RECICLAREA STICLIE

Galdău Diana
Sârb Romana
Șincu Luiza
Taltabeț Maria
 Reciclarea sticlei reprezintă procesul de
transformare a deşeurilor de sticlă în produse
reutilizabile. În funcţie de scopul final, sticla este
separată pe culori.
Tipurile cele mai cunoscute sunt:
➢ sticla incoloră
➢sticla verde
➢sticla cafenie.
Până la 90% din sticla nouă poate fi făcută din
sticlă revalorificată, ceea ce ar economisi energie
si materie primă. Sticla poate fi reciclată la
nesfârşit fără să îşi piardă din calităţi.
• MOTIVE PENTRU CARE RECICLAREA ESTE NECESARĂ:

4 Reciclând, economisim
spaţiu de depozitare a
1 Prin reciclare se economiseşte
deşeurilor
energie
2 Prin reciclare păstrăm aerul şi apele 5 Prin reciclare se
curate şi eliminăm riscul de deversări a economisesc bani şi se
unor substanţe periculoase. crează locuri de muncă.

3 Prin reciclare se conservă multe din resursele

noastre naturale, deşeurile fiind folosite ca
materie primă în diferite procese de producţie.
 Cum se reciclează?
• Procesul este relativ lung, dar în esență simplu: sticlele sunt spălate, apoi
sortate după culoare (pigmenții care dau culoarea sticlei nu „ies”), sparte,
măcinate, apoi se elimină impuritățile (etichete, hârtie, metal etc.) iar
măcinătura este topită și transformată în granule – materia primă pentru
diversele utilizări ale sticlei reciclate.
• Din sticlă colorată nu se poate produce decât sticlă de aceeași culoare, cea
incoloră fiind astfel mai valoroasă, căci poate fi refolosită în mai multe
scopuri. Atenție la sticla termorezistentă, cum sunt vasele de Jena! Aceasta nu
trebuie reciclată cu cea obișnuită, pentru că afectează procesul de topire.
• În principiu, din sticlă se face tot sticlă pentru uz casnic, deși există și anumite
utilizări ceva mai „exotice” – de pildă faimoasa vată termoizolantă cu care se
acoperă conductele de apă caldă, unele amestecuri de betoane sau produse
sanitare de genul chiuvetelor.
 De ce să
colectăm
selectiv
ambalajele din
sticlă?
• Procesul de fabricare al sticlei este un mare consumator de energie, resurse
naturale şi generator de gaze cu efect de seră. Materia primă este cântărită şi
amestecată, după care este topită în cuptoare speciale, alimentate prin
combustibil fosil (gaze naturale sau petrol) la temperaturi între 1300 şi 1600 de
grade ce pot urca şi până la 2000 de grade. După care este modelată şi finisată.
Poate pare simplu, dar întregul proces este foarte laborios şi de durată.
• În schimb, sticla reciclată, transformată în cioburi, are o temperatură de topire
mult mai joasă decât cea a materialelor folosite pentru fabricarea inţială. Studii
recente spun că dacă am recicla sticla, s-ar produce cu 20% mai puţine emisii de
CO₂, provenite din industria producătoare de sticlă, şi am folosi mai puţini
combustibili fosili. Ştim foarte bine că resursele noastre de gaze naturale şi
petrol se vor termina în cel mult 10 ani.
 • Reciclând două butelii de sticlă se economiseşte
energia necesară fierberii apei pentru cinci ceşti de
ceai.
• Sticla poate fi reciclată la infinit deoarece structura
sa nu se detereriorează la reprocesare.

Stiati ca? • Pentru fiecare tonă de sticlă reciclată folosită se

economiseşte peste o tonă de resurse: 604,5 kg
nisip, 197 kg sodă, 197 kg calcar şi 69 kg aditivi.
• Reciclând, se reduce cantiatea de sticlă care ajunge
în gropile de gunoi. Pentru că sticla este inertă, nu
produce daune directe mediului, însă va rămâne
acolo pentru totdeauna
• Sticla este un produs 100% natural (realizat din nisip de cuarţ, calcar şi sodă
calcinată), durabil, inert şi inactiv biologic (nu afectează în niciun fel calitatea şi
proprietăţile produsului conţinut)
• Sticla poate fi reciclată prin topire la infinit, fără a-și pierde proprietățile; la fel ca
în cazul aluminiului (din dozele de bere, suc), costurile de reciclare sunt mai mici
decât cele de producție a sticlei din materii prime, economisind astfel energie
• Sticla se descompune în cca. 1 milion de ani, fiind cel mai rezistent deșeu
• sticlele de vin sau bere nereciclate (nemărunțite și care nu sunt ulterior introduse
la fabricarea altor produse din sticlă) se vor regăsi în aceeași formă și peste sute
de mii de ani. Din acest motiv, sticla este unul din cele mai sănătoase ambalaje
pentru produsele alimentare (apă, bere, vin, sucuri, sosuri, etc.), nemodificându-le
proprietățile și gustul, dar și pentru depozitarea diverselor produse corozive,
întrucât este indestructibilă la coroziune.
 • Porțelan, cristal, ceramică
• Pahare de băut și farfurii
• Vase rezistente la căldură – ex. vasele de tip Jena
(au temperatura de topire diferită de cea a sticlei
folosite la ambalaje)
• Farfuriile-suport de la cuptoarele cu microunde
Nu se pot • Oglinzi, geamuri, chiuvete din ceramică (pentru
acest tip de deșeuri va fi necesară găsirea unui
recicla: colector de deșeuri din construcții și demolări,
care ar urma să le preia cu programare prealabilă)
• Ambalaje medicamente și produse cosmetice cu
conținut periculos (ex. vopseluri, lacuri de unghii)
• Becuri și neoane (deși au în componență sticlă,
aceasta este tratată și nu poate fi reciclată
împreuna cu ambalajele de sticlă; aceste produse
se reciclează separat.
Semnificația
culorilor
sticlei: