Organizarea activitatilor de educatie vizuala

Prima problema care se pune in organizarea activitatii de de educatie

vizuala,este cea a formarii grupelor de recuperare vizuala,si stabilirea
tipului de exercitii pentru fiecare grupa de copii.Formarea grupelor de copii
si alegerea exercitiilor de recuperare vizuala,sunt stabilite dupa fiecare
control oftalmologic de comun acord cu medicul specialist,si in functie de
defectele secundare,determinate de diminuarea acuitatii vizuale.

Controalele au loc, la intervale de 1-2 luni.Repartizarea exercitiilor si

a grupelor de copii nu trebuie considerata definitiva pentru aceste
intervale.Sarcina tiflopedagogului este de a verifica evolutie vizuala la
inceputul fiecarei saptamani iar in cazurile unde se sesizeaza o scadere a
acuitatii vizuale trebuie sa se revizuiasca impreuna cu medicul tratamentul
ocluziv si pleoptic.Gruparea copiilor trebuie facuta in asa fel incat unele
sedinte de recuperare sa se poata desfasura frontal.Pentru ca timpul
repartizat unei grupe de copii sa poata fi folosit la maximum,este necesara
o planificare e desfasurarii zilnice a fiecarei sedinte de lucru.Planificarile
zilnice se intind pe o perioada de o saptamana dupa care se stabileste
continuarea sau modificarea tratamentului ocluziv si pleoptic.

Pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor recuperatorii, se

recomanda respectarea unor cerinte minime de organizare a acestora
(Preda, 1993):

1.        Repartizarea exercitiilor de educatie vizuala: se realizeaza in

colaborare cu medicul oftalmolog, la inceputul fiecarui an scolar si
nu are caracter definitiv.

2.        Organizarea grupelor de copii se face in raport cu:

-        Afectiunea/afectiunile analizatorului vizual.

-        Acuitatea vizuala la distanta.

-        Acuitatea vizuala la distanta cititului.

3.        Stabilirea orarului fiecarei grupe.

4.        Elaborarea planificarii semestriale.

5.        Intocmirea proiectului de lectie.

De asemenea, prin planificarea si desfasurarea activitatilor de

educatie vizuala se urmareste, in principal, imbunatatirea performantelor
vizuale, care este facilitata de o motivatie adecvata, in contexte ludice
(Stefan, 1981).

Cerinte metodice ale educatiei vizuale

Educatia vizuala trebuie abordata ca parte a procesului de invatamant si

datorita acestui fapt trebuie sa indeplineasca anumite cerinte metodice. In
abordarea educatiei vizuale a copiilor ambliopi trebuie sa tinem seama de
recomandarile si cerintele medicale.

            Capacitatea vizuala a copiilor ambliopi este perfectibila in conditiile

de receptie imbunatatite si prin inhibarea factorilor perturbatori. Activitatea
vizuala a copiilor ambliopi nu trebuie sa se dezvolte doar in conditii de
laborator ci trebuie extinsa in realitatea obiectiva a mediului inconjurator.
Dezvoltarea perceptiei vizuale este rezultatul dintre raportul ce se
stabileste intre analizatorul vizual si cel al stimulilor ce actioneaza asupra
acestuia.

            Actiunea stimulilor este dependenta pe de o parte de calitatea lor

fizica si de semnificatia lor semnalizatoare, iar pe de alta parte de
experienta vizuala a subiectului si de starea de functionare a analizatorului.

            O conditie importanta a eficientei vizuale este determinata si de

motivatia si interesul pe care il prezinta stimulul pentru copilul ambliop.

Cerintele metodice ale educatiei vizuale

a)     Individualizarea educatiei vizuale in raport cu specificul, natura,

gradul si dinamica ambliopiei fiecarui subiect. Fiecare caz trebuie
cunoscut si tratat in mod individual, exercitiile trebuie sa fie
accesibile, trebuie sa tinem seama de nivelul inteligentei, de
particularitatile de varsta si individuale ale subiectului. Nici un caz nu
este la fel, fapt ce impune individualizarea exercitiilor.

b)     Gradarea efortului vizual. Educatia vizuala este un proces stadial,

gradat, exercitiile de vedere vor incepe de aproape la distanta, de la
imagini mai mari la imagini mai mici, activitatea de educatie vizuala
nu trebuie fortata. Daca fortam sau suprasolicitam copilul, nici chiar
exercitiile bune nu dau rezultate. Cand copilul da semne de
oboseala, trebuie intrerupt exercitiul.

c)     Necesitatea continuitatii si caracterul sistematic al activitatii de

recuperare vizuala. Intreruperile ne intorc adesea la punctul de
plecare.
 d)     Stabilizarea, mentinerea achizitiilor dobandite. La fiecare nivel nou
de dezvoltare vizuala trebuie aplicate numeroase exercitii in care
noile posibilitati vizuale dobandite sunt alicate in scopul consolidarii
lor.

e)     Mentinerea treaza a interesului copiilor pentru exercitiile de

educatie vizuala. Exercitiile trebuie alese in asa fel incat copilul sa fie
atras de acestea, trebuie sa alegem acele jocuri care corespund
dezvoltarii psihice si interesului copilului. Este important ca subiectii
sa fie incurajati, sa se creeze atmosfera unei competitii intre ei, sa fie
laudati.

f)      Ordinea exercitiilor sa fie bine aleasa, sa fie legata de gradarea

efortului vizual.

g)     Controlul permanent al rezultatelor obtinute si antrenarea

capacitatii de autocontrol a copilului.

h)     Integrarea exercitiilor de educatie vizuala in ansamblul activitatilor

practice si cognitive ale copilului. Acest fapt presupune a nu-l izola pe
copil, a nu-l rupe in mod artificial de restul activitatilor. Este important
ca functia vizuala sa fie antrenata pe fondul activitatii tuturor
analizatorilor, interactiunea cunoasterii vizuale cu cea realizata pe
alte cai si pe calea verbala.

Un rol important in atrenamentul copiilor cu deficiente vizuale il ocupa

familia. Aceasta trebuie avertizata ca recuperearea vizuala este un proces
de lunga durata si ca trebuie sa fie de acord cu tratamentul propus.
Educatia vizuala, asa cum reiese din cerintele metodice, nu poate fi
desfasurata izolat de intregul proces de instruire si educare a copilului. De
aceea, orele de educatie vizuala sunt subordonate obiectivelor
educationale generale.