MONEDA UNICĂ EURO PENTRU ROMÂNIA

Conceptul datează din anii ‘60. Parinții spirituali ai Uniunii Europene actuale au avut în
vedere crearea unei Piețe Unice, caracterizate prin libera circulație a bunurilor, persoanelor,
serviciilor și capitalului. În cadrul Pieței Unice, urma să se dezvolte o zonă (așa-numită Uniune
Economică și Monetară) caracterizată prin utilizarea unei singure monede, atât ca necesitate
economică, cât și ca element firesc al Pieței Unice.
În anul 1988 Consiliul European a constituit un comitet pentru pregătirea cadrului de
realizare a Uniunii Economice și Monetare. Cu această ocazie s-au stabilit și obiectivele ce trebuiau
îndeplinite:
-Eliberarea totală a mișcarilor de capital între țările membre
-Integrarea totală a piețelor financiare
-Convertibilitatea totală a monedelor naționale
-Fixarea parităților monetare și eliberarea marjelor de fluctuație între monede
-Creearea unei monede Europene unice, prin înlocuirea monedelor naționale
Este moneda unică europeană începand cu 1 ianuarie 1999. Ea s-a transformat într-o
realitate a piețelor financiare și a mediului de afaceri, începand cu acea dată, urmând ca de la 1
ianuarie 2002 să devină o realitate și-n buzunarele cetațenilor.

Începând cu 1 ianuarie 1999, Uniunea Monetară Europeană (UME), alcătuită din 11 state
(Austria, Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania) a
adoptat EURO ca monedă legală. În perioada 01.01.1999 - 31.12.2001, EURO va exista numai sub
forma valutei de cont și a substitutelor de numerar, concomitent cu menținerea ca mijloace legale de
plată a valutelor naționale ale celor 11 state componente ale UME. Caracteristic acestei perioade
este faptul că utilizarea EURO nu este obligatorie dar nu este nici impiedicată, excepție fac cazurile
când partenerii de afaceri au convenit acest lucru. Cu toate acestea, marile companii europene
efectuează plați și acceptă încasări în EURO, exemplificând în acest sens deciziile luate de
Mercedes, BMW, Philips, Simens, Fiat, etc. fiind de așteptat acest lucru și din partea furnizorilor.
Acest aspect coroborat cu ponderea pe care UME o deține în PIB mondial va determina creșterea
semnificativă a facturării în EURO la nivel mondial.

Alături de alte şase țări (Bulgaria, Cehia, Croaţia, Polonia, Suedia, Ungaria), România se
înscrie în rândul statelor membre ale Uniunii Europene care au obligația adoptării monedei euro,
ceea ce înseamnă practic participarea cu drepturi depline la Uniunea Economică şi Monetară, odată
cu îndeplinirea tuturor condițiilor necesare, respectiv a criteriilor de convergență nominală(Criterii
privind stabilitatea preţurilor, finanţele publice, stabilitatea cursului de schimb, ratele dobânzilor pe
termen lung, aşa cum sunt prevăzute în Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. În plus,
menţionăm că acestea trebuie îndeplinite de o manieră sustenabilă), juridică şi reală(apropierea cât
mai mult de media zonei euro pentru o serie de indicatori, precum nivelul PIB/locuitor,
productivitatea muncii, energointensivitatea, etc.). Acestea din urmă nu sunt menţionate explicit în
legislaţia relevantă a Uniunii Europene, însă devin din ce în ce mai importante în aprecierea
gradului de pregătire al unui stat pentru adoptarea monedei unice. De altfel, Rapoartele de
Convergență elaborate o dată la doi ani de Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană, pun
accent din ce în ce mai mare pe convergența reală. Astfel, în perioada premergătoare adoptării
monedei unice, economia naţională trebuie să parcurgă ajustările necesare integrării în zona euro,
marcate de reforme structurale ample, cu efecte asupra competitivității sale generale.
La data elaborării  Raportului de Convergenţă al Băncii Centrale Europene din 2018,
România îndeplinea doar o parte din criteriile de convergență nominală şi din cele de convergenţă
juridică.

Cele mai importante sunt cele patru criterii de convergență nominală cuprinse în Tratatul
de la Maastricht.

Aceste criterii presupun următoarele:

• Rata inflației din țara aspirantă nu trebuie să depașească cu mai mult de 1.5 puncte
procentuale media celor mai mici trei rate ale inflației din țările Sistemului Monetar European;

• Deficitul bugetar trebuie să fie de maxim 3% din Produsul Intern Brut al țării;

• Dobânzile scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depașească cu mai mult
de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării;

• Datoria publică cumulată să nu depașească 60% din PIB

În cuprinsul Programului de Convergenţă 2019-2022 este precizat faptul că România își

menține angajamentul de aderare la zona euro, stabilindu-și ca țintă anul 2024.
La nivel naţional, coordonarea pregătirilor pentru adoptarea euro se realizează de către
Comitetul interministerial pentru trecerea la moneda euro, condus de primul-ministru, din care fac
parte ministrul finanţelor publice, guvernatorul BNR, conducători sau persoanele desemnate de
către aceştia la nivel de conducere ai altor autorităţi şi instituţii publice, precum şi reprezentanţi ai
asociaţiilor patronale şi sindicale. Comitetul interministerial a fost înfiinţat în luna mai 2011. În luna
decembrie 2016 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 931/2016 care stabileşte structura,
organizarea şi principalele atribuţii ale acestuia. În continuarea acestor demersuri, prin Ordonanţa
de urgenţã a Guvernului nr. 24/2018 a fost înfiinţată Comisia Naţională de fundamentare a Planului
naţional de adoptare a monedei euro(În perioada de funcţionare a Comisiei Naţionale, Comitetul
interministerial pentru trecerea la moneda euro, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 931/2016, şi-
a suspendat activitatea, respectiv până la data de 31 decembrie 2018), în vederea identificării
acţiunilor şi a promovării reformelor necesare modernizării economiei româneşti pentru trecerea la
moneda euro.
 Înainte de adoptarea monedei europene, orice țară trebuie mai întâi să intre, pentru cel
puțin doi ani, în mecanismul european al ratei de schimb ERM2 (Exchange Rate Mechanism), care
presupune un interval maxim de variație al monedei naționale față de euro de plus sau minus 15%.
Avantajele introducerii Euro pentru cetațenii români:
- călătorie - călătorul trebuie să efectueze un singur schimb valutar; de exemplu, dacă se
vizitează un muzeu în Italia, se poate plăti biletul de intrare cu banii rămași de la o excursie în
Grecia sau se poate mânca la restaurant în Franța cu banii schimbați la o casa de schimb din Spania,
etc.
- cumpărături - prețurile sunt exprimate în aceeași moneda în toată zona euro, deci se pot
face mai ușor comparații și se poate alege cel mai bun preț.
- afaceri - nu mai există riscul ca diferitele valute să fluctueze; se cumpară, vinde și
tranzacționează pe o piață mult mai mare și mai competitivă; gestiunea unei afaceri e mai ușoară și
mai puțin costisitoare.

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agenților

comerciali locali cauzate de riscurile de curs valutar. Conform spuselor secretarului general al
Asociației Exportatorilor și Importatorilor din România, Mihai Ionescu, pentru început agenții
economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, să folosească în tranzacțiile pe care le
derulează atât euro, ca monedă de plată, cât și dolarul SUA, ca monedă de consolidare.

Unul dintre principalele avantaje ale introducerii monedei euro îl constituie faptul că euro
va reduce costurile pe care firmele românești le suportă ca urmare a schimburilor valutare. Aceste
costuri, conform unor estimări făcute, constituie circa 1-2% din valoarea tranzacției. Tot, datorită
monedei unice europene se economisește timp prețios în activitatea de gestiune, dispărând
necesitatea analizei riscului și a raportului cheltuieli-profit pentru fiecare tranzacție în parte,
efectuată de către firmă.

Un alt avantaj care rezultă din adoptarea monedei unice de către România îl constituie
faptul că se simplifică evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al
întreprinderii, nemaifiind necesar să se țina cont de volatilitatea monedei.

Un risc legat de trecerea economiei romanesti la moneda euro, ca si de altfel, a tuturor

tarilor care fac acest pas în directia integrarii in zona euro, il constituie dimensionarea adecvată pe
termen scurt a lichidităților în euro la nivelul sistemului bancar, având în vedere o cerere de
numerar în moneda unica.

Pierderea posibilității de alegere a ratei inflației și pierderea cursului valutar, ca

instrument pentru inlăturarea dezechilibrelor macroeconomice constituie un alt dezavantaj care
decurge din participarea la Uniunea Monetară.
 Trebuie, totodată, de menționat ca schimbarea monedei naționale în favoarea monedei
unice presupune și pierderea controlului și a puterii de decizie cu privire la problemele monetare și
a flexibilitatii luării deciziilor care să permită protejarea economiei romanești de socurile externe.

Punând în balanță atât beneficiile cât și riscurile legate de trecerea economiei românești
la moneda unica europeană, putem afirma cu certitudine că direcția aleasă de către clasa politică
românească este corectă, și anume tendința de integrare în Uniunea Economică și Monetară, care pe
termen mediu și lung va contribui la obținerea unor avantaje pentru întreaga societate românească
luată în ansamblu.

În concluzie, din punct de vedere economic, trecerea la euro are implicații majore.

Sunt necesare reforme structurale care să contribuie la adâncirea convergenței cu țările

membre, ca să putem culege beneficiile aderării la zona euro.

• Din punct de vedere tehnic, trecerea la euro este un proiect complex, pe care BNR este
pregătită să îl susțină.

Se acumulează însă tensiuni pe unele componente care pun în discuție sustenabilitatea

îndeplinirii criteriilor.

• Sustenabilitatea îndeplinirii criteriilor se verifică prin ERM II.

•Sunt necesare reforme structurale. În paralel, sunt esențiale:

– Menținerea unor fundamente economice solide

– Reducerea tensiunilor care se acumulează pe fondul creșterii economice peste potențial

– Consistență, coerență, claritate

– Întreținerea unui sentiment favorabil al pieței.

“Euro este un proiect politic și o promisiune de prosperitate” ‐ Jens Weidmann,

Guvernatorul Bundesbank.