Curs - Analiza Situaţiilor Financiare, CON 192 FR, CON181 FR, 2021

Analiza situaţiilor financiare, CON 192 fr, CON181 fr, 2021
Tema1. Analiza veniturilor

1. Analiza mărimii, componenţei şi evoluţiei veniturilor
2. Analiza structurală a veniturilor
3. Analiza factorială a veniturilor din vânzări
Definiţii (din SNC)
Venituri – creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau
majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia creşterilor
legate de contribuţiile proprietarilor.
Veniturile din vînzări cuprind veniturile din:
1) vînzarea a produselor/mărfurilor;
2) prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor;
3) contracte de construcţie;
4) contracte de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);
5) dividende, participaţii şi/sau dobînzi, care pentru entitate reprezintă activitate operaţională.
Venituri din prestarea serviciilor – venituri din executarea de către entitate a unor lucrări pe parcursul unei anumite perioade de
timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport, reparaţie, intermediere, consultanţă, instruire, agrement-sport, instalare a
utilajului, telefonie, internet, turism).
Venituri din vînzarea produselor şi mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor produse de entitate sau cumpărate pentru
a fi revîndute, inclusiv terenurile şi alte imobilizări deţinute în scopuri revînzării.
Venituri sub formă de dobînzi – venituri din utilizarea numerarului sau a echivalentelor acestuia, precum şi din deţinerea
obligaţiunilor şi a altor sume datorate entităţii.
Venituri sub formă de redevenţe – (royalty) venituri din utilizarea imobilizărilor necorporale ale entităţii cum ar fi brevetele,
mărcile, drepturile de autor (copyright) şi software-ul pentru computere etc.
Venituri sub formă de dividende – venituri din cotele deţinute în capitalul social al altor entităţi.
Alte venituri din activitatea operaţională - veniturile care apar în procesul desfăşurării activităţii operaţionale, dar care nu pot
fi atribuite la venituri din vânzări. Acestea cuprind veniturile:
1) din ieşirea altor active circulante (cu excepţia veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări) ;
2) sub formă de amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni;
3) din recuperarea prejudiciului material cauzat entităţii;
4) din decontarea datoriilor cu termen de prescripţie expirat;
5) din subvenţii şi/sau utilizarea mijloacelor cu destinaţie specială,
6) din plusurile de active constatate la inventariere;
7) din alte operaţiuni aferente activităţii operaţionale
Veniturile din alte activităţi cuprind:
 veniturile aferente activelor imobilizate, cu excepţia plusurilor de active constatate la inventariere;
 dividende şi/sau participaţii în alte entităţi (cu excepţia veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări);
 dobînzi (cu excepţia veniturilor reflectate în componența veniturilor din vânzări);
 diferenţe favorabile de curs valutar;
 intrarea activelor cu titlu gratuit;
 reluarea pierderilor din depreciere;
 compensaţii pentru acoperirea pierderilor excepţionale;
 alte fapte economice care nu se referă la activitatea operaţională.
1. Analiza mărimii, componenţei şi evoluţiei veniturilor

Analiza mărimii şi evoluţiei veniturilor din vânzări are menirea de a aprecia dimensiunea lor absolută
şi relativă în comparaţie cu: realizările anilor precedenţi; obiectivele stabilite în planul de afaceri.
Examinarea veniturilor din vânzări în dinamică permite de a evalua volumul activităţii operaţionale şi
de a studia modificările survenite în acest volum în ultimii ani.
Confruntarea datelor reale privind volumul vânzărilor cu nivelul programat în planul de afaceri devine
necesară, de exemplu, în cazuri de atragere treptată a surselor financiare cu condiţia îndeplinirii obiectivelor
stabilite în planul de afaceri pentru anumite perioade de timp. Un caz clasic în această privinţă constituie
creditarea întreprinderii pe tranşe( în eşaloane, rate).
Din punct de vedere a tehnicii de calcul la analiza mărimii şi evoluţiei veniturilor din vânzări se
determină abaterea absolută a acestora (faţă de perioada precedentă şi planul de afaceri), ritmul creşterii,
sporul creşterii, procentul îndeplinirii planului şi procentul abaterii de la plan.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea acestei analizei mărimii şi evoluţiei veniturilor,
servesc:
 Situația de profit și pierdere;
 Anexa 8 la situațiile financiare „Notă informativă privind veniturile şi cheltuielile clasificate după
natură”,
 Bilanț;
 Planul de afaceri.
1
Tabelul 1. Analiza mărimii şi evoluţiei veniturilor
Nr. Indicatori La finele anului, mii lei Abaterea Ritmul
precedent curent absolută creşterii, %
1 2 3 4 5= 6=
1. Venituri din vânzări
2. Venituri totale
3. Total active
4. Total datorii
Aspectele concluziei:
 se examinează tendinţă de modificare a veniturilor obţinute de entitatea analizată în dinamică.
 dacă ritmul creşterii activelor controlate de entitate depășește ritmul creşterii veniturilor totale și
ritmul creşterii veniturilor din vînzări: aceasta situație atestă utilizarea neeficientă a patrimoniului
disponibil.
 dacă ritmul creşterii datoriilor depăşeşte indicii aferenţi totalităţii surselor de finanţare şi
veniturilor: acestă situație semnifică creşterea gradului de îndatorare a entității.
1. Analiza structurală a veniturilor
În cadrul analizei structurale a veniturilor, acestea pot fi clasificate în funcție de numeroase criterii.
Aceste criterii au putere informativă diferită, oferind utilizatorilor posibilitatea de a aprecia diverse aspecte
ale activității entității.
Veniturile se grupează și se analizează după natură în următoarele grupe de venituri:
1) venituri ale activității operaționale;
2) venituri ale altor activități.
Această clasificare este strict reglementată de SNC și se folosește pentru întocmirea Anexei 8 la
situațiile financiare „Notă informativă privind veniturile şi cheltuielile clasificate după natură„ și
”Situației de profit și pierdere. Informația privind această clasificare nu reprezintă secret comercial.
În continuare, vom examina structura veniturilor după natură. Pentru studierea structurii
veniturilor pe larg se foloseşte o astfel de metodă de examinare a informaţiei din Situațiile financiare ca
analiza pe verticală. Această metodă cuprinde calcularea ponderii (cotei) fiecărui element component în
totalul veniturilor. În acest caz, în calitate de criteriu de grupare a veniturilor serveşte de obicei natura, adică
conţinutul economic al componentelor veniturilor reflectate în Anexa 8 la situațiile financiare „Notă
informativă privind veniturile şi cheltuielile clasificate după natură”.
În calitate de surse de informații pentru analiză servesc:
 Anexa 8 la situațiile financiare „Notă informativă privind veniturile şi cheltuielile clasificate
după natură”,
 Situația de profit și pierdere;
 Borderoul evidenței analitice la conturile clasei 6 „Venituri”.
2
Tabelul 2. Analiza structurii veniturilor după natură în dinamică
Anul precedent Anul curent Abaterea
Suma, Ponderea, Suma, Ponderea, Sumei, Ponderii,
Indicatori
mii lei % mii lei % mii lei puncte
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1 Venituri din activitatea
operațională,
inclusiv:
1.1 Venituri din vînzări
1.2 Alte venituri din activitatea
operaţională
2 Venituri din alte activități,
inclusiv:
2.1 Venituri din operaţiuni cu
active imobilizate
2.2 Venituri financiare
2.3 Venituri excepţionale
3 Total venituri 100,00 100,00 X
Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operaţională

Scopul analizei structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operaţională constă în
stabilirea profilului real al activităţii operaţionale, adică specializarea entității în fabricarea produselor,
comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor de construcţie etc.
Activitatea operaţională a entității poate fi:
 îngust specializată
 sau multilateral diversificată
Avantajele:
 activităţii operaţionale îngust specializată - permite majorarea eficienţei activităţii operaţionale
datorită procurării utilajului special, angajării personalului calificat în domeniu, acumulării
experienţei corespunzătoare etc.
 activităţii operaţionale multilateral diversificată - desfăşurarea diferitelor tipuri de activitate
operaţională asigură o structură mai variată a veniturilor cu scopul diminuării riscurilor şi reducerii
condiţiilor de incertitudine care apar în domeniile de activitate practicată.
În calitate de surse de informaţii pentru analiza structurală a vânzărilor pe tipuri de activitate
operaţională servesc:
• Anexa 7 la SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, și anume informaţiile privind veniturile.
• Borderoul evidenţei analitice la contul 611 „Venituri din vânzări.
• Planul de afaceri al entității.
3
Tabelul 3. Analiza structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operaţională
Suma veniturilor din Ponderea,
Devierea
vânzări, mii lei %
Tipuri de activitate
anul anul anul anul sumei, ponderii,
operaţională
precedent curent precedent curent mii lei puncte
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
Vânzarea produselor
Comercializarea mărfurilor
Prestarea serviciilor
Executarea lucrărilor
Total venituri din vânzări

Aspectele concluziei:
 se stabileşte dacă activitatea operaţională a entității este ingust specializată sau diversificată
(multilaterală).
 dacă activitatea operaţională a entității este multilateral diversificat, se stabileşte genul principal
(de bază, prevalent) de activitate
 se examinează stabilitatea sau variabilitatea structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activităţi
în dinamică.
Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe pe sectoare ale pieței de desfacere

Când entitatea își desfășoară activitatea operațională pe mai multe piețe se studiază veniturile din
vânzări pe piețe de desfacere. În acest scop se examinează evoluția vânzărilor pe fiecare segment, precum
și contribuția acestora la volumul total al vânzărilor.
În calitate de sursă de informații pentru analiza structurală a vânzărilor pe sectoare ale pieței de
desfacere servește Borderoul evidenței analitice la contul 611 „Venituri din vânzări”.
Tabelul 4. Analiza structurii veniturilor din vânzări pe sectoare ale pieței de desfacere
Suma veniturilor din Ponderea,
Devierea
vânzări, mii lei %
Sectoare ale pieței de
anul anul anul anul sumei, ponderii,
desfacere
precedent curent precedent curent mii lei puncte
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
Piața internă (RM) ? ?
Piața externă (export) 8 555 12 466
Total venituri din vânzări 21 294 26 320
Avantajele:
Creșterea în dinamică a ponderea veniturilor din export contribuie la:
 micșorarea poverii fiscale (ratei fiscalității)
 majorarea disponibilității valutei străine



4
Analiza structurală a vânzărilor pe forme de achitare
Un aspect foarte important este analiza veniturilor din vânzări prin prisma formelor de achitare.
Achitarea pentru produse și mărfuri vândute poate fi efectuată de către consumatorii entității contra
numerar, ori pe seama schimbului activelor sau serviciilor și lucrărilor.
Pentru detalierea achitărilor contra numerar pot fi separate veniturile din vânzări obținute în casă și
în conturi curente.
Spre deosebirea de încasarea numerarului din vânzări, efectuarea operațiunilor de schimb (așa-
numite tranzacții de “barter”) des este legată de invazii fiscale de diferit tip.
2. Analiza factorială a veniturilor din vânzări

Scopul analizei factoriale a veniturilor din vânzări constă în stabilirea cauzelor ce au condiționat
modificare vânzărilor.
La efectuarea analizei factoriale a veniturilor din vânzări este foarte important să se ia în
considerație tipul activității operaționale în urma căruia au fost generate veniturile corespunzătoare.
Specificul ramurii (industria, comerțul, servicii etc.) condiționează și particularitățile metodicii ce se aplică
pentru analiza factorială. Aceste particularități în primul rând se referă la esența (natura) factorilor
examinați.
Veniturile din vânzarea produselor se modifică sub influența a trei factori:
1. Modificarea volumului producției fabricate –are o influență directă asupra mărimii veniturilor
din vânzarea produselor. Majorarea volumului producției fabricate duce la creșterea mărimii
veniturilor din vânzarea produselor, și invers, reducerea volumului producției fabricate conduce la
diminuarea sumei veniturilor din vânzarea produselor.
2. Modificarea stocurilor produselor – are o influență inversă asupra veniturilor din vânzarea
produselor: creșterea stocurilor produselor conduce la micșorarea veniturilor din vânzarea
produselor, iar micșorarea stocurilor produselor - la creșterea veniturilor din vânzarea produselor.
Creșterea sau scăderea produselor stocate poate fi condiționată de influența unui șir de factori detaliați, ca
de exemplu: lipsa ambalajului; defectarea utilajului de ambalare; lipsa mijloacelor de transport; scăderea
(creșterea) cererii pentru produse; returnarea produselor vândute anterior; modificarea datelor privind
stocurile produselor în rezultatul inventarierii etc.
3. Modificarea prețurilor pentru produsele vândute - influențează direct mărimea veniturilor din
vânzarea
produselor: creșterea prețurilor condiționează majorarea veniturilor din vânzarea produselor, și
invers.
Modificarea prețurilor de vânzare poate fi influențată de un șir de factori, ca de exemplu: inflația (deflația)
valutei naționale; creșterea (scăderea) cererii și ofertei pe piață de desfacere; nivelul calității produselor
entității în comparație cu calitatea produselor concurenților; aplicarea politicii de discont, de reducere
temporară a prețurilor, prețurilor de demping, etc.
Din lista factorilor detaliați se observă că modificarea prețurilor de vânzare nu poate fi considerată
ca un factor absolut independent de activitatea entității.
Pentru determinarea influenței factorilor asupra veniturilor din vânzarea produselor este necesară
colectarea datelor inițiale. În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale a
vânzărilor servesc:
 Borderoul evidenței analitice la contul 611 „Venituri din vânzări”.
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind veniturile.
 Calcule speciale de recalculare.
 Cercetarea statistică a produselor industriale PRODMOLD-A.
 Planul de afaceri al entității.
În sursele nominalizate veniturile din vânzarea produselor, volumul producției fabricate, stocurile
produselor pot fi reflectate în trei tipuri de evaluare:
 în prețuri curente ale anului respectiv (anului de gestiune);
 în prețuri medii ale anului precedent;
 în prețuri planificate.
5
În baza datelor inițiale se efectuează analiza factorială a veniturilor din vânzarea produselor prin
metoda balanțieră.
Tabelul 5. Calculul influenței factorilor asupra modificării veniturilor din vânzarea produselor
prin metoda balanțieră
(în mii lei)
Indicatori Anul Anul Abaterea Mărimea
Nr. precedent curent absolută,  influenței
factorilor
1 2 3 4 5= 6
1. Venituri din vânzarea produselor
în prețuri:
1.1. curente ale anului de gestiune x
1.2. medii ale anului precedent x
2. Volumul producției fabricate în

prețuri medii ale anului precedent
3. Modificarea stocurilor produselor
(creșterea “+”, scăderea “-“);
rd. 2 – rd. 1.2.
4. Modificarea vânzărilor din cauza
prețurilor produselor vândute
(creșterea “+”, scăderea “-“);
rd. 1.1. – rd. 1.2.
Verificare:
Situaţia negativă privind dinamica veniturilor din vânzarea produselor, mărfurilor, serviciilor şi
lucrărilor, impune descoperirea şi înlăturarea cauzelor aferente, cum sunt:
De exemplu, cauzele din vina entităţii:
 contracte încheiate cu întîrziere;
 neritmicitatea la timp a livrării produselor, mărfurilor, serviciilor prestate către consumatori;
 comportament neprofesional a personalului cu clienţii;
 gradul de calificare scăzut a personalului entităţii;
 neasugurarea consumatorilor cu servicii de transport;
 lipsa publicităţii etc.


De exemplu, cauzele din vina consumatorilor:
 scăderea puterii de cumpărare (veniturilor) a consumatorilor;
 schimbarea gusturilor şi exigenţelor consumatorilor;
 returnarea mărfurilor de către consumatori etc.


6
Tema 3. Analiza performanțelor pe baza rezultatelor financiare
1. Analiza structurii profitului (pierderii) până la impozitare
2. Analiza structurală profitului brut (pierderii brute)
3. Analiza factorială a profitului (pierd) din activitatea operațională
4. Analiza structurală și cauzală a profitului brut (pierderii brute)
Definiții (din SNC):

Rezultatele financiare – profitul (pierderea) calculat ca diferență dintre veniturile și cheltuielile perioadei de
gestiune.
Profit brut (pierdere) - reflectă diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.
Rezultatul din activitatea operațională: profit (pierdere) - reflectă diferența dintre veniturile și cheltuielile
din activitatea operațională din perioada de gestiune.
Rezultatul din alte activități: profit (pierdere) - reflectă diferența dintre veniturile și cheltuielile din alte
activități din perioada de gestiune.
Profit (pierdere) pînă la impozitare - indică rezultatul financiar pînă la impozitare determinat ca suma dintre
rezultatul din activitatea operațională și rezultatul din alte activități.
Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune - indică rezultatul financiar după impozitare determinat
ca diferența dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare și cheltuielile privind impozitul pe venit sau Profitul net
(pierderea netă) al perioadei de gestiune se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile curente ale entității
recunoscute în perioada de gestiune curentă.
Profit utilizat al perioadei de gestiune - reflectă suma profitului utilizat al perioadei de gestiune pentru plata
dividendelor, constituirea rezervelor și în alte scopuri conform deciziei organului de conducere împuternicit al entității.
1. Analiza structurii profitului (pierderii) până la impozitare

Profitul (pierderea) până la impozitare poate fi determinat conform formulei:
PPI = ±RAO ± RAA,
unde:
PPI - profitul (pierderea) până la impozitare;
RAO - rezultatul din activitatea operațională;
RAA - rezultatul din alte activități;
unde:
RAA = ± RAI ± RAF ± RE,
RAI - rezultatul din activitatea de investiții;
RAF - rezultatul din activitatea financiară;
RE - rezultatul excepțional.
Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii

acestuia în comparație cu realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri.
Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului

fiecărui tip de activitate în obținerea a profitului (pierderii) până la impozitare.
Creșterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operațională în suma totală a profitului până
la impozitare este apreciată pozitiv.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până
la impozitare se determină abaterea absolută (față de perioada precedentă și/sau de plan), ritmul creșterii,
procentul îndeplinirii planului și ponderea rezultatului financiar obținut din fiecare tip de activitate în suma
totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.
Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza datelor
din:
 Planul de afaceri al entității.
7
Tabelul 6. Analiza structurii profitului (pieredrii) pînă la impozitare în dinamică
Indicatori Suma, Cota, Suma, Cota, Sumei, Cotei, puncte
mii lei % mii lei % mii lei procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1.Rezultatul din activitatea
operațională: profit
(pierdere)
2.Rezultatul din alte
activități: profit (pierdere)
3. Profit (pierdere) pînă la
impozitare
Concluzie:
2. Analiza structurii profitului brut (pierderii brute)

Profitul brut (pierderea brută) reprezintă componenta cea mai importantă a profitului (pierderii) din
activitatea operaţională.
Profit brut (pierdere brută) - reflectă diferenţa dintre veniturile din vînzări şi costul vînzărilor.
Profitul brut (pierderea brută) poate fi obținut de entitate din următoarele tipuri de activitate
operațională:
 vînzarea produselor;
 vînzarea mărfurilor;
 prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor;
 contracte de construcţie;
 contracte de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);
 dividende, participaţii şi/sau dobînzi care pentru entitate reprezintă activitate operaţională.
Scopul analizei structurii profitului brut (pierderii brute) constă în aprecierea aportului fiecărui
tip de activitate operațională în obţinerea profitului brut (pierderii brute).
Această direcţie de analiză se efectuează în baza datelor din următoarele surse informaționale:
 Borderoul evidenţei analitice la conturile: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul
vînzărilor” sau
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, și anume informaţiile privind veniturile
și cheltuielile.
 Planul de afaceri al entității.
8
Tabelul 7. Analiza structurii profitului brut (pierderii brute) pe tipuri de activitate operaţională în
dinamică
Anul precedent Anul curent Abaterea în
Cotă,
Indicatori Suma, Cota, Suma, Cota, Sumă,
puncte
mii lei % mii lei % mii lei
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1. Profit brut (pierdere brută) din
vînzarea produselor
2. Profit brut (pierdere brută) din
vînzarea mărfurilor
3.Profit brut (pierdere brută) din
prestarea serviciilor şi/sau
executarea lucrărilor
contracte de construcţie
contracte de leasing operaţional şi
financiar (arendă, locaţiune)
dividende, participaţii şi/sau
dobînzi care pentru entitate
reprezintă activitate operaţională
7. Profit brut (pierdere brută) –
total
Concluzie:
9
2. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională
Scopul analizei factoriale a profitului (pierderii) din activitatea operațională constă în stabilirea
influenței factorilor care au contribuit la modificarea în dinamică a profitului (pierderii) din activitatea
operațională.
Din punct de vedere factorial, profitul (pierderea) din activitatea operațională se determină conform
formulei:
Profitul
Profit Alte venituri Alte
(pierderea) Cheltuieli
brut din Cheltuieli cheltuieli din
din = + - de - -
(pierdere activitatea administrative activitatea
activitatea distribuire
brută) operațională operațională
operațională
Fiecare parte componentă a formulei factoriale influențează asupra profitului (pierderii) din
activitatea operațională a entității. Profitul brut (pierderea brută) și alte venituri din activitatea operațională
au o acțiune directă, iar cheltuielile perioadei (curente) - o acțiune inversă.
Pentru calculul influenței factorilor asupra profitului (pierderii) din activitatea operațională se aplică
metoda balanțieră, deoarece există legătură aditivă dintre factorii de influență și indicatorul rezultativ.
În calitate de sursă de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea
operațională, servește:
 Situația de profit și pierdere;
 Planul de afaceri al entității.
Tabelul 8. Calculul influenței factorilor asupra modificării profitului ( pierderii) din activitatea
operațională prin metoda balanțieră
(în mii lei)
Mărimea
Anul Anul Abaterea
Indicatori influenței
precedent curent absolută
factorilor
1 2 3 4= 5
1. Profit brut (pierdere brută)
2. Alte venituri din activitatea operațională
3. Cheltuieli de distribuire
4. Cheltuieli administrative
5. Alte cheltuieli din activitatea
operațională
6 Profitul ( pierderea) din activitatea
operațională,
(ind.1+ind.2-ind.3-ind.4-ind.5)
Verificare:
Concluzie:
10
4.Analiza factorială a profitului brut (pierderii brute)
Profitul brut (pierderea brută) poate fi analizat şi din punct de vedere factorial, examinând astfel
cauzele ce au condiționat devierea mărimii acestuia.
Pentru efectuarea acestei analize, este important să se ia în considerare tipul de activitate operaţională
în urma căruia a fost obţinut profitul brut (pierderea brute), deoarece trăsăturile caracteristice ale tipurilor
de activitate operaţională generează şi particularităţile tehnicii de calcul al analizei factoriale a profitului
brut (pierderii brută).
Devierea mărimii profitului brut (pierderii brute) din vânzarea produselor şi/sau prestarea
serviciilor este cauzată de influenţa următorilor factori:
 Modificarea volumului de vânzare al produselor (serviciilor prestate) - are o influenţă directă
asupra mărimii profitului brut (pierderii brute). Majorarea volumului produselor vândute
(serviciilor prestate) duce la creşterea mărimii profitului brut, şi invers, reducerea volumului
vânzărilor conduce la diminuarea sumei profitului brut.
 Modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute (serviciilor prestate) - exercita o

influenţă directă asupra mărimii profitului brut (pierderii brute). O dată cu majorarea ponderii
produselor (serviciilor) mai rentabile în suma totală a volumului vânzărilor, creşte şi suma
profitului brut, şi invers, micşorarea ponderii produselor (serviciilor) mai rentabile conduce la
diminuarea mărimii profitului brut.
 Modificarea costului de vânzare al produselor (serviciilor prestate) - are o influenţă inversă

asupra profitului brut (pierderii brute): creşterea costului vânzărilor conduce la micşorarea
profitului, iar micşorarea costului vânzărilor - la creşterea profitului.
 Modificarea preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate) - influenţează direct mărimea

profitului brut (pierderii globale): creşterea preţurilor condiţionează majorarea profitului, şi invers.
În calitate de surse informaţionale pentru efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii
brue) din vânzarea produselor (prestarea serviciilor) servesc:
 Borderoul evidenţei analitice la conturile: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vînzărilor”, sau
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, și anume informaţiile privind veniturile și
cheltuielile;
 Calculaţiile produselor (serviciilor) concrete;
 Calculele speciale (de recalculare);

Recalcularea volumului şi costului vânzărilor se efectuează prin evaluarea cantităţii produselor
(serviciilor) efectiv vândute în anul de gestiune curent cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute
(serviciilor prestate) în anul precedent sau conform planului de afaceri.
Pentru aplicarea metodologiei de analiză factorială a profitului brut (pierderii brute) din vânzarea
produselor se vor folosi următoarele date iniţiale:
Tabelul 9. Date iniţiale pentru analiza profitului brut (pierderii brute) din vânzarea produselor
Anul
Indicatori Recalculat Anul curent
precedent
1 2 3 4
1. Venituri din vânzarea produselor, mii lei
2. Valoarea contabilă a produselor vândute, mii lei
3. Profit brut (pierderea brută) din vânzarea produselor,

mii lei (ind.1-ind.2)
11
Calculul abaterii absolute a profitului brut (pierderii brute) din vânzarea produselor:
Modificarea profitului brut (pierderii brute) din vânzarea produselor se explică prin influența celor
patru factori, astfel:
1. Modificarea volumului de vânzare al produselor:
2. Modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute:
3. Modificarea costului de vânzare al produselor:
4. Modificarea preţurilor la produsele vândute:
Verificare:
12
Tema 3. Analiza performanțelor pe baza rentabilității
1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări
2. Analiza rentabilității pe produs
3. Analiza pragului de rentabilitate
4. Analiza rentabilității activelor
5. Analiza rentabilității capitalului propriu.
Rentabilitatea exprimă capacitatea entității de a câștiga profit.
Formula de bază a calculului rentabilității este:
Efect economic și financiar
Rentabilitatea =  100
Efort
În calitate de efect economic și financiar, la calculul rentabilității, se utilizează profitul, dividende

etc., iar în calitate de efort – costul vânzărilor, activele totale, capitalul propriu, capitalul permanent al
entității și altele.
1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea entității de a obține profit în urma vânzării
produselor, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului obținut la un leu venituri
din vânzări.
Rentabilitatea veniturilor din vânzări exprimă legătura care există între rezultatul financiar și veniturile
din vânzări obținute de entitate și se determină în baza raportului dintre mărimea profitului și valoarea veniturilor
din vânzări.
Pot fi aplicate mai multe variante de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări în funcție de mărimea
cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității.
1. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut (pierderii brute):
Rentabilitatea veniturilor Profitul brut (pierderea brută)
=  100
din vânzări Venituri din vânzări
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut caracterizează cât profit brut
(pierdere brută) a generat entitatea la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat atât la acoperirea
cheltuielilor curente, cât și la formarea profitului din activitatea operațională.
2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) din activitatea
operațională:
Rentabilitatea veniturilor Profitul (pierderea) din activitatea operațională
=  100
Nivelul acestui indicator indică cât profit (pierdere) din activitatea operațională a obținut entitatea la un
leu venituri din vânzări și permite aprecierea mai exactă a eficienței gestiunii vânzărilor în urma activității de
bază a entității.
3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) până la
impozitare:
Rentabilitatea veniturilor Profitul (pierderea) până la impozitare
=  100
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului până la impozitare, caracterizează
corelația dintre mărimea profitului până la impozitare și veniturile din vânzări, și arată cât profit până la
impozitare a câștigat entitatea la un leu venituri din vânzări.
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net (pierderii nete):
Rentabilitatea veniturilor Profitul net (pierderea netă)
=  100
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net arată cât profit net a generat
entitatea la un leu venituri din vânzări.
Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vânzări. În
calitate de surse informaționale aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din
vânzări pentru sunt utilizate:
13
Tabelul 10. Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări
Abaterea
Indicatori Anul precedent Anul curent
absolută
1 2 3 4=3–2
1.Venituri din vânzări, mii lei
2.Profitul brut, mii lei
3.Profitul din activitatea operațională, mii lei
4.Profitul până la impozitare, mii lei
5.Profitul net (pierderea netă), mii lei
6.Rentabilitatea veniturilor din vânzări (%),
calculată în baza:
6.1. Profitului brut
(rd.2 : rd.1  100)
6.2. Profitului din activitatea operațională
(rd.3 : rd.1  100)
6.3. Profitului până la impozitare
(rd.4 : rd.1  100)
6.4. Profitului net (pierderii nete)
(rd.5 : rd.1  100)
Concluzie:
Analiza factorială a rentabilității veniturilor din vânzări

În practică, sunt cunoscute și utilizate mai multe modele de analiză factorială a rentabilității
veniturilor din vânzări. În acest scop, vom aplica unul din posibile modele de analiză cauzală, care
stipulează că devierea nivelului rentabilității veniturilor din vânzări depinde de influența următorilor factori:
 modificarea structurii și sortimentului produselor și mărfurilor vândute – are o influență
directă asupra devierii rentabilității veniturilor din vânzări. O dată cu majorarea ponderii
produselor și mărfurilor mai rentabile în suma totală a volumului de vânzări, crește și nivelul
rentabilității, și invers.
 modificarea costului pe unitatea de produs și marfă vândută – are o influență inversă

(indirectă), este unicul factor de influență care reflectă aportul colectivului de muncă la
majorarea rentabilității veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut (pierderii brute).
Ca urmare, sporirea costului pe unitatea de produs vândut cauzează reducerea rentabilității
veniturilor din vânzări, și invers.
 modificarea prețului de vânzare pe unitate de produs și marfă – acest factor are o influență
directă asupra indicatorului rezultativ: creșterea prețului condiționează sporirea rentabilității,
și invers. Acest factor nu depinde de entitate, ci de piața de desfacere.
14
În calitate de surse informaţionale pentru efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii
brut) din vânzarea produselor (prestarea serviciilor) servesc:
 Borderoul evidenţei analitice la conturile: 611 „Venituri din vânzări” și 711 „Costul vînzărilor”, sau
 Anexa 7 la SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, și anume informaţiile privind veniturile și
cheltuielile;
 Calculaţiile produselor (serviciilor) concrete;
 Calculele speciale (de recalculare);
Recalcularea veniturilor din vînzări şi costului vânzărilor se efectuează prin evaluarea cantităţii
produselor (serviciilor) efectiv vândute în anul curent cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute
(serviciilor prestate) în anul precedent sau conform planului de afaceri.
Pentru efectuarea analizei factoriale a rentabilității veniturilor din vânzarea produselor a fost
colectate datelor inițiale:
Tabelul 11. Date inițiale pentru analiza factorială a rentabilității veniturilor din vânzarea
produselor
Indicatori Anul Anul
Recalculat
precedent curent
1 2 3 4
1. Venituri din vânzarea produselor, mii lei
2 Valoarea contabilă a produselor, mii lei
3. Profitul brut din vânzarea produselor, mii lei

(rd.1 : rd.2)
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzarea produselor, %
(rd.3 : rd.1  100)
Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității veniturilor din vânzări poate fi
efectuat prin metoda substituțiilor în lanț, bazată pe recalcularea indicatorilor.
Calculul abaterii absolute a nivelului rentabilității veniturilor din vânzări:
 RVV 
ACurent A Pr ecedent
RVV
Devierea nivelului rentabilității veniturilor din vânzarea marfurilor se explică prin influența celor trei
factori, astfel:
1. Calculul devierii nivelului rentabilității veniturilor din vânzarea produselor sub influența
modificării structurii și sortimentului produselor vândute:
 RVV 
Re calculat1 A Pr ecedent
RVV
modificării costului pe unitatea de produs vândut:
RVV
Re calculat 2
 RVVvv
Re calculat1

q p  q c
1 o 1 1
 100 
q p  q c
1 0 1 0
 100 
q p 1 0 q p 1 0
modificării prețului de vânzare pe unitatea de produs:
 RVV 
ACurent Re calculat 2
RVV
15
Verificare:
2. Analiza rentabilității pe produs

Sarcinile analizei rentabilității pe produs constă în aprecierea nivelului rentabilității pe produsele
vândute de întreprindere, calculul influenței factorilor ce au determinat abaterea nivelului rentabilității pe
produs și în evidențierea rezervelor interne de majorare a rentabilității.
Rentabilitatea pe produs reflectă:
1. profitul obținut la un leu vânzări, când rentabilitatea este calculată în funcție de preț de vânzare.
În acest caz, rentabilitatea pe produs se determină conform relației:
Profitul pe produs
Rentabilitatea pe produs =  100
Prețul de vânzare pe produs
sau
2. profitul obținut la un leu costuri, când rentabilitatea este calculată în funcție de cost pe unitatea
de produs. Formula de calcul al rentabilității pe produs, în acest caz, este:
Profitul pe produs
Costul pe unitatea de produs
În ambele cazuri, profitul pe produs este rezultatul obținut din vânzarea unui produs și se determină
ca diferența dintre prețul de vânzare și costul pe unitatea de produs, adică:
Profitul pe produs = Prețul de vânzare pe produs – Costul pe unitatea de produs
Dacă vom substitui semnificația indicatorului ”Profitul pe produs” în formula de calcul al rentabilității
pe produs, vom obține:
Prețul de vânzare pe produs – Costul pe unitatea de produs
Costul pe unitatea de produs
Din ultima formulă, rezultă că devierea nivelului rentabilității pe produs este determinată de influența
a doi factori:
1) modificarea costului pe unitatea de produs –
2) modificarea prețului de vânzare pe produs –
Calculul influenței acestor factori se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț bazată pe
recalcularea indicatorilor. În calitate de sursă informațională servește Calculația produsului.
Tabelul 12 Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității pe produse

Costul pe unitatea Prețul mediu de Inclusiv, din
Rentabilitatea produselor, % Abaterea,
de produs, lei vânzare unitar, lei modificarea
Produse puncte
Anul Anul Anul Anul Anul Anul costului prețului
Recalculat procentuale
precedent curent precedent curent precedent curent unitar unitar
(4  2)  100 (4  3)  100 (5  3)  100
1 2 3 4 5 6 7  8 9=8–6 10 = 7 – 6 11 = 8 – 7
2 3 3
Concluzie:
16
3. Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate (punctul critic, punctul mort) reprezintă volumul vânzărilor la care entitatea
nu are nici pierderi nici profit.
În punctul critic volumul vânzărilor este egal cu suma totală a costurilor și cheltuielilor curente, iar
profitul operațional este egal cu zero.
Scopul analizei pragului de rentabilitate constă în alegerea unui asemenea volum al vânzărilor, care
va asigura entității un rezultat financiar operațional nul.
Analiza și metodele de calul a pragului rentabilității diferă în condițiile fabricării și comercializării
unui singur sau a câtorva tipuri de produse.
Pentru calculul și analiza pragului rentabilității în condițiile fabricării și comercializării unui singur
tip de produse se utilizează cel mai des metoda marjei de contribuție.
Metoda marjei de contribuție (contribuția brută, marja brută) reprezintă rezultatul obținut din
vânzări (vânzarea produselor și/sau mărfurilor, prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor, contracte
de construcție și alte activități care pentru entitate reprezintă activitate operațională) după restituirea tuturor
costurilor variabile și care include profitul operațional și costurile fixe.
Marja de contribuție (totală) = Venituri din vânzări – Costuri variabile
Marja de contribuție (unitară) = Preț mediu de vânzare (exclusiv TVA) – Costuri variabile unitare
Entitatea poate obține profit în cazurile când marja de contribuție depășește suma costurilor fixe.
Dacă marja de contribuție acoperă cu exactitate costurile fixe, atunci profitul este nul, adică, este atins
pragul de rentabilitate și formula poate fi transformată în felul următor:
Marja de contribuție pe unitate de Volumul vânzărilor Costuri
× =
produs (în unități naturale) fixe
de aici:
Pragul de rentabilitate în expresie Costuri fixe

=
naturală Marja de contribuție pe o unitate de produs
Pentru a calcula pragul de rentabilitate în expresie valorică se aplică următoarea formulă:

Costuri fixe
Pragul de rentabilitate în expresie valorică =
Rata marjei de contribuție
unde:
Marja de contribuție
Rata marjei de contribuție = ×100
Venituri din vânzări
Rata marjei de contribuție (factorul de acoperire) arată câte procente din volumul vânzărilor sunt
necesare pentru acoperirea costurilor fixe și obținerea profitului.
Un alt indicator de evaluare a pragului de rentabilitate este perioada critică care reprezintă intervalul
de timp în care entitatea realizează producția la nivelul punctului critic:
17
Perioada critică în care se atinge pragul Pragul de rentabilitate în expresie valorică
=
de rentabilitate Venituri din vânzări medii pe zi
În relația de calcul, veniturile din vânzări medii pe zi se determină ca raportul între veniturile din
vânzări efective și perioada de timp implicată în analiză (360, 180, 90, 30 zile).
În dependență de mărimea veniturilor din vânzări (cifra de afaceri) și nivelul pragului de rentabilitate
se poate aprecia situația economică a entității.
 atunci când veniturile din vânzări se situează cu până la 10% peste pragul de rentabilitate, situația
entității este instabilă;
 când veniturile din vânzări sunt cu până la 20% mai mare decât cea a punctului critic, situație este
relativ stabilă;
 dacă veniturile din vânzări depășesc punctul mort cu peste 20%, situația economică a entității este
confortabilă.
Problemă: Entitatea planifică fabricarea și comercializarea unui singur produs în volum de 12 000 unități
la un preț mediu de vânzări 170 lei (exclusiv TVA). Costurile variabile unitare sunt planificate în mările de
110 lei, costurile fixe totale pentru perioada planificată vor constitui 600 mii lei.
Se determină:
1. Marja de contribuție pe o unitate de produs=
2. Pragul de rentabilitate în expresie naturală =
3. Rata marjei de contribuție =
4. Pragul de rentabilitate în expresie valorică =
5. Perioada critică în care se atinge pragul de rentabilitate =
6. Apreciem situația economică a entității în baza mărimii veniturilor din vânzări și nivelul pragului de
rentabilitate
18
4. Analiza rentabilității activelor

Rentabilitatea activelor în teoria și practica analitică mai este numită rentabilitate economică.
Rentabilitatea activelor reflectă nivelul profitului obținut de la fiecare leu al mijloacelor investite în
circuitul entității, indiferent de sursa de finanțare a acestora.
Rentabilitatea activelor se determină conform formulei:

Profit (pierdere) până la impozitare
Rentabilitatea activelor =  100
Valoarea medie a activelor
Valoarea medie a activelor poate fi calculată prin două modalități:

 după media cronologică în baza datelor Cărții mari conform formulei:
 după media aritmetică simplă în baza datelor din Bilanț:
În cazul când entitatea obţine pierderi până la impozitare, nivelul rentabilității activelor va fi negativ
şi va reflecta nivelul pierderilor obţinute de la fiecare leu al activelor entității.
Nivelul rentabilității activelor este determinat de influența următorilor factori:
1) modificarea rentabilității veniturilor din vânzări –
2) modificarea numărului de rotații ale activelor -
Formula factorială a nivelului rentabilității activelor poate fi prezentată astfel:

Rentabilitatea Rentabilitatea veniturilor din Numărul de rotații ale
= x
activelor vânzări activelor
  
Rentabilitatea veniturilor din vânzări (calculată în baza profitului până la impozitare)

caracterizează corelația dintre mărimea profitului până la impozitare şi veniturile din vânzări, şi arată cât
profit (pierdere) până la impozitare a câștigat entitatea la un leu venituri din vânzări.
Numărul de rotații ale activelor (sau recuperabilitatea activelor) caracterizează eficiența cu care
sunt utilizate activele de care dispune entitatea, sau de câte ori vânzările au reînnoit activele într-o perioadă.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale, servesc:

 Bilanț;
Tabelul 13. Date inițiale pentru analiza factorială a rentabilității activelor
Abaterea
absolută
1 2 3 4=
1. Venituri din vânzări, lei
2. Profit (pierdere) până la impozitare, lei
3. Valoarea medie a activelor, lei
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, %
(rd.2 : rd.1  100)
5. Numărul de rotații ale activelor, unități
(rd.1 : rd.3)
6. Rentabilitatea activelor, % (rd.2 : rd.3  100)
Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor poate fi efectuat prin metoda
substituțiilor în lanț sau varietăților ei.
19
Tabelul 14. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor prin metoda
diferențelor absolute
Inclusiv din cauza
modificării:
Anul Anul Abaterea
Indicatori rentabilității numărului
veniturilor din de rotații
vânzări ale activelor
1 2 3 4=3–2 5 6
1. Rentabilitatea activelor, %
2. Rentabilitatea veniturilor din x x

vânzări, %
3. Numărul de rotații ale x x

activelor, unități
Verificare:
20
5. Analiza rentabilității capitalului propriu

Rentabilitatea capitalului propriu reflectă capacitatea entității de a utiliza capitalul propriu în
vederea obținerii profitului, adică caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit în
capitalul propriu.
Rentabilitatea capitalului propriu se determină în baza raportului:

Profit net (sau profit până la impozitare)
Rentabilitatea capitalului propriu =  100
Valoarea medie a capitalului propriu
Valoarea medie a capitalului propriu poate fi calculată prin două modalități:

 după media cronologică în baza datelor Cărții mari conform formulei:
 după media aritmetică simplă în baza datelor din Bilanț:
În teorie și practică, sunt utilizate mai multe modele de interpretare a sistemelor factoriale de
analiză a rentabilității capitalului propriu.
Deoarece pentru proprietarii entității (acționarii, asociații), rentabilitatea capitalului propriu
calculată în baza profitului net este preferabilă rentabilității capitalului propriu, calculată în baza profitului
până la impozitare, vom aprecia rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului net.
Rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului net se modifică sub influența următorilor factori:
1) rentabilitatea activelor
2) rata pârghiei financiare
3) rata profitului net
Sistemul factorial al rentabilității capitalului propriu:

Rentabilitatea capitalului Rentabilitatea Rata pârghiei Rata profitului
= x x
propriu activelor financiare net
   
Rentabilitatea activelor reflectă capacitatea entității de a utiliza activele totale în vederea obținerii
profitului. Acest indicator caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit în active.
Rata pârghiei financiare reflectă structura de finanțare a activelor. Dacă unitatea economică nu
atrage surse împrumutate, atunci pârghia financiară se situează la nivelul minim 100 % (sau 1), nivelul
maxim nu există.
Rata profitului net caracterizează presiunea fiscală asupra rezultatelor financiare ale entității și
reflectă corelația dintre profitul net, rămas la dispoziția entității în suma totală a profitului pînă la
impozitare. Mărimea acestui coeficient depinde de cota impozitului pe venit și diferențele temporale și
permanente, care condiționează modificarea venitului impozabil în comparație cu profitul până la
impozitare.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale, servesc:

 Bilanț;
21
Tabelul 15. Date inițiale pentru analiza factorială a rentabilității capitalului propriu
Abaterea
absolută
1 2 3 4=
1. Venituri din vânzări, lei
2. Profit (pierdere) până la impozitare, lei
3. Profit net (pierdere netă), lei
4. Valoarea medie a capitalului propriu, lei
5. Valoarea medie a activelor, lei
6. Rentabilitatea activelor
(rd.2 : rd.5  100), %
7. Rata pârghiei financiare, coef. (rd.5 : rd.4)
8. Rata profitului net, (rd.3 : rd.2  100), %
9. Rentabilitatea capitalului propriu, calculată în
baza profitului net, (rd.3 : rd.4  100), %
Tabelul 16. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

prin metoda substituțiilor în lanț
Factorii interdependenți Rentabilitatea Mărimea
Nr. Nr. Rata Rata capitalului Calculul influenței, Denumirea
Rentabilitatea
calc. subst. pârghiei profitului propriu, influenței, % puncte factorului
activelor
financiare net % procentuale
1 2 4 3 5 6 7 8 9
1 0
2 1
3 2
4 3
Verificare:
Concluzie:
22
Tema 4. Analiza poziției financiare

1. Analiza mărimii şi structurii activelor
2. Analiza activelor nete
3. Analiza rotației activelor
4. Analiza impactului modificării ratelor de rotație asupra investițiilor în activele circulante
5. Analiza activelor circulante nete
6. Analiza structurii surselor de finanțare
7. Analiza capitalului propriu
8. Analiza nivelului de îndatorare
9. Analiza creanțelor și datoriilor curente
10. Analiza lichidității
1. Analiza mărimii și structurii activelor

În cadrul analizei structurale a activelor se examinează corelațiile existente între diferite elemente
patrimoniale reflectate în activul Bilanțului.
Pentru studierea structurii patrimoniului se foloseşte metoda de analiză pe verticală de examinare
a informaţiei din Situațiile financiare. Această metodă cuprinde calcularea ponderii (cotei) fiecărui element
component în totalul activelor. În acest caz, în calitate de criteriu de grupare a activelor serveşte de obicei
natura, adică conţinutul economic al componentelor patrimoniului reflectate în activul Bilanţului.
Tabelul 17. Analiza structurii activelor după natură în dinamică,

prin metoda de analiză pe verticală
Grupe de active Suma, Ponderea, Suma, Ponderea, Sumei, Ponderii,
mii lei % mii lei % mii lei puncte
procentuale
1 2 3 4 5 6= 7=
1 Imobilizări necorporale
2 Imobilizări corporale
3 Investiţii financiare pe
termen lung
4 Investiții imobiliare
5 Creanţe pe termen lung şi
alte active imobilizate
6 Stocuri
7 Creanţe curente şi alte
active circulante
8 Numerar şi documente
băneşti
9 Investiţii financiare curente
10 Total active 100,00 100,00 X
23
Pentru studierea structurii patrimoniului entității pe larg se folosește și metoda ratelor. În acest caz
se calculează și se interpretează o varietate mare de coeficienți cu ajutorul cărora se analizează structura
patrimoniului după diferite criterii.
În cadrul analizei structurale a patrimoniului pot fi calculate următoarele rate.
1. Rata imobilizărilor reflectă cota activelor imobilizate în suma totală a patrimoniului entității. Acest
coeficient se calculează în felul următor:
Active imobilizate
Rata imobilizărilor = Total active
Creșterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condițiile unui grad scăzut de utilizare a capacităților
existente reflectă o compoziție fragilă a utilizării patrimoniului entității. Ponderea ridicată (mai mare de
două treimi din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăți privind achitarea datoriilor curente.
2. Rata activelor circulante se află în dependența opusă cu rata imobilizărilor:

Active circulante
Rata activelor circulante = Total active = 1 (sau 100%) - Rata imobilizărilor.
3. Rata patrimoniului cu destinație de producție reflectă ponderea activelor care pot fi direct utilizate
în cadrul entității pentru fabricarea producției, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor,
executarea lucrărilor.
Rata patrimoniului cu destinație Mijloace fixe la valoarea contabilă + Stocuri de mărfuri și materiale
de producție = Total activ
Creșterea acestui indicator în dinamică se apreciază ca pozitivă, fiindcă contribuie la sporirea

volumului activității pentru desfășurarea căreia a fost formată entitatea. Situația patrimonială a entităților
din sectorul real al economiei naționale cu rata redusă (mai mică de 0,5) a patrimoniului cu destinație de
producție se consideră periculoasă cu consecințe negative în ce privește posibilitățile de a dezvolta
activitatea operațională. Un interes deosebit reprezintă analiza acestei rate pentru investitori strategici
potențiali.
4. Rata compoziţiei tehnice a activelor - caracterizează mai detaliată a potenţialul productiv al entității
și se calculează în felul următor:
Rata compoziţiei tehnice a activelor = Mijloace fixe la valoarea contabilă

Active circulante
În condiţiile crizei economice şi inflaţiei această rată are o tendinţă negativă de descreştere,
condiţionată de un şir de cauze:
 majorarea preţurilor pentru mărfuri şi materiale stocate,
 plasarea numerarului în stocuri de mărfuri şi materiale în calitate de protecţie contra devalorizării
banilor,
 majorarea stocurilor de produse din cauza reducerii cererii,
 scăderea gradului de reînnoire a mijloacelor fixe din cauza scumpirii lor şi lipsei surselor de
finanţare etc.
De remarcat, că tendinţa de scădere a capacităţii tehnice uneori se încetineşte artificial prin reevaluarea
mijloacelor fixe, dar aceasta nu favorizează gradul real al indicatorului în cauză.
5. Rata activelor perfect lichide, reflectă cota activelor entității care se află într-o formă absolut lichidă și
pot fi imediat utilizate pentru achitarea datoriilor sau alte scopuri.
Rata activelor Numerar
perfect lichide = Total activ
24
În calitate de sursă informațională pentru analiza structurii activelor prin metoda ratelor servește
Bilanțul.
Tabelul 18. Analiza ratelor structurii activelor în dinamică
Nr. Indicatori La începutul La sfârșitul Abaterea
d-o anului anului absolută
1 2 3 4=
1 Active imobilizate, mii lei
2 Active circulante, mii lei
3 Total active, mii lei
4 Mijloace fixe la valoarea contabilă, mii lei
5 Stocuri de mărfuri și materiale, mii lei
6 Numerar, mii lei
7 Rata imobilizărilor, %
8 Rata activelor circulante, %
9 Rata patrimoniului cu destinație de producție, %
10 Rata activelor perfect lichide, %
11 Rata compoziţiei tehnice a activelor, %
25
2. Analiza activelor nete

În practica economică internațională se aplică două variante de definire și, respectiv, de calculare a
activelor nete (patrimoniului net).
I. Active nete = Total active - Datorii pe termen lung - Datorii curente
Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanțului va fi egal cu
valoarea capitalului propriu.
II. Active nete = Total active - Datorii curente
Rezultatul obținut în urma aplicării acestei formule conform datelor Bilanțului va coincide cu
valoarea capitalului permanent (capitalul propriu + datoriilor pe termen lung).
În practica autohtonă se aplică prima din cele două modalități existente de definire și calculare a
activelor nete.
Activele nete reflectă mărimea activelor controlate de entitate care sunt formate numai pe seama
surselor proprii de finanțare și nu sunt împovărate de datorii.
Dacă mărimea activelor nete:
1) crește în dinamică - entitatea desfășoară o activitate economico-financiară eficientă.
2) scade în dinamică - există aspecte dificile în dezvoltarea entității și situația financiară în acest caz
se caracterizează ca instabilă.
3) are valoare negativă - stare de criză, când entitatea nu dispune de active formate pe seama surselor
proprii și activitatea pe deplin se finanțează datorită surselor împrumutate, adică, se constată
dependența financiară a entității de creditorii acesteia.
Valoarea activelor nete se folosește la efectuarea următoarelor operațiuni economice:

 la evaluarea patrimoniului entității în scopul acționării, privatizării, vânzării, moștenirii,
 la depunerea entității în gaj (ipoteca de întreprinzător),
 la asigurarea bunurilor entității contra daunelor,
 la reorganizarea entității (fuziunea, divizarea etc),
 la evaluarea pachetelor de acțiuni (cotelor de participație) pentru răscumpărarea, depunerea în
gaj
 și alte scopuri în condițiile lipsei prețurilor de piață și altele.
În cadrul activelor nete se evidențiază două părți componente:

1. activele imobilizate nete,
2. activele circulante nete (fondul de rulment net).
Active nete = Active imobilizate nete + Active circulante nete
unde:  
În procesul analizei structurale a activelor nete se apreciază dacă se respectă una din regulile
fundamentale ale echilibrului financiar care prevede că activele imobilizate trebuie finanțate pe seama
capitalului permanent (capitalului propriu și datoriilor pe termen lung).
Dacă în urma calculelor se determină:
 mărimea negativă a activelor imobilizate nete, se constată încălcarea principiului de finanțare, și
anume: creditele și împrumuturile pe termen lung destinate procurării (creării) sau reînnoirii activelor
imobilizate au fost folosite pentru finanțarea activității curente (procurarea materialelor, remunerarea
muncii, plata impozitelor etc).
 mărimea negativă a activelor circulante nete, confirmă încălcările disciplinei financiare de alt gen:
creditele, împrumuturile, precum și alte surse atrase curente (datorii față de furnizori, salariați, buget)
au fost plasate în activele imobilizate.
În calitate de sursă informațională pentru analiza structurii activelor net servește Bilanțul.
26
Tabelul 19. Analiza structurii activelor net în anul curent

Active Datorii Active nete
Component Suma, mii lei Component Suma, mii lei Component La începutul La sfârșitul
e e e anului anului
la la la la Suma, Cota, Suma, Cota,
începutul sfârșitul începutul sfârșitul mii lei % mii lei %
anului anului anului anului
1 2 3 4 5 6 7 8= 9 10= 11
Active Datorii pe Active
imobilizate termen lung imobilizate
nete
Active Datorii Active
circulante curente circulante
nete
Total active Total Total active
datorii nete
27
3. Analiza ratelor de rotaţie a activelor

Pentru aprecierea rotație activelor, sunt calculate și analizate ratele de rotație a activelor.
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a activelor entității în lichidități.
Viteza de rotație a activelor în diferite ramuri este diversă: în unele sectoare ale economiei, activele
se rotesc mai repede, în altele - mai încet.
Ratele de rotație a activelor pot fi grupate în:
• rate generalizatoare de rotație a activelor;
• rate de rotație a părților componente ale activelor totale ;
• indicatori particulari ai rotației activelor circulante.
În teoria și practica economică sunt utilizate trei modalități de apreciere a ratelor generalizatoare de
rotație a activelor:
1. Numărul de rotații ale activelor (recuperabilitatea activelor) se determină astfel:
Numărul de rotații ale activelor sau recuperabilitatea activelor caracterizează eficiența cu care sunt
utilizate mijloacele de care dispune entitatea, sau de câte ori vânzările au reînnoit activele într-o perioadă.
2. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active este mărimea inversă a numărului de rotații:
Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active caracterizează de câte active are nevoie entitatea
pentru generarea veniturilor din vânzări în valoare de un leu.
3. Durata (viteza) de rotație a activelor poate fi determinată ca:
Durata de rotație arată în câte zile are loc o rotație a activelor, adică perioada de timp (numărul de
zile) în care veniturile din vânzări reînnoiesc activele entității.
Perioada de timp în care se analizează rotația (an - 360 zile, trimestru - 90 zile, lună - 30 zile).
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:
• Bilanțul;
• Situația de profit și pierdere.
Tabelul 20. Analiza ratelor generalizatoare de rotație a activelor în dinamică
Indicatorii Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
1 2 3 4=
1. Venituri din vânzări, mii lei
2. Valoarea medie a activelor, mii lei
3. Numărul de rotații a activelor, unități
4. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu

active, lei
5. Durata de rotație a activelor, zile
28
4. Analiza impactului a modificării ratelor de rotație asupra investițiilor în activele circulante

Scopul oricărei entități constă în accelerarea rotației activelor.
Accelerarea rotației activelor duce la sustragerea (eliberarea) activelor din circuitul economic, iar
încetinirea - la atragerea (imobilizarea) suplimentară a acestora în circuit. Deosebim sustragerea
(atragerea) absolută și relativă a activelor din circuit.
Suma activelor, necesare entității, în cazul în care durata de rotație a activelor ar fi fost ca în perioada
de bază, se determină ca produsul dintre vânzările perioadei de gestiune curente pe o zi cu durata de rotație
a activelor din perioada de bază.
Astfel, obținem că efectul din modificarea rotației activelor adică sustragerea (-E) sau atragerea
(+E) relativă a activelor se calculează astfel:
Din formula dată, rezultă că suma mijloacelor sustrase din circuit în rezultatul accelerării rotației
activelor (- E) sau atrase suplimentar în circuit (+ E) în cazul încetinirii rotației activelor circulante se
determină prin înmulțirea abaterii absolute a duratei de rotație a activelor cu vânzările curente pe o zi.
In calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:
• Bilanțul;
• Situația de profit și pierdere.
Tabelul 21. Aprecierea efectului economic din modificarea rotației activelor circulante
Indicatorii Anul precedent Anul curent
1 2 3
1. Venituri din vânzări, mii lei
2. Valoarea medie a activelor circulante, mii lei
3. Durata de rotație a activelor circulante, zile
4. Efectul economic din modificarea rotației activelor

circulante, mii lei
x
29
5. Analiza activelor circulante nete
5.1. Analiza mărimii reale a activelor circulante nete

Asigurarea echilibrului financiar are o mulțime de aspecte, cel mai important dintre care presupune
concordanţa dintre activele circulante şi sursele de acoperire a lor. În acest scop se analizează activele
circulante nete (fondul de rulment net).
Activele circulante nete pot fi determinat după două variante (modalităţi) de calcul:
1) Activele circulante nete = Active circulante - Datorii curente
2) Activele circulante nete = Capital propriu + Datorii pe termen lung – Active imobilizate
Rezultatele obţinute prin ambele modalităţi de calcul al activelor circulante nete trebuie să fie
absolut identice. Orice necorespundere demonstrează existenţa greşelilor în calculele efectuate sau în bilanţ.
In calitate de surse informaţionale pentru efectuarea analizei servește Bilanţul.
Tabelul 22. Calculul activelor circulante nete

(în lei)
Indicatori La începutul anului La sfârşitul anului
1. Prima variantă de calcul
1.1. Active circulante
1.2. Datorii curente
1.3 Active circulante nete (rd.1.1. – 1.2.)
2. A doua variantă de calcul
2.1. Capitalul propriu
2.2. Datorii pe termen lung
2.3. Capitalul permanent (rd.2.1.+ 2.2.)
2.4. Active imobilizate
2.5. Active circulante nete (rd.2.3. – 2.4.)
5.2.Analiza factorială a activelor circulante nete

Scopul acestei etape constă în determinarea cauzelor principale ce au provocat modificări esențiale în
mărimea reală a activelor circulante nete.
Pentru analiza cauzală a modificării activelor circulante nete va fi aplicată a doua variantă de calcul.
Fond de rulment net = Capital propriu + Datorii pe termen lung – Active imobilizate
Fiecare parte componentă din această formulă reprezintă factorul de gradul I ce influențează activele
circulante nete. În calitate de metodă cea mai convenabilă pentru analiza factorială în această situație se
aplică metoda balanțieră.
30
În calitate de sursă informațională pentru calculul influenței factorilor de gradul I asupra modificării
activelor circulante nete servește Bilanțul.
Tabelul 23. Calculul influenței factorilor de gradul I asupra modificării activelor circulante nete
(în mii lei)
Nr. Denumirea La începutul La sfârșitul Abaterea Influența
factorului anului anului absolută factorului
1 2 3 4 5 6
1. Capital propriu
2. Datorii pe termen
lung
3. Active imobilizate
4 Active circulante x
nete
Verificare:
Studierea factorilor de gradul I nu este suficientă pentru aprecierea situației cu privire la evoluția
fondului de rulment net. De aceea în cadrul analizei se efectuează descompunerea, detalierea factorilor
generali în părțile componente. În acest scop în baza datelor bilanțului fiecare factor de gradul I se prezintă
ca totalizarea factorilor de gradul II. Este de menționat că această analiză poate fi executată cu nivelul diferit
de detaliere: la nivelul subcapitolelor din bilanț sau la nivelul posturilor separate de bilanț.
Tabelul 24. Calculul influenței factorilor de gradul II asupra fondului de rulment net
(în mii lei)
Nr. Denumirea factorului La începutul La sfârșitul Abaterea Influența
anului anului absolută factorului
1. Modificarea capitalului
propriu – total
inclusiv modificarea
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
2. Modificarea datoriilor pe
termen lung – total
2.1
2.2
2.3
2.4
2.5
3. Modificarea activelor
imobilizate – total
3.1
3.2
3.3
3.4
3.5
31
3.6
4 Fond de rulment net x
5.3.Analiza respectării normativului activelor circulante nete

Creşterea mărimii activelor circulante nete nu întotdeauna înseamnă satisfacerea nevoilor curente ale
entității. Astfel devine necesară analiza respectării normativului activelor circulante nete.
Esenţa analizei constă în compararea mărimii reale a activelor circulante nete cu normativul acestuia
(programat, necesar, optim).
În teoria şi practica economică se utilizează diverse metode pentru determinarea normativului activelor
circulante nete.
Metoda de calculare a normativului activelor circulante nete în baza duratei ciclului financiar
Calcularea normativului activelor circulante nete presupune aplicarea ratelor particulare de rotaţie.
Pentru calcularea normativului activelor circulante nete se efectuiază următoarelor etape:
1. Se determină viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, în zile:
Durata de rotație a stocurilor de mărfuri şi Soldul mediu al stocurilor de mărfuri şi materiale
=
materiale Costul vânzărilor zilnice
2. Se calculează viteza de rotaţie a creanţelor curente, în zile:

Durata medie de încasare a creanțelor Soldul mediu al creanțelor curente
=
curente Vânzările medii zilnice cu plata amânată (în credit)
3. Se determină viteza de rotaţie a datoriilor curente, în zile:

Soldul mediu al datoriilor curente
Durata medie de achitare a datoriilor curente =
Cheltuielile operaţionale medii zilnice
4. Se determină ciclul financiar, în zile:

Durata medie de Durata medie de
Ciclul Durata de rotație a stocurilor
= + încasare a creanțelor - achitare a datoriilor
financiar de mărfuri şi materiale
curente curente
5. Se calculează normativul activelor circulante nete, în lei:

Normativul activelor circulante Durata ciclului
= x Venituri din vânzări medii zilnice
nete financiar
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea calculului normativului activelor circulante
nete în baza duratei ciclului financiar, servesc:
32
 Bilanțul;
 Borderoul evidenţei analitice la contul 611 - Venituri din vânzări.
Tabelul 25. Calculul normativului activelor circulante nete în baza duratei ciclului financiar
Nr. Indicatori Rezultatul
1 Venituri din vânzări, mii lei
2 inclusiv:
Venituri din vânzări cu plata amânată (în credit) , mii lei
3 Costul vânzărilor, mii lei
4 Suma totală a cheltuielilor operaţionale (costul vânzărilor, cheltuielile
curente, cheltuielile privind impozitul pe venit) , mii lei
5 Soldul mediu al stocurilor de mărfuri şi materiale, mii lei
6 Soldul mediu al creanţelor curente, mii lei
7 Soldul mediu al datoriilor curente, mii lei
8 Durata de rotație a stocurilor de mărfuri şi materiale,
(rd.5  360 zile ÷ rd.3), zile
9 Durata medie de încasare a creanțelor curente,
10 Durata medie de achitare a datoriilor curente,
11 Durata ciclului financiar, (rd.8 + rd.9 - rd.10), zile
12 Normativul activelor circulante nete, (rd.11  rd.1 ÷ 360 zile), mii lei
Conclizie: Informaţia din tabel denotă că pentru desfăşurarea normală a activităţii operaţionale
entitatea la sfârşitul anului curent necesită active circulante nete în suma totală de _____________ mii lei.
În rezultatul confruntării mărimii reale a activelor circulante nete cu normativul acestuia se

stabilesc trei diferite situaţii.
 varianta optimă se consideră cazul când valoarea efectivă a activelor circulante nete coincide cu
mărimea programată. Această situaţie ideală se observă destul de rar în practică economică.
 excedentul activelor circulante nete în cazul când valoarea lui depăşeşte mărimea necesară;
 deficitul activelor circulante nete în cazul când valoarea lui este mai mică decât mărimea necesară.
Excedentul şi deficitul activelor circulante nete influenţează negativ asupra situaţiei financiare a
entității.
Deficitul activelor circulante nete este mult mai periculos şi nedorit și poate crea:
 staţionări în procesul de producere din cauza lipsei materialelor;
 reţinerea plaţii datoriilor față de angajați, furnizori, creditori, buget etc.;
 amenzi, penalităţi din cauza reţinerii plăţii datoriilor față de furnizori, creditori, buget etc;
 faliment;


Excedentul activelor circulante nete cu totul că este mai preferabil, are urmări negative:
 învechirea, deteriorarea şi pierderea stocurilor excedente de mărfuri şi materiale;
 micşorarea nivelului rentabilităţii economice;
 cheltuieli suplimentare privind păstrarea şi asigurarea stocurilor excedente de mărfuri şi materiale;

În calitate de surse informaționale pentru analiza respectării normativului activelor circulante nete,
servesc:
 Bilanțul;
33
Tabelul 26. Analiza respectării normativului activelor circulante nete în dinamică

(în mii lei)
La începutul La sfârşitul Abaterea
Nr. Indicatorii
anului anului absolută
1 2 3 4 5=
1. Mărimea reală a activelor circulante nete
2. Normativul activelor circulante nete
3. Excedent al activelor circulante nete
4. Deficit al activelor circulante nete
Măsurile cu privire la egalitatea dintre mărimea activelor circulante nete la normativul acestora pot
prevedea:
 Micşorarea duratei de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, prin:



 Micşorarea duratei de încasare a creanţelor curente, prin:



 Majorarea necritică a duratei de achitare a datoriilor curente, prin:



34
6. Analiza structurii surselor de finanțare

Analiza surselor de formare a activelor entității pornește cu aprecierea generală a structurii pasivelor.
În acest scop se calculează și se interpretează un șir de indicatori, care în literatură specială se numesc
coeficienți ai structurii capitalului. Acești coeficienți reprezintă o totalitate de rate reciproc
interschimbabile.
1. Coeficientul de autonomie (de autofinanțare, de concentrare a capitalului propriu). Acest indicator se
aplică de obicei în sistemul bancar al Moldovei în procesul aprecierii credibilității clientului.
Capital propriu
Coeficient de autonomie = Total pasive
Coeficientul în cauză reflectă cota capitalului propriu în suma totală a surselor de finanțare. Din
punct de vedere a creditorului nivel de siguranță a acestui coeficient, după părerea preponderentă a
specialiștilor, alcătuiește cel puțin 0,5. În acest caz riscul creditorului este minim pentru că patrimoniul
entității care este format din surse proprii servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor față de
creditori.
Dacă coeficientul de autonomie a entității nu atinge nivel de siguranță, atunci conducerii va fi greu
de obținut credite necesare fără mărirea prealabilă a capitalului propriu, în particular celui social. Sau
creditorii vor acorda credit cu condiții mult mai dure (gajul, garanția terților etc.)
2. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate (de concentrare a datoriilor) caracterizează structura

surselor de finanțare a activelor din punctul de vedere al cotei surselor împrumutate. :
Coeficient de atragere Datorii pe termen lung și curente

a surselor împrumutate = Total pasive = 1 – Coeficientul de autonomie
Acest coeficient dimensionează nivelul de îndatorare (solvabilitate) a entității și în mod normal

oscilează în limitele 0-0,5.
3. Coeficientul corelației între sursele împrumutate și proprii reflectă suma mijloacelor atrase revenită
la 1 leu capital propriu:
Coeficientul corelației între Datorii pe termen lung și curente

sursele împrumutate și proprii = Capital propriu.
Cu cât mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atât mai riscantă este situația financiară a
entității. Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelație este 1.
4. Rata solvabilității generale exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de
care dispune entitatea:
Total pasive
Rata solvabilității generale = Datorii pe termen lung și curente
Este evident, că în mod normal nivelul acestui coeficient trebuie să fie nu mai mic de 2.
5. Rata generală de acoperire a capitalului propriu (rata pârghiei financiare):
Rata generală de acoperire Total pasive

a capitalului propriu = Capital propriu
Fiind calculat în procente, acest raport arată că la primele 100 % activele entității se finanțează pe
seama surselor proprii, iar la celelalte procente – prin atragerea mijloacelor împrumutate. Sporirea acestui
coeficient peste 200 % reflectă situația dificilă a entității privind independența financiară.
În calitate de sursă informaționale pentru analiza structurii surselor de finanțare prin metoda ratelor
servesc Bilanțul.
35
Tabelul 27. Analiza ratelor structurii surselor de finanțare în dinamică

Nr. Indicatori La începutul La
Abaterea
d-o anului sfârșitul
absolută
anului
1 2 3 4 5=
1 Capital propriu, mii lei
2 Datorii pe termen lung, mii lei
3 Datorii curente, mii lei
4 Total pasive, mii lei
5 Rata de autonomie, %
6 Rata de atragere a surselor împrumutate, %
7 Rata corelației între sursele împrumutate și proprii, %
8 Rata solvabilității generale, %
9 Rată generală de acoperire a capitalului propriu, %
7.Analiza capitalului propriu

Capitalul propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor.
Analiza structurală a capitalului propriu presupune examinarea corelaţiei între elementele
componente ale acestuia. În calitate de instrument tehnic în acest scop poate servi metoda de analiză pe
verticală.
36
În calitate de sursă informațională servește Bilanțul.
Tabelul 28. Analiza structurii capitalului propriu după natură
Indicatori La începutul anului La sfârşitul anului
Suma, mii lei Cota, % Suma, mii lei Cota, %
1 2 3 4 5
Total capital propriu 100 100
Analiza corelației dintre activele nete și capitalul social

Această analiză este deosebit de importantă pentru aprecierea situaţiei financiare a societăţilor pe
acţiuni. Necesitatea reiese din următoarea condiţie a legislaţiei în vigoare:
 art. 39 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni, care prevede că „valoarea activelor nete ale
societăţii nu poate fi mai mică decât mărimea capitalului ei social”.
În cazul nerespectării cerinţei menţionate, societatea pe acţiuni suportă un şir de consecinţe

negative, în particular se interzice:
 emisiunea suplimentară de acţiuni prin ofertă publică (art. 39 alin. (71));
 luarea hotărârilor cu privire la plata dividendelor (art. 48 alin. (5) lit. c));
 achiziţionarea acţiunilor plasate de societate (art. 78 alin. (8.2) lit. b)).
În plus, nerespectarea cerinței menţionate, la expirarea a 2 ani financiari consecutivi, oferă dreptul
oricărui acţionar al societăţii „să ceară adunării generale anuale a acţionarilor adoptarea uneia din
următoarele hotărâri (art. 39 alin. (6)):
a) cu privire la reducerea capitalului social;
b) cu privire la majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acţionarii societăţii a unor
aporturi suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii;
c) cu privire la dizolvarea societăţii;
d) cu privire la transformarea societăţii în altă formă juridică de organizare”.
Astfel, apare necesitatea investigării mai profunde a corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social.
În acest context se determină şi se apreciază:
Rata corelaţiei dintre activele Active nete

nete şi capitalul social = Capital social
37
Nivelul supraunitar al raportului nominalizat indică respectarea cerinţelor legislative.
Dacă rata în cauză este subunitară atunci adunarea generală a acţionarilor este obligată să ia una din
hotărârile stipulate în art. 39 alin. (6) al Legii privind societăţile pe acţiuni. În caz contrar, lichidarea
societăţii poate fi efectuată potrivit hotărârii instanţei judecătoreşti la adresarea oricărui acţionar sau a
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
În cadrul analizei se depistează cauzele ce au provocat descreşterea valorii activelor nete sub nivelul
capitalului social. În mod general putem constata că aceste cauze corelează cu apariţia şi majorarea
elementelor negative ale capitalului propriu:
 capital suplimentar ( plasarea acţiunilor din emisia suplimentară la un preţ mai jos decât cel
nominal; diferenţe negative de curs valutar aferente depunerilor acţionarilor în capitalul social
în valuta străină);
 capital nevărsat;
 pierderi neacoperite;
 profit utilizat al anului de gestiune curent (ce depăşeşte profit obţinut);
 diferenţe negative din reevaluarea activelor pe termen lung etc.
Tabelul 29. Calculul ratei de corelaţie dintre activele nete şi capitalul social
Nr. Indicatori La începutul La sfârşitul Abaterea
perioadei perioadei absolută
1. Capital social, lei
2. Active nete, lei
3. Rata corelaţiei dintre activele nete şi capitalul
social, coef.
8. Analiza nivelului de îndatorare

Datoriile – obligaţii actuale ale entităţii provenite din fapte economice trecute a căror stingere
contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice.
Examinarea mai profundă a structurii nivelului de îndatorare (datoriilor) entității necesită clasificare
calitativă a acestora după numeroase criterii.
38
 În funcţie de gradul exigibilităţii, datoriile se împart în:

1) datorii curente, care includ datoriile ce se aşteaptă să fie achitate sau decontate în termen de
12 luni din data raportării;
2) datoriile pe termen lung, care cuprind toate celelalte datorii, cu excepţia celor curente.
În acest context se calculează şi se interpretează următoarele rate:
Rata datoriilor Datorii pe termen lung
pe termen lung = Total datorii
Rata datoriilor pe termen lung reflectă cota împrumuturilor cu durata mai mare de un an în suma
totală a datoriilor entității. Creşterea în dinamică a acestui coeficient contribuie la majorarea capitalului
permanent, pe seama căruia se finanţează activele imobilizate.
Rata datoriilor Datorii curente

curente = Total datorii
 după origine, adică provenienţă a acestora. După acest criteriul se formează grupa datoriilor faţă de:
bănci (credite bancare pe termen lung şi scurt), buget, furnizori, personal etc.
Din punctul de vedere al riscului de a nimeri sub influenţa externă sau riscului de faliment cele mai
periculoase sunt datoriile faţă de bănci comerciale şi buget. De aceea în cursul analizei cu o atenţie deosebită
se examinează următorul coeficient:
Rata creditelor Credite bancare pe termen lung şi scurt
bancare = Total datorii
Dacă coeficientul în cauză stabil creşte în dinamică, strict necesară devine aprecierea raţionalităţii
atragerii surselor împrumutate.
Analiza nivelului de îndatorare pe termen lung (capitalului permanent)

Se vor analiza trei coeficienţi de îndatorare pe termen lung absolut identici după natura lor
economică, care pot servi pentru evaluarea riscului de creditare.
Rata de îndatorare pe termen lung Datorii pe termen lung

faţă de capitalul permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung
Din punctul de vedere a creditorului creşterea acestei rate în dinamică reprezintă o tendinţă negativă
care reflectă majorarea riscului potenţial de a nimeri sub influenţa externă, care nu poate fi controlată de
către conducerea entității sau proprietarii ei.
În practica mondială se consideră convenabil nivelul ratei în cauză de circa 26-40 %. La depăşirea
acestui nivel recomandat, atragerea suplimentară a mijloacelor împrumutate pe termen lung trebuie să fie
oprită. Finanţarea suplimentară a activităţii entității poate fi efectuată pe seama surselor proprii (mărirea
capitalului social etc.)
În cadrul analizei datoriilor entității în loc de rata de îndatorare pe termen lung faţă de capitalul
permanent poate fi aplicată altă rată complementară şi substituibilă – rata de autofinanţare a capitalului
permanent:
Rata de autofinanţare Capital propriu
a capitalului permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung
Acest coeficient la fel exprimă structura capitalului permanent care asigură o finanţare îndelungată
a activităţii entității. În practica mondială se indică şi limita de jos a acestei rate – 60 %.
Din aceeaşi grupă de coeficienţi substituibili face parte şi coeficientul de levier (un caz particular
a “pârghiei financiare”):
Datorii pe termen lung
Coeficient de levier = Capital propriu
39
Prin prisma interesului creditorilor negativ se apreciază nivelul supraunitar al acestui coeficient.
Tabelul 30. Analiza nivelului de îndatorare prin metoda ratelor în dinamică

Nr. Indicatori La începutul La sfârşitul Abaterea
anului anului absolută
1 2 3 4
1 Capital propriu, mii lei
2 Datorii pe termen lung, mii lei
4 Total datorii, mii lei
5 Capital permanent, mii lei
6 Credite bancare pe termen lung şi scurt, mii
lei
7 Rata datoriilor pe termen lung, %
8 Rata datoriilor curente, %
9 Rata creditelor bancare, %
10 Rata de îndatorare pe termen lung faţă de
capitalul permanent, %
11 Rata de autofinanţare a capitalului
permanent, %
12 Coeficientul de levier, %
8. Analiza creanţelor şi datoriilor curente

Creanțe – drepturi ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente trecute și din stingerea cărora
se așteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice.
Datorii – obligații actuale ale entității ce decurg din fapte economice anterioare și prin stingerea
(decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii
economice.
În funcție de termenul de achitare, creanțele și datoriile se divizează în curente și pe termen lung:
 Creanțele se consideră curente dacă termenul de achitare nu depășește 12 luni de la data raportării.
40
 Datoria se consideră curentă atunci cînd ea urmează a fi stinsă în termen de 12 luni de la data
raportării.
 În celelalte cazuri, se tratează ca creanțe și datorii pe termen lung.
Pentru activitatea financiara a entității este importantă cunoașterea rezultatelor analizei corelației
dintre creanțele curente și datorile curente, deoarece:
 acestea influențează capacitatea de plată a entității;
 permit prevenirea creșterii excesive a creanțelor care duce la micșorarea încasărilor și
apariția creanțelor dubioase, ce pot contrabalansa în întregime profitul entității;
 oferă posibilitatea prevenirii riscul de faliment al entității, în cazul creșterii excesive a
datoriilor, etc.
În calitate de sursă informațională pentru analiza corelației dintre creanțele și datoriile curente
servesc datele Bilanțului.
Tabelul 31. Analiza corelației dintre creanțele și datoriile curente în dinamică
Suma, mii lei
Abaterea
Nr. La finele La finele Ritmul creșterii,
Indicatori absolută
crt. anului anului %
(+;-)
precedent curent
1 2 3 4 5= 6=
1. Creanțe curente, totale
2. Datorii curente, totale
Corelația dintre creanțele
3. curente și datoriile curente,
bani, (rd.1/rd.2x100)
În continuare, vom examina structura creanțelor și datoriilor curente după natură. În acest scop
vom aplica metoda de analiză pe verticală.
Această metodă cuprinde calcularea ponderii (cotei) fiecărui element component în totalul creanțelor
și datoriilor curente. În acest caz, în calitate de criteriu de grupare a creanțelor și datoriilor curente serveşte
de obicei natura, adică conținutul economic al componentelor acestora reflectate în Bilanț.
În calitate de sursă informațională pentru analiza structurii creanțelor și datoriilor curente după
natură servesc datele Bilanțului.
Tabelul 32. Analiza structurii creanțelor și datoriilor curente după natură în dinamică
La finele anului La finele anului
Abaterea absolută (+;-)
precedent curent
Indicatori Ponderii,
Suma, Ponderea, Suma, Sumei,
Ponderea,% puncte
lei % lei lei
procentuale
A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
41
1. Creanțe curente,
totale, 100 100 x
din care:
Creanțe comerciale
Creanțe ale părților
afiliate
Avansuri acordate
curente
Creanțe ale bugetului
Creanțe ale personalului
Alte creanțe curente
2. Datorii curente,
totale, 100 100 x
din care:
Credite bancare pe
termen scurt
Împrumuturi pe termen
scurt
Datorii comerciale
Datorii față de părțile
afiliate
Avansuri primite
curente
Datorii față de personal
Datorii privind
asigurările sociale și
medicale
Datorii față de buget
Venituri anticipate
curente
Datorii față de
proprietari
Finanțări și încasări cu
destinație specială
curente
Provizioane curente
Alte datorii curente
9. Analiza ratelor de lichiditate

Lichiditatea - caracterizează posibilitatea de a-și onora obligațiile sale de plată la termenele
scadente.
În funcție de componența numărătorului și numitorului formulei de bază pot fi constituite
numeroase variante de indicatori ai lichidității.
Cele mai frecvente metode de analiză a lichidității sunt :
1) în cadrul analizei exprese;
42
2) cu aplicarea normativelor de reduceri;
3) sub aspect dinamic.
Tabelul 33. Coeficienții de lichiditate în cadrul analizei exprese
Interval
Denumirea
Nr. Modul de calcul Sensul economic ul
coeficientului
optim
1. Lichiditatea Active circulante Arată dacă entitatea 2 – 2,5
curentă, Datorii curente dispune de active 1 – 2,5
generală, de circulante suficiente
gradul III pentru achitarea
datoriilor curente în
suma deplină.
2. Lichiditatea Numerar + Investiții financiare curente + Reflectă cota datoriilor 0,7 –
intermediară +Creanțe curente curente care entitatea 0,8
, de gradul II Datorii curente este capabilă să achite
prin mobilizarea
numerarului, investițiilor
financiare curente și
creanțelor curente.
3. Lichiditatea Numerar Caracterizează cota 0,2 –
absolută, Datorii curente datoriilor curente care 0,25
urgentă, de entitatea este capabilă să
gradul I achite imediat utilizând
numai numerarului
disponibile la moment.
Avantajele aprecierii lichidității în cadrul analizei exprese:
 simplitatea și ușurința calculării coeficienților;
 acces la sursa informațională – bilanțul.
Dezavantajele (neajunsurile) sistemului de apreciere a lichidității în cadrul analizei exprese:

 concordanța statică a mijloacelor și obligațiilor de plată la un moment dat nu asigură corespunderea
acestor elemente în viitor;
 caracterul subiectiv al parametrilor de apreciere care nu sînt argumentate în mod logic și s-au stabilit
reieșind din practica activității întreprinderilor în condițiile pieței dezvoltate;
 ignorarea gradului diferit de lichiditate a activelor reflectate în bilanț în componența elementului
patrimonial unic (produse stocate la depozit din insuficiența ambalajului sau din insuficiența cererii,
calității scăzute etc.).
Situații de aplicare a coeficienților lichidității în practica economică:

 la cererea creditului bancar;
 la acordarea avansului (plății prealabile) pentru activele ce urmează a fi primite și lucrările
(serviciile) ce urmează a fi executate (prestate);
 la acordarea creditului comercial (transmiterea activelor, acordarea serviciilor cu plata amânată);
 la procurarea valorilor mobiliare (acțiunilor, obligațiunilor etc.) cumpărătorul potențial va analiza
lichiditatea emitentului (în orice caz) și vânzătorului (dacă se cere plata în avans);
 la primirea cambiilor în contul achitării activelor (serviciilor vândute).
În calitate de sursă informaționale pentru analiza coeficienților lichidității în cadrul analizei exprese
servește Bilanțul.
Tabelul 34. Calculul coeficienților lichidității în cadrul analizei exprese
Anul Anul Abaterea
Nr. Indicatori
1 2 3 4 5=
1 Numerar, mii lei
2 Investiții financiare curente, mii lei
3 Creanțe curente, mii lei
43
4 Active circulante, mii lei
6 Lichiditatea curentă (generală, de gradul III), unități
7 Lichiditatea intermediară (de gradul II), unități
8 Lichiditatea absolută (urgentă, de gradul I), unități
Tema 6. Analiza fluxurilor de numerar

1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar
2. Analiza structurii fluxurilor de numerar
3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar
44
Fluxurile de numerar reprezintă încasările și plățile de numerar efectuate în cursul perioadei de
gestiune respective. Diferența dintre suma încasărilor și plăților constituie fluxul net de numerar.
In scopul diagnosticului evoluției fluxurilor de numerar se studiază modificările survenite în
mărimile absolute și relative a fluxurilor de numerar în comparație cu perioada precedentă și nivelul
prognozat.
Aprecierea informațiilor obținute se efectuează reieșind din următoarele considerente:
 Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul de numerar net pozitiv.
 Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al entității condiționează fluxul de numerar
net negativ din activitatea de investiții.
 Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să
compenseze fluxul de numerar negativ din activitatea de investiții.
De menționat ca nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și

insolvabilitatea entității. Neglijența celui al doilea aspect determină reducerea potențialului entității în
perspectivă.
In calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei servesc:
 Situația fluxurilor de numerar
Tabelul 35. Aprecierea generală a evoluției fluxurilor de numerar în dinamică

Fluxuri de numerar pe Anul Anul curent Abaterea Ritmul
Nr. absolută creșterii, %
tipuri de activități precedent
1 2 3 4 5= 6=
1. Activitatea operațională
2. Activitatea investițională
3. Activitatea financiară
Fluxul net de numerar total
2. Analiza structurii fluxurilor de numerar

În teoria și practica economică se aplică diverse modalități tehnice de efectuare a analizei
structurale a fluxului de numerar.
2.1. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților
45
Esența analiza separată a structurii încasărilor și plăților prevede calcularea ponderii fiecărui
element component în suma totală a încasărilor de numerar sau respectiv a plăților de numerar.
În calitate de sursă informațională servește Situația fluxurilor de numerar.
Tabelul 36. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților în dinamică

Fluxurile de numerar Anul precedent Anul curent
Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
1 2 3 4 5
I. Încasări de numerar
Total încasări 100,00 100,00

II. Plăți de numerar
Total plăți 100,00 100,00

Avantajele analizei separată a structurii încasărilor și plăților:
 simplitatea și ușurința calculării cotelor;
 acces la sursa informațională – Situația fluxurilor de numerar.
Dezavantajul analizei separată a structurii încasărilor și plăților - nu permite de a aprecia corelațiile
existente între diferite elemente componente ale plăților și încasărilor:
2.2. Analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar

Esența analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar permite de a aprecia corelaţiile
existente între diferite elemente componente ale plăţilor şi încasărilor.
Analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar presupune efectuarea următoarelor etape:

46
1. Toate posturile din Situația fluxurilor de numerar se unesc în două grupe: încasările şi plăţile.
2. Suma totală a încasărilor de numerar se compară cu suma totală a plăţilor de numerar şi cea mai mare
dintre acestea (la modul) se prezintă ca 100 %.
3. Fiecare postură a Situației fluxurilor de numerar se exprimă în procente la suma nominalizată mai sus.
4. Totalul încasărilor şi plăţilor de numerar se egalează prin fluxul net total pozitiv sau negativ.
În calitate de sursă informațională servește Situația fluxurilor de numerar.
Tabelul 37. Analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar în dinamică

Fluxurile de numerar Anul precedent Anul curent
Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
1 2r 3 4 5
I. Încasări de numerar
Total încasări
Flux net total negativ
II. Plăți de numerar
Total plăți
Flux net total pozitiv
Avantajele analizei separată a structurii încasărilor și plăților:
 simplitatea și ușurința calculării cotelor;
 acces la sursa informațională – Situația fluxurilor de numerar;
 permite de a aprecia corelaţiile existente între diferite elemente componente ale plăţilor şi
încasărilor.
3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor

Metoda ratelor este frecvent utilizată în practica analitică de peste hotare pentru aprecierea situației
fluxurilor de numerar.
Utilizând această metodă în cadrul analizei fluxului de numerar pot fi calculați următorii coeficienți.
47
1.Coeficientul (rata) suficienței fluxului de numerar permite de a aprecia capacitatea entității de a-și
acoperi necesitățile creșterii potențialului productiv și plății dividendelor prin autofinanțare.
Rata suficienței Fluxul net de numerar din activitatea operațională____________________

fluxului = Plăți aferente intrărilor de Sporirea stocurilor Dividende
de numerar active imobilizate + de mărfuri și materiale + plătite
Pentru aplicarea acestei formule sporirea stocurilor de mărfuri și materiale poate fi determinată în baza
datelor Bilanțului ca diferența dintre valoarea stocurilor la sfârșitul și începutul perioadei. De menționat că
în calculul se ia numai creșterea (majorarea) stocurilor. Restul părților componente ale formulei pot fi găsite
în Situația fluxurilor de numerar.
La aprecierea ratei de suficiență a numerarului se iau în considerație următoarele aspecte:
 Mărimea coeficientului egală sau mai mare ca 1 semnifică faptul, că entitatea are posibilitatea de a
satisface nevoile menționate în numitorul formulei de calcul fără finanțare din exterior.
 La scăderea coeficientului sub nivelul unitar se face concluzia că sursele interne devin insuficiente
pentru plata dividendelor și dezvoltarea potențialului entității.
 În cazul fluxului net de numerar negativ din activitatea operațională se constată insuficiența
fluxurilor de numerar indiferent de mărimea altor părți a formulei de calcul.
 Dacă mărimea numitorului a formulei de calcul este nulă, adică entitatea nu folosește numerarul
pentru procurarea activelor imobilizate, sporirea stocurilor și plata dividendelor, atunci se indică
inutilitatea și imposibilitatea calculării ratei de suficiență a numerarului.
2.Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de numerar indică posibilitatea de a recupera sumele datorate
prin numerarul obținut în urma activității operaționale. La calcularea acestui coeficient apelăm la
următoarea relației:
Rata de acoperire a datoriilor Fluxul net de numerar din activitatea operațională

cu fluxul de numerar = Datorii pe termen lung + Datorii curente
Inversarea rezultatului calculării arată numărul perioadelor de activitate necesare entității pentru
acumularea numerarului suficient pentru recuperarea datoriilor existente la o anumită dată.
Acest coeficient frecvent se folosește în practica occidentală pentru aprecierea credibilității entității
în special în cazul acordării creditelor pe termen lung.
Rata mai ridicată de acoperire a datoriilor permite a clasa credibilitatea clientului bancar sau siguranța
investițiilor în obligațiunile emitentului la un nivel mai înalt. Totodată mărimea negativă a acestei rate (în
cazul fluxului net de numerar negativ din activitatea operațională) indică riscul înalt de creditare și
investire.
3. Durata (perioada) achitării dividendelor anunțate indică numărul de zile în decursul cărora entitatea
poate achita dividende anunțate în suma deplină fără finanțare din exterior. În scopul calculării acestui
indicator se folosește relația:
Durata achitării Dividende anunțate____________

dividendelor anunțate = Încasări operaționale medii pe zi
Pentru aplicarea acestei formule suma dividendelor anunțate poate fi determinată pe baza
informațiilor din Date generale (anexa 6) la situațiile financiare ca produsul dintre mărimea dividendelor
anunțate (planificate pentru plata) pentru o acțiune ordinară și numărul acțiunilor ordinare.
Încasări operaționale medii zilnice se calculează conform datelor din Situația fluxurilor de numerar
în felul următor:
Aprecierea duratei de achitare a dividendelor anunțate este importantă în primul rând pentru
proprietarii reali ai entității, pentru investitorii potențiali, specialiștii pieței de valori mobiliare. Rezultatul
calculului se compară cu perioada stabilită de legislație în vigoare. De exemplu, actualmente Legea privind
societățile pe acțiuni prevede că termenul de plată a dividendelor nu poate fi mai mare de 3 luni de la data
luării deciziei cu privire la plata lor. Aceasta practic înseamnă că durata achitării dividendelor anunțate mai
48
mică decât 90 zile indică incapacitatea societății pe acțiuni de a plăti dividende fără finanțare din exterior.
Dacă atragerea surselor externe este puțin probabilă, achitarea dividendelor va fi stopată și amânată.
4. Rata suficienței activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora entitatea poate lucra,
folosind exclusiv numerarul fără atragerea surselor de finanțare din exterior.
Pentru managerii entității această rată servește în calitate de instrument operațional de dirijare a
activității curente întrucât permite de a stabili momentul de apariție a nevoii în finanțare din exterior.
Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei:
Rata suficienței Numerar________________________

activelor perfect lichide = Plăți operaționale medii pe zi
Plăți operaționale medii zilnice se determină conform datelor din Situația fluxurilor de numerar în
felul următor:
5. Coeficientul reinvestirii numerarului reflectă cota numerarului, care a fost obţinut în urma activităţii
operaţionale şi reţinut (lăsat) la entitate în decursul perioadei, din suma mijloacelor plasate pe termen lung
în activele disponibile.
Calcularea coeficientului în cauză se efectuează conform formulei:
Coeficientul reinvestirii Fluxul net de numerar din activitatea operațională - Dividende plătite
numerarului = Capital permanent
În practica mondială nivelul reinvestirii în intervalul de 8-10% se consideră satisfăcător.
În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei fluxurilor de numerar prin metoda
ratelor servesc:
 Situația fluxurilor de numerar,
 Bilanțul,
 Date generale (anexa 6) la situațiile financiare.
Tabelul 38. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor in dinamica

Nr. Indicatori Sursa Anul Anul Abaterea
1 2 3 4 5 6=
1 Fluxul net de numerar din activitatea
operațională
2 Plăți aferente intrărilor de active imobilizate
3 Dividende plătite
4 Încasări operaționale medii pe zi
5 Plăți operaționale medii pe zi
6 Numerar
7 Sporirea stocurilor de mărfuri și materiale
8 Datorii pe termen lung
9 Datorii curente
10 Total active
11 Dividende anunțate
12 Capital permanent (ind.10-ind.9)
13 Rata suficienței fluxului de numerar
14 Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de

numerar
49
15 Durata achitării dividendelor anunțate
16 Rata suficienței activelor perfect lichide
17 Coeficientul reinvestirii numerarului
50

Curs - Analiza Situaţiilor Financiare, CON 192 FR, CON181 FR, 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - Analiza Situaţiilor Financiare, CON 192 FR, CON181 FR, 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza situaţiilor financiare, CON 192 fr, CON181 fr, 2021

Tema1. Analiza veniturilor

1. Analiza mărimii, componenţei şi evoluţiei veniturilor

1. Analiza structurală a veniturilor

Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operaţională

 sau multilateral diversificată

Total venituri din vânzări

Analiza structurală a veniturilor din vânzări pe pe sectoare ale pieței de desfacere

2. Analiza factorială a veniturilor din vânzări

1.2. medii ale anului precedent x

2. Volumul producției fabricate în

Definiții (din SNC):

1. Analiza structurii profitului (pierderii) până la impozitare

Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii

Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului

2. Analiza structurii profitului brut (pierderii brute)

 Modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute (serviciilor prestate) - exercita o

 Modificarea costului de vânzare al produselor (serviciilor prestate) - are o influenţă inversă

 Modificarea preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate) - influenţează direct mărimea

2. Valoarea contabilă a produselor vândute, mii lei

3. Profit brut (pierderea brută) din vânzarea produselor,

1. Modificarea volumului de vânzare al produselor:

2. Modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute:

3. Modificarea costului de vânzare al produselor:

4. Modificarea preţurilor la produsele vândute:

În calitate de efect economic și financiar, la calculul rentabilității, se utilizează profitul, dividende

1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

Analiza factorială a rentabilității veniturilor din vânzări

 modificarea costului pe unitatea de produs și marfă vândută – are o influență inversă

2 Valoarea contabilă a produselor, mii lei

3. Profitul brut din vânzarea produselor, mii lei

2. Analiza rentabilității pe produs

2) modificarea prețului de vânzare pe produs –

Tabelul 12 Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității pe produse

3. Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate în expresie Costuri fixe

Pentru a calcula pragul de rentabilitate în expresie valorică se aplică următoarea formulă:

2. Pragul de rentabilitate în expresie naturală =

3. Rata marjei de contribuție =

4. Pragul de rentabilitate în expresie valorică =

5. Perioada critică în care se atinge pragul de rentabilitate =

4. Analiza rentabilității activelor

Rentabilitatea activelor se determină conform formulei:

Valoarea medie a activelor poate fi calculată prin două modalități:

 după media aritmetică simplă în baza datelor din Bilanț:

Formula factorială a nivelului rentabilității activelor poate fi prezentată astfel:

Rentabilitatea veniturilor din vânzări (calculată în baza profitului până la impozitare)

În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale, servesc:

2. Rentabilitatea veniturilor din x x

3. Numărul de rotații ale x x

5. Analiza rentabilității capitalului propriu

Rentabilitatea capitalului propriu se determină în baza raportului:

Valoarea medie a capitalului propriu poate fi calculată prin două modalități:

 după media aritmetică simplă în baza datelor din Bilanț:

Sistemul factorial al rentabilității capitalului propriu:

În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale, servesc:

Tabelul 16. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

Tema 4. Analiza poziției financiare

1. Analiza mărimii și structurii activelor

Tabelul 17. Analiza structurii activelor după natură în dinamică,

2. Rata activelor circulante se află în dependența opusă cu rata imobilizărilor:

Creșterea acestui indicator în dinamică se apreciază ca pozitivă, fiindcă contribuie la sporirea

Rata compoziţiei tehnice a activelor = Mijloace fixe la valoarea contabilă