor - subvenții pentru încadrarea absolvenților, a persoanelor de peste 45 de ani și
părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, a persoanelor cu dizabilități, a tinerilor
cu risc de marginalizare socială, măsuri pentru angajatorii care încheie contracte de ucenicie,
contractede stagiu pentru absolvenții de învățământ superior, sau care încadrează în muncă
elevi şi studenţi pe perioada vacanţelor), precum și alocarea de resurse financiare din fonduri
europene.

O altă acțiune întreprinsă în vederea satisfacerii acestui obiectiv este utilizarea de

stimulente fiscale pentru îngrijirea copiilor minori în familie, în vederea activării populației.25
25
Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2018/SN_Ocupare_forta_munca_2018.pdf 20.10.2020, 20:08

18
 Obiectivul reducerii ratei sărăciei în rândul persoanelor încadrate în muncă (2)
presupune pe de o parte, furnizarea de stimulente pentru persoanele sărace încadrate în muncă
pentru a combina câştigurile salariale cu beneficiile de asistenţă socială, astfel încât venitul
lor total să depăşească pragul sărăciei, dar și extinderea acoperirii programelor bazate pe
testarea mijloacelor de trai pentru gospodării cu intensitate de lucru redusă, acestea fiind
posibile prin consolidarea programelor bazate pe testarea mijloacelor de trai în programul
Venit Minim de Inserţie (VMI) și prin derularea unor campanii de informare care să
promoveze măsurile pro-muncă cuprinse în programul VMI, iar pe de altă parte obiectivul
reducerii ratei sărăciei presupune dezvoltarea capitalului uman şi a aptitudinilor angajaţilor cu
venituri mici, oferite fie de angajator (formare la locul de muncă), fie prin formare pe tot
parcursul vieţii, prin intermediul organizării de cursuri de formare profesională și programe
de ucenicie, respectiv asigurarea de subvenţii pentru angajatorii care oferă formare
profesională.26

Creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă a grupurilor vulnerabile (3) se

adresează, printre altele, creșterii accesului populației de etnie romă la servicii de ocupare a
forţei de muncă. Pentru aceasta, ANR organizează programe speciale de alfabetizare și de
formare profesională precum și campanii pentru promovarea implicării reprezentanților
populației de etnie romă în structurile administrative pentru a reduce barierele tipice de
acces.27

De asemenea, se susține creșterea accesului persoanelor cu dizabilități la forme de

instruire profesională relevantă şi adaptată nevoilor lor la piața muncii. ANPD și MECS
doresc să realizeze analize anuale ale cererii de pe piaţa forței de muncă, pentru a crește
gradul de acces al persoanelor cu dizabilități la oferta de locuri de muncă, asigurând în același
timp accesibilizarea căilor de acces, inclusiv a locurilor de muncă, precum și creșterea
numărului de unități protejate pentru persoane cu dizabilități.28

Totodată, vor fi acordate servicii de sprijin pentru creșterea copiilor, femeilor din zona
rurală în vederea creșterii participării lor pe piaţa forţei de muncă, dar și șomerilor de lungă

26
https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/legislatie/incluziune%20sociala/2015-sn-is-rs_ps.pdf
20.10.2020, 21:16
27
https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwjy-
fXy9s3sAhUQmYsKHTgMB3YQFjADegQIAhAC&url=http%3A%2F%2Fwww.cdep.ro%2Fafaceri_europene
%2FCE%2F2011%2FCOM_2011_815_RO_ACTE4_f.doc&usg=AOvVaw3ll9sWS72rPVjSWZJJY7tb
20.10.2020, 22:10
28
ahttps://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Strategia_VET
%2027%2004%202016.pdf 20.10.2020, 22:34

19
durată, prin programe adaptate la situațiile lor de viață specifice (de exemplu îmbunătățirea
ofertei de muncă în folosul comunității).

II.2.4. Educația

Guvernul urmărește asigurarea accesului la educaţie de calitate pentru toți copiii și

tinerii. Obiectivele specifice stabilite în acest sens sunt: (1) Îmbunătăţirea sistemului de
educaţie şi îngrijire pentru copiii preşcolari; (2) Creşterea ratei participării şi îmbunătăţirea
rezultatelor obținute de toți copiii cuprinși în învățământul primar și gimnazial; (3)
Promovarea unui acces mai larg la învăţământ terţiar (nonuniversitar) a grupurilor sub-
reprezentate; (4) Creşterea accesului la programul de învăţare şi formare pe tot parcursul
vieţii pentru tinerii dezavantajaţi şi populaţia de vârstă activă.29

Inegalităţile de ordin social și economic au ca rezultat descurajarea copiilor aflaţi în

situaţii de vulnerabilitate de a participa la învățământul antepreșcolar și preşcolar, având un
impact negativ semnificativ asupra şanselor lor de reuşită şcolară ulterioare. Prioritatea pentru
factorii de decizie din domeniul educației este de a asigura şanse egale pentru toţi copiii din
România prin promovarea la nivelul sistemului educațional a unei abordări incluzive și
echitabile, în vederea realizării participării universale conformă cu cerințele standardelor
naționale în domeniu. În mod specific, participarea universală în domeniul educației, care are
implicit drept rezultat îmbunătățirea sistemului de îngrijire timpurie a copiilor preșcolari (1)
se poate obţine prin: a) introducerea de cupoane valorice bazate pe evaluarea mijloacelor
pentru familiile dezavantajate; b) dezvoltarea unui sistem de evaluare riguroasă a frecvenței și
creşterea numărului de zile/ore pe care copiii le petrec în grădiniţă; c) formarea și stimularea
cadrelor didactice şi a personalului de îngrijire pentru copiii care provin din familii sărace sau
vulnerabile;

Ratele de participare la învăţământul primar și gimnazial au rămas scăzute în România

comparativ cu media europeană, în ciuda tendințelor pozitive înregistrate în ultimii ani.
Copiii care trăiesc în familie, cei cu dizabilităţi, copiii romi şi copiii săraci se confruntă cu un
risc disproporţionat de mare de a fi în afara sistemului de educație. Având în vedere toate
acestea, pentru o creștere a participării și îmbunătățirea rezultatelor în educația primară și
secundară pentru toți copiii (2) sunt necesare: a) promovarea unor programe concrete de
incluziune; b) reducerea influenţei factorilor socio-economici asupra rezultatelor școlare
obținute de elevii afectați de acești factori, în vederea reducerii inegalităților sociale,
29
http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-privind-incluziunea-
sociala-si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf 21.10.2020, 17:05

20
economice și educative; c) îmbunătăţirea programelor de educaţie şi formare profesională
iniţială prin creşterea atractivităţii, gradului de acoperire şi relevanţei acestora.

Studenții din familiile cu venituri reduse (mai ales din mediul rural) continuă să rămână
semnificativ în urma colegilor lor mai înstăriţi în ceea ce priveşte absolvirea învăţământului
terțiar. Cu privire la învățământul superior, principalele provocări țin de îmbunătăţirea
accesului și sprijinirea participării pentru grupurile sub-reprezentate în același timp cu
creșterea calităţii şi relevanţei pentru piața muncii și nevoile indivizilor. Astfel, în privința
promovării accesului larg al grupurilor dezavantajate la învățământul terțiar (3) se iau
următoarele măsuri: a) elaborarea unor trasee clare de tranziție de la învăţământul profesional
şi forme de învăţământ secundar la învăţământul terţiar; b) lansarea unui program de acordare
de credite pentru continuarea studiilor în condiții favorabile pentru elevi; c) conceperea unor
măsuri speciale pentru a identifica și sprijini elevii din grupuri sub-reprezentate; d) creşterea
transparenţei informaţiilor privind oportunităţile educaţionale.30

Participarea grupurilor dezavantajate la învățarea pe tot parcursul vieţii (LLL) este

deosebit de scăzută. Creșterea accesului tinerilor defavorizați și a persoanelor de vârstă
activă la programe de învățare pe tot parcursul vieții (Life Long Learning) (4) include
iniţiative cu scopul de a îmbunătăţi serviciile de consiliere cu privire la educaţie şi formare
pentru elevii din învăţământul secundar şi terţiar, precum şi furnizarea către șomeri de
vouchere şi granturi pentru continuarea studiilor.

II.2.5. Sănătatea

Sănătatea şi sărăcia sunt puternic interdependente. Sărăcia are o contribuţie

semnificativă la sănătatea precară, în timp ce sănătatea precară, la rândul său, poate fi o cauză
majoră a sărăciei, prin reducerea capacității de muncă a persoanei şi prin costurile ridicate ale
tratamentului şi îngrijirii. Persoanele sărace sau vulnerabile se îmbolnăvesc mai repede şi mor
timpuriu prin comparație cu populaţia generală.

Politicile intersectoriale care iau în considerare factorii sociali determinanţi ai sănătăţii

sunt cea mai eficientă modalitate de îmbunătăţire a sănătăţii populației sărace. Astfel
Ministerul Sănătății își stabilește următoarele obiective: (1) Promovarea echităţii în materie
de sănătate şi protecţie financiară; (2) Îmbunătăţirea furnizării de servicii de sănătate în arii

30
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf 21.10.2020, 18:03

21
de intervenţie relevante pentru grupurile sărace sau vulnerabile; (3) Creşterea accesului
grupurilor vulnerabile la servicii de asistenţă medicală primară de bună calitate.

În primul rând, îmbunătăţirea calităţii şi echităţii în materie de sănătate (1) în România

necesită o creştere a finanţării generale pentru acest sector. Totodată, resursele insuficiente
din sistemul naţional de sănătate și inegal distribuite în teritoriu nu permit furnizarea de
servicii de tratament şi medicaţie adecvate în toate zonele ţării, cu precădere în mediul rural și
orașele mici. Cheltuielile cu sănătatea nu sunt doar un cost, ci şi o investiţie cu impact pe
termen lung asupra dezvoltării socio-economice a ţării. Prin urmare, principalele măsuri care
trebuie luate sunt asigurarea unei finanțări adecvate a sistemului de sănătate și sporirea
accesului la servicii de bază în domeniul sănătăţii pentru cei mai vulnerabili, printr-o reţea
naţională de asistenţi comunitari în domeniul sănătăţii (asistente medicale comunitare şi
mediatori romi în domeniul sănătăţii).31

În cadrul reformei în domeniul sănătăţii, anumite arii de intervenţie sunt deosebit de

relevante pentru grupurile sărace sau vulnerabile (2). Acestea sunt sănătatea reproducerii,
nutriția mamei şi a copilului, dar și bolile infecțioase.

În România, mai mult de jumătate dintre sarcinile tinerelor sunt nedorite. Acțiunile
prioritare întreprinse pentru remedierea acestei situații includ monitorizarea intervenţiilor
destinate celor săraci şi celor vulnerabili în intervenţii printr-un program naţional revizuit şi
actualizat al MS în domeniul sănătăţii sexuale, precum și asigurarea pentru toate femeile de
vârstă fertilă (în special pentru femeile sărace) a posibilității de accesare a serviciilor de
sănătate sexuală și reproductivă de calitate ridicată la prețuri accesibile.

Probleme serioase se înregistrează și cu privire la scăderea ratei naționale de imunizări,

deficienţe nutriționale din cauza accesului limitat la hrană. Prin urmare, sunt necesare
următoarele măsuri prioritare: evaluarea şi revizuirea programului naţional de sănătate
privind sănătatea mamei şi copilului, instruirea furnizorilor de servicii medicale la nivel
comunitar pentru a oferi servicii de îngrijire pre-și post-natală de calitate, precum și
devoltarea unor programe de asigurare a vaccinării pentru copiii vulnerabili.

Bolile infecţioase, în special tuberculoza şi HIV sunt deosebit de răspândite în rândul

grupurilor vulnerabile, inclusiv al romilor. În vederea soluționării acestei probleme, MS
lansează un proiect de Plan Strategic Național de Control al Tuberculozei, dezvoltând

31
http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-privind-incluziunea-sociala-
si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf 21.10.2020, 19:05

22
totodată planuri locale, regionale şi naţionale pentru reducerea comportamentului dăunător
sănătăţii şi pentru prevenirea bolilor, pe baza indicatorilor de morbiditate şi a factorilor de
risc aferenţi.

Medicii de familie, medicii generalişti împreună cu asistenţii medicali comunitari şi

mediatorii sanitari romi, alături de asistenții/lucrătorii sociali și mediatorii școlari, reprezintă
actori cheie pentru asigurarea accesului grupurilor vulnerabile şi comunităţilor sărace la
servicii de sănătate (3). Acțiunile MS pentru atingerea acestui obiectiv se concretizează prin
analiza și revizuirea stimulentelor financiare și non-financiare concepute să atragă și să
asigure stabilitatea medicilor în mediul rural și în zonele izolate, dar și prin asigurarea
formării periodice pentru lucrătorii comunitari în serviciile de sănătate.

II.2.6. Locuirea

Creşterea accesului la locuinţe reprezintă unul dintre factorii cheie cu privire la

scăderea numărului de persoane cu risc de sărăcie sau excluziune socială. Există numeroase
grupuri vulnerabile care se confruntă cu sărăcie extremă, programele de sprijin în domeniul
locuirii având o acoperire insuficientă a populației vulnerabile pe această dimensiune.
Obiectivele stabilite de MMFPSPV în această direcție sunt: (1) Creșterea accesibilității și
îmbunătățirea calității serviciilor de locuire, în special pentru populația vulnerabilă; (2)
Dezvoltarea serviciilor de locuințe sociale; (3) Asigurarea unui sprijin de urgenţă eficient
pentru persoane fără adăpost.

În vederea creșterii accesibilităţii şi îmbunătăţirii calităţii locuinţelor (1), MMFPSPV

urmărește ca programele de infrastructură de mari dimensiuni pentru reabilitarea și
modernizarea locuințelor și a utilităților să devină mai puternic orientate către populația
săracă.

Referitor la dezvoltarea serviciilor de locuințe sociale (2), baza o constituie creșterea

finanțării subsectorului locuințelor sociale, diversificarea gamei de instrumente şi programe
pentru locuinţe sociale și totodată evaluarea oportunităţii de a implica economia socială şi
entităţile private în prezentarea de programe pentru locuinţe sociale.

Asigurarea unui sprijin de urgenţă eficient pentru persoane fără adăpost (3) se referă la
consolidarea capacității de intervenție în stradă în paralel cu proiectarea unei strategii de
reintegrare și prevenire timpurie, prin estimarea numărului de persoane fără adăpost şi

23
monitorizarea dinamicii acestei problematici, dar și la trecerea graduală de la servicii de
urgenţă la programe de integrare pe termen lung.32

II.3. Legislația în domeniul asistenței sociale

Legislație generală privind asistența socială:

 Legea nr. 292/2011 privind Sistemul Național de Asistență Socială

 HG 871/2013 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată
 Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale
 Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Legislație privind serviciile sociale:

 Legea nr. 197 din 2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale
 HG nr. 151din 2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare
al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială
 HG nr 1217/2006 privind constituirea mecanismului national pentru promovarea
incluziunii sociale in Romania.

Legislație privind asigurările de sănătate și șomaj:

 Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării
forței de muncă
 OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicată

Legislație privind alocațiile familiale:

 Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei

 HG nr. 1662 din 10/12/2008 privind majorarea cuantumului lunar al alocatiei de stat
pentru copii
 HG nr. 8 din 09/01/2008 privind corectarea limitelor de venituri și indexarea
cuantumului alocației familiale

Legislație privind protecția și promovarea drepturilor copilului:

 Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

32
http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-
29_HG_SIncluziune_Anexa2.pdf 21.10.2020, 20:04

24
  Legea 91/2014 privind acordarea unei zile lucratoare libere pe an pentru ingrijirea
sanatatii copilului;33

II.3.1. Aspectele esențiale privitoare la Legea nr. 292/2011

Evoluția demografică, schimbările în structura familiei, dinamica negativă a pieței

muncii, precum și presiunile legate de reducerea cheltuielilor publice și lipsa personalului de
specialitate din sistemul de asistență socială au condus la necesitatea revizuirii sistemului de
asistență socială. Având în vedere toate acestea, a fost adoptată Legea nr. 292 din 2011, care
reglementează cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului național de
asistență socială din România.

Legea 292/2011 se identifică drept cel mai important act normativ din domeniul
asistenței sociale, scopul acesteia fiind crearea cadrului legal, instituțional unitar și coordonat
prin care se stabilesc principiile și legile generale de acordare a măsurilor de asistență socială
și criteriile de organizare și funcționare a sistemului în vederea asigurării condițiilor adecvate
pentru elaborarea și implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistenței
sociale.34

Față de reglementarea-cadru existentă anterior, noua lege subliniază și întărește

principiile de bază care definesc asistența socială în România: a) responsabilitatea privind
dezvoltarea capacității de integrare socială și soluționarea situațiilor de dificultate revine
fiecărei persoane, precum și familiei acesteia; b) responsabilitatea statului de a crea
oportunități egale și, în subsidiar, să acorde beneficii și servicii sociale adecvate situației
persoanei/familiei și nu să compenseze sarcinile specifice acesteia; c) sistemul de asistență
socială este complementar sistemelor de securitate socială; d) măsurile de asistență socială
sunt evaluate din punct de vedere al eficacității lor pentru a fi permanent adaptate și ajustate
la nevoile reale ale beneficiarilor.

În principal, noua lege reglementează următoarele aspecte: i) definește sistemul de

asistență socială și componentele lui ( sistemul de beneficii sociale și cel de servicii sociale);
ii) enunță principiile generale și valorile de ază ale sistemului de asistență socială; iii)
clasificarea, criteriile de acordare, organizarea și administrarea beneficiilor sociale și
serviciilor sociale; iv) reglementarea modului de calcul și stabilirea cuantumului beneficiilor
sociale în baza unui indicator unic; v) reglementarea contractării serviciilor sociale ca
33
https://www.prostemcell.ro/articole-prestatii-sociale/asistenta-sociala.html 22.10.2020, 17:05
34
Legea asistenței sociale 292/2011

25
modalitate a externalizării administrării și acordării acestora către furnizori privați; vi)
prezentarea beneficiilor sociale și a serviciilor sociale ca măsuri integrate destinate
categoriilor vulnerabile.35

Capitolul III
Starea de fapt – Statistici în domeniul asistenței sociale

III.1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială

Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 35,7%, în anul 2017,
corespunzătoare unui număr de 7,0 milioane persoane. În anul 2017 se constată o nouă
descreștere a indicatorului, față de anul 2016 fiind cu 3,1 puncte procentuale mai mic.

Persoanele de sex feminin, şomerii, persoanele cu un nivel scăzut de instruire şi copiii

sunt categoriile socio-economice care prezintă în medie cel mai mare risc.

Fig.1. Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe total şi sexe,
în anul 2017 (%)
Sursa:https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/dimensiuni_ale_incluziunii_socia
le_in_romania_2017.pdf

35
https://ro.scribd.com/doc/93906698/Rezumat-Legea-Asistentei-Sociale 22.10.2020, 18:20

26
Fig.2. Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială pe regiuni de
dezvoltare, 2017
Sursa:https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/dimensiuni_ale_incluziunii_socia
le_in_romania_2017.pdf

III.2.Finanțarea serviciilor sociale

Protecția socială în România este încă finanțată la cel mai redus nivel din Uniunea
Europeană, chiar dacă fondurile disponibile în acest scop au crescut continuu. În momentul
de față, autoritățile locale, Direcțiile Județene de Asistență Socială şi Protecția Copilului
(DGASPC-uri), precum şi furnizorii non-profit nu primesc suficiente fonduri pentru
dezvoltarea serviciilor sociale.

Fig.3. Cheltuielile pentru protecția socială, în funcție de tipul beneficiilor, 2003-2011

Sursa: Eurostat, ESSPROS, consultată pe 29 august 2014. Calculele Băncii Mondiale

27
III.3. Situația asistenței sociale la nivel de comunitate

Deși fiecare administrație publică locală trebuie să organizeze servicii publice de

asistență socială (SPAS), recensământul realizatadeaBancaaMondială în 2014 a indicat că
34% din administrațiile locale din zonele rurale și 8% dintre orașe nu au organizat astfel de
servicii.

Fig.4. Personalul alocat pentru asistența socială la nivelul SPAS

Sursa: Recensământ SPAS, Banca Mondială, 2014.

28
 Concluzii

Elaborarea și implementarea politicilor, programelor și intervențiilor orientate către

persoanele sărace și vulnerabile și către zonele sărace și marginalizate necesită o abordare
comună, coordonată.

În România există deja un spectru larg de politici, programe și intervenții sectoriale care
vizează reducerea sărăciei și excluziunii sociale, iar instrumentele și experiența necesare
identificării persoanelor și zonelor sărace s-au îmbunătățit în ultimii ani. Elementul cheie care
poate fi îmbunătățit este coordonarea între aceste politici, programe și intervenții.

Având în vedere corelarea puternică a sărăciei cu excluziunea socială, obținerea de

rezultate în politicile de combatere a acestor fenomene necesită un set integrat de politici
sociale destinate să faciliteze accesul oamenilor la locuri de muncă, forme de suport financiar
și servicii sociale.

Pentru a preveni și combate excluziunea socială, strategia își propune transformarea

egalității de șanse într-o realitate pentru cetățenii români pe tot parcursul vieții acestora.
Asigurarea faptului că toate persoanele au șanse egale de a-și dezvolta potențialul pe întreaga
durată a vieții este esențială, atât din punct de vedere moral, cât și economic.

Este, de asemenea esențială creșterea capacității de evaluare a necesităților la toate

nivelurile și coordonarea serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare a forței de muncă și a
serviciilor de sănătate, pentru a determina angajarea persoanelor care nu lucrează, dar care
sunt apte de muncă. Astfel, această abordare a sărăciei și excluziunii sociale se bazează pe
conceptul de furnizare de servicii integrate și pe asigurarea faptului că diferitele programe și
intervenții sunt armonizate, aliniate și oferite, atât la nivel de individ, cât și la nivelul
comunității, de către asistenți sociali responsabili și bine instruiți.

Cu toate că în ultimii ani s-au înregistrat progrese în domeniul asistenței sociale, multe
dintre probleme continuă să existe, obiectivul Guvernului României privind oportunitățile
egale de șansă ale cetățenilor de a participa în societate fiind departe de a se fi realizat.
 Bibliografie

 Manoiu Florica, Epureanu Viorica, “Asistența socială în România”, Editura All,

Bucuresti, 1996
 D. Howe, “Introducere în teoria asistenței sociale”, Editura MarLink, București, 2001
 Legea 292/2011
 M. Rebeleanu, A. Poledna, “Introducere în asistenţa socială, Suport de curs” (2011)
 Lazăr Gheorghiță, Witec Smaranda, “Deontologia profesiei de asistent social, Suport
de curs”, Facultatea de Asistență Socială, București, 2007-2008
 https://asociatiaasised.wordpress.com/media/politici-publice-privind-serviciile-
sociale-asistenta-sociala-si-incluziunea/
 http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/2015-sn-is-rs.pdf
 https://sm.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/STRATEGIA-DGASPC-SM-2014-
2020.pdf
 https://practicisociale.assoc.ro/wp-content/uploads/2020/09/adresa-nr-5-assoc-pr-
112241-pt-politica-nr-6.pdf
 http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte/SIPOCA4_Metodologie.pdf
 http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-
privind-incluziunea-sociala-si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf
 http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-
 https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/legislatie/incluziune%20sociala/2015-sn-
is-rs_ps.pdf
 http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-
29_HG_SIncluziune_Anexa2.pdf