Tema 5.

Indicatorii statistici
1. Indicatori statistici absoluţi
2. Indicatori statistici relativi

1. Indicatori statistici absoluţi

În statistică, mărimile absolute reprezintă valori definite prin ele însele, independent de orice
sistem de referinţa. Unităţile de măsură în care se exprimă indicatorii absoluţi pot fi: naturale
sau fizice (bucăţi, kilograme, metri liniari, metri cubi, persoane etc.); natural – convenţionale
(tone combustibil convenţional etc.); de timp de muncă (ore, zile, luni, om-ore, etc.); unităţi
valorice (mii lei, milioane lei, etc.)
Mărimile absolute sunt folosite pentru exprimarea indicatorilor de nivel şi a indicatorilor
variaţiei absolute.
Indicatorii variaţiei absolute se obţin prin compararea pe bază de diferenţă a două nivele ale
aceluiaşi indicator. Ei mai poartă denumirea de spor absolut.
Indicatorii absoluţi se regăsesc la toate nivelele şi structurile sistemului informaţional
statistic, în toate fazele de agregare şi dezagregare a fenomenelor. Dar, datorită faptului că nu
permit o apreciere calitativă a fenomenului cercetat ei au o sferă de comparabilitate restrânsă. Cu
toată această limită, indicatorii absoluţi se constituie ca o bază de plecare indispensabilă oricărei
analize statistice.

2. Indicatori statistici relativi

În statistică, mărimile relative reprezintă rezultatul comparării pe bază de raport a doi indicatori
statistici absoluţi şi exprimă printr-un singur număr proporţiile indicatorului raportat (indicatorul
din numărătorul raportului) faţă de indicatorul bază de raportare (indicatorul din numitorul
raportului).
Mărimile relative se exprima sub formă de coeficienţi, procente, promile, prodecimile,
procentimile etc.
Exprimarea sub formă de coeficienţi arată câte unităţi din indicatorul absolut raportat
revin la o singură unitate a indicatorului bază de raportare.
Exprimarea sub formă de procente este cea mai sugestivă şi arată câte unităţi din
indicatorul absolut raportat revin la 100 de unităţi ale indicatorului bază de raportare. În
cazul în care indicatorul din numărătorul raportului este cu mult mai mic decât cel din numitorul
acestuia, rezultatul raportului se înmulţeşte cu 10 3 , 10 4 , 10 5 , exprimarea sa devenind sub
formă de promile, decimile, procedimile şi arătând câte unităţi ale indicatorului de raportat revin
la 1.000, 10.000, respectiv 100.000 de unităţi ale indicatorului bază de raportare.
De exemplu, numărul de născuţi vii la 1.000 locuitori, numărul de studenţi sau de medici
ce revin la 10.000 locuitori, numărul de bolnavi internaţi în spital într-un an la 100.000 locuitori
etc.
În funcţie de domeniul de aplicare, de scopul analizei şi de informaţiile de care se dispune
în statistică se calculează următoarele tipuri de mărimi relative:
 mărimi relative de structură;
 mărimi relative de coordonare sau corespondenţă;
 mărimi relative de intensitate;
 mărimi relative de variaţie (ale dinamicii);
  mărimi relative ale planului.

Mărimile relative ale planului arată gradul de îndeplinire a planului sau a programului
Efectiv
K plan  *·100 %
Planificat
Mărimile relative ale dinamicii, (ritmuri de variaţie) se folosesc în scopul caracterizării
evoluţiei în timp a fenomenului analizat şi sunt specifice seriilor cronologice (dinamice). Aceste
mărimi se exprimă sub formă de coeficienţi sau procente.
Mărimile relative ale dinamicii se calculează raportând două valori ale aceluiaşi indicator
înregistrate pentru două momente sau două perioade diferite de timp. În raport cu baza de
comparaţie aleasă se pot calcula:
 mărimi relative ale dinamicii cu bază fixă, cu bază în lanț

Xi Xi
Ki / 0  ·100 K i / i 1  ·100
X0 X i 1

X0 - nivelul realizat în perioada de bază;

Xi - nivelul realizat în perioada curentă.
Mărimile relative de structură (ponderea) exprimă raportul dintre parte şi întreg şi se
pot calcula atunci când colectivitatea supusă analizei a fost împărţită pe grupe, subgrupe sau
clase după variaţia uneia sau mai multor caracteristici de grupare.
n n
fi  i sub formă procentuală presupune înmulţirea raportului cu 100: f i  i ·100
 ni  ni
Mărimile relative de coordonare sau de corespondenţă se folosesc pentru a compara
doua grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau două colectivităţi situate în spaţii diferite dar
coexistente în timp.
KA/B = XA / XB sau KB/A = XB / XA

XA şi XB reprezintă cele două niveluri absolute comparate;

KA/B · KB/A = 1 (datorită proprietăţii menţionate).

Mărimile relative de coordonare se exprimă, de regulă, sub formă de coeficient. Există şi

posibilitatea exprimării sub formă de procente sau promile, arătând în acest caz câte unităţi
dintr-o grupa revin la 100, respectiv la 1000 de unităţi din cealaltă grupă.
Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi, de
natură diferita, dar între care există o relaţie de interdependenţa. Se determină conform relaţiei:

K=X/Y în care:
K = mărime relativă de intensitate;
X = fenomenul de raportat;
Y = fenomenul ales ca bază de raportare.
Aceste mărimi au o largă utilizare în demografie, pentru caracterizarea mişcării naturale
şi migratorii a populaţiei.