PROIECT LA DISCIPLINA

“ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI”

TEMA: FOCUL-INCENDII DE MASA

 CUPRINS
Cap.1. Definitii si factori de favorabilitate............................................................................................... 3
1.1. Definitii ......................................................................................................................................... 3
1.2. Factori de favorabilitate ............................................................................................................... 3
1.2.1. Caude de incendiu ................................................................................................................. 3
1.2.2. Împrejurările determinante................................................................................................... 4
1.2.3. Surse de aprindere ................................................................................................................ 4
Cap.2. Clasificari ...................................................................................................................................... 6
2.1. CLASIFICAREA IN RAPORT CU CAUZELE PE CARE LE-A PRODUS .................................................. 6
2.2. CLASIFICAREA INCENDIILOR DE PADURE...................................................................................... 7
2.3. CAUZELE INCENDIILOR DE PADURE .............................................................................................. 8
Cap.3. Repartitia geografica la nivel mondial.......................................................................................... 9
3.1 Date statistice privind incendiile de padure.................................................................................. 9
3.2. Harta zonelor cu riscul cel mai ridicat de producere a incendiilor ............................................. 10
Cap.4. Studiu de caz: Incendiul de vegetatie din Australia .................................................................. 11
4.1. Cauze .......................................................................................................................................... 11
4.2. Rezultate..................................................................................................................................... 13
Cap.5. Managementul hazardurilor ...................................................................................................... 14
5.1. Prezentare generala ................................................................................................................... 14
5.2. Hazardul de incendiu (Măsuri de prevenire și protecție)........................................................... 15
Concluzii ................................................................................................................................................ 17
Pareri ................................................................................................................................................. 17
Viata dupa dezastru........................................................................................................................... 17
Bibliografie ............................................................................................................................................ 18
 Cap.1. Definitii si factori de favorabilitate

1.1. Definitii

Pentru definirea noţiunii de incendiu

sunt necesare următoarele elemente:
existenţa substanţelor şi/sau materialelor combustibile şi acţiunea unei surse de aprindere;
iniţierea şi dezvoltarea necontrolată în spaţiu şi în timp a procesului de ardere;
necesitatea unei intervenţii organizate în scopul întreruperii şi lichidării procesului de ardere.
Focul reprezintă oxidarea unui material combustibil, în urma căreia rezultă căldură, lumină,
dar și diferiți produși de reacție, precum dioxidul de carbon și apă. Dacă temperatura ajunge la
un nivel destul de ridicat, gazele se pot ioniza pentru a produce plasmă. În funcție de substanțele
aprinse și de impuritățile din mediu, culoarea flăcării și intensitatea focului pot varia. Focul are
potențialul de a cauza răni fizice prin ardere.
Un foc de proporții mari scăpat de sub control este numit incendiu, pârjol și care este stins cu
ajutorul pompierilor.
Majoritatea specialiștilor consideră că omul a început să utilizeze focul cu circa 700.000 -
800.000 de ani în urmă. Dar descoperiri recente, realizate în peștera Wonderwerk din Africa de
Sud, plasează această dată la circa un milion de ani în urmă.

Incendiu se referă la un proces de ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp
și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o
intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.

1.2. Factori de favorabilitate

1.2.1. Cauze de incendiu

Pentru iniţierea unui incendiu este necesară interacţiunea următoarelor elemente obligatorii
pentru producerea acestuia:
-sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă
necesară pentru aprinderea combustibilului;
-existenţa materialului combustibil (gazos, lichid, solid) în cantitate suficientă pentru susţinerea
arderii;
-existenţa unor împrejurări determinate care să pună în contact sursa de aprindere cu masa
combustibilă.
1.2.2. Împrejurările determinante

aparate electrice sub tensiune;instalaţii electrice defecte; echipamente electrice improvizate;

sisteme de încălzire defecte; mijloace de încălzire improvizate sau nesupravegheate;
coşuri, burlane de fum defecte sau necurăţate;
cenuşă,jar sau scântei de la sisteme de încălzire;
jocul copiilor cu focul;
fumatul;
focul deschis;
sudura;
autoaprinderea (aprinderea spontană) sau reacţii chimice;
scântei mecanice,electrostatice sau de frecare;
scurgeri (scăpări) de produse inflamabile;
defecţiuni tehnice construcţii montaj; defecţiuni tehnice de exploatare;
nereguli organizatorice;
explozie urmată de incendiu; accident tehnic;
trăsnet şi alte fenomene naturale;
acţiune intenţionată(arson);
nedeterminate.

1.2.3. Surse de aprindere

1. Cu flacara:
Chibritul;
Aparate de tăiere, lipire, sudură oxiacetilenică;
Utilizarea lumânărilor;
Aparate termice.

2. De natura termica:
Ţigara;
Brocurile de sudură şi particulele de metal topit;
 Jarul, cenuşa, zgura de la sobe;
Scânteile;
Căldură degajată de aparate termice (casnice, industriale);
Sobele metalice;
Coşuri defecte;
Aparate de încălzit electrice;
Reşourile;
Radiatoarele;
Fiarele de călcat.

3. De natura electrica:
Arcuri şi scântei electrice;
Supracurenţi în cabluri electrice;
Scurtcircuitul sursă de aprindere;
Electricitatea statică.

4. De natura mecanica:
Frecarea;
Scântei mecanice.

5. Naturale:
Trasnetul;
Caldura solara.

6. Incendiere intentionata (Arson):

Incendierea este considerată, din cele mai vechi timpuri, drept o faptă foarte gravă, care
provoacă distrugeri şi tragedii omeneşti.
Incendiile intenţionate pot fi clasificate în următoarele categorii, după motivaţia
incendiatorului :
-pentru obţinerea unui câştig;
-din răzbunare;
-pentru acoperirea altor infracţiuni;
-din motive social - politice;
-din vanitate;
-din vandalism;
-înfăptuite de persoane cu tulburări mintale;
-autoincendierea.

Cap.2. Clasificari

Clasele de incendiu sunt:

Clasa A - incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc
în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, piele,
produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldură ş.a.;
Clasa B - incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol, alcooli,
toluen, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor
etc.;
Clasa C - incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.;
Clasa D - incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan
etc.;
Clasa E - incendii care implică riscuri de natura electrică;
Clasa F - incendii care implică medii de gătit (uleiuri si grăsimi vegetale sau animale) în aparate
pentru gătit.

2.1. CLASIFICAREA IN RAPORT CU CAUZELE PE CARE LE-A PRODUS

Se poate face în funcţie de elementele obligatorii menţionate.

In funcţie de sursele de aprindere se pot deosebi următoarele categorii:
1. Surse de aprindere cu flacără: - focuri în aer liber;
- flacără (chibrit, lumânare);
- flăcări de la aparate termice
2. Surse de aprindere de natură termică: - obiecte incandescente (ţigară, topituri
metalice, becuri şi proiectoare electrice, jar, cenuşă, zgură de la aparate de încălzit,
particule incandescente de la sudură ş.a.);
- căldură degajată de aparate termice (casnice,
industriale);
- efectul termic al curentului electric;
- coşuri defecte şi necurăţate (fisuri, scântei ş.a.);
3. Surse de aprindere de natură electrică:- arcuri şi scântei electrice;
- scurtcircuit (echipamente, cabluri ş.a.);
- electricitate statică;
4. Surse de aprindere spontană: - aprindere spontană de natură chimică (inclusiv reacţii
chimice exoterme);
- aprindere spontană de natură fizico-chimică;
- aprindere spontană de natură biologică;
5. Surse de aprindere de natură mecanică:
- scântei mecanice;
- frecare;
6. Surse de aprindere naturale:
- căldură solară;
- trăsnet;
7.Surse de aprindere datorate explozivilor şi materialelor incendiare;
8.Surse de aprindere indirecte (radiaţia unui focar de incendiu, flacăra unui amestec
exploziv ş.a.).

2.2. CLASIFICAREA INCENDIILOR DE PADURE

Incendiile de pădure se pot clasifica in următoarele categorii:

a) Incendiul de coronament - se manifesta la partea superioara a copacilor, cand ard coroanele.
Incendiul de coronament in plina dezvoltare are forma unui zid de foc, careînaintează pe
deasupra pădurii sub forma unui val urias. După viteza cu care se manifesta incendiile de
coronament pot fi :
- lente;
- rapide;
- violente.
In cazul incendiului lent, care are loc in partea superioara a copacilor, ard
coroanele acestora. Suprafata focului constituie de sus pana jos, un perete de foc careînaintează
relativ încet cu o mica înaintare a focului pe vârfuri si rămâne in urma pe sol.Incendiul de
coronament lent se dezvolta relativ încet. Viteza de înaintare in directiavântului este de pana
la 8 km/ora. La incendiul rapid de coronament ard efectivcoroanele copacilor. Se
formează un val de foc care înaintează rotindu-se parca pestevârfurile copacilor, aruncand
înaintea sa limbi de flăcări care se scurge ca un curentpeste coroanele acestora. Viteza de
înaintare in directia vântului este de 8-25 km/ora. Incazul incendiului de coronament violent
viteza de înaintare a focului este pe fronturifoarte largi si ajunge la peste 25 km/ora.
b) Incendiile de litiera - sunt incendii care cuprind vegetatia de pe solul pădurii:arbusti, muschi,
licheni, ierburi, boschete, tufisuri,patura moarta,uscaturile,resturileramasela exploatarea
pădurii si partea inferioara a copaciilor.Incendiile de litiera pot fi:
- lente;
- rapide.
La incendiile de litiera lente focarul înaintează in mare măsura in directia vântului cu viteza
redusa, flacara atinge o inaltime de 0,1m pana la 2-3m. In cazul incendiului delitiera rapide
focul se poate propaga către directia vântului cu viteze care pot atingepana la 1 km/ora,inaltimea
flăcării depăseste 2m.
c) Incendiile sub patura de frunzis -izbucnesc in special in pădurile secular pe solul cărora s-a
depus de-a lungul anilor o pătura groasa de frunze uscate, crengi lemnoase,care au putrezit si
au format un strat de putregai, sau chiar de turba.Incendiul are o forma de manifistare neregulata
in functie de crăpăturile in stratulmort si obstacolele pe care le întâlneste în cale.Viteza
incendiului subteran este mica si rar ajunge 1km in 24 de ore.
d) Incendiile in zonele cu copaci doborati, apar in unele masive păduroase, unde pe suprafete
uneori destul de mari, arborii au fost culcati la pământ de furtuni puternice. Unincendiu intr-o
zona cu arbori doborati are aspectul unui rug urias, arborii fiind bineprinsi unii de altii prin
coroanele respective.
e) Incendiile combinate de litiera si coronament - apar mai des la pădurile tinere si de răsinoase.
La asemenea incendii actiunea de stingere este dificila, fiind nevoie sa secombine diferite
metode si principii de stingere.In cazul incendiilor de coronament, din cauza perturbatiilor
locale neasteptate potaparea schimbări de directie ale arderii sub fora de salturi care pune in
pericol viataechipelor de lucru.

2.3. CAUZELE INCENDIILOR DE PADURE

Cauzele care dau nastere la incendiile de pădure sunt variate. Din studiereaincendiilor de pădure
rezulta ca cele mai frecvente cauze sunt următoarele:
- folosirea neglijenta a focului de către oameni pentru prepararea hranei sau pentruîncălzit;-
tigări aruncate la întâmplare;
- arderea rămăsitelor lemnoase rezultate din parchetele de exploatare;
- crearea de suprafe ne agricole prin arderea sau de îmbunătătirea păsunilor;
- folosirea armelor de vânătoare sau a artileriei in poligoanele vânătorilor de munte;
- scântei si cenusa de la locomotivele folosite in exploatarea forestiera;
- trăsnetul;
- incendieri premeditate.

Cap.3. Repartitia geografica la nivel mondial

3.1 Date statistice privind incendiile de padure

De-a lungul timpului s-au constatat urmatoarele:

- numarul incendiilor provocate de cauze naturale este redus, variind, de la un judet laaltul,
între 1 si 4% din numarul total de incendii înregistrate;
- numarul incendiilor provocate de cauze accidentale variaza si el între 38 si 73%,fiindîn
medie de 56%;- focurile deliberate ating uneori 7…8%;
- numarul incendiilor provocate de cauze necunoscute variaza între 25…58%, fiind înmedie
de 39%.
Din categoria cauzelor accidentale fac parte:
- incendiile pornite de la arderea pasunilor si fânetelor, care variaza între 13 si 43%
dinnumarul total de incendii;
- incendiile provocate de turisti si copii, care reprezinta 13…40% din total, iar uneorichiar
mai mult;
- incendiile provocate de locomotive, tigari aprinse aruncate din tren,linii de
înaltatensiune, trageri în unitati militare etc. sunt în general reduse,dar în zonele cu
climatfavorabil declansarii incendiului (coeficientul de uscaciune al aerului ridicat),pot
constituicauza principala.
3.2. Harta zonelor cu riscul cel mai ridicat de producere a incendiilor
 Cap.4. Studiu de caz: Incendiul de vegetatie din Australia

Criza incendiilor de vegetaţie, în urma cărora 12 milioane de hectare de teren de pe teritoriul

Australiei au fost mistuite din august 2019 până în martie 2020, a fost descrisă de autorităţile
guvernamentale drept "un şoc în acest sistem"

4.1. Cauze

În general, astfel de incendii sunt cauzate de un trio de factori care mențin focul: căldura, seceta
și vântul. Totuși, acestea sunt determinate de o combinație de trenduri pe termen lung, dar și
condiționate de pattern-uri ale vremii, pe termen scurt.
Ce cauzează seria de incendii din Australia?
Pe termen lung, Australia se confruntă, la fel ca restul lumii, cu creșterea temperaturilor, ca
efect negativ al schimbărilor climatice. De exemplu, 2019 a fost cel mai fierbinte, dar și cel mai
uscat an pentru statul australian. Cei doi factori au condus la secetă.
Pe de altă parte, există și câțiva factori temporali care au influențat situația. Clima din Australia
este influențată de oscilația Dipole, din Oceanul Indian, care a fost într-o fază pozitivă în ultima
vreme. Acest lucru înseamnă că apele din partea vestică a oceanului au fost mai calde decât de
obicei, iar cele din partea estică mai reci. Ca rezultat, vremea ploioasă a fost îndepărtată de pe
suprafața Australiei.
În plus, în ultimele luni, un fenoment neobișnuit din stratosfera Australiei a redus intensitatea
vânturilor polare. Astfel, vânturi calde din vest au devenit mai puternice. Schimbarea a avut ca
rezultat precipitații reduse, cer senin și temperaturi mai calde în Australia, ceea ce a fost
suficient pentru apariția acestor incendii.

Incendiile de vegetație din Australia s-au transformat într-o catastrofă de proporții naționale,
flăcările fiind întreținute de caniculă și secetă.
Poliția australiană au acuzat cel puțin 24 de oameni pentru provocare de incendii de vegetație
în statul New South Wales, potrivit unui comunicat al instituției.
În total, poliția a luat măsuri legale împotriva a 183 de persoane, dintre care 40 sunt minori,
pentru infracțiuni legate de incendii comise din data de 8 noiembrie. Acțiunile legale merg de
la avertismente la trimitere în judecată.
Dintre cei 183 de persoane, 53 au primit avertismente sau au fost trimise în judecată pentru că
nu au respectat interdicția de a aprinde focul, în timp ce 47 sunt acuzați că au aruncat o țigară
aprinsă sau un chibrit pe pământ, se arată în informațiile oferite de poliție.
În luna noiembrie, serviciul de pompieri rural din NSW a arestat un tânăr de 19 ani, acesta fiind
acuzat că a pornit intenționat mai multe focuri timp de șase săptămâni.
Exploatările forestiere galopante din pădurile native au contribuit în mod semnificativ la criza
incendiilor de vegetaţie din 2019-2020 din Australia, intensificând "severitatea şi
inflamabilitatea" focarelor, au descoperit oamenii de ştiinţă în urma unui studiu citat miercuri
de agenţia DPA.

Un Cernobîl al crizei climatice

Situaţia deosebit de gravă le-a amintit unora de anii 1980, când guvernarea Uniunii Sovietice,
deşi puternică, îşi pierdea abrupt legitimitatea morală. Similar, în Australia de astăzi, instituţiile
politice se confruntă cu o realitate monstruoasă pe care nu au nici capacitatea, nici voinţa de a
o confrunta, scrie The New York Times. Încrcederea în Scott Morrison scade de la o oră la alta,
reacţiile oamenilor reprezentând o puternică dovadă în acest sens. Premierul a fost alungat de
localnicii nervoşi după ce s-a îndepărtat de o femeie însărcinată care cerea ajutor într-unul dintre
oraşele afectate de incendii. Un politician conservator local a descris umilinţa liderului drept
o„întâmpinare pe care probabil a meritat-o”. După cum a observat odată Mikhail Gorbaciov,
ultimul lider sovietic, prăbuşirea Uniunii Sovietice a început odată cu dezastrul nuclear de la
Cernobîl, din anul 1986. The New York Times se întreabă dacă tragedia de proporţii a
incendiilor australiene s-ar putea dovedi un Cernobîl al crizei climatice.
4.2. Rezultate

Incendiile din Australia au distrus mai mult de jumătate din habitatul în care trăiesc 100 de
specii de plante şi animale ameninţate cu dispariţia, inclusiv 32 de specii în pericol critic de
extincţie, a anunţat luni guvernul de la Canberra, relatează AFP.
Peste un miliard de animale au pierit în incendiile fără precedent care au făcut ravagii în estul
şi sudul insulei timp de luni de zile, arzând o suprafaţă mai mare decât cea a Portugaliei.
Peste 80% din habitatele cunoscute sau probabile ale unui număr de 49 de specii au fost
distruse de incendii, în timp ce 50 până la 80% din ariile populate ale altor 65 de specii au fost
afectate de flăcări.
"Unele specii sunt mai vulnerabile la flăcări decât altele şi unele zone au fost mult mai grav
afectate decât altele, astfel încât o analiză aprofundată va fi necesară înainte de a putea evalua
pe deplin impactul incendiilor pe teren", a declarat Sally Box, comisar pentru specii pe cale de
dispariţie.
Speciile ameninţate includ 272 de plante, 16 mamifere, 14 broaşte, nouă păsări, şapte reptile,
patru insecte, patru peşti şi un păianjen, a spus ministerul.
Dintre cele 32 de specii în pericol critic de extincţie afectate de incendii, majoritatea sunt
plante, însă au existat şi broaşte, broaşte ţestoase şi trei tipuri de păsări, a precizat sursa citată.
Fumul produs de recentele incendii de vegetatie din Australia a provocat moartea a circa 445
de persoane si spitalizarea catorva mii, costurile pentru sanatate depasind 2 miliarde de dolari
australieni (1,3 miliarde de dolari americani), au sustin experti in fata unei comisii care
investigheaza raspunsul la dezastrele naturale.
Pe de alte parte, fumul provocat de aceste incendii a dus la scaderea calitatii aerului in
majoritatea oraselor australiene, inclusiv la Sydney si in capitala Canberra, unde a depasit de
40 de ori nivelurile periculoase pentru sanatate in luna ianuarie.

Optzeci la suta din populatia Australiei a fost "afectata negativ" de fumul produs de incendii,
au declarat experti in fata Royal Commission into National Natural Disaster Arrangements,
organismul independent care investigheaza raspunsul la dezastrele naturale, inclusiv la
recentele incendii de vegetatie.
Costurile estimate pentru sanatate ale inhalarii de fum asociate cu decesele premature si
internarile in spital au fost de 2 miliarde de dolari australieni, de patru ori mai mari decat in
2002-2003, cand Australia a inregistrat cel de-al doilea cel mai sever sezon in ceea ce priveste
fumul provocat de incendiile de vegetatie, a precizat Johnston.
 Cap.5. Managementul hazardurilor

5.1. Prezentare generala

În contextul de faţă, hazardul reprezintă probabilitatea de apariţie, întro anumită perioadă, a

unui fenomen potenţial dăunător pentru om şi pentru mediul înconjurător. Deci, hazardul este
un fenomen natural sau antropogen, dăunător omului, ale cărui consecinţe sunt datorate
depăşirii măsurilor de siguranţă pe care orice societate şi le impune. Hazardele naturale
reprezintă o forma de interacţiune dintre om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt
depăşite anumite praguri de adaptare ale societăţii. Pentru producerea lor, este necesară prezenţa
societăţii omeneşti. Dacă o avalanşă se produce în Antarctica, aceasta este numai un fenomen
natural. Dacă acelaşi fenomen este înregistrat în Munţii Făgăraş, spre exemplu, unde este
afectată o cabană sau o şosea, suntem în prezenţa unui hazard natural.
Vulnerabilitatea pune în evidenţă cât de mult sunt expuşi omul şi bunurile sale în faţa
diferitelor hazarde, indică nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen şi
se exprimă pe o scara cuprinsa între 0 şi 1, cifra 1 exprimând distrugerea totală a bunurilor şi
pierderile totale de vieţi omeneşti din arealul afectat. Distrugerea mediului determină o creştere
a vulnerabilităţii. Spre exemplu, despăduririle determină o intensificare a eroziunii şi
alunecărilor, producerea unor viituri mai rapide şi mai puternice şi o creştere a vulnerabilităţii
aşezărilor şi căilor de comunicaţii.
Riscul este definit ca fiind probabilitatea de expunere a omului şi a bunurilor create de acesta
la acţiunea unui anumit hazard de o anumită mărime. Riscul reprezintă nivelul probabil de
pierderi de vieţi omeneşti, numărul de răniţi, pagubele produse proprietăţilor şi activităţilor
economice de un anumit fenomen natural sau grup de fenomene, într-un anumit loc şi într-o
anumită perioadă. Elementele la risc sunt reprezentate de populaţie, de proprietăţi, căi de
comunicaţie, activităţi economice etc., expuse riscului întrun anumit areal.
Riscul poate să fie exprimat matematic, ca fiind produsul dintre hazard, elementele de risc şi
vulnerabilitate:
R =H .E .V
Fenomenele naturale sunt supuse clasificărilor după diferite criterii, mai ales în funcţie de
scopul urmărit. Motivaţia teoretică a clasificărilor rezidă în nevoia comunităţii ştiinţifice de a
avea instrumente de lucru precise şi un limbaj comun. În cazul hazardelor naturale, există însă
şi o multitudine de conotaţii practice care impun clasificări ordonate după mai multe criterii.
Rezultatele clasificărilor sunt dependente de acurateţea şi obiectivitatea criteriilor.
Obiectivitatea are o componentă legată strict de măsurătorile efectuate în mod curent asupra
unor fenomene naturale şi o alta legată de manifestarea fenomenelor respective ca hazarde.
Pentru cuantificarea şi clasificarea hazardelor naturale în termeni accesibili percepţiei umane
poate fi utilizată o scară (modificată după Burton et al., 1978) care vizează următoarele aspecte:
- Frecvenţa - de la rar la frecvent;
- Durata - de la redusă la mare;
- Extinderea areală - de la limitată la mare;
- Declanşarea - de la lentă la instantanee;
- Desfăşurarea - de la lentă la rapidă;
- Dispersia - de la difuză la concentrată;
- Evoluţia în timp - de la evoluţia în salturi la cea constantă.

Sisteme de prevenire şi avertizare:

Predicţia este bazată pe teoria statistică şi utilizează date istorice ale unor evenimente trecute,
pentru a estima o probabilitate viitoare, o recurenţă în evenimente similare. Pentru ca rezultatele
sunt exprimate în termenii unor probabilităţi medii, nu există o indicaţie precisă pentru data
când un anumit eveniment se poate produce. Prin definiţie, predicţiile tind să fie relative pe
termen lung. Pentru unele dezastre cum ar fi cutremurele, nu este posibilă o specificare a
localizării sau magnitudinii cu o precizie mare.
Previziunea depinde de detecţia şi evaluarea unui eveniment individual ce se dezvoltă prin
intermediul unei secvenţe de procese ale mediului înconjurător care sunt bine înţelese.
Previziunea se bazează pe fapte observabile ştiinţific; ea tinde a fi pe termen scurt.
Avertizarea este un mesaj care informează şi alertează publicul în legătură cu un eveniment
extrem şi indică paşii care trebuie făcuţi pentru minimizarea pierderii. Se bazează întotdeauna
pe predicţii sau pe previziuni. Combinaţia acestora este necesară în procesul de protejare a vieţii
oamenilor în cazul unor dezastre cu timp de acţiune foarte scurt. Cele mai bune rezultate s-au
obţinut în cazul uraganelor, inundaţiilor şi tornadelor. Seceta rămâne încă dificil de prevăzut.

5.2. Hazardul de incendiu (Măsuri de prevenire și protecție)

Sezonul cald, caracterizat printr-un proces de încălzire accentuată a vremii, poate favoriza
creşterea numărului de incendii. Aceasta cu atât mai mult cu cât gradul de umiditate al vegetației
este scăzut, factor care favorizează izbucnirea și propagarea rapida a flăcărilor. Întrucât, în
această perioadă, temperaturile sunt în creştere, este necesar a fi luate măsuri preventive în
vederea limitării producerii acestor evenimente care se pot solda cu pagube materiale
importante şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.
Temperaturile ridicate determina foarte multe persoane să caute confortul zonelor de agrement,
lucru care presupune, în cele mai multe cazuri, folosirea focului. Însa acesta nu trebuie făcut
oriunde și în orice condiții. Focul deschis se poate folosi numai în vetrele special amenajate sau
la o distanță de minimum 100m de marginea (liziera) pădurii. Se va curăța vegetația din jurul
vetrei iar focul va fi supravegheat în permanență pentru evitarea propagării acestuia la vegetația
din jur. Copiii vor fi supravegheați, pentru a nu transporta jar sau alte materiale aprinse in afara
vetrei de foc. La plecare, focul va fi stins prin stropirea cu apa a jarului până la răcirea totală a
acestuia, lucru absolut necesar datorită posibilității de reaprindere la orice adiere de vânt.
Aceste reguli trebuie respectate și de cei ce au parcele de teren pe lângă casă, pentru că o flacăra
propagata de vegetație într-o curte poate aprinde în timp foarte scurt locuința și anexele
gospodărești.
De asemenea trebuie manifestată o grijă deosebită la fumat (mai ales la aruncarea resturilor de
țigări și chibrituri), la executarea lucrărilor de sudură și la desfășurarea oricăror activități ce pot
produce aprinderea diverselor materiale. Se impune respectarea cu strictețe a regulilor privind
manipularea, transportul si depozitarea materialelor si substanțelor cu risc ridicat de incendiu
sau explozie. De exemplu, recipientele cu gaze lichefiate (GPL, oxigen, etc.) trebuie adăpostite
de influența directa a razelor solare sau stropite periodic cu jeturi de apa pentru răcire. La
depozitarea unor materiale (furaje, cărbune, rumeguș, bumbac, etc.) trebuie avut în vedere și
faptul că acestea, în condiții specifice de temperatura și umiditate, se pot autoaprinde.
Și nu în ultimul rând, trebuie verificate instalațiile de paratrăsnet, știut fiind faptul că, după o
perioada cu temperaturi ridicate, precipitațiile sunt însoțite în mod frecvent de descărcări
electrice atmosferice.
Administraţiile publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri:
- afişarea în locurile des frecventate de cetăţeni (ex. sediul primăriei, căminul cultural, lăcaşuri
de cult, unităţi de comerţ etc.) a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor
specifice acestei perioade;
- stabilirea locurilor unde se pot efectua lucrări cu foc deschis şi persoanele desemnate să
supravegheze (instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de
apărare a incendiilor);
- interdicţia utilizării focului deschis în apropierea locuinţelor, anexelor gospodăreşti şi a
depozitelor de furaje, pe terenuri acoperite de vegetaţie uscată, mai ales atunci când sunt
amplasate în apropiere de păduri, plantaţii sau obiective cu risc ridicat de incendiu;
- atenţionarea, împreună cu administratorii fondului silvic (indiferent de forma de proprietate)
a celor ce tranzitează pădurea sau desfăşoară activităţi în acest areal asupra consecinţelor pe
care le pot avea folosirea focului deschis sau fumatul în pădure (în pădure, focul se face în
locuri special amenajate, iar dacă acestea nu există focul se va face în locuri cât mai îndepărtate
de arbori şi vegetaţie. Foarte important este ca la plecare să se stingă jarul);
- organizarea şi executarea prin intermediul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţenilor;
- asigurarea respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al
manifestărilor publice;
- identificarea celor mai eficiente metode de alertare şi mobilizare a cetăţenilor în cazul
izbucnirii unor incendii.
 Concluzii

Pareri

„Marile incendii se nasc din scântei mici.”- Richeileu

Putini inteleg aceste cuvinte atat in sens propriu cat si metaforic. Dar Australia a simtit greutatea
acestor cuvinte pe „pielea” ei, reusind sa arda cateva luni de zile, fara ca australieni sa acorde
mare atentie , pana nu s-a agravat situatia, iar rezultatul a fost un dezastru pe toate planurile.
Desi factori naturali au intensificat incendiile autoritatile nu au parut pregatite deun incendiu
de proporti..... Iar acum la un an de la acel dezastru australieni nu arata ca si-ar fi schimbat
precautia, incendiile reincepand.
James Watson, unul dintre autorii studiului, a declarat că exploatările forestiere contribuie la
creşterea cantităţii de combustibil care alimentează incendiile, favorizează uscarea pădurilor
umede şi reduce înălţimea pădurilor.

Viata dupa dezastru

Incendiile de vegetație implacabile care au mistuit o bună parte a Australiei în ultimele

luni au pierdut din putere, iar viața a revenit în pădurile carbonizate de la Antipozi.
Focul, seceta și vântul a făcut prăpăd pe continentul australian, însă natura are obiceiul de a nu
se da bătută cu una cu două.
Chiar dacă statele Victoria și New South Wales nu sunt încă în siguranță deplină, plantele încep
să recucerească zonele arse.
Unele plante din această parte a lumii au evoluat, ca răspuns la frecventele incendii, și își pot
feri mugurii de flăcări, fapt care le permite reluarea creșterii după trecerea primejdiei.
Cele mai fericite sunt plantele pirofite, care tolerează focul și își iau majoritatea nutrienților din
cenușă.
Aceste plante infloresc și cresc foarte rapid după un mare incendiu. Chiar și așa, ritmul de
refacere al biomasei ce s-a pierdut în flăcări este greoi, în timp ce schimbările climatice și
efectele acestora sunt tot mai intense.
Iată câteva fotografii, preluate de pe Bored Panda, care arată cum viața revine încet în ținutul
pârjolit al cangurilor și al urșilor koala.
 Bibliografie

http://old.meteo.md/hazard/pericol_de_incendiu.htm

http://www.mediu.gov.md/ro/content/via%C8%9Ba-iese-din-cenu%C8%99%C4%83-%C3%AEn-
australia-cum-%C3%AEnvie-p%C4%83durile-dup%C4%83-marile-incendii

https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/incendii-de-vegetatie-in-australia-autoritatile-au-
cerut-locuitorilor-sa-ignore-lockdown-ul-si-sa-fuga-este-numai-pamant-ars-1445358

https://www.mediafax.ro/externe/mii-de-oameni-din-australia-sunt-evacuati-din-case-din-cauza-
incendiilor-de-vegetatie-19898972