Echipamente electrice

Sl.dr.ing. Luiza POPA

Curs 3 ore
Laborator 2 ore
Proiect 1 ora

• LABORATOR 35%
• PROIECT 15%
• PARTIAL 20%
• FINAL 30%
CAPITOLE
1. Introducere

2. Procese fundamentale de comutatie

• Procese de conectare – curentul de scurtcircuit depărtat de
generator
• Procese de deconectare – tensiunea oscilantă de restabilire

3.Procese termice –regimul termic al conductorului drept cu sectiune

constantă –încălziri, răciri
• -regimul termic intermitent
• -încălzirea conductorului cu secțiune variabilă
4. Forțe electrodinamice- forțe intre conductoare coplanare
• - forțe electrodinamice între conductoare paralele
• - influența corpurilor feromagnetice

5. Forțe electromagnetice. Electromagneți.

• - domenii de utilizare. Clasificare
• - relații energetice
• - spira in scurtcircuit la electromagneții monofazați
6. Contacte electrice –clasificare
• - materiale utilizate
• - particularități

7. Arc electric – arcul electric de curent continuu

• - arcul electric de curent alternativ
•
8. Aparate electrice de comutație – definiție
• - elemente componente
• - principiul de stingere a arcului electric
• - clasificare
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
• Conexiunile între centralele electrice și liniile de transfer de energie,
între rețelele electrice și între acestea și consumatorii industriali sau
casnici se efectuează prin intermediul aparatelor de comutație.
• Prin aparat de comutație se înțelege un sistem electric sau
electromecanic cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe un
circuit electric.
• Rolul funcțional al aparatelor de comutație este, pe de o parte, de a
dirija fluxul de energie pe bare, linii electrice, rețele de distribuție, de
la sursele de energie la receptoare, iar pe de altă parte, de a oferi
protecție împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor și supratensiunilor.
Nu toate aparatele de comutație oferă și protecție împotriva avariilor.
Din punct de vedere structural aparatele de comutație se
împart în două mari categorii și anume:

• -aparate cu comutație mecanică – acestea au cel puțin un element

(piesă de contact) mobil pe durata efectuarii comutației.
• În aceasta categorie intră separatoarele, întreruptoarele de putere,
separatoarele de sarcina, contactoarele electromagnetice.
• Caracteristic aparatelor cu comutatie mecanica, destinate a comuta
sub sarcina, este apariția arcului electric între piesele de contact cu
ajutorul cărora se efectuează comutația.
• -aparate cu comutație statică – acestea nu au componente în
mișcare, iar conducția și întreruperea sunt comandate electronic.
• În această categorie intră dispozitive semiconductoare de putere
(dioda, triacul, tiristorul, trenzistorul). Se înțelege că aceste
componente nu sunt sediul arcului electric.
• Aparatele electrice de comutație se construiesc pentru o gamă de
tensiuni nominale cuprinse între 24V și 1000kV, de curenți nominali
între 0,1 A și 25kA și de curenți de scurtcircuit între 1kA și 500kA.
• Tensiunile nominale de linie standardizate pot fi grupate în:
• joasă tensiune JT sub 1000V
• medie tensiune MT 10kV sau 20kV
• înaltă tensiune IT 110kV sau 220 kV
• foarte înaltă tensiune FIT 400kV sau 750kV
• Aparatele de comutație sunt supuse următoarelor categorii de
solicitări:
• solicitări termice, datorate trecerii curenților nominali, de
suprasarcină, de scurtcircuit, ca și cele produse de arcul electric în
camera de stingere;
• solicitări electrodinamice, produse de curenții de scurtcircuit;
• solicitări dielectrice, determinate de tensiunea de serviciu, de
supratensiunile de comutație și de supratensiunile atmosferice.
 Definițiile aparatelor de comutație

• Întreruptor de putere – este un aparat de comutație mecanică

destinat a închide, suporta și deschide curenți nominali de
funcționare și curenți de avarie cum sunt curenții de suprasarcină și
de scurtcircuit. Acesta este în același timp aparat de comutație și
aparat de protecție.
• Separator de bare – este un aparat destinat a deschide și închide
circuite fără sarcină și care în poziția deschis asigură o distanță
prescrisa, vizibilă de către operator, între elementul fix și cel mobil al
aparatului. Prin acest separator se dirijează energia electrică către
barele colectoare.
• Separator de linie – are rolul de a comuta linia de transmisie la
sistemul de bare.

• Separator de punere la pământ – are rolul funcțional de a comuta o

linie de transmisie la pământ, în lipsa tensiunii și în scopuri de
protecție.

• Separator de sarcină – comută circuite la sarcina nominală a

receptorului.
• Descărcătoare electrice – limitează nivelul supratensiunilor
atmosferice și uneori nivelul supratensiunilor de comutație.

• Siguranță fuzibilă de înaltă tensiune – este aparat de protecție

împotriva curenților de scurtcircuit si de suprasarcină. Siguranța
fuzibilă deconectează circuitul prin topirea unor elemente fuzibile în
cazuri în care, pentru condiții prescrise, se depăsește valoarea
curentului.
• Siguranță fuzibilă de joasă tensiune – oferă protecție împotriva
scurtcircuitelor și suprasarcinilor în circuitele de lumină și forță.

• Întreruptorul automat de joasă tensiune – este un aparat de comutație și

de protecție împotriva scurtcircuitelor și suprasarcinilor, în secundarul
transformatoarelor de distribuție sau în circuitele de forță.

• Contactor electromagnetic – este un aparat de comutație destinat a

închide, suporta și deschide curenți nominali de funcționare, ca și curenți
de suprasarcină de serviciu, si a efectua un număr foarte mare de
manevre, de ordinul 106...107.
 CAPITOLUL 2

PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAȚIE

• Procese de conectare și deconectare ale aparatelor de comutație
implantate în rețelele electrice apar fie ca urmare a unor manevre
având drept scop dirijarea energiei electrice, fie ca urmare a aparației
unor avarii, cum sunt suprasarcinile și scurtcircuitele.

• Producerea unei avarii, ca și comutația efectuată de un aparat, sunt

procese ce conduc la regimuri tranzitorii, caracterizate fie prin curenți
anormali, fie prin tensiuni anormale. Aceste mărimi produc solicitări
electrodinamice, termice, dielectrice pentru aparatele de comutație și
pentru instalația electrică în general.
 PROCESE DE CONECTARE
Curentul de scurtcircuit depărtat de generator

Prin “depărtat” se înțelege un curent de scurtcircuit în a cărui limitare

ponderea impedanței generatorului sincron este redusă și deci
scurtcircuitul se produce departe de generator.

Regimul de scurtcircuit într-o rețea este caracterizat de faptul că, prin

dispariția sarcinii active a receptorului, rămâne ca sarcină numai
rețeaua, care are un pronunțat caracter inductiv.
Ținând seama că valorile curentului de scurtcircuit sunt
aproximativ cu două ordine de mărime mai mari decât
ale curentului nominal, se poate considera, ca model de
calcul pentru curentul de scurtcircuit figura 1b în care
circuitul cu rezistența R și inductivitatea L se conectează
la o sursă de curent alternativ.
Fig.1 Conectarea unei sarcini inductive la o sursă de curent alternativ
a) schema corespunzătoare apariției scurtcircuitului;
b) schema echivalentă de calcul; c) relații de fază
După închiderea întreruptorului D, într-un moment corespunzător
unghiului Ψ de la trecerea tensiunii us a sursei prin valoarea zero, este
valabilă relația:

𝑑𝑖
෡ sin 𝜔𝑡 + 𝜓 = 𝑅𝑖 + 𝐿
𝑢𝑠 = 𝑈
𝑑𝑡

Expresia curentului în regim tranzitoriu:

𝑡
መ −
𝑖 𝑡 = 𝐼[𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗𝑒 𝑇 + sin 𝜔𝑡 − 𝛼 ]
în care:
-valoarea de vârf a curentului

෡
𝑈
𝐼መ =
𝑅2 + 𝜔 2 𝐿2

-unghiul de conectare 𝛼 = 𝜑 − 𝜓

𝐿
-constanta de timp a circuitului 𝑇 =
𝑅
Curentul de scurtcircuit are două componente si anume:

• componenta aperiodică
𝑡
−𝑇
𝑖𝑎 = 𝐼መ ∗ 𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗ 𝑒

• componenta periodică
𝑖𝑝 = 𝐼መ ∗ sin (𝜔𝑡 − 𝛼)
Fig.2 Diagrama curentului de scurtcircuit depărtat de generator
Prezența componentei aperiodice determină o asimetrie a
amplitudinilor pozitive față de cele negative și de aceea un astfel de
curent se mai numește și curent asimetric.

Valoarea maximă instantanee, notată il se numește curent de lovitură.

• Curent simetric

𝑡
መ −𝑇
𝑖 𝑡 = 𝐼[𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗𝑒 + sin 𝜔𝑡 − 𝛼 ]

Dacă unghiul de conectare 𝛼 = 𝜑 − 𝜓 = 0 , curentul de scurtcircuit

depărtat de generator este lipsit de componenta aperiodică, curentul
se numește simetric și are expresia:

𝑖 = 𝐼መ ∗ 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
• Curent de asimetrie maximă
𝜋
Dacă unghiul de conectare 𝛼 = 𝜑 − 𝜓 = , curentul de scurtcircuit
2
este de asimetrie maximă și are expresia:
𝑡
መ −
𝑖 𝑡 = 𝐼[𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗ 𝑒 𝑇 + sin 𝜔𝑡 − 𝛼 ]

𝑡
−𝑇
𝑖 = 𝐼መ ∗ (𝑒 − 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡)
Curentul de lovitură apare la o valoare a unghiului 𝜔𝑡 aproximativ egală
cu 𝜋.
𝜋
𝜔𝑡 = 𝜋 ⟹ 𝑡=
𝜋𝜔 𝜋𝑅 𝜋𝑅
− − −
𝑖𝑙 = 𝐼መ ∗ 𝑒 𝜔𝑇 + 1 = 𝐼መ ∗ 𝑒 𝜔𝐿 + 1 = 𝐼መ ∗ 𝑒 𝑋 + 1 = 𝐼መ ∗ 𝜒
 𝜋𝑅
−𝑋
Unde expresia 𝜒 = 𝑒 + 1 se numește factor de lovitură, iar
curentul de lovitură este:

𝑖𝑙 = 𝐼መ ∗ 𝜒 = 2 ∗ 𝐼 ∗ 𝜒

𝑅
Factorul de lovitură 𝜒 depinde de raportul
𝑋
Fig.3 Curent de scurtcircuit cu asimetrie maximă
În cazurile practice nu există rețea cu amortizare nulă.
De aceea valoarea cea mai mare care se poate accepta pentru 𝜒 este
1,8 , iar valoarea curentului de lovitură se poate scrie aproximativ și
acoperitor

𝑖𝑙 = 2 ∗ 𝐼 ∗ 1,8
1.1. Să se calculeze curentul de scurtcircuit trifazat simetric (valoare
efectivă, valoare de vârf şi valoare de lovitură) care solicită aparatul de
comutaţie I de pe partea de joasă tensiune, din reţeaua industrială.

Datele reţelei sunt:

• puterea de scurtcircuit pe sistemul de bare este: SR=200 MVA;
• relaţia între rezistenţa reţelei şi reactanţa reţelei este: RR ≈ 0,5∙XR;
Datele transformatorului sunt:

• puterea aparentă: ST =1,3 MVA;

• tensiunea primara: U1 = 10 kV;
• tensiunea secundara: U2=400V;
• tensiunea de scurtcircuit usc =6 %;
• pierderile în cupru PCu = 15 kW.

Se neglijează rezistenţa legăturilor.

REZOLVARE:

• Se calculează rezistenţa şi reactanţa reţelei

U2 U 22 U 22 400 2
ZR      0,8  10 3
Ω
3I 3  U 2  I S R 200  10
6

ZR  R 2R  X 2R  0,52  X 2R  X 2R  1,25  X 2R  1,12  X R

ZR
XR   0,714 10 3 Ω
1,12

R R  0,5  X R  0,357 10 3 Ω

a) Se calculează rezistenţa şi reactanţa transformatorului

u sc  U 2 u sc  U 22 u sc  U 22 6  400 2
ZT      7,385  10 3
Ω
3  In 3  U2  In ST 100 1,3 10 6

PCu  3  R T  I 2n

ST  3  U 2  I n

ST 1,3 10 6
In    1876,38 A
3  U2 3  400
 PCu 15  10 3
RT    1, 420  10 3
Ω
3  I n 3  1876,38
2 2

X T  Z T2  R T2  (7,385  10 3 ) 2  (1,420  10 3 ) 2  7,247  10 3 Ω

a) Se calculează curentul de scurtcircuit

- rezistenţa totală a circuitului este: R  R R  R T  1,777 10 3 Ω

- reactanţa totală a circuitului este:  X  X R  X T  7,961  10 3

Ω
Valoarea efectivă a curentului în cazul scurtcircuitului simetric este:
U2
I
3  
R 2
 X 2

400
I  28,312 kA
3 3
3  3,425 10  12,31 10
Curentul de scurtcircuit în valoare de vârf este:

Î  2  I

Î  2 18,096 10 3  40,039 kA

Curentul de lovitură este:
 π R 

 X 
i l  χ  Î  Î  1  e  
 
 

i l  25,696 103 1,417  59,898 kA

Unde factorul de lovitură este:

R
π

χ  1  e   1,496
X
a) Să se reprezinte grafic curentul de scurtcircuit de asimetrie maximă.

Expresia curentului de scurtcircuit asimetric de asimetrie maximă este:

 -t R 
 X 
i( t )  Î   e  cosω  t  cu reprezentarea grafică din fig. următoare.
 
 
Curentul de scurtcircuit asimetric de asimetrie maximă
1.2. Păstrând aceleaşi date, de la problema 1.1, să se calculeze curentul de
scurtcircuit (valoare efectivă, valoare de vârf şi valoare de lovitură) dacă se
consideră puterea de scurtcircuit pe sistemul de bare SR= ∞.
 EVALUAREA IMPEDANȚELOR

Pentru a calcula curenții de scurtcircuit în regim nesimetric este

necesar a cunoaște impedanțele elementelor componente ce intră în
structura schemei: linii electrice, transformatoare, bobine, mașini
sincrone.
• Linii și rețele electrice
Linia electrică este o componentă pasivă a schemei și de aceea
impedanța directă este egală cu cea inversă.
O rețea electrică poate fi înlocuită printr-o impedanță echivalentă ZR, cu
condiția de a se cunoaște puterea de scurtcircuit Ssc ăn punctul
considerat. În funcție de curentul de scurtcircuit Isc și tensiunea
nominală Un, se definește puterea de scurtcircuit:
𝑺𝒔𝒄 = 𝟑𝑼𝒏 𝑰𝒔𝒄

𝑼𝒏 𝑼𝟐𝒏
𝒁𝑹 = =
𝟑𝑰𝒔𝒄 𝑺𝒔𝒄
Pentru calcule aproximative, în cazul rețelelor formate din linii electrice
aeriene se poate considera că rezistența RR echivalentă a rețelei este
mai mică decât jumătate din reactanța inductivă XR a rețelei, adică
RR≤0,5XR.
• Transformatoare electrice

Transformatorul este și el o componentă pasivă în scema de calcul a

curentului de scurtcircuit și de aceea, pentru transformator, impedanța
directă este egală cu cea inversă.

𝑺𝑻 = 𝟑𝑼𝒏 𝑰𝒏

𝒖𝒔𝒄 % ∗ 𝑼𝟐𝒏
𝒁𝑻 =
𝟏𝟎𝟎 ∗ 𝑺𝑻
Rezistența pe fază se obține cunoscând pierderile PCu în scurtcircuit:

𝑃𝐶𝑢
𝑅𝑇 = 2
3𝐼𝑛

Rezultă reactanța pe fază a transformatorului:

𝑋𝑇 = 𝑍𝑇2 − 𝑅𝑇2
• Bobine pentru limitarea curentului de scurtcircuit

Impedanța bobinei ZB se calculează ținând seama de căderea de

tensiune procentuală Δu% acceptată la trecerea curentului nominal In:

∆𝑢% ∗ 𝑈𝑛
𝑍𝐵 =
100 ∗ 3 ∗ 𝐼𝑛
 CURENTUL DE SCURTCIRCUIT APROPIAT

Există posibilitatea ca un scurtcircuit să se producă în apropierea

generatorului sincron. Prin “apropiat” , în acest caz, trebuie să înțelegem că la
limitarea curentului de scurtcircuit o pondere importantă a are impedanța internă
a generatorului sincron și că în această limitare contribuția impedanțelor
transformatoarelor și a liniilor există, dar intră cu o pondere mai mică.
O asemenea situație se prezintă în cazul stațiilor de încercări de aparate electrice
echipate cu generatoare sincrone, când scurtcircuitul – ce urmează a fi deconectat
de aparatul care este supus verificării – se realizează fie imediat la bornele
generatorului, fie după un transformator de adaptare cu tensiune de scurtcircuit
relativ mică, spre exemplu usc = 2%.
 SARCINI DE SCURTCIRCUIT ASIMETRIC

În vederea stabilirii solicitărilor termice și electrodinamice la care sunt

supuse aparatele de comutație și instalații electrice, este necesar să se calculeze
componenta periodică a curenților de scurtcircuit, pentru câteva cazuri
reprezentative. În acest scop se utilizează metoda componentelor simetrice, cu
schemele electrice din figura următoare și relațiile:
𝐸𝑑 = 𝑍𝑑 𝐼𝑑 + 𝑈𝑑

𝐸𝑖 = 𝑍𝑖 𝐼𝑖 + 𝑈𝑖

𝐸ℎ = 𝑍ℎ 𝐼ℎ + 𝑈ℎ

Relativ la calculul curenților de scurtcircuit

cu ajutorul componentelor simetrice

Unde s-a notat:

𝐸 - tensiunea electromotoare;
𝐼 – curentul;
𝑍 – impedanța;
𝑈 – tensiunea la locul defectului;
d, i, h – indici pentru componentele directă, inversă și homopolară.
 𝑈1 = 𝑈𝑑 + 𝑈𝑖 + 𝑈ℎ

𝑈2 = 𝑎2 𝑈𝑑 + 𝑎𝑈𝑖 + 𝑈ℎ

𝑈3 = 𝑎𝑈𝑑 + 𝑎2 𝑈𝑖 + 𝑈ℎ

𝐼1 = 𝐼𝑑 + 𝐼𝑖 + 𝐼ℎ

𝐼2 = 𝑎2 𝐼𝑑 + 𝑎𝐼𝑖 + 𝐼ℎ

𝐼3 = 𝑎𝐼𝑑 + 𝑎2 𝐼𝑖 + 𝐼ℎ

1 + 𝑎 + 𝑎2 = 0

SCURTCIRCUIT SIMETRIC IZOLAT, NEUTRUL IZOLAT

În figura următoare se indică schema electrică a acestui tip de defect.

Scurtcircuit tripolar simetric, neutrul izolat

Tensiunile electromotoare 𝐸1 , 𝐸2 , 𝐸3 sunt simetrice. Curenții de scurtcircuit 𝐼1 ,

𝐼2 , 𝐼3 sunt simetrici, iar punctele O și N au același potențial. Componentele
inverse și homopolare ale curenților sunt nule.
 𝐸1
𝐼1 =
𝑍
𝐸2
𝐼2 =
𝑍
𝐸3
𝐼3 =
𝑍

SCURTCIRCUIT BIPOLAR, NEUTRUL IZOLAT

Deoarece sistemul de tensiuni electromotoare este simetric, componentele

inversă 𝐸𝑖 și homopolară 𝐸ℎ sunt nule, iar ecuațiile sunt:

𝐸𝑑 = 𝑍𝑑 𝐼𝑑 + 𝑈𝑑

0 = 𝑍𝑖 𝐼𝑖 + 𝑈𝑖

0 = 𝑍ℎ 𝐼ℎ + 𝑈ℎ

Scurtcircuit bipolar, neutrul izolat

Din figura rezultă:
𝑈2 = 𝑈3

𝐼2 = −𝐼3

𝐼1 = 0
 SCURTCIRCUIT BIPOLAR, NEUTRUL CONECTAT LA PĂMÂNT
PRIN IMPEDANȚA 𝒁𝒏

𝐼1 = 0

𝑈2 = 𝑈3

𝐼𝑛 = 𝐼2 + 𝐼3

Scurtcircuit bipolar, neutrul neizolat

SCURTCIRCUIT MONOPOLAR, NEUTRUL CONECTAT LA PĂMÂNT

PRIN IMPEDANȚA 𝒁𝒏

Scurtcircuit monopolar, neutrul neizolat

𝐼1 = 0

𝐼2 = 0
 𝐼𝑛 = 𝐼3

PROCESE DE DECONECTARE

Prezența unui curent de scurtcircuit este detectată de sensori sensibili fie la

panta curentului, fie la amplitudinea acestuia. Acești senzori transmit
întruruptorului o comandă de deschidere care are urmare separarea pieselor de
contact (cea mobilă de cea fixă), iar între aceste piese apare un arc electric.
Continuitatea circuitului este asigurată prin intermediul arcului electric, care se va
stinge – în cazul sistemelor de curent alternativ – la trecerea curentului prin
valoarea zero, dacă întreruperea este reușită.
Și în cazul deconectării de la o sursă de curent alternativ a unui condensator,
la bornele întreruptorului apare o tensiune de restabilire diferită de tensiunea
sursei. Durata arcului electric poate fi o fracțiune de semiperioadă, de o
semiperioadă sau câteva semiperioade, în funcție de structura întreruptorului de
putere și de mărimea curentului de scurtcircuit.

Deconectarea sarcinilor inductive

Tensiunea tranzitorie de restabilire

După o întrerupere reușită a curentului de scurtcircuit, la bornele

întreruptorului apare tensiunea tranzitorie de restabilire, care prezintă un aspect
oscilant amortizat. După dispariția fenomenului tranzitoriu, la bornele
întreruptorului se stabilește tensiunea sursei uS. În figura următoare se prezintă o
schemă electrică care modelează sursa de energie de tensiune uS, rețeaua (R, L,
C), întreruptorul D, impedanța sarcinii Z.
uS – tensiunea sursei
i – curentul de scurtcircuit
ua – tensiunea de arc electric
u – tensiunea de restabilire
În momentul ta se separă piesele de contact, deci are loc întreruperea mecanică,
iar în momentul t0 are loc întreruperea electrică; după acest moment apare
tensiunea de restabilire cu caracter tranzitoriu.
 Diagrame înainte și după apariția tensiunii oscilante de restabilire
a)schema electrică; b)diagrame de curent și tensiune

Expresia curentului de scurtcircuit este de forma:

𝑡
𝑖(𝑡) = 𝐼̂[𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗ 𝑒 −𝑇 + sin(𝜔𝑡 − 𝛼)]

̂
𝑈 𝑡
𝑖(𝑡) = [𝑠𝑖𝑛𝛼 ∗ 𝑒 −𝑇 + sin(𝜔𝑡 − 𝛼)]
√𝑅2 + 𝐿2 𝜔 2

Cu originea timpului în momentul stabilirii scurtcircuitului. Expresia tensiunii

sursei, cu originea timpului în 0 (trecerea curentului prin valoarea zero), se scrie:
̂sin(𝜔𝑡 + 𝜑)
𝑢𝑆 = 𝑈
𝜋
0<𝜑<
2
 𝜔𝐿
unde 𝜑 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝑅

Ecuațiile diferențiale ale circuitului, după deconectarea întreruptorului D, ținând

seama că, din cauza scurtcircuitului la momentul t=0, condensatorul nu a fost
încărcat cu sarcină electrică, sunt:
𝑑𝑖
̂ sin(𝜔𝑡 + 𝜑) = 𝑅𝑖 + 𝐿
𝑈 +𝑢
𝑑𝑡
𝑑𝑢
𝑖=𝐶
𝑑𝑡
Solutie simplificată
Se poate obține o relație mai simplă pentru tensiunea oscilantă de restabilire, dacă
se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
 Întreruperea curentului de scurtcircuit are loc la trecerea lui naturală prin
valoarea zero
𝜋
 Defazajul intre tensiune si curent este de (adică regimul de scurtcircuit
2
este pur rezistiv)
 Frecvența proprie de oscilație este mult superioară față de frecvența rețelei;
pe durata în care se studiază fenomenul, se consideră tensiunea alternativă
̂.
constantă și egală cu tensiunea de vârf 𝑈

După deschiderea întreruptorului D, se poate scrie:

𝑑𝑖
̂ = 𝑅𝑖 + 𝐿
𝑈 +𝑢
𝑑𝑡
𝑑𝑢
𝑖=𝐶
𝑑𝑡

𝑑𝑢 𝑑2𝑢
̂ = 𝑅𝐶
𝑈 + 𝐿𝐶 2 + 𝑢
𝑑𝑡 𝑑𝑡

̂
𝑈 𝑑 2 𝑢 𝑅 𝑑𝑢 1
= 2+ + 𝑢
𝐿𝐶 𝑑𝑡 𝐿 𝑑𝑡 𝐿𝐶
Cu soluția în domeniul imagine:
 𝑈̂ 1
ℒ𝑢 = ∗
𝐿𝐶 𝑝(𝑝2 + 2𝑝𝛿 + 𝜔02 )
Cu notațiile:
- factor de amortizare
𝑅
𝛿=
2𝐿
- pulsația proprie de oscilație
1
𝜔02 =
𝐿𝐶
- pulsația echivalentă de oscilație

𝜔𝑒 = √𝜔02 − 𝛿 2

Cu soluția în domeniul original:

𝛿
̂ ∗ [1 − 𝑒 −𝛿𝑡 (𝑐𝑜𝑠𝜔𝑒 𝑡 +
𝑢=𝑈 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑒 𝑡)] (1)
𝜔𝑒

Pentru δ << 𝜔𝑒 termenul în sinus se poate neglija si relația devine:

̂ ∗ [1 − 𝑒 −𝛿𝑡 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑒 𝑡] (2)
𝑢=𝑈

Tensiunea de restabilire
a)pentru relația 1; b)pentru relația 2
 PARAMETRII TENSIUNII OSCILANTE DE RESTABILIRE

Tensiunea de restabilire este caracterizată prin doi parametrii și anume: factorul

de oscilație și frecvența proprie de oscilație.
Factorul de oscilație γ este definit ca raportul între valoarea de vârf umax a
̂ a tensiunii de frecvență industrială.
tensiunii de restabilire și valoarea de vârf 𝑈
𝑢𝑚𝑎𝑥 𝜋
−𝛿
𝛾= =1+𝑒 𝜔𝑒
̂
𝑈
Frecvența proprie de oscilație fe
1 1
𝑓𝑒 = =
𝑇𝑒 2𝑡𝑒
În locul frecvenței proprii de oscilație, al doilea parametru se poate înlocui cu
viteza v de creștere a tensiunii oscilante de restabilire:
̂
𝛾𝑈
𝑣= ̂𝑓𝑒
= 2𝛾𝑈
𝑡𝑒
Factorul de oscilație γ teoretic ar ajunge la valoarea 2, în absența amortizării
(R=0), dar în realitate valorile lui sunt cuprinse între 1,3 și 1,6.
În cazul rețelelor trifazate cu neutrul izolat, acest factor se aplică tensiunii sursei
1,5𝑈𝑛
egală cu , care reprezintă solicitarea dielectrică la frecvența industrială a
√3
polului care întrerupe primul arcul electric în întreruptor și unde Un este tensiunea
de fază.
PROBLEMĂ
Se consideră o reţea trifazată cu neutrul izolat având tensiunea nominala
Un = 420 kV, în care un întreruptor deconectează un curent de scurtcircuit
tripolar. Schema monofazată a instalaţiei este prezentată în fig. Parametrii
reţelei scurtcircuitate sunt: rezistenţa pe faza R = 10 Ω, inductivitatea pe fază
L = 2 mH, capacitatea pe fază C = 5 μF.

Se cere:
a) Să se determine valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire
pentru polul care întrerupe primul şi parametrii acesteia;
b) Să se reprezinte grafic evoluţia tensiunii oscilante de restabilire în
intervalul [0, 0,003] ms.

R L

C
Un ~

Schema monofazată a instalaţiei

REZOLVARE:

a) Valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire pentru polul care

întrerupe primul şi parametrii acesteia:

- factorul de amortizare δ
 R
δ
2 L

10
δ 3
 2,5 103 s-1
2  2 10

- pulsaţia proprie ω0
1
ω02 
LC

1
ω0   10 4 rad/s
3 6
2 10  5 10

- pulsaţia echivalentă ωe

ω e  ω 02  δ 2

ωe  10   2,5 10 

4 2 3 2
 9682,46 rad/s

- factor de oscilatie γ
π δ

γ 1 e ωe

π2,5103

γ  1 e 9682,46
 1,44

- frecvenţa tensiunii oscilante de restabilire

1 ω
fe   e
Te 2  π
 9682,46
fe   1541,01 Hz
2 π

- valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire pentru polul care

întrerupe primul

γ 1,5  U n  2
u r1max  γ  Û s 
3

1,44 1,5  420 10 3  2

u r1max   742,78 kV
3

- viteza de creştere a tensiunii oscilante de restabilire

u r1max
v  2  f e  u r1max
te

v  2 1541,01  742,79 103  2,29 kV/µs

b) Evoluţia tensiunii oscilante de restabilire în intervalul [0, 0,003] ms.

Calculul tensiunii de restabilire pentru polul care întrerupe primul se face

cu relaţia:

ur 
1,5  2  U n
 
 1  e  t  cose  t 
3

Diagrama rezultată este trecută în fig. următoare.

Fig. Evoluţia tensiunii oscilante de restabilire
ECHIPAMENTE ELECTRICE
CURS 4
 PROCESE TERMICE
Prin construcția sa, un aparat electric de comutație are o structură
neomogenă. Astfel, în structura aparatului intră căi de curent din cupru
sau alamă, bobine realizate din conductoare de cupru emailat, camere
de stingere realizate din plăci feromagnetice asamblate cu ajutorul
unor pereți electroizolanți.

În unele componente ale aparatului se dezvoltă căldură prin diferite

procese fizice. Spre exemplificare, în figura următoare se prezintă schița
unui unui contactor electromagnetic, schiță în care sunt marcate
principalele componente care dezvoltă căldură:
• 1,3 – căile de curent (efect Joule, efect pelicular)
• 2 – camera de stingere (arc electric)
• 4 – bornele aparatului (efect Joule)
• 5,7 – miezul magnetic (curenți turbionari, histerezis)
• 6 – bobina de excitație (efect Joule)
• 8 – contacte electrice (efect Joule)
• A,B – borne
• C1, C2 – resorturi
• δc – cursa contactului
• δf – cursa electromagnetului
Este de la sine înțeles că, din cauza neomogenităților structurale a
aparatului și a surselor de căldură plasate neregulet în diferite
componente ale aparatului, într-un regim de funcționare dat au loc
transferuri de căldură din zonele cu temperaturi mai ridicate în cele cu
temperaturi mai scăzute.

Capacitatea unui aparat electric de a rezista, adică de a nu se degrada

sub acțiunea solicitărilor termice, în condiții predeterminate de
standarde, se numește stabilitate termică.

Calculul stabilității termice, în ansamblu, al unui aparat electric, nu este

realizabil din cauza structurii complexe a aparatului, dar este posibil să
se calculeze solicitarea termică a elementelor componente.
 TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN APARATELE
ELECTRICE
Temperaturile maxime atinse de aparatele electrice de comutație sau
de componentele acestora depind, pe de o parte, de cantitatea de
căldură dezvoltată, iar pe de altă parte, de cantitatea de căldură
transferată.

Transferul de căldură poate avea loc prin conductivitate termică,

radiație și convecție.
 TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CONDUCȚIE
Prin conducție termică se nivelează diferențele între energiile cinetice
ale moleculelor, produse de oscilația, translația și rotația celor mai mici
particule de materie în medii solide.

Dacă materia este cu structură regulată și fără interstiții, ca în cazul

metalelor, nivelarea energiilor cinetice, și deci a temperaturilor, se
efectuează cu multă rapiditate. Dacă, dimpotrivă, materia are goluri și
discontinuități, ca în cazul ceramicii refractare, uniformizarea
temperaturilor se face mai lent.
Transmiterea căldurii prin conducție are loc conform legii lui Fourier:
𝑑𝑞
ℎ = −𝑛 = −𝜆𝑔𝑟𝑎𝑑𝜃
𝑑𝑡 ∗ 𝑑𝐴
h – intensitatea fluxului termic sau fluxul termic specific [W/m2]
dq – cantitatea de căldură elementară [Ws]
dA – aria elementară în transmitere [m2]
λ – transmisivitatea prin conducție sau conductivitate termică [W/m*grd]
θ – temperatura [oC sau K]
t – timpul [s]
n – versorul normal la suprafața de transmitere
Transferul de căldură are loc de la suprafețe cu temperatură mai mare
(θ+dθ) la suprafețe cu temperatură mai mică (θ).
Fig. Referitor la conductivitatea termică
 TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN RADIAȚIE

Un corp încălzit la temperatura T, diferit de zero absolut, transmite căldură

prin radiație electromagnetică altor corpuri învecinate, a căror temperatură
este mai mică decât temperatura sa.
Fluxul termic specific transferat prin radiație este dat de legea Stefan-
Boltzmann:

𝑃𝑡𝑟 = 𝑘 ∗ 𝑒𝑡 ∗ (𝑇14 − 𝑇24 )

în care:

Ptr – este fluxul termic radiat, specific [W/m2]

k=5,6697*10-8 [W/m2*K4] constanta Stefan-Boltzmann
T1 – temperatura suprafeței solidului care radiază [K]
T2 – temperatura mediului ambiant [K]
et – coeficientul de radiație sau emisivitatea totală a corpului

Emisivitatea totală et depinde de natura corpului, de modul de

prelucrare și tratare a suprafeței.
 TRANSFERUL DE CĂLDURĂ CĂTRE FLUIDE

Transferul de căldură de la mediile solide către fluide se realizează prin

procesele fizice de convecție și radiație.
Prin convecție se înțelege transferul de căldură realizat prin transportul de
molecule de fluid. Puterea P, transferată de la corpurile solide către mediile
fluide, se calculează cu relația lui Newton:

𝑃 = 𝛼 ∗ 𝐴 ∗ 𝑇1 − 𝑇2 = 𝛼 ∗ 𝐴 ∗ Δ𝑇
α - transmisivitatea totală [W/m2*grd]
A - aria de transmitere [m2]
T1 – temperatura suprafeței solidului care radiază [K]
T2 – temperatura mediului ambiant [K]
ΔT – diferența de temperatura [K]
REGIMUL TERMIC AL CONDUCTORULUI DREPT
CU SECȚIUNE CONSTANTĂ
În figura următoare s-a schițat un conductor drept cu secțiune constantă, parcurs
de curentul i și în care se dezvoltă puterea specifică p1.

Fig. Conductor drept cu secțiune constantă

Pentru stabilirea ecuației necesare descrierii regimului termic se scrie
bilanțul energetic al unui element de conductor de lungime dx situat la
distanța x de o extremitate a conductorului la care poate să apară un
efect de capăt:

𝜕𝜃
𝑝1 𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 = 𝑐1 𝐴𝑑𝑥 𝑑𝑡 − 𝜆Δ𝜃𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 + 𝛼𝑙𝑝 𝑑𝑥𝜃𝑑𝑡
𝜕𝑡
energia energia en. transferată en.transf.mediului
dezvoltată acumulată prin conducție term.
p1- puterea specifică dezvoltată [W/m3]
A – aria secțiunii transversale [m2]
α-transmisivitatea totală [W/m2*grd]

λ – transmisivitatea prin conducție sau conductivitate termică

[W/m*grd]

lp – lungimea periferică a conductorului [m]

θ – supratemperatura (față de temperatura mediului ambiant) [grd]
c1 – căldura specifică volumică [Ws/m3*grd]

p1=ρJ2
Dacă împărțim relația bilanțului energetic cu c1Adxdt atunci relația
devine:

𝜕𝜃
𝑝1 𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 = 𝑐1 𝐴𝑑𝑥 𝑑𝑡 − 𝜆Δ𝜃𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 + 𝛼𝑙𝑝 𝑑𝑥𝜃𝑑𝑡
𝜕𝑡

2
𝜕𝜃
𝜌𝐽 𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 = 𝑐1 𝐴𝑑𝑥 𝑑𝑡 − 𝜆Δ𝜃𝐴𝑑𝑥𝑑𝑡 + 𝛼𝑙𝑝 𝑑𝑥𝜃𝑑𝑡
𝜕𝑡

𝜕𝜃 𝜌𝐽2 𝜆 𝛼𝑙𝑝
= + Δ𝜃 − 𝜃
𝜕𝑡 𝑐1 𝑐1 𝑐1 𝐴
 TEMPERATURĂ CONSTANTĂ ÎN LUNGUL
CONDUCTORULUI

Dacă conductorul este lung se poate face abstracție de efectul de capăt

(diminuarea secțiunii, rezistența de contact) și deci într-o zonă
depărtată de capetele conductorului, se poate admite că temperatura
nu depinde de direcția de extindere a conductorului.

În aceste condiții se poate admite Δθ=0.

Rezistivitatea materialului depinde de temperatura dupa relația:
𝜌 = 𝜌𝑝 1 + 𝛼𝑅 𝜃
unde:
ρp este rezistivitatea materialului la temperatura de preîncălzire [Ωm]
αR coeficient de variație a rezistivității cu temperatura [grd-1]
θ – supratemperatura conductorului, față de temperatura de supraîncălzire [grd]
𝜕𝜃 𝛼𝑙𝑝 𝜌𝑝 1 + 𝛼𝑅 𝜃 𝐽2
+ 𝜃− =0
𝜕𝑡 𝑐1 𝐴 𝑐1

𝜕𝜃 𝛼𝑙𝑝 𝜌𝑝 𝛼𝑅 𝐽2 𝜌𝑝 𝐽2
+ − 𝜃=
𝜕𝑡 𝑐1 𝐴 𝑐1 𝑐1
 ÎNCĂLZIREA CONDUCTORULUI

Se fac notațiile:
𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥
𝜃𝑚𝑎𝑥 =
1 − 𝛼𝑅 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥

𝜌𝐽2 𝐴
𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥 =
𝛼𝑙𝑝
Constanta de timp la încălzire T
𝑇0 𝑇1
𝑇=
𝑇1 − 𝑇0
Constanta de timp la răcire T0
𝑐1 𝐴
𝑇0 =
𝛼𝑙𝑝

Constanta de timp T0 reprezintă timpul necesar încălzirii conductorului la

temperatura θ0max , în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului este
nulă.
 𝑐1
𝑇1 =
𝛼𝑅 𝜌𝐽2

Constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la

1
temperatura în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului este nulă.
𝛼𝑅
Expresia următoare reprezintă supratemperatura conductorului în regim stabilizat,
cu rezistivitatea dependentă de temperatură:

𝑡
−
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 (1 − 𝑒 𝑇)
 RĂCIREA CONDUCTORULUI

Prin întreruperea curentului electric J=0, ecuația devine:

𝑑𝜃 𝛼𝑙𝑝 1
=− 𝜃=− 𝜃
𝑑𝑡 𝑐1 𝐴 𝑇0
Ecuația răcirii conductorului:
𝑡
−
𝜃 = 𝜃𝑖 𝑒 𝑇0

Unde θi reprezintă supratemperatura conductorului în momentul întreruperii

curentului.

Constanta de timp la răcire T0 este diferită de constanta de timp la încălzire T.

Fig. Graficul răcirii conductorului
 Dacă T1 = T0 atunci se obține densitatea critică de curent

𝑐1 𝑐1 𝐴
2
=
𝛼𝑅 𝜌𝐽𝑐𝑟 𝛼𝑙𝑝

𝛼𝑙𝑝
𝐽𝑐𝑟 =
𝜌𝛼𝑅 𝐴

Pentru densităti J ≥ Jcr alura curbei supratemperaturii se modifică conform

următorului grafic.
Fig. Supratemperatura unui conductor de cupru în funcție de intensitatea de
încălzire
 𝛼 𝑙𝑝
2 𝐴
𝜌𝐽 𝑐𝑟 𝜌 𝐴 1
𝜌𝛼𝑅𝐴
Pentru J = Jcr atunci 𝜃0𝑚𝑎𝑥 = = = = 235 oC
𝛼𝑙 𝑝 𝛼𝑙 𝑝 𝛼𝑅
Problema 1. Un conductor din cupru cu aria secţiunii transversale de
(20 × 5) mm2 este parcurs în regim nominal de curentul I = 250 A. Să se
calculeze supratemperatura maximă şi să se reprezinte grafic variaţia
supratemperaturii funcţie de timp la stabilizarea regimului termic .
Se cunosc:
• rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,79·10-8 Ω·m;
• căldura specifică volumică c1 = 3,46·106 W·s/m3·grd;
• coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4·10-3 grd-1;
• transmisivitatea termica α = 10 W/m2·grd;
• temperatura mediului ambiant θma = 40◦C
REZOLVARE:
- se calculează densitatea de curent J
I 250
J   2,5  10 6
A m 2

A 20  5 10 6

- rezistivitatea la temperatura mediului ambiant este:

ρ 40  ρ 20 1  α R θ ma  θ 0 

 
ρ 40  1,79 10-8 1  4 10 3 40  20  1,933 10 8 Ω  m
- se calculeză supratemperatura maximă:
θ 0max
θ max 
1  α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max 
α  lp

1,93 10 8
 2,5 10  100 10
6 2 -6
θ 0max   24,165 oC
10  50 10 -3

24,165
θ max  3
 26,751 o
C
1  4 10  24,12
- pentru a trasa graficele θ inc  θ max 1  e t T  şi θ r  θ max  e t T trebuie să se
0

calculeze constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp la răcire T 0

cu următoarele relaţii:
T1  T0
T
T1  T0

unde T0 este constanta de timp la răcire şi are relaţia:

c1  A
T0 
α  lp

3,46 10 6 100 10 -6

T0   692 s
10  50 10 -3
şi constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la
temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului
este nulă:
c1
T1 
α R  ρ 40  J 2

3,46 10 6
T1   7159 s
3 8

4 10 1,93 10  2,5 10 
6 2

7171  692
deci T este: T  766,1 s
7171  692
Fig. Variaţia temperaturii la încălzire şi răcire
 DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A
SUPRATEMPERATURII
În cazul corpurilor cu masă mare, temperatura de regim permanent
θmax este atinsă după un număr mare de ore, de exemplu între 10 și 20
ore de funcționare. În scopul reducerii timpului de experimentare se
construiește figura următoare.

Punctul de intersecție al dreptei θ=f(θ) cu axa ordonatelor definește

valoarea θmax. Cresterile de temperatură Δθ1, Δθ2, Δθ3 corespund unor
intervale de timp Δt egale. Practic, pentru obtinerea rezultatului este
necesar să se măsoare temperatura aparatului, corespunzătoare curbei
de încălzire, numai pentru câteva puncte A, B, C, D.
Justificarea metodei este următoarea:
𝑡
−
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 (1 − 𝑒 ) ecuația încălzirii
𝑇

- Derivăm relația
𝑑𝜃 1 −
𝑡
= 𝜃𝑚 𝑎𝑥 ∗ 𝑒 𝑇
𝑑𝑡 𝑇

−
𝑡 𝜃
𝑒 𝑇 =1−
𝜃𝑚𝑎𝑥

𝑑𝜃 1 𝜃 1
= ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ 1 − = ∗ (𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃)
𝑑𝑡 𝑇 𝜃𝑚𝑎𝑥 𝑇
 𝑑𝜃
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 −𝑇∗
𝑑𝑡

Această relație în cantități finite, se scrie sub forma:

∆𝜃
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 −𝑇∗
∆𝑡

Unde Δθ este creșterea de temperatură în intervalul de timp Δt.

CURS 5
 REGIM TERMIC INTERMITENT

În regim de încărcare intermitent, conductorul este parcurs în

intervalul de timp Δt1 și rămâne fără curent în intervalul de timp Δt2.
Se admite că acest regim se repetă cu aceleași durate de încărcare și de
pauză, așa cum s-a reprezentat figura următoare.
Fig. Regimul termic intermitent
Fig. Regimul termic intermitent
 Supratemperatura θ1 după timpul Δt1 se calculează cu ajutorul
relației 1. Apoi pe durata Δt2 urmează răcirea conductorului, care se
poate calcula cu ajutorul relației 2.
∆𝑡
− 1
𝜃1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ (1 − 𝑒 𝑇 ) (1)

∆𝑡
− 2
𝜃2 = 𝜃1 ∗ 𝑒 𝑇0 (2)

∆𝑡
− 1
𝜃3 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2 ∗ 𝑒 𝑇

∆𝑡
− 2
𝜃4 = 𝜃3 ∗ 𝑒 𝑇0
 ∆𝑡
− 2
𝜃2𝑛 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝑒 𝑇0 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝐴2

∆𝑡
− 1
𝜃2𝑛+1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝑒 𝑇 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝐴1

Unde:
∆𝑡
∆𝑡
− 1 − 2
𝐴1 = 𝑒 𝑇 și 𝐴2 = 𝑒 𝑇0

După un număr foarte mare de cicluri de încălzire și răcire, adică dacă n→∞, între
două încălziri succesive nu va mai exista nici o diferență de temperatură. Deci
condiția de stabilizare a regimului termic intermitent este:

𝜃2𝑛+1 = 𝜃2𝑛−1
 𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛−1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛+1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛+1 (1 − 𝐴1 𝐴2 ) = 𝜃𝑚𝑎𝑥 (1 − 𝐴1 )

Supratemperatura maximă (la încălzire) după un număr infinit de cicluri de

funcționare este:
1 − 𝐴1
𝜃2𝑛 +1 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2
Supratemperatura minimă (la răcire) după un număr infinit de cicluri de
funcționare este:
𝐴2 − 𝐴1 𝐴2
𝜃2𝑛 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2

Rezerva de încălzire este:

∆𝜃𝑟 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 +1
Problema Se consideră un conductor de cupru de secţiune circulară cu diametrul
d = 10·10-3 m, străbătut de curentul I = 300 A în regim intermitent caracterizat de
frecvenţa conectării fc = 2 conectări/h şi durata relativă a conectărilor DC = 60%.
Se cunosc:
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4,3·10-3 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,34·106 W·s/m3·grd;
- transmisivitatea termica α = 11,1 W/m2·grd;
- rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,78·10-8 Ω·m;
- temperatura mediului ambiant θma = 40 oC.
Să se calculeze:
a) durata ciclului tc;
b) timpul de lucru tl (durata încălzirii);
c) timpul de pauză tp (durata răcirii);
d) constanta de timp la încălzire T;
e) constanta de timp la răcire T0;
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n;
g) rezerva de încălzire Δθ;
REZOLVARE
a) durata totală a ciclului este:
1 3600
tc    1800 s
fc 2

b) timpul de lucru tl (durata încălzirii) se calculează cu relaţia:

60
t l  DC  t c   1800  1080 s
100

c) timpul de pauză tp (durata răcirii) este:

t p  t c  t l  720 s
d),e) pentru a calcula constantele de timp la încalzire şi răcire trebuie să
calculăm rezistivitatea conductorului la temperatura mediului ambiant:

ρ 40  ρ 20 1  α R θ ma  θ 0 

 
ρ 40  1,78 10-8 1  4,3 10 3 40  20  1,933 10 8 Ω∙m

- aria transversală a conductorului este:

A  πr  π
2 d2
 π
10  10 3  
2

 78,54  10 6 m2
4 4

- lungimea periferică a conductorului circular este:

l p  2  π  r  π  d  π  10  10 3  31,42  10 3 m
- densitatea de curent se calculează:
I 300
J   3,82  10 6
A/m2
A 78,54  10 6

- se calculează constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp la răcire

T0 cu următoarele relaţii:
T1  T0
T
T1  T0

c1  A
T0 
α  lp
 3,34  10 6  78,54  10 -6
T0   752,16 s
11,1  31,42  10 -3

- constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la

temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului
este nulă:

c1
T1 
α R  ρ 40  J 2

3,34  10 6
T1   2753,72 s
3 8

4,3  10  1,933  10  3,82  10 
6 2

2753,72  752,16
deci T este: T  1034,81 s
2753,72  752,16
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n-1 în regim termic intermitent;

- se calculează mai întăi supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max 
1  α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max 
α  lp

θ 0max 
 2
1,933  10 8  3,82  10 6  78,54  10 -6
 63,52 oC
11,1  31,42  10 -3
 63,52
θ max  3
 87,39 o
C
1  4,3  10  63,52

1  A1
θ 2n1   θ max
1  A1  A 2

-tl 1080 -t p 720


unde A1  e  e
T 1034,81
 0,35 şi A 2  e T0  e 752,16
 0,38

1  0,35
θ 2n1   87,39  65,52 oC
1  0,35  0,38

θ 2n 
1  A1  A 2  θ
1  A1  A 2
max
CURS 6
 REGIMUL TERMIC AL UNUI CONDUCTOR ELECTRIC
CU SECȚIUNE VARIABILĂ

La conductoarele care cuprind o secțiune diminuată, cum sunt

siguranțele fuzibile și contactele electrice, puterea specifică ρJ2 este
mai mare în zona cu secțiune diminuată decât în restul conductorului.
Ca urmare un flux termic se va transmite din această zonă în masa
conductorului.
Fig. Zone de secțiune diminuată
Fig. Zone de secțiune diminuată
 𝜕𝜃
În acest regim = 0 iar ecuația devine:
𝜕𝑡

𝜕𝜃 𝜌𝐽2 𝜆 𝛼𝑙𝑝
= + Δ𝜃 − 𝜃
𝜕𝑡 𝑐1 𝑐1 𝑐1 𝐴

𝜌 = 𝜌𝑝 1 + 𝛼𝑅 𝜃

Se obține ecuația diferențială:

𝑑2 𝜃 𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝑝 𝐽2 𝐴 𝜌𝑝 𝐽2
2
− 𝜃+ =0
𝑑𝑥 𝜆𝐴 𝜆
Soluția acestei ecuații diferențiale este:
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 + 𝜃 ∗ − 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ 𝑒 −𝛽𝑥

2
∗
𝜌𝑙1 1 𝐴1 + 2𝜆𝛽𝐴𝜃𝑚𝑎𝑥
𝐽
𝜃 =
2𝜆𝛽𝐴 + 𝛼𝑙𝑝1 𝑙1 − 𝜌𝛼𝑅 𝑙1 𝐽12 𝐴1
θ* - valoarea încălzirii în zona de secțiune diminuată
l1 – lungimea locului cu secțiune diminuată
A1 – aria conductorului în zona de secțiune diminuată
A – aria conductorului
ρ – rezistivitatea comună a celor două conductoare
θmax – supratemperatura conductorului în regim permanent
λ – conductivitatea termică [W/m*grd]
α – transmisivitatea globală [W/m2*grd]
 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥
𝜃𝑚𝑎𝑥 =
1 − 𝛼𝑅 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥

𝜌𝐽2 𝐴
𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥 =
𝛼𝑙𝑝

𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝐽2 𝐴
𝛽=
𝜆𝐴

Se observă că influența efectului de capăt dispare la valori ale produsului βx > 4.

Inversul lui β, adică 1/β are dimensiunea unei lungimi.
Fig. Relativ la efectul de capăt
PROBLEMA. O cale de curent de lungime mare, cu aria secţiunii transversale
de (20×5) mm2 are la mijloc secţiunea diminuată la (5×5) mm2 pe o distanţă
de l1=10cm. În regim termic stabilizat conductorul este străbătut de un curent
I=250 A. Se cer:
a) Încălzirea maximă a locului îngust
b) încălzirea conductorului la 10 cm de locul îngust.
c) Să se reprezinte graficul θ = f(x).
Se cunosc:
- rezistivitatea la 20 oC, ρ20° = 1,75·10-8 Ω·m;
- temperature mediului ambient, θma = 40 oC;
- transmisivitatea termica, α = 10 W/m2·grd;
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura, αR = 1/235 grd-1;
- conductivitatea termica, λ = 386 W/m·grd.
- calculăm rezistivitatea conductorului la temperature mediului ambiant

ρ 40  ρ 20 1  α R θ ma  θ 0 


ρ 40  1,75 10 -8 1 
1
40  20  1,899 10 8 Ω∙m
 235 

- se calculează supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max 
1  α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max 
α  lp
 θ 0max 
 2
1,89 10 8  2,5 10 6 100 10 -6
 23,73 o
C
10  50 10 -3

unde lp = 2∙(20 + 5) ∙10-3 = 50∙10-3 m, A = 20∙5∙10-6 m2.

23,73
θ max   26,4 oC
1
1  23,73
235

a) Încălzirea maximă a locului îngust

 ρ 40  J12  A1  l1  2  β  λ  A  θ max
θ 
2  β  λ  A  α  l p1  l1  ρ 40  α R  J12  A1  l1
m
- unde lp1 = 2∙(5 + 5)∙10-3 = 20∙10-3 m, A1 = 5∙5∙10-6 m2
I 250
şi J1   6
 10 7
A/m2
, l 1 = 10 -2
m.
A1 25 10

α  l p  ρ 40  α R  J 2  A
β
λA

 2,5 10  100 10 6

3 81 6 2
10  50 10  1,89 10 
β 235  3,41 m-1
386 100 10 6
θ 
8
1,89 10  10    25 10
7 2
 6
10  10 2
 2  3,41  386  100  10 6
 23,73
6 3 2
2  3,41 386 100 10  10  25 10 10 10  1,89 10  8 1
235
  7 2
 10  25 10 6 10 10 2

θ   44,46 o
C

b) se calculează încălzirea la x = 10 cm distanţă de locul îngust cu relaţia:

 
θ  θ   θ max  e βx  θ max

θ  44,46  26,4 e 3,4110102

 26,27  39,24 oC
c) Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent, conform relaţiei
θx   θ   θ max  e βx  θ max , este reprezentată în fig. următoare.

Fig. Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent

 REGIMUL DE SCURTCIRCUIT

Regimul de sc al aparatelor și instalațiilor electrice este caracterizat prin:

 durată scurtă (0,2 ... 2s), ca urmare a funcționării sistemului de protecție
care deconectează rețeaua avariată;
 supratemperatura admisibilă de 2 ... 3 ori mai mare decât supratemperatura
în regim nominal de funcționare;
 curenți de scurtcircuit de 10 ... 20 ori, sau chiar mai mari, decât curenții în
regim nominal.
Din cauza factorilor menționați, regimul de scurtcircuit poate fi considerat, din
punct de vedere practic, ca fiind adiabatic, adică fără schimbare de căldură cu
mediul exterior.
𝑑𝜃 𝑘𝑎 𝜌𝐽2
=
𝑑𝑡 𝑐1

ka – factor de majorare a rezistenței în curent continuu

Rezistivitatea ρ și căldura specifică volumică depind de temperatură după
relațiile:
𝜌 = 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 (𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )

𝑐1 = 𝑐01 1 + 𝛽(𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )

ρ0 – rezistivitatea conductorului la 0 οC;
α – coeficient de variație a rezistivității cu temperatura;
c01 – căldura specifică volumică a conductorului;
β – coeficient de variație a căldurii specifice cu temperatura;
θ2 = θma + θmax temperatura conductorului în regim nominal de funcționare la
trecerea curentului nominal
θma – temperatura mediului ambiant;
θmax – supratemperatura conductorului datorită trecerii curentului nominal;
θsc - supratemperatura conductorului (peste temperatura θ2) datorită trecerii
curentului de scurtcircuit
 1 𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 2
𝜃𝑠𝑐 = 𝜃2 + 𝑒𝑥𝑝 𝐽𝑒𝑐 𝑡 − 1
𝛼𝑅 𝑐01

Densitatea de curent echivalentă pentru o durată t dată este:

𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
𝐽𝑒𝑐 = ∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 𝑡 1 + 𝛼𝑅 𝜃2

Aria secțiunii transversale a conductorului este:

𝐼𝑒𝑐 𝑡
𝐴=
𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 𝜃2
𝐼𝑒𝑐 = 𝐽𝑒𝑐 𝐴 curent de stabilitate termică a aparatului – curentul măsurat în valoare
efectivă, pe care îl poate suporta un aparat fără a se depăși temperaturile
admisibile ale componentelor aparatului.
A = const.
A1 =A2 =const
𝐼𝑒𝑐1 𝑡1 = 𝐼𝑒𝑐2 𝑡2

𝑡1
𝐼𝑒𝑐2 = 𝐼𝑒𝑐1
𝑡2
Temperaturile θ2 și încălzirea θsc depind de natura conductorului și a izolației
utilizate.

Fig. Nivelele de temperatură pentru regimul de scurtcircuit

PROBLEMA. a) Să se calculeze aria secţiunii transversale a unui conductor
de cupru care să poată suporta timp de 5 s un curent de 15 kA fără ca
temperatura sa să depăşească 300◦C. Se consideră că la momentul iniţial
conductorul se află la temperatura mediului ambiant θma = 40 ◦C.
b) Să se determine cât trebuie să fie durata scurtcircuitului pentru ca I sc să fie
dublul valorii anterioare.
Se dau:
- rezistivitatea ρ0 = 1,64·10-8 Ω·m;
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60◦C
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,46·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
a) Temperatura conductorului în regim nominal este:
θ 2  θ max  θ ma  60  40  100  C

- aria secţiunii transversale a conductorului este:

I ec  t
A
c1 1  α R  θ 2  θ sc 
 ln
k a  α R  ρ0 1 αR θ2

15 10 3  5
A  223,43 mm2
1
1  300
3,46 10 6 235
 ln
1 1
1,03  1,64 10 8 1 100
235 235
b) Durata scurtcircuitului pentru ca Isc să fie dublul valorii anterioare se
determină cu relaţia:
I ec1  t1  I ec2  t 2

şi se obţine:
2
I 
t 2   ec1   t 1
 I ec2 

adică:
t1
t2 
4
PROBLEMA. Să se calculeze supratemperatura căii de curent a unui
întreruptor de înaltă tensiune care este confecţionată din cupru cu secţiunea
circulară, cu diametrul de 20mm, la trecerea unui curent de scurtcircuit I sc =
25 kA, timp de 1 s.
Se cunosc:
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60 ◦C;
- temperatura mediului ambient θma = 40 ◦C;
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,76·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
  1    k a  αR  ρ0 2  
θ sc   θ 2    exp   J ec  t   1
 αR    c1  

θ 2  θ max  θ ma  80  C

I ec 25 10 3
J ec    7,958 10 7 A m 2

A π  10 10 3 2

  1,03 1,64 10 8  

θ sc  80  235   exp   7,958 
 10 7 2
 1

  1  40,66 
C
  235  3,76 10
6
 
 Regimul termic al bobinelor

Caracteristic unei bobine este faptul că structura acesteia este

neomogenă. La efectuarea unei secțiuni longitudinale se pot identifica
următoarele elemente: conductorul activ, izolația conductorului,
eventual izolația între straturi, lacul de impregnare, carcasa bobinei.
Fiecare din aceste elemente este caracterizat prin conductivitate
termică și căldură specifică proprie. Conductorul este sediul dezvoltării
de căldură prin efect Joule, în timp ce izolația constituie medii fără
surse de căldură. Din aceste motive, calculul regimului termic este
posibil numai în ipoteze simplificatoare.
 Simetrie axială

Ipotezele simplificatoare ale acestui caz sunt următoarele:

a) bobina se consideră un corp masiv cu o putere specifică p1 și cu o
transmisivitate globală λg
b) căldura este evacuată din bobină numai prin suprafața cilindrică exterioară;
c) se face abstracție de efectul de capăt.
În aceste condiții se poate aplica ecuația transmisiei căldurii prin conducție, în
regim permanent, care în coordonate cilindrice ia forma:
𝑑 2 𝜃 1 𝑑𝜃 𝑝1
2
+ =−
𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝜆𝑔
Cu soluția:
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟
𝜃 = 𝜃2 + 𝑟2 − 𝑟 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2

Căderea de temperatură după direcția radială se obține dacă în relația anterioară

se introduce r=r1 ; θ=θ1 :
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟1
Δ𝜃𝑏 = 𝜃1 − 𝜃2 = 𝑟2 − 𝑟1 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2
Dacă cu θ1 și θ2 s-au notat temperaturile, iar θma este temperatura mediului
ambiant, temperatura celei mai calde suprafețe se calculează, după ce în prealabil
se calculează căderea de temperatură la suprafața de separație față de mediul
ambiant, cu relația:
(𝑟22 − 𝑟12 )𝑝1
Δ𝜃𝑠 = 𝜃2 − 𝜃𝑚𝑎 =
2𝑟2 𝛼

Temperatura celei mai calde suprafețe rezultă:

𝜃1 = Δ𝜃𝑠 + Δ𝜃𝑏 + 𝜃𝑚𝑎

Fig Relativ la regimul termic al unei bobine
 LIMITE DE TEMPERATURĂ
Limita de încălzire și deci temperatura cea mai mare pe care o poate
atinge un aparat electric într-un punct al său, este determinată de
factorii:
• Conservarea proprietăților fizico-mecanice ale conductoarelor;
• Conservarea îmbinărilor și punctelor de sprijin ale conductoarelor;
• Conservarea proprietăților izolante și deci absența degradării, la
materialele izolante.
 Limitele de temperatură ale aparatelor electrice sunt date în
standarde, atât pentru curentul nominal, cât și pentru curentul de
scurtcircuit. La curentul nominal se ajunge la o temperatură limită de
durată și această temperatură nu trebuie să degradeze aparatul.
Curentul de scurtcircuit apare, în general, după funcționarea aparatului
în regim nominal de durată. Ca urmare, încălzirea de scurtcircuit
depinde de temperatură avută de aparat anterior. Pe de altă parte,
durată unui scurtcircuit este mică (0,5 ...4s) și, ca urmare, se poate
atinge o încălzire mai mare decât încălzirea la curent nominal, fără ca
aparatul să se degradeze.
 Conservarea proprietătilor fizico-mecanice

Încălzirea, respectiv temperatura maximă atinsă de un aparat, nu

trebuie să conducă la micșorarea rezistenței mecanice, de exemplu la
întindere, deoarece curenții de scurtcircuit solicită simultan aparatele,
atât termic, cât și electrodinamic. Piesele de cupru și de aluminiu
folosite în construcția aparatelor electrice își reduc sensibil rezistența
mecanică la tracțiune, odată cu ridicarea temperaturii pe o durată
relativ mică. Astfel după 10s la 400oC, rezistența mecanică la întindere a
cuprului scade la 60%, iar a aluminului la 47%.
 Temperaturile de topire ale unor metale

Metalul Cupru Aluminiu Alamă Bronz Argint Plumb Cositor Zinc Oțel
Temperatura 1083 658 900 900 960,5 327 232 419 1500
de topireoC
 Conservarea îmbinărilor și a punctelor de sprijin

Numeroase îmbinări se realizează prin lipitură moale cu un aliaj

de cositor. Temperatura de topire a aliajului este relativ redusă și
trebuie să nu fie atinsă nici la curent nominal de durată, nici la curentul
de scurtcircuit.
 Conservarea izolațiilor
• Stabilitatea termică a unui aparat electric, care comportă izolații, este
determinată mai ales de conservarea izolației la încălzirea produsă de
curentul nominal și cel de scurtcircuit. Materialele electroizolante, în ceea
ce privește stabilitatea termică, se împart în mai multe clase de izolație.
• La cablurile electrice cu hârtie impregnată în ulei, ridicarea temperaturii
conduce la formarea de gaze, ceea ce favorizează descărcările electrice
datorate câmpului electric intens. Cu cât tensiunea de exploatare este mai
ridicată, cu atât temperatura limită admisă este mai redusă. În acest mod
se evită inițierea ionizărilor prin șoc.
• La considerarea unui clase de izolație trebuie să se considere comportarea
aparatului electric în întregime și nu fiecare element component izolat.
Pentru fiecare instalație sau aparat, în funcție de construcția sa, se prescriu
în standarde sau norme interne, temperaturile cele mai ridicate pe care le
pot atinge unele puncte ale instalației sau aparatului.
 Curenții de stabilitate termică
• Drept criteriu pentru stabilitatea termica a unui aparat electric se
consideră, mai ales, intensitatea curentului, măsurată în valoare
efectivă, pe care o poate suporta un aparat timp de o secundă, fără ca
acesta să se degradeze prin depășirea unei temperaturi prescrise,
cum ar fi de exemplu 300oC.
• Alegerea curenților de stabilitate termică pentru un aparat se face
tinând seama de valoarea curentului de scurtcircuit și de durata
posibilă a acestui curent, ținând seama de tehnica protecției. Spre
exemplu, întreruptoarele de medie tensiune (Un=12...24kV) au valori
ale curenților de stabilitate termică, pentru 1 s, cuprinse între 14,5kA
și 30kA.
 Regimul termic al unui cablu electric de curent
continuu. Regim permanent
În figura următoare se prezintă schematic o secțiune transversală într-
un cablu utilizat de transmisia de energie. Componentele principale ale
cablului sunt:
1 – conductorul central
2 – izolația electrică
3 – ecranul metalic
Fig. Secțiune transversală într-un cablu monofazat
Având în vedere conductivitățile termice ale conductorului central și ale ecranului, se consideră
că în aceste componente ale ecranului, temperaturile rămân constante în ariile secțiunii
transversale. Se definesc rezistențele termice: a izolației Rt1 și de trecere de la ecran la mediul
ambiant Rt2.
Rezistența termică a izolației:
𝜃1 − 𝜃2 1 𝑟2 𝑔𝑟𝑑 ∙ 𝑚
𝑅𝑡1 = = ∙ 𝑙𝑛
𝑃1 2𝜋𝜆 𝑟1 𝑊

λ – conductivitatea termică [W/m·grd]

P1 – puterea dezvoltată prin efect Joule, în conductorul central, pe unitatea de lungime a cablului
[W/m]
Rezistența termică de trecere de la ecran la mediul ambiant

𝜃2 − 𝜃𝑚𝑎 1 𝑔𝑟𝑑 ∙ 𝑚
𝑅𝑡2 = =
𝑃1 𝛼2𝜋𝑟3 𝑊

α – transmisivitatea totală [W/m2·grd]

Supratemperatura conductorului central, față de temperatura mediului ambiant, se obține prin
adunarea relațiilor (1) și (2).

𝜃1 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 = 𝑃1 ∙ 𝑅𝑡1 + 𝑅𝑡2

 Suprafața frontală încălzită de piciorul arcului
electric
Dacă între suprafețele a două conductoare apare un arc electric, cum ar
fi de exemplu cazul întreruptoarelor la separarea contactelor, suprafața
frontală a fiecărui conductor ia aproape instantaneu temperatura θ* de
topire a materialului de contact.
În asemenea situații este important a se determina câmpul de
temperatură în regiunea conductorului din apropierea piciorului de arc
electric. Din cauza temperaturii mari a suprafeței frontale a
conductorului se poate neglija ridicarea temperaturii conductorului
datorită trecerii curentului electric, precum cedarea de căldură pe
suprafața exterioară, dacă se studiază fenomenul pe o durată scurtă de
la apariția arcului electric.
În aceste condiții, ecuația generală a transmisiei căldurii devine:

𝜕𝜃
= 𝑎∆𝜃
𝜕𝑡

𝑎 = 𝑘2

𝜆
𝑘=
𝑐1
 𝑞 2
= 𝐴𝜃 ∗ 𝜆𝑐1 𝑡
2 𝜋
Expresia anterioară stabilește o legătură între cantitatea de câldură q/2 primită de suprafața frontală
a conductorului și timp.

Fig. Piciorul arcului electric pe suprafața frontală a conductorului drept

CURS 6
 FORȚE ELECTRODINAMICE
În actualele instalații de producere și distribuție a energiei electrice, pot
apărea curenți de scurtcircuit de valori între 1 kA și 700 kA, în raport cu
puterea surselor și locul în care apare scurtcircuitul.
Acești curenți determină forțe electrodinamice, care se exercită asupra
conductoarelor, supuse astfel unor solicitări de tipul forță tăietoare și
momente de încovoiere. Prin standardele de stat și cele internaționale
se prescriu pentru aparatele de comutație și pentru instalații valori ale
curentului de stabilitate electrodinamică.
Acesta este definit ca fiind cel mai mare curent, măsurat în valoare de
vârf (instantanee), pe care îl suportă un aparat sau o instalație fără a
suferi deformații mecanice inadmisibile.

Din acest punct de vedere, curenții care produc forțele electrodinamice

cele mai mari în cazul scurtcircuitelor bipolare sunt curenții de lovitură.

În cazul scurtcircuitlor tripolare este necesar să se considere

interacțiunea între curentul care parcurge o fază și inducția magnetică
produsă de ceilalți doi curenți.
 RELAȚII GENERALE DE CALCUL

După cum se știe din electrotehnica teoretică forțele

electrodinamice se pot calcula cu ajutorul expresiei forței Laplace, al
teoremelor forțelor generalizate în câmpul magnetic și cu ajutorul
expresiei tensiunilor maxwelliene.
 FORȚA LAPLACE
În figura următoare, elementul de lungime Δl făcând parte dintr-un circuit înscris este parcurs
de curentul i și este plasat în câmpul magnetic de inducție B.

Fig. Referitor la forța Laplace

Dacă α este unghiul între B și Δl expresia forței Laplace este:
∆𝐹 = 𝑖∆𝑙𝑥𝐵
Modulul acestei forțe este:
∆𝐹 = ∆𝐹 = 𝑖𝐵∆𝑙𝑠𝑖𝑛𝛼

În mod analog, pentru un element de lungime infinit mică dl, vectorul forță, respectiv modulul
acestui vector, sunt:
𝑑𝐹 = 𝑖𝑑𝑙𝑥𝐵
𝑑𝐹 = 𝑖𝐵𝑑𝑙𝑠𝑖𝑛𝛼
Pentru un conductor care urmărește curba închisă C forța totală este:

𝐹= 𝑑𝐹 = 𝑖 𝑑𝑙𝑥𝐵
𝐶 𝐶

Teorema Biot – Savart – Laplace stabilește intensitatea câmpului magnetic, într-un punct
oarecare din spațiu, datorită unui curent care străbate o lungime elementară dintr-un circuit.

M
Expresia câmpului magnetic este:
1 𝑖𝑑𝑙𝑥𝑅
𝑑𝐻 = ∙
4𝜋 𝑅 3

Modulul câmpului magnetic este:

1 𝑖𝑑𝑙𝑠𝑖𝑛𝛽
𝑑𝐻 = ∙
4𝜋 𝑅2
Expresia anterioară are semnificație dacă se calculează (integrează) câmpul magnetic în punctul
M, datorită curentului care parcurge un circuit închis.
TEOREMA FORȚELOR GENERALIZATE ÎN CÂMP MAGNETIC

Bilanțul energetic al unei rețele, în care nu există condensatoare, se scrie sub forma:

𝑛 𝑛

𝑒𝑔𝑘 𝑖𝑘 𝑑𝑡 = 𝑅𝑘 𝑖𝑘2 𝑑𝑡 + 𝑋𝑑𝑥 + 𝑑𝑊𝑚

𝑘=1 𝑘=1

unde:
egkikdt – este energia livrată de generatorul k în intervalul de timp dt
Rkik2dt – energia disipată prin efectul Joule în rezistențe
Xdx – lucrul mecanic efectuat de forțele magnetice în intervalul de timp dt
X – forța magnetică generalizată
dWm – variația energiei magnetice în intervalul de timp dt
Legea lui Ohm pentru circuitul k se scrie:
𝑑Ψ𝑘
𝑒𝑔𝑘 = 𝑅𝑘 𝑖𝑘 +
𝑑𝑡
Se obține:
𝑛

𝑑𝑊𝑚 = 𝑖𝑘 𝑑Ψ𝑘 − 𝑋𝑑𝑥

𝑘=1

Energia magnetică Wm în cazul corpurilor imobile, adică pentru dx=0 este:

𝑛 𝑛 𝑛
Ψ𝑘 𝑖𝑘 𝐿𝑘𝑗 𝑖𝑗 𝑖𝑘
𝑊𝑚 = =
2 2
𝑘=1 𝑘=1 𝑗 =1
Forța generalizată X la flux constant este:
𝜕𝑊𝑚
𝑋=− ψ=const
𝜕𝑥

Forța generalizată X la curent constant este:

𝜕𝑊𝑚
𝑋= i=const
𝜕𝑥

Cazul a două circuite cuplate. Energia magnetică a două circuite cuplate este:
1 2 1
𝑊𝑚 = 𝐿1 𝑖1 + 𝐿2 𝑖22 + 𝑀𝑖1 𝑖2
2 2
unde:
L1, L2 sunt inductivitățile proprii ale circuitelor 1, respectiv 2;
M este inductivitatea mutuală;
i1, i2 – sunt curentii în circuitele 1, respectiv 2.
Dacă se admite că valorile curenților nu depind de deformația circuitelor, adică i=const.,
expresia forței este:
𝑑𝑊𝑘 1 2 𝑑𝐿1 1 2 𝑑𝐿2 𝑑𝑀
𝐹𝑥 = = 𝑖1 + 𝑖2 + 𝑖1 𝑖2
𝑑𝑥 2 𝑑𝑥 2 𝑑𝑥 𝑑𝑥
Pentru determinarea forței de interacțiune între cele două sisteme, se consideră numai termenul
𝑑𝑀
𝑖1 𝑖2 𝑑𝑥
= 𝐹𝑥

Pentru determinarea forțelor interne (din fiecare circuit), se consideră:

- pentru circuitul 1
1 2 𝑑𝐿1
𝑖1
2 𝑑𝑥
- pentru circuitul 2
1 2 𝑑𝐿2
𝑖2
2 𝑑𝑥
 FORȚE EXERCITATE ÎNTRE CONDUCTOARE FILIFORME

În acest subcapitol se vor trata cazurile reprezentative de forțe

electrodinamice exercitate între conductoare a căror dimensiune liniară
transversală este neglijabilă în raport cu lungimea lor și cu distanța între
conductoare.
 CAZUL GENERAL

Cazul general este cel al conductoarelor 1 și 2, așezate oarecum în spațiu, conductoare parcurse
de curenții i1 respectiv i2 , ca în figura următoare. Admitem că pe porțiuni relativ scurte
conductoarele 1 și 2 sunt drepte. Dacă se definesc un segment dl1 pe conductorul 1 și alt segment
dl2 pe conductorul 2, se poate calcula forța exercitată asupra segmentului dl2 cu relația generală
care ia forma:

2
𝜇0 𝑖1 𝑑𝑙1 × 𝑅
𝑑 𝐹 = 𝑖2 𝑑𝑙2 × ∙
4𝜋 𝑅3

𝜇0 – permeabilitatea vidului

−7
𝐻
𝜇0 = 4𝜋 ∙ 10
𝑚
Fig. Forțe electrodinamice între două conductoare filiforme
𝛽2
𝑑𝐹 𝜇0 𝑠𝑖𝑛𝛼𝑑𝛽
=− 𝑖 𝑖
𝑑𝑙2 4𝜋 1 2 𝑅
𝛽1
 CONDUCTOARE PLASATE ÎN ACELAȘI PLAN
În figura următoare se prezintă două conductoare 1 și 2, parcurse de curenții i1, respectiv i2. Cu
notațiile din această figură se calculează forța exercitată pe unitatea de lungime a conductorului
2, în locul în care se află elementul dl2.
𝑥
𝑅=
𝑠𝑖𝑛𝛽
𝜋
𝛼=
2
𝑠𝑖𝑛𝛼 = 1
Rezultă:
𝛽2
𝑑𝐹 𝜇0 𝑠𝑖𝑛𝛽𝑑𝛽
=− 𝑖 𝑖
𝑑𝑙2 4𝜋 1 2 𝑥
𝛽1
 Fig. Referitor la determinarea forțelor exercitate între două conductoare coplanare

Forța exercitată pe unitatea de lungime sau solicitarea specifică, la distanța x:

(1) 𝑑𝐹 𝜇0 𝑐𝑜𝑠𝛽2 − 𝑐𝑜𝑠𝛽1

𝐹𝑥 = = 𝑖1 𝑖2
𝑑𝑙2 4𝜋 𝑥
 (1)
În figura următoare s-au reprezentat grafic, calitativ, solicitările speciale 𝐹𝑥 𝑖 corespunzătoare
punctelor de abscisă xi , plasate pe conductorul 2.

Fig. Construcția grafică, cu respectarea proporțiilor, la determinarea forțelor specifice

 Suprapunerea efectelor
În cazul căilor de curent formate din mai multe segmente, fenomenele fiind liniare, se admite
suprapunerea efectelor. Astfel în figura următoare la punctul a) s-a desenat calea de curent a
unui întreruptor, iar în figura b) s-au reprezentat grafic forțele specifice pentru fiecare segment
de cale de curent care se află în câmpul magnetic al celorlalte conductoare parcurse de curent.
 CONDUCTOARE PARALELE
În figura următoare s-a reprezentat construcția unui sistem de două conductoare paralele 1 și 2,
cu distanța a între ele și fixate pe izolatoare între care există distanța l.

Fig. Conductoare paralele

Conductoare rectilinii de lungime infinită
Semnificația fizică a acestui enunț este de a calcula forța rezultantă asupra conductorului 2,
parcurs de curentul i2 pe deschiderea l între două izolatoare, de către curentul i1, care parcurge
conductorul l, de lungime foarte mare în raport cu deschiderea l.
𝛽1 = 𝜋
𝛽2 = 0
𝑥=𝑎
Rezultă astfel forța exercitată pe unitatea de lungime:

(1) 𝜇0 1
𝐹𝑎 = 𝑖1 𝑖2
2𝜋 𝑎
Pe lungimea l, forța rezultantă este F:

(1) 𝜇0 𝑙
𝐹= 𝐹𝑎 𝑙 = 𝑖 𝑖
2𝜋 1 2 𝑎
Conductoare rectilinii de lungime finită
Ambele conductoare au lungimea l.
𝜇0 𝑙 𝑎
𝐹= 𝑖1 𝑖2 𝜑
2𝜋 𝑎 𝑙

𝑎 𝑎2 𝑎
𝜑 = 1+ 2 −
𝑙 𝑙 𝑙

𝑎
Fig. Funcția de corecție 𝜑 𝑙
PROBLEMA. Se consideră sistemele de conductoare filiforme formate din două conductoare
paralele parcurse de curenții i1 și i2. Să se calculeze forţa maximă care acţionează asupra
conductorului 2. Se cunosc: I1 = 10 kAef , I2 = 12 kAef, l = 1000mm, a = 80 mm, μ0 = 4π·10-7
H/m.

REZOLVARE:

a) cazul în care conductoarele sunt infinit lungi:

μ0 l μ0 l
F12max   Î1  Î 2    I1  2  I 2  2 
2 π a 2 π a
 4  π  10 -7 1000
F12max   10  10 3  2  12  10 3  2   600 N
2π 80
 b) cazul în care conductoarele au lungime finită
l    a 
2
μ0 l  a  μ0 a
F12max   Î1  Î 2        I1  2  I 2  2   1    
2 π a  l  2 π a   l l
 

  
a   
a
2
a 
- unde     1    
 l   l l

φ(a/l) = 0,923

4  π  10
-7   
2 
 1    553,917 N
1000 80 80
F12max   10  10 3  2  12  10 3  2   
2π 80   1000  1000 
 
 INFLUENȚA CORPURILOR FEROMAGNETICE

Un conductor parcurs de un curent electric și așezat în vecinătatea unui corp feromagnetic este
supus unei forțe electromagnetice, care are tendința de a micșora distanța între conductor și
corpul feromagnetic.
Conductor paralel cu un perete plan
O asemenea situație este prezentată în figura următoare unde conductorul, parcurs de curentul
I, este plasat la distanța ap de peretele feromagnetic.
Fig. Interacțiunea conductor-perete feromagnetic plan
 𝜇 0 2 𝑙 𝜇 𝑟 −1
𝐹= 𝑖 (1)
4𝜋 𝑎 𝑝 𝜇 𝑟 +1

Permeabilitatea relativă pentru oțel este:

𝜇𝑟 = 200 … 500
Conductor așezat într-o nișă dreptunghiulară
Configurația corespunzătoare este schițată în figura următoare.
𝜇0 2 𝑙
𝐹= 𝑖
2 𝛿
Conductor așezat într-o nișă sub forma literei V
2
𝑙 ℎ
𝐹 = 2𝜇0 𝑖 2 2
𝛿 2ℎ − 𝑥

Fig. Interacțiunea conductor-nișă

Observații:
a) Conductoarele, parcurse de curenți, care trec pe lângă piese feromagnetice în
întreruptoare, transformatoare sau în stații electrice se ancorează puternic pentru a
rezista la forța electrodinamică de forma dată de relația (1)
b) Efectul de nișă este utilizat la costrucția camerelor de stingere, care funcționează pe
principiul efectului de electrod, în scopul introducerii arcului în nișă și divizării lui. În
acest sens nișa este formată din plăcuțe feromagnetice suprapuse, cu intervale între ele,
intervale în care apare arcul electric fragmentat
 CURS 7
ECHIPAMENTE ELECTRICE
CONDUCTOARE PARALELE, DREPTE, CU SECȚIUNE
DREPTUNGHIULARĂ
 𝜇0 𝑙
𝐹= 𝑖1 𝑖2 𝜑𝑐 𝑎, ℎ
2𝜋 𝑎

𝑎2 2ℎ ℎ ℎ2
𝜑𝑐 𝑎, ℎ = 2 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 − 𝑙𝑛 1 + 2
ℎ 𝑎 𝑎 𝑎
 𝜇0 𝑙
𝐹= 𝑖1 𝑖2 𝜑𝑐 𝑏, 𝑎
2𝜋 𝑎

𝑎2 𝑏 𝑏 𝑏 𝑏
𝜑𝑐 𝑏, 𝑎 = 2 1 + 𝑙𝑛 1 + + 1 − 𝑙𝑛 1 −
𝑏 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
Fig.Curbele Dwight
PROBLEMĂ. Se consideră două bare dreptunghiulare de secţiune (20x5)mm2 parcurse de un
curent de valoare efectivă I = 200A. Barele au lungimea l = 0,5m.
Se cere să se determine forţa care se exercită între cele două bare în două cazuri:
a) barele sunt aşezate ca în figura 1, cu următoarele valori: a = 3cm, b = 5mm, h = 20mm;
b) barele sunt aşezate ca în figura 2, cu următoarele valori: a = 3cm, b = 20mm, h = 5mm.
REZOLVARE:
a) pentru barele dispuse ca în figura 1 se va folosi relaţia:
μ l
F = 0  i 2  c
2 π a
- unde φc este factorul de corecţie care ţine seama de configuraţiile conductoarelor şi are expresia:

a2 2h h  h 2 
c = 2   arctg − ln 1 + 2 
h  a a  a 
c =
(3  10 )
−2 2  2  20  10 −3
  arctg
20  10 −3
− ln
 (
1 + 20  10 )
−3 2 
 = 0,937
(20 10 )
−3 2
 3  10 −2
3  10 −2 
 (
3  10 )
−2 2 


F=
4    10 -7
2 π
( 2
 200  2  )
0,5
3  10 -2
 0,937 = 0,250 N
b) pentru barele dispuse ca în figura 2 se va folosi relaţia:
μ0 2 l
F=  i  c
2 π a

- unde φc este factorul de corecţie care ţine seama de configuraţiile conductoarelor şi are expresia:

a2  b   b   b   b 
c = 2  1 +   ln 1 +  + 1 −   ln 1 − 
b  a   a   a   a 
c =
(3 10 )
−2 2
 20  10 −3   20  10 −3   20  10 −3   20  10 −3 
 1 +   ln 1 +  + 1 −   ln 1 −  = 1,092
−2  −2  −2  − 2 
(20 10 )
−3 2
 3  10   3  10   3  10   3  10 

F=
4  π  10 -7
2 π
( 2
 200  2 ) 0,5
3  10 -2
 1,092 = 0.291N
 FORȚE ELECTRODINAMICE ÎN INSTALAȚIILE
DE CURENT ALTERNATIV

Forțele electrodinamice care apar în instalațiile de curent alternativ sunt variabile în timp, ca
urmare a faptului că intensitățile curenților sunt variabile în timp. Valorile cele mai mari ale
forțelor electrodinamice sunt datorate curenților de scurtcircuit, în regim nominal de funcțíonare
valorile forțelor electrodinamice sunt considerabil mai mici față de cele ce apar în regim de
scurtcircuit.
 FORȚELE ELECTRODINAMICE
PRODUSE DE SCURTCIRCUITE BIPOLARE

Aceste forțe electrodinamice apar fie în distribuția și transportul de energie monofazată cu două
conductoare, fie în cea trifazată cu trei sau patru comductoare, când scurtcircuitul se realizează
între două conductoare.
𝜇0 𝑙 𝑎
În scopul scrierii unei relații simplificate, ne referim la relația 𝐹 = 2𝜋 𝑖1 𝑖2 𝑎 𝜑𝑐𝐷 𝜑 𝑙
, care, în
cazul scurtcircuitului bipolar, se scrie:
𝐹 = 𝐶𝑖 2
Cu notația:
𝜇0 𝑙 𝑎
𝐶= ∙ 𝜑𝑐𝐷 𝜑
2𝜋 𝑎 𝑙
Și cu observația că 𝑖1 = 𝑖2 = 𝑖
Cazul care conduce la forțele cele mai mari este cel al scurtcircuitului asimetric, pentru care
expresia curentului este:

𝑖 = 𝐼 𝑒 −𝜆𝑡 − 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
 1 𝑅
Unde 𝜆 = =
𝑇 𝐿

În regim tranzitoriu, forța electrodinamică rezultă:

2 −𝜆𝑡 2
𝐹 = 𝐶𝐼 𝑒 − 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
Fig. Forțe electrodinamice la scurtcircuit bipolar
a) diagrama curentului; b) diagrama forței
În figura anterioară s-a reprezentat grafic curentul de scurtcircuit în regim tranzitoriu și
permanent și forța electrodinamică corespunzătoare, ca multiplu al valorii maxime din regim
permanent. Se poate constata că forța electrodinamică este o marime pulsatorie, cu pulsații
neegale în regim tranzitoriu și cu pulsații identice în regim stabilizat. În acest ultim caz frecvecța
pulsațiilor este dublă față de frecvența curentului alternativ.
Valoarea maximă se obține în momentul în care curentul atinge valoarea de lovitură:
𝐹𝑚𝑎𝑥 = 𝐶𝜒 2 𝐼 2
𝜒 = 1,8
𝐹𝑚𝑎𝑥 = 3,24𝐶𝐼 2 = 3,24𝐹0
Relația în care 𝐹0 = 𝐶𝐼 2 este valoarea instantanee maximă a forței în regim stabilizat.
 FORȚE ELECTRODINAMICE
PRODUSE DE SCURTCIRCUITE TRIPOLARE

Asemenea forțe electrodinamice apar în cazul transportului și distribuției de energie în sistem trifazat,
scurtcircuitul este realizat între cele trei conductoare active ale sistemului.

Conductoare dispuse în același plan

În figurile următoare se prezintă amplasarea conductoarelor și convenția de semne pentru forțele care se exercită
asupra conductorului median, respectiv asupra unui conductor lateral.
Forța care se exercită asupra conductorului median este:
𝐹𝑚 = 𝐶𝑖1 𝑖2 − 𝑖3
Forța care se exercită asupra unui conductor lateral este:
𝑖3
𝐹𝑙 = 𝐶𝑖1 𝑖2 +
2

Fig. Așezarea conductoarelor în același plan:

a) forțe exercitate asupra conductorului median
b) forțe exercitate asupra conductorului lateral
Expresiile curenților în cele trei conductoare:

𝑖1 = 𝐼 𝑒 −𝜆𝑡 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼

−𝜆𝑡
2𝜋 2𝜋
𝑖2 = 𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛 𝛼 + + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 −
3 3

−𝜆𝑡
2𝜋 2𝜋
𝑖3 = 𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛 𝛼 − + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 +
3 3
Forța care se exercită asupra conductorului median se obține prin introducerea expresiilor
curenților din relațiile anterioare este:

2 −𝜆𝑡 −𝜆𝑡
1 3 1
𝐹𝑚 = 𝐶𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 𝑒 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
2 2 2
3 −𝜆𝑡
1 3 1
− 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼 − 𝑒 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
2 2 2 2
3
− 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼
2
Maximizarea forței Fm are lor pentru valoarea unghiului de închidere α=π/4 și ωt=π se obține
valoarea instantanee maximă a forței ce se exercită asupra conductorului median:

3 2 −𝜆𝜋 /𝜔 2 3 2 2
𝐹𝑚 = 𝐶𝐼 𝑒 +1 = 𝐶𝐼 𝜒
2 2
𝜒 = 1,8
𝐹𝑚 = 2,805𝐶𝐼 2 = 2,805𝐹0
În regim permanent expresia forței devine:

3 2 2
3 2
𝐹𝑚𝑝 = 𝐶𝐼 1 − 2𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 = 𝐶𝐼 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡
2 2
Cu valoarea instantanee maximă:
𝐹𝑚𝑝 = 0,866𝐶𝐼 2
 Fig. Forța instantanee exercitată asupra conductorului median

Pentru a calcula forța care se exercită asupra conductorului lateral se consideră relația:

3 2 −𝜆𝑡
𝐹𝑙 = − 𝐶𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
4
∙ 𝑒 −𝜆𝑡 3𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝑐𝑜𝑠𝛼 + 3𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 + 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼

𝐹𝑙 = −2,621𝐶𝐼 2
În regim permanent relația este:

3 2 3 1 − 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡 1
𝐹𝑙𝑝 = − 𝐶𝐼 + 𝑠𝑖𝑛2𝜔𝑡
2 2 2

a) forța maximă negativă 𝐹1𝑙𝑝 = −0,808𝐶𝐼 2

b) forța maximă pozitivă 𝐹2𝑙𝑝 = +0,058𝐶𝐼 2
Fig. Forța instantanee asupra conductorului lateral
 SOLICITĂRI DINAMICE ÎN BARE ȘI IZOLATOARE

Conductoarele electrice sub formă de bare cu secțiune transversală finită, ca

și izolatoarele care susțin conductoarele, constituie sisteme mecanice elastice, în
măsura în care nu sunt supuse la solicitări ce depășesc limita elastică. Aceste sisteme
oscilează pe frecvențele proprii, în regim tranzitoriu, ori de câte ori sunt excitate de
forțe electrodinamice.
 Fig. Bara cu masă și elasticitate:
a)încastrată la extremități; b)simplu rezemată;
c)sistem trifazat de bare, așezate pe izolatoare
 SOLICITĂRI ADMISIBILE

În principiu, solicitarea unei bare nu trebuie să depășească solicitarea admisibilă, în

cadrul deformației elastice.

Fig. Solicitarea izolatorului

 FORȚE ELECTROMAGNETICE
ELECTROMAGNEȚI

Electromagnetul este un magnet temporar, a cărui acțiune, de atragere sau de eliberare a unei
armături feromagnetice, este determinată de prezența curentului electric într-un circuit de
excitație.
Sub forma cea mai simplă, un electromagnet poate fi constituit și dintr-un solenoid în aer,
parcurs de curent, întrucât la extremitățile solenoidului, în prezența curentului care îl străbate,
se produce un câmp magnetic capabil să acționeze asupra armăturii mobile, constituită dintr-un
corp feromagnetic. Din punct de vedere practic, în realizarea tehnică, electromagnetul este
prevăzut cu o armătură fixă, constituită dintr-un material feromagnetic apt să dirijeze fluxul
magnetic produs de bobină. Existența armăturii fixe conduce la realizarea unor inducții utile
mai mari decât în cazul electromagnetului fără miez de fier, cu un consum de energie mai redus.
Principalele elemente componenete ale electromagnetului sunt: bobina de excitație parcursă de
curent electric, armătura fixă și armătura mobilă.
 DOMENII DE UTILIZARE. CLASIFICARE

Electromagneții sunt utilizați atât în construcția aparatelor electrice de comutație, cât și a unor
servomecanisme servind la ridicare și transport, la realizarea cuplelor electromagnetice, la
fixarea pe mașini-unelte a unor piese care suferă prelucrări. În construcția aparatelor electrice
de comutație, electromagneții sunt utilizați ca organ motor în construcția contactoarelor,
ruptoarelor, releelor, declanșatoarelor, întreruptoarelor, servind la stabilirea sau întreruperea
mecanică a unor contacte în mod direct sau prin intermediul unui percutor, care eliberează
energia unui resort deformat în prealabil.
Clasificarea electromagneților poate fi făcută după mai multe criterii, și anume:
• După modul de lucru: electromagneți de atragere, la care o armătură este atrasă dacă
se excită bobina și electromagneți de reținere, la care armătura mobilă este eliberată
(respinsă) dacă se excită o bobină de comandă.
• După forma constructivă: de tip plonjor, la care armătura mobilă execută o mișcare de
translație în axa bobinei de excitație, cu armătură executând o mișcare de translație sau
rotație, armătura fixă având forma de I, U, E, manta.
• După felul curentului de excitație: de curent continuu și de curent alternativ.
• După durata de exploatare: exploatare de durată continuă, intermitentă, de timp
limitat.
• După rapiditatea de acționare: normal, rapid, întârziat.
 RELAȚII ENERGETICE

Pentru a stabili forța și lucrul mecanic dezvoltat de un electromagnet este necesar să se cunoască
energia câmpului electromagnetic, sau inductivitatea electromagnetului. Din studiul generalizat
al forțelor se cunoaște expresia energiei magnetice acumulată într-o rețea:
𝑛 𝑢 𝑛
𝑖𝑘 𝜓𝑘 𝐿𝑘𝑗 𝑖𝑗 𝑖𝑘
𝑊𝑚 = =
2 2
𝑘=1 𝑘=1 𝑗 =1

Sub formă mai generală energia magnetică cuprinsă in volumul VΣ este:

𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = 𝑑𝑉
𝑉Σ 2
Energia întregului câmp este:
𝑛
𝑖𝑘 Ψ𝑘 𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = = 𝑑𝑉
2 𝑉Σ 2
𝑘=1

În cazul electromagnetului care are un singur circuit de excitație, energia magnetică se poate
exprima direct cu ajutorul inductivității:
𝑖𝜓 1 2
𝑊𝑚 = = 𝐿𝑖
2 2
Pentru a calcula forțele dezvoltate de electromagneți se folosesc:
a) Expresia forței Laplace
𝑑𝐹 = 𝑖𝑑𝑙 × 𝐵

b) Teoremele forțelor generalizate în câmpul magnetic. Acestea sunt utilizate pentru a

determina forța exercitată în întrefier după direcția δ de deplasare a armăturii mobile a
electromagnetului
𝜕𝑊𝑚
𝐹=−
𝜕𝛿 Φ=𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡

𝜕𝑊𝑚
𝐹=
𝜕𝛿 i=𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
Astfel, în cazul unui întrefier existent între două piese polare delimitate de două suprafețe
paralele de arie A, ca în figura următoare, în ipoteza unui câmp magnetic constant după direcția
întrefierului δ, avem:
𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = 𝐴𝛿
2
Și rezultă expresia forței:
𝑑 𝐵∙𝐻
𝐹=− 𝐴𝛿
𝑑𝛿 2
Din care derivă relațiile lui Maxwell:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹=− =−
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Semnul minus, în fața relațiilor, are semnificația variațiilor de sens contrar ale forței și
întrefierului. Ca vector, forța se scrie:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹=𝑛 =𝑛
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Unde versorul n este orientet perpendicular pe suprafața polară, de la această suprafață către
întrefier.

Fig. Relativ la formula lui Maxwell

 ELECTROMAGNEȚI DE CURENT CONTINUU

La electromagneții de curent continuu înfășurarea de

excitație este parcursă de curent continuu, iar miezul
magnetic se realizează, în general, masiv, din oțel
carbon. În unele situații în care se cere un timp redus de
acționare, miezul magnetic se lamelează, adică se
realizează din tole.
După forma constructivă avem:

1. Electromagnet în manta – este utilizat la ridicare și transport

1. Electromagnet de forma U -este utilizat în acționări electrice pentru cursă redusă
1. Electromagnet plonjor cilindric fără opritor - este utilizat în acționări electrice
pentru cursă foarte mare
1. Electromagnet plonjor cilindric cu opritor conic - este utilizat în acționări electrice
pentru cursă mare
1. Electromagnet plonjor cilindric cu opritor drept – este utilizat pentru cursă mică
1. Electromagnet cu clapetă – este utilizat în relee și condensatoare de joasă tensiune,
pentru cursă mică
1. Electromagnet plonjor plan cu opritor drept – este utilizat în acționarea
întreruptoarelor, regim de scurtă durată
 ELECTROMAGNEȚI DE CURENT ALTERNATIV

La excitarea unui electromagnet în curent alternativ sinusoidal de forma 𝑖 = 𝐼 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 și 𝐵~𝑖 ,

forța instantanee dezvoltată într-un singur întrefier, conform formulei lui Maxwell, este:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹= =
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Dacă se admite pentru inducție o expresie sinusoidală de forma 𝐵 = 𝐵 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 rezultă expresia
forței:
𝐴𝐵 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜔𝑡 𝐴𝐵 2 (1 − 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡)
𝐹= =
2𝜇0 4𝜇0
Adică forța electromagnetului are o componentă continuă:
𝐴𝐵 2
𝐹1 =
4𝜇0
Și o componentă sinusoidală de pulsație dublă față de pulsația inducției:
𝐴𝐵 2
𝐹2 = 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡
4𝜇0
Forța totală F este reprezentată grafic în figura următoare în care se poate observa că forța
instantanee are o valoare maximă:

𝐴𝐵 2
𝐹𝑚𝑎𝑥 =
2𝜇0

Și o valoare medie:
𝐴𝐵 2
𝐹𝑚𝑒𝑑 =
4𝜇0
De asemenea, se poate observa că forța instantanee atinge valori de zero. Din această cauză,
armătura electromagnetului are tensința de îndepărtare sub acțiunea forței antagoniste a unui
resort. Atragerea armăturii cu pulsația dublă față de pulsația rețelei produce o vibrație
caracteristică de frecvență 100 Hz dacă frecvența rețelei este de 50 Hz. Pentru a elimina
neajunsurile menționate se recurge la două soluții:
a)La electromagnetul monofazat de curent alternativ se
plasează în piesa polară, în zona întrefierului, o spiră
în scurtcircuit (spiră ecran), prin a cărei reacție
inducția în întrefier nu mai atinge valori zero;
b)Se utilizează magneti trifazați, excitați pe trei coloane
de tensiuni electromotoare defazate simetric.
 CURS 8
ECHIPAMENTE ELECTRICE
 SPIRA ÎN SCURTCIRCUIT

Electromagneții de curent alternativ monofazat se

construiesc în numeroase variante: forma U/1 cu spiră în
scurtcircuit pe o coloană și mișcare de rotație a armăturii,
forma U cu spire în scurtcircuit pe două coloane și mișcare de
translație a armăturii, forma E cu spire în scurtcircuit pe două
coloane externe.
În figura următoare s-a reprezentat schematic electromagnetul
U/1, adică acel electromagnet a cărui spiră în scurtcircuit este
plasată pe o coloană, iar axul de rotație al armăturii mobile se
găsește pe cealaltă coloană. La un asemenea electromagnet
momentul util este dat de forța dezvoltată la întrefierul
electromagnetului prevăzut cu spiră în scurtcircuit, deoarece
momentul forței dezvoltate în întrefierul fără spiră în
scurtcircuit este nul.
Pentru această situație este suficient să se cerceteze
fenomenele care se produc în întrefierul polului echipat cu
spira în scurtcircuit.
Notațiile prezentate în figură au următoarele semnificații:
A1 – aria polului în afara spirei;
A2 – aria polului în interiorul spirei;
Φ0 – fluxul magnetic total, în secțiuni depărtate de spiră;
ΦA1 – fluxul magnetic în întrefierul în exteriorul spirei;
ΦA2 – fluxul magnetic în întrefierul în interiorul spirei;
BA1 și BA2 -inducțiile corespunzătoare;
e2 – tensiunea electromotoare indusă în spiră;
i2 – curentul în spiră;
δ – grosimea întrefierului;
R2 – rezistența spirei în scurtcircuit.
Fig. Electromagnetul cu spiră în scurtcircuit
Pentru a determina rezistența spirei în scurtcircuit se consideră fenomenul global care are loc
în întrefierul polului. Fluxul total Φ0 considerat ca mărime alternativă sinusoidală și care
parcurge circuitul magnetic al electromagnetului în zonele neecranate, rezultă din însumarea a
două fluxuri ΦA1 și ΦA2 , respectiv din exteriorul și interiorul spirei ecran, ambele mărimi fiind
sinusoidale. Se admite, din considerații tehnologice (saturația materialului) valoarea maximă
𝐵𝐴1 a inducției magnetice în exteriorul spirei în scurtcircuit. Valoarea maximă a inducției 𝐵𝐴2 ,
în interiorul spirei în scurtcircuit, se exprimă cu ajutorul factorului k, în funcție de 𝐵𝐴1 , prin
relația:
𝐵𝐴2 = 𝑘𝐵𝐴1
Deoarece s-a admis că fluxul în interiorul spirei în scurtcircuit variază sinusoidal, se poate scrie:

𝜙𝐴2 = 𝜙𝐴2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡

Variația fluxului 𝜙𝐴2 generează în spira în scurtcircuit tensiunea indusă:
𝑑𝜙𝐴2
𝑒2 = − = 𝜔𝜙𝐴2 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
𝑑𝑡
Prin aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff spirei în scurtcircuit și cu neglijarea căderii de
tensiune inductive rezultă:
𝜔𝜙𝐴2 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 = 𝑖2 𝑅2 = 𝐼2 𝑅2 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
Iar rezistența spirei în scurtcircuit este:

𝜔𝜙𝐴2
𝑅2 =
𝐼2
 Fig. Starea electromagnetică în întrefier
a) diagramele mărimilor instantanee
b) momentul 1; c) momentul 2

În figura anterioară s-au trasat diagramele mărimilor instantanee ΦA2, e2 și i2. Determinarea
curentului i2 este posibilă prin considerarea a două momente ca in figură.
Momentul 1. Fluxul Φ𝐴2 1 și inducția B𝐴2 1 au valori maxime atunci când valorile pentru e2
și i2 sunt zero, iar fluxul produs de curentul din spiră este zero. Inducțiile din ariile A1 și A2 sunt
egale între ele, adică:
𝐵𝐴1 1 = 𝐵𝐴2 1 = 𝐵𝐴2
 𝜋
Momentul 2. După un unghi 𝜔𝑡 = se consideră momentul 2.
2
Fluxul Φ𝐴2 2 are valoarea zero și deci și inducția B𝐴2 2 are
valoarea zero; tensiunea e2 și curentul i2 au valori maxime. În
acest moment câmpul magnetic în interiorul spirei este nul,
adică H𝐴2 2 = 0.
Observațiile de mai sus privind starea electromagnetică în
întrefierul electromagnetului la cele două momente permit
trasarea diagramei fazoriale a inducțiilor și fluxurilor ca în
figura următoare. În această diagramă s-au reprezentat, la
momentul 1, inducțiile în întrefier conform relației 𝐵𝐴1 1 =
𝐵𝐴2 1 = 𝐵𝐴2
Inducția 𝐵𝐴1 2 adică în afara spirei și în momentul 2 se calculează în funcție de valoarea
maximă acceptată 𝐵𝐴1 și de inducția (𝐵𝐴1 )1 ; deci k = cosα și rezultă:

2 2 2 2
𝐵𝐴1 2 = 𝐵𝐴1 − 𝐵𝐴1 1
= 𝐵𝐴1 − 𝐵𝐴2

𝜙𝐴2 = 𝐴2 𝐵𝐴2

𝜙𝐴1 = 𝐴1 𝐵𝐴1
Dacă în momentul 2, când 𝐻𝐴2 2 = 0 se aplică legea circuitului magnetic pe conturul trasat în
figura c), se obține:
𝐵𝐴1 2
𝐼2 = 𝐻𝐴1 2∙𝛿 = 𝛿
𝜇0
Se obține rezistența spirei în scurtcircuit:
𝜇0 𝜔𝐴2
𝑅2 =
𝛿𝑡𝑔𝛼
PROBLEMA. Se consideră polul unui electromagnet de curent alternativ monofazat cu
următoarele caracteristici:
A1 = 230 mm2
m = 1,5
k = cosα = 0,707
f = 50 Hz
δ = 0,12 mm

𝜇0 ∙ 𝜔 ∙ 𝐴2
𝑅2 =
𝛿 ∙ 𝑡𝑔𝛼

𝐴2 = 𝑚 ∙ 𝐴1

𝜇0 ∙ 𝜔 ∙ 𝑚 ∙ 𝐴1
𝑅2 =
𝛿 ∙ 𝑡𝑔𝛼
 4 ∙ 𝜋 ∙ 10−7 ∙ 2 ∙ 𝜋 ∙ 50 ∙ 1,5 ∙ 230 ∙ 10−6 −4
𝑅2 = −3
= 11,35 ∙ 10 Ω
0,12 ∙ 10 ∙ 𝑡𝑔(𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠0,707)
 Electromagnetul de forma U/2

În figura următoare s-a schițat un electromagnet de forma U/2, adică un electromagnet

prevăzut cu o spiră în scurtcircuit pe ambele coloane, a cărui armătură execută o mișcare de
translație sau o mișcare de rotație în afara axului coloanei electromagnetului.
La electromagnetul U/2 cu mișcare de translație a armăturii, forța totală a electromagnetului
este de două ori forța dezvoltată în întrefierul unei coloane, iar la electromagnetul cu
mișcare de rotație, cuplul rezultant va rezulta din însumarea a două cupluri de valori
diferite, întrucât cele două forțe sunt egale, dar brațele de pârghie sunt diferite.
La electromagnetul U/2 , în scopul evitării lipirii armăturii mobile sub acțiunea
magnetismului remanent, se prevede un întrefier suplimentar δs = 0,5mm în jugul miezului
magnetic.
1-spira în scurtcircuit; 2,3-bobine; 4-armătură fixă; 5-armătură mobilă
 Electromagnetul de forma E

În figura următoare s-a reprezentat schematic electromagnetul

de forma E, la care spirele în scurtcircuit sunt plasate pe
coloanele externe, iar bobina de excitație se află pe coloana
centrală.
1 – spire în scurtcircuit;
2 – bobină;
3 – armătură fixă;
4 – armătură mobilă
 CONTACTE ELECTRICE

Prin contact electric se înțelege ansamblul compus din două

piese metalice, prin a căror atingere se stabilește conducția
într-un circuit electric. Cele două piese se numesc și elemente
de contact. În realizarea practică, atingerea se realizează prin
apăsarea, cu ajutorul unei forțe, a unui element contra celuilalt
element. Forța de apăsare poate fi produsă cu ajutorul unui
resort (comprimat, întins) sau cu ajutorul unuia sau mai multor
buloane, cu care se îmbină cele două elemante de contact.
• Contacte fixe, realizate prin îmbinarea celor două elemente cu ajutorul buloanelor, ca
in figura următoare.

1,2 – elemente de contact; 3 - bulon

• Contacte amovibile, la care unul din cele două elemente este fix, iar celălalt este
amovibil, fără sarcină și fără tensiune. Un exemplu tipic îl constituie contactul realizat între
cuțitul elementului înlocuitor și lira, fixată pe soclu, a unei siguranțe fuzibile de mare putere.

1 – cuțit; 2 – liră; 3 – resort cvasiinelar

• Contactele aparatelor de comutație, la care cel puțin unul din elemente este
deplasabil, la funcționarea normală a aparatului, determinând închiderea sau deschiderea
circuitului. Cu asemenea contacte sunt echipate contactoarele, releele electromagnetice,
separatoarele, întreruptoarele de putere. În figura următoare se prezintă schematic un asemenea
contact, folosit în construcția contactoarelor.

1, 2 – suport pentru element fix; 3 – punte cu elemente mobile; A, B - borne

Pe durata funcționării lor, contactele suferă următoarele
solicitări:
- Contactele fixe și amovibile sunt supuse încălzirii în
regim nominal, regim de suprasarcină și, uneori, în
regim de scurtcircuit. În toate aceste situații încălzirea
nu trebuie să depășească supratemperaturile prescrise
de standarde pentru fiecare din regimurile menționate.
- Contactele aparatelor de comutație (contactoare,
întreruptoare ) sunt supuse și acțiunii arcului electric, care
apare între elementele de contact la separarea lor. Durata
arcului electric este limitată (5…30 ms), dar temperatura
ridicată a arcului electric provoacă o încălzire intensă a
elementelor de contact. La aparatele care execută un numar
mare de comutații se observă o uzură electrică a contactelor,
adică o migrație de material de pe elementele de contact, sub
acțiunea temperaturii arcului electric. Fenomenul de uzură
electrică este mai pronunțat la contactele care vibrează, adică
la acele contacte la care elementele sunt respinse după
atingerea lor, drept consecință a unui proces de ciocnire.
Uzura mecanică apare ca urmare a strivirii și deformării
pieselor de contact după un număr mare de manevre.
Indiferent de construcția lor (fixe, amovibile, pentru aparate de comutație) contactele sunt
supuse și unor forțe electrodinamice ca urmare a structurilor și a geometriei căilor de curent în
care sunt plasate.
 STRICȚIUNEA LINIILOR DE CURENT
PELICULA DISTURBATOARE
Două bare metalice 1 și 2, drepte și cu aceeași secțiune transversală sunt prelucrate foarte fin
(șlefuite) pe suprafețele frontale și apăsate una contra alteia cu forța F, ca în figură.
Cu o punte dublă se măsoară rezistența pe lungimea l,
care cuprinde joncțiunea elementelor și se obține Rm. Apoi se
calculează rezistența electrică pe lungimea l cu relația
𝜌𝑙
cunoscută 𝑅𝑐 = ,unde ρ este rezistivitatea materialului și A
𝐴
aria secțiunii transversale.
Din compararea celor două valori, cea măsurată Rm și cea
calculată Rc, se constată că Rc˂˂ Rm. Explicația acestui fapt
constă, pe de o parte, în stricțiunea liniilor de curent, iar pe de
altă parte, în formarea unei pelicule disturbatoare pe
suprafețele prelucrate.
Stricțiunea liniilor de curent. Oricât de fin ar fi prelucrate suprafețele
în contact, atingerea se realizează în câteva zone de contact, numite
puncte de contact și în care liniile suferă o strângere, o stricțiune, ca în
figură.

Astfel pe suprafețele de cupru se formează Cu2O, iar pe cele de argint se

formează Ag2S, pelicule care măresc rezistența de contact.
 CONTACT DE SUPRAFAȚĂ

La un contact realizat cu o suprafață aparentă mare, ca în cazul

contactelor fixe, atingerea elementelor de contact se realizează
prin micropunctele de contact, în care materialul este deformat.
Micropuntele de contact sunt grupate în zone de contact, care
se mai numesc și puncte de contact. Dacă aria punctelor de
contact AF, pe care se exercită forța de apăsare F, este o
fracțiune infimă (0,01…0,05) din aria aparentă Aa, se
realizează un contact de suprafață ca în figura următoare.
 Contact de suprafață
1, 2, 3 – zone de contact
Contactul reprezentat în această figură se realizează prin trei zone de contact (1, 2, 3).
Fiecare zonă de contact este formată din microarii în care materialul este deformat fie
plastic, fie elestic, fie la limita între plastic și elestic.
Dependența între forța de apăsare F și aria de contact AF, pe care se exercită această
forță, este dată de Holm în condiții de deformare plastică:
𝐹
𝐴𝐹 = = 𝑛𝜋𝑎2 (1)
𝜉𝐻
Unde a este raza cercului echivalent pentru fiecare din cele n zone de contact.
Din relația (1) rezultă că mărimea ariei de contact nu depinde
de mărimea ariei aparente Aa, ci numai de forța de apăsare F,
de duritatea H a materialului și de coeficientul ξ al lui Prandtl.
Acest coeficient este subunitar. Valorile coeficientului ξ sunt
prezentate sugestiv în figura următoare. Cu cât baza vârfului de
material este mai mică, cu atât deformația este mai mare.
Relația (1) nu este valabilă riguros, dar arată că pe măsură ce
forța de apăsare crește deformarea vârfurilor este mai
pronunțată și noi micropuncte de contact pot apărea.
Contact punctiform. În cazul în care atingerea între cele două elemente se realizează
printr-o singură zonă de contact, se obține un contact punctiform. În execuția tehnică
acesta se realizează cu ajutorul unui element ce include o calotă sferică și a unui element
ce include o suprafață plană, ca în figura următoare.
2
𝐹
𝐴𝐹 = 𝜋𝑎 =
𝐴
Pelicula disturbatoare. Suprafețele metalice sunt sediul unor transformări ce depind de
natura metalului și a mediului ambiant.
Fazele formării pelicului disturbatoare, schițate în figura următoare sunt:
a) Absorbția. Moleculele de gaz din atmosferă sunt absorbite de
suprafețele curate și formează un strat monomolecular de agenți
oxidanți, ca oxigenul, ozonul, vaporii sulfuroși.
b)Chemisorbția. Moleculele sunt disociate în atomi și apoi în ioni prin
captarea electronilor liberi ce apar la suprafața metalului. Grosimea
acestui strat este de ordinul 10…20 Å și se formează în decurs de
câteva minute.
c) Reacția chimică. Ionii de metal care au pierdut un electron intră în
reacție chimică cu ionii de gaz care au captat un electron. Reacția
chimică se desfășoară oarecum lent, dar spre exemplu cuprul capătă o
peliculă de Cu2O de grosime 1000 Å, în numai 24 ore.
Rezistența electrică a pelicului se obține cu relațiile:

- pentru contactul punctiform

𝑅𝑠𝑠
𝑅𝑝 = 2
𝜋𝑎

- pentru contactul de suprafață

𝑅𝑠𝑠
𝑅𝑝 =
𝑛𝜋𝑎2
 Rezistența electrică a contactelor
Rezistența de stricțiune a unui contact punctiform
Modelul sferei de conductivitate infinită. Între două semispații, 1 și 2, de conductivitate finită,
care modelează elementele de contact, conducția electrică se stabilește prin intermediul unei
sfere de rază a și de conductivitate infinită, ca în figura următoare.
Liniile de curent sunt radiale, iar suprafețele echipotențiale sunt sferice. Densitatea de curent
este constantă pe suprafața unei sfere de rază r.
Dacă ρ este rezistivitatea materialului din care sunt constituite cele două semispații, rezistența
electrică elementară ântr-un semispațiu este:
𝜌𝑑𝑟
𝑑𝑅𝑠 =
2𝜋𝑟 2

iar rezistența electrică a unui semispațiu este:

∞
𝜌 𝑑𝑟 𝜌
𝑅𝑠 = 2
=
2𝜋 𝑟 2𝜋𝑎
𝑎
Rezistența de contact a celor două semispații în atingere cu sfera de conductivitate infinită și
diametrul 2a este de două ori mai mare decât valoarea dată de relația anterioară, adică:

𝜌
𝑅𝑠 =
𝜋𝑎
Modelul elipsoidului turtit. În acest model, imaginal de Holm, semispațiile 1 și 2, de
conductivitate finită, sunt în atingere prin intermediul unui elipsoid turtit, ca în figura
următoare.
Rezistența de stricțiune totală este:
𝜌
𝑅=
2𝑎