Sunteți pe pagina 1din 174

ROMAHUL SECOLULUI

HERMANN HESSE
Lupul de stepă Siddhartha*
Traducere şi prefaţă de GEORGE G'UTU
Editura UNIVERS
Bucureşti • 1983
I
HERMANN HESSE SAU CALEA NEÎNTRERUPTELOR CĂUTĂRI
-;• .... - mp
Der Steppenwolf Siddhartha (c) by Suhrkamp Verlag Frankfurt am Maia
sînt
i
ÎN VOLUMUL ÎN CARE ESTE CUPRINSA BIOGRAFIA scrisă de Hesse însuşi pentru Comitetul premiul
ui Nobel în anul 1948 se publică şi răspunsul pe care acesta i-l dădea unui cititor. Print
re altele, Hesse afirma: LNU pot să vă răspund j la nici o întrebare, nu pot să răspund nic
la propriile mele întrebări. Sînt la fel de neajutorat şi de consternat de cruzimea vieţi
i ca şi dumneavoastră. Cu toate acestea, cred că absurditatea poate fi învinsă, conferind;
neîntrerupt, vieţii mele un sens. Cred că nu sînt răspunzător de raţiunea sau de absurdita
vieţii, dar sînt, în schimb, răspunzător de ceea ce fac cu propria şi unica mea viaţă." >
abilul septuagenar formula în aceste rînduri bilanţul unei vieţi întregi, al unei vieţi bîn
te de întrebări, de febra căutărilor, formula, în fond, esenţa vieţii unui viguros" talent
e, la acea dată, făcuse din plin dovada ataşamentului său profund şi neclintit faţă de caua
piritului, a umanităţii dovadă reafirmată la ceremonia decernării prestigiosului premiu : „
piritualiceşte mă simt încă în puteri, simţindu-mă legat de Dumneavoastră mai ales prin ide
..) că spiritul este supranaţional şi internaţional, că el are datoria de a sta nu în slujb
războiului şi distrugerii, ci a păcii şi împăcării." 2 Străbătînd ou ochi treaz perioadele
frămîntări is-torico-sociale de la finele secolului trecut şi mai ales din secolul nostr
u, Hesse şi-a urmat cu încrîncenare, dar şi cu certitudine singura cale care îi era nu num
ai accesibilă, ci chiar destinată, calea ,,gjlasului__viejii_ pe care îl aud în mine", c
um spunea el însuşi, „care mă cheamă să-l urmez chiar dacă nu sînt în stare să-i desluşesc
pul şi chiar dacă mă va îndepărta tot mai mult de la calea ce duce spre veselie, 1 în : Wer
er Hofer, Deutsche Nobel-Galerie. Von Theodor Nommsen bis Heinrich Boli. Deutsch
lands
Literaturpreistrăger aus siebzig Jăhren, Verlag R. S. Schulz, Percha und Kempfen-hau
sen, 1972, p. 343 urm. 2 Hermann Hesse, Rede zur Verleihung des Nobelpreises, în:
ibidem, p. 339.
afundîndu-mă în întuneric şi incertitudine."3 Hesse se dovedeşte a fi, astfel, din acea sti
pe de neobosiţi căutători ai sensului vieţii umane în general şi al vieţii fiecărui individ
te. Nu calea uşoarelor şi efemerelor plăceri îi promitea apropierea de ţelul propus şi căut
cu înfrigurare, ci aceea a nemiloasei introspecţii în labirintic^ alcătuire a suJleluluL
a euiui uman. Intr-o scrisoare ""adresată Mathildei ScTiwăTzenbach Resse îşi exprima înţel
gerea suverană că. sufletul omenesc, este cheia raţiunii de a fi a jjmului, că numai pătru
nzîndu-l şi traversîndu-l, asumîndu-ţi toate chinurile lui infernale puteai cîştiga pariul
ustian : „Am din nou sentimentul — scria el — că sufletul meu reprezintă, în mic, o porţiun
in evoluţia omenirii şi că, în fond, pînă şi cea mai mică tresărire din noi este la fel de
ntă precum războiul şi pacea în lumea dinafară..."4 Tocmai de aceea, toate operele lui sînt
bibate de elemente autobiografice care, prin substanţialul lor extract de viaţă, se ri
dică fără excepţie la rangul de radiografii dintre cele mai sensibile ale sufletului col
ectiv al unei epoci, cu toate înălţările şi căderile, cu toate împlinirile şi eşecurile lui
ate frămîntările lui. Pătrunzînd în mecanismul alcăturii „înfăţişărilor" umane, urmărind me
nţei şi sufletului uman, Hesse devenea, fără nici o declarată intenţie, precursorul experim
ntelor unor Max Frisch (în Mein Name sei Gantenbein [Numele meu fie Gantenbein], 1
964), sau în Biographie. Ein Spiel [Biografie. Un joc], 1967), Broch, Musil, Grass
etc. Fundamentul teoretic ni-l dezvăluie teza că „timpul nu ne transformă. El nu face d
ecît să ne dea amploare... Rămîi ceea ce eşti."5 Stabilirea, determinarea propriei identită
este, în fond, marea punte de legătură între toate marile spirite devenite conştiente de f
ragilitatea rostului ! ir în albia ireversibilă, necruţătoare a timpului, de necesitatea
căutării şi priceperii mecanismelor intime — la nivel individual, dar întotdeauna pe fond
ul marii „scene a lumii", a structurilor sociale în devenirea lor temporală, deci isto
rică — cu
3
Hermann Hesse in Selbstzeugnissen und Bilddokumenten. Dargestellt von Bernhard Z
eller, rowohlt, Reinbeck bei Ham-burg, 1964, p. 66. 4 ibidem, p. 85. B Max Frisc
h, Tagebuch 1946—1949, Suhrkamp, Frankfurt/ Main, 1950, p. 22. scopul de a învinge a
bsurdul, „conferind, neîntrerupt, vieţii (...) un sens." ——•-------------------Născut la Ca
un orăşel de pe malul rîului Nagold, în munţii Pădurea Neagră, la 2 iulie 1877, Hesse păst
u sfinţenie~~arnlntirea meleagurilor natale „unde au crescut şi Holderlin, Hegel, Mori
ke"6. Bunicul său, Hermann Gundert, al cărui prenume avea să-l moştenească, s-a căsătorit î
ia, cu Julie Dubois din Neuchâtel. Fiica lor, Mărie, încheia în 1874 cea de a doua căsători
cu Cari Otto Johannes Hesse, cel care 'avea să fie tatăl scriitorului. în casa bunicu
lui lui Hermann Hesse domnea o atmosferă de efervescenţă spirituală : „Aici (...) se studi
a şi se făcea filologie indiană, se făcea multă muzică bună, aflai despre Lao-ţe, veneau oa
in multe ţări care aduceau un iz al depărtărilor şi al străinătăţii..."7 Realitatea, însă,
idilică de cum o vedea Hesse însuşi prin pînza deasă a vremii. Căci nici tatăl, nici mama
l înţelegeau pe tînărul care — cum mărturisea mai tîrziu — „de la vîrsta de doisprezece ani
dorinţa şi ţinteam să devin poet şi, cum nu exista nici o cale oficială întracolo, am avut
te de multe suferinţe pînă mi-am ales meseria."8 Frecventează cursurile şcolii latine din
Goppingen, apoi pe cele ale seminarului din Maulbronn de unde, traversând o criză co
nfesională, evadează. îşi începe însă ucenicia în meseria de librar la ES-Hngen, dar şi de
ge după eîteva zile, intrînd ucenic ceasornicar la fabricantul Heinrieh Perrot din Cal
w. Sensibilul tînăr pare să fi depăşit criza, valorile spirituale descoperite acum îi oferă
rijinul moral necesar : „Scriitorii europeni care m-au influenţat cel mai mult — avea
să mărturisească el — au fost Platon, Spinoza, Schopenhauer şi Nietzsche, precum şi istoric
l Jakob Burckhardt. Dar mai puternică decît această influenţă a fost aceea a îniăţăturjlox_
e şj, mai apoi, a celor chinezeşti.",9 Fireşte, galeria scrutorilor~~preferaţi şi asiduu f
recventaţi este mult mai largă, cuprinzîndu-i, pe lingă Goeţhe,, Schiller, Klopstock, Hein
e, şi pe Turgheniev şi Dostoievslti. în 1895, Hesse îşi reia ucenicia de librar, acum însă
Tubingen; 6 Hermann Hesse in Selbstzeugnissen..., op. cit., p. 11. 7 Hermann Hes
se, Gesammelte Schriften in sivben Bănden, Suhrkamp, Frankfurt/Main, 1957, voi. VI
I, p. 440. 8 Herman Hesse, Lebenslauj, în: Werner Hofer, op. cit., P. 341. 9 ibide
m, p. 343.
ocupaţie care îi procură bucuria întovărăşirii cu noi şi noi opere ale truditorilor scrisul
Wilheim Raabe, Theodor Fon-tane, Gerhart Hauptmann, Detlev von Liliencron, Ricar
da Huch, Frank Wedekind, Hugo von Hofmannsthal, Airthur Schni-tzler, Ştefan George
, Brentano, Eichendorff, Tieck; Schlegel, No-valis. Prima lui carte Romantische
Lieder (Oîntece romantice, 1898) trădează o preferinţă constantă pentru romantici, pe care
umai aceea pentru Goethe a întrecut-o. Cea de a doua carte Eine Stunde hinter Mitt
ernacht (La o oră după miezul nopţii, 1899) stă sub zodia lui Novalis (prezentă, de altfel
, şi mai tîr-ziu în Demian şi în Lupul de stepă), iar cercetătorii au constatat o frapantă
re între universul de gînduri şi imagini, între limbajul tînărului Rilke şi al tînărului He
acelaşi an, Hesse pleacă la Basel, cu familia, unde publică în 1901 Hinterlassene Schri
ften und Gedichte von Hermann Lauscher, herausgegeben von Hermann Hesse (Scrieri
le şi poeziile rămase de la Hermann Lauscher, editate de Hermann Hesse), carte care
evidenţiază două trăsături fundamentale ale mai tuturor operelor hessiene : (1) caracterul
de introspecţie a propriei deveniri (deci autobiografic) şi (2) uzurparea de către un
imaginar „editor" a locului de drept al autorului însuşi care, în felul acesta, năzuieşte
dea relatărilor, printr-o distanţare t bine regizată, o cit mai mare obiectivitate. Şi p
rin acest ultim aspect, la care vom reveni, Hesse se dovedeşte nu numai
un 11 continuator al liniei epice tradiţionale, dar şi precursor al tehnicilor narat
ive moderne, realizînd o sinteză care, pînă acum, lip a fost subliniată ou suficientă acuit
te. bţ/ Basel, oraşul despre care se relatează în Herman Lauscher, este legat de numele
unui Nietzsche, BScklin, Wolfflin, dar mai ales de cel al luifr Burckhardţp a cărui
concepţie despre istorie l-a influenţat pe tînărul Hesse. După acela, viaţa n^ac fi decît „
cere proastă", fiind „mult prea scurtă ca să poţi realiza cevăT Mîngîierea constă în certit
a_nu_fl_decit o verigă şi niciodată lanţulîntreg"". Dar scriitorul Hesse îl va contrazice
rin chiar scrierile sale în care devenirea spirituală, sufletească a omului este ilust
rată nu numai printr-o verigă. 10 Ekie Middell, Hermann Hesse. Die Bilderwelt seinvs
Le-bens, Reclam, Leipzig, 1975, p. 52. 11 Apud Johannes Wenzel, Jakob Burckhard
t in der Krise seiner Zeit, Berlin, 1962.
8
printr-un simplu eu concret, istoric şi social determinat, ci printr-un lanţ de înfăţişări
uchipări dintre cele mai convingătoare şi mai cuceritoare. Asemeni pilduitorului său înain
taş Goethe, Hesse întreprinde călătorii în Italia (1901 şi 1903), cea de a doua împreună cu
Bernoulli care, în 1904, avea să-i devină soţie. în 1903 îi apare Peter Camenzind, cartea c
re i-a adus consacrarea literară şi în care abordase — ca Thomas Mann în Tonio Kroger — tem
dificultăţilor întîmpinate de un tînăr sensibil, talentat, în strădania lui de a se realiz
iversul burgez. Legătura cea mai evidentă ne trimite la romanul Heinrich cel Verde a
l lui Gottfried Keller şi la proza lui W. Raabe. Problematica artistului era, de f
apt, pretextul cu ajutorul căruia Hesse putea să abordeze întregul spectru al evoluţiei
unui individ în societatea burgheză : căci — după cum afirmă Hesse — „problema cea dintâi ş
arzătoare a mea nu a fost niciodată statul, societatea sau biserica, ci omul luat în
parte, personalitatea, individul unic şi nenormat."l2 Retras în mica localitate Gaie
nhofen, preferind expresionistei agitaţii din marile aglomerări urbane tihna rurală, H
esse termină povestea vieţii şi suferinţei lui Hans Giebemrath, a unui individ talentat,
în calea căruia stau indiferenţa şi neînţelegerea şcolii, a societăţii în general. Tematic
rii sale Sub tăvălug (Unterm Rad, 1906) era frecventă în epocă şi comunica, la nivelul auto
iografic, cu Peter Camenzind, iar la cel al producţiei literare contemporane cu Pr
ietenul Hein (Freund Hein, 1902) de Emil StrauB, cu Peter Michel (1902) sau Mao
(1907) de Friedrich Huch, cu Rătăcirile elevului TorleB (Verwirrungen des Zoglings T
orleB, 1906) de Robert Musil, cu Ord de sport, (Turn-stunde, 1902, de Rainer Măria
Rilke, dar mai ales cu episodul referitor la Hanno din Casa Buddenbroock (1901)
de Thomas Mann. Curentul era desigur mult mai larg şi cuprindea tradiţia naturalist
-realistă a unui Flaubert, Tolstoi sau Fontane. Hesse se înscrie însă pe linia însemnărilor
lui Malte Laurids Brigge (1910) de Rilke, remarcîndu-se — după cum au constatat exegeţii
— în întreaga lui operă prin „preponderenţa unui lirism eseistic în dauna consistenţei epi
unui subiect solid" (Middell). Şi, spre deosebire de toată aleasa companie amintită, H
esse se detaşează încă de la Sub tăvălug printr-o sublimare a temelor abordate de el în ret
a unei subtile analize de 12 Hermann Hesse in Selbstzeugnissen..., op. cit., p.
49.
ordin spiritual. Spiritualizarea caracterelor şi situaţiilor are ca efect decantarea
unor concluzii de esenţă profund umanistă. In aceeaşi perioadă, Hesse este redactor la re
vista „Mărz" şi editează opere ale literaturii germane vechi. > Hesse încearcă să desluşeas
nismul procesului de creaţie, al genezei unei arte a cărei menire este să înfrunte desti
nul : „...în noi există şi bun şi raţional, în noi, oamenii cu oare se joacă hazardul, noi
fi mai puternici decît natura şi decît destinul, chiar şi numai preţ de cîteva ore." Impre
iile directe şi le aşterne în jurnalul Din India (1913). Că Hesse străbătea o perioadă de c
de stagnare creatoare, o dovedeşte şi romanul RoBhalde (1913), în care tema — cunoscută —
artistului: şi a relaţiei lui cu lumea este complicată şi banalizată prin contaminarea cu
tema frecventată de romantici a căsniciei nereuşite a omului de artă, aşa încît izbucnirea
oiului nu a făcut, iniţial, decît să-i trezească speranţa într-o schimbare profundă: „Războ
unci şi-a avut rostul său totuşi, căci mna abătut de la direcţia în care mergeam..."13 Cu a
colul O, prieteni, ce-s sunetele astea (1914) Hesse intervenea în polemica dintre
Romain Rolland, Th. Mann, H. Barbusse şi A. France, pledînd pentru o poziţie — iluzorie —
de „neutral" sau, după expresia lui Th. Mann, de „apolitic". Rolland apreciază, totuşi, at
itudinea antirăzboinică, antinaţiona-listă a lui Hesse, numind-o „cu adevărat goetheană în
l acesta demonic" Mi Şi într-adevăr „goetheană" este atitudinea lui de evaziune estetică, p
ntru că şi weimarianul clasic detesta orice zdruncinare sîngeroasă a rosturilor cetăţii. în
19 Hesse semna, împreună cu Ştefan Zweig, Bertrand Russell, H. Barbusse şi Benedetto Cro
ce „La Declaration d'independence de l'Esprit". în. aceeaşi perioadă, pe fundalul unei p
uternice crize personale, se produce contactul lui Hesse eu psihanaliza jungiană c
are îi dezvăluie infinitul, insondabilul univers lăuntric al individului, ceea ce Rilk
e numise poetic „Weltinnenraum". Valorile acestea lăuntrice, ale sufletului, devin a
xul unei filozofii 13 ibidem, p. 70. 14 Hugo Ball, Hermann Hesse, sein Leben und
sein Werk. Fortgefuhrt von Anni Carlson und Otto Basîer, Ziirich 1947 p. 152.
10
proprii : „Războaie poartă şi furnicile, state au şi albinele, bogăţii posedă şi hîrciogii.
tău bate alte drumuri, iar cînd este păgubit, cînd obţii un succes în dauna lui, n-ai part
de fericire. Căci 'fericire' nu poate să simtă decît sufletul, nici-decum raţiunea, burta
, capul sau portofelul." 15 Odată cu primul război mondial murea o lume de valori a
căror răsturnare o teoretizase cu pregnanţă Nietzsche, în locul lor
trebuiau instaurate altele, iar Hesse este unul dintre întemeietorii de noi valori
. Opera lui cîştigă profunzime în reflectarea problemelor contemporane lui, pe de o part
e, şi se orientează tot mai mult spre universul spiritual al Orientului îndepărtat, pe d
e alta. Puternicele sale accente umaniste îl feresc şi îl îndepărtează de critica rece, dis
antă, „defetist-umanistă" (Th. Mann) a lui Oswald Spengler din Decăderea Occidentului (U
ntergang des Abendlandes, 1919), filiaţia spirituală a lui Hesse fiind mai degrabă, ca
de altfel pentru o mare parte din generaţia postbelică, Dostoievski şi Nietzsche. Sub
influenţa tuturor acestor elemente desăvîrşeşte romanul Demian (1919) pe care îl publică s
pseudonimul Emil Sinclair şi care, după opinia lui Thomas Mann, „nimerise cu o precizi
e fatidică nervul epocii". Romanul evoca istoria unui tînăr în preajma izbucnirii războiul
ui, acor-dînd o atenţie specială resorturilor care funcţionau la nivelul inconştientului.
Atracţia a ceea ce Hesse numeşte, în Demian, „lumea întunecoasă" sau MugjJ, în TorleB, „fer
a spre o altă lume" se evidenţiase limpede şi în Profesor Unrat sau Sfîrşitul unui tiran (1
05 ; Unrat „simţea ceva straniu, de parcă păşea pe căi interzise... în el se instalase o ne
işte enigmatică") de Heinrich Mann sau în Moartea la Veneţia (1913 ; Aschen-bach „îşi simţe
ma tresăltînd "de dezgust şi de o dorinţă enigmatică") de Thomas Mann. Eroii lui Hesse îşi
zeitatea gnostică Abraxas, care reuneşte în sine divinul cu demonicul (...) simbolul t
răirii lor religioase şi lumeşti" ; Demian se (\ dovedeşte a fi „prima înfăţişare a paradox
ităţi a contra- ( riilor la Hesse, temă care va deveni centrală în Siddhartha, în Lupul de
tepă şTln NafziWşi Goldmund.16 Din Aşa grăit-a 7,a rathustra (1919) de Nietzsche romanul l
ui Hesse se contami15 Hermann Hesse, Betrachtungen, Berlin, 1928, p. 72. 16 Lott
e Kohler, Herman Hesse, în : Deutsche Dichter der Moderne, Ihr Leben und Werk, hrs
gg, von Benno von Wiese, Erich Schmidt Verlag, Berlin, 1975, p. 123.
11
nează de un anume fatalism al destinului implacabil, la ambii de provenienţă elenă, de c
onvingerea dureroasă că opoziţia faţă de lumea plată, searbădă a burgheziei duce inevitabil
însingurare de genul celei a lupului de stepă : „Cel care nu mai vrea, cu adevărat, alt
ceva decît destinul său, nu-şi mai are semeni, rămîne singur de tot, împrejurul lui se înti
universul cel rece..." în 1919 Hesse părăseşte Berna şi se stabileşte în Monta-gnola, în C
amuzzi, unde va trăi timp de doisprezece ani. 1919 este, de altfel, unul dintre ce
i mai productivi ani, căci termină acum povestirea Klein şi Wagner, scrie Revenirea lu
i Zarathustra Zaratlîustras Wiederkehr) şi începe volumul Ultima vară a lui Klingsor (Kl
ingsors letzter Sommer, 1920). Autoportretul pictorului Klingsor este semnificat
iv atît pentru specificul scriiturii hessiene, al problematicii sale, cît şi pentru ra
mificaţiile spirituale prin care se leagă de marea literatură universală : „Şi iată ce îndr
nii dintre prietenii săi în tabloul acesta. Ei spun că acesta este omul, ecce homo, om
ul obosit, avid, sălbatic, copilăros şi rafinat al avansatei noastre epoci, omul europ
ean, aflat pe moarte, care vrea să moară : slăbit de toate dorurile, bolnav de toate v
iciile, însufleţit pînă la entuziasm de certitudinea decăderii sale, receptiv la orice pro
gres, maturizat pentru orice regres, fiind tot o fericire şi o oboseală deplină, supus
destinului şi durerii ca morfinoma-nul otrăvii, însingurat, golit, matusalemic, Faust
şi Karamazov într-unui, animal şi înţelept, despuiat de tot, fără nici o urmă de ambiţie,
plin de o copilărească teamă de moarte şi pătruns de dorinţa de a şi-o asuma. Şi mai depart
i adînc, dincolo de toate aceste chipuri mai dormitau încă altele, mai profunde, mai vîr
stnice, preumane, animalice, vegetale, de piatră, ca şi cînd ultimul om de pe pămînt şi-ar
ai aminti, în clipa care îi precede moartea, cu viteza unui vis, de toate înfăţişările prei
riei sale, ale tinereţii universului." Modelele, declarate, ale unui asemenea „autop
ortret" erau Paul Jffaiguin şi Vincent van Gogh, doi „antieuropeni" învederaţi. Totodată"
se remarcă şi o distanţare a lui Hesse ide literatura vremii şi încă o afirmare a ataşament
i său faţă de fibra viabilă a romantismului (mai ales faţă de Novalis). De altfel, adresînd
e unei edituri, Hesse scria în 1931 : „Fără să exagerez, îmi îngădui să spun că în momentul
cepţia cîtorva filologi, eu sînt unul dintre cei mai mari iubitori şi cunoscă-
12
diferite în structura lor epică, dar convergente în solia lor, în inconfundabilul lor ap
el la raţiune, la promovarea „setei de cunoaştere", aşa cum o semnala Andre Gide în 1947,
referin-du-se la Hesse ; de altfel, Hesse însuşi spera ca majoritatea cititorilor op
erelor sale să-şi dea seama că acestea — între care Siddhartha şi Trupul de stepă ocupă un
e frunte — „pre- „ zintă, e drept, o boală- si o criză, dar nu una dintre acelea \ carg^duc
la moarte", că operele lui „nu prezintăjiecăderea, ci ' contrariul _ejj_izbăytfca." 3?~ He
rmann Hesse"^ iată o cuceritoare viaţă şi operă din care răzbat avatarurile şi satisfacţiil
neîntreruptelor căutări. GEORGE GUŢU
Ti^G
l-
koaoJk.
cu toate că, dintr-o omisiune, acest lucru nu se spune), ELU, Bucureşti, 1969 ; Pete
r Camenzind (Traducere de Sergiu Sălă-gean), Univers (Globus), Bucureşti, 1975. 32 Her
mann Hesse, Postfaţă la „Lupul de stepă", în : Gesam-melte Schriften, voi. VII, p. 413.
-i
LUPUL DE STEPĂ
I
Cuvînt înainte al editorului
DE FAŢA CUPRINDE ÎNSEMNĂRILE
unui om pe care l-am numit, după o expresie folosită în mai multe rînduri chiar de el însuş
, „lup de stepă". Nu vreau să mai stărui asupra necesităţii unui eventual cuvînt înainte de
scrisul său ; în ceea ce mă priveşte însă, simt nevoia să adaug celor scrise de lupul de st
lte cîteva pagini în care voi încerca să aştern o parte din amintirile mele în legătură cu
a. Ştiu puţine lucruri despre el; trecutul şi originea lui mi-au rămas de fapt necunoscu
te. Trebuie să mărturisesc însă că personalitatea lui m-a impresionat puternic, stîrnindu-m
chiar simpatia. Lupul de stepă era un bărbat de aproape cincizeci de ani care, într-o
bună zi, acum cîţiva ani, s-a prezentat în casa mătuşii mele, interesîndu-se de o cameră m
tă. A închiriat mansarda şi micul dormitor care se afla alături şi a revenit după .cîteva z
cu două geamantane şi un cufăr mare cu cărţi, locuind apoi la noi timp de nouă sau zece lu
i. Trăia foarte liniştit şi retras, încît sînt sigur că n-am fi făcut cunoştinţă niciodată
dormitoarelor noastre nu ne-ar fi prilejuit, în mod întîmplător, cîteva întîlniri pe scară
oridor, căci omul acesta nu era cîtuşi de puţin sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-m
i mai fusese dat să văd pînă" atunci, era un adevărat lup de stepă, adică întocmai aşa cum
el uneori, o fiinţă străină, sălbatică şi pe deasupra sfioasă, ba chiar foarte sfioasă, ven
-o lume diferită de aceea în care trăiam eu. Se retrăsese într-o singurătate extremă datori
rii şi
25
destinului său, fiind conştient că asta îi era soarta, dar despre toate acestea nu am pu
tut să aflu de fapt decît din însemnările care ne-au rămas de la el ; într-o anumită măsură
unoscut însă mai înainte din scurtele noastre întîlniri şi discuţii, găsind că imaginea pe
-am făcut-o despre el din însemnările sale corespundea în esenţă cu imaginea, fireşte mai p
dă şi mai lacunară, rezultată din contactul meu personal cu el. Din întîmplare eram de faţă
entul în care lupul de stepă păşise pentru prima oară în casa noastră, devenind chiriaşul m
le. A sosit pe la prînz, farfuriile nu fuseseră încă strînse de pe masă, iar eu mai aveam o
jumătate de oră liberă pînă cînd urma şă mă întorc la
birou. N-am să uit impresia stranie şi foarte contradictorie pe care mi-a produs-o l
a prima noastră întîlnire. Intrase pe uşa cu geamlîc, după ce trăsese de clopoţel, iar mătu
se în antreul semiîntunecos ce doreşte. El însă, lupul de stepă, îşi ridicase capul lunguie
ul tuns scurt, adulmecînd şi spuse înainte de a-i răspunde sau de a se recomanda : „O, ce
frumos ---miroase aici." Spusese asta zîmbind, iar buna mea mătuşă zîmbise şi ea, in vreme
e eu găseam că vorbele prin care se recomandase erau mai degrabă caraghioase, încît mi-a f
ost pe loc antipatic. „Ei bine", zise el, „am venit pentru camera pe care vreţi să o închi
riaţi." Abia cînd urcarăm toţi trei scara spre mansardă am reuşit să-l privesc mai îndeapro
Nu era înalt de statură, însă mergea şi îşi ţinea capul ca un om înalt, purta un palton mod
mod, fiind îmbrăcat, dealtfel, corect şi totuşi cam neglijent; era proaspăt bărbierit, iar
ul lui tuns foarte scurt încărunţise pe ici pe colo. Mersul său nu-mi plăcu la început delo
, căci lăsa o impresie de oboseală şi nehotărîre, iar asta nu se potrivea nici cu profilul
dur, bine conturat, nici cu tonul şi felul său temperamentos de a vorbi. Abia mai tîr
ziu am băgat de seamă şi am aflat că era bolnav, ceea ce îl făcea să meargă anevoios. Cu un
aparte, care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara, pereţii şi ferestrele şi d
ulapurile înalte aflate în casa scării; toate păreau să-i placă, dar îi păreau totodată şi
6
ghioase. în general, omul acesta îţi lăsa impresia că vine dintr-o lume necunoscută, poate
in nişte ţări de dincolo de Ocean, încît considera că tot ceea ce vedea aici, la noi, era d
uţ, dar în acelaşi timp şi întrucîtva caraghios. Dealtfel trebuie să spun că era politicos,
r prietenos, acceptase deîndată totul fără nici o obiecţie, şi casa, şi camera, şi chiria,
ul micului dejun, şi cu toate acestea, în preajma acestui om domnea o atmosferă distan
tă şi, cum mi se păru mie, nefirească sau duşmănoasă. Inchirie camera, apoi închirie şi dor
, ceru informaţii în legătură cu încălzirea, cu apa, cu serviciile şi cu regulile casei, as
tă totul atent şi amabil, le acceptă pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, şi c
u toate acestea dădea impresia că nu prea punea suflet, că tot ceea ce făcea acum i se păr
ea caraghios, lipsit de seriozitate, de parcă era o ciudăţenie să închiriezi o cameră şi să
eşti nemţeşte cu cineva, el fiind de fapt preocupat în sinea lui de nişte lucruri cu totul
diferite. Cam aceasta era impresia mea şi ea n-ar fi fost bună deloc, dacă alte detal
ii nu m-ar fi determinat să mi-o corectez în multe privinţe. In special chipul acestui
om îmi plăcuse de la bun început; îmi plăcuse în ciuda unei anumite expresii de rezervă di
ntă, era un chip poate întrucîtva deosebit şi trist, însă treaz, bîntuit de gînduri, trădîn
dă şi mult spirit. în afară de aceasta, mă mai îmbunară şi politeţea şi amabilitatea lui li
orice undă de aroganţă, chiar dacă păreau să-l coste un oarecare efort — dimpotrivă, emanau
ioşie ce aducea cu o rugă mocnită, fapt pe care mi l-am explicat abia mai tîrziu şi care m
-a cîştigat deîndată întrucîtva de partea lui. înainte de a se fi terminat vizitarea celor
camere şi înainte de continuarea discuţiei pauza mea de prînz se sfîrşise, aşa încît a treb
i văd de treburile mele. Mi-am luat rămas bun, lăsîndu-l în compania mătuşii mele. Seara, c
-am întors acasă, mătuşa mi-a spus că străinul închiriase camerele, urmînd să se mute în zi
are, dar că îşi exprimase dorinţa ca sosirea lui să nu fie anunţată la poliţie, deoarece fo
tăţile şi aşteptatul prin birourile acesteia ar fi de nesuportat pentru un om bolnăvicios
ca el. îmi amin27
tesc foarte bine că am fost surprins să aud aşa ceva şi că am avertizat-o pe mătuşa mea ca
cumva să accepte o asemenea condiţie. Mi se părea că teama lui faţă de autorităţi se potriv
lt prea bine cu aura de necunoscut şi de ciudăţenie care îl înconjura pentru a nu-mi trezi
suspiciunea. I-am explicat mătuşii că nu trebuie să accepte sub nici o formă rugămintea şi
destul de ciudată a unui om total necunoscut, căci îndeplinirea ei ar putea avea unele
consecinţe neplăcute pentru ea. A trebuit însă să constat că mătuşa încuviinţase deja să-i
rugămintea şi că, în general, era fascinată de acest om necunoscut care o încîntase ; căci
dată nu primise chiriaşi fără să fi stabilit cu ei
dinainte un raport anume de natură umană, relaţii amicale de mătuşă sau mai degrabă de mamă
ru de care, dealtfel, au ştiut să profite din plin unii dintre foştii chiriaşi. Mi-am me
nţinut rezervele faţă de noul chiriaş şi în timpul primelor săptămîni, vreme în care mătuşa
rea de fiecare dată cu multă căldură. Cum Phpst.iimpjfi piritSrii autorităţilor poli ţi pn
mi prea îrni prq pt> p1af1, am vrut măcar să aflu ce ştia mă-tuşa despre acest străin, desp
provenienţa şi intenţiile sale. Iar ea ştia deja unele lucruri cu toate că, după ce plecase
la prînz, nu mai stătuse nici el decît foarte puţin. îi spusese că intenţionează să stea c
i în oraşul nostru, să frecventeze bibliotecile şi să vadă vestigiile antice din oraşul nos
. De fapt, mătuşii nu-i convenea deloc perioada scurtă pe care el voia să o petreacă în cal
tate de chiriaş, dar se pare că o cîştigase deja de partea sa în ciuda felului cam straniu
în care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseseră închiriate, aşa că obiecţiile mele erau
tardive. „De ce-o fi spus că la noi miroase aşa tfp frţimng ?"■ am întrebat eu. Şi-atunci m
are, uneori, avea o intuiţie destul, de bună îmi zise : „Ştiu foarte bine de ce. Aici la n
oi miroase a curăţenie şi ordine şi a trai bun şi cuviincios-şi asta i-a plăcut. Arată de p
ar fi dezobişnuit de un astfel de trai, dar şi că îi duce dorul." Ei şi, n-are decît, îmi s
ei eu. „Dar dacă nu e obişnuit cu un trai ordonat şi cuviincios ce-o să ne fa28 '
cern cu el ? Ce-ai să faci dacă nu e deprins să păstreze curăţenia, făcîndu-ţi mizerie pest
sau dacă vine beat acasă noaptea tîrziu ?" „O să vedem noi", zise ea rîzînd, aşa că eu n-ar
ce să mai spun. Şi într-adevăr, temerile mele s-au dovedit a fi neîntemeiate. Chiriaşul nu
e-a deranjat şi nu ne-a produs nici un fel de pagube, cu toate că nu ducea defel o v
iaţă ordonată şi cumpătată, iar noi ne mai aducem aminte de el şi astăzi cu plăcere. înlăun
, în sufletul nostru' însă, omul acesta ne-a tulburat şi ne-a răvăşit foarte mult pe amîndo
mine şi pe mătuşa mea, şi, ca să fiu drept, nu am reuşit nici acum să-l înţeleg prea bine.
îl visez noaptea, iar faptul că există un astfel de om, o asemenea făptură, îmi dă un sent
nt de confuzie, neliniştindu-mă, cu toate că, în definitiv, l-am îndrăgit. La cîteva zile d
ceea, im cămţaş^aduse lucrurile străinului al cărui nume era Qlarry Hallery Un geamantan d
in piele foarte frumos mi^a~îăCUt o oună impresie, în vreme ce un altul, voluminos, plat
, destinat cabinelor, mărturisea despre călătoriile pe care se pare că le făcuse, căci în o
e caz, pe el erau lipite etichetele îngălbenite ale firmelor hoteliere şi ale societăţilor
de transport din diferite ţări, printre care şi unele de dincolo de Ocean. Apoi îşi făcu e
însuşi apariţia şi astfel începu perioada în care l-am cunoscut încetul cu încetul pe aces
straniu. Iniţial n-am întreprins nimic în acest scop. Cu toate că, încă din prima clipă în
lam văzut, Haller îmi trezise interesul, în primele săptămîni nu am făcut nici un pas ca să
esc sau să intru în vorbă cu el. Trebuie în schimb să recunosc că, de fapt, încă de la bun
l-am ţinut pe omul acesta oarecum sub -observaţie, intrînd chiar, atunci cînd lipsea, în
camera lui şi făcînd-o puţin pe spionul, pur şi simplu numai din curiozitate. Despre felul
cum arăta lupul de stepă am dat deja cîteva detalii. încă de la prima vedere îţi făcea, fă
impresia unui om de seamă, a unui om rar şi neobişnuit ""de talentat; avea un chip spi
ritualizat, iar mişcările deosebit de delicate şi vioaie ale chipului său
29
oglindeau o viaţă sufletească extrem de furtunoasă, plină de o uimitoare delicateţe şi sens
litate. Cînd stăteai de vorba cu el, iar el — lucru rar dealtfel — depăşea limitele convenţ
alului, rostind cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit să recunosc că era ne
t superior celor de teapa noastră, căci gîndise mai mult la viaţa lui decît ceilalţi oameni
posedînd în domeniul spiritual acea precizie vecină cu răceala, acel efort plin de sigu
ranţă al gîndirii şi acele cunoştinţe pe care nu le posedă decît oamenii cu adevărat pătrun
t, lipsiţi de orice ambiţii, de orice năzuinţă de a străluci sau de a convinge neapărat pe
lalţi sau de a avea dreptate întotdeauna. Din ultima perioadă a şederii sale în mijlocul n
ostru îmi amintesc de o maximă care, în fond, nici măcar nu fusese o maximă, căci totul se
ezumase la o singură privire. La un moment dat se anunţase că un vestit filozof al ist
oriei şi critic de artă, un om cu un renume de talie
europeană, va ţine o conferinţă într-un amfiteatru, iar eu am reuşit să-l conving pe lupul
stepă să mergem să audiem conferinţa, cu toate că el n-avea chef de aşa ceva. Ne-am dus dec
împreună, aşezîndu-ne unul lingă altul. Mulţi dintre ascultătorii care se aşteptaseră să v
n soi de profet se arătară, în momentul în care oratorul se urcă la tribună, începîndu-şi d
l, decepţionaţi de felul cam sclivisit şi îngîmfat în care acesta îşi făcuse apariţia. In m
care începu să vorbească, adresînd auditoriului cîteva formule linguşitoare şi mulţumind pe
faptul că participarea era atît de numeroasă, lupul de stepă îmi aruncă o privire scurtă de
t prin care exprima critici la adresa acelor vorbe şi la adresa întregii persoane a
oratorului, ah, privirea aceea a lui fusese memorabilă şi înfricoşătoare, iar despre tot c
eea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte întreagă ! Privirea lui nu numai că îl crit
ica pe orator, nimicindu-l pe omul acela vestit prin ironia ei neiertătoare şi totod
ată calmă, nu, lucrul acesta era o nimica toată ! Privirea lui era mai degrabă tristă decît
ironică, tristeţea ei era de-a dreptul abisală şi lipsită de orice licăr de speranţă ; esen
tei priviri consta într-o disperare Cilmă, care devenise întrucîtva obişnuinţă
30
şi regulă. Deznădejdea senină din privirea lui nu numai că îţi arăta persoana nundrului ora
adevărata ei lumină, nu numai că ironiza şi bagateliza situaţia de moment, aşteptările publ
lui şi atmosfera din rîndul acestuia, ca dealtfel şi titlul cam pretenţios al discursulu
i anunţat — nu, privirea lupului de stepă străbătea toată epoca noastră, toată falsitatea g
toată strădania de parvenire, toată deşertăciunea, tot acel joc de suprafaţă al unei spirit
ităţi pline de sine, serbede — ah, privirea aceea pătrundea din nefericire mult mai adînc,
ţintind pînă dincolo de neajunsurile şi disperarea epocii noastre, ale spiritualităţii noa
tre, ale culturii noastre. Ea pătrundea pînă în inima a tot ceea ce era omenesc, exprimînd
într-o singură secundă întreaga incertitudine a gînditorului, a unui om care, poate, ştia
oarte multe, neîncrederea faţă de demnitatea, faţă de rostul existenţei omului în general.
ivirea aceea se putea citi: /„Iată ~\ce maimuţe sîntem! Priveşte, aşa arată omul!", încît "
ebritatea, toată inteligenţa, toate cuceririle spiritului, toate încercările omului de a
-şi dovedi superioritatea, măreţia şi durabilitatea se destrămau, devenind l j o maimuţărea
un simplu joc, u incunimu^^v..
Dar iată că am anticipat prea mult, contravenind ,.„. nului şi voinţei mele şi dezvăluind,
nd, esenţialul despre Haller, cînd intenţia mea iniţială fusese de fapt să-i pun în lumină
nea încetul cu încetul, relatînd procesul apropierii treptate dintre mine şi el. După ce în
felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine inutil să mai vorbesc despre e
nigmatica „atitudine distantă" a lui Haller sau să mai descriu în toate detaliile modul în
care am început să bănuiesc şi să aflu cauzele şi semnificaţiile acestei atitudini distant
ale însingurării sale atît de neobişnuite şi de îngrozitoare. Cred că e bine să procedez as
deoarece propria mea persoană va trebui să rămînă, pe cît posibil, în planul al doilea. Nu
enţionez să relatez despre convingerile mele, nici să povestesc nişte istorioare, nici să
fac exerciţii psihologice, ci să contribui doar în calitate de martor ocular la contur
area imaginii acelui om deosebit care ne-a lăsat manuscrisele lupului de stepă.
31
încă din primul moment cînd l-am văzut intrînd pe uşa cu geamlîc a mătuşii, înălţîndu-şi ca
d mirosul plăcut ce plutea în casa noastră, am remarcat întrucîtva că omul acesta avea în e
eva
/ aparte, iar prima mea reacţie, naivă, a fost aceea de * repulsie. Simţisem (iar mătuşa m
ea care, spre deosebire de mine, nu e cîtuşi de puţin o fire intelectuală, simţise şi ea ex
ct acelaşi lucru) — simţisem că omul acela era suferind, că sufletul, sau spiritul, sau ca
racterul său su-fexeaiL-înlr-im fel anume, aşa încît instinctul meu de om sănătos m-ă" pus
Această reacţie de apărare a făcut loc în decursul timpului unei simpatii bazate pe o mar
e compasiune faţă de acest om lovit de o suferinţă profundă şi lungă, căci asistam acum la
rarea şi moartea lui interioară. în perioada aceasta mi-am dat seama din ce în ce mai mu
lt că boala de care suferea Haller nu se trăgea din cine ştie ce defecte ale firii sal
e, ci, dimpotrivă, din__U£iaşa bogăţie a harului şi forţelor > sale care.jiu__ajunseseră~sa
gă tfeăptă~gfmoStetrMţ-am putut da searnlT că Haller era un "geniu al suferinţei, că îşi fo
capacitate de a şuieri nelimitată, îngrozi-toare, de genul celei pe care o evocă Nietzs
che în unele ' din maximele sale. Totodată mi-am dat seama că la baza pesimismul său nu
stătea dispreţul faţă de lume, ci dispreţul faţă de el însuşi, căci ori de cîte ori rostea
ruţătoare şi nimicitoare la adresa unor instituţii sau persoane nu se excludea niciodată p
e el însuşi, el era întotdeauna' primul ţinta săgeţilor sale, el însuşi era primul om pe ca
ra şi îl contrazicea... Ajuns aici, consider necesar să fac o paranteză de natură psiholog
ică. Cu toate că nu ştiu decît prea puţine despre viaţa lupului de stepă, am toate motivele
resupun că părinţii şi învăţătorii săi iubitori, dar severi şi foarte pioşi, l-au educat în
care pune la baza educaţiei „înfrîngerea voinţei". Numai că acestui elev nu reuşiseră nici
micească personalitatea, nici să-i în-frîngă voinţa, căci el era mult prea puternic şi dur,
prea mîndru şi plin de spirit. în loc să-i nimicească perii gpră derit să-l înveţe cum să
p însuşi. Tar de-a lungul întregii sale vieţi, g ţ, el canalizase tot geniul fanteziei sal
e, toată forţa şi ca32 ,
pacitatea lui de gîndire împotriva lui însuşi, împotrivii acestui obiect plin de inocenţă ş
leţe. Iar din acest punct de vedere, el era totuşi un adevărat creştin, era un adevărat ma
rtir, căci orice ascuţiş, orice crMîcă, orice răutate, toata Ura de care era el capabil, le
drepta mai Jales şi cu precădere împotriva lui însuşi.~Tn ceea r,e-i privea pe ceilalţi, lu
ea dimprejurul său, făcea neconte-nit cele mai eroice şi mai serioase pforturi dpan îndrăp
i. de a i se conforma, de a nu-i provoca nici o suferinţă, căci la fel de profund ca s
i ura faţă de el însuşi i se întipărise în minte acel-„iubeşte-ţi aproapele", astfel încît
aţă era un model care demonstra că lipsa dragostei de sine te aduce în imposibilitatea d
e a-ţi iubi aproapele, că ura de sine are exact acelaşi rezultat, pricinuind în cele din
urmă aceeaşi izolare şi deznădejde cumplită pe care le provoacă egoismul feroce. Dar iată
timpul să acord prioritate realităţii în-trerupîndu-mi şirul gîndurilor. Primele mele desco
iri în legătură cu domnul Haller şi felul lui de trai le-am făcut fie spionîndu-l, fie prin
intermediul unor remarci ale mătuşii mele. Mi-am dat seama deîndată că era un om al gînduri
or şi cărţilor, neiniţiat într-o meserie prac-tîgjL^Kamînea culcat în pat multă vreme, dese
scula 'aproape de prînz, făcînd apoi cei cîţiva paşi din dormitor pînă în camera de zi. Ace
n urmă era o cameră mansardată, spaţioasă şi plăcută, cu două ferestre; la cîteva zile după
i, ea îşi schimbase cu totul înfăţişarea pe care o avusese pe vremea cînd acolo locuiseră a
riaşi. Se umpluse, iar cu timpul deveni supraîncărcată. Pe pereţi fuseseră atîrnate tablour
fuseseră aranjate nişte desene, ici şi colo chiar fotografii pe care le decupase din r
eviste şi pe care le schimba des. Puteau fi văzute acolo imagini ale unui peisaj sud
ic, fotografii dintr-un orăşel german de provincie, după toate aparenţele orăşelul natal al
lui Haller, acuarele viu colorate, strălucitoare, despre care abia mai tîrziu am afl
at că fuseseră pictate chiar de el insuşi. Mai erau apoi fotografia unei femei tinere,
drăguţe şi aceea a unei
fetiţe. O vreme atîrnă pe perete un Buddha siamez, apoi acesta fu înlocuit cu o reproduc
ere după „Noaptea" lui Michel-angelo, apoi cu un portret al lui Mahatma Gandhi. Căr33
ţile nu numai că umpleau biblioteca masivă, ci erau răs-pîndite pretutindeni, pe mese, pe
secreterul vechi şi frumos, pe divan, pe scaune, pe jos, erau cărţi cu semne de hîrtie i
ntroduse în ele, semne care se schimbau în permanenţă. Numărul cărţilor creştea mereu, căci
pachete întregi de cărţi împrumutate de la biblioteci, primind pe deasupra deseori pach
ete prin poştă. Omul care locuia în camera aceea nu putea fi decît un savant. Impresia a
ceasta mi-o confirmau fumul de ţigară care învăluia totul, precum şi resturile de ţigări şi
mierele răspîndite peste tot. Majoritatea cărţilor nu aveau însă un conţinut savant, marea
oritate o formau operele unor scriitori din toate epocile şi din toate ţările. O vreme
au zăcut pe divanul pe care îşi petrecea zile întregi toate cele şase volume groase ale u
nei opere cu titlul „Călătoria Sofiei de la Memel în Saxonia", o carte de la sfîrşitul seco
ului al optsprezecelea. Se părea că întrebuinţa des o ediţie completă a operelor lui Goethe
una a operelor lui Jean Paul, ca şi pe cea a operelor lui Novalis, a operelor lui
Lessing, Jacobi şi Lichtenberg. Cîteva volume de Dostoievski erau pline de fişe cu înse
mnări. Pe masa imensă, printre cărţi şi scrieri diverse, se afla adesea cîte un buchet de f
ori, ba uneori pufŞai^ găsi şi cîte o cutie cu acuarele acoperită de praf ; în preajma ei e
au scrumiere şi — pentru a nu tăinui nimic — sticle cu diferite băuturi. O sticlă îmbrăcată
letitură din paie era de cele mai multe ori plină cu vin italienesc, cumpărat dintrun
magazin mic, aflat în apropiere, iar uneori puteai zări şi cîte o sticlă cu vin de Burgund
ia sau de Malaga, precum şi o sticlă masivă cu vişinată care, după cîte am băgat de seamă,
golită într-un interval de timp destul de scurt, dispărînd apoi într-un colţ al camerei, un
e se acoperise de praf în timp ce restul de băutură nu scădea deloc. Nu voi încerca să mă j
ific pentru spionajul pe care îl practicam şi trebuie să recunosc deschis că, la început,
toate aceste mărturii ale unei vieţi animate de un interes spiritual, dar totuşi irosi
te şi dezordonate, îmi trezeau oroarea şi suspiciunea. Nu numai fiindcă eu sînt un om care
duce o viaţă ordonată, cu deprinderi burgheze, un om obişnuit cu munca şi cu folosirea raţ
onală a timpu34
lui, clar şi pentru că, pe deasupra, mai sînt şi abstinent, nefumător, sticlele acelea mi-
au displăcut şi mai mult decît dezordinea pitorească din camera lui Haller. Atît în felul s
de-a dormi şi munci, cît şi de-a trăi, de-a mînca şi de-a bea străinul se dovedi _a_fi la f
de dezordonat şi de capricios. In anumite zile nu ieşea deloc din casă şi nu minca nimic
, bea doar dimineaţa o cafea, uneori mătuşa mea găsea cîte o coajă de banană, singurul rest
la mesele sale, în schimb în alte zile lua masa la restaurant, cînd în restaurante bune
şi elegante, cînd în mici crîşme de mahala. Sănătatea lui părea că lasă de dorit; în afară
pe care le întîmpina la mers, dificultăţi care deseori îl făceau să urce scara cu multă gr
e, părea că suferă şi de alte tulburări, iar odată spusese în treacăt că de ani de zile nu
sese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu le puneam pe seama băuturii
. Mai tîrziu, cînd îl însoţeam într-un local sau altul, am văzut cu ochii mei cu ce rapidit
capricioasă dădea pe gît diversele vinuri, dar nici eu, nici altcineva nu l-am văzut vr
eodată bpat—wrN-am să uit niciodată ziua în care ne-am împrietenit. Nu ne cunoşteam decît a
se cunosc nişte vecini de cameră într-un imobil în care locuiesc cu chirie. într-o seară, p
cînd mă întorceam acasă de la birou; l-am găsit pe domnul Haller aşezat, spre uimirea mea,
pe palierul scării dintre primul şi al doilea etaj. Şedea pe ultima ■treaptă de sus şi se d
la o parte, lăsîndu-mă să trec pe lîngă el. L-am întrebat dacă nu se simte bine, ofe-rindu
soţesc pînă sus la el. Haller se uită la mine şi mi-am dat seama că îl trezisem dintr-un fe
e reverie. Treptat, treptat începu să zîmbească, avea un zîmbet plăcut şi jalnic care deseo
i sfîşiase inima, apoi mă invită să iau loc lîngă el. I-am mulţumit şi i-am spus că nu eram
stau pe trepte dinaintea locuinţei altor oameni. .„Ah, aşa e", spuse el zîmbind mai tare
, „aveţi dreptate. Dar staţi o clipă, trebuie să vă arăt de ce am fost nevoit să mă opresc
aici.li După aceea îmi arătă porţiunea din faţa locuinţei de la primul etaj în care trăia o
locul îngust,
35
parchetat, dintre scară, fereastră şi uşa cu geam stătea lîngă perete un dulap înalt din le
mahon cu obiecte vechi din cositor, iar în faţa dulapului, pe podea, pe nişte postame
nte scunde două plante în nişte vase mari, o azalee şi o araucarie. Plantele aveau un as
pect plăcut, erau curate şi întreţinute
ireproşabil, lucru pe care îl remarcasem şi eu cu multă plăcere. „Vedeţi dumneavoastră", sp
aller în continuare, „locşorul acesta cu araucaria miroase atît de fantastic încît foarte d
s mi se întîmplă să nu pot trece pe aici fără să mă opresc puţin. Şi la mătuşa dumneavoastr
os plăcut, o ordine şi o curăţenie deosebită, dar locul acesta în care se află araucaria st
eşte de curăţenie, este şters de praf şi ceruit şi spălat atît de bine, este atît de inacce
ecurăţeniei încît pur şi simplu radiază. Trebuie să trag mereu în piept o doza bună de parf
imţiţi şi dumneavoastră ? Mirosul acesta de ceară de parchet şi adierea aceasta de terpenti
emană împreună cu mahonul, cu frunzele spălate ale plantelor, cu tot ceea ce se află împrej
r, un parfum care reprezintă în mic, la modul superlativ, curăţenia burgheză, grija şi peda
teria, datoria îndeplinită şi devotamentul. Nu ştiu cine locuieşte aici, dar sînt sigur ca
ul acestei uşi cu geam se află paradisul curăţeniei şi al obiceiurilor burgheze ostile pra
fului, paradisul ordinii şi al pasiunii pentru tabieturi şi îndatoriri, pasiune care t
e umple de spaimă, dar care totodată te şi înduioşează." Cum eu tăceam, el continuă : „Să n
umva câ vreau să fiu ironic ! Nimic nu-mi este mai străin, domnule dragă, decît intenţia de
a lua cumva în derîdere aceste obiceiuri burgheze şi ordinea aceasta. Este adevărat că eu î
sumi nu trăiesc într-o lume ca aceasta, ci într-alta, şi poate că nici n-aş fi în stare să
t măcar o singură zi într-o locuinţă în care se află astfel de arau-carii. Dar chiar dacă n
lpr'ît 1in ^ip de stepă bătrîn şi cam jerpelit, sînt Ifltusj ^ p" fii11 unei mame, şi mama
biii bh i ş jp, I^ mea era fiica unor oameni cu obiceiuri burgheze, şi ea culţivăTTorl,
vegnTnd ca toate camerele şi scara, mobilele şi perdelele, ca locuinţa şi viaţa ei să stră
ească, pe cit era posibil, de~curate'nler^o1e puritate si ordine._ Adierea
36
mirosului de terpentină şi araucaria îmi aduc aminte de toate aceste lucruri, şi iată de c
e stau din cînd în cînd aici, privind la această grădină miniaturală a ordinii şi bucurindu
faptul că mai există încă aşa ceva." A vrut să se scoale, dar i-a fost tare greu şi de acee
u in-a refuzat atunci cînd m-am oferit să-l ajut puţin. Continuam să tac dar, aşa cum i se
întîmplase şi mătuşii mele, eram stăpînit de o anume vrajă pe care omul acesta o iradia un
Am urcat scara împreună, agale, iar cînd am. ajuns dinaintea uşii lui mă mai privi încă o
faţă, direct şi foarte prietenos, ţinînd cheile în mînă şi zicînd : „Veniţi de la birou ?
mă pricep deloc 3a aşa ceva, ştiţi, eu trăiesc aşa, cam retras, undeva la margine. Dar cred
că şi pe dumneavoastră vă interesează cărţile şi alte lucruri de genul acesta, mătuşa dumne
-a spus odată că aţi absolvit liceul şi că eraţi bun la greacă. Şiţi, azi dimineaţă am dat
de o frază, vreţi să v-o arăt ? O să vă umple şi dumneavoastră inima de bucurie." Mă luă cu
ra lui unde mirosea puternic a tutun, scoase o carte dintr-o grămadă, răsfoi, căută. „Chiar
asta sună bine, foarte bine", zise el, „ascultaţi fraza aceasta : «Ar trebui să ne mîndrim
cu durerea — orice durere ne aminteşte de rangul nostru înalţe J-Minunat! Cu optzec» de an
i înaintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care mă refeream — aşteptaţi — iată,
găsit-o. Aşadar : -«Majoritatea oamenilor nu vpr să înoate înainte de a şti să Iacă acest
u-i aşa câ e plină de tîlc ? Fireşte că nu vor să înoate ! Că doar s-au născut să trăiască
fireşte că nu vor să gîndească ; doar sînt făcuţi să trăiască, nu să gîndească ! Iar cel ca
onsideră că esenţialul este să gîndeşti, acela poate s5 realizeze multe în viaţă, dar totod
_iL£onfundat pămîntul cu3pjLŞJUJJ£ial&4i odată, se va îneca." Mă~căptivase, trezindu-mi int
aşa "că am mai întîrziat o vreme la el. iar de atunci se întîmplă să mai pe__stcadă. La în
am oarecum sentimentul, pe care îl avusesem şi atunci în faţa araucariei, că mă ironizează.
r nu era aşa. Nutrea pentru araucarie ca şi
37
pentru mine chiar un fel de respect, era atît de conştient de convins de însingurarea
lui, de faptul că înota în apă, de nesiguranţa lui, încît uneori se putea entuziasma cu p.d
t şi fără nici o undă de ironie de orice faptă zilnică, tipic burgheză, de exemplu, de punc
litatea cu care îmi respectam orele de birou, sau de expresia unui servitor sau a
unui încasator de tramvai. La început toate acestea mi s-au părut caraghioase şi exagera
te, un fel de toane ale unui boiernaş sau pierde-vară, ceva de un sentimentalism inf
antil. Dar a trebuit să recunosc
-din ce în ce mai mult că, din perspectiva spaţiului rarefiat, a atitudinii sale dista
nte, a modului în care îşi ducea traiul de lup de stepă, el admira şi îndrăgea de fapt micu
ostru univers burghez ca pe ceva solid şi sigur, situat undeva departe de el, inta
ngibil, ca un adăpost şi o pace spre care, pentru el, nu exista nici o cale. Ori de
cîte or<i se întîlnea cu vecina noastră, o femeie cumsecade, îşi scotea pălăria cu adevărat
, iar cînd mătuşa mea se întreţinea puţin cu el sau îi atrăgea atenţia că unele din rufele
am trebui recondiţionate, că îi atîrnă un nasture de la palton, el stătea şi o asculta cu o
enţie stranie, pătrunzîndu-se de importanţa celor spuse, de parcă ar fi făcut un efort inex
rimabil şi disperat de a se strecura printr-o crăpătură anume în acest univers mic şi paşni
de a se simţi acolo ca acasă, chiar şi numai preţ de o oră. încă din timpul primei noastre
;cuţii din faţa arau-cariei îşi spusese lup de stepă, lucru care, de asemenea, mă uimea şi
lbura întrucîtva. Ce fel de expresii mai erau şi astea ?! Dar a trebuit să mă conving cît d
valabilă era expresia lui nu numai pentru că mă obişnuisem cu ea, dar şi pentru că nu trec
mult şi nu-l mai numeam pe acest om în sinea mea, în gîndurile mele, altfel decît lup de
stepă, şi nici în ziua de azi nu ştiu să existe vreun alt nume mai potrivit pentru o aseme
nea apariţie. Un lup de stepă rătăcit printre noi, pierdut prin I oraşe, în traiul turmei —
i o altă imagine nu ar*""îl | putut oglindi mai bine felul său de a fi, sfioasa lui în-/
' singurare, sălbăticia lui, neliniştea lui, dorul lui de casa, ( situaţia lui precară.
38
Odată, la un concert simfonic, am putut să-l observ toată seara, îl văzusem şezînd, spre su
inderea mea, aproape de mine, fără ca el să mă fi băgat de seamă. Mai întîi s-a cîntat ceva
l, o partitură nobilă şi frumoasă, dar lupul de stepă stătea adîncit în gînduri, rupt atît
cît şi de lumea din jurul său. Şedea ca un străin, singur şi distant, cu chipul rece, îngri
at, uitîndu-se în jos. Apoi urmă o altă piesă, o mică simfonie de Friedemann Bach, şi am fo
foarte surprins să văd cum după cîteva măsuri, străinul meu începu să zîmbească, iăsîndu-se
i, se cufundă în el însuşi, arătînd timp de zece minute atît de fericit, pierdut cum era el
, şi absorbit de nişte vise atît de frumoase, încît eram mai atent la el decît la muzică. I
omentul în care bucata se sfîrşi, el se trezi, se îndreptă puţin, dînd semne că ar vrea să
ce, că ar vrea să plece, dar mai rămase ascultînd ultima piesă, nişte va-riaţiuni de Reger,
partitură pe care mulţi o considerau cam lungă şi obositoare. Aşa că şi lupul de stepă care
ceput, o ascultase cu atenţie şi bunăvoinţă, avu din nou o cădere, îşi vîrî mîinile în buzu
ndă din nou în el însuşi, dar de data aceasta nu pă-< rea defel fericit şi defel visător, c
rist şi în cele din urmă supărat, chipul lui devenise din nou absent, întunecat şi stins, l
impresia unui om bătrîn, bolnav şi nemulţumit. După concert l-am zărit din nou pe stradă ş
mers Jn urma lui; înfăşurat strîns în palton păşea cătrănit, obosit, în direcţia cartierulu
ar se opri în faţa unui local demodat, uitîndu-se nehotărît la ceas şi intrînd în cele din
olo. Dintr-un impuls de moment am intrat şi eu după el. Şi iată-l şezînd la o masă cu aspec
ic-burghez, iar proprietăreasa şi chelneriţa îl întîmpi-nară ca pe un vechi client; i-am da
ună seara şi m-am aşezat la masa lui. Am stat acolo o oră şi, în timp ce eu am băut două pa
de apă minerală, el ceru întîi o jumătate, apoi încă un sfert de litru de vin roşu. I-am sp
m fost la concert, dar el nu reacţiona în nici-un fel. Citi eticheta de pe sticla me
a de apă minerală şi mă întrebă dacă nu voiam să beau vin, considerîndu-mă 39
invitatul lui. Auzind că nu beau niciodată vin, chipul lui ■căpătă din nou expresia unui om
neajutorat şi zise : „Da, desigur, aveţi dreptate. Şi eu am trăit cumpătat ani de zile, mul
vreme chiar am postit, dar în momentul de faţă mă aflu din nou în Zodia Vărsătorului, o zod
tunecoasă şi umedă." Iar atunci cînd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de înţeles că
se pare puţin probabil ca tocmai el să creadă în astrologie, adoptă din nou tonul acela po
liticos cu care mă rănise deseori şi spuse : „întocmai, din păcate nu pot să cred nici în a
iinţă."
Am plecat luîndu-mi rămas bun, iar el se întoarse foarte tîrziu acasă, paşii lui însă răsun
e obicei şi, aşa cum se întîmpla întotdeauna, nu se duse deîndatâ să se culce (fiind vecinu
de cameră auzeam foarte bine acest lucru), ci rămase încă vreo oră în camera lui de zi, cu
lumina aprinsă. îmi aduc aminte şi de o altă seară. Eram singur acasă, mătuşa plecase, iar
a sună la uşă, am deschis şi am văzut o femeie tînără, foarte drăguţă, pe care am recu- . n
mentul în care a întrebat de domnul Hal-ler : era femeia din fotografia ce se afla în
camera lui. I-am arătat uşa lui şi mam retras ; femeia rămase o vreme sus la el, apoi i-
am auzit cum coboară scara şl ies împreună, voioşi şi bine dispuşi, antrenaţi într-o discuţ
haz. M-a mirat foarte mult să văd că pustnicul acesta aveajjjyljită, şi încă ce iubită, at
de drăguţă şi elegantă, aşa încît toate presupunerile mele în legătură cu el şi cu modul l
încîlciră din nou. După un ceas se întoarse însă acasâ singur, cu pas greoi, trist, urcă c
ultate scara şi apoi îşi tîrşîi paşii ore întregi în sus şi în jos prin cameră, încet, înto
is într-o cuşcă, iar lumina arse în camera lui toată noaptea, aproape pînă în zori. Nu ştiu
t nimic despre relaţiile dintre ei şi nu vreau să mai spun decît următoarele : l-am mai văz
t o dată cu femeia aceea, în oraş, pe stradă. Mergeau la braţ, el părea fericit, iar eu mă
unam cîtă graţie, chiar cîtă naivitate copilărească putea să existe uneori pe
40
chipul său, şi-am înţeles-o atunci pe femeia aceea, după cum am înţeles şi simpatia nutrită
mea faţă de acest om. în seara aceleiaşi zile se întoarse însă acasâ tot trist şi deprimat;
nit la uşa de la intrare, smb palton ţinea, aşa cum obişnuia uneori, sticla cu vin itali
enesc, apoi îşi petrecu toată noaptea în văgăuna Iul de sus, în tovărăşia vinului. îmi păre
numai viaţă nu mai era asta, o viaţă deprimantă, pierdută, lipsită de orice apărare ! Ei,
m pălăvrăgit destul. Nu mai este nevoie de alte relatări sau descrieri pentru a arăta că lu
ul de st£g^_ducea o viaţă de sinucigaş. Cu toate acestea nu cred că şi-a pus^pfrt ^îe^H' "a
ci cînd, pe nepusă masă şi fără să-şi fi luat măcar rămas bun, dar d.upă ce şi-a plătit toa
n oraşul nostru si dispăru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodată de el, şi mai păstrăm şi
m încă vreo cîteva scrisori sosite pe adresa lui. în urma lui n-a mai rămas nimic altceva
decît acest manuscris pe care. l-a aşternut în timpul şederlPsale la „noi—şi pe care, prin
a rînduri, mi l-a__dedicat mie, cu_obşgrvaţia că puteam face cu el ce vroiam. Mi-a~7ost
imposibil să verific sîmbureie'de adevăr al celor trăite de Haller şi relatate în manuscris
l său. Nu mă îndoiesc că, în cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere., poe
tică, înţeleasă însă nu în sensul unor întîmplări imaginare arbitrare, ci în sensul unei în
prima nişte procese sufleteşti trăite în toată profunzimea lor sub vestmîntul unor întîmplă
abile. întîmplările, fantastice în bună parte, djn/ma-nuscrisul lui Hallex..^a4x--pet¥@ettf
-PTObahiL în ultimă~~perioadă a şederii sale la jioi şi nu mă îndoiesc că la baza lor stă ş
bună de trăire reală, exterioară. în perioada aceea oaspetele nostru se comporta într-adevă
iferit, arăta altfel, lipsea mult de acasă, uneori chiar nopţi întregi, iar în tot acest ră
timp cărţile lui au rămas neatinse. L-am întîlnit atunci în cîteva rînduri, îmi făcea impre
rise şi se înviorase surprinzător, ba de cîteva ori părea chiar bine dispus. Dar imediat u
rmă o nouă şi puternică stare depresivă, nu se sculă zile de-a rînduljdin pat, fără să simt
a mînca ceva, şi tot în perioada aceea se certă deosebit de vehement, ba
41 de-a dreptul brutal, cu iubita lui care apăruse iarăşi, iar cearta lor a scandaliza
t întregul imobil, aşa încit a doua zi Haller a cerut scuze mătuşii mele. Nu, sînt convins
nu şi-a pus capăt zilelor. Mai trăieşte, urcînd undeva scările unor case străine cu picioar
sale obosite, privind fascinat la vreun parchet strălucind de curăţenie, la araucarii
curate, bine întreţinute, îşi petrece zilele în biblioteci şi nopţile în localuri sau pe v
anapea închiriată, ascultînd dindărătul vreunei ferestre cum toată lumea, toţi oamenii trăi
iindu-se alungat, dar Mră_şă__£e__omoare, căci.iâ mai rămas un d îi alungat, dar Mră_şă__£e
de încredere care îi spune că va trebui să j2Ml& lajfunri "sufefTnŢa din inima Inj, aceăst
"suîerinţă amara d lajfunri sufefTnŢa din ini j, ceţ din care va fi să i se tragă moartea.
esc adesea la el, nu mi-a uşurat întru nimic viaţa, nu a avut darul de a
încuraja şi de a întări în mine sentimentul forţei şi al bunei dispoziţii, dimpotrivă ! Dar
un alt fel de om, nu-mi trăiesc viaţa aşa ca el, eu îmi duc viaţa mea neînsemnată, cu depri
rile mele burgheze, o viaţă însă plină tle siguranţă şi de îndatoriri. Şi astfel ne putem g
la el, eu şi cu mătuşa mea, mătuşă care ar putea să ne spună mult mai multe despre el, dar
acestea vor rămîne pentru totdeauna închise în inima ei generoasă. în ceea ce priveşte acu
emnările lui Haller, fanteziile acestea bizare, bolnăvicioase întrucîtva, întrucîtva irumoa
e, si încărcate de gînduri, trebuie să spun că dacă aceste pagini mi-ar fi căzut în mînă în
cunoscut pe autorul lor, le-aş fi aruncat indignat la gunoi. Cum însă îl cunoscusem pe H
aller, am avut posibilitatea să le înţeleg, ba chiar să le aprob într-o oarecare măsură. Aş
unele reţineri în privinţa punerii lor la îndemîna altor oameni dacă aş vedea în ele doar
fanteziei patologice a unui individ, a unui om sărman, în sufletul căruia încolţise boala
. Dar eu văd în ele ceva mai mult, un document de epocă, dat fiind că boala din sufletul
lui.jjaller — iată, de lucrul acesta sînt convins acum — nu este capriciul unui singur
individ, ci boala ppocii..JBsăşir(5£a^z3, generaţiei ]ui Hallpr c^boală care_i-a lovit nu
numai pe indivizii slabi şi inferiori, ci 42 tnrrnai pp cei puternici. aiai—Pătrnnşi dp
ftpjrit şi mai talentaţi. ÎTTsgjnn^rjie acestea sînt — indiferent de substanţa mâimult sau
puţin consistentă a substratului lor de trăire reală — o încercare de a învinge marea boal
pocii nu prin ocolirea şi înfrumuseţarea ei, ci prin stiă-' dania de a transforma boala în
săşi într-un obiect al relatării. Ele reprezintă, literalmente^o călătorie prin iad, o călă
"rimtuită cînd de teamă, cînd de curaj, prin haosul unui univers sufletesc inundat de întu
neric, o călătorie făcută cu voinţa expresă de a străbate iadul de la un capăt la altul, de
unta haosul, de o suporta pînă la capăt suferinţa provocată de toate relele. Cîteva cuvinte
ale lui Haller mi-au conferit cheia unei asemenea înţelegeri a lucrurilor. Odată, după c
e discutasem despre aşa-zisele atrocităţi ale evului mediu, mi-a spus : „In realitate nu
a fost vorba de nici un fel de atrocităţi. Un om din evul mediu ar detesta întregul n
ostru stil actual de viaţă într-un mod nu cu totul diferit, considerîndu-l atroce, dezgu
stător şi barbar! Fiecare epocă, fiecarecui-tură, fiecare obicei şi tradiţie îşî are stilul
priu, propria sa moliciune şi duritate, frumuseţile şi atrocităţile sale, considerînd că an
te suferinţe sînt fireşti şi acceptînd tacit anumite rele. Viaţa oamenilor se transformă în
rinţă reală, într-un adevărat iad numai atunci cînd se întrepătrund două epoci, două cultur
i. Un om din antichitate care ar fi fost nevoit să trăiască în evul mediu s-ar fi sufoca
t în modul cel mai jalnic, tot aşa cum un sălbatic ar fi nevoit să se sufoce în sinul civi
lizaţiei noastre. Există apoi perioade în care o întreagă generaţie se trezeşte prinsă într
oci, înjxg^două stiluri de viaţă, îneît îşi pierde tot ceea^ce are eă mai firesc, toate ~mo
e7 întreaga naivitate. Fireşte că nu fiecare îşi dă seama de acest lucru în egală măsură. U
irea lui Nietzsche a fost nevoit să suporte mizeria de astăzi cu o~generaţie şi mai bine
înaintea noastră —■ mii de oameni şnfpră antriri rfr l-rrf ceea ce el a fost nevoit să suf
singur şi neînţeles de nimeni." ~~ Citind" însemnările a trebuit să mă gîndesc deseori la
e cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care 43
au nimerit între două epoci, pierzîndu-şi sentimentul de siguranţă şi întreaga lor naivitat
ul dintre acei oameni al căror destin îi condamnă să trăiască intens incertitudinea vieţii
neşti sub forma unui chin, a unui iad personal. • în aceasta constă, după cîte mi se pare m
e, semnificaţia însemnărilor sale pentru noi şi de aceea m-am decis să le pun şi la îndemîn
ora. Dealtfel nu intenţionez nici să le iau apărarea, nici să le judec într-un fel sau alt
ul, îl las pe cititor să o facă după cum ii va dicta propria sa conştiinţă.
însemnările lui Harry Haller
Numai pentru nebuni
1 RECUSE ŞI ZIUA DE AZI LA FEL CA TOATE celelalte ; o păcălisem, o omorîsem şi pe aceasta,
încetişor, cu primitivitatea şi timiditatea artei mele de a-mi duce traiul ; lucrasem
cîteva ore, cotrobăisem prin nişte cărţi vechi, durerile obişnuite pentru un om de vîrsta
mă chinuiseră timp de două ore, înghiţisem un praf, bucurîndu-mă că am putut să înşel dure
acesta, făcusem o baie fierbinte, delectîndu-mă într-o caldă plăcere, primisem de trei ori
cîte ceva prin poşta şi parcursesem scrisorile şi tipăriturile acelea nefolositoare, îmi fă
em exerciţiile de respiraţie şi, din comoditate, renunţasem de data aceasta la exerciţiile
de gîndire, mă plimbasem timp de o oră, observînd cum norii cirus desenau pe cer contur
uri frumoase, delicate, încîntătoare. Toate acestea erau foarte plăcute, la fel ca şi citi
tul în cărţi vechi, sau ca şi baia fierbinte, dar — punîndu-le cap la cap — ziua de azi nu
ese nici prea
plăcută, nici strălucită, nu fusese o zi norocoasă şi cu bucurie, ci una din acele zile car
, încă de multă vreme încoace, aveau să fie pentru mine ceva normal şi obişnuit: zile potri
ele plăcute, fără doar si poate suportabile, acceptabile, indiferente, zilele unui bărb
at ceva mai înaintat în vîrstă şi nemulţumit, zile fără griji adevă-rate, nebîntuite de dez
le în care cîntăreşti fărâ pic de emoţie, fără pic de teamă, cu sînge rece şi cum45 pătare,
cumva sosise timpul să urmezi exemplul lui Adalbert Stifter şi să ţi se întîmple un accide
t în timp ce te bărbiereşti. Cine a avut parte însă şi de celălalt soi de zile, de zile pro
e, cu atacuri de gută sau cu îngrozitoare dureri de cap încuibărite temeinic îndărătul ochi
, dureri care, ca o vrăjitoare, îţi transformă văzul şi auzul din-tr-o bucurie într-un chin
au de zile în care sufletul ţi se stinge, de zilele grele ale goliciunii şi disperării i
nterioare cînd, trăind pe pămîntul acesta distrus şi epuizat de societăţile pe acţiuni, lum
menilor şi aşa-zisa cultură cu întreaga şi mincinoasa ei strălucire de tinichea de bîlci se
izesc la noi la orice pas întocmai ca un vomitiv, concentrîndu-se şi atingînd culmea ins
uportabilului în propriul nostru eu bolnav — cine a avut parte de asemenea zile infe
rnale se consideră mulţumit cu acest gen de zile normale şi mediocre cum fusese ziua m
ea de azi, stă împăcat lîngă soba caldă, constată cu împăcare, citind ziarul de dimineaţă,
n-a mai izbucnit un nou război, că n-a mai fost instaurată nici' o nouă dictatură, că nu au
mai fost date în vileag şi alte porcării nemaipomenite în politică sau economie, îşi acorde
at strunele lirei sale ruginite intonînd aproape bine dispus, în chip cumpătat, cu o v
eselie acceptabilă, un psalm de mulţumire ce are să-l umple de plictis pe cumintele, b
lîndul şi mediocrul zeu al acelei stări de împăcare în care se află, zeu ameţit niţeluş cu
văzduhul de indiferenţă opulenta al împăcatei plictiseli, în absenţa durerii, o absenţă ca
tă întreaga recunoştinţă, cei doi, zeul mediocru, care moţăie plictisit, şi omul mediocru,
la tîmple, care îi cîntă psalmul în surdină, nu se deosebesc cîtuşi de puţin unul de celăla
că ar fi fraţi gemeni. Ce fermecătoare sînt împăcarea, absenţa durerii, zilele suportabile,
ilitoare, în care nici durerea, nici plăcerea nu îndrăznesc să ridice glasul, cînd totul se
petrece în şoaptă şi se merge în vîrful picioarelor. Numai că__e.u nu sînt genul de om care
rtă prea Mnjş_JmpJiil3rea desoiul acesta ; In schimb, sint om~uT~pehtru care, după. o
scurtă perioadă de timp, ea se transformă în ceva Insuportabil de urît şi greţos, aşa încît
să-mi.caut
46
refugiul, disperat, în alte temperaturi, cauzate fie de sentimente plăcute, fie de s
uferinţă. Cînd, pentru scurtă vreme, plăcerile sau durerile mă ocolesc, respirînd aerul de
ortabilă, fadă indiferenţă a asteziselor zile bune, în sufletul meu de copil se iscă vîuţul
rii şi al nenorocirii, îi azvîrl zeului împăcării,"- în faţa-i copleşită de împăcare, rugin
noştinţei mele, preferind să simt arzînd în mine mai degrabă o durere dia- Tţs bolică decît
temperatură a camerei. După aceea:--mă apucă dorul sălbatic de sentimente puternice, de se
nzaţii, furia faţă de o asemenea viaţă incoloră, plată, normată şi stilizată şi Uri chef ne
struge ceva, eventual un magazin universal sau o catedrală sau pe mine însumi, de a
săvîrşi nişte tîmpenii temerare, de a le smulge perucile cîtorva dintre idolii venerabili,
e a procura rîvnitele bilete de tren pînă la Hamburg unor elevi cuprinşi de dorul de ducă,
de a seduce o fată sau de a le suci gîtul cîtorva reprezentanţi ai ordinii burgheze int
ernaţionale. Căci ceea ce uram, ..dispreţuiam şi blestemam mai mult şi mai presus "cîe toat
erau : 'împăcare"!^ * sănătatea şi tihna, optimismul cocoloşit al cetăţeanului oarecare, n
a nhi-it7f\t prosperă a mediocrităţii, a tot, ceea ce era'normal, a căii de mijloc. ~ m
... Cam într-o astfel de dispoziţie unei asemenea zile de duzină, cînd se lăsa întunericul
u mi-am încheiat ziua într-un mod normal şi plăcut, ca un om cam bolnav, cum eram eu, căzîn
pradă patului gata făcut, ispitit de nada aceea de forma unui recipient menit să-l încălz
ească, ci mi-am încălţat pantofii, mi-am îmbrăcat nemulţumit paltonul, scîrbit de inconsist
tivităţii mele din ziua aceea şi am ieşit mîhnit în oraşul învăluit de întuneric şi ceaţă c
calul „La casca de oţel" ceea ce băutorii numesc, in virtutea unei vechi convenţii, „un păh
l de vin". Am coborît deci de la mansardă pe scări, pe scările acestea străine, pe care le
urcam atît de greu, pe scările acestea totalmente burgheze, măturate, curate dintr-o
cast; cu chiriaşi în care locuiau trei familii şi în podul •căreia se afla chilia mea. Nu ş
cum se întîmpla, dar eu, lupul de stepă lipsit de un acoperiş al său şi duşmai nul însingu
l universului mic-burghez, tocmai eu
47
) eram nevoit să locuiesc întotdeauna, în virtutea unui mai vechi sentimentalism al me
u, în c&se tipic burgheze. Nu locuiesc niciodată în palate sau în case de proletari, ci în
totdeauna în cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicti-coase, impecabil întreţinute
ale burghezilor, unde miroase puţin a terebentină şi puţin a săpun şi unde te sperii clacă
zi uşa trîntind-o sau dacă intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, fără îndo
ală, < încă de pe vremea cînd eram copil,/ iar dorul meu tainic de a avea un cămin al meu
mă poartă cu disperare pe s aceleaşi drumuri prosteşti de odinioară.! Ei da, îmi place «con
stul dintre viaţa mea, dintre viaţa mea însingurată, -rece şi agitată, profund dezordonată,
niversul familial, burghez. îmi place să respir pe scări mirosul acesta de linişte, ordi
ne, curăţenie, cumsecădenie şi docilitate domestică, un miros care, în ciuda urii mele faţă
pucăturile burgheze, mă emoţionează, şi îmi mai place, totodată, să trec pragul camerei mel
e toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurile de cărţi zac scrumiere şi sticl
e de vin, unde domnesc dezordinea, răceala, neorînduiala şi unde toate cărţile, manuscrise
le, gîndu-rile sînt stigmatizate şi îmbibate de ananghia omului însingurat, de întreaga pro
lematică a condiţiei umane, ele dorinţa de a da un nou sens absurdei vieţi omengsţi.> Şi ia
ca am ajuns să trec prin faţa araucariel. La primul etaj al casei noastre scara trec
e pe lîngă palierul din faţa unei locuinţe care, fără nici un dubiu, este ireproşabilă, mai
tă şi mai îngrijită decît celelalte, căci locşorul acesta străluceşte de o curăţenie suprao
e ca un templu luminos al ordinii. Pe duşumeaua parchetată, pe care îţi este milă să calci,
sînt aşezate două postamente ornamentale, iar pe fiecare postament se află cîte un vas mar
e, într-unui creşte o azalee, într-altul o araucarie care crescuse destul de bine, ca
un copăcel pentru copii, sănătos şi solid, de o rară perfecţiune, copăcel în care pînă şi u
uliţă străluceşte de prospeţimea curăţeniei. Uneori, cînd ştiu că nu mă vede nimeni, îmi im
acesta este un templu, mă aşez ceva mai sus de araucarie, pe o treaptă, mă odihnesc puţin
, îmi încrucişez braţele şi privesc cu evlavie la această mică grădină a ordinii care, prin
48
ei impresionantă şi prin singurătatea ei ridicolă, mă tul-bură într-un chip anume pînă în a
etului. Am bănuiala că îndărătul acestui locşor se află, în umbra sfîntă a araucariei, o lo
mahon strălucitor în care domneşte un trai al bunei-cuviinţe, sănătos, că acolo oamenii se
oală de dimineaţă, îşi îndeplinesc obligaţiile, petrec modeste şi voioase sărbători în fami
e duminica la biserică şi culcîndu-se devreme. Arborînd un aer de veselie mărşăluiam pe asf
ul umed şi tocit al străzilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de lacrimi, cu
luminile lor ce pîlpîiau în pîcla rece şi umedă în care dispăreau licăririle palide reflec
pămîntul umed. Mi-am amintit de anii uitaţi ai adolescenţei mele — ce mult îndrăgeam pe vr
a aceea serile întunecate şi pîcloase de la sfîrşitul toamnei sau al iernii, cu cîtă lăcomi
are sorbeam pe vremea aceea sentimentul de singurătate şi melancolie, mergînd ore întreg
i în noapte, înfăşurat în palton, pe ploaie şi pe furtună, în mijlocul naturii ostile, vădu
frunze, încă de pe atunci pran^-singur, dar gustam din plin versurile care mă bîntuiau şi
pe care, după aceea, şezînd pe marginea patului, le aşterneam pe hîrtie în camera mea, la
umina luminării ! Ei, dar toate acestea trecuseră, golisem paharul acesta pînă la fund şi
nimeni nu mi l-a mai umplut la loc. îmi părea oare rău că se întîmplase aşa ? Nu, nu-mi păr
JJlJ^lL P?rpa rău de nimic din tot p lJ^lL P CP fnspşp rînchza. îmi părpa răn HP 7111a. âp
i de PŢ^jt, de nenumăratele ore şi zile pe care le pierdeam, 5n care nu făceam decît să suf
zile care nu-mi ofereau nimic, nici-un fel de emoţii. Dar, slavă domnului, mai exis
tau şi excepţii, mai existau uneori şi altfel de ore, care îmi trezeau emoţia, îmi aduceau
aruri, surpau ziduri şi mă purtau iară şi iară pe mine, rătăcitul, înapoi spre inima vie a
. Cuprins de tristeţe, dar totodată prea emoţionat am încercat să-mi amintesc de ultima oa
ră cînd îmi fusese dat să am un astfel de sentiment. Se întîmplase în timpul unui concert l
are se interpreta o muzică splendidă, cînd iată că între două măsuri ale unui piano interpr
de suflători mi se deschise din nou poarta spre lumea cealaltă, am străbătut cerul în zbor
49
şi l-am privit pe Aimnezeu la lucru, am suportat dureri izbăvitoare, n-am mai refuza
t nimic pe lumea asta, nu m-arn mai temut de nimic pe lumea asta, am acceptat to
ate cele şi inima mea a prins drag de tot ceea ce era / în jurul meu. JDar viziunea
n-a durat mult, poate un sfert de oră, a revenit însă întrun vis pe care l-am avut în noap
tea aceea, iar de atunci licărea tainic, din cînd în cînd, în toate acele zile serbede ale
mele, uneori vedeam, preţ de cîteva minute, cum viziunea aceasta îmi străbătea viaţa ca o
aurie, dumnezeiască, sufocată de cele mai multe ori de murdărie şi praf, luminînd apoi cu
scînteierile ei aurii, încît credeam că nu o voi mai pierde niciodată, dar după scurt timp
ispărea cu totul. într-o noapte s-a întîmplat ca, stînd treaz în pat, să spun versuri, nişt
suri mult prea frumoase şi mult prea stranii ca să-mi mai fi venit ideea de a le not
a, versuri pe care a doua zi nu le mai ştiam, cu toate că rămăseseră ascut; e înlauntrul me
ca miezul greu al unei nuci într-un înveliş foarte vechi şi fragil. Altă dată viziunea ace
sta mă. bîntuia în timp ce citeam dintr-un scriitor oarecare, în timp ce reflectam la vr
eo idee de-a- lui Descartes, de-a lui Pascal, alteori se aprindea în timp ce mă afla
m la iubita mea, înălţîndu-mă cu dîra-i aurie pînă în slăvile cerului. Ah, cît de greu este
eastă dîră dum-ne2eiască în tumultul vieţii pe care o ducem noi, în mijloci;! acestei epoci
ine de atîta împăcare, atît de îmbur-ghesite, atît de oneste, cînd sîntem totodată martorii
semenea structuri, ai unor asemenea afaceri, ai unei asemenea politici, ai unor
astfel de oameni!, Cum să nu fiu un lup de stepă şi un sihastru jerpelit în mijlocul ace
stei lumi, cînd din toate telurile ei nu îmjaăxţăsgs::- niri unul singur, rînd nu sînt părt
ucuriile ei ! Nu pot rezista multă vreme nici la teatru, nici la cinematograf, nu
pot să citesc nici un ziar, rareori mai citesc cîte o carte modernă, nu pot pricepe plăc
erea şi bucuria pe care oamenii speră să le afle în trenurile şi hotelurile aglomerate, în
afenelele pline pînă la refuz, cu muzica lor languroasă şi penetrantă, în barurile şi varie
urile elegante şi luxoase ale marilor oraşe, la expoziţiile mondiale, plimbîndu-se pe co
rso, audiind prelegerile destinate celor însetaţi de cunoaştere, frecventînd marile 50 t
erenuri de sport — toate aceste bucurii accesibile şi mie, la care mii de oameni se îm
bulzesc în zbaterea lor, ră-mîn neînţelese, neîmpărtăşite de mine. Iar tot ceea ce se întîm
rarele mele ore de bucurie, tot ceea ce pentru mine înseamnă plăcere, eveniment, extaz
şi înălţare, rămîne necunoscut celorlalţi oameni care caută şi îndrăgesc toate acestea cel
ele poetice, căci în viaţă consideră asta drept o nebunie. Şi într-adevăr, dacă e ca lumea
ptate, după muzica aceasta din cafenele, amuzamentele acestea în masă, aceşti americani
care se mulţumesc cu atît de puţin, dacă e ca toţi aceştia să aibă dreptate eu sînt cel car
e dreptate, atunci eu sînt nebun,' atunci eu sînt într-adevăr ur. lup de stepă, aşa cum îns
mi-am spus adesea, un animal j/\ rătăcit întro lume străină şi neînţeleasă, un animal care
aer fireşti de altfel la un nu-şi mar~ăTlă nicăieri______ Bătut de asemenea gînduri ___,__
m ca mine — mergeam mai departe pe stradă prin-tr-unul dintre cele mai liniştite şi mai
vechi cartiere ale oraşului. Pe partea cealaltă a străzii se afla, învăluit în întuneric, u
id de piatră vechi şi cernit la care îmi plăcea să privesc ; era mereu acolo, vechi şi impa
ibil, între o bisericuţă şi un spital vechi; pe pereţii lui tari îmi odihneam adesea, ziua,
privirile, căci nu existau decît puţine asemenea ziduri liniştite, plăcute şi tăcute în cen
oraşului unde, de altfel, te întîmpinau pe fiecare metru pătrat stridentele nume ale vre
unui magazin, vreunui avocat, vreunui inventator, vreunui medic, vreunui- frizer
sau vreunui pedichiurist. Vedeam acum din. nou cum vechiul zid stătea învăluit în pace,
dar ceva se schimbase, pe la mijlocul zidului zării un portal mic şi l drăguţ cu un arc
ogival şi mă zăpăcii căci nu-mi dadea.ru n deloc seama dacă portalul acesta existase acolo
dintot-\:leauna sau dacă fusese adăugat recent. Părea că e, fără îndoială, vechi, străvechi
i imagina că portiţa zăvorită, cu uşa ei din lemn de culoare închisă, dădea, cu secole în u
tea unei mănăstiri tihnite, tot acolo ducea şi acum, cu toate că mănăstirea nu rnai exista
e mult, văzusem poarta aceea probabil de sute de ori, fără să o fi băgat de seamă, poate că
sese vop51
sită de curînd şi de aceea am remarcat-o abia acum. Oricum, m-am oprit şi am privit cu a
tenţie înspre partea cealaltă, fără să traversez, strada se întindea în faţa mea desfundată
de apă ; am rămas pe trotuar şi nu am făcut altceva decît să privesc dincolo, se făcuse no
e de-a binelea şi am avut impresia că în jurul porţii atîrna o coroană sau ceva de genul ac
sta, un obiect multicolor. Străduindu-mă să văd mai bine, am observat deasupra portalulu
i o pancardă luminoasă pe care, după cîte mi se păru, scria ceva. Mi-am încordat privirea ş
cele din urmă am traversat în ciuda noroiului şi băltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenuşiu
am văzut o dîră uşoară de lumină pe care apăreau într-o mişcare lentă nişte litere multico
ispăreau apoi deîndată, re-' venind şi pierind din nou. Iată, mi-am spus eu, au trans-form
at şi zidul acesta vechi într-o reclamă luminoasă. între timp am descifrat cîteva cuvinte c
re apăreau fugitiv, era greu să le citeşti, fiind nevoit să le ghiceşti ynai mult, distanţa
dintre litere varia, înseşi literele erau 7 ^difuze, pîlpfi'toâre, stingîndu-se ciî repezic
une. Cel care avea intenţia să-şi rezolve afacerile în felul acesta nu fusese prea inspi
rat, era un lup de stepă, un biet individ ; de ce erau proiectate literele acestea
pe zidul de pe străduţa întunecoasă din centrul vechi al oraşului, la o asemenea oră, pe o
vreme ploioasă, cînd nimeni nu trecea pe aici, şi de ce erau literele atît de efemere, a
tît de pîl-pîitoare, atît de capricioase şi de ilizibile ? Dar stai, iată că am reuşit să p
n zbor mai multe cuvinte în şir care spuneau : _
TEATRU MAGIC INTRAREA NU E PERMISA ORICUI — NU E PERMISA ORICUI
Am încercat să deschid poarta, dar clanţa grea, veche, nu cedă deloc la apăsarea mea. Jocu
l literelor încetase, se sfîrşise dintr-o dată, înţelegînd parcă tristeţea pfo-' priei sale
. Am făcut cîţiva paşi îndărăt, afun-dîndu-mă în noroi, dar nu s-au mai ivit nici un fel de
jocul se stinsese, eu am mai stat încă multă vreme acolo în noroi, aşteptînd, dar în zadar.
După ce renunţasem şi revenisem pe trotuar, dinaintea mea, pe asfaltul lucios ca o og
lindă, căzură picăturile colorate aîeunor litere. Citii : *Jf NUMAI------PENTRU-----NE----
--BUNI ! Mă udasem la picioare, îmi era frig, am rămas totuşi încă multă vreme stînd acolo,
d. Dar zadarnic. Stînd acolo şi gîndindu-mă la plăcuta şi gingaşa apariţie a fantomaticelor
re luminoase de pe zidul umed şi de pe asfaltul negru şi lucios, îmi veniră în minte cîteva
din gîndurile de mai înainte, parabola cu dîra luminoasă, aurie, care se îndepărtează atît
pid şi pe care nu o mai poţi regăsi cu nici un chip. (_ îmi era frig şi, în cele din urmă,
plecat visînd la \. dîra aceea, purtînd în mine dorul după poarta teatrului magic care nu
exista decît pentru nebuni. Ajunsesem Sntre timp în zona pieţei centrale unde nu lipse
au posibilităţile de distracţie, la fiecare pas atîrnau firme şi reclame : Orchestră de fem
i — Variete — Cinema — Seară de dans —, dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru „o
ul oarecare", pentru oamenii obişnuiţi pe care, de altfel, îi şi vedeam intrînd pe uşi bulu
, în cîrduri. Cu toată tristeţea mea mă mai înseninasem totuşi, îmi fusese dat un ^emn_de_p
ea cealaltă, cîteva litere colorate dănţuiseră_şi se reflectaseră în sufletul meu, iscind c
corduri tainice, îmi luse'Se dat să zăresc din nou un licăr al acelei dîre aurii. M-am îndr
ptat spre cîrciumioara patriarhală—care,*" de acum douăzeci.şLcinci de ani, de cînd am locu
t prima dată în acest oraş, nu se schimbase deloc? pînă şi proprietara era aceeaşi de pe vr
ri, pînă şi unii dintre clienţi erau şi pe atunci în local, pe aceleaşi locuri, dinaintea a
oraşi pahare. Intrasem în modestul local ca să-mi găsesc un refugiu. Este adevărat că şi re
iul acesta era cam la fel cu cel de pe scară, lîngă araucarie, căci nici^ aici nu-mi găsea
m nici adăpost, nici tovarăşi, ci numai^ocul liniştit al unui spectator în faţa unei scene
e care nişte necunoscuţi jucau în piese necunoscutejdar chiar aşa fiind, locul acesta îşi a
ea valoarea
luT: era
53
ferit de gloată, de strigăte, de muzică, aici nu erau decît cîţiva cetăţeni liniştiţi care
nişte.mese de lemn fără feţe de masă (nici urmă de marmoră, nici urmă de smalţ emailat, nic
pluş, nici urmă de alămuri !), avînd dinainte băutura lor de seară, un vin bun şi sănătos.
a poate ca aceşti cîţiva muşterii statornici ai localului pe care îi cunoşteam din vedere s
i fost nişte adevăraţi filistini, cultivînd în locuinţele lor filistine altarele deprimante
ale unor zei idioţi ai împăcării, se prea poate să fi fost şi ei nişte indivizi însinguraţi
ientaţi ca mine, nişte beţivani liniştiţi şi bîntuiţi de gîndul unor idealuri năruite, tot
de stepă, nişte ţipi amarrţi ; nu ştiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul Unui cămin, d
o decepţie, de nevoia unui surogat, cel căsătorit căuta să regăsească aici atmosfera anilo
urlaci ei sale, funcţionarul bătrîn reminiscenţele anilor de studenţie, toţi erau cam tacit
rni, tuturor le plăcea să bea şi, la fel ca mine, preferau şi ei să stea aici, cu o jumătat
de litru de vin de Alsacia dinainte, decît să privească la o orchestră în care cîntau feme
. Aici îmi aruncam ancora, aici puteam să rezist timp de o oră, chiar două. Abia băusem o î
ghiţitură de Vin de Alsacia şi mi-am dat seama că în ziua aceea nu mai mîncasem nimic de di
ineaţă. E curios cît de mult poate să înghită un om ! Timp de vreo zece minute am citit înt
n ziar, prin ochii mei pătrunse în mine spiritul unui iresponsabil care rumegă în gură cuv
intele altora, muindu-le în salivă, dar dîndu-le apoi afară nedigerate. Şi-aşa am înghiţit
oană întreagă. După aceea am îngurgitat o bucată frumuşică de ficat desprins din trupul unu
sacrificat. Curios'. Cel mai bun rămînea tot vinul de Alsacia. Nu-mi plac vinurile
tari, sălbatice, cel puţin nu pentru consumul zilnic, căci ele te aduc într-o stare de s
urescitare puternică şi au un gust special căruia i s-a dus vestea. Cel mai mult îmi pla
c vinurile de ţară foarte curate, uşoare, modeste şi lipsite de faimă, poţi să le bei în ca
ari, căci au un gust bun şi plăcut de ţară, de pămînt, de cer şi pădure. Un pahar de vin de
a şi o bucată depiinebună —iată cel mai bun prînz din cîte pot exista. Aci:m însă aveam în
porţie de ficat, o îm54 bucătură aparte pentru mine, căci rareori mîncam carne, iar dinain
ea mea se afla acum cel de al doilea pahar cu vin. Iată încă un lucru curios : în văi înver
ite, oameni sănătoşi şi cuminţi cultivau viţa-de-vie, tescuiau strugurii pentru ca, ici şi
o pe lumea asta, departe de ei, cîţiva oameni decepţionaţi să tragă liniştiţi la măsea şi p
nişte (lupji de stepă nedumeriţi să poată sorbi din paharele lor un pic de curaj şi de bună
spoziţie. ' Din partea mea lucrul ăsta n-are decît să pară curios V îţi făcea bine, te ajut
ecapeţi buna dispoziţie. Cît despre pălăvrăgeala din articolul din ziar am dat drumul mai a
oi unui hohot de uşurare şi gîndul îmi zbură iar, ca fulgerul, la melodia piano-ului suflăt
rilor pe care o uitasem şi care se înălţa acum în mine ca un balonaş de săpun strălucitor,
ctînd, în mic, o lume pestriţă şi spărgîndu-se apoi uşor. Cum am putut oare să cred că sînt
dut cînd, iată, mai exista încă posibili^ tatea ca în inima mea să mai dăinuiască rădăcinil
ale acestei firave melodii dumnezeieşti care, într-o bună zi, va înflori din nou în toată
plendoarea celor mai plăcute culori ale sale ?! Chiar un animal rătăcit fiind,. care n
u pricepea nici o iotă din lumea înconjurătoare, viaţa mea nesăbuită avea totuşi un sens, c
dinlăun- P trul meu îmi răspundea recepţionînd semnalele unor lumi superioare, îndepărtate
creierul meu se îmbulzeau mii de imagini : Cete de îngeri pictaţi de Giotto pe o mică bo
ltă albastră dintr-o biserică din Padova, pe lîngă ei mergeau Hamlet şi, cu coroniţa pe fru
, 'Ofelia, splendide alegorii ale întregii suferinţe, ale tuturor eroinelor de pe lu
mea asta, iată-l pe neobositul Gianozzo stînd în balonul său cuprins de flăcări şi suflînd
corn, pe Attila Schmelzle ţînînd în mînă pălăria cea nouă, pe Borobu-dur ridicînd în văzdu
sculpturi. Şi chiar dacă toate aceste chipuri
frumoase trăiau şi în inimile multor altora, existau în schimb alte zeci de mii de ima~
fijni şi de sunete necunoscute-care. cu~ ochiul lor văzător şi cu urechea lor trează, sălăş
şi trăiau numai şi numai înlăuntrul meu. Iar zidul vechiului aşezămînt cu străvechea lui c
verdecenuşie spălată de ploi, pătată, zidul din ale cărui crăpături şi semne încrustate de
erii puteai să-ţi imaginezi mii de fresce — cine să-i răspundă acestui zid, cine putea săl
e să-i pătrundă în suflet, cine putea să-l îndrăgească, cine putea să-i remarce farmecul cu
sale care, pe nesimţite, păleau ? Cărţile vechi ale călugărilor cu miniaturile şi luciul l
calm şi cărţile poeţilor germani, uitate de propriul lor popor, de acum două sute şi o sută
ani, toate acele volume uzate şi pline de pete, tipăriturile şi manuscrisele muzicien
ilor de odinioară, partiturile solide, îngălbenite, cu visurile lor pietrificate în tona
lităţi — cine putea să le asculte vocile îmbibate de spirit, vocile hoinare şi animate de d
r, cine putea să le mai poarte în inimă spiritul şi farmecul într-o epocă diferită, într-o
e se înstrăinase de toate acestea ? Cine se mai gîndea la chiparosul micuţ şi rezistent de
pe muntele din apropiere de Gubbio care, frînt de o furtună şi secerat în două, continuas
e să trăiască hrănind în vîrf o rămurică nouă, chinuită, firavă ? Cine mai putea să ştie cî
rnicei gospodine de la primul etaj, apreciind cum se cuvine şi araucaria ei frumos
îngrijită ? Cine mai putea să citească noaptea slovele scrise de vălurile de ceaţă care pl
au în zbor pe deasupra Rinului ? Lul de stepă. Şi cine putea să mai caute sensul pierdut
pe sub ruinele propriei sale vieţi, cine putea să mai sufere din pricina a tot ceea
ce părea să fie mai absurd, cine putea să mai trăiască în mijlocul a tot ceea ce părea ,\
ebunie, [cine mai putea spera în taină că, în tot acest haos agonic şi nebunesc, mai exist
a posibilitatea mintu-irii şi a apropierii de ^umnezeujj Strîngeam paharul în palmă, pro
prietara voia să mi-l umple iarăşi, dar eu m-am ridicat. Nu mai simţeam defel nevoia să be
au. Mi se arătase dîra aurie, mi se amintise de eternitate", de Mozart, de stele.jPr
eţ de o oră eram din nou în stare să respir, să trăiesc, să exist, nu mai eram nevoit nici
r suferinţele, nici să mă tem sau să-mi fie ruşine. Vîntul rece împrăştia ploaia măruntă şu
inare, picăturile străluceau ca nişte fulgere sticloase, scînteietoare. Am ieşit în strada
ustie. încotro s-o apuc ? De-aş fi avut în momentul acela o putere magică, dinaintea mea
s-ar fi ivit un salon drăguţ, stil Louis
56
Seize, în care cîţiva muzicieni buni mi-ar fi interpretat două sau trei piese de Hăndel şi
e Mozart. De aşa ceva ^ _ aş fi avut eu chef acum, aş fi sorbit muzica aceasta se„inină, n
obilă aşa cum zeii îşi sorb nectarul. AV) Ha-gş_f^ .avut acum un prieten, un prieten undev
a/ într-o mansardă oarecare, câzut ^pe~gîhduri la~Turnîfra luminării şi cu vioara culcată l
Cum m-aş mai fi strecurat să ajung pînă la el, aş fi urcat scara pînă sus fără pic de zgom
prinzîndu-l, şi, discutînd şi ascultînd muzică, am fi petrecut noaptea asta cîteva ore divi
! Odinioară; în anii care s-au scurs, gustasem adesea din fericirea aceasta, dar şi ea
se îndepărtase cu timpul de mine, se desprinsese de mine, iar intre prezentul şi trec
utul meu s-au strecurat nişte ani CîîiliţL Am pornit cu păs şovăielnic către casă, ridicînd
rul paltonului şi lovind cu bastonul caidarîmul umed. Dar oricît de încet aş fi parcurs dr
umul, tot aveam sâ ajung în curînd în mansarda mea, în aşa-zisul meu cămin pe care nici nu-
răgeam, dar de care nici nu mă puteam lipsi, căci trecuse deja vremea cînd eram în stare să
petrec o noapte ploioasă de iarnă plimbîndu-mă în aer liber. Dar, pentru numele lui jlumne
zeu, nu voiam să-mi stric buna dispoziţie din seara aceea nici din cauza ploii, nici
din cauza gutei, nici din cauza araucariei,
căci, cu toate că nu puteam să ascult o orchestră de cameră şi nici să-mi găsesc un prieten
gur cu vioara lui, melodia aceea divină răsuna înlăuntrul meu, iar eu reuşeam să cînt pentr
ine însumi, cu aproximaţie, murmurînd-o încet în ritmul respiraţiei. Cu astfel de gînduri a
mai departe. Nu, se putea trăi şi fără muzică de cameră şi fără prieten, şi era stupid să
e neputinciosul dor de căldură. Singurătatea însemna independenţă, iar eu mi-o dorisem şi m
cîştigasem în decur-sul multor aniAEa însemna răceală, da, dar mai însemna şi linişte, o l
nunată, şi imensitate, ea era ca spaţiul rece şi liniştit în care se roteau stelele. Dintr-
n local de dans pe lîngă care tocmai treceam mă întîmpină ca un abur de carne crudă, zvonul
er-bîntat şi brutal al muzicii de jazz. Mă oprii o clipă ; genul acesta de muzică avusese
dintotdeauna pentru mine, în ciuda dispreţului meu, un farmec secret. Jazzul - măr"' 5
7
scîrbea, dar îl preferam de sute de ori oricăruia db.r.re genurile muzicii contemporan
e, academice, căci sălbăticia lui vioaie şi brutală pătrundea şi în universul instinctelor
degajînd o senzualitate naivă şi onestă. Am rămas aşa o clipă, adulmecînd, mirosind muzica
dentă, crudă, trăgînd în nări, cu furie şi poftă, atmosfera unor asemenea localuri. Latura
a acestei muzici era onctuoasă, dulceagă, îmbibată de sentimentalism, cealaltă latură a ei
ra sălbatică, năbădăioasă şi puternică, dar ambele laturi se contopeau paşnic şi naiv într-
ot unitar. Era o muzică a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor împăraţi, existase pr
obabil o muzică asemănătoare. Fireşte că, în comparaţie cu Bacii, cu Mozart şi cu muzica ad
ea nu era decît o porcărie — dar tot aşa era şi întreaga noastră artă, întreaga noastră gîn
ictiva noastră cultură atunci cînd o comparam cu adevărata cultură. Marea calitate a acest
ei muzici era aceea de a fi enorm de sinceră, în genul firii plăcute şi naturale a negri
lor de a transmite ceva dintr-o bună dispoziţie copilărească. împrumutase cîte ceva de la n
gri, cîte ceva de la americanii care nouă, europenilor, ni se par, în pofida puterii l
or, adolescentini şi de o prospeţime infantilă. Fi-va şi Europa vreodată la fel ? O pornis
e deja pe această cale ? Oare noi, cunoscătorii şi admiratorii Europei de odinioară, ai
muzicii autentice de odinioară, ai literaturii autentice de odinioară, să nu fi fost n
oi oare decît o simplă minoritate de prostănaci şi de nevrotici sofisticaţi pe care viitor
ul îi va da uitării, rîzînd de ei ? Oare tot ceea ce noi numim „cultură", sau spirit, sau s
flet, sau frumuseţe, sau sfinţenie să nu fi fost cumva decît o stafie, ceva mort de mult
şi eonsid-erat numai de noi, de cei cîţiva nebuni, drept autentic şi viu ? Sau toate ac
estea nu fuseseră poate niciodată autentice şi vii ? Nu cumva tot ceea ce ne cerea nouă,
nebunilor, o trudă asiduă nu fusese dintotdeauna decît o fantomă ? Am intrat în cartierul
vechi al oraşului ; bisericuţa stătea estompată şi ireală în vălul cenuşiu al nopţii. Dint
-am adus aminte de ceea ce mi se întîmplase în cursul serii, de tainicul arc ogival, d
e placa aceea enigmatică de deasupra lui, de cuvintele luminoase ce dănţuiteră în bătaie de
jocj Ce spuneau inscripţiile acelea? „Intrarea nu e permisă oricui." Şi : „Numai pentru ne
buni." Am cercetat cu privirea zidul veclii nutrind tainica dorinţă ca vraja aceea s
"â se repete, ca inscripţia să mâ invite pe mine, nebunul, înăuntru, ca poarta să mâ lase s
. Poate_că_ acolo se afla tot cee^ ^p-mî Hn-rearn eu. poate că acolo se interpreta -mu
zica mea pre-ferată ? -----Peretele întunecos de piatră mă privea indiferent, închis în sin
, în întunericul înserării, afundat adînc în visul său. Şi nicăieri nu era nici o poartă, n
era "ici un arc ogival, nu erau decît ziduri tăcute, întunecoase, nici urmă de vreo spărtu
ră. Am păşit zîmbind mai departe, adresîndu-i zidului semne prieteneşti. „Dormi în pace, zi
nu vreau să te trezesc. Va veni o vreme cînd te vor demola sau cînd te vor umple cu a
fişele lor avide, dar tu mai exişti încă, încă mai exişti, frumos şi liniştit, iar mie mi-e
" ■*-~) Răsărind brusc dintr-un cotlon întunecat al străzii, Cui} indivlcfr mă umplu de spa
mă, era un om care se întorcea tîrziu acasă, cu pasul obosit, cu o şapcă pe cap, îmbrăcat î
luză albastră, purtînd pe umăr coada unei pancarte şi, agăţată de curea, o lădiţă cu capacu
cam în genul lădiţelor vînzătorilor de prin pieţe. Mergea înaintea mea obosit, nici nu se u
la mine căci, dacă ar fi făcut-o, l-aş fi salutat şi i-aş fi oferit un trabuc. La lumina f
linarului următor am încercat să descifrez ce scria pe stindardul său, pe pancarta sa roşi
e fixstă într-o coadă de lemn, dar el o tot clătina încolo şi încoace, încît n-am putut des
imic. Atunci l-am strigat rugîndu-l să-mi arate pancarta. Se opri şi ţinu coada pancarte
i ceva mai drept şi atunci am putut sa citesc nişte litere care dănţuiau buimăcite :
'
SEARĂ DE DISTRACŢIE ANARHISTA ! TEATRU MAGIC ! INTRAREA NU E PERMISA ORI...
„Pe dumneavoastră vă căutam", am strigat eu bucuros. .,Ce înseamnă asta, seară de distracţi
nde are loc ? Cînd ?"
58
El însă o luase iarăşi din loc. „Nu-i pentru oricine", zise el indiferent cu o voce adormi
tă, mergînd mai departe. Se săturase, voia să se întoarcă acasă. „Staţi", am strigat eu urm
-aveţi acolo în ]ădiţa aceea ? Aş vrea să cumpăr ceva de la dumneavoastră." Fără să se opre
omul acela scotoci în lădiţă, scoase o cărticică_ şi mi-o întinse. Am înşfăcat-o şi am băg
timp ce îmi descheiam paltonul ca să scot banii, el o coti într-o alee laterală care du
cea spre o poartă, trase poarta în urma lui şi dispăru, în curte se auzi tropăitul paşilor
rei, mai întîi pe caldarîm, apoi pe o scară de lemn, pe urmă nu am mai desluşit nimic. Şi d
r-o dată am simţit şi eu o oboseală cruntă, avînd totodată sentimentul că se făcuse foarte
ar fi mai bine să mă întorc acum acasă. Am mărit pasul şi, trecînd pe străduţa din cartieru
it, am ajuns repede în zona situată între zidurile de apărare, acolo unde locuiam şi eu şi
nde, în căsuţe curate, cu mici spaţii verzi şi iederă, stăteau cu chirie funcţionari şi pen
cu venituri modeste. Trecînd pe lîngă iederă, pe lîngă iarbă, pe lîngă brăduţ, am ajuns la
trare, am nimerit gaura, am nimerit butonul de lumină, m-am strecurat prin faţa uşilor
cu geamlîc, pe lîngă dulapurile lustruite şi plantele decorative, descuind uşa cămăruţei m
uşa acestui cămin mic şi iluzoriu unde mă aşteptau'şezlongul şi soba, călimara cu cerneală
cu instrumentele de pictat, Novalis şi Dos-toievski, aşa cum pe ceilalţi, pe oamenii a
devăraţi, îi aşteptau, cînd se întorceau acasă, mama sau nevasta, copiii, servitoarele, cîi
pisicile^ Scoţîndu-mi paltonul ud am dat iar peste cărţulia aceea. Am scos-o, era o cărtic
ică subţire de bîlci, tipăf rită prost pe o hîrtie proastă, cam în genul broşurelelor >£• n
cut în ianuarie" sau „Cum să întinerim cu douăzeci de ani în opt zile ?" Cuibărindu-mă însă
punîndu-mî ochelarii am citit pe coperta acestei broşurele de bîlci, cu mirare şi cu un se
ntiment al destinului, încolţit la iuţeală,
60 •
- următorul titlu : „Tratat despre lupul de stepă. Nu este pentru oricine." Şi iată care e
ra conţinutul acestei scrieri pe care am citit-o într-un suflet, cuprins de o curioz
itate crescîndă :
Tratat despre lupul de stepă
Numai pentru nebuni A fost odată un anume Harru^jilimit lupul de stepă. Era biped, p
urta îmbrăcăminte şi era om, dar de fapt nu era decit un lup de stepă. învăţase multe din c
învăţa oameni cu mintea luminată şi era un om destul de inteligenţi Un singur lucru nu_înv
însă: cum să fie mutyuvvJulg_M^lnjLUşi şi de viaţa_lui. Nu era capabil de aşăceva\era un o
ulţumit.' Lucrul acesta i se trăgea probabil din aceea că, în străfundul inimii sale, ştia
sau avea impresia că ştie) că de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei. Oam
enii luminaţi la minte n-au decît să polemizeze pe tema dacă el era cu adevărat lup, dacă o
inioară, poate înainte de a se fi născut, persoana aceasta fusese transformată prin farm
ece dintr-un lup într-un om sau dacă s-a născut ca om dăruit cu sufletul unui lup de ste
pă şi stăpînit de acesta, sau dacă nu era cumva numai o închipuire sau vreo boală credinţa
de fapt, el este un lup. De exemplu, s-ar putea ca în copilărie omul acesta să fi fos
t, să zicevi, sălbatec, independent şi dezordonat, ca educatorii lui să fi încercat să omoa
e fiara din el, dezvoltindui însă, tocmai în felul acesta, puterea de imaginaţie şi întărin
i certitudinea că ar fi într-
adevăr o fiară mascată doar de j>e putea discuta ...~.-----3 .__ I------- ,_,_.___ , p
gi cu privire la toate astea; lupului de stepă insă nu i-qr fi servit la ni* crusta
subţire a educaţiei şi omeniei îndelung sau puteau fi scrise cărţi într
61
0
mic, cuci lui îi era complet indiferent dacă lupul din-tr-însul îi fusese vîrît acolo prin
răjitorii sau prin bătăi sau dacă nu cumva lupul acesta nu exista decît în închipuirea sufl
lui său. Nu dădea nici o importanţi la ce gindeau ceilalţi despre toate acestea, ba chia
r nici la ce gîndea el despre toate acestea, căci, oricum, lupul dintr-însul nu putea
fi alungat prin asta. ^' ^ Lupul de stepă avea, aşadar, <gîouă fîrfy una de o~n şi lina de
up, asta fusese soarta lui şi se prea poate ca un asemenea destin să nu fi fost defe
l ceva deosebit sau rar.'Se spune că ar mai fi fost văzuţi şi mulţi alţi oameni care dovede
u apucături de cline sau de vulpe, de peşte sau de şarpe, fără să fi întîmpinat din pricina
sta dificultăţi deosebite. în oamenii aceştia vieţuiau laolaltă jie omul şi vulpea, fie omu
peştele, fără să-şi cauzeze suferinţe unul altuia, ba chiar se ajutau unul pe altul, iar în
ii oameni, care au ajuns departe şi au trezit invidia celorlalţi, fericirea fusese m
ai mult rodul strădaniei vulpii sau maimuţei decît a omului. Iată un lucru cunoscu: de t
oată lumea. Dimpotrivă, în cazul lui Harry lucrurile f* stăteau altfel,) omul şi lupul din
tr-însul nu convieţuim şi nici nu se întrajutorau, ci se urau de moarte imul pe al-iul,
aşa încît existenţa unuia nu-i aducea celuilalt decit suferinţă, iar cînd cele două firi se
c de moarte în Acelaşi Sînge şi în Acelaşi Suflet, apoi viaţa aceea nu e bună defel). Ei, d
are cu soarta lui, şi-apoi nimeni nu are o soarta uşoară. Se întîmpla însă ca lupul nostru
stepă să aibă sentimentul că trăia cînd ca lup, cînd ca om, lucru care li se intimpla tutur
fiinţelor combinate, dar şi că, atunci cînd era lup, omul din el stătea la pîndă uitîndu-ss
tenţie, cintărind şi judecind — iar în timp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, cî
d Harry era om şi ii venea o idee frumoasă, un simţămînt subtil, nobil sau cînd săvîrşea o
faptă bună, lupul dintr-insill îşi arăta colţii, ridea şi îi arăta cu o ironie ucigătoare c
icol este acel spectacol al nobleţei pentru un ani-nai de stepă, un lup care, în inima
lui, ştia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adică să galopeze singuratic prin s
tepe, din cînd in cînd să bea sînge sau să dea tîrcoole unei lupoaice -- iar din punctul de
vedere a\lupului; fie'
care acţiune a omului devenea înfiorător de caraghioasă şi jenantă, stupidă şi deşartă. Dar
cru se in-timpla şi atunci cînd Haller se simţea şi se comporta ca utt lup, arătîndu-şi col
simţind că-i urăşte şi-i duşmăneşte de moarte pe toţi oamenii şi toate apucăturile şi morav
ibile şi denaturate. In acest caz, partea de om dintr-însul stătea la pîndă, ţinivdu-l pe l
p sub observaţie, zicîndu-i că nu-i decît un animal, o fiară, stricîndu-i şi înveninîndu-i
ucurie pe care i-o deştepta firea lui simplă, sănătoasă şi sălbatecă de lup. Cam aşa stătea
le în cazul lupului de stepă şi oricine îşi poate imagina că viaţa lui Harry nu era chiar a
plăcută şi fericită. Dar nu trebuia să se înţeleagă cumva că era peste măsură de nefericit
că v.vea această impresie, de altfel ca orice alt om care consideră că nu există suferinţe
ai mari decît ale sale). Despre nici un om nu trebuie să se afirme aşa ceva. După cura n
ici cel care nu are într-insul nici un lup nu trebuie să jie neapărat un om fericit. Căc
i pînă şi in cea mai nefericită viaţă există clipe însofite şi mici flori de fericire ivite
e nisip şi pietre. Aşa era şi cu lupul de stepă. De cele mai multe ori era, incontestabi
l, foarte nefericit, fiind in stare să-i nefericească şi pe alţii pe care îi iubea sau de
care era iubit. Căci toţi cei care îl îndrăgeau nu vedeau în el decît o singură latură. Uni
e ei ii iu- v *A beau ca pe un om delicat, inteligent si..d£QS£hiL£LMi'au încroziţi^_şi dec
pţionaţi cînd se vedeau nevoiţi să descopere luvul dintr-însul,\ Si n-aveau încotro, căci H
ca orice fiinţă, vroia să fie îndrăgit în totalitatea lui, ne-fiind capabil să-şi ascundă
ge lupul dintr-însul, mirlindu-i pe aceia la a căror dragoste rivnea. Mai erau însă şi cîte
unii care hidrăgeau tocmai_lupul din el, adică £ tocmai libertatea, sălbăticia lui, imposi
bilitatea de a fi ■îm'olinzit, curajul lui in caz de pericol, puteypq Ini, rlav şi ei
erau deosebit de decepţionaţi, jăcîndu-şi o impresie lamentabilă în momentul în care se dov
că lupul rău. şi sălbatec mai era şi om, nutrind în el dorinţa de bunătate şi delicateţe, a
chiar pe Mozart, citind versuri şi
nutrind pe Ungă toate acestea şi nişte idealuri umane. Şi tocmai aceştia din urmă se arătau
cele mai multe ori deosebit de dezamăgiţi şi supăraţi, aşa că lupul
62
de stepă contamina cu propria lui fire, dublă, cu propria lui sfîşiere toate destinele c
u care venea în contact. Dar cine crede că îl cunoaşte pe lupul de stepă şi că îşi poate im
it de jalnică şi sfîşiată este viaţa lui — iată că acela greşeşte, neştiind nici pe departe
ştie că (aşa după cum nu există regulă fără excepţii şi după cum humnezeu îl îndrăgeşte în
egrabă pe un păcătos decît pe nouăzeci şi nouă de oameni drepţi) şi Harry mai avea, aşadar,
e sale privilegiate, de fericire, că putea şi el să respire, să gîndească şi să simtă cînd
un lup, cînd numai ca un om, ba nici nu-şi închipuie că uneori, in anumite momente, foar
te rare, cei doi reuşeau să se împace şi să trăiască unul de dragul celuilalt, aşa incit nu
i că unul dormea în vreme ce celălalt stătea de veghe, ci se întremau unul pe celălalt, dub
-se reciproc. Se părea că obişnuinţa, cotidianul, cunoştinţele şi ordinea nu aveau în viaţa
i om, ca pretutindeni pe lumea asta, nici un alt scop decît acela de a-i permite,
din cînd în cînd, cîteva clipe de răgaz, de-a fi străpunse şi de-a face loc neobişnuitului,
nii şi îndurării. Puteau oare aceste rare ore de fericire să ofere echilibru şi calm nemil
osului destin al lupului de stepă, încît fericirea şi chinul să-şi ţină cumpănă dreaptă, sa
icire a celor cîtorva ore îi absorbeau toată suferinţa, imbogăţindu-l? Iată întrebări la ca
decît să tot reflecteze după bunul lor plac cei care nu au altceva mai bun de făcut. Ch
iar şi lupul de stepă reflecta adesea la toate acestea, petrecîndu-şi astfel acele zile
sterile şi inutile. La toate acestea trebuie să mai adăugăm ceva; Există destul de mulţi oa
eni de genul lui Harry,^iar din acest ,număr mare de oameni, din această categorie f
acjxvrte. "pirtiştii. Toţi aceşti oameni posedă cîte două suflete,_cîte Yiouâ fiinţe în ei
iescul si diabolicul, sin-gele de mamă şi cel de tată, capacitatea de a fi fericiţi şi de
a suferi sălăşluiesc laolaltă într-înşii într-o îmbinare duşmănoasă şi haotică, asemănătoar
ul şi omul Harry. Oamenii aceştia duc o viaţă turbulentă, dar uneori, în rarele lor momente
de fericire, trăiesc sentimentul puterii şi frumuseţii, iar spuma d§ fericire a
64
acelor momente poate să atingă culmi înalte şi strălucitoare, trecînd pînă dincolo de marea
rinţei, aşa încît strălucirea atît de efemeră a unei asemenea fericiri ii atinge şi pe ceil
ermecîndu-i. întocmai ca spuma fugară şi de preţ a fericirii de la suprafaţa mării suferinţ
nasc şi operele de artă, opere în care un om solitar se înalţă-, prin suferinţă, preţ de o
supra destinului său, atît de sus încît fericirea lui străluceşte ca o stea pe care cei car
o văd o consideră eternă, asemănătoare propriului lor vis de fericire. Toţi aceşti oameni
au, indiferent de felul cum se numesc operele sau faptele lor, nici un fel de vi
aţă, viatalor•adicănu_eştg_exisienţă, nu are nici o înfăţişare, ei nu sînt nici eroi, nici
ditori în felul în care alţii sînt judecători, medici, cizmari sau profesori, viaţa lor nu
altceva decît p fră-Amîntare eternă şi îndurerată ca mişcarea talazurilor care se sparg de
, viaţa lor e nefericită şi dureroasă, sfî-şietoare, groaznică şi absurdă, dacă nu cumva se
rebuie văzut în acele trăiri, fapte, idei şi opere rare care strălucesc deasupra haosului
unei asemenea vieţi, în unii oameni de acest gen a încolţit ideea periculoasă şi îngrozitoa
după care viaţa tuturor oamenilor nu e, probabil, decît o eroare fatală, o progenitură fre
netică şi nereuşită a mumei primordiale, o tentativă sălbatecă şi înfiorătoare, eşuată, a n
dintre ei s-a născut însă \ şi ideea contrară după care omul nu e numai un animal cit de c
t raţional, ci şi o odraslă a zeilor, sortită nemu- ■ ririi ririi. Fiecare categorie de oa
meni îşi are semnul ei distinctiv, vropriile caracteristici, fiecare îşi are virtuţile şi v
ciile sale, fiecare îşi are păcatul MlL.de moarte. Unul din semnele distinctive ale lu
pului de stepă consta în aceea că el era un^ojji^jj^uşulŢ^ Dimineaţa era perioada proastă a
lei, ii era teamă de~ea, căci niciodată nu i-a adus ceva bun. Niciodată în viaţa lui nu a f
st vesel cu adevărat dimineaţa, niciodată n-a făcut nimic bun înainte de prînz, n-a avut ni
i un fel de idei bune, nu şi-a procurat sieşi şi nu a procurat nimănui nici o bucurie. A
bia în cursul după-amiezii se încălzea şi se înviora şi, în zilele lui bune, abia spre sear
ea productiv, activ şi, uneori, bucuria lui ajungea la incandescenţă. De 65
\
aici şi nvimiajui. dp xinqii.rnt.nfp şi d.P ind^.jwndf.ntâj Nici un alt vm nu resimţise
o nevoie mai profundă şi rrîâi pătimaşă de independenţă ca el. Pe cînd era tînăr, sărac, pe
i să-şi cîştige plinea, prefera să sufere de foame şi să umble în haine jerpelite, numai ca
lveze fărîma lui de independenţă. Nu s-a vindut niciodată pentru bani sau pentru un trai m
ai buji nici femeilor, nici magnaţilor, dînd cu piciorul şi refuzînd de sute de ori toat
e acele lucruri care, privite cu ochii, altora, reprezentau un avantaj sau o fer
icire pentru el, urmărind în schimb să-şi salveze libertatea. Gîndul şi ideea că va fi nevo
să îndeplinească o funcţie oarecare, să respecte o anumită organizare a zilelor şi anilor,
supună altora îi trezeau ura şi groaza. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de
muncă al unui funcţionar şi coşmarul cel mai crunt era prizonieratul într-o cazarmă. Ştia
sustragă tuturor acestor legături chiar şi cu preţul unor jertfe imense. Iată în ce consta
tăria şi virtutea lui, în această privinţă era neînduplecat şi incoruptibil, în această pr
n caracter solid şi nesinuos. Numai că din această virtute decurgeau, la rîndul lor, în mo
d direct, suferinţa şi destinul său. I se întîmpla şi lui acelaşi lucru ca şi tuturor celor
afla tot ceea ce căuta şi dorea cu încăpăţînare, din toată fiinţa sa, dar le afla într-o ?n
i mare, de.cit, i se cădea unui om. Tot ceea ce la început însemnase visul Î'şi jencirea ~
iui se transformase mai apoi într-un destin amar. Puterea îi vine de hac potentatul
ui, banul bogăta-. şului, slugărnicia slugii, patima pătimaşului. ; Şi tot aşa ^.^independe
veni de hac lupului de stepă}Işi atinsese scopul, devenise din ce în ce mai indepejide
nf, nimeni nu-i dădea porunci, nu era nevoit să dea ascultare nimănui, hotărînd singur, în
eplină libertate, asupra a tot ceea ce trebuia să facă sau nu. Căci orice om puternic îşi a
inge fără greş scopul spre care ii poartă un instinct adevărat. Dar trăind în deplina liber
e la care ajun--sese^Harrg constată dintr-o dată că Uhprtat.pq. Ini PŢQ HP fapt moarte,
că era singur $ că lumea îi dădea pace într-urT mod îngrijorător, că oamenii nu-l mai inter
deloc, ba chiar că nici el însuşi nu-l mai interesa, că începuse să
66
se sufoce încetul cu încetul în aerul tot mai rarefiat şi mai subţire al independenţei şi a
ingurării sale\ Căci acum situaţia se schimbase, singurătatea şi independenţa-nu mai reprez
ntau năzuinţa şi scopul, ci destinu] său, condamnarea lui, acea miraculoosă năzuinţă i se î
ise, şi el nu mai putea să dea înapoi, nu-i -mai era de nici un folos să-şi întindă braţele
mat de dor şi de bunăvoinţă, în intenţia de a se uni cu ceilalţi din jurul său: acumţera^pă
ată lumea^ Cu toate aces-... .tea, nimeni nu-l ura şi nu-l dezagrea. Dimpotrivă, avea
foarte mulţi prieteni. Mulţi oameni îl atrăgeau. Dar nu avea parte d.ecît de simpatie şi am
bilitate, era invitat, i se făceau cadouri, i se adresau scrisori frumoase, dar ni
meni nu se apropia ceva mai mult de el, nimeni nu reuşea să înfiripe vreo legătură cu el,
nimeni nu avea de gînd, nimeni nu dorea şi nici nu era în stare să-i împărtăşească modul de
înconjurat acum de aerul unui om singuratic, de o atmosferă de calm, lumea înconjurătoa
re aluneca, se îndepărta de el, ■ era incavabil şă întreţin!1 rclnţjj şi nici voinţa, nici
i puteau înfrînge această neputinţă. Iată care era una din caracteristicile importante ale
ieţii sale. ^WW_C_A)I<*-'M-- .4 O alta era aceea că făcea parte din categoria sjnuci-Q
&silo?. Trebuie să spun aici ce greşit este să- se consi'aere^că sinucigaşii ar fi numai,
oamenii care se omoară cu adevărat. Printre aceştia există chiar foarte mulţi care nu devi
n sinucigaşi decît, ca să spunem aşa, în mod în-tîmplător şi care, în esenţă, nu sînt neapă
inucidere. Printre oamenii lipsiţi de personalitate, I lipsiţi de o puternică notă propr
ie, lipsiţi de un destin ferm, printre oamenii de duzină şi de turmă mai există şi unii car
mor prin sinucidere şi care, din cauză că le lipseşte ifbta proprie şi însemnul distinct,
u aparţin, tipului de sinucigaşi, în vreme ce, pe de altă parte, printre cei care, în esenţ
sînt sinucigaşi, există mulţi, foarte mulţi, poate cei mai mulţi, care nu-şi curmă zilele.
rfo-nşul." aresta — şi Harry era şi el unul — nii. t.rpi buie neavărat să întreţină în viat
p.hit de puternic/i cu rr/.nQ.Ţt.pn. — yoţi să faci acest lucru, şi fii •uv.ucigm- Ceea ce
caracterizează pe sinucigaş g este însă impresia ca eul său reprezintă, indiferent dacă
C
67
i pe bună dreptate sau nu, un germene deosebit depei'i-culos, îndoielnic şi periclitat
al naturii, expus primejdiilor şi păscut fără întrerupere de asemenea pericole extreme, d
e parcă ar sta pe vîrful foarte
subţire al unei stînci, fiind suficient să i se facă cel mai uşor vînt din exterior sau să
ifeste cea mai mică slăbiciune interioară pentru ca să se prăbuşească în abis. Traiectoria
nului unor oameni de genul acesta se caracterizează prin aceea că sinuciderea reprez
intă pentru ei, cel puţin in propria lor închipuire, modalitatea cea mai plauzibilă de a
muri. Premisa unei asemenea stări sufleteşti remarcată întotdeauna încă din fragedă tinere
tarea care îi însoţeşte pe aceşti oameni pe parcursul întregii lor vieţi, nu este defel slă
nea capacităţii lor de a trăi, căci, dimpotrivă, printre „sinucigaşi" există şi firi extrao
de tenace, avide şi îndrăzneţe. Dar tot aşa cum unele firi sînt cuprinse de febră pînă şi l
neînsemnat simptom de boală, tot aşa există şi firile acestea pe care noi le numim „sinuci
aşe" şi care întotdeauna sini foarte sensibile şi sentimentale, manifestînd înclinaţia de a
cu ardoare ideea sinuciderii la cel mai mic simptom de boală. Dacă ar fi să existe o şti
inţă care să aibă curajul şi responsabilitatea de a se ocupa de om şi. nu doar de mecanismu
fenomenelor vieţii, dacă ar fi să existe un fel de antropologie sau de psihologie, to
ată lumea ar cunoaşte lucrurile acestea. Ceea ce am spus aici despre sinucigaşi se ref
eră, desigur, în totalitate numai la fenomene de suprafaţă, fiind vorba de psihologie, a
dică de o porţie bună de fizică. Din punct de vedere metafizic lucrul acesta este mult m
ai limpede căci, priviţi astfel, „sinucigaşii1' ni se prezintă '-pa nişte oameni cuprinşi d
entimentul de vinovăţie al individuălizărn^ca nişte suflete care nu mai consideră că desăvî
ropria lor conturare reprezintă scopul vieţii lor, şi dizolvarea lor, reintegrarea lor
în ■mumă, reintegrarea lor în oumnezeu, reintegrarea lor în cosmos. Multe dintre aceste f
iri sînt incapabile să se sinucidă cu adevărat din cauză că şi-au dat seama în profunzime d
ul pe care l-ar săvîrşi astfel. Dar noi trebuie să-i considerăm totuşi sinucigaşi căci mîn-
ei o văd nu în viaţă, ci în moarte, ei sînt gata să
68
[ se dea în lături şi să se sacrifice, să dispară şi să se (întoarcă la începutul. încevutu
orice gen de putere poate {ba în unele condiţii chiar trebuie) să devină o slăbiciune, la
fel se poate ca, dimpotrivă, sinucigaşul tipic să-şi transforme slăbiciunea aparentă în put
şi sprijin, lucru care se în-tîmplă chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este şi ce
l al lui Harry, lupul de stepă. Asemeni miilor de oameni de acest gen, el transfor
mase ideea că drumul spre moarte îi este descfiis în orice clipă nu numai într-un melancol
ic joc al imaginaţiei adolescentine, ci îşi făcuse din gîndul acesta mîngîierea şi sprijinu
Este adevărat că orice zguduire, orice durere, orice situaţie nefavorabilă vieţii trezea d
eîndată în el, ca de altfel în toţi oamenii de genul lui, (jorinţa dg^ a se_ eschnm^jpriit
QQXţe^ El însă, treptat, îşi crease din înclinaţia aceasta o adevărată filozofie pusă în sl
Familiarizarea cu gîndul că, în caz de pericol, îi este deschisă orice cale de scăpare îl î
îi trezea curiozitatea de a gusta din plin durerile şi stările depresive, iar cînd se a
fla într-o stare deplorabilă era capabil să nutrească sentimente de dureroasă bucurie, un
fel de bucurie păguboasă, şi să-şi zică: „Iată, sînt curios să văd cît poate suporta totuşi
i fi atins limita suportabilului nu va trebui decît să deschid uşa şi am scăpat." ,,Există
oarte mulţi sinucigaşi care cîştigă tocmai din-tr-un asemenea gînd forţe neobişnuite. Pe de
arte, toţi sinucigaşii sînt familiariziţi şi cu lupta împotriva ispitei de a se sinucide. F
ecare dintre pi stip fnnrtp. hin^Â^^-iimil rlin rntirţnnplp şnfltitvh'i V sau, că sinuci
derea reyrezintă o rnl.p. C\P ipşîrpi rgxp fo.gfi nu este decît o cale cam jalnică şi neleg
timă de a scăva în'caz de_
•ericot, că în i^,^~ ■..........----,.....,- r------- — ■înt şi cyTrnt la pnm.înt. AP ninţn
de vronria ta mînă. Conştiinţa aceasta, această conştiinţă încărcată are acelaşi izvor ca ş
aşa-zişilor adepţi ai autosatisfacerii, determinîndu-i pe cei mai mulţi dintre „sinucigaşi"
ucă o permanentă luptă împotriva ispitei. Ei luptă la fel cum cleptomanul luptă împotriva v
ului său. Lupul de stepă cunoştea şi el foarte bine lupta aceasta, căci o dusese cu cele m
ai
69 '
diverse arme. In cele din urmă, pe la vîrsta de patruzeci şi şapte de ani îi veni o idee f
ericită, nu lipsită de umor, o idee care deseori îl umplea de bucurie. Hotărîse ca în "■ )z
celei de a cincizecea aniversări a zilei lui de naştere sa-şi permită să se sinucidă. Conf
rm înţelegerii lui cu el însuşi, în ziua aceea urma să rămînă la latitudinea lui dacă va fa
ieşirea prevăzută _pentru caz de pericol sau nu, după cum va avea chef atunci. Acum n-av
ea decit să i se întîmple orice, n-avea decît
să se îmbolnăvească, să rămînă sărac, să nu-i fie dat decît să sufere şi să se amărască — t
sorocite, toate acestea nu puteau să mai dureze decît clţiva ani, cîteva luni, cîteva zile
, căci numărul lor se micşora doar pe zi ce trece ! Şi într-adevăr, îndură cu mai multă uşu
necazuri care, mai înainte vreme, l-ar fi chinuit mai profund şi vreme mai îndelungată.
Dacă dintr-un motiv anume ii mergea deosebit de rău, dacă secătuirii, însingurării şi sălb
i vieţii sale li se mai adăugau dureri sau pierderi deosebite, el putea să le spună acum
durerilor : „AveţL_ hfl peste doi ani voi ii eu stăvînul vostruJ" Apoi p p se lăsa în voia
gîndului ca in dimineaţa celei de a cincizecea aniversări a naşterii sale vor sosi scris
ori şi felicitări, în vreme ce el, bizuindu-se pe briciul său, îşi va lua rămas bun de la t
e durerile şi va închide uşa după el. Pe urmă, guta din oasele lui, melancolia, durerea de
cap şi durerea de burtă n-aveau decît să vadă încotro o vor apuca. Ne-a mai rămas să expli
est fenomen particular care era lupul de stepă şi îndeosebi relaţiile lui caracteristice
cu burghezia prin aceea că aceste aspecte deri-vau din legi fundamentale. Să luăm, aşad
ar, raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez" drept punct de plecare, căci aspe
ctul acesta este cel mai nimerit ! Lupul de stepă se situa, după propria sa concepţie,
în afara lumii burgheze, deoarece nu ştiă'ce este viaţa de familie sau ambiţia socială. Lu
t ca persoană particulară, ca om deosebit, se simţea cînd ca un eremit bolnăvicios, cînd ca
un om supranatural, ca un individ dotat cu facultăţi geniale, situat cu mult deasupr
a neînsemnatelor norme ale unei vieţi mediocre. îl dispreţuia
70
cu bună ştiinţă pe burghez şi se mîndrea că nu este şi el la fel ca acesta. în unele privin
răia întru totul ca un burghez, avea bani la bancă, îşi sprijinea cîte o rudă săracă, se îm
tenţios, dar corect şi discret, încercînd să se descurce bine în viaţă cu poliţia, cu ofici
al şi cu alte asemenea instituţii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, îl
atrăgea înspre lumea mărginită a burgheziei, spre casele liniştite ale familiilor de trea
bă cu grădinile lor curate, cu scările lucitoare şi cu toată atmosfera lor modestă de ordin
şi corectitudine. Ii plăcea să aibă micile lui vicii şi extravaganţe, să se simtă ca un om
ebit sau genial care trăia în afara lumii burgheze, dar ca să ne exprimăm astfel, nu trăia
şi nu locuia niciodată în acele provincii ale vieţii unde nu mai existau obiceiuri burg
heze. Nu se simţea la el acasă nici în atmosfera oamenilor puternici, de excepţie, nici în
rîndul răufăcătorilor sau dezmoşteniţilor soartei, ci locuia mereu în provincia burghezilo
cu normele şi atmosfera cărora păstra un contact permanent, chiar dacă acesta lua forma
opoziţiei şi revoltei. In afară de aceasta, fusese educat în spiritul micii burghezii, d
e la care mai păstra o mulţime de noţiuni şi de şabloane. Din punct de vedere teoretic n-a
vea absolut nimic împotriva tîrfelor, dar personal n-ar fi fost în stare să ia în serios o
tîrfă şi n-ar fi considerat-o niciodată ca pe un om de teapa lui. Putea să îndrăgească, la
ca pe propriul său frate, un delincvent politic, un revoluţionar sau un escroc intel
ectual, oameni pe care statul şi societatea îi dispreţuiau, dar n-ar fi ştiut ce altceva
să facă pentru un hoţ, un spărgător sau un criminal feroce decît să-i compătimească într-u
tul de burghez. In felul acesta el recunoştea şi încuviinţa întotdeauna, printr-o latură a
irii şi activităţii sale, tot ceea ce combătea şi nega prin cealaltă. Crescut în mediul une
amilii burgheze culte, al unor forme şi moravuri solide, continua să fie legat print
r-o bună parte a sufletului său de rînduielile acestei lumi, cu toate că se individualiz
ase de* multy Idepăşind limita posibilă a obiceiurilor burgheze, şi se eliberase de mult
de conţinutul idealurilor şi credinţei burgheze. 71 „Obiceiurile burgheze", înţelese ca o
tare permanentă a condiţiei umane, nu sînt nimic altceva decît o încercare de a atinge ech
ilibrul^jiăzuinţa spre linia mediană de echilibru între numeroasele extreme şi polarităţi c
rastante ale comportamentului uman. Dacă luăm ca exemplu una dintre aceste bipolarităţi
contrastante, să spunem pe aceea a sfinţeniei şi a libertinajului, pilda noastră va fi înţe
easă de îndată. Omul are posibilitatea să se dedice pe deplin domeniului spirituaP, încercă
ii de a se apropia de dumnezeiesc, idealului evlaviei. Dar el are, dimpotrivă, şi po
sibilitatea de a se dedica vieţii i^,sttnctuat^ dorinţelor, simţurilor sale, în-dreptîndu-ş
tdăTxt—strădania spre satisfacerea unor plăceri momentane. Prima cale duce spre evlavie
, spre martiriul spiritual, spre autodizolvare în flumnezeu. Cealaltă duce spre libe
rtinaj, spre martiriul instinctual, spre autodizolvare în putreziciune. Burghezul în
cearcă să trăiască undeva între cele două căi, într-o zonă temperată, mediană. El nu va
ceda niciodată, nu se va dedica nici beţiei simţurilor, nici ascezei, nu va fi nicioda
tă martir, niciodată nu va fi dispus să se nimicească -t— dimpotrivă, idealul său nu este s
ificarea, ci conservarea eului, strădania sa nu urmăreşte să atingă nici evlavia, nici con
trariul acesteia, caracterul necondiţionat îi este insuportabil, el vrea să se pună în slu
jba lui J&umnezeu, dar totodată şi a beţiei simţurilor, vrea să fie virtuos, dar doreşte to
odată să se simtă bine şi confortabil pe pă-■mînt. Pe scurt, încearcă, să se plaseze la mij
remelor, în zona prielnică, lipsită de furtuni puternice, a ■măsurii, lucru pe care şi reuş
să-l facă, jertfind însă în felul acesta intensitatea trăirii şi simţirii pe care ţi le ofe
re tinde spre absolut şi extreme. Nu se poate trăi intens decît în detrimentul propriulu
i eu. Dar iată că burghezul nu preţuieşte nimic mai mult decît i acest eu al său (un eu, de
altfel, slab dezvoltat, rudimentar). Aşadar, cu preţul intensităţii el îşi asigură conserva
şi securitatea, în locul devoţiunii faţă de I feimnezeu alege liniştea sufletească, în loc
erii tihna, în locul libertăţii comoditatea, în locul jarului uciI gător temperatura plăcut
De aceea, burghezul este, în j esenţă, o creatură cu un slab impuls vital, fricoasă, care
72
se teme de orice renunţare la ea însăşi şi este uşor de guvernat. Din această cauză, a pus
l puterii majoritatea, în locul forţei legea, în locul responsabilităţii procedeul supuner
ii la vot. Este limpede că o asemenea fiinţă slabă şi fricoasă nu se poate menţine, chiar d
r exista într-un număr oricît de mare, şi că datorită caracteristicilor sale nu ar putea av
a pe lumea asta alt rol dectt pe acela al unei turme de mioare rătăcite printre nişte
lupi care hoinăresc în libertate. Cu toate acestea putem vedea că, în timpul domniei uno
r firi puternice, burghezul este pus deîndată la zid, dar şi că el nu piere niciodată, aju
ngînd chiar din cînd în cînd să stăpînească lumea. Cum de este posibil aşa ceva ? Nici mări
i sale, nici virtutea, nici acel ccmmon sense, nici modul de organizare nu au su
ficientă putere de a-l salva de la pieire. Nici un medicament din toată lumea asta n
u-i poate salva viaţa acelui om a cărui intensitate a trăirii a slăbit atît de mult. Şi cu
oate acestea burghezia trăieşte, puternică şi înfloritoare. — De ce oare ? Răspunsul este u
rul: datorită existenţei lupilor de stepă. într-adevăr, forţa vitală a burgheziei nu se baz
nicidecum pe atributele membrilor ei obişnuiţi, ci pe cele ale deosebit de numeroşilor
săi outsiders care, datorită confuziei şi elasticităţii idealurilor sale, pot să-i fie spr
jin. în sînul burgheziei trăiesc în permanenţă o mare mulţime de firi puternice şi sălbatec
y, lupul nostru de stepă, este un exemplu caracteristic. El, cel care şi-a dezvoltat
într-atît personalitatea încît a întrecut cu mult dimensiunea accesibilă unui burghez, el,
cel care cunoaşte în egală măsură şi plăcerea meditaţiei şi bucuriile tulburi ale urii şi a
e sine, el, cel care detestă legea, virtutea şi acel common sense, tocmai el este cu
toate acestea, fără voia lui, prizonierul obiceiurilor burgheze de care nu se poate
debarasa. Şi în felul acesta vieţuiesc de jur împrejurul masei pro-priu-zise a adevăratei
burghezii pături largi de oameni, mii şi mii de vieţi şi de minţi luminate care, luate fi
ecare în parte, au depăşit stadiul obiceiurilor burgheze şi sînt predestinate unei vieţi ne
ondiţionate, dar care. fiind legate prin sentimente infantile de obiceiurile bur73
gheze şi molipsindu-se în mare parte de scăderea intensităţii vitale, continuă într-un fel,
ecare în parte, să rămînă legate de burghezie, să i se supună, să-i rămînă îndatorate şi să
incipiul celor mari burghezia şi l-a răstălmăcit în felul ei: Cine nu este împotriva mea, e
te de partea mea ! Dacă analizăm sufletul lupului de stepă în sensul acesta, aflăm că avem
e-a face cu un om pe care însuşi gradul înalt de individualizare atins l-a împiedicat să d
evină un om cu obiceiuri burgheze, căci otice exagerare a individualizării se întoarce împ
otriva eului, ame-ninţînd să-l distrugă din nou. Observăm, aşadar, căej fdmţfţ_înt,r-însul
puternice, atît cptrp iiUmi i dfŢ~
^ p
cit şi spre desfrîuŢ~aar pe că era incapabil^ fie datorită inefftPA. el nu a putut să UTect
eze saltul si să amnaă pînă Injihertnten şi vnlhntirin şygţiului COSmiC, COntinlt-
înd să graviteze în jurul constelaţiei materne a burgheziei. Aşadar, aceasta era situaţia l
i în spaţiul lumii, aceasta îi era dependenţa.' Cei mai mulţi dintre intelectuali, cea mai
mare parts a artiştilor aparţin aceluiaşi tip. Numai aceia dintre ei care sînt mai pute
rnici se înalţă dincolo de atmosfera pămîntului burghez, ajungînd în cosmos, în vreme ce to
alţi se resemnează şi acceptă compromisurile, dispreţuind burghezia, căreia totuşi îi aparţ
alizînd-o şi preamărind-o tocmai pentru că sînt nevoiţi, în cele din urmă, să o accepte pen
ai putea trăi. Aceste nenumărate existenţe nu reuşesc să atingă tragicul, avînd parte, în s
, de un remarcabil ghinion şi de o zodie proastă în al cărei iad fierb talentele lor pînă c
devin roditoare. Puţini dintre ei reuşesc să se elibereze şi ajung să atingă absolutul, di
părînd într-un mod demn de toată admiraţia ; acestea sînt personaje tragice, şi numărul lor
redus. Iar ceilalţi, cei care îşi menţin legăturile şi al căror talent se bucură de succes
rile burgheziei, ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginară, dar su
verană: aceea a umorului. Neliniştiţii lupi de stepă, făpturile acestea care suferă îngrozi
, neîntrerupt, şi cărora le lipseşte vlaga necesară tragicului şi pătrunderii în spaţiul as
imt chemarea \or spre absolut, dar nu sînt capabili să trăiască în concor74
danţâ cu ea: în momentul în care spiritul, de atîta du-'" rere, li s-a mai întărit şi le-a
it mai suplu, ei îşi \ găsesc salvarea prin umor. într-un fel anume,. umorul ftîi este cap
abil să-l priceapă. în sfera lui imaginară se realizează idealul încîlcit, incongruent al o
ui lup de stepă: acolo i se oferă posibilitatea nu numai de a încuviinţa simultan şi evlav
ia şi desfrîul, de a împăca cei doi poli apropiindu-i unul de celălalt, ci de a-l cuprinde
şi pe burghez în acest act al acceptării. Un om ■obsedat de Rumnezeu este, desigur, în st
are să accepte şi un criminal, şi invers, dar nici unul, nici celălalt, ca de altfel nic
i unul dintre cei independenţi, nu sînt în stare să accepte linia aceea neutră şi insipidă
mijloc care este comportamentul burghez. Numai umorul, invenţia aceasta minunată a c
elor care se văd împiedicaţi să-şi realizeze înalta lor chemare, a acestor fiinţe aproape t
ice, a acestor fiinţe nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poate c
ea mai specifică şi 'mai genială realizare a omenirii) săvîrşeşte imposibilul, străbătînd ş
te cotloanele fiinţei umane cu tradiţiile trecute prin prisma sa. Să trăieşti pe lume ca şi
cum aceasta nu ar fi lume, să respecţi legea şi totuşi să fii mai presus de ea, să ai ceva
şi cum n-ai avea nimic", să renunţi ca şi cum n-ar fi vorba de renunţare — toate aceste pr
cepte ale unei înalte înţelepciuni a vieţii nu poate să le realizeze decît iimorul. Iar dac
upul de stepă, căruia nu-i lipsesc nici talentul, nici premisele pentru acest lucru,
ar reuşi să fiarbă pînă la capăt, în talmeş-balmeş-ul lasciv al iadului său, băutura aceas
apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. Dar pînă atunci mai are încă multe altele de făcut
. Posibilitatea însă, speranţa există. Cine îl iubeşte, cine participă la zbuciumul lui, nu
ate decît jg.-i dorească să se salveze astfel. Chiar dacă procedînd aşa ar rămîne ^Jkntru t
una prizonierul obiceiurilor burgheze, suferinţele sale ar deveni în schimb mai supo
rtabile, mai fructuoase. Relaţiile sale de dragoste sau de ură faţă de lumea burgheză s-ar
debarasa de sentimentalism, iar dependenţa sa faţă de lumea aceasta ar înceta să-l mai ch
inuie în permanenţă ca o ruşine. 75 Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a în
drăzni, in cele din urmă, să efectueze totuşi saltul pînă în cosmos, lupul de stepă ar treb
s o dată faţă în faţă cu el însuşi, ar trebui să privească adine în haosul propriului său s
pe deplin conştient de el însuşi: toată existenţa lui precară i s-ar dezvălui atunci în înt
i irevocabilitate, iar el nu ar mai avea posibilitatea să se tot refugieze din iad
ul instinctelor sale în consolări sentimentalo-filozofice şi de aici iarăşi în beţia oarbă
tinului său de lup. Omul şi lupul s-ar vedea nevoiţi să se cunoască unul pe celălalt, fără
un fel de mască sentimentală, şi să privească necruţător unul în ochii celuilalt. Şi fie că
duce o explozie care îi va despărţi o dată pentru totdeauna, incit n-ar mai exista nici
un lup de stepă, fie că, atunci cînd va miji lumina umorului, ei ar încheia o căsnicie baz
ată pe raţiune. S-ar putea ca Harry să fie pus într-o bună zi în faţa acestei ultime altern
ve. S-ar putea ca, într-o bună zi, ] să înveţe să se recunoască ye el însuşi, fie căzîndu-i
n oglinjoarele noastre, fie întîlnindu-se cu nemuritorii, fie găsind, poate, într-unui d
in teatrele noastre magice, ceea ce îi trebuie pentru ca să-şT elibe-reze sufletul dev
astat. înaintea lui se deschid mii de asemenea posibilităţi, destinul său le atrage irez
istibil, toţi aceşti individualişti ai lumii burgheze trăiesc in atmosfera
posibilităţilor magice. Dintr-o nimica toată trăsnetul poate să lovească din plin. Lupul de
stepă cunoaşte şi el bine aceste lucruri, chiar dacă nu va putea să vadă niciodată această
biografiei sale interioare.LEI intuieşte care îi este locul în edificiul universal, in
tuieşte şi ştie bine cine sînt nemuritorii, intuieşte şi se teme de posibilitatea unei întî
i cu el însuşi, el ştie că există oglinda aceea în care, oricît de dureros ar fi, va trebui
privească, dar se r>^enie_de moarte să privească în ea.' I JJţUv^U ţr&fjiitiuZTţ în închei
udiului nostru trebuie să mai destră-măm o ultimă ficţiune, o ultimă mistificare. Orice „ex
caţie", orice psihologie, orice încercare de a înţelege ceva necesită mijloace auxiliare,
teorii, mitologii, minciuni ; iar un autor care se respectă ar trebui să nu
76
ezite să destrame, pe cit posibil, astfel de minciuni în încheierea expunerii sale. Sp
unînd „sus" sau „jos", avem deja de a face cu o afirmaţie care necesită să fie explicată, c
tît sus cit şi jos nu există decît în gîndirea noastră şi ţin de domeniul abstractului. Lum
e nu cunoaşte nici sus, nici jos. . \ Aşa îneît, exprimîndu-ne cit mai concis, „lupul de st
pă," nu este la rîndu-i decît a fiefeaga. Sentimentul lui Harry că el însuşi este un om^lup
pâ\erea lui că se compune din două fiinţe care se duşmănesc una pe alta, opunîndu-se una ce
lalte, nu sînt decît o mitologie simplificatoare. Harry nu este nicidecum un otft^ir
epM& dacă i-am preluat minciuna inventată şi crezută de el însuşi, chipurile fără să o exam
deaproape, şi dacă am căutat să-l privim şi să-Z interpretăm ca pe o dublă fiinţă, ca pe un
tepă, apoi n-am făcut-o decît în speranţa că vom fi înţeleşi mai lesne, servindu-ne de o mi
re pe care acum vom încerca să o punem la punct. Scindarea în lup şi om, în instinct şi spi
it, prin care Harry caută să ne facă să înţelegem mai lesne propria lui soartă, nu este dec
simplificare foarte crasă, ea bruschează realitatea pentru a oferi o explicaţie plauzi
bilă, dar eronată, a contradicţiilor pe care omul acesta le descoperă în el însuşi si care
e par 3 iin sursa numeroaselor sale suferinţe. Harry descoperă în el însuşi un „om", adică
univers de gînduri, sentimente şi cultură, sub forma unei naturi domesticite şi sublimat
e, şi, pe lingă aceasta, mai descoperă în el însuşi un ^lup", adică universul întunecos al
nctelor, sălbăticiei şi ferocităţii în stare nesublimată, brută. în citida unei atît de cla
a fiinţei sale în două sfere care se duşmănesc una pe cealaltă, i-a fost dat să observe cî
ată că lupul şi omul se, împăcau unul cu celălalt pentru scurtă vreme, fiind fericiţi preţ
va clipe. Dacă Harry ar încerca să constate in ce măsură contribuise omul şi în ce măsură l
conturarea fiecărui moment al vieţii sale, a fiecărei fapte, a fiecărui sentiment al său,
ar ajunge deîndată la ananghie, iar toată teoria lui frumoasă despre lupul acela s-ar d
estrăma. Nici un singur om, nici cel mai primitiv, nici cel mai redus nu
77
este, de fapt, de o simplitate atît de convenabilă Incit să-i putem explica fiinţa ca pe
o sumă a numai două sau trei elemente principale, aşa incit şi încercarea de a explica un
om atît de complicat ca Harry printr-o naivă împărţire a lui în lup şi om este o copilărie
gini. , Harry nu se compune numai din două, ci din sute, din mii de fiinţe. Viaţa Lui
(la jet ca viaţa oricărui alt om) nu pehdutETrză între doi poli, cum ar fi instinctul şi s
piritul sau evlavia şi desfrîul, ci între mii, între nenumărate perechi de poli. ' Nu treb
uie să ne mire că un om atît de instruit şi de inteligent ca Harry este în stare să se cons
dere un „lup de stepă'1 şi nici că ar putea, după cum crede el, să cuprindă edificiul bogat
omplicat al vieţii sale într-o formulă atît de simplistă, atît de brutală, atît de primitiv
citatea omului de a gîndi nu este foarte mare, aşa încît pînă şi omul cel mai spiritualizat
ai cult vede lumea şi pe el însuşi, în permanenţă, prin lentilele unor formule foarte naive
simplificatoare şi mincinoase — dar mai ales pe el însuşi se vede în felul, acesta! Căci t
oamenii simt nevoia, după cit se pare înnăscută şi deplin imperativă, de a-şi imagina că e
r este un întreg. Chiar dacă ideea aceasta fixă le este adesea puternic zdruncinată, ea îşi
revine în permanenţă. Stînd faţă în faţă cu un criminal şi privindu-l în ochi, judecătorul
o clipă cum criminalul grăieşte cu propria lui voce (a judecătorului), descoperind şi în pr
priul său interior toate imboldurile, aptitudinile şi posibilităţile criminalului, apoi îşi
revine, redevenind judecător, se strecoară
din nou în cuibul eului său imaginar şi îşi face datoria condamnîndu-l pe ucigaş la moarte.
r cînd unii oameni deosebit de dotaţi şi cu o structură deosebit de delicată simt încolţin-
le bănuiala că sufletul li se destramă, cînd, la fel ca ■--toţi, oamenii djţaeniv, îşi înfr
ixă, simţind că sînt compuşi din mai multe părţi, ca [un mănunchi de mai multe euri^atunci~
te nevoie deciz sa exprime acest lucru pentru ca majoritatea să-i închidă în ospicii, să c
onsulte diverse ştiinţe şi să constate că sînt schizofrenici, scutind omenirea de a mai auz
cumva din gura acestor nefericiţi glasul adevărului. Ei, dar ce să mai
78
tot vorbim în zadar, de ce să spunem pe nume unor lucruri pe care, se ştie de la sine,
le cunoaşte orice om care gîndeşte, lucruri care, de obicei, nu sînt exprimate cu glas
tare ? — Aşadar, în momentul în care un om face primul pas dilatînd acea unitate imaginară
eului său pînă la o dualitate, omul acesta devine • aproape un. geniu, sau cel puţin este
o excepţie rară şi interesantă.) In realitate însă, nici un eu, nici chiar cel ■mai naiv,
este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinară, o mică boltă cerească pr
esărată cu stele^ un haos de forme, de trepte şi stări, de apucături moştenite şi de posibi
Fiecare individ înclină să considere că haosul acesta este o unitate, vorbind despre pr
opriul său eu ca despre un fenomen simplu, bine închegat şi conturat cu claritate, cee
a ce este o iluzie necesară pe care o nutreşte în mod curent fiecare om (chiar şi cel af
lat sus de tot), este o necesitate la fel de vitală ca respiraţia şi nutriţia. Iluzia ac
easta se bazează pe o simplă raportare. ^frupeşte, omul este unitar, dar sufleteşte nici
odată^. In literatura, ciiiar şi în cea mai rafinată, se operează în permanenţă, conform tr
, cu personaje aparent întregi, aparent unitare. Din toată literatura de pînă la noi spe
cialiştii, cunoscătorii apreciază mai cu seamă a, şi pe bună dreptate, căci ea ne oferă (sa
pa să ne ofere) cea mai mare posibilitate de a ne imagina, eul în toată complexitatea
lui — numai că, fireşte, aparenţa grosolană contrazice acest lucru, oferin-du-ne iluzia că
iecare personaj al dramei este găzduit de un trup care, în mod necondiţionat, este uni
c, uni' tar şi definitiv conturat, că este, aşadar, o unitate. Estetica naivă apreciază în
od deosebit şi drama de caractere, în cadrul căreia fiecare figură apare în mod evident şi
parte ca o unitate. Unii îşi dau seama, mai întîi pe departe, că au de-a face, probabil, c
u estetica ieftină a suprafeţelor şi că este greşit să aplicăm marilor noştri dramaturgi mi
ele concepte despre frumos ale antichităţii, care a inventat într-un mod foarte origin
al ficţiunea despre eu, despre personaj. în scrierile literare din vechea Indie un a
semenea concept era complet necunoscut, eroii eposurilor indiene nVt sînt nişte 79 ,
a a. personaje simple, ci mănunchiuri de mai multe personaje, şiruri întregi de încarnări.
Şi în lumea noastră modernă există scrieri literare în care autorul încearcă să reprezinte
mod de care este aproape pe deplin inconştient, complexitatea sufletească ascunsă îndărătu
vălului acestui joc al personajelor şi caracterelor. Cine vrea să-şi dea seama de asta
trebuie să ia hotârîrea de a nu mai vedea, nici măcar o singură dată, în figurile unei scri
literare fiinţe individuale, ci numai părţi, laturi sau aspecte diferite ale unei uni
tăţi superioare (aceasta fiind, din partea mea, chiar şi sufletul poetului). Cine îl ved
e pe Faust în acest mod, constată că Fausî*. Mefisto, Wagner şi toate celelalte personaje
formează im tot unitar, un suprapersonaj, şi abia în cadrul acestei unităţi superioare poa
te fi întrevăzută întru-cîtva adevărata esenţă a sufletului, nicidecum în fiecare figură în
Faust rosteşte sentinţa celebră în rîndul profesorilor de şcoală şi admirată cu înfiorare d
stinii: Jn pieptu-mi am, ah, două suflete .'" el uită de Mefisto şi de o sumă întreagă de a
te suflete care, de asemenea, sălăşluiesc in pieptul său. Lupul nostru de stepă crede şi eL
că poartă în pieptul hii două suflete (lup şi om), simţind că, în felul acesta, pieptul Si
ustat îngrijorător de mult. Pieptul, trupul aste întotdeauna unul j?'*"?"*', dfiy <■•"/' în
r-insul ~rvu sînt nici două, nici cinci, cinenumăraţej__ lompusă ■
apă ca
ţ o ţesătură compusă din multe jire.} in Asia antică lucrul acesta era cunoscut şi ştiut cu
ctitate, iar în yoga buddhistă a fost inventată o tehnică precisă, al cărei scop era demasc
rea ideii fixe despre
personalitate. Jocul omenirii este delicios şi complex: ideea obsesivă pe care India
s-a străduit atît de mult să o demaşte timp de o mie de ani este identică cu aceea pe car
e Occidentul s-a străduit la fel de mult să o acrediteze şi să o consolideze. Privindu-l
pe lupul de stepă dintr-o asemenea perspectivă înţelegem de ce suferă el atît de mult de p
urma stupidei sale dualităţi. Întocmai ca Faust, crede şi el că (Inim viiflakf—teLspnmnn m
lt vrea mult
pp.nt.ru. un
singur piept şi că, din această cauză, pieptul ar trebui
2~
sn_j_ SP. sparqq.„i Cînd,. de fapt, ele reprezintă mult prea puţin, aşa că Harry îşi nedrep
nul suflet în mod înfiorător atunci cînd caută să~l înţeleagă cu ajutorul unei imagini atît
tive. Cu toate că este un om deosebit de cult, Harry procedează la fel ca sălbaticul c
are nu ştie să numere decîtpînă la doi. IJnei părţi din el__inşiişi-4i dă numele de om, cel
e cel de lilp, crezînd că în felul acesta a ajuns la capăt, epui-zindu-se. In „om" îngrămăd
t ceea ce ţine de domeniul spiritului, tot ceea ce. este sublimat sau cultivat, lu
cruri descoperite de el în el însuşi, iar în lup tot ceea ce este instinctual, sălbatec şi
aotic. în viaţă însă lucrurile nu se petrec chiar aşa de simplu ca în gîndurile noastre, ni
iar în chip atît de grosolan ca în sărmana limbă a noastră, a unor idioţi, iar Harry se min
doit pe el însuşi aplicînd, asemenea primitivilor, o astfel de metodă a lupului. Ne teme
m că Harry consideră provincii întregi ale sufletului său ca făcînd parte deja din „om", cu
ate că ele nu ţin nici pe departe de om, şi socoteşte că alte părţi ale fiinţei sale ţin de
u toate că ele au depăşit de mult stadiul acesta. La fel ca toţi oamenii, Harry crede şi e
l că ştie foarte bine ce înseamnă un om, de fapt, nu ştie deloc ce-i asta, cu toate că, des
ori, în vise şi în alte stări greu controlabile ale conştiinţei sale o intuieşte. I-ar prin
bine să nu-şi uite intuiţiile, i-ar jpjrindejbine_să^s.i le însuşească ! Doar.xyniul nu est
apariţie împietrită şi durabilă (aşa cum 'arăta idealul antichităţii, cu toate că înţelepţ
ri aveau alte intuiţii), ci mai degrabă o încercare şi un stadiu de tranziţie, nu este nim
ic l altceva d.p.rît o_ piLn.to înnurtă, periculoasă, întinsă între ' natură şi spiritI; Pr
area lui cea mai lăuntrică îl împinge spre spirit, spre ^dumnezeu — dorul lui cel mai prof
und îl împinge îndărăt spre natură, spre mumă: viaţa lui pendulează, înfricoşată şi tremurî
forţe. Ceea ce fiecare om înţelege prin noţiunea de „om" este întotdeauna doar o efemeră co
nţie burgheză. Această convenţie respinge şi ironizează anumite instincte, pe cele mai crud
, o doză bună de conştiinţă, de bunăcuviinţă şi de debestializare e necesară, iar un strop
este nu numai admisibil, ct 81 chiar absolut indispensabil.!„Omul"J, aşa cum ni-l p
rezintă această convenţie, este,~câTorice alt ideal burghez, un compromiSy o încercare tim
idă şi de o naivă isteţime de a contracara atît pretenţiile vehernente ale răutăcioasei mum
ura, cit şi pe cele ale plictisitorului bunic Spirit, încercarea de a duce un trai căl
dicel undeva la mijloc, între ele. Din această cauză, burghezul acceptă şi tolerează ceea c
el numeşte o „personalitate", dar în acelaşi timp aruncă personalitatea în braţele acelui
stru antropofag care este „statul" şi foloseşte amîndouă noţiunile în -mod constant drept a
al uneia împotriva celeilalte. Aşa se explică de ce burghezul îl arde ca pe un eretic şi îl
spînzură ca pe un criminal pe cel căruia poimîine îi va înălţa un monument. Lupul de stepă
odată intuiţia că „omul" nu este o creatură definitivată, ci o cerinţă a spiritului, o posi
ate îndepărtată, pe cît de rîvnită pe atît de temută, şi că drumul într-acolo nu poate fi p
odată mai mult decît doar pe o mică porţiune, în chinuri şi extazuri îngrozitoare, şi anume
ai de către acei indivizi rari pentru care astăzi se pregăteşte eşafodul, iar mîine monumen
ul. Ceea ce, spre deosebire de „lup", el numeşte ,,om", în el însuşi nu este în mare măsură
c altceva decît acel „om" mediocru al convenţiei burgheze. Calea spre adevăratul om, cal
ea spre nemuritori poate fi intuită de Harry, ba chiar destul de bine, el poate me
rge pe ea, parcurgînd ici şi colo, cu ezitare, o distanţă infimă, dar plăteşte pentru asta
suferinţe grele, cu o însingurare dureroasă. Dar în adîncul sufletului său el nu cutează să
pte şi să împlinească cerinţa cea mai înaltă, umanizarea veritabilă spre care năzuieşte spi
, nici să meargă pe calea îngustă ce duce la nemurire.' El ştie foarte bine: calea aceasta
duce spre suferliiţe'şi' mai mari, spre proscriere, spre ultima renunţare, poate chia
r spre eşafod, — şi chiar dacă îl atrage nemurirea de la capătul acestui drum, el nu este
dispus cîtuşi de puţin să suporte asemenea suferinţe sau să moară de atltea morţi. în ciuda
ui că, spre deosebire de oamenii obiceiurilor burgheze, este mult mai conştient de ţel
ul umanizării, el închide ochii şi nu mai vrea să ştie că tocmai cramponarea deznădăjduită
său, refuzul
82
deznădăjduit de a muri reprezintă calea cea mai sigură spre moartea eternă şi că, în schimb
nţa de a muri/< descotorosirea de învelişuri, ataşamentul veşnic al eului faţă de transform
duc la nemurire. Divinizîndu-i pe nemuritorii săi preferaţi, pe Mozart de~~exemplu, e
l nu-i priveşte la urma urmelor niciodată altfel decît cu ochii burghezului, avînd astfe
l tendinţa să explice desăvîrşirea lui Mozart întocmai ca un profesor de şcoală, adică din
tiva marelui său talent de specialist şi nu din aceea a măreţiei ataşamentului său, a accep
ii suferinţei, a indiferenţei sale faţă de idealurile burghezilor, nu din perspectiva îndu
rării extremei însingurări care rarefiază atmosfera burgheză din jurul celui aflat în sufer
nţă, a celui care &e umanizează, transformînd-o într-un eter cosmic glacial, în însingurare
ceea din grădina Ghetsemani. Dar oricum, lupul nostru de stepă a descoperit în el însuşi d
ualitatea aceea faustică, şi-a dat seama că unitatea trupului său nu implică unitatea sufl
etească, ci că, în cel mai bun caz, face abia primii paşi pe drumul lungului său pelerinaj
spre idealul unei asemenea armonii. ; i îsi doreşte JÎP vn îmimaă iiipvl djntr-însul şi să
ină un om întreg, fie să renunţe la om şi să ducă cel ' puţin ca lup o viaţă unitară, nesfî
resupune că nu a observat niciodată cu atenţie comportamentul unui lup adevărat — căci ar f
văzut probabil că jjici sufletul animalelor nu formează un tot unitar^ "' că şi îndărătul
lor precise ale trupului lor sălăşluieşte o mare varietate de năzuinţe şi stări, că şi lupu
bisurile sale, că şi lupul suferă. Nu, grin_acel jiavoi la natură!1' omul nu face decît să
ească "eîntrerupt pe unilrufn al supliciului ~şi al deznădejdii. Harry nu va putea deven
i niciodataHin nou un lup în-treg, şi chiar dacă s-ar întîmpla aşa ceva, ar vedea atunci că
ci lupul nu este o fiinţă simplă, neconturată încă, ci o individualitate foarte complexă şi
licată. Lupul are şi el două sau mai mult de două suflete în pieptul său de lup, iar cine î
reşte cu ardoare să fie lup, se face vinovat de aceeaşi slăbiciune a -memoriei ca şi omul
care cînta : „O, ce fericire să fii din nou copil.'" Omul acesta simpatic, dar sentime
ntal, care cîntă cîn83
tecul despre fericirea copilului îşi doreşte şi el să se întoarcă la natură, la nevinovăţie
tul de drum, uitînd insă cu desăvîrşire că nici copiii nu sînt cîtuşi de puţin fericiţi, că
ili de multe conflicte, de multe dualităţi, de suferinţele toate. i Nu există nici o cal
e înapoi, nici spre lup, nici spre copil. La începutul tuturor lucrurilor nu a fost
nici nevinovăţia, nici naivitatea; îtqate creaturile — chiar şi cea mai simplă în aparenţă
ja o vină, sînt divizate în mii de părţi, sînt aruncate în torentul murdar al devenirii şi
i pot să înoate niciodată, niciodată în susul rîului. jCglea spre nevinovăţie, spre starea
ecreaţiune nu duce îndărăt, ci înainte, nu spre lup sau copil, ci mereu rrioi^dînc în yină,
u mai adine îxLurnanizare.jNici sinuciderea nu-ţi va fi de mare folos, sărmane lup de
stepă, va trebui să mergi totuşi pe calea mai lungă, mai anevoioasă şi mai grea a umanizări
va trebui să-ţi multiplici de mai multe ori dualitatea, să-ţi complici în continuare carac
terul şi aşa destul de complicat. In loc să-ţi îngustezi universul şi să-ţi simplifici sufl
va trebui ca, în cele din urmă, în sufletul tău apă lumeaîntreagă, pentru ca T~T ăă ăi ţţ_
, poate-,_să ajungi şi tu (Tdata~Ta capăt, să-ţi găseşti liniştea. Calea aceasta a urmato~B
, au urmat-o fop~onrnenii mari, care în cunoştinţă de cauză, care în mod inconştient, reuşi
facă acest pas curajos. Orice naştere înseamnă despărţire de cosmos, înseamnă delimitare, d
ndere de ffîumnezeu, înnoire dureroasă. Întoarcerea în cosmos, suprimarea dureroasei indiv
idual 'Uzări, îndumnezeirea înseamnă să-ţi fi lărgit atît de mult sufletul incit acesta să
rinde iarăşi în-tregul univers. J
Nu este vorba aici de omul pe care îl cunoaştem din şcoală, din economia naţională, din sta
istici, nici de omul milionic de pe stradă, despre care se poate spune că valorează la
fel de mult ca nisipul de pe ţărmul mării sau ca stropii născuţi de valurile care se spar
g de stînci: ce mai contează cîteva milioane mai mult sau mai puţin, ei nu sînt decît mater
al şi nimic altceva. Nu, este vorba aici de om în sensul înalt al cuvîntului. de ţelul lun
gului drum al devenirii umane, de omul regesc,
84
de nemuritori. Geniul nu este chiar atît de rar cum ne place nouă să credem şi nu este,
fireşte, nici prea frecvent, cum s-ar crede din istoriile literare şi universale, şi m
ai ales din ziare. Lupul de stepă Harry ar fi, după cum ni se pare nouă, în suficientă măsu
un geniu, îneît să cuteze să facă mai degrabă pasul curajos al umanizării, în loc să se jus
văicărindu-se ori de cîte ori întîmpină o dificultate şi dînd vina pe seama nerodului său
stepă. Te miră şi te întristează în egală măsură să vezi că oameni care au asemenea posibil
cu lupi de stepă şi cu „vai, două suflete", sau că, adesea, nu~ trese o dragoste atît de la
e obiceiurile burgheze. Un om care este în stare să-l înţeleagă pe Bud-dha, un om care int
uieşte existenţa cerurilor şi a abi~ surilor condiţiei umane nu ar trebui să trăiască într-
e în care guvernează acel common sense, democraţia şi educaţia burgheză. Trăieşte în ea num
laşitate, iar cînd dimensiunile proprii îl stingheresc, cînd strimta lui cameră burgheză de
ine prea strimtă pentru el, atunci aruncă vina în spinarea „lupului" şi nici nu vrea să şti
în momentele acelea, lupul reprezintă cea mai bună parte din el însuşi. Toată sălbăticia d
capătă denumirea de lup, fiind considerată drept ceva rău, periculos, drept o grozăvie pe
ntru burghezi — dar el, cel care are credinţa că este un artist şi că este dotat cu simţuri
delicate, nu poate să vadă că în afară de lup, /îndărătul lupului mai Jxflie.so înţr-însul
le, jCă nu tot ceea ce urlă e un lup, că acolo mai sălăşluiesc "stjDuLpea si balaurul şi ti
l, şi maimuţa şi pasărea paradisului.Şi că lumea aceasta înlretiyu,—toată—a-eeastd l grădlf
a înfăţişărilor drăgălaşe şi infioră-& toare, mari şi mici, puternice şi delicate, este suf
de basmul cu lupul, la fel cum omul adevărat dintr-însul este sufocat şi acaparat de aşa
-zisul om, de omul cu obiceiuri burgheze. ■x* 'Să ne închipuim o grădină cu sute de pomi d
iferiţi, cu mii de flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi d
iferite. Dacă grădinarul nu mai cunoaşte şi alte deosebiri botanice în afară de „comestibil
arbă rea", el nu va şti deloc ce să facă cu nouă zecimi 85
I
din grădina lui, va smulge florile cele mai fermecătoare, va reteza cei mai nobili a
rbori sau cel puţin îi va urî şi se va uita pieziş la ei. La fel procedează şi lupul de ste
miile de flori ale sufletului său. Nu mai vede şiimic din ceea ce nu intră în rubricile
„om" sau „lup". Dar cîte lucruri nu le socoteşte el ca făcînd parte din „om" ! Laşitatea,
ala, prostia şi meschinăria sînt socotite de el, în caz că nu au în ele ceva de lup, ca făc
arte din „om", tot aşa după cum, din cauză că el nu a reuşit încă să stăpînească puterea şi
e pe seama caracterului său de lup. Ne despărţim de Harry, îl lăsăm să meargă singur mai de
pe drumul său. De va fi să ajungă în rîndul nemuritorilor, de va fi să ajungă acolo unde s
are că ţinteşte drumul său anevoios, cu cită uimire va privi Harry la acest du-te vino, la
acest zig-zag sălbatec, nehotărît, al orbitei sale; cit de încurajator, mustrător, compăti
itor, cu cită veselie i-ar mai zîmbi el acestui lup de stepă ! Terminînd de citit mi-am
amintit că acum cîteva săptămîni scrisesem la un moment dat, întro noapte, o poezie puţin c
stranie în care era vorba tot de lupul de stepă. Am scotocit în căutarea ei în vraful de hî
tii de pe masa mea de lucru supraîncărcată şi, găsind-o, am citit-o : Sînt lupul de stepă î
na-mi amară, Pe lume apasă un strat gros de nea, Un corb dintr-un mesteacăn zboară,____7
". Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea! De ciute frumoase m-am îndrăgostit
,
Ah, de-aş găsi măcar una ! Aş ţine-o-ntre dinţi şi în braţe întruna, Mai frumos lucru nici
nit, Cu inimă bună-aş primi-o pe scumpa-mi crăiasă, Muşcînd-o, adînc aş pătrunde în coapsel
te, Aş bea după poftă din sîngele ei de mireasă Şi-apoi toată noaptea-aş urla de singurătat
iepure doar mi-ar reda mulţumire, Ce dulce e carnea lui caldă noaptea tîrziu —
86
i
M-a părăsit oare toată acea fericire Care mă făcea în viaţă mai vesel să fiu ? Părul din co
încărunţit, Pînă şi vederea a început să mă lase, Sînt ani de cînd consoarta-mi iubită-a m
esc visînd numai ciute frumoase. Gonesc şi la iepuri mi-e gîndul, Aud cum în noaptea de
iarnă şuieră vîntul, Zăpada mi-astîmpără setea şi dorul avan, La dracu-mi dau sufletul ăsta
Aveam, aşadar, în mîinile mele două portrete, un autoportret în versuri iambice neregulate
, trist şi înfricoşat ca mine însumi, şi un portreţ_££££u_creionat cu aparenţa unei mari ob
t dinafară şi cam de sus de un străin care, scriind, dovedea că ştie mai multe şi totodată
puţine lucruri decît mine însumi. Ambele portrete luate împreună, poezia mea bîlbîită şi m
ică şi studiul inteligent scris de o mînă necunoscută, ambele mă făceaţi să sufăr, ambele a
tate, am-. _ bele îmi creionau fără urmă de fard existenţa deprimantă, ambele îmi arătau cu
ezime cît de insuportabilă şi_de ~~precară era situaţia în care mă aflam. Lupul acesta de s
trebuia să moară, cu propria lui mînă trebuia să pună capăt acestei existenţe nesuferite —
buia, topindu-se în focul ucigător al unei noi introspecţii, să se trans.fp.rmP. să-şi smul
masca, să înceapă să-şi modifice total eul. Ah, fenomenul acesta nu era ceva nou pentru mi
ne, nu-mi era necunoscut, îl cunoşteam, îmi fus*ese dat să-l trăiesc de mai multe ori în ce
surile ce*. ■ lei mai mari deznădejdi. De cîte ori îi era dat să aibă parte de asemenea cli
e care îl răscoleau profund, eul meu de pînă atunci se sfărîma în cioburi, forţele adînculu
urau de fiecare dată, nimicindu-l; de fiecare dată eram trădat şi pierdeam o bucată din vi
aţa mea pe care o trăisem cu grijă şi o îndrăgisem în mod deosebit. Odată mi-am pierdut rep
de burghez, ca de altfel şi toată averea, fiind nevoit să învăţ cum să renunţ la respectul
care pînă atunci îşi scoteau pălăria în faţa mea. Altă dată, viaţa mea de familie s-a năru
te ; înnebunind, soţia mea m-a izgonit din casă, izgonindu-mi
87
astfel şi tihna, iar dragostea şi încrederea mi s-au transformat dintr-o dată în ură şi înt
uptă pe viaţă şi pe moarte, vecinii priveau după mine compătimindu-mă şi dispreţuindu-mă. D
coace a început însingurarea mea. Apoi, cîţiva ani mai tîrziu, după ani grei, plini de amăr
e, după ce îmi zidisem, în severitatea singurătăţii şi impunîndu-mi cu greu
autodisciplina, o viaţă nouă şi un nou ideal de asceză şi spiritualitate şi după ce reuşise
ez în viaţa mea o oarecare linişte şi un nivel oarecum înalt, dedicîndu-mă exerciţiilor de
abstractă şi meditării bine reglementate, iată că şi acest mod de viaţă mi s-a năruit pier
ntr-o dată tot sensul nobil şi înalt; eram din nou atras în viitoarea călătoriilor sălbatic
obositoare, prin lume, mă încovoiam sub povara unor noi dureri şi a numeroase alte vin
i. Iar smulgerea cîte unei măşti, prăbuşirea unui ideal erau precedate de fiecare dată de a
eastă înfiorătoare goliciune şi linişte, de acest soi de sugrumare, însingurare şi ruptură
are, de acest iad gol, pustiu al lipsei de dragoste şi al deznădejdii pe care trebui
e să le suport iarăşi în momentul de faţă. Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată cînd vi
zguduită din temelii, cîştigasem pînă la urmă cîte ceva, ceva mai multă libertate, mai mult
it, mai multă profunzime, dar şi ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puţină
In ceea ce priveşte latura ei burgheză, viaţa mea fusese, de la o zguduire, la alta,
un permanent coborîş, o îndepărtare din ce în ce mai mare de tot ceea ce era normal, permi
s şi sănătos. In -decursul anilor îmi pierdusem slujba, familia, căminul, sgrn-apaTţmeăm ni
unuT~gTnp~Bocla~l, efarn~smgtrr7~Trtr mă iuBea nimeni, multa lume mă~suspecta, ma af
lam îhtr^un conflict pei'ii'lSnent, amar cu atitudinea şi morala lumii înconjurătoare, c
hiar dacă trăiam în continuare într-un mediu burghez, eram în mijlocul acestei lumi, prin
tot ceea ce simţeam şi gîndeam, un străin. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau
penîrTrmîrie nici o valoare şi nu mă mai interesau defel, înfumurarea ştiinţei, a breslelo
a artelor mă îngreţoşau ; concepţiile mele, gustul meu, întreaga mea gîndire prin care odin
ră strălucisem ca un om talentat şi îndrăgit decăzuseră şi se sălbăticiseră, trezind acum s
uturor. Chiar dacă în cursul acestor transformări atît de dureroase mi-a fost dat să cîştig
e lucruri invizibile şi inestimabile — a trebuit să plătesc scump pentru toate acestea,
iar viaţa mea devenise de fiecare dată mai dură, mai dificilă, mai însingurată, mai primejd
oasă. într-adevăr, n-aveam decît un motiv să-mi doresc să merg mai departe pe acest drum ca
e mă purta spre zone din ce în ce mai rarefiate care semănau cu fumul din cîntecul de to
amnă al lui Nietzsche. Da, cunoşteam, vai, trăirile acestea, transformările acestea sort
ite de către destin acelor copii ai săi care îi trezeau îngrijorarea, celor mai dificili
copii ai săi, le cunoşteam mult prea bine. Le cunoşteam la fel cum vî-nătorul ambiţios, da
lipsit de succes, cunoaşte etapele unei vînători, cum jucătorul la bursă cunoaşte etapele
peculaţiilor, ale cîştigului, ale nesiguranţei, ale declinului, ale bancrutei. Trebuia o
are să mai trec încă o dată prin toate acestea ? Tot chinul, toată mizeria aceasta nebunea
scă, toate aceste priviri aruncate josniciei şi nimicniciei propriului meu eu, toată a
ceastă teamă de a nu fi culcat la pămînt, toată această spaimă de moarte ? Nu era oare mai
t şi mai simplu să te fereşti de repetarea atîtor suferinţe şi să dispari fără urmă ? Fireş
simplu aşa şi mai înţelept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse în broşurică
spre lupul de stepă în legătură cu „sinucigaşii", nimeni nu putea să-mi interzică plăcerea
bsolvi, cu ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, de repe
tarea acelui proces a cărui durere amară îmi fusese dat să o gust mult prea des şi suficie
nt de profund. Nu, pe toţi dracii, nu exista nici o forţă pe lumea asta care să-mi poată p
retinde să mai suport încă o dată Jntîlnirea EQCU mine însumi, fiorul ei de moarte, sau înc
ransfigurare, încă o incarnare al căror ţel şi liman nu erau nici pacea, nici liniştea, ci
epetarea autodistrugerii, repetarea H transfigurări 1 Chiar dacă sinuciderea nu era
litt şi o meschinărie chiar dacă jTrnpHpi transfigurări 1 Chiar dacă sinuciderea âecît o pr
ie, o laşitate şi o meschinărie, chiar dacă ea nu reprezenta decît o ieşire lipsită de glor
ruşinoasă în caz de pericol — nu aveai încotro, trebuia să-ţi doreşti din toată inima să s
şi la modul cel mai
89
ruşinos, de aceste suferinţe care te macină şi în care nu mai încape nici un fel de prefăcă
în privinţa nobleţei de caracter şi a eroismului, căci n-aveai de ales, pur şi simplu, dec
tre o durere uşoară, trecătoare şi o suferinţă inimaginabil de arzătoare şi fără de sfîrşit
de dificilă, atît de nebunească fusesem de prea multe ori un nobil Don Quijote, prefe
rind cinstea unui trai bun şi eroismul raţiunii. Mi-ajunge, să terminăm odată cu toate ast
ea ! Cînd m-am culcat se crăpa deja de ziuă, prin ferestre pătrundeau zorii, blestemata
dimineaţă plumburie a unei zile ploioase de iarnă. Culcîndu-mă nu uitasem de hotă-rîrea mea
ar undeva la mare distanţă, la limita ultimă a conştiinţei mele, am avut o străfulgerare de
o secundă, în clipa în care eram gata să adorm, amintindu-mi de pasajul acela din broşura
despre lupul de stepă în care era vorba despre „nemuritori", şi mî-am adus aminte că, uneor
, cu nu prea multă vreme în urmă, am simţit că mă apropiasem destul de mult de nemuritori a
tfel în-cît să le pot savura, în acordurile unei muzici vechi, întreaga lor înţelepciune gl
ală, luminoasă, cu zîmbetui ei dureros. După străfulgerarea aceasta, strălucirea se stinse
somnul se aşternu pe fruntea mea greu ca un munte. Trezindu-mă pe la prînz, am descope
rit că starea mea lăuntrică se limpezise, pe noptieră stăteau broşurică şi poezia mea, iar
ce o luasem mă privea cu prietenie şi răceală din viitoarea a tot ceea ce îmi fusese dat
să trăiesc în ultima vreme, se împlinise şi se definitivase în cursul somnului meu din noap
ea aceea. N-aveam de ce să mă grăbesc, hotărîrea mea de a muri nu era un moft momentan, ci
fructul copt, rezistent, care crescuse şi se îngreunase încetul cu încetul în legănarea uş
a destinului care, printr-o singură nouă lovitură, urma să-l scuture. In farmacia mea vo
lantă păstram un medicament excelent pentru calmarea durerilor, un preparat deosebit
dg,, puternic pe bază de opiu la care nu recursesem decît foarte rar, abţinîndu-mă deseor
i luni de-a rîndul; nu luam medicamentul acesta puternic tranchilizant decît atunci
cînd durerile trupeşti mă chinuiau atît de tare 90
.
încît nu le mai puteam suporta. Din păcate nu era bun pentru o sinucidere, încercasem od
ată lucrul acesta, acum cîţiva ani. într-o vreme, pe cînd fusesem cuprins din nou de dispe
rare, am înghiţit o cantitate frumuşică din acest preparat, suficientă pentru a ucide şase
ameni, dar pe mine nu m-a omorît. Este adevărat că am adormit şi am zăcut cîteva ore comple
narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jumătate, spre îngrozitoarea mea decepţie, căci la
stomac simţeam nişte crampe, am vomitat toată otrava aceea, fără să-mi revin pe deplin, am
dormit din nou, pentru ca să mă trezesc de-a binelea abia a doua zi pe la prînz ; era
o trezie înfricoşătoare, creierul îmi era ars şi gol, iar memoria mă părăsise cu totul. în
nei perioade de insomnie şi de o supărătoare durere de stomac otrava aceea nu mai avus
ese nici un alt efect. Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hotărîrea mea,
însă, am formulat-o astfel : deîndată ce voi ajunge din nou în situaţia de a fi nevoit să
urg la acest ppiu, va trebui să-mi iau libertatea ca, în locul acestei mîntuiri de scu
rtă durată, să o sorb pe cea mare, moartea, şi anume o moarte sigură şi pe care să te poţi
, provocată de un glonte sau de un brici. în felul acesta situaţia era lămurită — nu-mi răm
decît să aştept pînă cînd voi împlini cincizeci de ani, aşa cum se spunea în reţeta hazlie
despre lupul de stepă, dar asta mi s-a părut prea mult, căci pînă atunci mai erau doi ani
. Că o fi să fie peste un an sau peste o lună sau în clipa următoare — poarta era deschisă.
pot să spun că „hotărîrea" aceasta mi-a schimbat în mod radical cursul vieţii. Ea m-a făcu
vin ceva mai puţin indiferent faţă de diversele dificultăţi, mai puţin reţinut în ceea ce
privea consumul de opiu şi de vin, puţin mai curios în legătură cu limita suportabilului,
ram asta era totul. Mai puternic fusese totuşi efectul celorlalte evenimente din s
eara aceea. Am mai citit de cîteva ori, în întregime, tratatul despre lupul de stepă, cînd
cu dăruire şi recunoştinţă, de parcă ştiam că un magician nevăzut îmi dirija cu înţelepciu
cind cu ironie şi dispreţ faţă de tonul prozaic al tratatului care mi se părea că nu înţele
deloc tensiunea vieţii mele şi starea ei specifică de spirit. Ceea ce scria 91 acolo c
u privire la lupii de stepă şi la sinucigaşi era, poate, un lucru bun şi cu cap, valabil
însă pentru specie, căci pentru un tip anume era o abstracţie spirituală ; mie mi se părea
să că, dimpotrivă, persoana mqa, ade-Vvăratul meu suflet, propriul meu destin unic de in
divid nu fuseseră cuprinse în năvodul acesta atît de grosolan. Mai presus de orice mă preo
cupa halucinaţia sau viziunea aceea de pe zidul bisericii, anunţul ispititor al acel
ei reclame luminoase şi dănţuitoare care corespundea anumitor aluzii din tratat. Cîte pr
omisiuni mi s-au mai făcut, glasurile acelei lumi străine miau aţîţat puternic curiozitate
a, deseori, căzut pe gînduri, reflectam ore întregi la ea. Auzeam tot mai clar cum mă av
ertizau inscripţiile acelea : „Nu e permisă oricui!" şi „Numai pentru nebuni !* Aşadar, tre
uia să fiu nebun şi să mă fi îndepărtat mult de acel „oricine" dacă voiam ca vocile acelea
gă pînă la mine şi ca lumile acelea să-mi vorbească. Dar Jlumnezeule, nu eram oare de multă
eme suficient de departe de viaţă, de viaţa oricui, de existenţa şi gîndirea celor normali,
oare nu mă deosebeam de multă vreme de ceilalţi şi nu eram oare de mult nebun ? Şi totuşi,
adîncul sufletului meu, înţelegeam chemarea,Vinvitaţia de>;' -Sa înnebuni, de a mă descotor
si de raţiune,'1*de reţinere, de obiceiurile burgheze, de a mă lăsa funîF de torentul lumi
i nelegiuite a sufletului, a fanteziei. într-una din zile, după ce cercetasem iarăşi în za
slar străzile şi pieţele în căutarea omului care purta cu el pancarta şi după ce mă furişas
ai multe ori, stînd la pîndă, prin faţa zidului cu poarta invizibilă, în cartierul Martin m
-a ieşit în cale un cortegiu funerar. Privind la chipurile celor îndureraţi care păşeau aga
e în urma dricului îmi spuneam în sinea mea : Oare există vreun om pe lumea asta a cărui m
oarte să reprezinte pentru mine o pierdere ? Oare există vreun om pentru caEemoartea
mea ar putea să însemne ceva ? Exista, da, da ; dar de multă vreme întreţinem â nişte rela
oarte lejere, ne vedem rareori fără să ne certăm, iar momentan nici măcar nu ştiam unde se
flă. Uneori venea ea la mine sau mă duceam eu la ea, cum amîndoi eram nişte oameni singu
ratici şi dificili, înrudiţi oarecum prin suflet şi prin boala suferinţelor noas92
tre, continuam să menţinem astfel legăturile dintre noi. Dar nu va fi pentru ea o uşurar
e şi nu s-ar simţi oare mai bine aflînd de moartea mea ? Nu ştiam, nu ştiam nimic nici măca
despre seriozitatea propriilor mele sentimente. Ca să poţi şti ceva despre asemenea l
ucruri ar trebui să trăieşti normal, încadrîndu-te în limitele posibilului. O\ Intre timp,
n impuls mă îmboldi să mă ataşez cortegiului funerar, aşa că păşeam agale în urma celor înd
modernul cimitir din ciment, cu crematoriu şi tot dichisul.' MortuL nu a fost însă inc
inerat, coşciugul lui fiind depus In faţa unei gropi modeste, iar eu mă uitam la preot
şi la ceilalţi profitori, la angajaţii unei societăţi de pompe funebre care făceau cele tr
buincioase, căutînd să imprime aparenţa unei solemnităţi şi îndurerări deosebite, străduind
toate puterile să se achite cu bine de acest spectacol, jenaţi şi ipocriţi, devenind chi
ar caraghioşi; mă uitam cum uniforma lor neagră, profesională, curgea de pe ei şi cum îşi d
silinţa să creeze atmosferă în preajma celor îndoliaţi şi să-i constrîngă să cadă în genun
rţii. Dar toată truda lor era zadarnică, nu plîngea nimeni, se pare că se dispensau uşor de
mortul acela. Atmosfera de cucernicie nu molipsise pe nimeni, iar cînd preotul se
adresă celor de faţă cu cuvintele „dragi credincioşi" toate chipurile
acelea tăcute de negustori şi maiştri brutari şi ale nevestelor acestora priveau pline d
e seriozitate în pămînt, toţi erau jenaţi şi ipocriţi, iar singura lor dorinţă era ca proce
aceasta incomodă să se sfîrşească odată. Ea se şi termină de altfel, doi dintre creştinii a
e tot îi strînseră mina oratorului, îşi răzuiră pantofii la cea mai apropiată bordură de no
med în care îşi aşezaseră mortul, chipurile lor îşi reveniră neîntîrziat, umanizînduse, iar
e ele mi se păru dintr-o dată cunoscut — era, după cîte mi se păru — omul care purtase atun
pancarta şi îmi pusese broşurică în mină. în momentul în care mi se păru că-l recunosc, el
e, se aplecă în jos, făcîndu-se că îşi aranjează pantalonii negri, pe care şi-i suflecă cu
te, şi luînd-o apoi sprinten la picior cu umbrela strînsă sub braţ. Am pornit-o din urma l
ui şi, ajungîndu-l, i-am
93
făcut un semn cu capul, dar el părea că nu mă recunoaşte. „In seara aceasta nu este nici o
eprezentaţie ?" l-am întrebat eu încercînd să-i fac cu ochiul aşa cum se obişnuieşte între
eni care cunosc un secret anume. Dar vremea cînd puteam să fac asemenea exerciţii mimi
ce trecuse de mult, căci felul meu de trai aproape că mă făcuse să uit a vorbi; îmi dădeam
ma eu însumi că nu făceam decît nişte grimase idioate. „Reprezentaţie în seara aceasta ?" m
mul pri-vindu-mă în faţă ca un străin.,, Du-te, omule, la «Vulturul Negru» dacă ai vreun ch
ume." într-adevăr, nu mai eram sigur dacă era el sau nu. Am continuat să merg dezamăgit, n
ici eu nu ştiam încotro mă îndreptam, nu mai aveam nici un ţel, nici o năzuinţă, nici un fe
obligaţii. Viaţa avea un gust îngrozitor de amar, simţeam cum scîrba mea creştea la culme,
um viaţa mă alunga lepădîndu-se de mine. Mergeam mînios prin oraşul cernit şi mi se părea c
miroase a pămînt umed şi a înmormîntare. Nu, la groapa mea nu avea ce să caute nici una di
tre păsările acestea mortuare cu roba şi cu bîlbîiala lor creştino-sentimen-tală! Ah, oriun
aş fi privit, oriunde mi-ar fi fugit gîndurile, nicăieri nu mă aştepta nici o bucurie, nic
i o chemare, nu se mai vedea nici o urmă de ispită, totul duhnea a uzură putredă, a mulţum
ire mediocră, putredă, totul era vechi, ofilit, cenuşiu, moleşit, epuizat. Doamne dumnez
eule, cum de era posibil aşa ceva ? Cum ajunsesem oare în starea aceea eu, tînărul înaripa
t, poetul, prietenul muzelor, călătorul prin lume, idealistul înflăcărat ? Cum de mă năpăst
atît de încet, atît de tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta împotriva mea şi a tuturor,
această suprimare a tuturor sentimentelor, neplăcerile acestea profunde şi răutăcioase, ia
dul acesta mizerabil al goliciunii inimii şi al deznădejdii ? Trecînd prin faţa/bibliote
cii m^-am întîlnit ci] un H-. năr profesor^ cu care^gdinj£ara__p_urţa§em, cînd şi cine], Lu
cuţii si pe care, intimpul ultimei mele şederi
.
vizitasem" la el acasă unde vorbiserăm orientale', d mă_ggocupajn_mo_d deosebit. fSava
ntulvenea sp7e~ml£e ţeapăn şi cam miop şi m-a recunoscut abia în momentul în care eram pe c
să trec pe lîngă el. Se năpusti asupra mea cu multă cordialitate, iar eu, în situaţia acee
alnică, îi eram într-un fel recunoscător. »Era bucuros şi se înveseli, îmi aminti de o seri
detalii ale discuţiilor noastre de odinioară, asigurîndu-mă că trebuie să-mi mulţumească pe
faptul că ideile mele l-au impulsionat şi i-au fost de folos şi că deseori s-a gîndit la m
ine ; de atunci n-a mai avut decît foarte rar dispute atît de vii şi de fructuoase cu
colegii săi. Mă întrebă de cînd eram în oraş (l-am minţit : de cîteva zile) şi de ce nu l-a
? Mă uitam la acest om de treabă, la chipul său de savant, scena mi se părea, în fond, ca
raghioasă, dar am savurat ca un lup înfometat porţia aceea de căldură, dumicatul acela de
dragoste, dumicatul acela de recunoştinţă. Lupul de stepă Harry rînjea emoţionat, în gîtlej
ră să-i curgă balele, şi fără ca el să vrea spinarea i se încovoie într-un acces de sentime
.!' Da, am început să îndrug
tot felul de minciuni cum căi nu stau aici decît foarte puţin, că studiez ceva, că nu mă| s
mt prea bine căci, altfel, i-aş fi făcut, fireşte, o vizită.t Iar cînd îmi lansă invitaţia
de a-mi petrece seara aceea la el, am ăcceptaF recunoscător, rugîndu-l să-i transmiîa soţie
sale salutările mele, în vreme ce, de atîta vorbărie şi de atîta zîmbet, mă dureau fălcile
işnuite de a mai face un asemenea efort. Şi în timp ce eu; Harry Haller, stăteam acolo în
stradă surprins şi flatat, politicos şi plin de zel, zîmbindu-i acestui om amabil, miop şi
cu chip blînd, celălalt Harry stătea alături, rînjind şi el, rînjind şi spunîndu-şi că mi-
eosebit, sucit şi mincinos, că numai cu cîteva minute mai înainte scrîşnisem înverşunat din
potriva acestei lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul sal
ut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, să mă dau pe brazdă, emoţionîndu-mă de zor, tă
du-mă ca un purcel în plăcerea ce mi-o oferea stropul acela de bunăvoinţă, de stimă şi de a
itate. Cei doi Harry stăteau astfel, cu figurile lor deose-""■\ bit de antipatice, d
inaintea bravului profesor, bătîndu-şi joc unul de celălalt, fără să se scape din ochi unul
celălalt, scuipîndu-se unul pe celălalt şi întrebîndu-se, 95
aşa cum se întîmpla mereu în asemenea situaţii : oare toate acestea să nu fi fost decît pro
e şi slăbiciune omenească, destinul general al omenirii, sau tot egoismul acesta senti
mental, toată această lipsă de caracter, toată această impuritate şi inconsecvenţă a sentim
or să nu fi fost cumva decît o specialitate personală a lupului de stepă ? Dacă porcăria ac
asta era ceva general-uman, dispreţul meu n-avea decît să se arunce din nou cu mî-nie as
upra Lumii ; dar dacă na era decît o slăbiciune personală, atunci mi se oferea din nou o
cazia să declanşez o orgie a dispreţului faţă de mine însumi. în toiul certei dintre cei do
arry aproape că şi uitasem de profesor ; dintr-o dată, el a început să mă plictisească şi m
răbit să scap de el. M-am uitat îndelung în urma lui, văzînd cum se îndepărta, pe aleea cu
ii goi, cu mersul său blajin şi cam caraghios de idealist, de om credincios. In piep
tul meu bătălia continua cu furie, şi în timp ce — în mod mecanic — îmi îndoiam şi-mi dezdo
ele înţepenite, luptîndu-mă cu guta care-şi făcea de cap pe ascuns, a trebuit să recunosc c
esem tras pe sfoară, că-mi luasem pe cap o invitaţie pentru orele şapte şi jumătate, la cin
precum şi obligaţia să fiu politicos, să pălăvrăgesc pe teme ştiinţifice şi să mă interesez
familială a altora. M-am dus mînios acasă, mi-am făcut un amestec de coniac cu apă, am îng
iţit cîteva tablete contra gutei şi m-am întins pe divan, încercînd să citesc ceva. După ce
le din urmă, am reuşit să citesc cîtăva vreme din „Călătoria Sofiei de la Memel în Saxonia"
eac de carte delicioasă din secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-o d
ată de invitaţie, de faptul că eram nebărbierit şi că ar trebui să mă îmbrac. Dumnezeule, c
fi trebuit mie una ca asta ! Aşadar, Harry, scoa-lă-te, pune cartea deoparte, săpuneşte-
te, zgîriejţi bărbia pînă la sînge, îmbracă-te şi simte-te bine în compania oamenilor ! Şi
uneam mă gîndeam la gaura aceea mizerabilă de argilă din cimitir în care azi fusese îngropa
necunoscutul, la chipurile crispate ale plictisiţilor creştini de care nu aş fi putut
nici măcar să rîd. Acolo sfîrşise, după cîte mi se pare mie, în gaura aceea mizerabilă de
u cuvintele prosteşti şi fîstîcite ale
96
predicatorului, cu minele fîstîcite ale adunării de doliu, cu imaginea deprimantă a cruc
ilor şi a plăcilor din tablă şi marmoră, cu toate florile acelea artificiale din sîrmă şi s
acolo sfîrşise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sfîrşi şi eu mîine sau poimîine, dar
numai eu voi fi îngropat şi acoperit cu noroi sub privirile fîstîcite şi prefăcute a'e part
cipanţilor, nu, în felul acesta se sfîrşca totul, toate năzuinţele noastre, toată cultura n
tră, toată credinţa noastră, toată bucuria noastră de a trăi, toată pofta noastră de a trăi
tît de bolnavă şi ea, o poftă care, în curînd, va fi îngropată tot acolo. Lumea culturii no
nu era decît un cimitir, iată-i pe Isus Hristos şi pe Socrate, iată-i pe Mozart şi pe Hay
dn, iată-i pe Dante şi pe Goethe, din ei nu mai rămăseseră decît nişte nume goale pe tăbliţ
ite, înconjurate de oameni îndoliaţi, fîstîciţi şi prefăcuţi, care ar fi dat orice să mai c
e acelea care, odinioară, fuseseră pentru ei nişte lucruri sfinte, oameni care ar fi d
at orice să mai poată spune un singur cuvînt potrivit, serios, de durere şi deznădejde des
pre lumea aceasta apusă, oameni cărora, în loc de toate acestea, nu le mai rămăsese decît s
tea, rînjind fîstîciţi, de jur împrejurul mormintelor. De mînios ce eram, m-am zgîriat din
pe bărbie, în acelaşi.loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuit totuşi să-mi schim
b încă o dată gulerul curat pe care abia mi-l pusesem, fără să ştiu deloc de ce făceam toat
stea, căci nu aveam nici cel mai mic chef să mă duc
acolo imde fusesem invitat. Dar o parte din Harry juca teatru, pfirma că profesoru
l este un individ simpatic, jinduia o /porţioară de miros de oameni, de pălăvrăgeală şi soc
j tate, îşi aduse aminte de drăguţa nevastă a profesorului, găsea că ideea de a petrece o s
mijlocul unor gazde amabile era, în fond, destul de atractivă şi mă ajută să-mi lipesc un
lasture englezesc în bărbie, mă ajută să mă îmbrac şi să-mi pun o cravată ca lumea, alungîn
nişorul gîndul care, de fapt, mă îndemna să rămîn acasă. în tot acest timp îmi spuneam : la
brac eu., ac^By-rn sn plfvdc acaaă, făcîndTi^Tjn vizită profesorului, srh.imhînd~uu—e]__ban
lităţi mai mull_^aaa--maM^14i^--ii^devă.rate.,. fără. să vreau de fapt să fac aşa ceva, tot
el procedează, trăiesc şOTcţt^
97
. -zi~de~ xir-jorâ. ._de_ jtor ţi IjfoĂ ■ voia lor, fac vizit%—poail discuţii, îşi petrec o
de serviciu în diverse birouri, totul aflîndu-şe sub imperiul unor_canstcîngeri, totul.d
e-curgînd mecanic, fără voia lor, toate acestea puteau să le facă la fel de bine şi nişte m
, după cum se putea foarte bine să se şi renunţe la toate acestea; căci mecanismul acesta,
aflat în permanenţă în funcţiune, îi împiedică, la fel ca şi pe mine, să-şi critice propri
să recunoască şi să simtă prostia şi superficialitatea unei asemenea vieţi, incertitudinea
jnfiorătoru-i rînjet, tristeţeagi^jt^tictatca-^l-de^nmanjăjOf, dar cîtă dreptate, cit deim
nsă dreptate au oamenii trăind astfel, făcîndu-şi jocul şi dîndu-se în vînt după lucruri ca
i lor, prezintă o importanţă anume, fără să se apere împotriva unui asemenea mecanism depri
t, fără să privească deznădăjduiţi în abis, aşa cum o fac eu, dezorientatul. Iar dacă în pa
tea îmi exprim dispreţul faţă de oameni şi îi ironizez din cînd în cînd, nu aş vrea să crea
intenţia să dau vina pe ei, să-i acuz sau să-i fac răspunzători de starea mizerabilă în car
lu ! Dar în ceea ce mă priveşte, avînd în vedere că am ajuns atît de departe, pînă la capăt
de unde viaţa începe să se prăbuşească în întunericul cel fără de fund, aş fi nedrept şi m
erca să mă păcălesc imaginîndu-mi că s mecanismul acesta mai funcţionează şi pentru mine, c
arţin şi eu lumii graţioase şi copilăreşti a jocului etern ! Seara a decurs, aşadar, coresp
or aşteptărilor. M-am oprit dinaintea casei cunoştinţei mele, uitîndu-mă în sus la ferestre
ată, îmi spuneam, acolo locuieşte omul acesta care munceşte an de an, fără întrerupere, cit
şi comentînd texte, căutînd punţi de legătură între mi-: tologiile Asiei Mici şi cele ale
iar munca aceasta îi face plăcere tocmai datorită credinţei sale în importanţa activităţii
în ştiinţa al cărei slujitor este, în valoarea cunoştinţelor în sine, a înmagazinării lor,
redinţei sale în progres, în dezvoltare. El nu a cunoscut nici războiul, nici zdruncinar
ea fundamentelor gîndirii tradiţionale de către Einstein (îşi va fi spunînd, 98 poate, că a
-i nu-i priveşte decît pe matematicieni), nu observă defel că în jurul lui se fac pregătiri
pentru un nou război, consideră că evreii şi comuniştii merită să fie trataţi cu ură, el ne
la rîndul lui, decît un copilandru bun, lipsit de gînduri, care se amuză şi îşi dă importan
demn de toată invidia. Mi-am luat inima în dinţi şi am intrat, în casă mă întîmpină o sei~
cu şorţ alb, iar eu, presimţind, parcă, ceva, am înregistrat cu precizie locul unde îmi dus
ea paltonul şi pălăria, apoi mă introduse într-o cameră încălzită, luminoasă, poftindu-mă
r-un impuls, am luat în mînă, mai mult în joacă, primul obiect care mi-a ieşit în cale. Era
tablouaş înrămat, amplasat pe o masă rotundă şi sprijinit în poziţie înclinată pe un supor
ton. Era o gravurăîn acvaforte care îl _rep_rg_O.\ zenta pe poetul.Goethe, un BatrUf &
iî calracter pregnant, &x o frizură__g£aialâ_şi un" chip frumos~Tn1xIeIaT;~~'3e "pe care n
u lipseau nici renumiţii ochi înfocaţi, nici eterul a6 singurătate şi de tragism cu uşoara
ui undă de ofrr—ât curţii, în a căror redare artistul îşi dăduse toată sTUnţa. TT"reuşîse~
emonicului bătrîrTfTă^alsâ^pTiEP" judicieze întru nimic profunzimea, un__aer__întrucîtva pr
soral şi actoricesc de reţin^e^eşicum&acădenle, re-reprezentîndu-l, pe scurt, ca ..pelun.
,^ÎQmH3?jEbîîî, oi~ade,r vărat îfumoSj _care putea fi expus_ca-Q..adevărată-pedeabă 4 in ca
ui burghez. Se părea că tabloul nu era întru nlrmc mai stupid decît toate celelalte tabl
ouri de acest gen care-i reprezentau pe toţi aceşti mîntuitori, apostoli, eroi, oameni
ai spiritului şi oameni de stat zugrăviţi de mîinile zeloase ale unor meşteşugari ; aveam
mpresia că mă atrăgea atît de mult tocmai datorită virtuozităţii sale artizanale ; dar oric
imaginea aceasta mîndră şi plină de sine
a bătrînului Goethe mă întîmpină ca. un ţipăt strident şi fatal, arătîndu-mi tocmai mie, ca
destul de surescitat şi încrîncenat, că nu aveam ce căuta acolo. Aici se simţeau ca la ei a
asă numai vechii maeştri, frumos stilizaţi, şi mărimile de prim rang ale naţiunii, iar nici
ecum lupii de stepă. De m-ar fi întîmpinat acum stăpînul casei aş fi reuşit probabil să mă
invocînd un motiv plauzibil. Dar m-a întîmpinat soţia acestuia, iar eu m-am lăsat în voia 9
soartei, cil toate că aveam presimţirea unei mari nenorociri. Ne-am adresat obişnuite
le formule de salut, iar după primul dezacord urmară numeroase altele. Femeia îmi adre
să felicitări pentru faptul că arătam bine, în vreme ce eu eram conştient de faptul că îmbă
mult de tot în anii care se scurseseră de la ultima noastră întîlnire ; chiar în clipa în c
îmi strînse mîna, durerea din degetele suferinde de gută îmi aminti în mod fatal de acest
ucru. Da, şi pe urmă mă întrebă ce mai face scumpa mea nevastă, iar eu m-am văzut nevoit să
un că neyastă-mea mă părăsise şi că ne despărtiserăm. Am fost amîndoi bucuroşi în momentul
rul şi-a făcut apariţia. M-a salutat şi el cu cordialitate, iar caraghioslîcul şi comicul s
tuaţiei îşi aflară expresia cea mai nostimă posibil în cele ce au urmat. El ţinea în mînă u
iţuica la care era abonat, un ziar al partidului mi'.itariştilor şi aţîţătorilor la război,
pă ce mi-a dat mîna, îmi arătă ziarul spunîndu-mi că în el scrie ceva despre un tiz de-al m
n ziarist pe nume Haller, care pare a fi un tip fără de patrie, unul care şi-a bătut joc
de împărat afirmînd că, după părerea lui, ţara sa nu ar fi mai puţin vinovată de izbucnire
lui decît ţările duşmane. Ce fel de individ putea să mai fie şi ăsta ! Dar iată, acestui bă
e dădea acum riposta cuvenită, redacţia îl executase destul de tăios pe acest om dăunător,
du-l la stîlpul infamiei. Am trecut totuşi la alt subiect în momentul în care băgă de seamă
ema aceasta nu mă interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin gînd că lepădătura acea
s-ar fi putut afla chiar înaintea lor ; căci, ei bine, aşa era, eu însumi -oeram lepădătur
aceea. Ei, dar de ce să fac tărăboi şi să-i neliniştesc pe bieţii oameni! Rîdeam în sinea
le-am dat nici un răspuns, dar am renunţat la speranţa că în seara aceasta voi mai avea p
arte de vreun lucru plăcut. Mi-sm întipărit bine în memorie clipa aceea. în momentul acela
, în timp ce profesorul îmi vorbea despre [trădătorul de patrie Haller. înlăunţrul meu înce
se înfiripp tot, mai mult sentimentul nefast- rfp depresiune şi deznădejde care, de la
scena înmormîntăr ii. se instalase şi se consolidase tot mai mult in mine, tranŢ-foîmmdu-s
mtr-o presiune devastatoare, într-o stare de
100 '
suferinţă fizică (în^pjntec), într-un sentiment sufocant şi înfricoşător al deiHnuluij7Simţ
deşte, ca~"pericolul se~îurîşâ~pe la spatele meu. Din fericire ni se dădu de veste că masa
servită. Arh intrat în sufragerie şi, în timp ce mă tot străduiam să mai spun sau să mai î
eu din cînd în cînd cîte ceva în legătură cu diverse banalităţi, am mîncat mai mult decît î
ul, simţindu-ină, clipă de clipă, tot mai jalnic. Dumnezeule, îmi tot spuneam, la ce bun o
are toată strădania mea ? Îmi dădeam seama perfect de bine că nici gazdele nu se simţeau bi
e deloc şi că pînă şi propria lor voioşie începuse să-i obosească, fie din cauză că eu exer
luenţă paralizantă, fie din cauză că în casă mai exista şi o altă sursă de proastă dispoziţ
întrebări referitoare la tot felul de lucruri la care nu puteai să răspunzi cu sincerit
ate, aşa încît după un timp oarecare mă înfundasem cu totul în minciuni, luptîndu-mă la fie
vînt cu scîrba care mă cuprinsese, în cele din urmă am încercat să le distrag atenţia şi am
să le povestesc despre înmormîntarea la care asistasem în ziua aceea. Dar n-am nimerit t
ocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor au avut un efect cont
rar, distanţa dintre noi creştea din ce în ce mai mult, lupul de stepă rîdea înlăunţrul meu
ea arătîndu-şi colţii, iar la desert n-am scos, toţi trei, decît cîteva cuvinte. Am revenit
rima cameră ca să bem cafeaua şi coniacul, sperînd că, astfel, ne vom mai înveseli. Dar pri
irea îmi căzu din nou Asupra nobilului poet, cu toate că fusese mutat pe o comodă. Nu-mi
puteam lua privirea de la el şi, în ciuda avertismentului unor voci din-lăuntrul meu,
l-am luat din nou în mînă, începînd să fac unele remarci referitoare la el. Aveam sentimen
ul cert că situaţia devenise insuportabilă, că ar trebui măcar acum sau să reuşesc să-mi an
z gazdele, să le entuziasmez, molipsindu-le cu dispoziţia mea, sau să provoc o explozi
e totală. „Să sperăm", am spus eu, „că Goethe nu arăta astfel şi în realitate ! Cîtă mîndri
e om nobil, cu cîtă demnitate aruncă ocheade stimabilelor persoane aflate în faţă, ce unive
s de sublim sentimentalism sub apa101 •
renta aerului de bărbăţie ! Desigur, acestui om arogant i se pot face multe reproşuri, e
u însumi i-am reproşat adesea multe lucruri, dar să-l reprezinţi chiar în felul acesta, as
ta nu, e prea de tot." Turnîndu-ne cafeaua, gospodina schiţă un zîmbet de suferinţă profund
apoi ieşi în grabă din cameră, iar soţul ei îmi explică puţin cam fîstîcit, pe un ton care
cum a reproş, că portretul acela al lui Goethe îi aparţinea soţiei sale, care ţinea la el î
od deosebit. „Dar chiar dacă, vorbind obiectiv, aţi avea dreptate, lucru de care eu, d
e fapt, mă îndoiesc, n-ar trebui să vă exprimaţi atît de dur." „Aveţi dreptate", am recunos
u. „Din păcate am acest obicei, viciul acesta de a mă decide întotdeauna pentru o exprim
are cît mai dură, aşa cum, de altfel, făcea şi Goethe în ceasurile lui de bună dispoziţie.
agul şi mărginitul acesta de Goethe nu ar fi folosii, fireşte, niciodată o asemenea expr
imare veridică şi nec colită. Vă. rog să_ mă scuzaţi, atît dumneavoastră—cît,-si soţia dumn
sq-i-spuneţi r.a dnt crhi-zofren._jroţpdată vă r^»g sami_Jj3găduiţî__să__rnă retrag." _jţp
rag. Călcat pe nervi, domnul meu a mai îndrugat nişte observaţii, şi-a mai amintit încă o d
e frumoasele noastre discuţii de odinioară, de faptul că părerile mele cu privire la Mit
hras şi Krishna îl impresionaseră atunci în mod profund, spunînd că şi astăzi sperase să...
departe. I-am mulţumit spunîndu-i că vorbele sale erau foarte amabile dar că, din nefer
icire, interesul meu pentru Krishna, ca de altfel «şi plăcerea mea de a purta asemenea
discuţii ştiinţifice îmi dispăruse cu desăvîrşire, că astăzi îl minţisem de mai multe ori,
mă aflam în oraş numai de cîteva zile, ci de mai multe luni, că trăiam retras şi nu mai er
măsură să frecventez familiile de condiţie bună, deoarece, în primul rînd, mă aflam în per
o dispoziţie proastă, fiind bolnav de gută, şi, în al doilea rînd, mă îmbătăm mai tot timpu
pentru a da cărţile pe faţă şi a nu pleca de la el cu faimă de mincinos, m-am văzut nevoit
explic acestui domn onorabil cît de mult mă jignise ziua aceea. I-am spus că a adoptat
atitudinea prostească, îndărătnică a unui ofiţer deblocat, iar nu pe 102 aceea a unui om c
carte, prin aceea că şi-a însuşit poziţia acelei fiţuici reacţionare în legătură cu opinii
ller. „Individul" acesta, i-am spus eu, tipul acesta fără de patrie sînt chiar eu, iar p
atria noastră şi lumea întreagă ar duce-o mai bine dacă cel puţin acei cîţiva oameni capabi
dească ar trece pe partea raţiunii şi a pacifismului, în loc să se îndrepte orbiţi şi fasci
re un nou război. Aşa că acum facă-se voia domnului. M-am ridicat, aşadar, mi-am luat rămas
bun de la Goethe şi de la profesor, smulgîndu-mi lucrurile din \ cuier şi luîndu-mi tălpăşi
sufletul meu, lupul urla de bucurie, iar între cei doi Haller izbucni un scandal m
onstruos.^Acum îmi dădeam bine seama de faptul că seara aceasta fusese mai importantă pe
ntru mine decît pentru indignatul profesor ; lui îi adusese o dezamăgire, supărîndu-l puţin
dajL.peiitiaL-Bai»e-seaEa-jjaaejmnase un ultim eşec, o ultimă fugă, despărţirea de lumea b
rgheza" morală şi savantă, victoria deplină a lupului de stepă. îmi luasem rămas bun ca un
dat, ca un om învins, îmi recunoscusem eşecul faţă de mine însumi, mă des-părţisem fără nic
fără pic de superioritate, fără pic de umor. Mă despărţisem de lumea mea de odinioară, de c
meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudiţie, la fel cum un bolnav de ul
cer stomacal îşi ia rămas bun de la friptura de porc. Păşeam furios pe sub felinare, mă cup
inseseră o furie şi o tristeţe de moarte. Ah, cît de deprimantă, cît de ruşinoasă, cît de f
ese ziua aceea, începînd chiar de dimineaţă şi pînă seara, de la cimitir pînă la scena de l
sor ! Şi pentru ce asta ? De ce ? Ce sens mai avea oare să te împovărezi cu astfel de zi
le, să te înfrupţi ' din asemenea tainuri ? Nu, nici unul ! Aşa că la noapter voi pune capă
acestei comedii. Hai, acasă, Harry, şi taie-ţi beregata ! Ai aşteptat destuTT^ 7tîn hoinăr
t pe str"S"zî încolo şflncoace, purtînd mizeria în suflet. Fireşte, fusese o prostie din pa
tea mea să scuip pe podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie şi o ob
răznicie, dar navusesem, n-avusesem încotro, nu mai puteam suporta viaţa asta domestică,
mincinoasă, cumsecade. Iar acum, după cîte mi se părea mie, nu mai puteam să-mi suport ni
ci singurătatea, aşa 103 după cum îmi uram propria nea societate de care eram scîrbit, aşa
upă cum mă zbăteam în golul propriului meu iad, fiind gata-gata să mă sufoc, îmi mai rămăse
vreo cale de scăpare ? Nu-mi mai rămăsese nici una. O, tată, o, mamă, o, foc sfînt şi înde
al tinereţii mele, o, voi mii de bucurii, de munci şi de ţeluri ale vieţii mele ! Nu-mi
mai rămăsese nimic din toate acestea, nici măcar regretul, ci numai scîrba şi durerea. Ave
am impresia că simplul fapt că trebuia să mai trăiesc nu-mi
provocase niciodată o durere atît de mare ca în clipele acestea. ~*^y \Ajn adăstat pentr
u un moment într-o crîşmă de mahala, am băut o apă şi un coniac, apoi am pieraţ maTcTe-pirt
t de la spate dp diavol, am străbătut stră-duţele : întortocheate, în pantă, din cartierul
hi al oraşTOui, am suit şi coborît pe alei, prin piaţa din faţa gării. Trebuia să pipe într
riej: îmi spuneam, m-am dus la gară să mă holbez la mersuT1 trenurilor care atîrna pe pere
te, am băut puţin vin şi am încercat să-mi adun minţile. începusem să văd din ce în ce mai
din ce în ce mai limpede spectrul de care mi-era teamă. Spectrul acela era reîntoarcer
ea mea acasă, reîntoarcerea în camera mea, trebuia să-mi păstrez calmul, în ciuda deznădejd
mele ! N-aş fi scăpat, chiar dacă m-aş fi plimbat ore în şir, nici de reîntoarcerea la uşa
la masa cu cărţi, la divanul pe care se afla fotografia iubitei mele, nici de clipa în
care urma să iau briciul şi să-mi tai beregata. Această imagine îmi revenea în minte cu o
laritate crescîndă şi cu aceeaşi claritate crescîndă simţeam cum mă cuprinde spaima spaimel
frica de moarte ! Da, _îmj_era îngrozitor de frică de moarte- Cu toate că ml întrezăream ni
T~o~ăîtă~scapare, cu Toate că în jurul meu lua proporţii scîrba, suferinţa şi deznădejdea,
că nimic nu mă mai putea captiva sau bucura sau să-mi trezească speranţa, vgropria-mi exec
uţie mă îngrozea nespus de mult,.1, nespus de mult mă îngrozea ultima clipă, tăietura aceea
ce brăzdată în propria mea carne ! Nu întrezăream nici o cale să scap de tot ceea ce-mi pro
oca teamă. Dacă laşitatea ar fi să învingă în lupta cu disperarea, disperarea îmi va ieşi d
cale
104
mîine sau în oricare altă zi, consolidată de dispreţul faţă de mine însumi. Voi lua din nou
l în mînă, de fiecare dată, şi-l voi pune din nou deoparte, pînă cînd, odată şi odată, tot
Poate că era, totuşi, mai bine să o fac chiar astăzi ! Încercam să-mi fac curaj chiar eu,
a unui copil înspăimîntat, dar copilul nu mă asculta, o lua la goană, vrînd să trăiască. M-
it mergînd mai departe prin oraş, tremurînd, ocolind de la distanţă locuinţa mea, gîndindu-
reu la întoarcerea mea acasă, dar amînînd-o mereu. Mai intram cîte puţin prin-tr-o crîşmă s
, atît doar cît să beau un pahar sau două, pe urmă ceva mă mîna mai departe, făceam ocoluri
în jurul destinaţiei, în jurul briciului, în jurul morţii. Din cînd în cînd, obosit de moa
deam pe o bancă, pe marginea unei fîntîni, pe o bornă, ascultîn-du-rni bătăile inimii, şter
i sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai departe cuprins de o frică mortală, cuprins
de o înflăcărată dorinţă de a trăi. în felul acesta am nimerit în toiul nopţii într-un car
necunosciit^jnaintea unui local. îndărătul ferestrelor răsuna puternic o muzică de dans. în
inte de a intra, am__crţiţ_pe o firmă veche de deasupra uşii :/ba-¥aîtm-uT*Negni" jînăuntru
o petrecere în toi, oameTTîi—se vtnzoleiu gălăgioşi în fum, în iz de vin, se auzeau strigăt
onul din spate se dansa, căci de acolo se revărsa cu furie muzica de dans. M-am opri
t în salonul din faţă unde se aflau tot felul de oameni simpli, îmbrăcaţi sărăcăcios, pe cî
ul de bal puteau fi zărite şi vinele apariţii mai elegante. împins în îmbulzeală prin încăp
am trezit lîngă bufet, la o masă la care şedea, pe o bancă de lîngă perete, o fată lidă, dr
ochiţă de bal subţire, cu decolteu larg şi cu o floare ofilită în păr. Cînd m-am apropiat d
fata s-a uitat la mine atentă şi amabilă şi s-a dat zîmbind mai la o parte, făcîndu-mi loc
poate ?" am întrebat-o eu şi m-am aşezat lîngă ea. „Desigur, se poate", spuse ea, „cine eş
?" „Mulţumesc", am spus, „îmi este imposibil să mă duc acasă, îmi este imposibil, imposibi
eau să rămîn aici, 105
cu dumneavoastră, dacă îmi îngăduiţi. Nu, nu pot să mă duc acasă." A dat din cap în semn că
reme ce ea dădea din cap, eu priveam la cîrlionţii care îi cădeau de pe frunte pe lîngă ure
şi am băgat de seamă că floarea acea ofilită era o camelie. Dincolo muzica se revărsa cu f
rie, chelneriţele îşi strigau comenzile la bar. „Atunci rămîi aici", spuse ea cu o voce car
mă unse la inimă. „Da de ce nu te poţi duce acasă ?" „Nu pot. Acasă mă aşteaptă ceva —- nu
prea îngrozitor." „Atunci n-are decît să te-aştepte mult şi bine, tu rămîi aici. Hai, mai
e-ţi ochelarii că abia de mai poţi vedea ceva. Aşa, dă-mi batista. Ce vrei să bem ? Vin de
urgundia ?" Îmi şterse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid, sever, gura
dată cu ruj roşusîngeriu, ochii luminoşi, căprui, fruntea netedă, rece, un cîrlionţ scurt,
arcuit lîngă ureche. Se ocupă numai de mine, cu bunătate şi cu un strop de ironie, comandă
vin, ciocni cu mine şi se uită apoi la pantofii mei.
„Dumnezeule, dar de unde vii ? Arăţi de parcă ai fi venit de la Paris pe jos. Nu poţi veni
la un bal în halul ăsta." w Am răspuns şi cu da şi cu nu, rîzînd puţin, lăsînd-o ■J să vor
foarte mult de ea, lucru care mă fr umplea de uimire pentru că pînă acum mă ferisem de T f
ete atît de tinere, tratîndu-le mai degrabă cu neîncre-S dere. Iar ea se comporta faţă de m
ne întocmai cum trebuia, aşa încît să mă simt bine — of, şi de atunci încoace tot aşa s-a c
faţă de mine clipă de clipă. «Mă_ trata cu blîndeţe, întocmai cum_îmi_ţrebuia mie, dar ŞL "
ot cum îmi trefiuia mie! Comandă un sandvici şi îmi porunci să-l mănînc. îmi turnă în pahar
e să beau o înghiţitură, dar fără sa mă grăbesc. Pe urmă mă lăudă pentru supuşenia mea : „C
use ea încurajîndu-mă, „nu vrei să pui pe nimeni în situaţii dificile. Pot să pun rămăşag c
ltă vreme de cînd ai fost nevoit să asculţi pentru ultima oară, de cineva, nu-i aşa ?" „Da,
cîştigat rămăşagul. De unde ştiaţi ?' 106 „Mare scofală. Supuşenia este la fel ca mîncatul
le-a dus lipsa multă vreme, le apreciază aşa cum trebuie. Nu-i aşa că mă asculţi cu plăcer
u mare plăcere. Dumneavoastră ştiţi de toate." „Tu nu faci greutăţi nimănui. S^ar__pnt.pa,
tPjfy-să-ţi-spMw chiar şi cate aşteaptă, acasă şi dfi-ce_Jte teîni-tu-atît Dar ştii şi tu l
u mai e nevo'e să vorbim despre aşa ceva, nu ? Aiureli! Omul on se_ spînzurj^jgi^ da,
se spînzură, însă numai cînd-ar.ejHQţiy__să oTacăT Ori continuă să trăiască şi nu-i mai răm
_decît sâ-şi dea "snîivţa~Tă~trăîască. Nimic mai sjrnplu^ —-----------—--------------------
-----,.O", am strigat eu, „măcar de-ar fi atît de simplu ! Pe jnumnezeul meu, mi-am da
t toată silinţa să trăiesc, dar nu m-a ajutat cu nimic. S-ar putea să fie dificil să te spî
ri, nu ştiu. Dar să trăieşti este mult, mult mai greu ! Numai /dumnezeu ştie cît este de gr
u !" „Ei, ba o să vezi că e copilăreşte de uşor. începutul l-am şi făcut, ţi-ai şters ochel
at, ai băut. Iar acum ne vom duce să-ţi dau puţin cu peria pe pantaloni şi pe pantofi, că t
re mai trebuiesc curăţaţi. Apoi ai să dansezi cu mine un shimmy." ^ „Vedeţi", am exclamat e
agitat, „iată, am avut dreptate ! De nimic nu mi-ar părea mai rău decît neputinţa mea de a
executa un ordin de-al dumneavoastră. Pe acesta, însă, nu-l pot îndeplini. Nu ştiu să danse
shimmy, dar nici chiar măcar un vals sau o polcă sau cum s-or mai fi chemînd, n-am învăţat
viaţa mea să dansez. Aşa că vezi dumneata, nu-i chiar aşa de simplu cum credeţi!" Fata sch
n zîmbet cu buzele ei de un roşu-sîn-geriu, scuturîndu-şi capul frumos, cu părul tuns băie-
Uitîndu-mă la ea, am avut impresia că seamănă cu \ Roşa Kreisler, prima fată de care mă în
em pe vremea cînd eram un băieţandru, numai că aceea era j bronzată şi brunetă. Nu, nu ştia
cine îmi amintea 'fata aceasta necunoscută, ştiam doar că trebuia să fie vorba de ceva din
fragedă tinereţe, de pe vremea cînd i eram un băieţandru. „încet", exclamă ea, „încet! Aşa
dansezi ? Deloc ? Nu ştii nici măcar un onestep ? Ei/fium107
nezeule, şi mai pretinzi, chipurile, că ţi-ai dat toată silinţa să trăieşti ! N-ai spus dec
ve, băiete la vîrsta ta n-ar trebui să te mai ţii de aşa ceva. Chiar aşa, cum poţi să spui
dat toată silinţa să trăieşti cînd nu vrei nici măcar să dansezi ?" „Bine, dar nu pot! N-am
odată." Ea rîse. „Dar să citeşti şi să scrii ai învăţat, nu-i aşa, ai in-văţat să socoteşti
franceză şi tot soiul de lucruri de genul ăsta ? Pun rămăşag cu tine că ţi-ai tocit coatel
e
sau doisprezece ani pe băncile şcolilor, ba chiar că ai fost şi prin facultăţi, poate că ai
itlul de doctor şi cunoşti pînă şi chineza sau spaniola. Sau n-am dreptate ? Deci, aşa e. I
schimb nai fost în stare să pierzi puţin timp şi niscaiva bănuţi pentru cîteva ore de dans
Asta-i bună !" „Părinţii mei sînt de vină", m-am justificat eu, „ei m-au pus să învăţ latin
toate lucrurile de genul ăsta. Dar să dansez nu m-au pus, la noi nu era la modă aşa ceva
, nici părinţii mei nu au dansat niciodată." Mă privea cu multă răceală, dispreţuitoare, ia
pul ei parcă-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda mea tinereţe. „Aşa, deci pări
nţii tăi or fi de vină ! I-ai întrebat cumva şi dacă-ţi dau voie să mergi în seara asta la
l Negru ? I-ai întrebat ? Ce spui, au murit de mult ? Ce mai vrei ! N-ai vrut să înveţi
să dansezi în tinereţe din cauză că erai prea ascultător, asta o mai înţeleg ! Cu toate că
cred eu că pe vremea aceea erai chiar un copil-model. Dar după aceea — ce naiba ai făcu
t în toţi aceşti ani ?" „Ah", am mărturisit eu, .,nici nu mai ştiu. Am studiat, am făcut mu
am citit cărţi, am scris cărţi, am călătorit —" „Ce idei ciudate mai ai şi tu despre viaţă
[ făcut întotdeauna nişte lucruri dificile şi complicate, iar l pe cele simple nu le-ai
învăţat deloc ? N-ai avut timp ? N-ai avut chef ? Ei, dar ce mă privesc pe mine toate a
stea căci, slavă domnului, eu nu sînt maică-ta. Dar să te porţi în aşa fel, în cit să laşi
a fost 108
J
dat să trăieşti de toate în viaţă, fără să te fi simţit atras de nimic, asta nu, nu e just!
niţi şi dumneavoastră !" am rugat-o eu. „Ştiu deja că sînt nebun." „Da de unde, nu-mi spune
baliverne dintr-astea ! Nu eşti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare
că eşti prea puţin nebun ! Mi se pare că eşti deştept, dar într-un chip prostesc, exact în
ul unui profesor. Hai, mai mănîncă un sandvici ! După aceea ai să-mi povesteşti mai departe
" îmi mai făcu rost de un sandvici, puse puţină sare pe el, pe urmă puţin muştar, îşi tăie
pe urmă mă îndemnă să mănînc. Am mîncat. Aş fi făcut orice ar fi vrut ea, orice, înafară d
imţeam enorm de bine ascultînd de cineva, stînd alături de cineva care să te asalteze cu în
rebări, să-ţi poruncească, să te dojenească. Dacă profesorul şi soţia lui ar fi făcut acest
um cîteva ore, aş fi scăpat de multe suferinţe. Dar era mai bine aşa, căci altfel n-aş fi a
decît de pierdut. „De fapt cum te cheamă ?" m-a întrebat ea dintr-otn
,.Harry." „Harry ? Asta-i nume de băieţandruL_Ţar tu, Harry tn__ţnT~eşti decît un Oâieţandr
f aptului că înv par ţi s-au ivit cîteva şuviţe alb~e. JNu eşti decît un bâie-ţandru şi ai
ineva care să se îngrijească ni-ţeluş de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uită-te cum eş
tuns ! N-ai nevastă, n-ai nici-o ibovnică ?" „Nu mai am nevastă, ne-am despărţit. Iar ibovn
ca mea nu locuieşte aici, o văd rareori, nu ne înţelegem prea bine." Ea fluieră uşor printr
dinţi. „Se pare că eşti un om cam dificil de vreme ce nici una nu rămîne să stea cu tine.
acum
să-mi spui ce s-a întîmplat în seara asta, s-a întîmplat ceva deosebit de alergi aşa ca o s
ie prin lume ? Vreun scandal ? Ai pierdut bani la joc ?" îmi venea tare greu să răspun
d. „Vezi dumneata", m-am pornit eu, „de fapt nu s-a întîmplat decît un fleac. Am fost invi
tat la un profesor 109
-
— eu însumi nu sînt, însă, aşa ceva — şi, de fapt, nu ar fi trebuit să mă duc la el, nu mai
t să stau aşa pe la diverşi oameni şi să pălăvrăgesc, m-am dezobişnuit să mai fac aşa ceva.
în care am păşit în casa lui am avut sentimentul că o să se în-tîmple ceva, ceva rău — cîn
pălăria la cuier mă şi gîndeam că în curînd voi avea iar nevoie de ea. Da, şi la acest prof
e masă, se afla un tablou, un tablou idiot care m-a făcut să mă supăr..." „Ce"fel de tablou
'. Şi de ce te-a supărat ?" mă întrerupse ea. „Da, era un tablou care îl reprezenta pe Goet
e — ştii, pe poetul Goethe. Dar nu aşa cum arătase el în realitate, deoarece, de altfel, n
imeni nu mai ştie acest lucru, a murit acum o sută de ani şi iată că un pictor modern oare
care şi l-a imaginat şi l-a retuşat după fantezia lui, portretul acesta m-a făcut să mă sup
ntru că mi-era nesuferit — nu ştiu dacă mă înţelegeţi." „înţeleg chiar foarte bine, n-ai ni
ontinuă !« „încă de pe vremuri aveam păreri care se deosebeau de cele ale profesorului ; la
fel ca mai toţi profesorii, este şi el un mare patriot, iar în timpul războiului a dat c
u bravură o mînă de ajutor în toată acţiunea de inducere în eroare a poporului — fireşte, e
m de bună credinţă. Eu, în schimb, sînt un duşman al războiului. Ei, dar astea nu contează.
, să trecem mai departe. Nu fusese neapărat nevoie să iau portretul acela în seamă..." „Nic
nu trebuia s-o fi făcut, aşa e." „Dar, în primul rînd, îmi părea rău de Goethe pentru că,
răgesc foarte, foarte mult, şi apoi s-a mai întîmplaţ ca eu să mă gîndesc — ei, să mă gîn-d
următorul lucru : iată-mă la nişte oameni despre care îmi spuneam că îl vor fi îndrăgind ş
oethe la fel ca mine, că şi-l vor fi imaginînd la fel ca mine, cînd iată-i ţinînd un asemen
tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care îl socotesc splendid, fără să
bage de seamă că spiritul unui asemenea portret era de-a dreptul opus spiritului lui
Goethe. Ei cred că portretul este minunat şi, din partea mea,
110
n-au decît să creadă — dar toată încrederea mea faţă de aceşti oameni, toată prietenia mea
oate sentimentele mele de înrudire şi de comuniune aparentă cu ei s-au sfîrşit. Oricum, nu
eram, în fond, prieteni prea buni. M-am înfuriat, aşadar, şi m-am întristat văzînd cît de
r rămăsesem, văzînd că nu mă înţelegea nimeni. Pricepeţi ?" „Nimic mai simplu de priceput,
e urmă ? Le-ai aruncat cu tabloul acela în cap ?" „Nu, i-am insultat şi mi-am luat tălpăşiţ
să mă duc acasă, dar..." „Dar acasă nu era maică-ta care să te fi consolat sau să te fi do
. Ei, Harry, aproape că-mi pare rău de - tine, eşti un prostănac fără pereche." Desigur, av
am impresia că încep să înţeleg. Îmi dădu să beau un pahar de vin. într-adevăr, se purta cu
o mamă. Dar din cînd în cînd băgăm de seamă cît de tînără şi frumoasă era. „Deci", continuă
urit acum o sută de ani, iar Harry îl îndrăgeşte foarte mult făcîn-du-şi o imagine" minunat
e el, despre felul cum arătiTeî, Harfy"~ăsta avîndToT^reptul să procedeze astfel, nu-i aşa
Pictorul, în schimb, care e si el un admirator entuziast aOui Go"eThe~şi şi-a făcut şi el
o imagine despre acesta, ei, el nu are dreptul să "procedeze"!! foT, ca de ăTEfel n
ici profesorul şi, în general nimeni altcineva, nimeni nu are acest drept, căci lucrul
ăsta nu-i convine lui Harry, care nu poate suporta aşa
ceva, care se vede nevoit să insulte şi să-şi ia tălpăşiţa! De-ar fi un om inteligent ar rî
simplu pe seama pictorului şi a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da în cap cu Go
ethe ăla al lor. Dar cum el nu-i decît un copilandru, fuge acasă şi vrea să se spînzure...
m înţeles foarte bine povestea ta, Harry. E o poveste cam caraghioasă. Mă apucă rîsul. Stai
nu bea aşa de repede ! Vinul de Burgundia se bea încet, altfel te încinge prea tare.
Dar iată, băieţandrule, că pe tine trebuie să te dădăcească cineva." Mă privea severă şi mu
o guvernantă de şaizeci de ani. „Da, da", am rugat-o eu mulţumit, „dădăciţi-mă." 111
„Cum să te dădăcesc ?" „Spuneţi-mi tot ceea ce vă place." „Bine, am să-ţi spun ceva. De o o
m te tot tutuiesc, iar tu mă iei de zor cu dumneavoastră, îi tot dai cu latina şi greaca
, complicîndu-te mereu. Dacă o fată te tutuieşte şi dacă nu-ţi este silă de ea, atunci o tu
şi tu. Iată, aşadar, că ai mai învăţat ceva. In al doilea rînd : de acum o jumătate de oră
heamă Harry. Ştiu asta pentru că te-am întrebat. In schimb tu nu vrei să ştii cum mă cheamă
da, aş vrea tare mult să ştiu." „Prea tîrziu, puişor ! Ai să_poţi_să_mă^ întrebi jiarăjşi:
i vedem. Astăzi n-o să-ţi mai spun nirniu. Aşa, iar acum vreau sF^ănsez?1 ~ •"■""Cum ea sch
un gest precum că ar vrea să se ridice, buna mea dispoziţie mi-a dispărut dintr-o dată, mă
uprinse teama că va pleca şi mă va lăsa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai în
ainte. Aşa cum o durere de măsea revine dintr-o dată după ce dispăruse un timp, învăluindu-
din nou în focul ei, la fel mă cuprinseră iarăşi, într-o clipită, teama şi spaima. Dumnezeu
um de-am putut uita ce mă aştepta ? Se produsese oare vreo» schimbare ? „Stai", am strig
at eu conjurînd-o, „nu plecaţi — să nu pleci ! Fireşte că poţi dansa cît vrei, dar să nu mă
lt timp singur, să te întorci, să te întorci !" Ea se sculă rîzînd. Mi-o imaginasem mai îna
a suplă, dar nu înaltă. Am simţit din nou că îmi aduce aminte de cineva — dar de cine ? Nu
eam să-mi dau seama. „Te întorci ?" „Mă întorc, dar o să dureze puţintel, o jumătate de oră
e chiar o oră întreagă. Să-ţi spun ceva : închide ochii şi dormi puţin ; ai nevoie de un pi
somn." I-am făcut loc şi ea piecă ; rochiţa ei îmi atinse genunchiul, mergea privind într-o
oglinjoară rotundă de buzunar, îşi ridică sprîncenele, îşi şterse bărbia cu un mic pămătuf
în salonul de dans. M-am uitat în jurul meu, erau numai chipuri necunoscute, bărbaţi ca
re fumau, pe mesele de marmoră se
112 .
vărsase bere, pretutindeni răsunau strigăte şi vociferări, de alături răzbătea muzica de da
spusese că ar trebui să dorm. Ah, habar n-ai tu, scumpă copilă, de ce fel de somn mai a
m parte, dorm mai neliniştit decît un iepure ! Cum să dormi în mijlocul unui asemenea bîlc
i, stînd la o masă, în mijlocul cănilor de bere cu capace clămpănitoare ; am mai luat o gur
e vin, am scos din buzunar un trabuc privind în jurul meu după un chibrit, dar, de f
apt, n-aveam nici un chef să fumez, aşa că am pus trabucul dinaintea mea pe masă. „închide
chii", îmi spusese ea. Dumnezeu ştie de unde avea fata asta o asemenea voce, o voce
Fam grava, plăcută, m!P" ""terna. Era o adevărata binefacere sâ-i clăi ascultare unei asem
enea voci şi exact asta era şi ceea ce simţeam eu. Am închis ochii supus, mi-am rezemat
capul de perete, înconjurat de vuietul sutelor de voci gălăgioase, iar gîn-dul că aş putea
ormi acolo mă făcu să zîmbesc, m-am hotărît să mă duc pînă la uşa salonului de dans şi să a
ntru ■— unde trebuia să o văd dansînd pe frumoasa mea fată —, dar abia cînd miam mişcat pic
sub masă, mi-am dat seama că eram enorm de obosit după rătăcirea mea de ore întregi prin o
aş, aşa încît am rămas pe loc. Şi iată-mă dormind deja, ascultînd de porunca maternă, dorme
aţ şi plin de recunoştinţă, visînd, visînd, limpede şi frumos, aşa cum de multă vreme nu ma
. Şi iată ce /vis^am avut :
Se făcea că aşteptam într-o anticameră de modă veche. Mai întîi nu ştiam decît că mă anunţa
excelenţă, mai pe urmă mi-am amintit că urma să mă primească însuşi domnul Goethe. Din păca
isem la el într-o problemă personală, ci în ca-liţate_-d£-_CQrespondent al unei reviste, lu
ru care nu-mi plăcea deloc, nu puteam să înţeleg defel ce diavol mă vîrîse într-o asemenea
e. Totodată, un scorpion pe care tocmai îl zărisem şi care încercase să se caţere pe picior
meu, îmi dădea o stare de nelinişte. M-am apărat scuturînd micuţa tîrîtoare neagră de pe mi
acum nu mai ştiam pe unde se ascunde, aşa că nu mai îndrăzneam să mai fac nici-o mişcare.
Pe deasupra, nici nu eram prea sigur dacă nu cumva nu se strecurase vreo greşeală încît, î
loc să fiu anunţat la Goethe, să fi fost anunţat la Matthisson pe care însă, în visul meu,
onfundam cu Biirger considerînd că poeziile adresate lui Molly i s-ar fi datorat lui
. Dar pentru că veni vorba, aş fi dorit foarte mult să mă întîlnesc cu Molly, căci mi-o ima
am ca pe o fiinţă minunată, plină de moliciune şi muzicalitate, vesperală. Ce bine ar fi fo
t să nu fi trebuit să aştept acolo din însărcinarea nesuferitei redacţii ! Eram din ce în c
ai prost dispus, ceea ce se răsfrîngea şi asupra lui Goethe faţă de care, în momentul acela
aveam, aşa dintr-o dată, tot felul de reţineri şi reproşuri. Audienţa promitea să fie... f
f moaşă ! Deşi scorpionul era periculos şi se ascundea prc-: babil pe undeva prin apropi
ere, cred că nu era totuşi \ chiar atît de rău ; mi se părea că ar putea să însemne şi /cev
mi se părea foarte posibil să aibă într-un fel ' de-a face cu Molly, să fie" un sol al ei
sau animalul ei heraldic, un animal heraldic frumos, periculos, care întruchipa fe
minitatea şi păcatul. Să fi fost oare exclus ca animalul acela să se fi numit Vulpius ?
Dar iată că ■un servitor deschise brusc uşa, eu m-am ridicat şi am păşit înăuntru. Bătrînul
stătea acolo mărunt şi foarte ţanţoş şi, iată, pe pieptul acestui clasic strălucea o decora
tantă. Părea că guvernează în continuare, ţinîn-du-şi audienţele, exercitîndu-şi de aici, d
de ia Weimar, controlul asupra lumii întregi. Căci de îndată ce m-a zărit a clătinat brusc
din cap ca un corb bătrîn şi mi-a spus festiv : „Aşadar, voi tinerii, nu prea vSÎnteţi de a
d cu strădaniile noastre ?" M> „întocmai", i-am spus, îngheţînd sub privirea lui mi-' niste
ială. „Noi, tinerii, nu sîntem de acord cu dumneavoastră, bătrîne domn, aşa este. Pentru no
excelenţă, sînteţi prea festivist şi prea mîndru, prea încrezut şi prea puţin sincer. Şi se
crul esenţial este tocmai acesta :!ivcj_si|ite±i_pj^g^pu_ţinsincer.'' \ ■ s Mărunţelul*Dătr
ina puţin Capul înainte, iar în timp ce gura lui se schimonosi funcţionăreşte şi se destins
poi într-un zîmbet discret, înviorîndu-se într-un mod încîntător, inima începu să-mi bată d
dată mai tare, căci mi-am amintit de poezia „Amurgul cobora de sus" şi de faptul că acesta
fusese omul care rostise cu gura lui cuvintele ei. De fapt, în clipa aceea eram c
omplet dezarmat şi subjugat, încît mai degrabă aş fi îngenuncheat dinaintea lui. Dar m-am ţ
t cu firea, iar din gura lui zîmbitoare ieşiră următoarele cuvinte : „Ei, aşadar, mă învino
lipsit de sinceritate ? Ce cuvinte mai sînt şi astea ! Nu vreţi să-mi explicaţi mai pe lar
g ?" Ba chiar voiam s-o fac cu plăcere, cu mare plăcere. „Dumneavoastră, domnule Goethe,
asemeni tuturor marilor spirite, aţi cunoscut şi aţi trăit incertitudinea, disperarea v
ieţii omeneşti : splendoarea unei clipe şi mizerabila ei ofilire, imposibilitatea de a
plăti, pentru frumoasele culmi ale sentimentului, şi altfel decît prin prizonieratul în
viaţa de zi cu zi, dorul arzător după un tărîm al spiritului, dor care se zbate într-o lup
extremă, pe viaţă şi pe moarte, dragostea, la fel de arzătoare şi la fel de sfîntă, pentru
nţa pierdută a naturii, toată această plutire în vid şi incertitudine, condamnarea la deşer
ne, la imperfecţiune, la eterna experimentare, la diletantism — pe scurt, toată lipsa
de perspectivă, toată îngîmfarea şi disperarea arzătoare a existenţei umane. Dumneavoastră
oscut toate acestea, vi le-aţi asumat şi totuşi, prin întreaga dumneavoastră viaţă, aţi pro
t contrariul, exprimîn-du-vă încrederea şi optimismul, amăgindu-vă pe dumneavoastră înşivă
lţii cu durabilitatea şi sensul pe care, chipurile, l-ar avea strădaniile noastre spir
ituale. Atît în dumneavoastră înşivă cît şi în Kleîst şi Beethoven aţi respins şi reprimat
, glasurile deznădăjduite ale adevărului. Decenii de-a rîndul nu aţi făcut altceva decît să
mpresia că îmbogăţirea masivă a cunoştinţelor şi colecţiilor, scrierea şi colecţionarea cor
ca întreaga dumneavoastră existenţă la Weimar, la vîrsta senectuţii, reprezintă realmente c
a spre eternizarea clipei pe care, de fapt, nu aţi reuşit decît să o
mumificaţi, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu aţi reuşit decît să o
stilizaţi metamorfozînd-o într-o mască. Iată în ce constă lipsa de sinceritate pe care noi
reproşăm." 115
»■
Bătrînul consilier aulic privea gînditor în ochii mei, în timp ce pe buzele lui puteai ved
ea cum stăruie acelaşi zîmbet. Apoi, spre uimirea mea, m-a întrebat : „Atunci cred că --Fla
tul fermecat» al lui Mozart vă dezgustă foarte mult ?" Şi, înainte ca eu să fi putut protes
a, a continuat : „«Flautul fermecat» prezintă viaţa ca pe un cîntec delicios, preamăreşte s
entele noastre atît de trecătoare ca pe ceva etern şi dumnezeiesc, nu-l aprobă nici pe d
omnul von Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propo-văduieşte optimismul şi încrederea.
" : „Ştiu, ştiu !" am strigat eu mînios. „Dumnezeu să mai înţeleagă cum de v-aţi năpustit t
a «Flautului fermecat»- care, pentru mine, reprezintă tot ceea ce mi-e mai drag pe lum
ea asta! Dar Mozart n-a ajuns la vîrsta de optzeci şi doi de ani şi nici n-a avut nici
un fel de pretenţii la perenitate, la ordine, la o demnitate severă Mn ceea ce priv
eşte viaţa lui personală, cum aţi făcut-o dumneavoastră ! El nu şi-a dat atîta importanţă !
cîntat dumnezeiestile sale inelodii şi a fost sărac şi a murit timpuriu.~şarac£necunoscut-
-----* Mi se tăia respiraţia. In numai cîteva cuvinte ar fi trebuit să rostesc acum mii
de lucruri, fruntea mi se îmbrobonise de sudoare. Goethe mi-a spus, însă, foarte amabi
l : „Se prea poate să fie de neiertat că am ajuns la vîrsta de optzeci şi doi de ani. Dar
plăcerea mea a fost, în fond, mai mică decît vă puteţi închipui. Aveţi dreptate : întotdeau
animat încrederea, întotdeauna mi-a fost teamă /~\ _de moartea pe care am combătuto mere
u. Crgd că lupta 7 împotriva morţii, dorinţa necondiţionată şi încăpăţînata d£_a_ trai este
s-a alimentat activitatea şi viata tuturor oamenilor ilusţrL Si faptul că, la urma ur
mei, tot trebuie să murimT~Iă"tă. tînărul meu prieten, asta am dovedit-o la^tfpJzecTjşIjfov
e ani la fel de preg d pg nant ca şi în cazul în care aş fi murit pe cînd mergeam la şcoală
vrea să mai spun ceva ce ar putea să contribuie la justificarea mea : firea mea a do
vedit multe înclinaţii copilăreşti, multă curiozitate şi instinctualitate ludică, un chef i
s de a pierde timpul. Pînă cînd, da, 116 după ce a trecut cam multă vreme, mi-am dat seama
că trebuie să pun capăt jocului." In vreme ce rostea toate acestea zîmbea cu viclenie,
ba chiar de-a dreptul cu şiretenie ! Făptura lui crescuse, atitudinea lui scorţoasă şi dem
nitatea convulsivă de pe chipul lui dispăruseră. Iar aerul din jurul nostru se umpluse
acum de fel de fel de melodii, de tot felul de cîn-tece de-ale lui Goethe, iar eu
am distins cu claritate „Vioreaua" de Mozart şi „Verzi sînt iarăşi tufe-n văi" de Schubert
hipul lui Goethe se îmbujorase şi întinerise, zîmbea, semănînd cînd cu Mozart, cînd cu Schu
de parcă erau fraţi, iar pe steaua de pe pieptul său se vedeau fel de fel de flori de
cîmp din mijlocul cărora se ivea, maiestuoasă şi veselă, o galbenă ciubo-ţica-cucului. Nu-
prea convenea că bătrînul voia să-mi evite întrebările şi acuzaţiile într-un mod atît de gl
-am aruncat nişte priviri pline de reproş. Cînd iată că el şi-a aplecat gura, gura aceea ca
e acum semăna iarăşi cu cea a unui copil, foarte aproape de urechea mea, şoptindu-mi uşor
: „Tinere, îl iei mult prea în serios pe bătrînul Goethe. Pe bătrînii care au murit deja îi
eptăţim dacă îi luăm în serios. Nou^jiemurito-rilor, nu ne place să luăm nimic în serios, n
ace să glumim. Seriozitatea, tinere, este o cheştiurip HP timp ; nu pot şă^t}_ dezvăluiesc
decît că ea apare prin supj:a-estimarea timpului. Şi eu ani supraestimat odinioară impo
rtanţa timpului, aşa încît mă hotărîsem să ajung la o sută de ani. Dar vezi tu, în eternita
nu există : eternitatea nu este decît o clipă, suficient de_ lungă pentru ca să faci o gl
umă." într-adevăr, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios, dănţuia bine dispus în su
şi în jos şi se mlădia în aşa fel, încît ciuboţica-cucului de pe decoraţie era gata să ţîş
hetă sau, dimpotrivă, să se micşoreze pînă ce nu se mai vedea deloc. în vreme ce făcea paşi
i de dans excelente, am constatat involuntar că cel puţin omul acesta nu pierduse oc
azia de a învăţa să danseze. Dansa minunat. Atunci mi-am adus___ aminte din nou de scorp
ion, mai bine zis de Molly, şi
117
î-am strigat lui Goethe : „Spuneţi-mi, Molly nu este aici ?" Goethe a rîs tare. S-a dus
la masa lui, a descuiat un sertar şi a scos de acolo o cutie preţioasă din piele Bau c
atifea, deschizînd-o şi invitîndu-mă să mă uit în ea. Înăuntru, pe catifeaua de culoare înc
la un picioruş de femeie, mic de tot, impecabil, strălucitor, un picior delicios, îndo
it puţin din genunchi, cu laba întinsă în jos, terminîndu-se cu vîrfurile gingaşe ale deget
r. Am întins mîna în intenţia de a lua de acolo picioruşul de care mă îndrăgostisem pe loc,
cînd am dat să-l prind cu două degete, mi s-a părut că jucăria se mişcă, tresărind uşor, ce
a trezit bănuiala că acolo ar putea să fie scorpionul. Mi s-a părut că Goethe înţelege aces
ucru, că tocmai acesta fusese scopul urmărit de el, că tocmai el ţinuse să-mi trezească ace
stă nedumerire profundă, discordia spasmodică dintre rîvnire şi teamă. Ţinea micuţul şi dră
ion foarte aproape de chipul meu şi vedea cum H doream. vedea_ L
i
cum dădeam îndărăt speriat, dar lucrul acesta_părea__şă-i .facă o~~mare plăcere. In vreme c
cînta cu acel /obiect plăcut şi periculos, îmbătrînise iarăşi de tot, era 'bătrîn de mult,
de ani, părul îi era alb ca neaua, iar pe chipul său de om bătrîn se instalase un rîs potol
t, neauzit, şi rîse năvalnic în sinea lui cu acel insondabil umor al bătrînilor. După ce m-
trezit, uitasem de visul meu, abia mai tîrziu mi-am adus aminte de el. Se pare că do
rmi-sem aproape o oră acolo, în mijlocul muzicii şi al forfotei, la masa din crîşma aceea,
şi n-aş fi crezut niciodată că voi fi în stare de aşa ceva. Fata aceea drăguţă .^ţăţea_din
o mînă pe umărul. -tueu. „Dă-mi două sau trei mărci", spuse ea, „am consumat ceva dincolo.
m dat portmoneul, ea îl luă, plecă şi se întoarse deîndată. „Aşa, acum pot să mai stau o cl
, pe urmă trebuie să plec, am o întîlnire." M-am speriat. „Cu cine ?" am întrebat-o eu într
suflet
118
„Cu_ un domn, Harry puiule. M-a invitat la barul Odeon." " „Oh, şi eu care crezusem că n
-o să mă laşi singur."„Atunci trebuia să mă fi invitat tu. Ţi-a luat-o altul înainte. Ei, d
o să economiseşti, în schimb, nişte bani frumoşi. Cunoşti barul Odeon ? După miezul nopţii
i şampanie. Fotoliu de club, orchestră de negri, foarte elegant." La toate astea nu
mă gîndisem. „Ah", am exclamat eu pe un ton rugător, „atunci acceptă invitaţia mea. Mi se p
foarte firesc, acum că sîntem prieteni. Acceptă-mi invitaţia şi, hai, te rog, să mergem un
e vrei tu." „Drăguţ din partea ta. Dar uite ce e, cuvîntul e cu-vînt, am acceptat şi am să
c acolo, Nu te mai obosi ! Hai, mai trage o duşcă, a mai rămas ceva vin în sticlă. îl bei p
tot şi pe urmă te duci frumuşel acasă şi te culci. Promite-mi." „Nu, nu pot să mă duc acas
ce ţi-e şi cu poveştile astea ale tale ! Tot n-ai terminat cu Goethe ăla ? (In momentul
acela mi-am amintit de visul cu Goethe.) Dar dacă într-adevăr nu te poţi duce acasă, atunc
i rămîi aici, la crîşma asta poţi să închiriezi o cameră. Vrei să-ţi fac rost de una ?" Ide
şi am întrebat-o unde voi putea s-o mai văd. Unde locuia ? Mi-a spus doar că n-aveam de
cît să o caut şi că o voi găsi deîndată. „Nu-mi îngădui să te invit ?" „Unde ?"
„Unde vrei, unde-ţi place ţie." „Bine. Deci pemarti. la cină la Bătrînul Franciscan, L reve
e ! "• Mi-a întins mîna şi, iată, abia acum i-am remarcat-or era o mînă care se potrivea în
otul cu vocea ei frumoasă şi plină, inteligentă şi blîndă. Cînd i-am sărutat mîna, a rîs ir
ima clipă se întoarse către mine şi îmi spuse : „Vreau să-ţi mai spun ceva în legătură cu G
, acelaşi lucru care ţi s-a întîmplat ţie cu Goethe, adică repulsia faţă de tabloul acela,
a întîmplat şi mie cu sfinţii?l-----'' ''----------„Cu sfinţii ? Eşti atît de evlavioasă ?"
sînt evlavioasă, din păcate, dar odată am fost şi, cîndva, am să fiu din nou. N-am timp de
avie.'* „N-ai timp ? Trebuie să ai timp pentru aşa ceva ?" „O, fireşte. Trebuie să ai timp
a să fii evlavios, ba-ţi trebuie chiar mai mult : să fii independent de timp ! Nu poţi să
fii cu adevărat evlavios şi, în acelaşi timp, să trăieşti în mijlocul realităţilor şi să ie
pul, banii, barul Odeon şi toate lucrurile de soiul ăsta." „înţeleg. Dar cu sfinţii cum e ?
„Păi, pe unii sfinţi îi îndrăgesc în mod deosebit : pe Ştefan, sfîntul Francisc şi alţii.
blouri care îi înfăţişează pe aceştia ca şi pe Mîntuitorul şi pe Maica Domnului, însă imagi
noase, false, prosteşti, aşa încît nici eu nu le pot suferi defel, aşa cum tu nu suferi ac
ea imagine a lui Goethe. Cînd văd cîte un Mîntuitor sau cîte un sfînt Francisc atît de dulc
şi de stupid şi cînd mai văd că unii găsesc că imaginile astea sînt frumoase şi reconforta
t că adevăratul Mîntuitor este jignit în felul ăsta şi îmi spun : ah, la ce-a mai trăit şi-
uferit atît de groaznic, dacă oamenii se mulţumesc cu un asemenea tablou în care este înfăţ
atît de stupid ! Cu toate acestea, ştiu că şi imaginea mea despre Mîntuitor sau despre Fra
ncisc nu este alta decît aceea pe care şi-o poate face un om, că ea nu este în măsură să ri
izeze cu. imaginea primordială, că imaginea Mîntuitorului pe care o port în mine i-ar păre
a pînă şi Mîntuitorului însuşi la fel de stupidă şi de nesatisfăcătoare precum mi se par mi
eproducerile dulcegi. Nu spun asta pentru ca să-ţi justific proasta dispoziţie şi mînie ca
re te-a cuprins în legătură cu imaginea lui Goethe, nu, nu ai dreptate. Nu-ţi spun astea
decît pentru a-ţi demonstra că pot să te înţeleg. Voi ăştia, învăţaţii şi artiştii, aveţi
el de fel de lucruri deosebite, dar nu sînteţi nici voi altceva decît nişte oameni la fe
l ca toţi ceilalţi, dar iată că şi nouă, celorlalţi, ne trec prin cap vise şi jocuri. Am bă
seamă, învăţate domn, că te cam fîstîciseşi cînd a trebuit să-mi relatezi povestea aceea cu
trebuit să-ţi dai toată silinţa, încît şi o fată atît de simplă ca mine să ţeuşească să-ţi
0
I
aş vrea să-ţi arăt totuşi că nu e nevoie să-ţi dai chiar atîta silinţă. Te înţeleg. Aşa. Şi
ie să fugi în pat!" ^"^ A plecat, un servitor bătrîn m-a condus pe scări în sus, ba mai mul
, întîi m-a întrebat dacă am bagaj, iar apoi, aflînd că nu am, mi-a cerut să-i plătesc dina
ceea ce el numea „taxa de înnoptat". M-a condus apoi pe o scară veche, întunecată, pînă înt
sâmer|> unde m-a lăsat singur. Acolo se afla un pat deTemn uscat, foarte scurt şi tare
, iar pe perete atîrnâu o sabie şi un portret în culori al lui Garibaldi. precum şi o coro
ană veştejită, rămasă de la
sărbătorirea vreunei asociaţii oarecare. Aş fi dat oricît să fi avut o cămaşă de noapte. Ce
veam apă şi un mic prosop, aşa încît am putut să mă spăl, apoi m-am întins îmbrăcat în pat,
prinsă şi reflectînd în voie. Aşadar, problema cu Goethe se lămurise. Ce minunat a fost că-
apăruse în vis ! Şi fata aceasta minunată —■ ah, de-aş fi ştiut cum o cheamă ! Iată că dint
ivit un om, un om viu care a spart tulburele clopot de sticlă a! mortificării sub c
are mă aflam, întinzîndu-mi mie, celui dinăuntru, mîna ei, o mînă bună, frumoasă, caldă ! I
iviseră dintr-o dată nişte lucruri care îmi trezeau interesul, la care puteam să mă gîndesc
bucurie, cu îngrijorare şi încordare ! Iată cum se ivise, dintr-o dată, o uşă deschisă pri
e viaţa năvălea în mine ! Poate că voi reuşi să trăiesc din nou, poate că voi reuşi sa fiu
rn. Sufletul meu, amorţit de-atîta răceală, aproape îngheţat, respira acum din nou, fîlfîin
noros din aripile-i micuţe şi slabe. Goethe venise la mine. O fată îmi poruncise să mănînc,
eau, să dorm, fusese amabilă cu mine, rîsese de mine, îmi spusese că sînt un băieţandru pro
_ţgţ_ prietena aceastarnjx nunată mi-a mai povestit despresfînţi, demonstrîndu-mi că nici m
cele mai stranii momente de rătăcire nu—sînt clefel singur s'au neînţeles, că nu sîr*- A^™
pţie bolnăvicioasă, că am fraţi şi surori, ce_____ si oameni care mă îqtgleg. Uare aveam s-
văd ? Da, cu siguranţă, în ea puteai să ai încredere. „Cuvîntul
121
Iată că am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. Cînd m-am trezit, era zece şi cev
a, hainele mi se boţiseră, eram dărîmat de oboseală, în minte îmi stăruia amintirea unui lu
rozitor, care se petrecuse ieri, dar mă înviorasem, eram plin de speranţă, plin de gîn-dur
i bune. Întors în locuinţa mea, nu am mai simţit nici urmă din groaza pe care mi-o trezea
ieri ideea întoarcerii acasă. 3£ C\A/**~C4 C^C^L^V-' ■ Pe scară, ceva mai sus de araucarie
, m-am întîlnit cu „mătuşa", cu proprietara mea pe care o vedeam rareori, dar a cărei făptu
ietenoasă îmi plăcea foarte mult. întîinirea nu prea miera pe plac căci, oricum, eram cam r
nedormit, nepieptănat şi nebărbierit. I-am dat bineţe şi am dat să merg mai departe. De ob
cei îmi respecta dorinţa de a rămîne singur şi de a nu fi băgat în seamă, dar astăzi se păr
devăr, vălul j dintre mine şi lumea înconjurătoare se destrămase, că o barieră căzuse — ea
loc rîzînd. „Aţi umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-aţi dormit în patul dumneav
astră. Se vede treaba că sînteţi foarte obosit !" „Da", am zis eu, izbucnind în rîs, „am av
noapte cam animată şi, cum n-am vrut să stric bunul renume al casei dumneavoastră, am do
rmit la un hotel. Respect foarte mult liniştea şi respectabilitatea casei dumneavoas
tră, ba uneori mi se pare că eu sînt aici un fel de corp străin." „De ce vă bateţi joc, dom
e Haller !" „Vai, dar nu-mi bat joc decît de mine însumi." „Păi tocmai lucrul acesta nu ar
trebui să-l faceţi. în casa mea nu trebuie să vă simţiţi ca un 'corp străin*. Trebuie să t
vă place şi să faceţi tot ceea ce doriţi. Am avut eu şi chiriaşi foarte, foarte respectabi
oameni respectabili, cu adevărat exemplari, dar nici unul nu a fost atît de liniştit,
nici unul nu ne-a deranjat atît de puţin ca dumneavoastră. Şi acum — naţi vrea să beţi un
?" Nu am putut rezista. Mj_J^a adus ceaiul la ea în sa-Ignunde atîrnau frumoasele ta
blouri ale bunicilor, unde se aflau mobile rămase de la bunici ; am pălăvrăgit ni-ţelus, i
ar amabila doamnă află, fără, de fapt, să mă fi
122
întrebat, ba una, ba alta din viaţa, din gîndurile mele, ascultîndu-mă cu un amestec de re
spect şi o anume ironie maternă, amestec pe care femeile inteligente îl manifestă faţă de u
ele
ciudăţenii ale bărbaţilor. A__y_e_oit vorba şi despre nepotul ei ş\ mi-a arătat, în campra
uri, un aparat de radio pe care acesta îl construise djT curlrid, In timpul său libe
r. Tînărul acela silitor stătea seară de seară, ca să încropească o asemenea maşinărie, fas
ideea transmisiei fără fir, adorîndu-l cu evlavie, în genunchi, pe dumnezeul tehnicii ca
re reuşise, după atîta amar de vreme, să descopere şi să descrie, foarte incomplet, nişte l
uri pe care orice gînditor le-a cunoscut şi le-a folosit dintotdeauna cu mai multă int
eligenţă. Am discutat şi despre aceste lucruri, căci mătuşa înclina puţin spre evlavie şi n
plăceau discuţiile referitoare la religie. Le-am spus că vechilor indieni le era cunos
cută foarte bine omniprezenţa tuturor forţelor şi faptelor, tehnica nefăcînd altceva decît
pună o infimă parte din această certitudine în conştiinţa generală, construind în acest sco
i ales în domeniul undelor sonore, un receptor şi un emiţător care, la început, erau îngroz
tor de imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important în ştiinţa antichităţii, irealitatea t
impului, nu a fost sesizată încă pînă acum de tehnică, însă pînă la urmă va fi „descoperită
oi pe mîinile zeloase ale inginerilor. S-ar prea putea ca nu peste multă vreme să se d
escopere că în jurul nostru tălăzuiesc nu numai imaginile şi întîmplările prezente, momenta
cum muzica de la Paris şi de la Berlin poate fi ascultată acum şi la Frankfurt sau Zu
rich, ci şi că tot ceea ce s-a întîmplat pînă acum a fost înregistrat şi se păstrează intac
bună zi, cu sau fără fir, cu sau fără zgomote de fond, îi vom auzi vorbind pe regele Solom
n şi pe Walther von der Vogelweide. Dar şi că toate acestea, la fel ca şi începuturile rad
ioului în zilele noastre, nu vor servi oamenilor decît pentru ca să fugă de ei înşişi şi de
le lor, înconjurîndu-se de o reţea din ce în ce mai deasă de divertismente şi preocupări in
le. Nu am dat glas acestor lucruri, foarte obişnuite pentru mine, pe obişnuitul ton
de înverşunare şi ironie la adresa epocii şi a tehnicii, ci în glumă, în 123
joacă, iar mătuşa zîmbea. In felul acesta ne-am petrecut mulţumiţi aproape o oră, bînd ceai
invitasem pe frumoasa şi strania fată de la Vulturul Negru pentru ziua de marţi, aşa că n
u mi-a fost deloc uşor să-mi omor timpul pină atunci. Iar cînd, în ' cele din urmă, veni şi
ua de marţi, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime înrricoşătoare, de importanţa j l
egăturii mele cu această fată necunoscută. Nu mă mai gîndeam decît la ea, de ea îmi legasem
e speranţele, -eram dispus să fac cele mai mari sacrificii pentru ea şi să mă arunc la pic
ioarele ei, fără să mă fi îndrăgostit, totuşi, cîtuşi de puţin de ea. Era suficient să-mi i
va respecta întîlnirea noastră sau că va uita de ea, pentru ca să-mi dau bine seama în ce
ituaţie mă aflam ; lumea ar fi devenit din nou searbădă, zilele ar fi devenit la fel de
cenuşii şi lipsite de importanţă, împrejurul meu s-ar fi răspîndit din nou liniştea şi încr
cea groaznică şi pentru mine n-ar mai fi existat nici-o altă cale de scăpare din acest i
ad al tăcerii decît briciul. In aceste cîteva zile însă briciul nu-mi devenise întru nimic
ai drag, căci rămăsese la fel de îngrozitor. Iar lucrul cel mai dizgraţios era îngrozitoare
mea frică, frica îmi apăsa inima, mi-era teamă de tăietura ^din beregata mea, mă temeam de
moarte cu un instinct sălbatic şi încăpăţînat de conservare şi de rezistenţă, de parcă eu e
sănătos om, iar viaţa mea un paradis. Cu o claritate deplină şi lipsită de orice menajamen
e mi-am dat seama de situaţia în care mă aflam, înţelegînd totodată că tocmai discrepanţa d
eputinţa de a trăi şi neputinţa de a muri era cauza pentru care necunoscuta aceea./micuţa
si drăgălaşa dansatoare^ de la Vulturul NP-i ^ i se părea atît de importantă. Ea însemna pe
u mine o ferestruică, o fantă inîlmă_de'lumină în tot iadul acela întunecat al spaimei. Ea_
mna mintuirea, dru^ .mul spre cerni hjŢgrj^:ă~pra cea care trebuia sa ma m-veţe să trăiesc
sau să* mor, ea era cea care trebuia să-mi atingă cu mîna ei fină şi drăgălaşă inima împie
ceastă atingere a vieţii să înflorească sau să se transforme în cenuşă. Nu eram în stare să
nde lua ea asemenea forţe, de unde îi venea ei puterea aceea magică, din ce cauze tain
ice se născuse profunda impor124
tanţă pe care i-o acordam, nu-mi păsa de toate acestea ; nu aveam nici un interes să afl
u aceste lucruri. Un dezinteres atît de mare nu manifestasem faţă de nici un fel de cu
noştinţe, faţă de nici-o altă certitudine, mă în-dopasem pînă la saţietate cu ele, iar chin
cea mai tăioasă şi mai batjocoritoare constau în aceea că îmi cunoşteam atit de limpede pr
ia mea stare, că eram atît de conştient de ea. II vedeam dinaintea mea pe acest indivi
d, pe animalul acesta, lupul de sjej5ăj"ca pe g_jnuscă prinsă-într-o plasă, privind cum so
arta îl purta spre clipa decisivă, cum se încurcase şi atîrna acum lip-< sit de apărare în
să, cum păianjenul se pregătea să atace, dar şi cum o mînă salvatoare părea să fie în imedi
propiere. Aş fi putut spune o sumedenie de lucruri dintre cele mai inteligente şi ma
i pătrunzătoare cu privire la fundalul şi cauzele suferinţei mele, ale bolii sufletului
meu, ale nebuniei şi nevrozei mele, căci mecanismul acesta era prea transparent pent
ru "mine. Ceea ce-mi lipsea mie nu erau însă cunoştinţele şi înţelegerea, eu doream cu disp
re să trăiesc, să iau hotărîri, să-mi iau elan şi să săvîrşesc saltul înainte. Cu toate că
de aşteptare nu m-am îndoit nici un moment că prietena mea se va ţine de cu-vînt, în ultim
zi eram foarte neliniştit şi încercat de îndoială ; niciodată în viaţa mea nu aşteptasem c
ultă nerăbdare lăsarea serii ca în ziua aceea. Şi în vreme ce tensiunea şi nerăbdarea mea a
seră cote aproape insuportabile, simţeam că ele îmi prindeau, totodată, bine, erau minunat
e : eu, dezamăgitul, nu mă mai aşteptasem de multă vreme la nimic, nu mă mai bucurasem de
nimic, trăiam acum momente neînchipuit de frumoase şi noi, era minunat să alerg toată ziul
ica cuprins de nelinişte, de teamă şi de o crîncenă aşteptare, să-mi imaginez dinainte felu
care vor decurge întîl-nirea, discuţiile şi ce rezultate va avea seara aceea, era minuna
t să mă bărbieresc şi să mă îmbrac în acest scop. {Grija pe care o manifestam era deosebită
erau noi — cămaşa, cravata, gamaşele.) Nu-mi păsa cine era fetişcana aceasta inteligentă ş
anie ; îmi era indiferent dacă acceptase legătura cu mine dintr-un motiv sau altul; căci
, iată, ea exista, minunea se petrecuse./Intîlni-
I
125
[|em iarăşi un om, simţeam din nou poftă de viaţă ! Sin-pjurul lucru important pentru mine
ra ca totul să con-/ tinue, ca eu să rămîn în cîmpul de atracţie al acestei forţe, să-mi că
după steaua aceasta. Ah, n-am să uit clipa în care am văzut-o din nou ! Şedeam în vechiul
tihnitul restaurant la o măsuţă pe care o comandasem telefonic dinainte, cu toate că nu
ar fi fost deloc necesar să procedez astfel, şi studiam lista de bucate; pusesem într-
un pahar cu apă două orhidee frumoase, cumpărate anume pentru prietena mea. Ea mă făcuse să
o aştept un timp, dar eram sigur că va veni, aşa că m-am mai liniştit. Şi iat-o venind, se
pri în dreptul garderobei, adresîndu-mi doar un salut cu privirea atentă, într-un fel ce
rcetătoare a ochilor ei căprui. Băgasem de seamă cu suspiciune felul în care chelnerul se
comporta faţă de ea. Dar, slavă domnului, nici urmă de intimitate, nici urmă de familiarit
ate, corectitudinea lui era ireproşabilă. Şi cu toate acestea se cunoşteau, ea îi spunea p
e nume — Emil. Cînd_i-am oferit orhideele, a rîs bucuroasă. „Ce drăguţ din partea ta, Harry
roiai să-mi faci un cadou şi nu ştiai prea bine ce să alegi, nu ştiai prea bine în ce măsur
ai dreptul să-mi faci cadouri sau dacă nu cumva să mă simt jignită şi atunci mi-ai cumpărat
hidee, orhideele nu sînt decît nişte flori, dar au un preţ destul de piperat. Aşadar, îţi m
esc frumos. De fapt vreau să-ţi spun din capui locuiui că nu vreau să-mi faci cadouri. E
utrăiesn de pp urma bărbaţilor, dar __an vreau_ să trăips?r~rÎp~Ţ^~n^rmj:3__vRj (jar ce te-
schimbat ! Aproape că nu te mai recunosc. Cu cîtva timp în urmă arătai de parcă abia fusese
coborît din ştreang, iar acum arăţi din nou aproape ca un om. Dar ia spune-mi, mi-ai exe
cutat ordinul ?" „Ce ordin ?" „Da' uituc mai eşti ! Vroiam să ştiu dacă acum poţi să dansez
trot ! Mi-ai spus că nu-ţi doreşti nimic mai mult decît să primeşti ordine de la mine, că n
unoşti nici-o plăcere mai mare decît aceea de a mi te supune. Iţi mai aduci aminte ?" „O d
a, şi chiar aşa vreau să fie ! Iau foarte în serios lucrul acesta."
126
„Şi totuşi n-ai învăţat încă să dansezi ?" „Se poate învăţa aşa ceva atît de repede, în num
Foxtrotul se poate învăţa într-o oră, bostonul în două. Pentru tangou îţi trebuie mai mult
dar n-ai tu nevoie de aşa ceva." „Acum, însă, trebuie să-ţi aflu în Mă privi cîteva clipe t
ar putea să mi-l ghiceşti. Mi-ar face plăcere dacă mi l-ai putea ghici. Fii atent şi uită-t
bine la mine. Oare să nu fi remarcat încă faptul că, uneori, chipul meu seamănă cu cel al
nui băieţandru ? Aşa ca acum de pildă ?" într-adevăr, privindu-i chipul cu mare atenţie, a
buit să-i dau dreptate, avea chipul unui băieţandru. Mi-am îngăduit un răgaz de un minut, i
r chipul acela incepu să-mi spună ceva şi să-mi aducă aminte de pro-gria mea copilărie şi d
rietenul meu de pe atunci pe nume Hermann. Preţ de o secundă am avut impresia că se me
tamorfozase pe deplin în persoana lui Hermann. „Dacă ai £i--băi|iţ", i-am spus cu mirare, „
trebui să te cheme^HerraanTi." „Cine ştie~7 poate chiar sînt un băiat care, acum, doar s-a
travestit", zise__ea4n> .glumă. „Te~ cheamă(Herminş, ?" Ea confirmă cfîM"~radioasă din cap
ucurîndu-se că ghicisem. în momentul acela ni se aduse supa, am început să mîncăm, iar ea s
muza copilăreşte. Din tot ceea ce-mi plăcea la ea, fermecîndu-mă, cel mai drăguţ şi mai deo
era putinţa ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea cea mai profundă la vesel
ia cea mai zgomotoasă şi invers, fără ca, în tot acest timp, să se fi schimbat sau să se fi
himonosit în vreun fel sau altul, era ca un copil isteţ. Acum se înveseli o vreme, mă ta
china în legătură cu foxtrotul, ba chiar îmi dădu nişte lovituri cu picioarele, lăudînd mîn
u mult zel şi remarcînd silinţa pe care o dovedisem cînd m-am îmbrăcat, şi cu toate acestea
ea să-mi mai facă o serie întreagă de reproşuri cu privire la felul cum arătam. în acest ră
am întrebat-o : „Cum ai reuşit aşa, clintr-o dată, să arăţi ca un băieţandru, încît am put
numele ?" 127 „Păi reuşita asta ţi se datoreşte ţie. Nu înţelegi, domnule savant, că-ţi sîn
că 'importanţa pe care" mi-o acorzi f într-o oarecare măsură se datoreşte tocmai faptului c
Jn, ceea ce te priveşte, eu îţi sînt ca un fel de oglindă, că în interiorul meu există ceva
e care îţi_ răspunde şi__ţejnţelegejj(n fond, fiecare om ar trebui să" fie pentru~un" altui
oglindă, răspunzîndu-şi unul altuia, ajutîndu-se unul pe altul, dar indivizii de genul / tă
sînt stranii şi cad uşor pradă vrăjilor, încît nu mai Nsînt în stare nici să vadă, nici să
i altor joameni, încît nimic nu le mai trezeşte interesul. Dar /cîfid un asemenea indivi
d întîlneşte iarăşi un chip pe 7 care îl priveşte cu atenţie şi în care ghiceşte ceva ce /
ns şi a legătură de rudenie, ei da, atunci V simte fireşte şi el ce e aceea bucuria." „Tu ş
de toate, Hermina", am exclamat eu mirat. „Este întocmai aşa cum spui tu. Şi totuşi ai o
fire cu totul şi cu totul diferită de a mea ! O fire de-a dreptul contrară cu a mea ;
tu ai tot ceea ce îmi lipseşte mie." „Asta e impresia ta", zise ea laconic, „şi e bine aşa.
Dar iată ca pe chipul ei, care mi se părea într-adevăr ca o oglindă, se aşternu^ un nor gr
u de seriozitate, de pe chipul ei întreg" iradia seEi©zitatel-_txagi£rnJ.- ca din-tr-u
n hău, ca din orbitele goale ale unei măşti, încet, scoţînd vorbă după vorbă, îmi spuse par
nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu ! Mi-ai spus că pot să-ţi dau ordine şi că tu, îndepli
ind toate poruncile mele, o să te bucuri. Să nu uiţi lucrul ăsta! Pentru că tu, micuţul meu
Harry, trebuie să ştii că aşa cum eu reprezint ceva pentru tine, tot astfel reprezinţi şi t
ceva pentru mine, că aşa cum chipul meu îţi dă unele răspunsuri, că aşa cum ceva anume din
oana mea te întîmpină, acordîndu-ţi încredere, acelaşi lucru mi se în-tîmplă şi mie în mome
privesc. Cînd, nu de mult, te-am văzut intrînd la Vulturul Negru obosit şi absent şi plut
ind parcă departe de această lume, am avut imediat sentimentul că, iată, omul acesta o să
mi se supună, pentru că dorinţa lui nemărturisită este că~eu"~ să-i dau ordine ! Ceea ce am
fac, ăsta-i motivul pentru care am intrat în vorbă cu tine, ăsta-i motivul pentru care n
e-am împrietenit." 128
£
Vorbea cu o seriozitate atît de profundă, sufletul ei era supus unei presiuni atît de
mari, încît nu prea îmi dădeam bine seama despre ce era vorba şi căutam să o calmez şi să-i
g atenţia. Dar ea scăpă
de încercările mele, simplu, încruntîndu-şi sprîncenele, privin-du-mă stăruitor şi continuî
u o voce rece ca gheaţa : „Ascultă ce-ţi spun, micuţul meu, trebuie să te ţii de cuvînt, al
o să-ţi pară rău. O_să-ţi dau multe poruncii iar tu o să le îndeplineşti, o să fie vorba de
drăgălaşe, de porunci plăcute, o să-ţi facă o mare plăcere să li te supui. Iar în cele din
lineşti şi ultima mea poruncă, Harry." „O voi îndeplini", am spus eu cu voinţa pe jumătate
„Care va fi ultima ta poruncă pentru mine ?" Eu însă miK) şî Tmagînănf, clumnezeu ştie de
se cutremură scuturată parcă de un fior uşor de gheaţă, trezindu-se parcă, încetul cu încet
starea aceea a ei de concentrare. Nu mă scăpa deloc din ochi. Dintr-o dată, chipul ei
se întunecă şi mai mult. ^Ar fi mai înţelept din partea mea să nu-ţi spun. Dar nu vreau să
leaptă, Harry, nu, de data asta nu. Dimpotrivă. Ascultă-mă cu atenţie ! Ai să asculţi, ai s
iarăşi, ai să rîzi şi ai să plîngi. Fii atent, micuţul meu ! Am să mă joc cu tine pe viaţă
răţi-oare. iar eu am să-mi dau cărţile pe faţă, arătîndu-ţi-le^ încă înainte de a începe jo
punea toate acestea, chipul îi era atît de frumos, atît de divin. Ochii îi erau înecaţi în
steţea rece şi luminoasă a unei certitudini, ochii aceştia păreau să fi cunoscut şi să-şi f
t tot felul de suferinţe imaginabile. Vorbea cu dificultate, de parcă limba îi era împie
dicată, vorbea parcă cu gura unui om al cărui chip degerase de ger ; dar printre buze,
pe la colţurile gurii, i se vedea uneori vîrful limbii, al cărei joc contrasta cu pri
virea şi cu vocea ei, trădînd o senzualitate dulce, jucăuşă, dorinţa cea mai fierbinte de a
înfrupta din plăceri. Pe fruntea calmă, netedă, îi atîrna o buclă mică, iar de acolo, din
acela al frunţii în care se afla"bucla, iradia din cind in cind. ca un sutlu viu, un
dJT asemănării cu un băieţandru, unda vrăjii magice a her129
mafroditului. O ascultam înfricoşat, dar cam buimăcit, pe jumătate absent. „îţi place de mi
, a continuat ea, „tocmai din mo- . tivul pe care ţi l-am spus deja ; eu ţi-am învins si
ngu-ljrătatea, te-am prins cînd te aflai chiar în pragul iadului ■ şi te-am trezit din nou
. Dar aştept mult mai mult de la tine, mult mai mult. Vreau să te fac să te îndrăgosteşti _
e mine. Nu, nu mă contrazice, lasă-mă să vorbesc ! îţi place foarte mult de mine, o simt, i
r tu îmi eşti recunoscător, fără să te fi îndrăgostit încă de mine. Vreau să te fac să te î
e, asta e meseria mea ; căci din aşa ceva trăiesc, din iscusinţa de a-i face pe bărbaţi să
drăgostească de mine. Dar fii foarte atent, nu fac lucrul acesta pentru că aş găsi că eşti
ar atît de încîntător. Nu sînt îndrăgostită de tine, Harry, sînt la fel de puţin îndrăgosti
tu de mine. Dar am nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine. Tu ai nevoie
de mine, în momentul de faţă, pentru că eşti deznădăjduit şi ai nevoie de cineva care să t
apă şi să te învioreze astfel din nou. ALjagroie de^mine pentru ca să înveţi să dansezi, să
, să înveţi s(a~traieşty.Eu, insa, nu am nevoie de tine acum/ cljnai tirziu, şi anumepentr
u ceva la fel de important, defrumos. (Jind te vei fi îndrăgostit de mine am să-ţi dau u
ltima mea poruncă, iar tu ai să te supui şi va fi bine aşa şi pentru tine şi pentru mine."
uă una din orhideele violet-maronii, cu irizări verzui, din pahar, îşi aplecă chipul o cli
pă deasupra ei, privind fix la floarea aceea. lt -,N-o să-ţi vină uşor, dar ai s-o faci. O
să-mi îndepli'Jneşti porunca şi ai să mă omori. Nu mai întreba nimic !" Privind în continu
a orhidee, amuţi, chipul i se destinse scăpat de povara tensiunii şi deschizîndu-se ca b
obocul unei flori, apoi, dintr-o dată, pe buzele ei se instala un surîs fermecător, în v
reme ce ochii ei mă mai priviră o clipă ficşi, fascinaţi. Iar acum îşi scutură capul cu mic
buclă de băieţandru, bău o înghiţitură de apă, îşi aminti că stăteam la masă şi se năpusti
o imensă poftă de mîncare.
Auzisem limpede fiecare cuvînt al înspăimîntătorului ei discurs, ba chiar ghicisem „ultima
oruncă" a ei încă 130 dinainte de a o fi exprimat, aşa încît acel „ai să mă omori" nu mă ma
. Tot ce spunea suna convingător, aidoma unui glas al destinului, acceptam totul fără
să mă apăr şi, cu toată seriozitatea funestă cu care rostise acele cuvinte, nu puteam să cr
că aveam de-a face cu ceva pe deplin real sau serios. O latură a sufletului meu îi sor
bea cuvintele, dîndu-le crezare, o altă latură a sufletului meu clătina din cap cu bunătat
e, con-statînd că, aşadar, pînă şi o fată atît de inteligentă, de sănătoasă şi atît de sigu
îşi avea şi ea fantasmele şi stările sale de rătăcire. Şi abia termină de spus ultimul ei
un văl de ireal şi deşertăciune învălui întreaga scenă. Oricum, nu puteam face saltul înapo
nind la plauzibil şi la real cu aceeaşi uşurinţă de dansator pe sîrmă ca Hermina. „Deci eu
i omorî cîndva ?" am întrebat-o cu un uşor aer de visător, în vreme ce ea rîdea iarăşi, tăi
din pasărea din farfurie. „Fireşte'% dădu ea afirmativ din cap, „dar să lăsăm asta, sîntem
Harry, fii amabil şi mai comandă-mi puţină salată verde ! N-ai poftă de mîncare ? Cred că
ie să înveţi mai întîi tot ceea ce, pentru ceilalţi oameni, înseamnă nişte lucruri fireşti,
i să înveţi pînă şi bucuria de a mînca. Aşadar, priveşte, micu-ţule, ăsta este un copănel d
inderea acestei cârni albe, delicioase, de pe os este ca o sărbătoare, încît în inima ta tr
buie să simţi aceeaşi poftă, încordare şi mulţumire ca îndrăgostitul care îşi ajută drăguţa
ntru prima dată din vestminte. Ai înţeles ? Nu ? Eşti un prostănac. Fii atent, îţi dau o bu
n copănelul ăsta frumos de raţă, ai să vezi. Aşa, deschide gura ! — Of, da mofturos mai eşt
umnezeule, uită-te Ia el, a tras cu ochiul la ceilalţi oameni, ca nu cumva să-l observ
e cum ia o îmbucătură de la mine ! N-ai nici o grijă, fiu rătăcitor ce eşti, n-am să te fac
uşine. Dar? dacă pentru ca să guşti dintr-o plăcere ai nevoie mailv întîi de aprobarea alto
apoi chiar că nu eşti decît un/ găgăuţă." •? Scena de adineaori devenise din ce în ce mai
venea din ce în ce mai greu să cred că ochii aceştia 131
mă priviseră, cu numai cîteva minute mai înainte, atît de dur şi înfricoşător. O, dar în to
e lucruri Hermina era întocmai ca viaţa_ însăşi : întotdeauna pre-zerfţârrritrtLidalci piev
Tlîcum mînca, luînd în serios "copanul de"THŢ?Hşi salata, tortul şi lichiorul, consider In-
le obiecte ale bucuriei şi ale judecăţii ei de valoare, ale discuţiei şi imaginaţiei ei. Cu
i se lua farfuria de dinainte, începea un capitol nou. Femeia aceasta care mă înţeleses
e atît de perfect, care putea să ştie mai multe despre viaţă decît toţi înţelepţii, trăia c
făcea mleuljoc" al trăirii ollpeFprezente cuatîta artă, încît re-, iisTse~sa ma co'ffvin^g
sanăevin, fără doar şi poate^ dişci--p_olul_ej. N-avea clecit să fie aşa : de o imensă înţe
ori de o naivitate dintre cele mai simple : viaţa nu putea să-l afecteze cu nimic p
e cel care înţelegea să trăiască astfel clipa de faţă, pe cel care îşi trăia prezentul cu 1
nsitate, fiind capabil să aprecieze cu atîta grijă şi bunăvoinţă orice floare care-i ieşea
, orice va-ijoare momentană, fie ea cît de mică, a acestui joc. Co-joîTandra aceasta ves
elă cu o imensă poftă de mîncare, cu toată joaca ei de gurmandă, să fi fost oare o visătoar
acelaşi timp, o isterică pe care nu o preocupa altceva decît gîndul morţii, sau o minte ca
re calcula totul la rece, vrînd să mă facă, în mod conştient şi cu sînge rece, să mă îndrăg
să devin sclavul ei ? Asta era cu neputinţă. Nu, pur şi simplu se lăsa furată de moment at
de plenar, încît reacţiona cu sensibilitate la capriciile oricărui gen de veselie, dar şi
la înnegurările de orice fel, izvorîte din străfundurile îndepărtate ale I/«ufletului, trăi
e din plin. |jv ,J> Această Hermina pe care astăzi o vedeam pentru a îjjdoua oară ştia tot
ul despre mine şi mi se părea imposibil /ca eu să fi avut vreodată măcar un secret faţă de
Sa T^rea putea ca ea să nu-mi fi înţeles pe deplin viaţa spi-. rituală ; probabil că afecţ
ea mea faţă de muzică, de JGoethe, de Novalis sau Baudelaire o depăşea — dar nici lucrul ac
sta nu era foarte sigur, era posibil ca nici el să nu fi
prezentat pentru ea vreo dificultate. Şi chiar de-ar fi fost aşa — ce mai rămăsese din „via
mea spirituală" ? Nu se sfărîmase ea oare în cioburi, pierzîndu-şi orice sens ? Nu am însă
o îndoială că ea va înţelege
132
1
şi toate celelalte probleme şi aspiraţii ale mele, inclusiv pe cele foarte personale.
Nu va trece multă vreme şi voi putea vorbi cu ea despre lupul de stepă, despre tratat,
despre tot ceea ce pînâ acum nu existase decît pentru mine şi despre care niciodată nu am
scos vreun cuvînt faţă de altcineva. Nu mai puteam să rezist, vroiam să începem imediat di
cuţia. „Hermina" am spus eu, „mi s-a întîmplat nu de mult un lucru straniu. Un_necunoscut
mi-a dat o broşurică tipărită, ceva în genîTFunui caieţel de bîlci, iar în broşu-rică era d
toată povestea vieţii mele, adică I tot ceea ce se referă la mine. Zi si tu, nu-i aşa că-i
stra- / niu ?'< „Cum se numeşte broşurică ?" m-a întrebat ea într-o doară. „Se numeşte «Tra
e lupul de stepă»." „O, ce minunat sună : lup de stepă ! Şi chiar tu eşti lupul de stepă ?
acela ? „Da, eu sînt acela. Eu sînt cel care pe jumătate este om, pe jumătate lup, sau ca
re îşi închipuie că este aşa." Nu mi-a răspuns. Mă privea atentă, scrutîndu-mi ochii, privi
mîinile, iar pentru o clipă în privirea şi pe chipul ei se aşternură din nou profunda serio
itate şi pasiunea aceea tulbure de mai înainte. Am avut impresia că ghicesc la ce se gîn
dea : eram eu oare în suficientă măsură lupul acela care trebuia să-i poată îndeplini „ulti
runcă" ? „Fireşte că aşa îţi închipui tu", spuse ea recăpătîn-du-şi voia bună, „sau, dacă v
poezie. Dar ceva e la mijloc. Astăzi nu eşti lup, dar cu cîtya timp în urmă. în momentul î
are^ ai intrat în salon aşa, de parcă abia căzuseşi din lună, atunci aveai în tine o porţie
de fiară şi asta mia plăcut mie.",~ Se întrerupse, căci părea să-i fi venit subit o idee,
i spuse parcă încremenită : „Stupid mai sună cuvintele de genul 'fiară' sau 'animal de prad
! N-ar trebui să se vorbească astfel despre animale. De multe ori ele sînt fioroase, d
ar sînt mult mai la locul lor decît oamenii." „Ce înseamnă 'mai la locul lor' ? Ce vrei «ă
i cu asta ?"
133
„Păi uită-te şi tu la un animal, la o pisică, la un cîine, la o pasăre sau chiar la unul di
nimalele acelea mari şi frumoase de la grădina zoologică, la o puma sau la o girafă ! Es
te imposibil să nu observi că toate sînt la locul lor, că absolut nici un animal nu se s
imte stingherit, nu există nici unul care să n-aibă habar ce are de făcut sau cum trebui
e să se comporte. Nici unul dintre ele nu vrea săj^-lingusească^nici unul nu vrea să te
impresioneze. (Fjjmk^nu. & , jgâtral. Sînt exact aşa cum sînt ele, întocmai ca pietrele~şnT
rile, sau ca stelele de pe cer. înţelegi ?" înţelegeam. „De cele mai multe ori animalele s
int triste", a continuat ea. Iar cînd un om este foarte întristat, dar asta nu din c
auză că l-ar durea dinţii sau că ar fi pierdut nişte bani, ci din cauză că, la un moment da
preţ de o oră, îşi dă seama de rostul tuturor lucrurilor, al vieţii întregi, fiind cuprins
o adevărată tristeţe, ei, în asemenea momente omul seamănă puţin cu un animal — are o mină
ar arată mai la locul lui şi mai frumos ca niciodată. Asta e, aşa arătai tu, lupule de ste
pă, în rao-menţuTTn care ţe^am văzut pentru prima oarâ.l> ~„Dar ce gîndeşti tu, Hermina, de
rtei în care sînt descris eu ?" „Ah, ştii ceva, nu-mi place să gîndesc tot timpul. O să vor
altă dată despre asta. Ai putea să mi-o dai o dată s-o citesc şi eu. Sau mai bine nu, dacă
tot o fi să mă apuc iarăşi de citit atunci dă-mi una din cărţile scrise chiar de tine."
Mai ceru o cafea şi, un timp, păru abătută şi distrată, apoi pe chipul ei inundă o străluci
puteai crede că ajunsese cu gîndurile care o frămîntau la un liman. „Ascultă", exclamă ea
uroasă, „am găsit !" „Ce-ai găsit ?" „Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua gîn-dul d
a ea. Deci ia spune-mi: ai o cameră în care noi doi am putea dansa din cînd în cînd cîte o
ră ? Poate fi oricît de mică, nu-i nimic, numai că dedesubt nu ar trebui să locuiască nimen
, căci ar veni sus să ne facă scandal imediat ce o să vadă că deasupra lui se camcla134
tină ceva. Aşadar, e bine, e foarte bine ! Atunci o să poţi să înveţi să dansezi la tine ac
", am zis eu cu timiditate, „cu atît mai bine. Dar mă gîndeam că pentru asta am avea nevoi
e de muzică." „Fireşte că da. Deci fii atent, ai să-ţi cumperi muzica cu aceeaşi sumă pe ca
ai plăti-o unei profesoare pentru cursurile de dans. O să economiseşti banii pentru pr
ofesoară, căci eu însămi o să-ţi fiu profesoară. Pe urmă o să avem muzică ori de cîte ori o
şi pe deasupra ne mai alegem şi cu un gramofon." „Un gramofon ?" • „Fireşte. îţi cumperi u
rat dintr-ăsta mic şi cî-leva plăci cu muzică de dans..." „Splendid", am exclamat eu, „iar
vei reuşi cu adevărat să mă înveţi să dansez, atunci îţi voi oferi gramofonul drept răsplat
?" Spusesem toate acestea dovedind multă îndrăzneală, dar n-o făcusem defel din toată inima
Nu puteam să-mi imaginez un astfel de aparat, pentru care nu aveam nici un fel de
simpatie, în cămăruţa mea plină de cărţi, dar chiar şi în legătură cu dansul aveam mari re
m că aşa, ocazional, puteam să încerc o dată, cu toate că aveam convingerea că eram prea bă
rea ţeapăn şi că, deci, nu aş mai putea să învăţ aşa ceva. Toate veneau însă, una după alta
ea rapid, prea impetuos, iar în mine simţeam obiecţiile pe care le ridica tot ceea ce
un vechi şi rafinat muzician ca mine avea împotriva gramofoanelor, a jazzului şi a mel
odiilor moderne de dans. Dar ca în camera mea, în preajma lui Novalis şi a lui Jean Pa
ul, în chilia gînduri-lor mele şi în refugiul meu să mai răsune acum şi melodii americane d
ans, iar eu să mai şi dansez după ele — nu, toate astea depăşeau de fapt cu mult tot ceea c
putea să-mi ceară cineva. Dar omul care îmi cerea acest: lucru nu era un „cineva", ci H
ermina, iar ea era acum aceea care îmi dădea ordine. M-am supus. Bineînţeles că m-am supus
. : A doua zi ne-am întîlnit ,în cursul după-amiezii într-o cafenea. Cînd am intrat am obse
vat că Hermina venise deja, bea ceai şi îmi arătă cu degetul un ziar în care dăduse de nume
meu. Era una din fiţuicile reac-: 135
ţionare din ţara mea care semăna zîzania, fiţuici care, din cînd în cînd, lansau adevărate
violente de defăimare la adresa mea. în timpul războiului fusesem pacifist, după război m
i-am ridicat glasul şi am apelat, ocazional, la calm, răbdare, omenie şi autocritică, op
u-nîndu-mă isteriei naţionaliste care, din zi în zi, devenea tot mai ascuţită, tot mai nebu
ească şi mai sălbatică. Şi iată că fusese lansat din nou un asemenea atac, scris prost, com
pe jumătate chiar de redactor, pe jumătate însă colportat, bucată cu bucată, din alte arti
ole asemănătoare apărute în presa de aceeaşi orientare. După cum se ştie, de altfel, nimeni
scrie atît de prost ca apărătorii ideologiilor învechite, nici un alt om nu lucrează mai
murdar şi mai iresponsabil ca ei. Hermina citise articolul şi aflase astfel că Harry H
aller e un individ dăunător care se lepădase de patrie şi că, fireşte, patria nu se poate a
la decît într-o situaţie proastă atîta t:mp cît sînt toleraţi asemenea oameni, cît sînt tol
menea idei, atît timp cît tineretul este educat în spiritul sentimentalelor idei umani
tare şi nu în cel al răzbunării faţă de duşmanul de moarte, pe calea luptei. O „Despre tine
vorba ?" m-a întrebat Hermina ~ră-tîndu-mi numele. „Ei, da ştiu că ţi-ai făcut
cîţiva duşmani, Harry. Te supără treaba asta ?" Am citit cîteva rînduri, erau ideile obişnu
oricare dintre cuvintele acelea exprimau defăimărileclişeu pe care de ani de zile, le
cunoşteam pînă la exasperare. „Nu", am spus eu, „nu mă supără, m-am obişnuit deja cu aşa ce
va ori mi-am exprimat opinia că fiecare popor şi chiar fiecare om trebuie să nu mai to
lereze minciunile parolelor politice referitoare la 'problema vinei' şi să-şi pună lui îns
uşi întrebarea care este partea lui de vină pentru izbucnirea războiului şi pentru starea
de mizerie în cart se află lumea, toate acestea fiind urmarea greşelilor, ezitărilor şi pr
opriilor lui obiceiuri proaste; şi am mai arătat că numai aceasta poate fi calea evitări
i unui nou război. Iată de ce nu mă iartă, căci, fireşte, ei nu sînt defel vinovaţi : nici
, nici generalii, nici marii industriaşi, nici politicienii, nici ziarele — nimeni n
-are ce săşi reproşeze, nimeni n-are nici-o urmă de vină ! S-ar putea crede că totul pe lum
a 136 asta este minunat — atît doar că în pămînt zac ucişi zeci de milioane de oameni. Aşad
ermina, chiar dacă astfel de articole defăimătoare nu mă mai pot supăra, ele reuşesc totuşi
neori, să mă întristeze. Două treimi din compatrioţii mei citesc ziare de genul acesta, ci
tesc sonorităţile acestea în fiece dimineaţă şi în fiece seară, zilnic sînt prelucraţi, ave
i se alimentează nemulţumirea, sînt incitaţi, iar scopul şi rezultatul unor asemenea efort
uri este un nou război, războiul următor, apropiat, care va fi şi mai hidos decît a fost a
cesta. Totul este limpede şi simplu, orice om arputea să înţeleagă, ar putea să ajungă la a
aşi concluzie, dacă ar judeca măcar preţ de o singură oră. Dar nimeni nu are chef de aşa ce
nimeni nu vrea să evite un nou război, nimeni nu vrea să scape de următorul măcel nici el
însuşi, nici copiii săi şi asta numai pentru că nu pot să scape mai ieftin. Dar iată că ni
nu are chef să judece nici măcar preţ de o singură oră, n-are chef să se cunoască măcar cît
e el însuşi şi să se întrebe în ce măsură este el însuşi părtaş şi vinovat de toată debanda
lumea asta ! Aşadar, totul va continua aşa, iar noul război este pregătit cu mult zel, z
i de zi, de mii şi mii de oameni. Din momentul în care mi-am dat seama de acest lucr
u, parcă sînt paralizat, am căzut pradă deznădejdii, pentru mine nu mai există nici-un fel
e 'patrie' şi nici un fel de idealuri, pentru domnii care pun la cale noile bătălii, t
oate acestea nu sînt decît nişte decoruri. N-are nici un rost să te gîndeşti la ceva omenes
, nici să spui sau să scrii despre aşa ceva, n-are nici un rost să-ţi baţi capul cu gînduri
bine — împotriva celor doi sau trei oameni care fac acest lucru se îndreaptă zi de zi m
ii de ziare, reviste, cuvîntări, şedinţe publice şi secrete care, toate, urmăresc — cu succ
tocmai contrariul celor spuse de cei cîţiva oameni." Hermina m-a ascultat cu atenţie. „D
a", spuse ea, „ai dreptate. Fireşte că o să fie din nou război, nici nu mai trebuie să cite
ziarele ca să-ţi dai seama de asta. Desigur, ăsta e un motiv de întristare, dar o aseme
nea atitudine e lipsită de orice valoare. Este ca şi cum cineva s-ar întrista la gîndul
că, în ciuda strădaniilor sale, nu o să poată evita ca, odată şi odată, să 137
/moară. Lupta împotriva morţii, dragă Harry, este Jn-i totdeaunâ^^-eatreă-- frumoasă, nobil
nunată şi demnă )de toată stima, la fel este, aşadar, şi lupta împotriva răz-/ boiului. Dar
eauna ea este, totodată, şi o donquf-i loterie lipsită de orice speranţă," „Aşa o fi", am e
amat eu agitat, „dar cu adevăruri de genul celui că toţi va trebui să murim cîndva şi că, a
ne doare în cot pe toţi de toate cele, lăsîndu-ne indiferenţi, nu facem decît să banalizăm
rile şi să spunem că toată viaţa e o prostie. Bine, dar trebuie oare să aruncăm totul, să r
a tot ceea ce înseamnă spirit, la toate strădaniile, la toată omenia, îngăduind ca abuzul ş
mbiţia să domnească în continuare, aştep-tînd, cu un pahar de bere dinainte, următoarea mob
zare ?" Privirea pe care mi-o aruncă Hermina avea în ea ceva straniu, privirea ei er
a plină de veselie, de ironie-.şi ghiduşenie, plină de o camaraderie înţelegătoare, dar tot
tă plină de o oarecare gravitate, de o oarecare certitudine, de o seriozitate profun
dă! „Să nu faci asta", spuse ea pe un ton foarte matern. „Nu-ţi banalizezi defel viaţa şi n
nu o consideri drept o prostie dacă. ştii că lupta nu-ţi va fi încununată de sua-ces. Este
cu mult mai banal, Harry, să lupţi pentru ceva bun şi ideal, avînd certitudinea că o să reu
. Oare idealurile există pentru a fi realizate ?VOare noi, oamenii, trăim pentru a d
esfiinţa moartea? Nu, trăim pentru ca să ne temem de ea şi pentru ca să o îndrăgim din nou,
ocmai datorită ei stropul nostru, de viaţă luminează uneori, preţ de o oară, atîtde frumos,
e copil eşti, Harry, Ascultă-mă şi hai acum cu mine, căci astăzi avem multe de făcut. Astăz
să mă mai gîndesc nici la război, nici la ziare. Tu ce-o să faci ?" ' ■•■ O da, eram gata
eu acelaşi lucru. ■
Am plecat împreună — era prima noastră plimbare în doi prin oraş — am intrat într-un magazi
articole muzicale, ne-am uitat la cîteva gramofoane, le-am deschis, apoi le-am închi
s la loc, am încercat cîteva şi, găsind unul potrivit, drăguţ şi ieftin, am vrut să-l cumpă
Hermina nu voia să se termine totul chiar aşa de repede. Mă opri, aşa că a trebuit să intru
cu ea într-un 138 alt magazin unde ne-am uitat la tot felul de sisteme şi de aparate
de diferite mărimi, de la cel mai scump pînă la cel mai ieftin, le-am ascultat şi abia
acum căzu şi ea de acord cu mine că trebuie să ne întoarcem la primul magazin şi să cumpără
tul pe care îl găsisem acolo. „Vezi", i-am spus eu, „de ce trebuia să ne complicăm atît ?"
i ? Dar poate chiar miine am fi văzut acelaşi aparat expus într-o altă vitrină, la un . pr
eţ mai mic cu douăzeci de franci. Şi, în afară de asta, trebuie să guşti şi plăcerea de a c
va, iar ceea ce îţi face plăcere trebuie gustat din plin. Mai ai încă multe de învăţat." Cu
orul unui slujbaş am adus cumpărăturile în locuinţa mea. Hermina se uită cu atenţie prin lo
nţă, lăudînd soba şi divanul, încercă scaunele, luă în mînă nişte cărţi, se aşeză pe comoda
cărţi. Şi iată că am început Ipcţja^ Ea a pus o placă cu un foxtrot, mi-a arătat primii pa
pucat de mînă şi a început să conducă. Păşeam greoi, lovindu-mă de scaune, dădeam ascultare
or ei fără să le înţeleg, o călcam pe picioare, fiind la fel de neîndemînatic pe cît eram d
să-mi fac datoria. După al doilea dans se aruncă pe divan, rîzînd ca un copil. „Dumnezeule
ce băţos mai eşti! Păşeşte, omule, ca şi cînd te-ai duce la plimbare ! Nu trebuie să te fo
. Am impresia sau te-ai încălzit deja ? Ei, atunci hai să ne odihnim cinci minute ! Ia
tă, cînd ştii să dansezi, este la fel de simplu să dansezi ca atunci cînd gîn-deşti, ba chi
nsul este un lucru mai uşor de învăţat. Iar faptul că oamenii nu vor să se obişnuiască să g
preferind a-l numi pe domnul Haller trădător de ţară şi aşteptînd să vină următorul război,
i enerveze acum atît de tare." După o oră a plecat asigurîndu-mă că data viitoare va merge
ai bine. Eu eram însă de altă părere, căci prostia şi stîngăcia mea mă decepţionaseră foart
se părea că nu învăţasem absolvit nimic în ora aceea şi nu credeam că altă dată va merge ma
u, trebuia să ai nişte aptitudini anume pentru dans, aptitu139
djjii cax£_mie_îmi lipseau cu desăvîrşire : veselie, nevjnn-âi, uşurinţă/elan. Ei, dar asta
hipuisem eu de
me. ■--------'
Cînd cesă_vezi, a doua_oară_ a mers într-adevăr mai b^ne/ba~chiar "dansul a început să-mi f
lăcere, aşa J^ncTnîermina, la sfîrşitul orei, a afirmat că acum ştiam "^âdanse^folctrotr~'B
de aici a tras concluzia că -Tffiîne vairebui, aşadar, să merg la un restaurant şi să dans
z cu ea, m-am speriat cumplit,"refuzînd vehement. Dar ea mi-a reamintit cu răceală de
jurămîntul meu de a a-asculta şkini^a poruncit să vin să luăm ceaiul mîine la motelul Balan
i în seaTgTăceea am rămas acasă, voiam să citesc, dar nu reuşeam. Mi-era teamă de zma de mî
mă dezgusta ideea că un om straniu, bătrîn, timid şi sentimental ca mine urma nu numai să
scă întrunui din locurile acelea serbede, moderne, unde se bea ceai, se dansează şi se a
scultă muzică de jazz, ci să mă mai şi arăt acolo printre nişte oameni străini în postura d
tor, cu toate că nu ştiam încă să dansez ca lumea. Trebuie să recunosc că am rîs de mine în
mi-a fo^t ruşine de mine însumi în momentul în care, rămas singur în liniştita mea odaie de
udiu, am întors aparatul, punîndul apoi să meargă şi repetînd încet, în şosete, paşii foxtr
doua zi, la hotelul Balances cînta o mică orchestră, se servea ceai şi whisky. Am făcut o
tentativă de corupţie, punîndu-i dinainte Herminei nişte prăjituri, invi-tînd-o să bem o s
lă de "/in bun, dar ea a rămas neclintită. „Azi n-ai venit aici ca să te distrezi. Ai oră d
dans." A trebuit să dansez cu ea de două-trei ori, iar în acest răstimp nii-a făcut cunoşt
nţă cu saxofonistul, un om negricios, frumos, tînâr, originar din Spania sau din America
de Sud şi care, după spusele ei, ştia să cînte la toate instrumentele şi să vorbească toat
bile pămîn-tului. Acestf^şenof} făcea impresia că este o foarte bună cunoştinţă de-a Hermin
te bun prieten cu ea, în faţa lui se aflau două saxofoane de diferite dimensiuni la ca
re el cînta alternativ, scrutînd cu ochii lui negri, neastîmpăraţi, atenţi, pe cei care dan
au şi amuzîndu-se.
140 ■ Spre uimirea mea, simţeam faţă de acest muzicant inocent, drăguţ, un fel de gelozie,
ar nu era o gelozie din drggQ£te, căci între mine şi Hermina nu putea fi vorba de aşa ceva
, ci mai mult o gelozie din prietenie, şi asta pentru faptul că nu mi se părea să merite
interesul şi predilecţia, ba chiar admiraţia pe care aceasta le manifesta faţă de el. Sînt
nevoit să fac cunoştinţă cu tot felul de oameni stranii, mi-am spus mîhnit. Apoi Hermina a
fost invitată mereu de cîte cineva la dans, eu am rămas să-mi beau ceaiul singur, ascul
tînd muzica, acel gen de muzică pe care pînă nu de mult nu puteam să-l sufăr. Doamne dumnez
u'e, mi-am zis, iată, sînt nevoit să mă las introdus aici, să mă simt oarecum ca acasă aici
lumea aceasta care îmi este atît de străină, atît de nesuferită, lume pe care o evitasem cu
atîta grijă şi pe care o dispreţuisem atît de profund, în lumea unor pierde-vară, a amatori
de amuzamente, în lumea plată şi plină de clişee a unor mese de marmoră, a muzicii de jazz
a cocotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohorît, uitîndu-mă fix la mulţim
ea aceea semielegantă. Privirile mi-au fost atrase de două fete drăguţe, care dansau foa
rte bine şi la care mă uitam cu admiraţie şi cu invidie, căci dansau cu multă elasticitate,
frumuseţe, veselie şi siguranţă. Iată însă că Hermina revine şi îşi exprimă nemulţumirea fa
venisem aici, m-a mustrat ea, să fac o asemenea mutră şi să stau înţepenit la masă, dinain
ceaiului, aş face bine dacă mi-aş lua inima în dinţi şi aş dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni
Păi nici nu e nevoie. Oare să nu fi fost acolo nici-o fată care să-mi placă ? I-am arătat-o
pe una mai frumoasă care stătea undeva aproape de noi, era încîntătoare în rochia ei drăguţ
tifea, cu părul blond viguros, tăiat scurt, şi cu braţele pline, feminine. Hermina a ins
istat să mă duc imediat la ea şi să o invit. Am încercat să mă opun deznădăjduit. „Bine, da
!" i-am spus nefericit. „Ei, dacă aş fi un tip tînăr, drăguţ, atunci da ! Dar aşa, un nătăr
de anchilozat care nici măcar nu ştie să danseze — va rîde de mine !" Hermina m-a privit
dispreţuitoare. 141
„Fireşte, dar că eu o să rîd de tine, de asta nu te sinchiseşti. Ce laş mai eşti ! Oricine
ropie de o fată riscă să se facă de rîs; asta e miza. Aşadar, Harry, hai. riscă, şi în cel
az, fă-te de rîs — altfel n-o să mai am nicio încredere în supuşenia ta." j Nu s-a lăsat de
Cu inima cuprinsă de nelinişte ^ m-am ridicat, înjireptîndu-mă apoi spre frumoasa fată j cî
iată, muzica începu să cînte din nou. i — *,De fapt nu sînt liberă", mi-a spus ea privindu
curioasă cu x>chii ei mari, plini de prospeţime, „dar se I pare că partenerul meu s-a c
am încurcat pe dincolo, pe ' la bar. Ei, atunci haideţi!" | Am cuprins-o de mijloc şi
am făcut primii paşi, mi-rîndu-mă că nu mă refuzase, ea şi-a dat imediat seama x cu cine ar
e-a face şi a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cu totul de dans, pent
ru cîteva clipe uitasem de regulile şi mişcările dansului, pur şi simplu pluteam, simţindu-
coapsele tari, genunchii care se mişcau rapid, mlădioşi, m-am uitat la chinul tînăr, radi
os al partenerei mele şi i-am mărturisit că astăzi dansam pentru prima oară în viaţa mea. E
bi şi mă încuraja, răspunzînd privirilor mele încîntate şi cuvintelor mele măgulitoare într
inunat de mlădios, nu prin cuvinte, ci prin mişcări lente, fermecătoare care ne apropiau
tot mai mult, tot mai incitant. îmi ţineam mina dreaptă strîns în jurul taliei ei, spre u
imirea mea nu am călcat-o niciodată pe picioare, iar cînd muzica se termină ne-am oprit
bătînd din palme pînă cînd dansul se repetă, iar eu am celebrat din nou zelos, îndrăgostit
eşit de atenţie, acelaşi ritual. Cînd, ah, aşa de repede, dansul se termină, frumoasa fata
răcată în catifea s-a retras şi dintr-o dată am văzut-o pe Hermina lîngă mine, se uitase to
pul la noi. -^S„Ei, ai observat ceva ?", zise ea rîzînd admirativ. „Ai făcut cumva descope
rirea că picioarele unei femei nu sînt la fel ca picioarele unei mese ? Ei, bravo !
Slavă domnului, acum ştii să dansezi foxtrot, mîine o să ne lansăm la boston, iar__jj£§tetr
i are loc un bal mascat în saloanele /GTobus? 142 ■ 'Era pauză_L^e__a4e^arâmjsi.Jâtă^ă_de_j
Sra aprxjpiat frumosul şTtînaru 1 domn ■ Pablo,. saxofonistul, ne-a salu-tll • din "câp~şi~
-a aşezat lîngă Hermina. Se părea că îi este prieten foarte bun. Dar trebuie să mărturisesc
nu-mi plăcea deloc acest domn atunci, la prima noastră întîlnire. Era frumos, nimic de
zis, bine făcut şi avea un chip frumos, dar n-am reuşit să-i descopăr şi alte calităţi. Nic
iglotismul său nu părea să-i dea bătaie de cap căci, de fapt, nu vorbea prea mult, nu spun
ea decît cuvinte precum poftim, mulţumesc, desigur, fireşte, hallo şi altele de genul ac
esta, dar pe care le ştia în mai multe limbi. Nu, acest senor Pablo_ nu spunea mai n
imic, acest drăguţ caballero nu~lăsa impresia că gîndeşte mult. Meseria lui era să cînte la
fon în orches- fi t îl subjugase o făcea cu prpa mult. Meseria lui era să cînte la saxofon
în o trade jazz, iar profesia aceasta îl subjugase, o făcea cu dragoste
şi pasiune, iar uneori, în vreme ce cînta, bătea dintr-o dată din palme sau îşi permitea şi
soiuri de gesturi prin care îşi manifesta entuziasmul, emiţînd cuvinte, cîntate cu voce t
are, precum : „o o o o, ha, ha, hallo !" în rest, era limpede că existenţa lui nu avea n
ici un alt scop decît acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purta gulere
şi cravate după ultima modă sau numeroase inele la degete. Conversaţia cu el însemna că, d
fapt, şedea cu noi, zîmbindu-ne, privind la ceasul de la mina sa şi învîrtindu-şi ţigarete
ucru pe care îl făcea cu o dexteritate deosebită. Ochii lui negri, frumoşi, de creol, bu
clele sale negre nu ascundeau nici o urmă de romantism, nici un fel de probleme, n
ici un fel de gîn-duri — privit de aproape, semizeul acesta frumos şi exotic se dovede
a a nu fi altceva decît un tînăr distrat şi niţeluş cam alintat, cu maniere plăcute şi atît
Am vorbit cu el despre instrumentul sau şi despre coloritul muzicii de jazz, iar e
l a trebuit să recunoască faptul că avea de-a face cu un vechi iubitor şi cunoscător al mu
zicii. Dar nu s-a lăsat atras deloc în discuţie şi in vreme ce eu, din politeţe faţă de el
, de fapt, faţă de Hermina, încercam să justific existenţa jazz-ului prin prisma teoriei m
uzicale, el zîmbea cu nevinovăţie pe seama mea şi a eforturilor mele şi, probabil, nici nu
-i trecea defel prin gînd că înaintea sau în afara jazz-ului mai existaseră şi alte genuri
e muzică. Era simpatic, simpatic şi 143
la locul lui, din ochii lui mari, goi, iradia un zîmbet plă-fcut ; dar între mine şi el
părea că nu există nici o punte ' de legătură — nimic din ceea ce considera el că e importa
sfînt n-ar fi putut avea aceeaşi semnificaţie şi pentru mine, ne trăgeam din continente d
iferite, vorbeam limbi care nu aveau în comun nici măcar un singur cuvînt. (Mai tîrziu,
Hermina mi-a povestit, insă, nişte lucruri ciudate. Astfel, mi-a relatat că Pabjo îi spu
sese, după discuţia noastră, că ea va trebui să se poarte cu foarte multă grijă cu un om at
nefericit ca mine. Iar cînd îl întrebase ce-l făcuse să ajungă la o asemenea concluzie el
spusese : ^Ah^sjărmaniţj^nrn Priveşte în o,chij_lLii. Nu ştip^ă-rîdă.tt)yr^cCu- , ~~~HT -In
.aă_rîdă-T/^^wtT H. După ce omul acesta cu ochi negri şi-a luat rămas bun şi după ce muzic
eput din nou să cînte, Hermina s-a ridicat: „Acum ai putea să dansezi şi cu mine, Harry. S
au ţi-a pierit cheful ?" Dansam acum şi cu ea ceva mai uşor, mai liber şi mai vesel, chi
ar dacă nu mă simţeam tot aşa, nestînjenit şi dus pe gînduri, ca atunci cînd dansasem cu ce
Hermina m-a lăsat să conduc, urmîndu-mă cu delicateţe şi uşor ca o petală de floare, simţe
m, dansînd cu ea, toate frumuseţile care, ba se iveau, ba dispăreau, mirosea şi ea a fem
eie şi a dragoste, dansul ei intona şi el, cu delicateţe şi intimitate, minunatul, atrăgăto
ul cîn-tec al sexualităţii — şi totuşi nu puteam să răspund la toate acestea în deplină lib
u veselie, nu puteam să uit pe deplin de mine însumi, lăsîndu-mă absorbit de dorinţă. Hermi
i era foarte apropiată, îmi era camarad, soră, era la fel ca mine, semăna cu mine \ însumi
şi semăna şi cu Hermann, prietenul meu din ti-/nereţe, visătorul acela, poetul, tovarăşul
t al . exereiţiilor şi aventurilor mele spirituale. ,__\ / „Ştiu", mi-a spus ea după ce îi
omenisem despre 1 toate aceste lucruri, „ştiu foarte bine. Eu tot am să reuşesc să te fac
să te îndrăgosteşti de mine, dar nu e nici-o grabă. Deocamdată sîntem camarazi, sîntem nişt
i care speră să se împrietenească, nişte oameni care şi-au dat seama că se cunosc reciproc.
i_îti arăt-micn! meu teatru, le învăţ să dansezi sisă te amuzi şi să te pros144 i şi îwsr"
tel, iar tu îmi dp7vălui_gîndurilg tale şi o parte din cunoştinţele j-alg." „Ah, Hermina, d
eu nu prea am ce să-ţi dezvălui ţie, tu ştii mai multe lucruri decît mine. Ce fiinţă strani
eşti şi tu, fată dragă ! Mă înţelegi şi mă întreci în toate privinţele. Însemn eu oare cev
Oare nu te plictisesc ?" Ea îşi plecă privirea întunecată în pămînt. „Nu-mi place să te au
aşa. Gîndeşte-te la seara aceea cînd ai apărut în calea mea distrus şi deznădăjduit, chinu
gurat, şi cînd ai devenit camaradul meu ! Oare de ce crezi că mi-am putut da seama atu
nci ce fel de om eşti, înţelegîndu-te ?" „De ce, Hermina? Spune-mi!" „ „Pentru că şi eu sîn
a şi tine. Pentru că eu sînt singură ca şi tine şi pentru că şi eu,
la fel ca tine, iubesc tot atît de puţin viaţa, oamenii, pe mine în-sărnjj întotdeauna exis
cîţiva oameni de soiul acesta carecer totul de la viaţă, împăcîndu-se "greu cu prostia -şi
tatea ei." „Ei, ei !" am exclamat eu profund uimit. „Te înţeleg, camarade, nimeni nu te înţ
lege aşa ca mine. Şi cu toate acestea eşti pentru mine o enigmă. Te descurci în viaţă de pa
ceasta ar fi un fel de joacă, respecţi minunat toate lucrurile şi plăcerile mărunte, deţii
adevărată artă de a te descurca în viaţă. Cum de mai e posibil ca viaţa să-ţi provoace suf
m se face că eşti deznădăjduită ?" „Nu sînt deznădăjduită, Harry. Dar, vai, am avut de sufe
mult de pe urma vieţii. Te miri că nu sînt fericită, că doar ştiu să dansez, nu-i aşa, des
u-mă destul de bine la suprafaţa vieţii. Iar eu, prietene, mă mir că şi tu eşti atît de dec
t de viaţă, în ciuda faptului că eşti ca la tine acasă în sfera celor mai frumoase şi mai p
de lucruri, în sfera spiritului, a artei, a gîn-dirii ! Iată de ce ne-am simţiţ_aţraşi unul
re celălalt, iată cauza pentru care (şîntem fratîj Eu am să te învât
să dansezijSă te joci ŞJ^şajSP^Pii niciripriim îr^şă num
să*Tn~muîţumit. Eu arnsă învăţ de la tine cum să gîn-desc şi să mai aflu cîte ceva, nicidec
145
să fiu fericită: Oare ştii că noi sîntem nişte odrasle, ale diavolului ?" „Da, aşa este. Di
l este spiritul, iar noi sîntem
npfpnr
Lele
alp
Tn—răfWpar—pnăsTra"
__dg natură, T-a™îninri suspendaţi__în vid. Dar iată că: îmi aduc aminte de un lucru : In t
ul acela despre lupul de stepă, despre care ţi-am pomenit, se spune că Harry îşi imaginează
că ar avea numai un suflet sau două, că s-ar compune numai dintr-o personalitate sau d
ouă. Cînd fiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, din o sută, din o mi
e de suflete." „îmi place foarte mult ce spui", exclamă Hermina. „Latura ta spirituală, de
exemplu, este foarte dezvoltată, în schimb ai rămas cu mult în urmă într-o mulţime de ! fe
ite meşteşuguri ale vieţii. Harry gînditorul are o sută de ani, dar Harry dansatorul a împl
nit abia o jumătate de zi. Iată, pe acesta trebuie să-l ajutăm noi să se dezvolte mai mult
, pe el şi pe ceilalţi frăţiori ai săi care sînt la fel de mici, de prostuţi şi de necopţi
" Mă privea zîmbind. Şi mă întrebă cu o voce schimbată : /^~-^\ „DarUVTaria ^-a plăcut ?" „
acine te referi ?" „La cea cu care ai dansat. E o fată frumoasă, o fata foarte frumoasă.
Te-ai îndrăgostit niţeluş de ea după cîte mi-am putut da seama." „O cunoşti?" „Da, ne cuno
tul de bine. Te interesează cumva ?" „Mj-a plăcut de ea şi m-am bucurat că a arătat atîta î
re pentru felul în care dansam." „Ei, oare asta să fie totul ! Ar trebui să-i faci puţină c
rte, Harry. Este atît de drăguţă şi dansează atît de bine, şi iată că tu te-ai şi îndrăgost
că o să ii succes." „Ah, dar nici nu am asemenea ambiţii." „De data asta minţi puţintel. Şt
ndeva pe lumea asta există o fiinţă, iubita aceea a ta, te vezi cu ea o dată la şase luni,
şi atunci vă mai şi certaţi. Este foarte drăguţ din partea ta că vrei să-i rămîi credincio
prietene ciudate, dar dă-mi voie să nu iau toate astea prea
146
în serios ! Ba chiar te suspectez că iei iubirea îngrozitor de în serios. N-ai decît, n-ai
decît să iubeşti în felul tău, la modul ideal, cît pofteşti, e treaba ta, eu n-am nici-un
iv să-mi fac gînduri despre asta. Dar trebuie să mă îngrijesc ca tu să înveţi mai bine mici
arele meşteşuguri şi jocuri ale vieţii, căci în domeniul ăsta eu sînt învăţătoarea ta şi am
i bună decît a fost ideala ta iubită, de lucrul ăsta poţi să fii sigur ! Ai mare nevoie să
mai culci şi tu cu o fată drăguţă, lupule de si.ppa." ^Hermina", am exclamat eu chinuit, „u
tă-te la mine, sînt un om băirîni"------■----■—-^^^ „j3a_nu eşti decît un băieţandnx) Şi aş
a comod ca să înveţi să dansezT"pînă în clipa în care aproape că era prea tîrziu, la fel de
fost şi cînd a trebuit să înveţi să iubeşti. O, prietene, te pricepi cum nu se poate mai b
să iubeşti la modul ideal şi tragic, nam nici urmă de îndoială în legătură cu asta, ba chi
tot respectul ! Dar acum ai să înveţi să mai iubeşti şi într-un fel mai firesc si mai omen
. Începutul l-ai şi făcut deja, ba în curînd o să-ţi vină şi ţie rîndul să treci la fapte.
să înveţi <gostonu|^o să începem mîine. Vin la ora trei. Apropo, ce părere ai de muzica de
ci ?" „Excelentă." „Vezi, şi ăsta este un progres, ai mai învăţat ceva. Pînă acum nici nu p
feri muzica asta de dans şi de jazz, socoteai că nu e suficient de serioasă şi de profun
dă, iar acum ai văzut că nu e nevoie să o iei prea în serios, dar că şi ea poate fi foarte
tă şi fermecătoare. De fapt, fără Pablo orchestra întreagă n-ar face doi bani. El o conduce
însufleţeşte." La fel cum gramofonul dăuna aerului de asceză spi-, rituală din odaia mea d
studiu, la fel cum dansurile/ americane invadaseră ca un corp străin în lumea rafi-l
nată a muzicii mele, tulburînd-o, ba chiar nimicind-o, \ tot astfel invadau acum din
toate părţile lucruri noi, în- f fricoşătoare, nimicitoare într-o viaţă pe care, pînă atun
i-o delimitasem şi mi-o etanşasem cu atîta stricteţe. L Tratatul despre lupul de stepă şi H
rmina avea dreptate în ceea ce priveşte învăţătura despre miile de suflete, 147
fa
I căci zilnic se iveau în mine, pe lingă cele vechi, J alte cîteva suflete noi, ridicînd p
retenţii, ridicînd tonul, k iar eu vedeam acum ca într-o imagine clară personali-] tatea
mea de pină acum în toată nebunia eij Dădusem o atenţie exagerată celor cîteva calităţi şi
care, întîmplător, eram mai tare, imaginîndu-mi existenţa unui anume Harry şi trăind viaţa
anume Harry care, de fapt, nu era nimic altceva decît un specialist foarte rafina
t, un savant în ale poeziei, muzicii şi filozofiei — în rest, persoana mea se compunea d
intr-un haos de însuşiri, instincte, năzuinţe pe care îl resimţeam ca pe ceva supărător şi
tribuisem numele de lup de stepă. Dar renunţarea la nebunia mea, descompunerea perso
nalităţii mele nu erau cîtuşi de puţin numai o aventură plăcută şi amuzantă, dimpotrivă, ad
e o amărăciune dureroasă, devenindu-mi adesea aproape insuportabile. Gramofonul suna d
eseori de-a dreptul diabolic în mijlocul unei ambianţe în care totul fusese aranjat pe
alte tonalităţi. Iar uneori, cînd dansam onestep-urile printre figurile tuturor acelo
r mondeni şi panglicari care se adunaseră într-un restaurant oarecare, aflat la modă, av
eam impresia că trădez tot ceea ce-mi fusese mai de preţ şi mai sfînt în viaţă. Dacă Hermin
fi lăsat singur măcar opt zile, aş fi renunţat foarte curînd la tentativa aceasta obositoa
re şi caraghioasă de a duce un trai de om modern. Dar Hermina era mereu în preajma mea
; cu toate că nu o vedeam în fiecare zi, mă ţinea sub observaţie, mă conducea, mă păzea şi
a fără încetare — îmi citea pe chip pînă şi furibundele mele gîn-•duri de revoltă şi de ren
u nimicirea progresivă a ceea ce mai înainte numisem personalitatea mea, începusem să înţel
g de ce, I în ciuda întregii mele deznădejdi, a trebuit să mă tem atît de groaznic de moart
, începusem totodată să-mi dau seama ca şi această stupidă şi ruşinoasă spaimă în faţa morţ
t o bucată bună din vechea mea existenţă amăgitoare dejauighez. Domnul Haller cel de pînă "
m, autorul talentat, cunoscătorul lui Mozart şi Goethe, autorul unor reflecţii accepta
bile asupra metafizicii artei, asupra geniului şi tragismului, asupra omeniei, ana
horetul acesta melancolic închis în
celula sa ticsită cu cărţi
148
era supus acum la orice pas autocriticii, iar rezultatele erau toate, dezastruoa
se. Domnul Haller, omul acesta talentat şi interesant predicase, e drept, raţiunea şi
omenia si protestase împotriva războiului, dar nu s-a lăsat pus la zid şi împuşcat în timpu
boiului, aşa cum ar fi trebuit să i se întîmple drept consecinţă a modului său de gîndire,
se un mod anume de a se adapta, fireşte, în mod extrem de decent şi nobil, mod care, însă,
nu reprezenta nimic altceva decît un compromis. De asemenea, era duşmanul puterii şi
al exploatării, în schimb îşi depusese la bancă mai multe hîrtii de valoare de la cîteva în
inderi industriale, din dobînzile cărora se hrănea fără nici un fel de mustrări de conştiin
aşa stăteau lucrurile şi în toate celelalte privinţe. Harry^Jjal-ler se travestise în chip
minunat întrun idealist care dispreţuia lumea, într-un sihastru melancolic şi într-un~ "pr
ofet morocănos, în realitate, însă, era un burghez care prin restaurant s'ipeşte talerii p
rin localuri, avea o conştiinţă încărcată. ă dăîă ci sipeşte talerii p , dar nu dorea sa se
să se desăvîrşească, ci ^ dar nu dorea sa se elibereze şi să s ş, ă~spiraţia~~lui cea mai
să se întoarcă, dimpotrivă^ la*^vremuri!e comodităţii de odinioară cînd artificiile lui" sp
ale mea ii mai amuzau, făcîndu-l celebru. Tot aşa îşi doreau şi cititorii articolelor sale
in ziare să se revină la vremurile ideale de dinaintea războiului, pentru că era mai com
od aşa, decît să tragă învăţăminte din ceea ce le fusese dat să sufere. Lajdracu^acesLdomn
JţLJ!ăcea_greaţă ! Şi cu toate acestea, mă agăţăm dF*eTsaude masca lui care începuse deja s
-pună^jle cochetăriile lui spirituale, de teama lui, caracteristică de altfel tuturor
oamenilor cu obiceiuri burgheze, faţă de dezordine si de accidental (domeniu din C5f
e"~făcea parte si moartea). si_îl comparam^plin de iro-nie şi imddje, pe noul Harry, c
el care se~TnfTrTpa acun% pe acest diletant puţin stieinic şi caraghios al saloane-f
orde dans, cu imaginea de odinioară a lui Harry; imagine ideală şi înşelătoare, în care des
erisem între timp toate acele trăsături fatale carernă deranjaseră atît de mult atunci cînd
casa profesorului, privisern la gravura care îl reprezenta pe Goethe. însuşi fostul Ha
rry 149
fusese şi el un asemenea Goethe burghez, idealizat, un cavaler al spiritului cu o
privire mult prea nobilă, măreţia, spiritul şi omenia lui străluciseră ca briantină, fusese
i om aproape impresionat de nobleţea propriului său suflet ! La naiba, măreţia acestei i
magini se ciuruise rău de tot, idealul domn Haller se dezmembrase lamentabil ! Arăta
ca un demnitar care, după ce-l atacaseră nişte hoţi de stradă, rămăsese doar cu pantalonii
pţi, şi cam sosise vremea să înveţe să joace rolul zdrenţărosului care îşi poartă, însă, zd
e ele ar fi agăţate cine ştie ce ordine, revendicîndu-şi neîncetat, pe un ton plîngăreţ, de
a pierdută. Mă întîlneam deseori cu muzicantul Pablo. aşa încit am ffist nevoit să-mi schim
erea despre el fie şi numai din cauză că Hermina îl îndrăgea atît de mult, că-utînd să fie
eajma lui. în mintea mea. Pablo nu era decît o nulitate, un om drăguţ, un frumuşel_cam ffT
mgru7_copil alintat şlTară probleme care suflă cu bucurie într-o trompetă de bîlci şi poate
influenţat uşor dâcă-l lauzi şi îi dai o ciocolată. Dar Pablo nu mă întreba niciodată ce p
spre el, nu-i păsa de ea, dar nici de teoriile mele cu privire la muzică. Mă asculta p
oliticos, cu amabilitate, zîmbind mereu, dar nu-mi dădea niciodată un răspuns ca lumea. Şi
totuşi, se părea că îi trezisem interesul, era vizibilă strădania lui de a-mi fi pe plac,
e a mă înconjura cu bunăvoinţă. Odată, în timpul unei discuţii în care, ca şi în altele, nu
a nici un rezultat, m-am simţit lezat şi m-am exprimat cam dur, el s-a uitat la mine
nedumerit, trist, mi-a luat mîna stingă şi mi-a mîngîiat-o, apoi mi-a întins o cutiuţă aur
un praf de tras pe nări, zicîndu-mi că o să-mi facă bine. Am întrebat-o din priviri pe Herm
na, ea dădu din cap aprobator, am luat puţin şi am tras pe nări. într-adevăr, nu a trecut m
lt că m-am şi
înviorat, revenindu-mi; probabil că în praful acela fusese amestecată şi puţină cocaină. He
îmi spuse că Pablo are multe substanţe de genul acesta pe care le obţinea pe căi tainice ş
pe care, ocazional, le punea la dispoziţia prietenilor săi, fiind meşter în combinarea şi
dozarea lor : era vorba de nişte substanţe pentru calmarea durerilor, pentru dormit
, substanţe
,150 "~ *%
care te făceau să visezi, să te înveseleşti, să te îndrăgosteşti. ..... . . Odată l-am întî
lîngă chei, iar el se ataşă deîndată de mine. De data aceasta am reuşit să-l determin să v
r, „Domnule Pablo", i-am spus eu în vreme ce el se juca cu un bastonaş negru-argintiu
, „sînteţi prietenul Herminei şi tocmai de aceea mă interesează persoana dumneavoastră. Tot
tnevoit'să-vă spun că nu prea sîntişţi omul care să încurajeze o discuţie. Am încercat de m
ori să vorbesc cu dumneavoastră despre muzică — m-ar fi interesat să aud şi eu care este pă
ea dumneavoastră, care este răspunsul dumneavoastră, cârmeşte aprecierea dumneavoastră; dar
nu aţi catadicsit să-mi daţi nici măcar un răspuns cîţ de laconic." El a rîs din inimă şi,
nu a întîrziat să^mi răspundă, zicîndu-mi calm : „Vedeţi, după părerea mea nu are nici-o i
discute despre muzică. Eu nu vorbesc niciodată despre muzică. Cum aş fi putut să răspund o
re la tot ceea ce mi-aţi spus cu atîta inteli-, genţă şi justeţe ? Aţi avut atîta dreptate
ceea ce aţi spus. Dar vedeţi dumneavoastră, eu sînt muzicant şi nu savant şi nu cred că în
are vreo importanţă dacă ai dreptate sau nu. în muzică nu contează dacă ai dreptate, dacă a
t, educaţie sau cîte şi mai cîte de genul acesta." „Bine, dar atunci ce contează ?" „Contea
faci muzică, domnule Haller. să o faci cîţ mal~bine şi cît mai mult şi cît mai intens ! Ast
tează, monsieur. Chiar de-aş avea în minte toate lucrările lui Bach şi Haydn şi chiar de-aş
în stare să spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nu s-ar ale
ge din asta cu nimic. Dar cînd pun mîria pe saxofon şi cînt un shimmy săltăreţ, fie el bun,
e prost, el va reuşi, totuşi, să-i facă pe oameni sa se bucure, strecurîndu-li-se în picioa
e şi în sînge. Acesta este singurul lucru care contează. Priviţi o dată într-un salon de da
la chipurile oamenilor în momentul în care, după o pauză prelungită, muzica începe să se de
e din nou — cum le sticlesc ochii, cum îşi scutură picioarele,
151
cum încep să rîdă chipurile acelor oameni ! Iată în ce scop trebuie să faci muzică." / „Foa
e, domnule Pablo. Dar nu există numai muzica senzuală, mai există şi o muzică spirituală. N
există numai genul care se cîntă numai pentru momentul de faţă, ci şi genul de muzică nemu
oare, care continuă să existe chiar dacă nu este cîntată într-un moment anume. Se poate ca
ineva să stea culcat în pat, singur, şi în mintea lui să se înfiripe o melodie din «Flautul
rmecat» sau din «Patimile lui Matei», muzica pro-ducîndu-se astfel fără ca vreun om să fi s
at în vreun flaut sau să fi atins vreo vioară." „Fireşte, domnule Haller. Atît yearning-ul
şi valen-cia sînt reproduse în fiecare noapte de mulţi oameni singuratici şi visători ; pî
ea mai săracă dactilografă are în minte ultimul onestep şi, în biroul ei, bate ia maşină în
lui. Aveţi dreptate, toţi aceşti oameni^au un drept al lor pe care eu li—1 recunosc, dr
eptul dţ a avea muzica lor tăcută, fie un yearning, un Flaut fermecat sau o valencia !
Dar de unde iau oamenii aceştia mu-zică lor solitară, tăcută ? De la noi, muzicanţii, căci
trebuie să fie mai întîi interpretată şi ascultată, ea trebuie să-ţi intre în sînge, astfe
cm, întorcîn-du-se acasă, în camera lui, să se poată gîndi la ea şi să o viseze." „De acor
spus eu pe un ton rece. „Şi totuşi nici nu poate fi vorba să-l punem pe Mozart pe aceeaşi
treaptă cu cel mai recent foxtrot. Şi nici nu vă poate fi indiferent dacă veţi cînta oameni
or o muzică dumnezeiască şi eternă sau o muzică ieftină, efemeră."
Sesizînd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se aşternu deîndată o expresie de bunătate
, m-a mîngîiat drăgăstos pe mînă, începînd să vorbească cu o blîndeţe de necrezut. „Ah, dra
oate că în ceea ce priveşte treptele aveţi deplină dreptate. Desigur, nam nimic împotrivă c
umneavoastră să-i aşezaţi pe Mozart şi Haydn sau o valencia pe orice treaptă doriţi ! Mie î
te totuna, eu nu mă pronunţ în legătură cu treptele, nimeni nu mă întreabă despre aşa ceva.
utea ca Mozart să fie curtat şi peste o sută de ani, s-ar putea ea valencia să nu 152 se
mai cînte nici chiar peste doi ani — eu cred că putem lăsa liniştiţi treaba asta în seama
(dumnezeu, căci el este drept şi ţine în mîinile sale durata vieţii fiecăruia dintre noi,
lusiv pe aceea a oricărui vals şi a oricărui foxtrot, el va face ceea ce va crede el d
e cuviinţă. Insă noi, muzicanţii, trebuie să facem ceea ce avem noi de făcut, adică să ne f
datoria, să ne îndeplinim sarcina noastră : noi trebuie să. facem muzica pe care şi-o dore
sc oamenii într-un moment anume, trebuie să cîntăm cît mai bine, cît mai frumos si cît mai
resionant posibil." M=ajFt-dât~fcyăTuîr"oftînd. Cu omul acesta nu era chip să o scoţi la ca
. în anumite momente se învălmăşeau într-un chip straniu atît lucruri vechi cît şi noi, dur
lăcerea, teama şi bucala. Mă simţeam cînd ca în al nouălea cer, cînd ca în inJBn, de cele m
e ori aveam sentimentul că mă afli^p acelaşi timp în ambele locuri. Fostul Harry şi noul H
aJPr trăiau cînd certîndu-se amarnic, cînd împăcîndu-se unul cu celălalt. Uneori, fostul Ha
ea că murise de-fmitiv, că sucombase şi fusese îngropat, cînd iată că se rfdica iarăşi, din
tă, comandînd, tiranizînd şi ştiind el totul mai bine, aşa că noului, micului, tînărului Ha
a ruşine, el tăcea şi se lăsa împins la perete. Alteori, tînărul Harry îl apuca pe fostul H
de grumaz, strîn-gîndu-l aşa cum trebuie, încît se auzeau gîfîielile unei lupte pe viaţă şi
e, iar gîndurile mă duceau din nou spre lama de brici. Deseori mlTîove'au simultan val
urile suferinţei şi ale fericirii. Un astfel de moment a fost şi atunci cînd, la cîteva zi
le după prima mea încercare de a dansa în public, am intrat în dormitorul meu şi, spre neţă
rita mea uimire, stupoare, groază şi încîntare, am găsit-o pe frumoasa Măria în patul meu.
tre toate surprizele pe care mi le făcuse Hermina pînă acum, aceasta era cea mai mare.
Nu mă îndoiam nici o clipă că ea fusese aceea care îmi trimisese o asemenea pasăre a parad
sului. In seara aceea făcusem o excepţie şi nu ieşisem cu Hermina în oraş, ci fusesem la do
să ascult un concert bun de muzică bisericească veche — făcusem o incursiune frumoasă şi p
de melancolie în viaţa mea de odinioară, pe cîmpia tinereţii 153 mele, pe tărîmurile idealu
Harry. In clădirea înaltă, gotică, a bisericii, ale cărei bolţi articulate păreau că se cl
antomatic de viu, încolo şi încoace, în jocul celor cîteva lumini, ascultam lucrări de Buxt
hude, Pa-chelbel, Bach, Haydn, păşisem din nou pe vechile şi îndrăgitele mele cărări, ascul
em din nou splendida voce a unei cîntăreţe care interpretase ceva din Bach, o cîn-tăreaţă c
are întreţinusem cîndva relaţii de prietenie şi datorită căreia îmi fusese dat să am revela
spectacole extraordinare. Vocile muzicii vechi, infinita ei demnitate şi pietate
redeşteptară în mine toată euforia, toată încîntarea şi tot entuziasmul tinereţii, şedeam t
undat în gînduri în strana bisericii, fiind astfel iarăşi, preţ de o oră, călător în aceast
lă, fericită în care, cîndva, mă simţisem ca la mine acasă. In timpul unui duet de Haydn îm
dintr-o dată lacrimile, n-am mai aşteptat să se sfîrşească concertul, re-nunţînd să o mai r
tăreaţă (o, cîte seri minu-. nate petrecusem odinioară împreună cu ea după astfel de concer
, ieşind pe furiş din dom, plimbîndu-mă pe străzile învăluite de noapte, pînă mă cuprinse o
vreme ce, ici şi colo, îndărătul ferestrelor restaurantelor, orchestrele de jazz interp
retau melodiile vieţii mele
de acum. O, ce rătăcire nebunească, tulbure, pusese stă-pînire pe viaţa mea ! în cursul ace
i plimbări prin noapte am reflectat şi asupra ciudatei mele legături cu. muzica, dîndu-m
i. seama, încă o dată, că legătura aceasta pe cît de emoţionantă, pe atît de fatală cu muzi
stinul întregii spiritualităţi germane. în spiritul german domneşte dreptul matern, legătur
cu natura sub forma hegemoniei muzicii, o legătură pe care nici un alt popor nu a c
unoscut-o vreodată. în loc să opunem rezistenţă barbă-teste, dînd curs şi dînd glas spiritu
vîntului, noi, oamenii spiritului, visăm toţi la o limbă fără cuvinte care să exprime indic
lul şi să redea tot ceea ce nu poate fi înfăţişat. în loc să cînte la instrumentul său cît
cît mai lăudabil, neamţul, adept al spiritului, s-a revoltat în permanenţă împotriva cuvînt
împotriva raţiunii, simţindu-se atras de muzică. Iar în muzica, în minunate şi înălţătoare
nore, în sentimente 154 şi stări sufleteşti minunate şi hobile, care n-au putut fi transpu
se niciodată în realitate, spiritul german s-a hipertrofiat, neglijîndu-şi majoritatea a
devăratelor sale îndatoriri. Noi, toţi oamenii spiritului, nu ne simţeam în largul nostru î
sînul realităţii, ci îi eram străini şi o duşmăneam, aşa că, din această cauză spiritul a
atît de deplorabil în realitatea noastră germană, în istoria noastră, în politica noastră,
ia noastră publică. Ei, deseori m-a preocupat ideea aceasta şi am simţit dorinţa furibundă
iau şi eu parte o dată la modelarea realităţii, să fiu şi eu cu adevărat activ şi să-mi asu
ponsabilitate anume, să nu mă mai tot ocup doar de estetică şi de artizanatul spiritual.
întotdeauna însă, sfîrşeam prin a mă resemna, prin a mă abandona fatalităţii. Domnii gener
rii industriaşi aveau perfectă dreptate : nu era nimic de capul nostru, al „oamenilor
spiritului", nu eram decît o adunătură de care te puteai lipsi oricînd, o adunătură străină
ealitate, iresponsabilă, de palavragii spirituali. La dracu ! Unde-i briciul! Bîntui
t de asemenea gînduri şi de ecourile muzicii, cu inima plină de tristeţe şi de un deznădăjd
dor de viaţă, de realitate, de un sens anume, de tot ceea ce pierdusem în mod irepara
bil, revenisem, în sfîrşit, acasă, urcasem scările, aprinsesem lumina în camera mea de zi,
ercînd în zadar să citesc ceva, gîndindu-mă la în-tîlnirea de mîine seară cînd trebuia să m
l Cecil, să beau whisky, să dansez, încît amărăciunea şi mînia care puseseră stăpînire pe m
tau nu numai împotriva mea, ci şi a Herminei. Cu toate că avea intenţii bune şi inimoase,
cu toate că era o fiinţă minunată — Hermina ar fi trebuit atunci să mă lase mai bine să mă
decît să mă atragă spre ea, afundîndu-mă în lumea aceasta haotică, străină, strălucitoare,
iureşul căruia eu nu voi fi niciodată altceva decît un intrus, în iureşul căruia tot ceea
era mai bun în mine decădea năpădit de suferinţă ! Şi astfel, cuprins de tristeţe, stinsese
ina, pă- i şind întristat în dormitor, începînd să mă dezbrac în tristeţe, cînd un miros ne
trezit nedumerirea ; era un miros uşor de parfum şi, întorcîndu-mi pri155
virea, am văzut-o pe frumoasa Măria stînd culcată în patul meu, zîmbind puţintel jenată cu
săi mari, «, albaştri. I .,Maria !", am spus eu. Iar primul meu gînd a fost acela că gazd
a mea dacă ar şti de-aşa ceva m-ar da afară imediat. ,,Iată, am venit", spuse ea încet. „Sî
upărat ?" „Nu, nu. Ştiu că Hermina v-a dat cheia. Deci, aşa." „O, văd că v-aţi supărat. Ple
u, frumoasă Măria, rămîi. Numai că eu, în seara aceasta, sînt foarte trist, astăzi nu pot d
să fiu vesel, poate că mîine voi putea fi vesel din nou." Mă aplecasem puţin deasupra ei,
cînd ea m-a cuprins cu mîinile ei lungi, sigure, de cap şi m-a tras în jos, sărutîndu-mă în
g. Apoi m-am aşezat lîngă ea, pe pat, ţinînd-o de mînă şi rugînd-o să vorbească încet, să n
ineva, apoi i-am privit chipul frumos, plin, culcat pe perna mea, străin şi minunat
ca o floare. încet, îmi trase mîna spre gura ei, virîndu-mi-o apoi sub pătură şi punîndu-mi
sînu! ei cald care sălta în ritmul respiraţiei.
„Nu-i nevoie să fii vesel", spuse ea, „Hermina mi-a 4 spus de altfel că eşti necăjit. Orici
e poate să înţeleagă asta. Dar oare eu îţi mai plac ? Cu puţin timp în urmă, pe cînd dansam
arte îndrăgostit." Am sărutat-o pe ochi, pe gură, pe gît şi pe sîni. Cu puţin timp în urmă
u amărăciune şi reproş la Hermina. Acum însă, ţineam în mîinile mele un dar al ei şi îi era
r. Mîngîierile Măriei nu făceau să sufere în nici-un fel muzica minunată pe care o ascultas
ziua aceea, ba chiar erau demne de ea, făcînd-o să-şi găsească împlinirea. Am tras uşor pă
ezvelind-o pe femeia aceea frumoasă, pînă cînd am ajuns să-i sărut picioarele. Cînd m-an în
lîngă ea, chipul ei îmi zîmbea ca o floare, atotştiutor şi plin de bunătate. In noaptea pe
e am petrecut-o lîngă Măria n-am dormit decît puţin, dar cît am dormit, am dormit adine şi
e, ca un copil. Iar între scurtele perioade de somn sorbeam din tinereţea ei veselă şi f
rumoasă, aflînd o mulţime de lucruri pe care merita să 156 le ştii şi care priveau felul de
trai al ei şi al Herminei. JNu ştiusem decît foarte puţine lucruri despre genul acesta d
e oameni şi despre traiul lor, numai la teatru îmi mai fusese dat să întîlnesc ocazional a
stfel de existenţe, astfel de femei şi bărbaţi care pe jumătate erau artişti, pe jumătate o
ni de lume, petrecăreţi. însă abia acum aruncam o privire fugară îndărătul acestui trai ciu
de o stranie nevinovăţie, de o stranie perversitate. Fetele acestea care, de cele ma
i multe ori, proveneau din familii sărace erau mult prea inteligente şi mult prea fr
umoase pentru a-şi consacra viaţa întreagă unei meserii oarecare, plătită prost şi lipsită
ice bucurie, aşa că, după un timp oarecare, trăiau toate cînd dintr-o muncă ocazională, cîn
pe urma graţiei şi drăgălăşeniei lor. Cîteodată, timp de cîteva luni, erau dactilografe, am
temporare ale unor petrecăreţi J înstăriţi, căpătau bani de buzunar şi cadouri, uneori îşi
aiul în blănuri, maşini şi la Grand Hotel, alteori în mansarde, puteau fi convinse să accep
e o căsătorie dacă li se făceau promisiuni avantajoase, fără să y aibă, totuşi, nici cel ma
hef să se mărite. Unele <*> dintre ele nu simţeau nici o plăcere cînd făceau dragoste, r of
rindu-şi favorurile împotriva voinţei lor şi numai după X^ ce făcuseră tîrgul să^-eapeje un
cît mai subşţan- *" ţial. Altele, cele caQvIarip, erau neobişnuit de "talentate S în ale d
agostei, erauflornice de dragoste şi aveau expe^v rienţe amoroase, de cele mai multe
ori, cu ambele sexe ; ele nu trăiau decît de dragul dragostei şi, pe lîngă prietenii ofic
iali care le plăteau, mai întreţineau de obicei şi numeroase alte relaţii amoroase. Sîrguin
ioase şi harnice, grijulii şi uşuratice, ele, păsărelele acestea, duceau, inteligente şi to
uşi cam necugetate, un trai pe cît de copilăresc, pe atît de rafinat ; erau independente
, nu se lăsau cumpărate de către oricine, aşteptînd ceea ce li se cuvenea de la fericire şi
de la vremea bună, fiind îndrăgostite de viaţă şi ţinînd, totuşi, la aceasta cu mult mai pu
amenii cu obiceiuri burgheze, erau întotdeauna gata să se ia după un prinţ din basme pînă l
castelul acestuia, conştiente tot timpul, oarecum, că le aştepta cu siguranţă un sfîrşit n
ut şi trist. 157
Mariarn-a învăţat — în noaptea aceea minunată şi în zilele care au urmat —■ multe lucruri,
jocuri noi şi plăcute care îţi procurau o beţie a simţurilor, ci şi un nou mod de a înţeleg
cunoştinţe noi, un nou gen de dragoste. Universul localurilor de dans şi de amuzament,
al cinematografelor, barurilor şi holurilor de hotel care, pentru mine, sihastrul
estet, mai aveau încă în ele ceva ieftin, interzis şi înjositor, reprezenta pentru Măria,
entru Hermina şi tovarăşele ei universul în sine, el nu era nici bun, nici rău, nici demn
de a fi jinduit, nici demn de a fi urît, în universul acesta înflorea scurta lor viaţă pli
nă de dorinţă, aici se simţeau ca la ele acasă, aici îşi cîştigaseră experienţa. Le plăcea
au să mănînce un platou cu specialităţi la grătar, la fel cum nouă ne place un compozitor s
un scriitor, şi erau în stare să facă aceeaşi risipă de entuziasm, de trăire şi de particip
fectivă cînd era vorba de un şlagăr de dans sau de cîntecul sentimental, dulceag, al unui
cîntăreţ de jazz, ca şi noi atunci cînd aveam dinaintea noastră un Nietzsche sau Hamsun. Mă
mi-a relatat despre Pablo, saxofonistul acela drăguţ, vorbindu-mi despre un song am
erican pe care acesta îl cînta uneori, iar relatarea ei respira atîta trăire interioară, a
tîta
admiraţie şi dragoste, încît m-a emoţionat şi m-a mişcat cu mult mai puternic decît extazul
mţit de un învăţat oarecare atunci cînd gustă din hrana aleasă şi nobilă a artelor. Mă simţ
să mă entuziasmez şi eu, fără să ţin cont de calitatea acelui song ; cuvintele pline de afe
e ale Măriei, privirea ei înfloritoare au creat breşe largi în estetica mea. Este adevărat
, aşadar, există şi o astfel de frumuseţe, o frumuseţe rară şi aleasă care, în nobleţea ei,
a în afară de orice discuţie şi îndoială, sus de tot situ-îndu-se Mozart, dar ea, limita, u
exista oare această limită ? Noi, cunoscătorii şi criticii, n-am iubit noi cu ardoare, în
timpul adolescenţei noastre, nişte opere de artă şi nişte artişti care astăzi ne apar îndo
ci şi fu-neşti ? Nu mi se întîmplase oare aşa ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar cu
Beethoven ? Emoţia copilărească a Măriei faţă de songul acela american nu era şi ea oare o
e artistică interioară la fel de pură, de 158 frumoasă şi, neîndoielnic, de înălţătoare ca
i profesor oarecare faţă de Tristan sau ca şi extazul unui dirijor faţă de Simfonia a IXT-
a ? Şi toate acestea nu se potriveau oare ciudat de bine cu concepţiile domnului Pab
lo, dîndu-i dreptate ? Măria părea că-l iubeşte foarte mult pe omul acesta frumos, pe Pabl
o. „Este un om frumos", am zis eu, „şi mie îmi place foarte mult de el. Dar spune-mi, Mări
a, cum de mă poţi îndrăgi, pe lîngă el, şi pe mine, pentru că eu sînt un tip plictisitor şi
pe departe drăguţ, părul mi-a încărunţit deja şi nici măcar nu ştiu să cînt la saxofon, ni
e englezeşti ?" „Nu vorbi aşa urît!" mă certă ea. „Este chiar foarte firesc. Şi tu îmi plac
ai în tine ceva drăguţ, drăgălaş şi deosebit, nu trebuie să fii altfel decît aşa cum eşti.
te lucruri nu se vorbeşte şi nici nu-ţi cere nimeni să dai socoteală. Uite, cînd mă săruţi
u pe ureche, simt că mă îndrăgeşti, că îţi plac; tu ştii să săruţi aşa, într-un mod întrucî
rul acesta îmi spune : te place, îţi este recunoscător pentru faptul că eşti drăguţă. Lucru
a mie îmi place foarte, foarte mult. Pe urmă, la alt bărbat îmi place tocmai contrariul,
faptul că nu pare să-mi acorde prea multă importanţă, sărutîndu-mă de parcă mi-ar face un
adormit iarăşi. M-am trezit iarăşi, fără să-mi fi desprins braţele din jurul acestei flori
ase, atît de frumoase. Dar, ceminune ! — floarea aceasta frumoasă rămî-nea in continuare u
n dar pe care mi-l făcuse Hermina ' tivnjjată''~rîpErika, de iubita mea răutăcioasă, de săr
a mea prietenă rămasă acum departe. Nu era defel mai puţin frumoasă decît Măria, chiar dacă
ra la fel de înfloritoare şi de degajată, şi nici în arta dragostei nu era mai neîndemînati
ată, imaginea ei îmi apăru pentru o clipă dinainte, limpede şi dureroasă, dragă mie şi impl
rofund în destinul meu, apoi mam cufun159
dat din nou în somn, în uitare, în depărtări după care jinduiam întrucîtva. Şi astfel, în n
easta frumoasă, dulce, m-au podidit multe imagini din viaţa mea, trăisem atîta timp în deşe
tăciune şi sărăcie, fără nici un fel de imagine. Acum, cînd Eros pusese stăpînire pe mine c
vrajă, imaginile ţîşniră din abundenţă, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea îşi opri b
ru cîteva clipe, de încîntare şi de tristeţe, văzînd cît de bogată fusese galeria de imagin
i mele, cît de plin de stelele eterne şi de constelaţiile înălţimilor fusese sufletul sărma
ui lup de stepă. Copilăria şi mama mă priveau din noianul vremii, nebuloase, ca un masiv
muntos pierdut în depărtarea albastră, corul prieteniilor mele răsuna strident, limpede
, începînd cu Hermann, fratele de suflet al Herminei; parcă plutind veneau spre mine,
parfumate şi nepămînteşti precum florile de lac ce înfloreau în umezeala apei, imaginile nu
eroaselor femei pe care le iubisem, pe care le dorisem şi le cîntasem, dar nu-mi fus
ese dat să ajung decît la cîteva dintre ele, străduin-du-mă să le fac să fie ale mele. Îmi
soţia mea, împreună cu care trăisem timp de cîţiva ani, care mă învăţase ce este camaraderi
ctul, resemnarea şi faţă de care, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii, păstrasem în
mine o încredere profundă, vie, pînă în ziua în care mă părăsise, fugind cuprinsă dintr-o d
voltă sălbatecă, cu toate că eram bolnav şi dezorientat — şi-atunci mi-am dat seama cît de
trebuie că o iubisem, cît de multă încredere trebuie că îi acordasem, încît infidelitatea e
i putut lovi atît de greu, pentru tot restul vieţii mele. Imaginile — sute şi sute, cu şi
fără nume — existau ţoale iarăşi, urcau proaspete şi noi din fîntîna acestei nopţi de drago
eu ştiam acum iarăşi un lucru pe \ care îl uitasem în starea mea mizerabilă, anume că ele r
rezentau averea şi valoarea vieţii mele, existînd indestructibil, eraU"Ky^aăniente presc
himbate în stele, iar eu puteam să le uit, dar nicidecum să le nimicesc, şirul lor repre
zenta legenda vieţii mele şi strălucirea lor as^ trala însemna valoarea indestructibilă a
vieţii mele. Viaţa mea fusese extenuantă, nefericită, o apuca"se^pe 160
»
căi greşite, mă condusese spre renunţare şi negare, prinsese izul amar al esenţei destinulu
a tot ceea ce este omenesc, în schimb fusese bogată, mîndră şi bogată, regală pînă şi în m
cele mai mizerabile. Chiar de-ar ti fost să-mi irosesc de-acum toată bucăţica de drum c
e-mi mai rămăsese de parcurs pînă la dispariţie în chipul cel mai jalnic, sîmburele acestei
eţi rămînea plin de nobleţe, avea un chip şi o rasă anume, miza „„-. acestei vieţi nu erau
rale, ci miza ei erau stelele. Iarăşi s-a scurs o bună bucată de vreme, alte lucruri s-a
u întîmplat, multe lucruri s-au schimbat, nu-mi mai amintesc decît de unele amănunte din
noaptea aceea, de cîteva cuvinte pe sare le schimbasem între noi, de cîteva gesturi şi
fapte pline de drăgălăşenia unei iubiri profunde, de cele cîteva momente, astral de lumino
ase, alo trezirii din somnul greu al epuizării pe care ne-o pro- J vocase dragoste
a. Dar tocmai în noaptea aceea viaţa me%---mă privise din nou, pentru prima oară de la înc
eputul perioadei mele de declin, cu nişte ochi neîndurător de strălucitori, în noaptea ace
ea mi-am dat seama din nou de forţa de destin a întîmplării, de faptul că noianul acela fo
rmat din ruinele existenţei mele purta însemnul unui fragment divin. Sufletul meu re
spira iarăşi, ochiul meu vedea iarăşi şi, în anumite clipe, simţeam cu ardoare că nu trebui
sa strîng laolaltă tot universul acela "Xie imagini dispersate, că au trebuia decît să-mi
înalt . viaţa^rnea de lup de stepă, viaţa lui Harrv Haller, ca pe un tot unitar, la niv
el de imagine, pentru ca sâ_ r. pătrunde eu însumi Ini lumea imaginile devin nemurite?
!*. Nu era oare acesta" sensul din perspectiva căruia viaţa fiecărui om nu însemna altce
va decît un avînt şi o încercare ? Dimineaţă, după ce mi-am împărţit micul dejun cu Măria,
o scot din casă pe furiş, ceea ce mi-a oi reuşit. Şi în aceeaşi zi, am închiriat, special p
ru Toi doi, într-un cartier apropiat, o cămăruţă în care urma Minată de simţul datoriei, ge
), profesoara mea de dans, şi-a făcut apariţia, iar "etr~a~tfebuit să învăţ şi bostonul. Er
eră şi neînduplecată, nu mă ierta nici-o singură oră, căci luase hotărîrea sa merg cu ea la
rul bal mascat. Mă rugase să-i dau bani ca să-şi facă un costum despre care nu voia să-mi d
a nici-o lămurire. Mi-a interzis să o mai vizitez sau măcar să aflu unde locuia. Perioad
a de aproximativ trei săptămîni de dinaintea balului mascat a fost neobişnuit de frumoasă.
Se părea că Măria era prima r"03 "'hită pe care o avusem vreodată cu adevărat. Femeilor pe
care le-am iubit le-am pretins întotdeauna spirit şi cultură, fără să fi băgat vreodată bin
seamă că pînă şi femeia cea mai spirituală şi cit mai cultă nu era niciodată pe măsura logo
n mine, ci îi era întotdeauna potrivnică ; cînd mă duceam la unele femei, luam cu mine pro
blemele şi gîndurile mele şi mi s-ar fi părut cu totul imposibil să iubesc mai mult de o o
ră o fată care nu citise nici-o carte, care habar nu avea ce înseamnă să citeşti şi care n-
fi putut să deosebească un Ceaikovski de un Beethoven. Măria n-avea cultură, ea n-avea n
evoie de asemenea căi ocolite şi de ase-. menea lumi evazioniste, toate problemele e
i derivau i nemijlocit din simţurile ei. Arta şi menirea ei constau în a obţine, pe cît de
mult posibil, fericirea simţurilor şi a dragostei, folosindu-se de simţurile care îi er
au date, de făptura ei deosebită, de culorile ei, de părul ei, de vocea ei, de pielea
ei, de temperamentul ei, precum şi de a găsi in tot acest joc, prin vraja ei, răspunsu
l, înţelegerea şi ecoul viu care să o facă fericită, un ecou la toată acea capacitate de ml
e a liniilor ei, la fiecare suavă mlădiere a trupului ei. încă de la acel prim dans timi
d cu ea simţisem aceasta, bănuisem parfumul unei senzualităţi geniale, încîntătoare şi deos
de cultivate care mă fermecase. Fireşte, nu era nicidecum o întîmplare că atoa-teştiutoarea
Hermina mi-o plasase pe Măria. Parfumul şi toată pregnanţa ei răspândeau un aer
primăvăratec, de trandafir. Nu aveamfericirea să fiu singurul sau preferatul amant al
Marieî, eram unul dintre mulţi alţii. Deseori nu avea timp pentru mine, cel mult, uneo
ri, rîte o oră după-amiaza, numai de cîteva ori o noapte întreagă. Nu voia să_ ia nici un b
de la mine, căci cea care o manevra din Timbra era. fireşteŢ'TIermîna. în schimb, accepta
cu plăcere cadouri, iar dacă îi dăruiam, să spunem, un portmo162
neu nou, din piele roşie, lăcuită, atunci puteam să-i strecor în el şi două, trei monezi de
r. Dar apropo de puşculiţa roşie, Măria a rîs tare mult de mine ! Era în-cîntată, cu toate
iţa nu era, totuşi, decît o vechitură demodată, găsită într-un magazin. în privinţa unor as
ucruri despre care, pînă acum, nu ştiusem şi nu înţelesesem mai mult decît despre o limbă o
re a eschimoşilor, am învăţat multe de la Măria. Mai întîi de toate am învăţat că aceste mi
ceste obiecte de modă şi de lux nu erau numai nişte fleacuri, numai kitsch sau numai i
nvenţia unor fabricanţi sau comercianţi avizi de bani, ci îşi aveau raţiunea lor, erau frum
ase, diverse, alcătuind un mic — sau mai degrabă un mare — univers de obiecte care nu ur
măreau, toate, decît scopul unic de a sta în slujba dragostei, de a rafina simţurile, de
a însufleţi lumea înconjurătoare scoţînd-o din mortala ei indiferenţă, dotînd-o în mod mir
noi organe ale iubirii, de la pudră pînă la tabacheră, de la cataramă > pînă la poşetă. Po
ra defel poşetă, puşculiţa nu era defel puşculiţă, florile nu era defel flori, evantaiul nu
a defel evantai, ci totul era, ca să mă exprim plastic, doar un material al dragoste
i, al magiei, al excitării, totul nu era decît un sol, un mesager care ştia să se streco
are uşor, o armă, un strigăt de luptă. M-am gîndit adesea, căutînd să aflu pe cine iubea, d
t, Măria. Cred că cel mai mult îl iubea pe tînărul saxofontst, pePablo cel cu ochi negri,
pierduţi şi cu mîi-nile lungi, palide, nobile şi melancolice^7£ş fi zis că Pablo era cam so
ros, alintat şi pasiv, Măria însă m-a asigurat că, întradevăr, era greu pînă se încălzea, d
a era mai încordat, mai dur, mai bărbătos şi te solicita mai mult decît un boxeur sau un că
eţ oarecare. Şi astfel am aflat multe secrete ba despre unul, ba despre altul, ba de
spre cîntăreţul de jazz, ba despre un actor, despre anumite femei, despre fete şi bărbaţi d
n anturajul nostru, aflasem astfel secrete de tot felul, întrezărind — dincolo de supr
afaţa lucrurilor — legături şi animozităţi, fiind pus la curent şi fiind implicat (tocmai e
cel care nu fusesem în lumea aceasta decît un corp străin, rupt complet de toate cele)
. Am aflat multe 163
şi despre Hermina. Dar mai ales_.i seori cudomnul_Pabîo, căcTTvlaria întîlneam acum de- fo
arte mult.
.^~* An ±x \>-iKjca. luai IC lllUil.
Dîircînd in cînd ea aducea şi unele din preparatele luî secrete, din cînd în cînd îmi ofere
ocazia de a gusta din plăcerile acestea, iar Pablo îmi oferea întotdeauna serviciile s
ale cu un zel deosebit. Odată îmi spuse fără nici-un ocol : „Sînteţi atît de nefericit, ast
i bine, nu trebuie să fii aşa. Îmi pare rău. Fumaţi puţin din jj,-gara aceasta uşoară cu f6
Părerea mea despre acest omr~vesel, inteligent, copilăros şi cam inaccesibil _se schim
ba în permanenţă, ne-am împrietenit şi nu rareori luam şi eu cîte puţin din preparatele lui
m amuza felul în care mă îndrăgostisem de Măria. Odată a organizat un fel de „petrecere" în
ra lui, un fel de mansardă dintr-un hotel situat într-un cartier mărginaş. Nu avea decît u
n scaun, Măria şi cu mine a trebuit să stăm pe pat. El ne-a dat să bem un amestec de lichi
or, tainic V şi splendid. Apoi, după ce am simţit că mă cuprinde o \' dispoziţie foarte bun
ne-a propus cu o strălucire în ochi v" să celebrăm o orgie erotică în trei. Eu am refuzat p
loc, i mi-era imposibil sa fac aşa ceva, totuşi am tras cu ochiul, o clipă, la Măria, c
a să văd cum reacţionase ea la propunerea aceasta şi, cu toate că s-a declarat imediat de
acord cu refuzul meu, am observat ardoarea din ochii ei, simţind că regretă refuzul me
u. Pablo era dezamăgit că refuzasem, fără să se simtă însă, jignit. „Păcat", spuse el, „Har
prea multe reţineri morale. Nu-i nimic de făcut. Ar fi fost totuşi atît de frumos, foar
te frumos ! Dar am ceva în loc." Ne-a da fiecăruia să fumăm cîteva prize de opiu şi, stînd
işcaţi, cu ochii deschişi, am devenit martorii scenei pe care el ne-o sugera, iar Măria
vibra de încîntare. Mai
apoi, cînd deja nu mă mai simţeam prea bine, Pablo m-a întins în pat, mi-a dat cîteva picăt
dintr-un medicament şi, în timp ce închisesem ochii pentru cîteva clipe, am simţit pe fie
care pleoapă adierea unui sărut fugar. M-am prefăcut că mi-l dăduse Măria. Dar ştiam prea b
că mi-l dăduse el. într-o altă seară mi-a făcut o surpriză şi mai mare. A apărut în locuin
nîndu-mi că are nevoie de douăzeci de franci, rugîndu-mă să-i dau eu această sumă. 164 îmi
schimb ca, în noaptea aceea, Măria să ră-mînă la dispoziţia mea şi nu a lui. „Pablo", i-am
u speriat, „nu-ţi dai seama de ceea ce spui. Cedarea iubitei în favoarea altuia pe ban
i reprezintă ia noi lucrul cel mai reprobabil. Am să inâ prefac că nu am auzit propunere
a ta, Pablo." M-a privit compătimitor. „Nu vrei, domnule Harry. Bine. întotdeauna îţi cree
zi chiar dumneata dificultăţile. Atunci n-ai decît să nu dormi în noaptea asta cu Măria, da
preferi lucrul ăsta, dar dă-mi totuşi banii, am să ţi-i dau înapoi. Am nevoie de ei, îmi sî
arte necesari." „în ce scop ?" „Pentru Agostino — ştii, mărunţelul acela de la vioara a dou
E bolnav de opt zile şi nimeni nu se îngrijeşte de el, n-are nici o para chioară, iar ac
um mi s-au terminat şi mie paralele." Din curiozitate şi totodată pentru a mă autopedeps
i puţin, m-am dus şi eu cu el la Agostino, pentru care Pablo adusese lapte şi medicame
nte în mansarda acestuia, o încăpere destul de mizerabilă ; i-a aranjat patul şi i-a aeris
it camera, punîndu-i în jurul capului, cu dexteritate, o compresă potrivită, căci avea tem
peratură ; Pablo făcu toate acestea cu rapiditatea, delicateţea şi dexteritatea unei sur
ori de caritate. în seara aceleiaşi zile, l-am văzut cîntînd pînă în zori la barul City. De
vorbeam cu Hermina, îndelung şi lucid, despre Măria, despre mîinile, umerii şi coapsele e
i, despre felul ei de a rîde, de a săruta, de a dansa. „Ţi-a arătat şi asta ?" m-a întrebat
ată Hermina, descriindu-mi un joc aparte al limbii în timpul săruta-tului. Am rugat-o
să mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toată seriozitatea. „Asta o să vină mai tîrziu",
spuse ea, „eu nu sînt, încă, iubita ta." Am întrebat-o de unde cunoaşte ea felul meşteşugit
e săruta Măria şi alte asemenea lucruri deosebite, tainice, ale vieţii ei, pe care numai
bărbaţii le cunoşteau. „O", a exclamat ea, „bine, dar noi sîntem prietene. Crezi oare că a
secrete una faţă de cealaltă '! Am dormit deseori la ea şi m-am jucat cu ea. Ce să-i faci
, ai găsit o fată frumoasă care ştie mai multe decît altele." 165
„Eu cred totuşi, Hermina, că mai aveţi secrete una faţă de cealaltă. Sau i-ai povesit şi de
mine tot ceea ce ştii ?" „Nu, astea sînt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar înţelege.
Măria este o fată minunată, ai avut noroc, dar între tine şi mine există lucruri de care e
nici nu are habar. I-am spus multe despre tine, fireşte, mult mai multe decît ţi-ar f
i convenit ţie atunci — doar a trebuit să o ademenesc pentru tine ! Dar aşa cum te înţeleg
u, prietene, n-o să te înţeleagă nici Măria şi nici o alta, niciodată. De la ea am avut şi
ceva de învăţat ■— în măsura în care te cunoaşte Măria, te cunosc şi eu. Te cunosc aproape
bine, de parcă ne-am fi culcat deseori împreună." întîlnindu-mă din nou cu Măria, am aflat
mirare, intuind nişte lucruri tainice, că o strînsese pe Hermina la pieptul ei la fel
ca pe mine, că îi mîngîiase, îi sărutase, îi savurase şi îi examinase mîinile şi picioarele
ul la fel ca pe ale mele. Relaţii şi legături noi, indirecte, complicate, mi se dezvălui
ră acum, noi posibilităţi de a iubi şi de a trăi, iar gîndul mi-a zburat la cele o mie de s
flete din tratatul despre lupul de stepă. în perioada aceea scurtă de timp care trecus
e de cînd făcusem cunoştinţă cu Măria şi pînă la marele bal mascat fusesem de-a dreptul fer
u toate acestea nu am avut nici-o clipă sentimentul că îmi aflasem mîntuirea, că atinsesem
, astfel, beatitudinea, ci simţeam cu toată claritatea că toate acestea nu erau decît o
uvertură, ceva pregătitor, că toate acestea mă împingeau înainte, că esenţialul abia avea s
urmeze. Învăţasem destul de bine să dansez, astfel încît mi se părea posibil să iau parte l
ul despre care, pe zi ce trecea, se vorbea tot mai mult. Hermina avea un secret,
rămînînd neclintită în refuzul ei de a-mi dezvălui costumaţia în care avea să apară. îmi s
i recunoaşte, desigur, iar dacă nu voi reuşi cumva, avea să mă ajute, însă înainte nu aveam
să ştiu nimic. Nu manifesta nici o curiozitate faţă de planurile mele de costumare, iar
eu am luat hotărîrea să nu mă costumez defel. Vrînd s-o invit la bal, Măria mi-a explicat
166
că are deja un cavaler pentru această petrecere şi într-adevăr, avea şi biletul de intrare,
aşa că am constatat, cu oarecare dezamăgire, că va trebui să mă duc singur la petrecerea ac
asta. Era vorba de cel mai elegant bal mascat al oraşului, organizat de lumea arti
stică, anual, în sălile Globus. în acele zile n-am prea văzut-o pe Hermina, dar în ajunul b
lului a venit pentru cîteva clipe la mine — a venit ca să-şi ia biletul de intrare pe ca
re i-l procurasem — şi acum stătea paşnic la mine, în camera mea, începînd o discuţie care
a părut foarte stranie şi care m-a impresionat profund. „Iată, acum te simţi, de fapt, des
tul de bine", spuse ea, „dansul îţi prieşte. Cine nu te-a mai văzut în ulti-mile patru săpt
u te-ar mai recunoaşte." „Da", am încuviinţat eu, „de ani de zile nu m-am mai simţit atît d
ine. Asta ţi-o datorez ţie, Hermina." „O, cum, nu frumoasei Măria ?" „Nu, pentru că pe ea t
t tu mi-ai dăruit-o. E minunată." „Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de stepă.
Drăguţă, tînără, voioasă, iscusită în ale dragostei, ceva de zile mari. Nimic n-ar fi mai
dacă n-ar trebui să o împărţi cu alţii, dacă n-ar fi un musafir care, întotdeauna, stă pre
u tine." Da, a trebuit să recunosc şi acest lucru. „Aşadar, ai acum, de fapt, tot ceea c
e-ţi doreşti ?" „Da" de unde, Hermina. Am intrat în posesia unui lucru foarte frumos şi înc
or, mare mi-e bucuria şi mîngîierea. Sînt de-a dreptul fericit..." „Aşa deci. Şi ce mai vre
" „Vreau şi mai mult. Nu mă mulţumesc să fiu fericit, nu sînt făcut pentru aşa ceva, nu ast
e chemarea mea. Chemarea mea este cu totul alta." „Deci de a fi nefericit ? Bine,
dar ai avut parte de suficientă nefericire pe vremea cînd nu te mai puteai întoarce ac
asă din cauza briciului." „Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc că pe vremea a
ceea eram foarte nefericit. Dar era vorba de o nefericire prostească, sterilă." „De ce
?"
167
„Pentru că dacă era altfel n-ar fi trebuit să mă tem atît de moarte, de o moarte pe care, d
altfel, mi-o doream ! Nefericirea de care am nevoie şi pe care mi-o doresc arată cu
totul altfel ; ea trebuie să mă facă să sufăr cu lăcomie şi să mor cu voluptate. Aceasta e
nefericirea şi fericirea pe care o aştept." „Te înţeleg. Că doar sîntem fraţi în privinţa a
ce ai împotriva fericirii pe care ai aflat-o în tovărăşia Măriei ? De ce nu eşti mulţumit ?
nimic împotriva acestei fericiri, o nu, îmi este dragă, îi sînt recunoscător. Este frumoas
a o zi cu soare într-o vară ploioasă. Dar presimt că nu poate să dureze. Fericirea aceasta
este şi ea sterilă. Mă face să simt că sîrit mulţumii, dar nu mulţumirea este hrana care î
uie mie. Ea îl adoarme pe lupul de stepă, îl satură. Dar nu este" o fericire' pentru car
e să mori." ~„Aşadar, moartea este inevitabilă,'Iupule de stepă?" ^Cred că da ! Sînt foarte
lţumit de fericirea mea, o voi mai suporta o vreme. Dar dacă fericirea îmi va da răgaz d
e o oră, în care să mă trezesc şi să mă apuce dorul, tocmai dorul acesta al meu nu-mi va în
păstrez pentru totdeauna această fericire, ci mă va face să sufăr din nou, de data aceasta
însă mai frumos şi mai puţin fără rost ca mai înainte. Mi-e dor de suferinţe care să mă pr
convingă să-mi doresc moartea."
Hermina m-a privit duios în ochi, a\ea o privire întunecată, aşa cum i se întîmpla uneori,
e neaşteptate. Ce ochi minunaţi şi îngrozitori 1 încet, căutîndu-şi cuvintele şi înşirîndu-
nul, spuse atît de încet, încît a trebuit să fac un efort ca să o pot auzi : .,Vreau să-ţi
astăzi ceva, un lucru pe care îl ştiu deja de multă vreme, şi tu îl ştii deja, dar probabil
u ţi l-ai spus nici măcar ţie însuţi. Iţi spun eu acum ceea ce ştiu despre mine şi despre t
despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost un artist şi un gînditor, un om plin de b
ucurie şi de credinţă, pornit la drum să dai de urma unui lucru imens şi etern, mereu nemu
lţumit de tot ceea ce era mărunt şi călduţ. Dar cu cît viaţa te-a călit mai mult, cu cît te
să te descoperi din ce în ce mai mult pe tine însuţi, deznădejdea ta a 168 crescut şi mai m
lt, te-ai afundat din ce în ce mai mult în suferinţă, în nesiguranţă şi disperare, pînă la
ceea ce cunoscuseşi, iubiseşi şi admiraseşi odinioară ca pe ceva frumos şi sfînt, toată înc
ta de odinioară în oameni şi în înalta noastră predestinare, toate acestea n-au putut să-ţ
de nici un ajutor, pier-zîndu-şi orice valoare şi sfărîmîndu-se în cioburi. încrederea ta
ai avut aer să respire. Iar sufocarea este o moarte crudă. Nu-i aşa, Harry? Nu-i acest
a destinul tău?" Confirmam ceea ce spunea dînd mereu din cap. „înlăuntrul tău sălăşluia o i
pe care ţi-o fă-cuseşi tu despre viaţă, o încredere, o cerinţă anume, erai gata de fapte, e
ata să suferi, să te sacrifici — pentru ca apoi, pas cu pas, să-ţi dai seama că lumea nu ce
ea de la tine nici un fel de fapte şi sacrificii sau ceva de genul ăsta, că viaţa nu e u
n poem eroic cu roluri de eroi şi alte lucruri dintr-astea, ci un cămin bun pentru o
amenii cu obiceiuri burgheze, în care individul se declară pe deplin mulţumit dacă mănîncă,
a, dacă îşi soarbe cafeaua, dacă împleteşte ciorapi, joacă taroc şi ascultă muzică la radio
e vrea altceva, purtînd în el însuşi eroicul şi frumosul, admiraţia pentru marii scriitori
au admiraţia pentru sfinţi, nu-i decît un nebun şi un fel de cavaler Don Quijote. Bine. Şi
mie mi s-a întîmplat ceva asemănător, prietene ! Eram o fată foarte înzestrată, eram prede
nată să trăiesc după un model superior, să fiu foarte severă cu mine însămi, să înde-' plin
ni pline de demnitate. Puteam să iau asu-pră-mi un mare destin, să fiu soţia unui rege,
iubita unui revoluţionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iar viaţa nu mi-a
permis decît să devin o curtezană, al cărei gust este acceptabil — dar pînă şi drumul aces
mi-a fost uşor defel! Iată ce mi s-a întîmplat. A fost o vreme cînd eram deprimată, scotoc
nd în mine însămi să-mi găsesc o vină. îmi spuneam că, în definitiv, viaţa trebuie să aibă
eauna, iar dacă viaţa îşi bătuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, îmi spuneam, înseam
isele mele fuseseră prosteşti şi neîndreptăţite. Dar asta nu mi-a ajutat la nimic. Si cum a
eam ochi buni si urechi bi
O
cam curioasă din fire, am observat cu atenţie aşa-nu-mita viaţă, i-am observat pe cunoscuţi
şi vecinii mei, am observat mai mult de cincizeci de oameni şi destine şi am văzut, Har
ry, că visele mele fuseseră îndreptăţite, de o mie de ori îndreptăţite, la fel ca şi ale ta
la fel de nedrept ca o femeie de felul meu să nu aibă nici o altă alternativă decît pe ac
eea de a îmbătrîni stupid, în sărăcie, dinaintea unei maşini de scris, în slujba unui om ca
mulţi bani, sau de a se căsători cu un asemenea om, de dragul banilor lui, sau de a aj
unge un fel de tîrfă, era tot atît de nedrept ca un om ca tine să fie nevoit să recurgă, în
ngurătatea, timiditatea şi des-«ţnădejdea sa, la un brici. Poate că mizeria mea a fost ^ai
ultjxtaterială şi morală, a ta mai mult spirituală — drumul, însă, a fost acelaşi. Crezi oa
u pot să înţeleg de ce te temi de foxtrot, de ce îţi repugnă barurile şi ringul de dans, de
eşti adversarul muzicii de jazz şi al tuturor acestor fleacuri ? Ba înţeleg foarte bine
, cum de altfel înţeleg şi de ce te scîrbeşte politica, de ce te întristează pălăvrăgeala ş
esponsabilă a partidelor, a presei, de ce te apucă disperarea cînd te gîndeşti la război, l
cel
trecut ca şi la cel care va urma, sau cînd vezi cum se gîndeşte, se citeşte şi se construie
, cum se ascultă muzică, cum se petrece de sărbători, cum se acumulează cunoştinţele în ziu
azi ! Da, lupule de stepă, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, şi cu toate acest
ea va trebui să pieri. Pentru lumea de azi, care-i atît de modestă, comodă şi se mulţumeşte
atît de puţin, tu eşti prea pretenţios şi prea flămînd, ea te scuipă afară din ea, pentru
nea lume tu de o dimensiune în plus. Cine vrea să trăiască în de azi şi să se bucure de via
i, nu trebuie să fie un om ca tine şi ca mine. Celui care în loc de lălăiala unei flaşnete
ere muzică, îri~Toc de distracţie bucurie, în loc de bani suflet, în locul agitaţiei munca
devărată,, în locul unui^ simplu joc pasiunea veriţabjliU lujne_drăgălaşă de aici .nii-i po
feri nici un loc în care să se simtă ca la el acasă..." Privi Tn pămînt gînditoare. „Hermin
m exclamat cu duioşie, „ce ageri îţi sînt ochii, sora mea ! Şi cu toate acestea, mai învăţa
0 \ trotul ! Dar ce vrei să spui, zicînd că oamenii care sînt ca noi, oamenii care au o
dimensiune în plus, nu pot să ' trăiască aici ? Care să fie cauza ? Se întîmplă aşa ceva nu
oca noastră sau aşa a fost dintotdeauna ?" „Nu ştiu. Spre cinstea lumii aş vrea să presupun
că numai în epoca noastră, cînd e vorba doar de o boală, de o nenorocire de moment. Conducă
orii depun eforturi serioase şi eficace în vederea unui nou război, în acest -timp noi,
ceilalţi, dansăm foxtrot, cîştigăm bani şi mîncăm praline — într-o asemenea epocă se pare c
n nivel destul de modest. Să sperăm că au fost şi ■că vor veni din nou şi vremuri mai bune,
i generoase, cu un orizont mai larg şi mai profund. Dar nouă asta^ nu ne foloseşte la
nimic. Sau poate că dintotdeauna a fost aşa..." „Dintotdeauna aşa ca astăzi ? Dintotdeauna
să fi fost numai o lume a politicienilor, a escrocilor, a ospătarilor şi a petrecăreţilor
, nici un strop de aer pentru oameni ?" „Ei, nu ştiu, nimeni n-o ştie. Dar e indiferen
t. Acum însă mă gîndesc, prietene, la artistul tău preferat despre care mi-ai povestit une
ori şi din ale cărui scrisori mi-ai citit, la Mozart. Cum a fost cu el? Cine guverna
lumea pe vremea lui, cine îşi trăgea jarul pe propria-i turtă, ■cine dădea tonul şi cine e
mai important : Mozart sau afaceriştii, Mozart sau oamenii de duzină ? Şi cum a murit şi
cum a fost îngropat el ? Şi iată, cred că aşa a fost probabil dintotdeauna şi că aşa o să
babil mereu, iar ceea ce în şcoli se numeşte 'istorie universală', trebuind învăţată pe de
pentru propria cultură — cu toţii eroii, cu toate geniile, cu toate marile ei fapte şi s
entimente, nu este decît o înşelăciune inventată de profesori în scopuri didactice, astfel
copiii să aibă o ocupaţie» oarecare de-a lungul unor ani prevăzuţi în /^ acest scop^Dîhtot
a a fost aşa şi aşa o să fie întot-tlejŢuna, tmîpul şi "Tuluea, banii—şi yulerea apafţlnînd
ediocri, iar celorlalţi, oamenilor acte"-vărati npaparţinînrin-lp nimig. JNimic în afă"fâ"c
lnoarte^ „Absolut nimic altceva ?'f „Ba da, eternitatea." „Te referi la un nume, la gl
oria din lumea viitoare ?" 171
i
„Nu, lup micuţ, nu la glorie — ce valoare are oare aşa ceva ? Şi crezi oare că toţi oamenii
cu adevărat •> autentici şi desăvîrşiţi au devenit celebri, fiind cunoscuţi de generaţiile
urmat ?" „Nu, fireşte că nu." „Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu exi
stă decît de dragul cunoştinţelor ce se predau la şcoală, nu e decît o chestiune care îi pr
pe profesori. De glorie nici nu poate fi vorba, o nu ! Este vorba, însă, de ceea ce
eu numesc eternitate. Pioşii o numesc tărîmul divin. Eu, însă, îmi spun : noi, toţi oamenii
eştia mai pretenţioşi, noi, cei bîntuiti de dor, cei care__avem o dimensiune în plus, n-am
putea să trăim defel dacă în afara aerului acestei lumTn-ar mai exista şi un alt aer pe c
are să-l respirăm, dacă în afară de timp n-ar mai exista şi eternitatea care, iată, nu-i al
va decît tărîmul celor adevăraţi". Acestui târîm îi aparţin muzica lui Mozart şi poeziile m
poeţi, lui îi aparţin sfinţii care au săvîrşit minuni, care au murit ca martiri, dînd oamen
un mare exemplu. Dar tot eternităţii îi aparţine şi orice imagine a unei fapte adevărate, p
terea oricărui sentiment, chiar dacă nimeni nu ştie deloc lucrul acesta, chiar dacă nime
ni nu-l aşterne pe hîrtie pentru a-l transmite lumii de mai tîrziu. In eternitate nu e
xistă lumea de mai tţrzin, ci numai lumea prezentllIlTl O
ţ
„Ai dreptate", am spus eu. „Evlavioşii au avut cele mai multe cunoştinţe despre acest lucr
u", a continuat ea gînditoare. „De aceea, din ei s-au tras sfinţii şi ceea ce la ei se c
heamă 'comunitatea celor sfinţi'. Sfinţii sînt adevăraţii oameni, fraţii apostoli ai Mîntui
ui. Toată viaţa noastră mergem pe drumul care urmează să ne ducă spre ei, cu fiecare faptă
cu fiecare gînd îndrăzneţ, cu fiecare iubire. Comunitatea celor sfinţi a fost reprezentată
în epocUe trecute, de pictori pe fundalul unui cer de aur, strălucitor, frumos şi învălui
t de pace — ea nu înseamnă nimic altceva decît ceea ce, mai înainte, numisem 'Eternitate'.
Ea este imperiul de dincolo de timp şi de aparenţă. Iată, acolo e locul nostru, acolo n
e putem simţi şi noi ca acasă, într-acolo ni se îndreaptă dorul inimii, lupule 172 de stepă
ată de ce ne este nouă dor de moarte. Acolo îl vei găsi din nou pe Goethe al tău, pe Noval
is şi pe Mozart al tău, iar eu îi voi găsi pe sfinţii mei, pe Chris-tbffer, pe Philipp de
Neri şi pe toţi ceilalţi. Există foarte mulţi sfinţi care mai întîi n-au fost decît nişte p
hiar şi păcatul poate fi un drum care să te ducă^C spre sfinţenie, păcatul şi viciul. O să
dar deseori mă gîrîcTe'sc că poate şi Pablo, prietenul meu, ar putea _ fi un sfîlit deghiz
t. Ah, Harry, sîntem nevoiţi să bîj-bîîm prm ătîta noroi şi absurditate pînă să ajungem y,
n-avem pe nimeni care să ne călăuzească,/ singura noastră călăuză este dorul de casă." J Pr
ultimele cuvinte, din nou foarte încet, în cameră se făcuse o linişte paşnică, soarele apun
făcînd să sclipească literele aurite de pe cotoarele numeroaselor cărţi din biblioteca mea.
Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, am sărutat-o pe frunte şi mi-am apropiat obr
azul de al ei, frăţeşte, şi am rămas o clipă astfel. Aş fi preferat să rămîn în poziţia ace
ies astăzi în oraş. Dar Măria îmi promisese că va veni la mine la noapte, ultima dinaintea
marelui bal. Ducîndu-mă la ea, pe drum nu m-am gîndit deloc la Măria, ci numai la cele c
e-mi spusese Hermina. Mi se părea că toate acestea nu erau gîndurile ei proprii, ci al
e mele, gîndurj pe care clarvăzătoarea femeie mi le citise si le sorbise, redîndu-mi-Je
amim, apărîrtd în faţa mea într-o înfăţişare anume. în clipa aceea îi eram profund recunosc
s iiindcă formulase ideea eternităţii. Aveam nevoie de această idee fără de care nu puteam
ici să trăiesc, nici să mor. Prietena şi profe- $ * soara mea de dans îmi dăruise astăzi ia
tul tărîm.. de dincolo, atemporalul, lumea valorii eterne, a subj j| î "T
\
nîa11
Goethe, la imaginea bătrînului înţelept care rîsese atît de inuman şi care îşi permisese să
cu mine la modul nemuritorilor. Abia acum înţelegeam de ce rîsese Goethe, căci rîsul lui e
ra acela al unui nemuritor. Nu rîdea de ceva anume, rîsul tyu era decît lumină, claritat
e, nu mai era nimic altceva decît ceea ce mai rămîne atunci cînd un om adevărat a trecut p
rin toate suferinţele, viciile, greşelile, pasiunile şi neînţelegerile 173 omeneşti, .pJLtr
mzîod pînă în eternitate, în spaţiul cos- -, mic./ Iar 1'EJfgaai£aSea\ nu era nimic altceva
cît mîn-tuirea de timp, nu era, într-un fel, decît revenirea acestuia Ia inocenţă, remetamo
fozarea lui în spaţiu. Am căutat-o pe Măria acolo unde obişnuiam să luăm masa seara, cînd n
am, dar ea nu venise încă. Stăteam în cîrciumioara liniştită din cartierul mărginaş şi o aş
asa gata pregătită, continuînd să mă gîndesc la discuţia ce o avusesem. Toate gîndurile ace
are se iviseră în discuţia mea cu Hermina îmi apăreau atît de profund familiare şi cunoscut
e atîta vreme, îneît simţeam că provin parcă din propria mea mitologie şi clin propriul meu
ivers de imagini! Ne-\ muritorii, aşa cum trăiau ei în spaţiul atemporal, înde-\părtaţi, tr
formaţi în imagini, eternitatea cristalină iturnată în jurul lor ca eterul şi seninătatea d
strălucire astrală a acestei lumi extraterestre —■ de unde îmi erau mie atît de familiare
oate acestea ? Reflectam şi mi-au venit în minte piese din „Cassations" de Mozart, din
„Clavecinul bine temperat" de Bacii şi în toată această muzică mi se părea că văd lumina a
nină, astrală, că toată acea claritate a eterului vibrează. Da, ■ asta era, muzica aceast
emăna cu timpul îngheţat în spaţiu, deasupra lui vibra o seninătate supraomenească,, rîsul
al divinităţii. O, bătrînul Goethe din visul meu se potrivea şi el bine pe tot acest fund
al! Şi dintr-o dată am auzit rîsul acesta insondabil răsunînd în jurul meu, i-am auzit pe n
muritori rîzînd. Stăteam vrăjit, cuprins de vrajă am scos din buzunarul vestei un creion,
am căutat o foaie de hîrtie şi, negăsind decît lista de băuturi aflată dinaintea mea, am în
o scriind pe reversul ei cîteva versuri pe care aveam să le regăsesc ■ în buzunar abia a d
oua zi. Ele sunau astfel : Nemuritorii Veşnic urcă de prin ale lumii văi Zvonul vieţii pînă
sus la noi, Răni amare, zel ca un puhoi, Iscă fum de la ospăţul lor călăi, Zvon de chef, de
pofte nestîrşite, Mîini — de crime, speculă şi rugăciuni mînjite. Oameni-roi în chin de pof
că, Aburi calzi şi leneşi, grei, ridică, pieptul plin le e de toane, fericire, îvluşcă-n pr
iul trup şi scuipă-afară, Dau războaielor şi artei zămislire, Flăcări ard bordelul — ei, de
ră, Preacurveşte-oricine, se tîrăşte-n Bîlciul lor de ne-mpliniţi copii, Urcă iarăşi valul
care parcă ieri pieri. ) Dimpotrivă, noi ne întîlnirăm în eterul îngheţat, cu stele, Noi c
a şi-ora o sfîrşirăm, Nu sîntem masculi, bătrîni, femele. Temerile şi păcatul vostru, Crime
rea trecătoare Teatru ni-s, întocmai ca sorii-n mişcare,
Fiece ceas e cel mai lung al nostru. Calm la încrîncenarea voastră privind, Stelele-n
rotirea lor calmă zărind, Iarna stelară sorbind-o în piept, Sîntem amicii cei buni ai fiar
ei din cer de bazalt, Rece ni-i traiul, statornic şi drept, Rece ca aştrii rîdem etern
în înalt. Pe urmă a venit Măria şi, după ce am luat masa într-o atmosferă de bună dispoziţ
cat în cămăruţa noastră. în seara aceea Măria era mai frumoasă, mai caldă şi mai sensibilă
ferindu-mi să gust din drăgălăşeniile şi jocurile care le socoteam drept expresia supremă a
irii sale. „Măria", am spus eu, „astăzi eşti risipitoare ca o zeiţă. Ai grijă să nu ne omor
tăzi, căci baT Iul mascat este abia mîina^. Cu ce cavaler vei veni mîine ? Mi-e teamă, scu
mpa mea floricică, mi-e teamă că vei veni cu un prinţ din poveste care te va răpi, îneît nu
vei mai întoarce la mine niciodată. Astăzi îmi dăruieşti atîta dragoste, de parcă am fi ni
stiţi care îşi iau rămas bun şi care acum s-ar vedea pentru ultima oară." Ea îşi lipi buzel
urechea mea şi îmi şopti : 175
i
174
„Nu vorbi, Harry ! Oricînd se poate să fie ultima oară. Dacă te ia Hermina, n-o să mai vii
iciodată la mine. Poate că c să te ia chiar de mîine." Simţămîntul predominant din zilele a
ea, starea aceea confuză, minunat de dulce şi amară, nu le-am mai trăit niciodată cu atîta
utere ca în noaptea din ajunul balului. Da, fericire se chema ceea ce simţeam eu : f
rumuseţea şi dăruirea Măriei, savoarea, mîngîierile, respiraţia sutelor de plăceri delicate
simţurilor pe care le cunoscusem abia atît de tîrziu, cînd începusem să îmbătrînesc, bălăci
molatec, unduitor al plăcerii. Dar toate acestea nu erau, totuşi, decît un înveliş ; înlăun
totul era pătruns de o semnificaţie anume, de o stare de tensiune, de un destin şi, în
vreme ce eram prins în mrejele dragostei şi în delicatele ei fleacuri dulci şi emoţionante
, scăldîndu-mă după cîte se pare în marea călduţă a fericirii, în inimă simţeam cum soarta
hes să păşească înainte, alergînd şi lovind ca un bidiviu fricos, purtîndu-mă înspre prăpas
ere, simţeam cum mă pătrundea teama, cum mă pătrundea dorul, simţeam cum mă dăruiam cu totu
i. La fel cum, pînă nu demult, mă opusesem, timid şi în-spăimîntat, plăcutei rătăciri exclu
le, la fel cum mă temusem de surîzătoarea frumuseţe a Măriei care era pregătită să se dărui
aşa simţeam şi acum teama de moarte — o teamă, însă, care ştia că în curînd se va transfor
mîntuire. Şi în vreme ce, cufundaţi în joaca plină de zel a dragostei, ne aparţineam unul a
ia mai mult ca oricînd, sufletul meu îşi luă rămas bun de la Măria, îşi luă rămas bun de la
ce însemnase ea pentru mine. Datorită ei, înaintea sfîrşitului învăţasem să mă mai arunc o
lăreşte, în jocul superficialităţii, să mai caut bucurii efemere, să fiu din nou copil şi a
în toată inocenţa sexului — în viaţa mea anterioară nu cunoscusem o asemenea stare decît î
xcepţional, căci pentru mine viaţa senzuală şi sexul avuseseră întotdeauna un iz de vinovăţ
l dulce, dar înfricoşător al fructului oprit de care trebuie să se ferească un om al spiri
tului. Hermina şi Măria îmi arătaseră acum grădina aceasta în toată nevinovăţia ei, vizitas
gră176
dină şi mă simţeam cuprins de recunoştinţă — dar iată că acum sosise timpul să plec mai
departe, era prea frumos şi prea cald în grădina aceasta,. Destinul meu era\/ să mă zbat în
continuare pentru a aîUTcare era culmea vieţii, să-mi ispăşesc nesfîrşita vină de a fi trăi
rai uşor, o iubire uşurică, o moarte uşoară — iată lucruri care nu erau pe măsura mea. , Di
le aluzii ale fetelor am putut deduce că pentru balul de mîine sau în continuarea lui
erau plănuite surprize savuroase şi cîteva excese de desfrîu. Acesta să fi fost oare sfîrşi
, să fi avut Măria dreptate bănuind că acum stăteam, probabil, pentru ultima oară unul lîng
alt, că poate chiar mîine avea să înceapă o nouă farsă a destinului nostru ? Dorinţa mă ard
ma mă sufoca, m-am încolăcit sălbatec în jurul Măriei, am străbătut încă o dată, în goană,
, însetat, toate aleile şi hăţişurile grădinii ei, muşcînd încă o dată din dulcele fruct al
enic. Am recuperat a doua zi somnul pe care îl pierdusem în noaptea aceea. Dimineaţă am
fost să fac o baie, apoi m-am întors acasă, mort de oboseală, am făcut întuneric în dormito
am găsit în buzunar, în timp ce mă dezbrăcăm, poezia pe care am dat-o din nou uitării, pe u
-am culcat deîndată, uitînd de Măria, de Hermina şi de balul mascat şi dormind fără întreru
ată ziua. Seara, după ce m-am sculat, mi-am adus aminte de-abia în timp ce mă bărbieream d
e faptul că balul mascat avea să înceapă chiar peste o oră şi că trebuie să-mi caut o cămaş
entru frac. Eram bine dispus, m-am îmbrăcat, ducîndu-mă pe urmă în oraş să mănînc ceva. —•"
pal mascat la care urma să particip. Ce-i drept, cu multă vreme în urmă frecventasem di
n cînd în cînd asemenea petreceri, găsmdu-!e uneori chiar plăcute,, dar nu dansasem deloc,
rămînînd doar spectator, iar entuziasmul cu care îi auzisem pe unii povestind despre as
tfel de petreceri, bucurîndu-se de apropierea lor, mi se păruse întotdeauna caraghios.
Azi însă, balul însemna şi pentru mine un eveniment pe care îl aşteptam cu încordare şi 'b
e, dar şi cu o oarecare .teamă. Cum nu trebuia să conduc la bal nici-o femeie, m-am ho
tărît
JW'
Jt?
177 să mă duc mai tîrziu, aşa cum îmi recomandase şi Hermina. în localul Casca de oţel, ref
meu de odinioară, acolo unde bărbaţi dezamăgiţi îşi petreceau serile sor-bindu-şi vinul şi
e celibatarii, nu mai fusesem decît rareori în ultima vreme, pentru că nu se mai potri
vea cu stilul în care îmi duceam acum traiul. /în seara aceea, însă, parcă ceva ma atrăgea
zistibil înix=acolo ; în dispoziţia de bucurie şi teamă~pe care mio dădeau destinul şi desp
, dispoziţie care pusese stăpînire pe mine, toate etapele şi locurile în care îmi săvîrşise
ară din nou strălucirea aceea durero^ de frumoasă a lucrurilor care ţin de domeniul trec
utului, ceea ce s-a întîmplat şi cu crîşma aceasta mică şi îmbîcsită de fum în care, pînă n
sem un muşteriu obişnuit, în care, pînă nu de mult, primitivul narcotic dintr-o sticlă de v
n de ţară îmi ajungea pentru a mă convinge să mă duc clin nou, pentru încă o noapte, în pat
singuratic, pentru a mai putea suporta viaţa preţ de încă o zi. De atunci încoace gustasem
din alte leacuri, din farmece mai puternice, sorbisem din dulci otrăvuri. Am intr
at în vechiul local cu zîmbetul pe buze, întîmpinat de patroana care a venit să mă salute ş
e clienţii obişnuiţi care clătinară din cap. Mi s-a recomandat să iau — şi mi-a fost adus —
la tavă, în paharul mare, ţărănesc, mi-au turnat un vin nou de Alsacia, mesele albe şi cur
te din lemn şi lambriul vechi, galben, mă priveau cu prietenie. Şi în vreme ce mîncam şi be
m, în mine se întărea un sentiment de ofilire, sentimentul că celebram o despărţire, sentim
ntul, dulce şi de o dureroasă intimitate, că mă identificam cu toate locurile şi lucrurile
vieţii mele de Ddinioară, că nu reuşisem niciodată să scap întru totul de această identifi
dar venise vremea să mă maturizez şi să mă pot desprinde de toate. Căci pentru un om „mode
aşa ceva se cheamă sentimentalism ; el nu-şi mai îndrăgeşte lucrurile, nici măcar pe cel m
sfînt dintre ele, automobilul pe care speră să şi-l poată schimba cît mai curînd posibil cu
alt model mai bun. Omul acesta modern este îndrăzneţ, harnic, sănătos, rece şi sever, un t
p admirabil care se va descurca fantastic de
178
bine în războiul următor. Nimic din toate acestea nu se. potrivea cu firea mea, nu era
m nici un om modern, darj nici unul de modă veche, părăsisem albia în care se scurgea ti
mpul, plutind aşa, în pragul morţii, fiind pregătit să o accept. N-aveam nimic împotriva se
timentalismelor, ba chiar eram bucuros şi recunoscător să mai pot găsi în inima mea arsă cî
o urmă de sentimente. Aşa că m-am lăsat în voia amintirilor legate de vechiul, local, simţi
d că ţineam la scaunele acelea g?osolanev m-am lăsat în voia izului de fum şi de vin, a ac
elui licăr de obişnuinţă, de căldură şi de cămin înşelător pe care mi-l trezeau toate acest
e să-ţi iei rămas bun, îţi dă o stare de linişte. Miera drag scaunul nu prea moale, paharu
c, îndrăgisem gustul rece de fruct al vinului de Alsacia, îndrăgisem familiaritatea mea
cu toate lucrurile de acolo şi cu toţi cei care se aflaţi în încăperea aceea, îndrăgisem ch
le beţivanilor care visau ghemuiţi, chipurile acestor dezamăgiţi al căror frate fusesem şi
u multă vreme. Tot ceea ce simţeam, aici nu era nimic altceva decît un fel de sentimen
talism: burghez, condimentat puţin cu izul unui demodat romantism de crîşmă dăinuind de pe
vremea copilăriei mele cînd crîşma, vinul şi ţigara mai erau nişte lucruri interzise, necu
cute, minunate. Dar nu se arăta nici un lup de stepă care să scrîşnească" din dinţi, gata s
sîîşie în bucăţi sentimentalismele. Stăteam liniştit, Încălzit de flacăra trecutului meu, d
uşoară a unei constelaţii care, între.timp, apusese. Un negustor ambulant îmi oferi casta
ne coapte, iar eu am cumpărat un pumn. O bătrînă îmi oferi flori, iar eu am cumpărat de la
a cîteva garoafe pe care i le-am dăruit patroanei. Abia în clipa în care vroiam să plătesc,
căutînd zadarnic să-mi strecor mîna în obişnuitul buzunar al hainei, abia atunci miam dat i
răşi seama că eram îmbrăcat în frac. Balul mascat ! Hermina ! Dar mai era încă destulă vrem
u m-am putut decide să mă duc deîndată în sălile de la Globus. Totodată îmi dădeam seama de
ea ce simţisem în ultima vreme în timpul unor amuzamente de acest gen : un fel de rezi
stenţă şi reţinere, un fel de antipatie faţă de frecventarea unor încăperi mari, supraaglom
, 179
zgomotoase, o timiditate şcolărească faţă de o atmosferă care îmi era străină, faţă de lume
r, faţă de dans. Mergînd aşa agale, am trecut prin faţa unui cinematograf, m-am uitat la s
trălucirea şuvoaielor de lumini şi a afişelor uriaşe, am mai făcut cîţiva paşi, apoi m-am î
intrat. Puteam să stau acolo liniştit, în întuneric, pînă aproape de ora unsprezece. Condu
de un plasator cu lanternă, m-am împiedicat cînd am trecut după nişte perdele şi am intrat
bezna sălii, mi-am găsit un loc şi m-am trezit dintr-o dată în plin Vechi Testament. Era
unul din filmele care, chipurile, nu fuseseră făcute de dragul profitului, ci de dra
gul unor ţeluri nobile şi sfinte, cu o mare risipă de rafinament, şi la care erau aduşi el
evii, după-amiaza, de către profesorii lor de religie. Se juca tocmai povestea lui M
oise şi a israeliţilor în Egipt, participa un număr copleşitor de oameni, cai, cămile, pala
e, totul era înţesat de o pompă faraonică şi de chinuri iudaice în mijlocul nisipului încin
l deşertului. Vedeam cum Moise, tuns cam după modelul lui Walt Whitman, vedeam cum a
cest fastuos şi teatral Moise mergea prin pustiu în fruntea iuieilor, cu bastonul său
lung, păşind ca zeul Votan. îl vedeam cum se roagă lui Dumnezeu pe malul Mării Roşii, vedea
cum Marea Roşie se despică în două, eli-berînd un drum, un defileu printre munţi de apă (d
re felul cum reuşiseră cineaştii să facă aşa ceva catehumenii aduşi de preot la* acest film
ligios aveau să dis-jute multă vreme în contradictoriu), vedeam cum păşeau prin defileu pr
ofetul şi poporul înfricoşat, vedeam cum îndărătul lor apărură carele de luptă ale faraonul
eam cum egiptenii încremeniră la ţărm ezitînd, dar şi mm îşi recăpătară îndrăzneala, intrîn
vedeam cum munţii de ape se prăbuşiră peste impozantul faraon îmbrăcat în platoşă de aur şi
ate carele şi peste toţi soldaţii lui, amintindu-mi şi de un minunat iuet pentru doi başi
de Hăndel în care faptele acestea ;rau evocate în chip minunat. Vedeam, în continuare, :
um Moise urca Sinaiul ca un erou morocănos într-un ieşert posomorit şi stîncos, vedeam cum
Jehova îi comu-lica prin
furtuni şi prin semnale luminoase cele zace
180
porunci, în vreme ce la poalele muntelui mîrşavul lui popor înălţa Viţelul de Aur, dedîndu-
or petreceri destul de frenetice. Mi se părea straniu şi incredibil să văd toate acestea
, să văd că poveştile sfinte, eroii şi miracolele lor care, odinioară, aruncaseră asupra co
iei noastre prima imagine, incertă, a unei alte lumi, a ceva supraomenesc, erau pr
ezentate aici, contra cost, în faţa unui public mulţumit care îşi mînca în linişte sandvişu
use de acasă — iată numai o secvenţă, una singură, infimă şi frumuşică, din noianul de deşe
area, la preţ redus, a culturii, aşa cum se practică în zilele noastre. Dumnezeule, ca să
fim feriţi de o asemenea porcărie ar fi trebuit să piară mai degrabă pe loc, chiar atunci,
pe lîngă egipteni, şi iudeii şi toţi ceilalţi oameni, să fi murit atunci toţi de o moarte
ică şi onorabilă, iar nu de una aparentă, cu jumătate de măsură, ca aceea de care murim noi
iua de azi. Ei, da' ce să-i faci! Reţinerile mele tainice, sfiala mea nemărturisită în pri
vinţa balului mascat nu se diminuaseră defel după filmul acesta şi după toate gîndurile pe
are mi le deşteptase, ba chiar mi se consolidaseră, devenind neplăcute, aşa încît a trebuit
să fac un efort pentru ca, gîn-dindu-mă la Hermina, să o pornesc în cele din urmă spre săli
Globus şi să intru acolo. Se i'ăcuse tîrziu, balul era de mult în toi; treaz şi timid cum e
am, am nimerit dintr-o dată, imediat după ce-mi scosesem paltonul, într-un vîrtej de oam
eni, fiind înghiontit familiar şi invitat de fete să facem o vizită în saloanele unde se s
ervea şampanie, în vreme ce clovnii mă băteau pe umăr tutuindu-mă. N-am răspuns nici unei i
taţii, m-am strecurat cu greu prin saloanele supraaglomerate pînă la garderobă unde, pri
mind marca cu numărul, am băgat-o cu multă grijă în buzunar la gîndul că, poate, în curînd
a nevoie de ea, după ce mă voi fi sărat de vînzoleala de acolo. -•^An toate saloanele imen
sei clădiri domnea o agitaţie festivă, se dansa în toate sălile, chiar şi la subsol, corido
rele şi scările erau invadate de măşti, de dansatori, de muzică, de rîsete şi de du-te-vino
-am strecurat neliniştit, prin vălmăşeală, de la orchestra de negri pînă
181
iimm
la o orchestră folclorică, din marea şi strălucitoarea sală principală pînă pe coridoare, p
, pînă la baruri, pînă la bufete, pînă în saloanele unde se servea şampanie. Pe pereţi atîr
bi picturile vesele, îndrăzneţe ale unor pictori foarte tineri. Erau tot felul de oame
ni acolo, artişti, ziarişti, învăţaţi, oameni de afaceri şi, fireşte, întreaga pleiadă a ch
din oraş. Dintruna din orchestre făcea parte şi Pablo care sufla entuziasmat în ţeava lui
arcuită ; recunoscîndu-mă, rna salutat, cîntînd mai tare. împins de mulţime, ajungeam cînd
salon, cînd într-altul, urcam pe scări, coboram pe scări; un coridor de la subsol adăpost
ea decorul unui iad imaginat de artişti, iar o orchestră formată din diavoli se dezlănţuia
acolo de parcă îşi ieşise din minţi. Încetul cu încetul, am început să o caut atent pe Her
e Măria, am început să le caut străduin-i du-mă de mai multe ori să ajung în salonul princi
, dar de fiecare dată mă rătăceam sau mă trezeam că tot puhoiul de oameni curgea în direcţi
ersă. Se făcuse miezul nopţii şi eu nu găsisem încă pe nimeni, cu toate că nu dansasem îmi
a foarte cald şi • ameţisem, m-am aruncat pe primul scaun, lîngă tot felul de oameni necun
oscuţi, cineva mi-a turnat vin şi mi-am dat seama că participarea la asemenea petrecer
i zgomotoase nu mai era potrivită pentru un om în vîrstă cum eram eu. M-am resemnat şi mi-
am băut paharul cu vin, hol-bîndu-mă la braţele şi spinările goale ale femeilor, privind cu
tot felul de'măşti groteşti | defilau pe dinaintea mea, m-am lăsat împins şi le-am lăsat p
ele cîteva fete care voiau să stea în braţele mele sau să danseze cu mine să plece mai depa
te. „Urs morocănos şi bătrîn", exclamă una din ele — şi pe bună dreptate. M-am hotărît să m
să prind puţin curaj, să capăt puţin chef, dar nici vinul nu-mi plăcea, abia dacă am reuşi
u pe gît încă un pahar. Şi încetul cu încetul, aveam i tot mai mult sentimentul că îndărătu
a lupul H de stepă, cu limba scoasă afară. Nu puteam să fac ab- \j solut nimic, nu aveam
ce căuta acolo. Cînd am venit, am avut cele mai bune intenţii, numai că aici nu mă puteam
înveseli, toată bucuria aceea zgomotoasă, tur182
bulentă, rîsetele şi toată nebunia din jurul meu mi se păreau prosteşti şi artificiale. >v"
s-a făcut că, la ora unu, m-am strecurat din nour tiptil, spre garderobă, dezamăgit şi supă
at, vrînd să-mî îb altonul şi să plec Suferisem o înfrîngere, rein-^
îmbrac paltonul şi să plec. Suferisem o înfrîngere, i trasem în pielea lupului de stepă, ia
ermina nu me-^ rita nicidecum aşa ceva. Dar nu puteam altfel. Privisem)^ încă o dată ate
nt în jurul meu, în timp ce-mi făceam loc cu greu prin mulţime spre garderobă, doar-doar v
oi vedea-o pe vreuna din prietenele mele. Zadarnic. Ajunse-^ sem pînă la ghişeu, garde
robierul politicos, aflat de partea cealaltă, întinsese mîna să-i dau marca cu numărul,"*
eu băgasem mîna în buzunarul hainei — dar marca nu^ mai era acolo ! Drace, asta-mi mai l
ipsea. In cursul v preumblărilor mele triste prin saloane sau pe cînd şedeam să beau vin
ul acela fad, băgasem mîna de mai multe ori în buzunar, luptînd cu imboldul de a pleca d
e acolo, şi simţisem întotdeauna marca rotundă, plată, la locul ei. Iar acum nu mai era ac
olo. Toate erau îm- % potriva mea. z^**"*""^ V „Ţi-ai pierdut marca ?" m-a întrebat cu o
voce striX dentă un diavol mîc7~roştr *şi galben, care răsărise lîngăY **mine. „Poftim, ca
poţi să o iei pe a mea" — şi-* mi-o şi oferi. Eu am apucat-o mecanic, răsucind-o între deg
, în timp ce tipul acela mic şi zglobiu dispăruse iarăşi. Apropiind puţin de ochi marca mic
rotundă, dir carton, pentru a vedea ce număr era trecut pe ea, am observat că nu avea
nici-un număr, ci numai cîteva mîzgălituri, ceva scris mărunt. L-am rugat pe garderobier să
aştepte, m-am dus pînă la cea mai apropiată lustră şi am citit. Cu litere mici, şovăielnice
eseră mîz-gălite, greu descifrabil, următoarele ■ IN NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRU TEATR
U MAGIC — NUMAI PENTRU NEBUNI — INTRAREA SE PLĂTEŞTE CU MINŢILE. NU E PERMISA ORICUI. HERM
INA ESTE IN IAD.
Aşa cum o marionetă al cărei fir i-a scăpat o clipă mînuitorului, îşi revine apoi, după o a
o moarte scurtă, după o asemenea încremenire, şi începe să joace
/ .'/ Mm
CoV)
183
din nou, dansînd şi mişcîndu-se, tot aşa reveneam^§1. eu în viermuiala de care tocmai fugis
obosit, lipsit de drîce~ctieT~şT'îmbătrînit, reveneam, cu pas elastic, tineresc şi plin de
el, tras de un fir magic. Nici-un păcătos ntQPâ"grablt~VTeodată atît de mult ca să ajun^^^i
l,-Cupuţin jii^p Jhai inăîHţ£OTă~Str"îiigeau pantofJFSe Tac7 aerul îmbîcsit de parfum mă în
mă moleşise ; acum însă păşeamr sprinten, ca pe arcuri, în ritm de onestep, prin "toate sal
ele, direct spre iad, simţeam că în aer plutea o vrajă, căldura mă legăna şi mă purta, la f
viitoarea muzicii, ca şi beţia culorilor, mirosul umerilor femeilor, ameţeala sutelor
de oameni, rîsetele, ritmurile de dans, strălucirea tuturor ochilor aprinşi. O dansato
are spaniolă mi se aruncă în braţe : „Dansează cu mine !" — „Nu pot", i-am spus eu, „trebui
în iad. Dar mi-ar face plăcere să mă săruţi." Gura roşie de sub mască se apropie de mine ş
vreme ce ne sărutam am recunoscut-o pe<QVja-rîa) Am cuprins-o strîns în braţe, gura ei pl
ină înflorise ca un trandafir văratec. Şi iată că am şi început să dansăm, sărutîndu-ne în
sînd prin faţa Lui Pablo,
care se agăţase ca un îndrăgostit de ţeava aceea sonoră, urlînd cu delicateţe, iar ^privire
animalică, frumoasă, ne învălui radioasă,"pe jumătate absentă. Dar nu făcusem nici douăzec
de dans, că nuzica încetă, iar eu, cu toată părerea de rău, mi-am Jesfăcut mîinile din jur
ei. „Aş fi vri'ţ "^ "l?1* Hagn***--îT~fiată cu tine", i-am spus ?u îmbătat de căldura ei, „
a paşi cu mine, vlaria, m-am îndrăgostit de braţul tău frumos, mai la-;ă-mi-l o clipă ! Dar
a_ strigat _H£rmina.E_în iad^l „Mi-am închipuit eu. Cu bine, mie toF"o~"să-mi fii Irag." îş
uă rămas bun. Trandafirul acela văratec răs-)îndea un parfum de bun rămas, de toamnă, de so
in miros pîrguit şi pătrunzător. Am păşit mai departe prin lungile coridoare, mînat ie un
uls plăcut, cojborînd scările sprp ;pr^li,rAi-nlni ie pereţii negri ca smoalEiaraeau lam
pioane cu o lumină tridentă, malefică, în vreme ce orchestra diavolilor cînta r\ u febrili
tate. Pe un scaun înalt, la bar, stătea un tînăr <f~ Irăguţ,._ nemascat, în frac, care m-a
minat scurt, cu 7 v 184 o privire irfjnică. Vălmăşagul dansatorilor mă împinsese la perete,
erau vreo douăzeci de perechi care dansau în încăperea aceea foarte îngustă. Nesăţios şi în
privit cu atenţie la toate femeile, cele mai multe îşi purtau încă măştile, citeva dintre
îmi zîmbiră, dar nici una nu era Hermina. Tînărul acela frumos privea ironic la mine de p
e scaunul înalt de la bar. In pauza următoare, îmi spuneam, ea va veni şi mă va striga. Da
nsul se sfîrşi, dar n-a venit nimeni. M-am îndreptat spre barul aflat într-un colţ al acel
ei încăperi joase. M-am aşezat pe scaunul de lîngă tînăr şi mi-am comandat un whisky. în ti
eam, am observat profilul acelui tînăr şi mi se păru că îmi era la fel de cunoscut, era la
el de interesant ca o imagine din vremuri de demult, licărind ca un lucru preţios pr
in vălul de praf al trecutului. O, deodată m-a scuturat un fior : bine, dar era chia
r Hermann, prietenul meu din tinereje ! ^ îermann■.!" am spus eu ezitînd. EÎ-2îtt^J£[arry ?
M-ai găsit ?« Era Hermina, numai că-şi schimbase puţin coafura şi .se puurase puţin, chipul
inteligent răsărea, nobil şi palid, din gulerul înalt, la modă, mîinile i se vedeau _! ieş
ciudat de micuţe din mînecile largi ale fracului negru şi din manşetele albe, ciudat de
delicate ale pantalonilor săi lungi, negri, i se vedeau picioarele încălţate cu şosete băr
eşti din mătase neagră şi albă. „Hermina, aceasta-i costumaţia în care vrei să mă faci să m
tine ?" „Pînă acum", mi-a confirmat ea dînd din cap, „n-am reuşit decît să trezesc dragost
rva femei pentru mine. Dar acum este rîndul tău. Hai să bem mai întîi un pahar cu şampanie.
Am băut, şezînd pe scaunele noastre înalte de la bar, în vreme ce alături se dansa mai dep
rte în acordurile puternice ale muzicii care se revărsa din instrumentele de coarde.
Şi, fără ca__Hermina să-mi^fi_fgcut-impresia că-şi dădea cît de cit silinţa, nu trecu mult
* T "^
p ş m^ăm şi îndrăgostit de ea*. Cum Tnsa bateşti, nu puteam să dansăm împreună, nu-mi putea
nici-un gest de tandreţe, nici-o iniţiativă, iar 185
ea, în vreme ce sub masca ei de bărbat părea absentă şi indiferentă, mă învăluia cu toate f
e feminităţii ce-i izvorau din priviri, din cuvinte, din gesturi. Fără ca măcar s-o fi ati
ns, eram subjugat de vraja ei, iar vraja lîcgagţa-~rănTîîiea in urnitele roiujuJL.ei, era
o vraja Rer-mafrjjdjţîU—Căci
eavbrbea cu "mine despre Hermann~*şl efei?p"re copilăria noastră, despj£_juiii care au p
remers maturizării sexuale, cînd capacitatea adolescentină de a iubi cuprinde nu nurpăT"
fp|e doua sexe, ci şi tot ceea ce . este legat de simţuri şi de spirit, toate fiind înz
estrate [ ciT capacitatea de a fcie Inelainorfoza ca în basme, capa-l citatea de c
are numai oamenii aleşi şi poeţii mai au parte ji din cînd în cînd şi la vîrste mai înainta
a bine j rolul de băiat, fuma ţigări şi discuta cu uşurinţă, spiriItuală, adesea puţin cam
dar în toate se întrevedea erosul, totul se transforma, luînd drumul către mine, într-o se
ducţie plină de graţie. Cît de sigur fusesem crezînd că o cunosc bine pe Hermina, şi cît de
rită, total diferită, mi se dezvăluise în noaptea aceasta ! Cît de dulce şi cît de discret
-gea în jurul meu plasa rîvnită, dîndumi să beau, în joacă, întocmai ca o zînă, din dulcea
eam aşa, discutînd şi bînd şampanie. Ne-am plimbat apoi agale prin saloane ca nişte descope
itori minaţi de dorul aventurii, puneam ochii pe cîte o pereche şi trăgeam cu urechea cu
m se jucau de-a dragostea. Ea mi-a arătat femei cu care mi-a cerut să dansez, dîndu-mi
sfaturi cu privire la arta seducţiei, ce anume trebuia aplicată la una, ce la alta.
Ne-am jucat de-a rivalii, alergînd un timp după aceeaşi femeie, dansînd amîndoi cu ea, cu
schimbul, căutînd amîndoi să o cucerim. Şi totuşi, toate acestea nu erau decît un JQ^ aljn
lor, nu era decît un joc al nostru care ne apropia pe noi doi, tot mai strîns, făcînd să n
e aprindem unul pentru celălalt. /Toate acestea nu erau decît un basm, totul se îmboga
fîse~cu o noua dimensiune, eîstigase n spmnîfj- gaţie" mai profundă, toate acesteanu erau
decît un joc ŞTŢIII siiiiburffim văzut o femeie tînârâ, foarte" frumoasă, ţJ eSre-părea ca*
nemulţumită, Hermann dansă j cu ea, o făcu să se deschidă ca o floare, dispăru cu ea / într
hioşc unde se servea şampanie şi îmi povesti 186 / după aceea că nu o cucerise pe femeia ac
ea ca bărbat, Hei ca femeie, cu farmecele lui Lesbqs; f>entru mine, însă, ^clădirea răsunăt
are, plină de saloane în care se dansa tumultuos, mulţimea arn£tiţ|_a_măsţilor x se transfo
u încetul cu încetul(îrrtf-un paradis nebunesc, jiecare floare îşi trimitea farme^l-pavfum
ultrrUl^^gRngeam în joacă fruct după fruct căutînd ceva cu degetele, plin de curiozitate, ş
rpi mă priveau seducător din umbra verde a chioşcurilor, cîte o floare de lotus apărea ca
o stafie deasupra mlaştinii negre, păsări fermecate mă atrăgeau printre tufe şi ramuri, iar
toate acestea mă apropiau de ţelul rîvnit, toate mă copleşeau cu dorul de femeia unică. O d
tă am dansat cu o fată necunoscută, mă aprinsesem şi îi făceam curte, am luat-o cu mine în
l acela ameţitor şi, plutind în ireal, ea mi-a zis dintr-o dată, rîzînd : „Eşti de nerecuno
Aseară erai Jatît de prost şi de fad." Iar eu am recunoscut-o, era cea ■ care acum cîteva
ore îmi spusese că sînt un „urs moro-; tănos, bătrîn". Credea că acum a pus mîna pe mine,
dansul următor a fost rîndul alteia să mă facă să mă încing. Am dansat fără întrerupere dou
mult, toate dansuvile, chiar şi pe cele pe care nu le în-S văţasem niciodată. în preajma m
a, apărea mereu Her-l mann, tînărul zîmbitor, îmi făcea semne cu capul, pen-l tru ca apoi s
ispară în vînzoleală. La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentiment pe care
nu-l trăisem, pe care nu-l cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate că orice f
etişcană sau orice student îl cunoştea : trăiam sentimentul unei sărbători amuzante, beţia
"colectivităţi care se distrează, taina individului pierdut în mulţime, acea unio'l mystic
a a bucuriei. Auzisem deseori vorbindu-se despreţ toate acestea, orice slujnică le c
unoştea, deseori am observat cum ochii celor care povesteau începeau să strălucească, zîmbi
d şi gîndindu-se la aceste lucruri cînd cu un aer de superioritate, cînd cu invidie. Văzus
em deseori cum străluceau ochii celor extaziaţi, ai celor mîntuiţi de ei înşişi, cum zîmbea
se cufunda aproape nebuneşte cel care se pierdea în beţia comunităţii, văzusem toate astea
viaţa mea de sute de ori, în variante nobile sau ordinare, atît la recruţii şi mari187
narii beţi, cit şi la marii artişti, mai ales în toiul entuziasmului unor reprezentaţii fe
stive, dar nu mai puţin şi la tinerii soldaţi care porneau la război, iar în ultima vreme
admirasem, îndrăgisem, ironizasem şi invidiasem strălucirea şi zîmbetul fericitului căzut î
az în persoana prietenului meu Pablo, cînd se înclina fericit, îmbătat de muzică, deasupra
axofonului său, în orchestră, sau cînd privea încîntat şi extaziat la dirijor, la baterist
la cel care cînta la banjo. De un asemenea zîmbet de o strălucire atît de copilărească, îm
pusesem eu uneori, nu sînt capabili decît oamenii foarte tineri sau popoarele care n
u-şi permiteau o atît de pronunţată profilare şi o diferenţiere a indivizilor. [ Astăzi îns
ptea aceasta
binecuvîntată, chiar şi leu, lupul de stepă Harry, iradiam-zîmbind astfel, eu însumi plutea
în braţele acestei fericiri profunde, copilăreşti, de basm, eu însumi sorbeam din visul şi
beţia dulce a comunităţii, muzicii, ritmului, vinului şi poftei trupeşti pe care unii stud
enţi le ridicau în slăvi cînd relatau despre balurile la care participaseră, iar eu îi ascu
tasem atît dedes, odinioară, cu o ironie şi o superioritate ^"deplorabilă. EILJIU mai er
am eu însumi, personalitatea a se, dizolvase în beţia acelei sărbători precum sarea în apăj
nsam cînd cu o femeie, cînd cu alta, dar nu o cuprindeam numai pe femeia aceea în braţe,
nu mă mîn-gîia numai părul ei, nu sorbeam numai mirosul ei, ci strîngeam în braţe toate fe
le care, ca şi mine, pluteau în acelaşi salon, în ritmul aceluiaşi dans, al aceleiaşi muzic
, femei ale căror chipuri radioase se perindau prin faţa mea ca nişte flori mari, mira
culoase, toate erau ale mele, eu însumi eram al tuturor, toţi ne împărtăşeam unii din alţii
u erau excluşi nici bărbaţii, mă descopeream şi în ei, nici ei nu-mi erau străini, zîmbetul
era şi al meu, la curtea pe care o făceau ei, luam parte şi eu, iar la cea pe care o făc
eam eu, luau parte, totodată, şi ei. în iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un fo
x-trot care se numea „yearning". Yearning-ul acesta a fost cîntat de multe ori, fără între
rupere, era solicitat din ce în ce mai mult, eram posedaţi de el, ne ameţise, toţi îngînam
elodia lui. Am dansat fără întrerupere,
188
•cu orice femeie care tocmai îmi ieşea în cale, cu fete foarte tinere şi înfloritoare, cu f
mei aflate în deplină şi văratecă maturitate, cu femei care se ofileau melancolice : toate
mă încîntau, mă făceau fericit şi radios. Iar cînd Pablo a observat cît de radios eram eu,
pe ■care întotdeauna îl considerase un sărman amărît, demn de toată mila, m-a străfulgerat
hii, s-a ridicat entuziasmat de pe scaunul din orchestră, a suflat mai puternic în c
ornul său, s-a suit pe scaun, suflînd acolo, sus, cu obrajii umflaţi, legănîndu-se sălbatec
fericit împreună cu instrumentul său în ritmul acelui yearning, iar eu şi partenera mea îi
trimiteam bezele în zbor, cîn-tînd şi noi cu glas tare. Ah, îmi spuneam din cînd în cînd, p
să mi se întîmple orice, căci am fost şi eu__) o dată fericit, radios^ am scăgair de iuiue
TîîT^~a~m fost frateleiui Pablol am fost "şi "eu copIT
C
fost fratele-iui Pablol am fost "şi "eu copIT Pierdusem noţiunea timpului, nu ştiu cîte
ore sau cîte clipe a durat fericirea acestei beţii. Şi nici nu am observat că pe măsură ce
e înflăcărau mai mult, petrecăreţii se retrăgeau între ei, ocupînd un spaţiu din ce în ce m
ei mai mulţi plecaseră deja, pe coridoare se făcuse linişte şi multe lumini fuseseră stinse
pe scara principală pierise orice animaţie, în saloanele de sus orchestrele amuţeau una
după alta, părăsind balul ; numai în salonul principal şi în iadul de la subsol se mai des
a încă, încingîndu-se fără întrerupere, pestriţa beţie a petrecerii. Cum nu puteam dansa cu
a, cea cu chip de adolescent, ne întîlneam şi ne salutam mereu numai în fugă, în pauzele di
tre dansuri, pe urmă ea a dispărut de tot nu numai din ochii mei, ci şi din gîndurile me
le. Nu mai aveam nici un fel de gînduri. Pluteam absorbit de vălmăşeala şi beţia dansului,
ram emoţionat de atîtea parfumuri, sunete, oftaturi, cuvinte, necunoscuţi îmi făceau cu oc
hiul, înflăcăraţi, mă înconjurau chipurile, buzele, obrajii, braţele, sînii şi genunchii un
străine, ritmul muzicii mă mîna ca un val, încolo şi încoace. Şi atunci am zărit dintr-o d
eptîndu-mă parcă, o clipă, printre ultimii invitaţi care mai umpleau pînă la refuz unul din
salonaşe, ultimul în care mai răsuna muzica — atunci am zărit-o — dintr-o dată, pe Pierett
189
îmbrăcată în negru, cu chipul sulemenit în alb, era a fată frumoasă şi fragedă, singura car
trase masca pe chip, apariţia era încîntătoare, nimeni nu o mai văzuse în noaptea aceea. în
eme ce chipurile celorlalţi erau, după cum se putea observa, înroşite, în-fierbîntate şi co
mele^JA— semeţiseră, gulerele şi ja-bourile li se ofiliseră/'PieretteJ era, îmbrăcată aşa î
proaspătă şi nou^MoulăT chipul ei alb se ascundea "Sofa-mancă, costumul nu i se boţise delo
, jaboul îi era
neatins, manşetele de dantelă imaculate şi părul proaspăt coafat. Mă atrăgea ceva spre ea,
cuprins-o în braţe şi am antrenat-o la dans, jaboul ei îmi gîdila bărbia, părul ei îmi mîng
ul, trupul ei tînăr, puternic se mlădia după mişcările mele mai delicat şi mai intim decît
altă parteneră a mea din noaptea aceasta, clar mai apoi începu să opună rezistenţă mişcări
e, dominîndu-le şi ispitindu-le cu atingeri dintre cele mai variate. Şi, dintr-odată, în c
lipa în care, dansînd, m-am aplecat să-i caut gura cu a mea, pe gura ei se ivi un zîmbet
de superioritate şi de străveche familiaritate, am > recunoscut bărbia aceea voluntară^
am-xecunoscut feri-j cit umerii, coatele, mîinile. Era fierm^a^nu mai era # Herman
n.. îsi schimbase vestmintele,' se^primemse, se" parfumase şi se pudrase discret. Bu
zele, arzînde, ni s-au întîlîîît, preţ de o clipă timpul ei s-a lipit tot de mine, pînă jos
l genunchilor, vibrînd de dorinţă şi dăruire, apoi şi-a retras gura, dansînd reţinută şi di
muzica încetă, ne-am oprit îmbrăţişaţi, toate celelalte perechi din jurul nostru băteau, în
din palme, din picioare, urlau incitînd orchestra epuizată să mai repete yearning-ul. Şi
iată că, dintr-o dată, am băgat de seamă că se făcuse dimineaţă, am zărit lumina palidă di
iilor şi ne-am dat seama că toată petrecerea se apropia de sfîrşit, ghiceam deja oboseala
ce avea să ne toropească şi ne-am avîntat din nou, orbeşte, rîzînd deznădăjduiţi, în vîrtej
al muzicii, al salbei de lumini, păşeam zgomotoşi în ritmul acela, pereche lîngă pereche, s
mţind fericiţi, încă o dată, cum marele val îşi spărgea creasta spumoasă deasupra noastră.
cestui dans, Hermina îşi abandonase superioritatea, ironia şi răceala — ştia că nu trebuia
190
mai facă nici-un efort pentru ca să mă îndrăgostesc de ea. Eram al ei. Şi ea mi se abandona
toate privinţele, la dans, în priviri, în sărut, în zîmbet. Toate femeile acestei nopţi fe
le, toate femeile cu care clansasem, pe care le înflăcărasem, care mă făcuseră să mă încing
femeile pe care le curtasem, toate femeile de care mă lipisem cuprins de dorinţă, toa
te femeile după care privisem jinduind de dragoste, toate şe^ contopiseră într-una
in
acum, se afla, ca o floare, m ora- 1 toansul_acesta nupţiaPts-a prelungit multă vrem
e. De două"sau trei" ori muzica dădu semne de oboseală, suflătorii şi-au pus instrumentele
deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist şi-a scuturat capul în semn că este
epuizat, dar de fiecare dată viitoarea invitaţilor care , mai rămăseseră şi care îi conjur
să mai cînt'e reuşea să-i incite din nou, aşa că ne-au cîntat iarăşi, ne-au cîntat mai repe
cîntat mai sălbatec. Apoi, pe cînd noi ne îmbrăţişam în continuare, respirînd cu greu după
ans pătimaş, capacul pianului a căzut cu zgomot, braţele noastre s-au lăsat obosite în jos,
aşa cum o făcuseră şi suflătorii şi violoniştii, flautistul şi-a vîrît flautul în toc, cîte
deschise, iar un curent de aer rece pătrunse înăuntru, apoi au apărut servitorii aducînd p
altoanele, chelnerul de la bar stinse lumina. Toţi au început să se împrăştie ca nişte staf
îngroziţi, invitaţii care tocmai dansaseră încinşi pînă la incandescenţă îşi îmbrăcau înfr
idi-cîndu-şi gulerele. Hermina stătea palidă, dar zîmbitoare. Şi-a ridicat alene braţele, d
părul peste cap, subsuoara ei strălucea în lumină, o umbră subţire, infinit de delicată îi
de acolo pînă pe sînul acoperit, iar linia aceea infimă, tremurătoare, părea să conţină înt
farmecul ei, toate jocurile şi promisiunile frumosului ei trup, concentrate ca într-
un zîmbet. Stăteam privind unul la celălalt, rămăsesem ultimii în salon, ultimii în toată c
. Undeva, jos, am auzit cum se închidea o poartă, cum se sparse un pahar, cîteva chico
te se pierdură amestecafe îri larma neplăcută, grăbită a automobilelor care se puneau în mi
. Undeva, inapreciabil de departe şi de sus, am auzit răsu191 y
nînd nişte hohote de rîs, nişte hohote de rîs neobişnuit de limpezi şi de vesele, dar, toto
înfricoşătoare şi străine, nişte rîsete cristaline, glaciale, clare şi radioase, însă reci
re. De unde cunoşteam eu timbrul acestor hohote stranii ? N-am putut să-mi dau seama
. Stăteam amîndoi privind unul la celălalt. Preţ de o clipă m-am trezit, m-am limpezit, si
mţind cum undeva dindărăt mă invada o imensă oboseală, simţeam cum vestmintele-mi îmbibate
doare atîrnau pe mine dezgustător de umede şi călduţe, am văzut cum mîinile îmi ieşeau înro
nele umflate, de sub manşetele boţite şi îmbibate de transpiraţie. Dar mi-am revenit reped
e, căci privirea Herminei anihila totul. Privirea ei, din care aveam
impresia că se uită la mine propriul meu suflet, făcea să se prăbuşească orice realitate, c
r şi realitatea simţurilor mele care o doreau. Priveam fermecaţi unul la celălalt, ferme
cat se uita la mine micul şi sărmanul meu suflet. ^Eştj pregătit ?" m-a întrebat Hermina,
iar zîmbetul îi dispăru, aşa după cum dispăru şi umbra de pe sînul ei. Rîsetele acelea stră
tot mai încet, departe, sus, în spaţii necunoscute. Am dat afirmativ din cap. O da, e
ram pregătit. "Tj_ Dar în uşă apăru JPablo {muzicantul, aţintindu-ne cu lumina ochlic^uT'Hr
eTi'toată veselia lor, erau de fapt, ochii unui_aniraal, dar în timp ce ochii animal
elor sînt plini, întotdeauna, de seriozitate, ai lui rîdeau în permanenţă şi tocmai felul a
ta în care rîdeau îi umaniza. Ne făcu semne cu întreaga lui cordialitate şi amabilitate. Pu
ta un halat de casă din mătase pestriţă, deasupra gulerului roşu al halatului se vedeau gu
lerul boţit al cămăşii şi chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit şi de fad, dar stră
irea ochilor lui negri te făcea să uiţi totul. Ochii lui te făceau şi ei să uiţi realitatea
'- £j_Jta_puteau fermeca^. ■---------I-am urmat îndemnul şi, trecînd de uşă, mi-a spus înce
ate Harry, te invit la o reprezentaţie. Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţi
le. Eşti pregătit ?" Am confirmat din nou, dînd din cap. ■- ., Ce simpatic ! Ne-a luat l
a braţ cu tandreţe, grijuliu, ,Hermina în dreapta, eu în stînga lui, conducîndu-ne în 192 s
pe o scară, pînă am ajuns într-o cameră mică, ro-T în care, de sus, cădea o lumină albăaţr
iyfidji" în care, de sus, căda jăşţyiL. aproape goală de tot, înăuntru nu se afla nimic alt
decît o măsuţă rotundă şi trei fotolii în care ne-am aşezat. ~"J Unde ne aflam ? Dormeam ?
acasă ? Călătoream eare într-un automobil ? Nu, mă aflam într-o., încăpere j ţ^-p lumină a
tundă, într-o atmosj feră_rarefiaiâ, într-un sn gfr"3¥~r'eafflăT;e'^arefiată. Oare diT"ceer
de palidă Hermina ? De ce vorbea Pablo atît de mult ? Oare nu eram eu cel care îl făcea
să vorbească, cel care vorbea dintr-înaul ? Oare nu mă privea şi din ochii lui doar propri
ul meu suflet, pasărea aceea pierdută, înfricoşată, întocmai ca din ochii cenuşii ai Hermin
? Prietenul nostru Pablo ne privea şi vorbea cu toată amabilitatea lui plină de bunătate
şi întrucîtva ceremonioasă, vorbea mult şi despre cîte şi mai cîte. El, cel pe care nu-l a
m vorbind coerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau de formulăr
i, despre care nici nu crezusem că e în stare să gîndească, tocmai el vorbea acum, vorbea
cursiv şi impecabil, cu o voce blîndă, caldă. „Prieteni, v-am invitat la o reprezentaţie pe
care Harry şi-o doreşte de multă vreme, pe care de multă vreme o visează. S-a făcut cam tîr
şi probabil că toţi sîntem cam obosiţi. Haideţi, deci, să ne odihnim puţin aici şi să ne r
terile." Dintr-o nişă aflată în perete a luat trei păhărele, o sticluţă nostimă şi o cutiuţ
n lemni-şoare colorate, a umplut paharele, turnînd din sticluţă, a luat din cutie trei ţigă
i subţiri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de mătase o brichetă şi ne-a ofer
it foc. Fumam fiecare încet, tolăniţi în fotolii, fumul era dens ca de tămîie, trăgeam înce
o înghiţitură din băutura dulce-acrişoară cu gust uimitor de necunoscut, străin, dar efectu
i a fost într-adevăr reconfortant, îmbucurător, simţeam că ne umflam cu un gaz care ne $ăce
ne pierdem greutatea. Am stat astfel fumînd, trăgînd încet din ţigară, ne odihneam, apoi ma
sorbeam cîte puţin din pahare, simţind că devenim uşori şi ve193
a
seli. Iar în tot acest timp, Pablo spusese în surdină, cu vocea lui caldă : „Mă bucur, drag
arry, că am prilejul să te găzduiesc un timp. Te-ai săturat adesea de viaţă, vrînd să pleci
ici, nu-i aşa ? Ceea ce doreşti tu este să părăseşti timpul acesta, realitatea aceasta şi s
nzi într-o altă realitate, care să ţi se potrivească mai mult, într-o lume atemporală. Fă-o
gă prietene, te invit [* chiar s-o faciJŞtii, desigur, unde se află ascunsă cealaltă I lum
e, ştii că ceea ce cauţi este exact lumea propriului / tău- suflet. Numai în propriul tău i
terior trăieşte cea-.. n laltă realitate la care rîvneşţLlEu nu pot să-ţi ofer nimic / altc
afară de ceea ce Ixistă deja în tine însuţi, nu pot să-ţi deschid nici-o altă galerie de im
decît pe 'aceea a sufletului tău. Nu pot să-ţi ofer nimic, poate doar un prilej, un imb
old, o cheie. Eu nu te ajut decît pentru ca propria ta lume să devina~^vizibilă~"şi atîta
tot." Vîrî din nou mîna în buzunarul jachetei lui pestriţe şi scoase o oglindă rotundăde bu
. ■ """ ;>„Priveşte : iată cum te-ai văzut pe tine însuţi pînă acum !" Ţinea oglinjoara din
hilor mei (mi-am amintit de un vers din copilărie : „Oglinjoară, oglinjoară în Smînuţă") şi
o imagine puţin cam nebuloasă şi dezlînată, tulburătoare, plină de mişcare, plină de o act
febrilă şi de fierbere : eram eu, Harry Haller şi, în interiorul acestui Harry, lupul d
e stepa, un lup timid, frumos, care privea însă dezorientat şî înfricoşat, ochii îi luceau
cu răutate, cînd cu tristeţe, iar chipul acesta de lup curgea, mişcîndu-se neostoit, prin
Harry, asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferită, tulbură şi frămîntă un fluviu
purtînd cu el o luptă dureroasă, muşcînd unul din celălalt, sub semnul dorului nepotolit d
a căpăta o înfăţişare anume. Lupul acela fluid cu chipul conturat numai pe jumătate, mă pr
trist, trist de tot, cu nişte ochi frumoşi, timizi. „Aşa te-ai văzut pe tine însuţi", a mai
us o dată Pablo încet, vîrînd oglinda la loc, în buzunar. Am închis ochii recunoscător şi a
băut puţin dirT"eiîxîrul „Gata, ne-am odihnit", spuse Pablo, „ne-am refăcut puterile şi-am
pălăvrăgit niţel. Dacă simţiţi că nu mai sînteţi obosiţi, vă voi introduce acum în stereosc
arăta micul meu teatru^ Sînteţi de acord ?" *----Ne-am ridicat, Pablo păşea zîmbitor înain
noastră, deschise o uşă, trase la o parte o cortină şi iată-ne , ajunşi în coridorul rotun
forma unei potcoave, al T unui teatru, eram exact la mijloc, iar de ambele părţi al
e v coridorului arcuit se aflau incredibil de multe uşi în- ( guste care duceau spre
nişte loje. J^> „Iată, acesta este teatrul nostru", ne-a explicat Pablo, „un teatru amu
zant, sper că veţi găsi suficiente lucruri de care să rîdeţi." Şi rîse cu glas tare, scoţîn
iteva sunete care, însă, m-au făcut să mă treacă fiorii, căci rrnUsg părea, că recunosc rîs
limpede şi bir "jir po cnrr îl ^Wigpm nTai inalfile venind de undeva, „Teatrul meu are
uşi pentru cîte loje doriţi, zece, sau o sută, sau o mie, iar îndărătul fiecărei uşi vă aş
ceea ce căutaţi. Este vorba dp^n _gaJarig_dg. ima-_ £imV-dar nu v-ar folosi Ia nimic d
acă aţi trece prin ea aşa cum sînteţi. Vă va intimida şi vă va orbi tocmai ceea ce, de obic
umiţi voi PpJjgflBgil^1'R ^ţi ghicit de mult, fără îndoială, că învingerea timpului, mântui
realitate, sau indiferent cum vreţi să numiţi clorul vostru sînt identice cu dorinţa de a
scăpa de aşa-zjUa ele închisoarea în
dacă aţi intra în teatrul acesta aşa cum sînteţi, atunci aţi vedea totul cu ochii lui Harry
vedea totul prin lentilele lupului de stepă. De aceea sînteţi rugaţi să vă •descotorosiţi
este lentile, să predaţi, cu toată ama- L bîlitatea, mult stimata voastră personalitate la
garderobă^-unde vă stă la dispoziţie oricînd o veţi dori din noii. Plăcuta seară de dans p
e aţi petrecut-o, tratatul despre lupul de stepă, în fine, stimulentul pe care l-am co
nsumat nu de mult ar trebui să vă fi pregătit suficient. Ţie, Harry, îţi va sta la dispoziţ
după ce îţi vei dezbrăca stimabila personalitate, partea stingă a teatrului, ţie, Hermina,
cea din dreapta, iar înăuntru vă veţi putea întîlni iarăşi, după cum veţi dori. Hermina, te
să treci pînă una alta după cortină, vreau să-l iniţiez mai întîi pe Harry." Hermina dispăr
a, trecînd prin faţa unei oglinzi imense care acoperea peretele din spate, de la pod
ea pînă la arcadă. /^~~*~^->. „Aşa,(Harr^yacum vino şi încearcă să fii bine dispus. Căci sc
ii reprezentaţii este tocmai^ acela de a teTnveserî7^e~a~ te învaţă sa rizi — sper că vei f
în aşa fel, încit sa-mi uşurezi sarcina. Că doar te simţi bine, nu-i aşa ? Da ? Nu ţi-e cu
rică ? Atunci e bine, foarte bine. Vei păşi fără teamă şl fără nici-o strîngere de inimă în
_a aparentelor, în care, conform obiceiului, îţi vei face intrarea prm'Ff-uiî" sîmpTu sim
ulacru de Jşuîucîdere."
l
A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ţinîndu-mi-o dinaintea ochilor. Harry cel
rătăcit, nebulos şi invadat de făptura lupului care năzuia să capete contur mă privea din
, imaginea îmi era binecunoscută şi realmente antipatică şi nici nu m-aş fi sinchisit defel
dacă s-ar fi găsit cineva să o nimicească. „Vei şterge această imagine din oglindă, imagine
are, de acum încolo, te poţi lipsi, dragă prietene, nici *• nu e nevoie de mai mult. Est
e suficient să priveşti la \ această imagine şi să rîzi din toată inima, sincer, condiţia e
fii într-o dispoziţie care să-ţi îngăduie acest .^,'lucru. Ţe afli într-o şcoală a umorului
ui să în-v veţi cum se rîde. Ei, dar orice umor de calitate începe prin aceea că nu-ţi mai
în serios propria ta persoană." | M-am uitat fix în oglinjoară, în oglinjoara pe care o ţi
ea în mînă, în ea lupul Harry se zbătea zvîcnind. Preţ de o clipă am simţit cum ceva zvâcne
străfundul meu, încet, dar dureros, un fel de amintire, un fel de dor de casă, un fel
de remuşcare. Pe urmă, neliniştea aceasta uşoară i-a făcut loc unui alt sentiment, sentime
tului pe care îl ai atunci cînd, din maxilarul anesteziat cu cocaină ţi-a fost extras un
dinte bolnav, simţeam o uşurare, simţeam că pot să respir adînc, dar totodată mă uimea gîn
mă duruse chiar atît de tare. Acestui sentiment i s-a mai adăugat atît prospeţimea unei b
une dispoziţii cît şi un anume chef de a rîde, nu le-am putut rezista, aşa încît am izbucni
r-un hohot de rîs mîntuitor. Imaginea tulbure din oglindă pîlpîi şi se stinse, suprafaţa mi
otundă a oglinzii fusese parcă arsă din-tr-o dată, devenind cenuşie, estompată şi opacă. Rî
lo aruncă ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infinitului coridor şi dispăru. „Ai
rîs bine, Harry", a exclamat PabloX „vei putealr «A învăţa să rîzi întocmai ca nemuritor i
-a€um laif omorît cu adevărat pe lupul de stepă. "Cu nici-un bricţ-nu poţi face aşa cevajBa
seamă, lupul trebuie să rămînă mort ! Imediat vei putea părăsi realitatea stupidă. Cu prim
zie vom bea frăţietate, dragul meu, niciodată nu mi-ai plăcut atît de mult ca astăzi. Şi, d
a fi să mai pui preţ pe astfel de nimicuri, atunci vom mai putea filozofa şi vom mai p
utea discuta împreună cît vei voi în legătură cu muzica şi Mozart şi Gluck şi Platon şi Goe
vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibil pînă acum. Căci ^sinuciderea sa, fi
reşte, nu este definitivă; ne aflăm într-lin teatru magic, în ţ--~ care nu există nici o re
tate, ci doar imagini. Alegeţi V" imagini frumoase şi vesele şi demonstrează într-adevăr \
nu mai eşti îndrăgostit de dubioasa ta personalitate ! Dar dacă vei dori totuşi să ţi-o rec
, n-ai decît să priveşti din nou în oglinda pa care ţi-o voi arăta eu*M acum. Că doar cunoş
rba aceea înţeleaptă: e mai bine să ai o oglinjoară în mînă decît două atîrnate pe perete
e din nou, la fel de frumos şi de *j îngrozitor.) — Aşa, iar acum nu mai avem de săvîrşit d
un ceremonial foarte simplu şi vesel. Te-ai lepădat acum, deci, de personalitatea ta
, hai, vino şi priveşte într-o oglindă adevărată ! Ce te vei mai amuza." Rîzînd şi făcînd t
drăgălăşenii nostime m-a făcut să mă întorc, aşa încît mă aflam acum în faţa unei "^oglinz
un perete. Acolo m-am văzut, "' pe mine însumi. L-am văzut, pentru o fracţiune de secundă,
pe acel Harry, pe care îl cunoşteam, pe chipul lui se citea o neobişnuită bună dispoziţie,
era senin, surîzător. Dar abia ce l-am recunoscut că s-a şi destrămat, din el s-a des196 1
97
prins o a doua figură, o a treia, o a zecea, o a douăzecea şi tnat^ nglinda arpoa impn
să se umplu cu tot
felul de caii m hăţi H TT Hj 'încît abia dacă-i puteam privi şi' recunoaşte pe neca ■ dintr
cele cîteva fracţiuni de secundă. Unii dintre aceşti mulţi Harry era de aceeaşi vîrstă cu
unu" ~eT5u~mai în vîrstă, unii erau foarte bătrîni, alţii foarte tineri, adolescenţi, băie
ală, ijTtrpn pari._ copii. Aceşti Harry erau fie de cincizeci de ani, fie de douăzeci
de ani, alergau şi săreau haotic, erau fie de treizeci de ani, fie de cinci ani, era
u serios', şi veseli, demni şi caraghioşi, bine îmbrăcaţi şi zdrenţăroşi, ba unii erau chia
goi, fără păr sau cu cîrlionţi lungi, şi toţi aceştia eram eu şi pe fiecare dintre ei îl v
ecunoşteam într-o fracţiune de secundă, după care dispărea la fel de repede, aluneca în toa
părţile descom-punîndu-se, spre stînga, spre dreapta, înspre adîncul oglinzii sau urcînd sp
suprafaţa acesteia. Unul dintre ei, un tip tînăr, elegant, se aruncă la pieptul lui Pabl
o îmbrăţişîndu-l şi fugind apoi împreună cu el. Iar un altul, care mi-a plăcut în mod deose
drăguţ, încîntător, de şaisprezece sau şaptesprezece ani, intră în goană, ca un fulger, în
itL,cu nesaţ inscripţiile de pe toate uşile, eu păşeam în urma lui, iar el se opri dinainte
unei uşi pe care reuşii să citesc :
■J TOATE FETELE SlNT ALE TALE ^INTRODUCEŢI O MONEDA DE O MARCA .
Tînărul drăguţ îşi luă avînt, făcu un salt şi, arun-cîndu-se cu capul înainte în orificiul
trodusă moneda, dispăru îndărătul acelei uşi. Dispăruse şi Pablo, se părea că dispăruse şi
tă cu ea, toate acele nenumărate figuri ale lui Harry. Mi-am dat seama că fusesem lăsat în
. voia mea şi a teatruTui. aşa ca am păşit curios din uşă în uşă, citind inscripţiile de pe
citind ispitele, promisiunile acelea. 198 Inscripţia
PQEXIŢI_LA~O.......V1NA.T.OARE AMUZANTA ! VINATOAREA UNOR ANIMALE MART~=T---------
--
mă ispiti, aşa că am deschis uşa îngustă şi am intrat M-am trezit în mijlocul unei lumi zgo
se şi febrile. Pe străzi goneau automobile, unele erau blindate, vînînd pietoni, călcîndu-i
strivindu-i de zidurile caselor. Am înţeles pe loc : era vorba de lupta dintre om şi
maşină, o luptă pregătită de mult, aşteptată de mult, de care ne temusem de mult şi care iz
se, în fine, acum. Pretutindeni zăceau împrăştiaţi morţi şi sfîrtecati, pretutindeni zăceau
enea, automobile zdrobite, îndoite, pe jumătate incendiate, iar deasupra acestui hao
s se roteau avioane asupra cărora, de pe multe acoperişuri şi de la ferestre, se trăgea
cu puşti şi mitraliere. Afişele stridente de pe toţi pereţii, care atrăgeau atenţia prin fa
ozitatea lor, chemau naţiunea, cu litere enorme, strălucind ca nişte făclii, să militeze, î
sfîrşit, spre binele oamenilor şi împotriva maşinilor, să-i zdrobească, în sfîrşit, pe bog
bine îmbrăcaţi şi parfumaţi, care storceau din ceilalţi tot untul cu ajutorul maşinilor, p
um şi toate automobilele lor mari care huruiau, bîrîiau supărător şi zbîrnîiau drăceşte, să
sfîrşit, fabricilor, să facă puţină ordine şi să mai depopuleze pămîntul acesta terfelit, î
in nou iarba, încît în universul betonului prăfuit să poată să mai apară cîte o urmă de păd
pajişte, rîu sau mlaştină. Dimpotrivă, alte afişe splendid pictate, stilizate fastuos în cu
i delicate şi mai puţin copilăreşti, dovedind o imaginaţie deosebită, plină de inteligenţă
, îi tulburau pe toţi proprietarii şi pe toţi cei cu mintea trează atrăgîndu-le atenţia asu
minenţei haosului şi anarhiei, prezentau într-adevăr emoţionant binefacerile ordinii, ale
muncii, ale proprietăţii, ale culturii, ale dreptului, ridicînd în slavă maşinile ca pe sup
ema descoperire, de ultimă oră, a oamenilor cu ajutorul cărora aceştia urmau să se transfo
rme în zeităţi. Am citit afişele gînditor, cuprins de admiraţie, le-am citit atît pe cele r
cît şi pe cele verzi, elocvenţa lor înflăcă199
rată, logica lor imperioasă au avut asupra mea un efect fabulos, aveau dreptate, mă ui
tam pe deplin convins cînd la unele, cînd la celelalte, e adevărat, ceea ce mă deranja v
izibil erau împuşcăturile frecvente din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limped
e : era război, un război violent, focos şi deosebit de simpatic, în care nu era vorba d
e împăraţi, republică, frontiere, steaguri şi culori sau de alte asemenea lucruri decorati
ve şi teatrale care, n fond, nu erau decît nişte ticăloşii, ci un război în care toţi acei
simţeau că se sufocă şi că viaţa nu le mai era pe plac puteau să-şi exprime nemulţumirea în
ativ, urmărind distrugerea generală a unei civilizaţii de tinichea. Am văzut cum în ochii
tuturor strălucea o poftă
distructivă, o poftă de a omorî atît de limpede şi de sinceră, încît florile acestea roşii,
e, înalte de tot şi prospere şi-au desfăcut petalele şi în mine, ri-zînd cu aceeaşi străluc
am implicat cu bucurie în lupta aceea. ^_^^^ I Dar cel mai frumos (^pisocl^i fost
cel în care lîngă /mine şi-a făcut apariţia/~cîînTr-o dată, colegul meu de j şcoală Gustay,
zeci de ani nu mai ştiusem (_ nirnîcTşi care, odinioară, fusese cel mai nebunatic, cel
mm puternic şi mai însetat de vfaţă dintre toţi prietenii de la începutul copilăriei mele.
ma mi s-a înveselit cînd am văzut că mă întîmpină făcînd cu ochiul, avea ochi albaştri, lum
ut un semn, iar eu m-am îndreptat bucuros spre el. „Dumnezeule mare, Gustav", am exc
lamat eu fericit, „ce bine că te mai vede omul! Ce s-a ales din tine ?" A rîs enervant
, exact aşa cum făcea pe vremea cînd eram copii. „Dobitocule, mai e nevoie să ne punem într
bări şi să pălăvrăgim ? M-am făcut profesor de teologie, iată că acum o ştii şi pe asta, da
fericire, teologia nu-şi mai are nicăieri nici-un rost din cauza războiului. Ei, haid
em !" Trase în şoferul unui mic autocamion care, zbîrnî-ind, tocmai ne ieşise în cale, sări
autocamion cu dexteritatea unei maimuţe, îl opri pentru ca să mă urc şi eu, apoi am gonit
diabolic printr-o ploaie de gloanţe şi printre maşini răsturnate pînă am ieşit din oraş, d
e de ultimul cartier. „Eşti de partea fabricanţilor ?" l-am întrebat pe prietenul meu. „Da
' de unde, asta e o chestie de gust, o să ne mai gîndim şi-acolo, afară. De fapt, stai,
prefer să optez pentru cealaltă grupare, cu toate că, în esenţă, asta n-are nici-o importan
u sînt teolog şi Luther, înaintaşul meu, i-a ajutat la vremea lui pe principi şi pe bogătaş
otriva ţăranilor, iată un lucru pe care vrem să-l dregem pe cît posibil. Ce maşină proastă,
răm că mai rezistă încă vreo cîţiva kilometri !" Iute ca vîntul — odrasla cerurilor — am zb
şi hodorogind pînă ce am ajuns într-un loc liniştit, situat la multe mile depărtare, după
străbătuserăm o cîmpie întinsă şi suiserăm, încet-încet, panta unui munte impresionant. Ne-
aici, pe şoseaua netedă, lucitoare, care se strecura printre un perete stîncos abrupt şi
un zid scund de protecţie, şerpuind îndrăzneţ pină sus, sus, dincolo de un lac albastru, s
rălucitor. „Ce regiune frumoasă", am spus eu. „Foarte drăguţă. Puteam să o numim şoseaua ax
e aici se vor rupe diverse axe, micuţule Harry, fii atent !" La marginea drumului
se afla un pin imens, iar sus, în pin, am văzut un fel de colibă construită din scîn-ctufi
, un post sau un foişor de observaţie. Gustav rîse tare pe seama mea, apoi am coborît re
pede din maşină, ne-am căţărat pe trunchi şi ne-am ascuns, răsuflînd din greu, în foişorul
e ne plăcea foarte mult. Acolo am găsit puşti, pistoale, lăzi cu cartuşe. Şi abia ce reuşis
să ne răcorim puţin şi să ne cuibărim în acel foişor de vînătoare cînd, de la prima curbă d
se auzi claxonul cam răguşit şi cu pretenţii hegemoniste al unei maşini mari de lux care
mergea zbîrnîind, cu toată viteza, pe neteda şosea montană. Ţineam deja puştile în mîini. E
nat de pasionant. „Ţinţeşte-L pi p"fex !" mi-a poruncit Gusta_Y~ xeiaede. maşinf^gi'yffâie
tocmai pe dedesubtul nostru. Am ochit şi amapăsat pe trăgaci, nimerind în şapca albastră a
cylOi^cle la volan. Tipul se prăbuşi, maşina goni
I
200
201
mai departe, se lovi de perete, reculă, se lovi cu putere, furioasă, ca un bondar ma
re, gros, de zidul scund, se dădu peste cap şi se prăbuşi în abis, după ce se mai lovi zgom
tos o ultimă oară de zid. „L-am terminat !" rîse Gustav. „Pe următorul lasă-l în seafna me
Şi iata~~că a apărut încă o maşină în goană, trei sau patru oameni stăteau, mici, pe canape
pul unei femei flutura, întinsă orizontal, o bucată de voal albastru deschis şi, de fapt
, îmi părea rău, căci cine ştie, poate îndărătul acelui voal se ascundea chipul celei mai f
se dintre femei. Dumnezeule mare, dacă tot ne jucam de-a hoţii, poate că ar fi fost ma
i bine şi mai plăcut să fi urmat exemplul marilor noştri înaintaşi şi să nu ne îndreptăm br
tei noastre de a ucide şi împotriva femeilor frumoase. Dar Gustav trăsese deja. Şoferul
zvîcni, se prăbuşi, maşina se lovi de stanca abruptă, se ridică în sus, reveni şi se terciu
rizînd din nou pe şosea cu roţile în sus. Am aşteptat, nici-o mişcare, oamenii zăceau muţi,
ca într-o capcană, sub maşină. Maşina mai hurui şi mai zornăi o vreme, : învîrtindu-şi nos
aer, pentru ca apoi, din-Atr-odată, să explodeze înfiorător şi să fie cuprinsă de flăcări
re. „Un Ford", a zis Gustav. „Trebuie să coborîm şi să >, eliberăm şoseaua." Am coborît şi
at la mormanul acela cuprins ^de flăcări. Arsese foarte repede, noi, între timp, făcuse-
răm din nişte crăci cîţiva pari de ridicat cu care sălta-răm mormanul dîndu-l la o parte, a
u-l peste marginea şoselei în abisul în care se rostogoli, zdrobind tufele care trosni
ră încă multă vreme. Doi dintre morţi căzuseră cînd întorseserăm maşina şi zăceau cu hainel
e. îmbrăcămintea unuia dintre ei rămăsese destul de intactă, l-am căutat în buzunare în spe
m afla cine fusese omul acesta. Am dat peste un portofel din piele, în care se afl
au cîteva cărţi de vizită. Am luat una şi am citit pe ea : „Tat twam asi". ur „Foarte nosti
a spus Gustav. „Qar în definitiyji^are pici-o importanţă _cum__şe_ numesc oamenii pe care
îi 'omOTinîr-Stnt-TŞi^eT nişte sârmanF attlărîţl "ca şi noX nici
202 •
numele lor nu are nici-o importanţă. Xrebuie jsă_ nimi-cîm lumea asta şi pe noi odată cu ea
Dacă ar putea fi inundată cu totul timp de zece minute, cred că asta ar fi soluţia cea
mai puţin dureroasă. Ei, dar hai la treabă !" Am aruxLcai_jnorţii tot acolo unde aruncas
erăm şi maşina. GLaltă maşina. îşi anunţa deja sosirea claxonînd. Am ţintit-o amîndoi deînd
Se mai în-vîrti nebuneşte, ameţită, pe o porţiune de şosea, apoi căzu şi se opri chiţăind,
nemişcat înăuntru, darofată_ţrnjirâ:'clra|^^ şi tremurind. din tot trupul, dar era nevătăm
. in tîmpinat-o cu amabilitate, oferindu-i serviciile noastre! Dar ea era mult pre
a speriată, nu putea vorbi şi ne fixă o vreme cu privirea ei rătăcită. „Ei, ia să vedem noi
era bătrânul", a spus Gustav şi s-a întors spre omul care tot mai atîrna pe locul din spa
tele şoferului împuşcat. Era un domn cu părul scurt, albit; ochii lui inteligenţi, cenuşii
rau deschişi, dar se pare că era rănit destul de serios, în orice caz, din gură îi curgea s
e, iar gîtul i se sucise înfiorător şi i se înţepenise. „îmi permiteţi, domnule, mă numesc
e-am îngăduit să vă împuşcăm şoferul. Ne permiteţi să vă întrebăm cu cine avem onoarea ?" O
i, ai bătrînului aveau o privire rece şi tristă. „Sînt procurorul general Loering", a spus
l încet. ,.Nu l-âţi omorît numai pe sărmanul meu şofer, ci şi pe mine, simt că mi se apropi
ul. De ce aţi tras asupra noastră ?« „Pentru că aţi circulat cu o viteză prea mare." „Merge
viteză normală." ..Ceea ce Ieri era normal, nu mai e şi azi la fel, domnule procuror
general. Noi sîntem astăzi de părere c~ orice viteză cu care merge, un automobil este pr
ea mart !FToT~clîstrugem acum maşinile, pe toate, ca dealtfel şi to felul de alte maşini
." „Şi puştile voastre ?" „Şi lor le va veni rîndul dacă vom mai avea vreme şi de aşa ceva.
utea ca mîine sau poimîine să se fi terminat cu noi toţi. Doar ştiţi şi voi ce îngrozitor d
203
populat, de suprapopulat, era continentul nostru. Ei,, acum sft-rnai poate rrnpi
ra " „Şi trageţi asupra oricui, fără discernămînt ?" „Desigur. Fără îndoială că este păcat
lu, mi-ar fi părut rău de acesta tînără drăguţă — cu siguranţă că este fiica dumneavoastră,
te stenografa mea." „Cu atît mai bine. Şi acum vă rog să coborîţi sau daţi-ne voie să vă tr
din maşină, pentru că trebuie s-o distrugem." „Prefer să mă distrugeţi şi pe mine odată cu
doriţi. Mai permiteţi-mi, însă, încă o întrebare ! Dumneavoastră sînteţi procuror. Nicioda
s cum poate un om să fie procuror. Dumneavoastră trăiţi de pe urma faptului că acuzaţi şi c
amnaţi alţi oameni care, de obicei, sînt nişte sărmani amărîţi. Nu-i aşa ?" „Aşa este. Mi-a
ia. Asta este funcţia mea. La fel cum funcţia călăului era aceea de a-i omorî pe cei conda
mnaţi de mine. Iar dumneavoastră aţi preluat aceeaşi funcţie. Şi dumneavoastră omorîţi " „J
ai că noi nu omorîm pe.nimeni din_ohU-ie, ci cfr"plâ'cere sau, mai bine zis : din cauză,
că lumea [^ asta ne-aaeceptionat si ne-a aus la deznădejcje^De aceea. omorul ne amu
ză într-o oarecare măsură. Dumneavoastră nu vi s-a părut niciodată că omorul este un amuzam
" „Mă plictisiţi. Aveţi amabilitatea şi faceţi-vă munca pînă la capăt. Asta în caz că noţiu
nu vă este necunoscută..." A tăcut strîngînd din buze, de parcă voia să scuipe. Dar nu i-a
decît puţin sînge care i s-a lipit de bărbie. „Staţi puţin!" a spus Gustav politicos. „Est
vărat că nu cunosc noţiunea de datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri am avut mult de
-a face cu ea, am fost profesor de teologie. De asemenea, am fost soldat şi am lup
tat în război. Ceea ce credeam eu că e o datorie, ceea ce autorităţile şi, respectiv, super
orii mei îmi porunceau, nu era nimic bun, ba întotdeauna aş fi preferat să fac exact con
trariul. Dar chiar dacă acum nu mai cunosc noţiunea de datorie, o cunosc totuşi pe ace
ea de vină — poate că amîndouă înseamnă acelaşi lucru. Deîndată ce o mamă m-a făcut, apoi s
condamnat
204
să trăiesc, sînt obligat să aparţin unui stat, să fiu soldat, să ucid, să plătesc impozite
armare. Iar acum, în momentul ăsta, vina că sînt în viaţă m-a adus din nou, ca odinioară pe
ea războiului, în situaţia că trebuie să ucid. Şi de data asta nu ucid cu oroare, ci m-am s
pus datoriei, n-am nimic împotrivă ca lumea asta încuiată, tîrripă, să se sfarme în cioburi
i dau şi eu cu plăcere o mînă de ajutor, ba chiar mă nimicesc şi pe mine însumi cu dragă in
ată cu ea." Procurorul făcu un mare efort să schiţeze un zîmbet cu buzele sale lipite de sî
ge. Nu prea reuşi, dar buna lui intenţie fusese vizibilă. „Atunci e bine", spuse el. „Aşada
, sîntem colegi. Faceţi-vă datoria, stimate coleg." între timp, fata aceea drăguţă se aşeza
marginea şoselei. In acest moment, o altă maşină claxona apropiindu-se în goană. Am tras f
ta puţin la o parte, ne-am lipit de stîncă, iar maşina care venea nimeri din plin rămăşiţel
eilalte. Frînă puternic şi se ridică în sus, oprindu-se, însă, intactă. Ne-am luat flintele
şi le-am îndreptat împotriva noilor veniţi. „Coborîţi !" porunci Gustav. „Mîinile sus!" Di
borîră trei bărbaţi, ţinînd ascultători mîinile ridicate. „Este vreunul din voi medic ?" a
Gustav.
Ei răspunseră că nu. „Atunci aveţi amabilitatea să-l scoateţi pe domnul ăsta de pe locul lu
te grav rănit. Apoi luaţi-l în maşina voastră pînă în cel mai apropiat oraş. Haideţi, puneţ
trecut mult şi bătrînul domn a fost transferat în cealaltă maşină, Gustav dădea comenzi şi
pornit-o din nou la drum. —^ Intre timp, stenografa noastră îşi revenise, privind la tot
ceea ce se întîmplase. Îmi plăcea să ştiu că puse-j sem mîna pe o pradă atît de drăguţă. „
Gustav, „v-aţi pierdut patronul. Să sperăm că bătrînul nu vă era prea apropiat şi în alte p
ranjez eu, străduiţi-vă să ne fiţi un bun camarad! Aşa, şi acum ne cam grăbim. In curînd 20
e destul de neplăcut aici. Puteţi să vă căţăraţi, domnişoară ? Da ? Atunci haideţi, vă luăm
ajutăm." Ne-am căţărat toţi trei cît am putut de repede pînă la coliba noastră din pom. Sus
arei i se făcu râu, dar i-am dat să bea un coniac şi nu a trecut mult pînă ce şi-a revenit
atît încît să poată admira splendida panoramă a lacului şi să ne comunice că se numeşte Dor
diat după aceea acolo, jos, sosise încă o maşină care se strecură cu atenţie pe lîngă maşin
fără să se oprească, apoi acceleră. „Pezevenghiui !" rîse Gustav, trăgînd în cel de la vol
a dănţuit puţin, s-a ciocnit o dată de zid, l-a străpuns şi a rămas suspendată deasupra abi
. „Dora", i-am spus eu, „ştii să mînuieşti o flintă !" Nu ştia, dar a învăţat de la noi cum
rmă. Mai întîi era cam neîndemînatică şi s-a rănit la un deget din care i-a curs sînge, înc
ne-a cerut un plasture. Gustav, însă, i-a explicat că era război şi că va trebui să demonst
e că e o fată cuminte şi curajoasă. Şi totul a mers apoi ca pe roate. „Dar ce-o să se aleag
noi ?" ne-a întrebat ea „Nu ştiu", spuse Gustav. „Prietenului meu Harry îi plac femeile f
rumoase, el o să fie prietenul tău." „Dar ei vor veni cu poliţia şi cu soldaţii şi ne vor o
" „Nu mai există nici poliţie, nici altceva de soiul ăsta. Trebuie să ne decidem, Dora. Or
i rămînem liniştiţi aici, sus, trăgînd asupra maşinilor care trec pe dinaintea noastră ca s
strugem, ori luăm noi înşine o maşină şi plecăm cu ea, oferindu-le altora ocazia să tragă a
oastră. Este indiferent de partea cui trecem. Eu sînt de părere să rămînem aici." Jos se iv
din nou o maşină, claxonul ei se auzea strident pînă sus la noi. N-a trecut mult şi i-am
făcut de petrecanie, aşa încît rămase cu roţile în sus. C „Ce straniu", am spus eu, „nu cre
oate fi ^4şa de amuzant să tragi cu puşca ! Şi cînd te gîndeşti /că odinioară eram un duşma
ului!"
206
Gustav zîmbi. „Da, pe lumea asta sînt mult prea mulţi oameni. Odinioară nu-ţi dădeai seama
e bine de lucrul ăsta. Dar acum, cînd fiecare nu doreşte numai să respire aer, ci să aibă ş
maşină, ei, acum îţi dai seama de lucrul ăsta. Fireşte că ceea ce facem noi nu este o fapt
ptă, e o copilărie, tot aşa cum şi războiul era o imensă copilărie. în viitor, lumea va
trebui să înveţe cum să ţină în frîu proliferarea indivizilor pe căi raţionale. Reacţia noa
ondiţii insuportabile ' este, în aparenţă, destul de iraţională, dar, în esenţă, în-' trepr
uşi un lucru just : reducem." „Da", am spus eu, „ceea ce facem noi este probabil o neb
unie, dar probabil că, totuşi, este bine şi necesar să procedăm astfel. Nu este bine ca om
enirea să-şi suprasolicite raţiunea, căutînd să facă ordine, cu ajutorul raţiunii, în nişte
care nici nu sînt încă accesibile raţiunii. Aşa apar idealuri extraordinar de raţionale, da
, simplificînd viaţa într-un mod atît de naiv, o siluiesc şi o secătuiesc. Acea imagine des
re om care, odinioară fusese un ideaF înalt, a început sâ se transforme intr-umţ ' clişeu.
Poale că nul'; nebunii, u vum-îmiubila drrT'nou."' Gustav mi-a răspuns rîzînd : „Ce pricepu
eşti la vorbă, cine dă ascultare unui asemenea izvor de înţelepciune, este cuprins de buc
urie şi are cu ce să se aleagă. Şi chiar s-ar putea să ai dreptate într-o oarecare măsură.
ii atît de bun şi încarcă-ţi flinta din nou, pentru că impresia pe care mi-o faci este a un
i om cam prea visător. în orice clipă se pot ivi, în goana lor, cîţiva căpriori pe care nu-
om putea ucide cu filozofia, ci, oricum, va trebui să avem pe ţeava cîteva gloanţe." O m
aşină se ivi şi se răsturnă pe dată, şoseaua era blocată. Un supravieţuitor, un bărbat roto
a chip, gesticula de zor pe lîngă ruine, holbîndu-se cînd în jos, cînd în sus, ne descoperi
cunzătoarea şi alergă spre noi mînios, trăgînd cu un revolver de mai multe ori în direcţia
ră. „Plecaţi sau vă împuşc", i-a strigat Gustav celui de jos. însă tipul îşi îndreptă revol
şi mai trase o dată. Atunci am tras şi noi în el, ucigîndu-l din două împuşcături.
207
Au mai apărut două maşini pe care le-am şi scos din circulaţie. Apoi şoseaua a rămas calmă
ie, se pare că se răspîndise vestea despre pericolele care te pîndeau dacă treceai pe acol
o. Aveam timp acum să admirăm frumoasa panoramă. De partea cealaltă a lacului, acolo jos
, se afla un orăşel din care se vedea cum iese*fumul şi nu a trecut mult pînă ce am văzut c
m focul se întinde de la un acoperiş la altul. Se auzeau şi împuşcături. Dora a plîns puţin
eu am mîngîiat-o pe obrajii umezi. z „Oare toţi trebuie să murim ?" ne-a întrebat ea. Nu 4
a răspuns nimeni. între timp, jos se ivise un drumeţ, se uită la automobilele distruse c
are zăceau acolo, cotrobăi prin ele, se aplecă într-unui din ele, scoase o umbrelă de soar
e pestriţă, o poşetă de piele, o sticlă de. vin, se aşeză paşnic pe zid, găsi ceva de mînca
celofan, în poşetă, bău pînă goli sticla, apoi plecă mulţumit mai departe, cu umbrela de s
strînsă sub braţ. Plecă paşnic, iar eu i-am spus lui Gustav : „Ai fi oare capabil să tragi
est om simpatic şi să-i găureşti ţeasta ? Dumnezeule, eu n-aş fi." „Nici nu-ţi cere nimeni
aşa ceva", a mormăit prietenul meu. Dar simţea şi el că ceva îl apasă pe inimă. Abia ce ză
n om care continua să se com-f porte cîT*fîeVmovaţie, paşnic şi copilăreşte, trăind în star
de inocenţă, că toată acţiunea hoasfră~"ătît de lăuda-" ( bilă şT3tf nacegarăJie-a apărut d
ească şi respingătoare. La naiba cu toată vărsarea asta de sînge ! Ne era ruşine. Dar se sp
că, în războaie, ar fi existat chiar unii generali care ar fi încercat, uneori, asemene
a sentimente.___. „Haideţi să plecăm de aici", ni se plînse Dora, „haideţi să ne dăm jos, s
că în maşini vom găsi ceva de mîncare. Oare nu vă este foame ?" Colo în vale, în satul cupr
e flăcări, clopotele începură să bată cu nervozitate şi teamă. Am început să coborîm. Ajutî
să se caţere peste parapet, am sărutat-o pe genunchi. Ea rîse tare. Dar drugii au cedat,
iar noi ne-am prăbuşit în gol.. M-am trezit din nora în coridorul rotund, marcat de emoţi
a" averTEtrrii cu ^tntito^r^ăT~Şr,'~de^'pretutmd'eni, de 208 P\. acele nenumărate..uşi,
mă ispiteau tot felul de inscripţii :
MUTABOR METAMORFOZĂRI ÎN ANIMALUL SAU PLANTA DORITA KAMASUTRAM LECŢII ÎN ARTA IUBIRII IN
DIENE CURS PENTRU ÎNCEPĂTORI : 42 DE METODE DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII SINUCID
ERE PLINA DE DELICII RÎZI "DE MORI VREŢI SA DEVENIŢI UN OM DE SPIRIT ? ÎNŢELEPCIUNEA ORIEN
TULUI O DE-AŞ AVEA O MIE DE LIMBI ! NUMAI PENTRU DOMNI DECĂDEREA OCCIDENTULUI PREŢURI
REDUSE. RECORD INEGALABIL ESENŢA ARTEI TRANSFORMAREA TIMPULUI ÎN SPAŢIU PRIN INTERMEDI
UL MUZICII LACRIMA CARE RÎDE CABINETUL UMORULUI JOCURI PENTRU SIHASTRI COMPENSAREA
INTEGRALA A ORICĂRUI FEL DE ÎNTOVĂRĂŞIRE
Şirul inscripţiilor era nesfîrşit. Una dintre ele suna astfel:
ÎNDRUMĂRI PENTRU MODELAREA PERSONALITĂŢII^, SUCCES GARANTAT *
Mi s-a părut interesantă, aşa că am intrat pe uşa
aceea.
Am nimerit într-o încăpere semiîntunecoasă şi liniştită în care un bărbat şedea nu pe un sc
cum se obişnuieşte în Orient, pe podea, dinaintea lui se afla un obiect de dimensiuni
mari, semănînd cu o tablă de şah. In primul moment, am avut impresia că este prietenul
209
meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachetă asemănătoare, pestriţă, şi avea nişte ochi la
l de negri şi de strălucitori. / „Sînteţi Pablo ?" l-am întrebat eu. „Eu nu sînt, nirppni",
declarat el cu amabilitate. „Noi, cei de pe aici, nu purtăm nici un nume, noi, cei
de pe aici, nu sîntem persoane. Eu sînt un jucător de şah. Vreţi să luaţi lecţii de modelar
ersonalităţii ?" „Da, chiar vă rog." „Atunci fiţi atît de amabil şi puneţi-mi la dispoziţie
ini de figuri ale dumneavoastră." „Figuri ale mele... ?" „Figurile în care aţi văzut că se
compune aşa-zisa personalitate a dumneavoastră. Căci fără de figuri nu pot să joc." Îmi pus
inainte o oglindă, am văzut din nou, în ea, cum întregul -care era persoana mea se desco
mpune în >niai multe euri, mi se părea că numărul era mai mare. "Numai că figurile erau ac
um foarte mici, de mărimea unor figuri de şah pe care le puteai mînui uşor, iar jucătorul
luă cu degetele lui calme, sigure, cîteva duzini de figuri şi le aşeză pe podea lîngă tabla
şah. In timpul acesta, vorbea monoton, ca un om care repetă o cuvîntare cau o lecţie ţinu
tă de nenumărate ori: „Cunoaşteţi, desigur, concepţia falsă şi nefastă după care omul repre
tate durabilă. De asemenea, cunoaşteţi că^omul este compus dintr-o mulţime de suF1P+°, din
oarte multe euri. npsrnmpimprpa arpstpi apa-__ ente unităţi a__p_ersoanei în ~â~tît~ de "m
ulte figuri este "corrsîderată o rip^i-mi^ iar fiinţă a inventăT~penfrTrfen'o~ ^menul aces
ta denumirea de schizofrenie] Ştiinţa are dreptate în această privinţă, dar numai în măsura
e, fireşte, nici-o multitudine nu poate fi strunită fără o anumită intervenţie diriguitoare
fără o anumită ordine şi grupare. Dimpotrivă, nu are dreptate atunci cînd crede că nu ar f
osibilă decît o ordine unică, obligatorie, de o viaţă, a acelor sub-euri. Eroarea aceasta
a ştiinţei are unele urmări neplăcute, valoarea ei constînd la o adică în faptul că învăţăt
rii aflaţi în slujba stalului văd că, astfel, munca lor se simplifică, fiind scutiţi ■de a
gîndi şi de a mai trăi unele experienţe. Din
210
această eroare decurge faptul că mulţi oameni sînt socotiţi drept 'normali', ba chiar valo
roşi din punct de vedere social, cînd ei, în fond, sînt nişte nebuni incurabili, şi invers,
unii oameni
— care sînt nişte genii — sînt consideraţi drept nebuni. De aceea noi completăm lacunara în
ică despre suflete cu noţiunea căreia rT^şpunenX-.artarnoci'elăi'ii.—Arătam^ —astfel;—uelui
i-a fost dat să trăiasca~Tîî5Tnentul dezmembrării eului său că poate să-şi reaşeze bucăţil
ce ordine dorită, şi să obţină astfel o multitudine de înfăţişări a celui care joacă pe tab
ieţii. Asemeni scriitorului care creează o dramă cu o mină de figuri, constituim şi noi, fă
cetare, din figurile eului nostru dezmembrat grupuri noi, cu jocuri şi surse noi d
e tensiune, cu situaţii veşnic noi. Priviţi !" Cu degetele lui calme, agere, apuca fig
urile mele, bătrînii, tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele şi triste, puter
nice şi delicate, iscusite şi neajutorate, aran-jîndu-le la iuţeală pe o tablă în vederea u
joc în care ele se constituiau fără întîrziere în grupuri, familii, în jocuri şi lupte, în
nii şi duşmănii, alcătuind o întreagă lume la scară redusă. El făcu astfel încît, un timp,,
a la scară redusă, plină de viaţă şi totuşi bine orînduită, se puse o clipă în mişcare, juc
u-se, încheind alianţe şi purtînd bătălii, iar oamenii se curtau, se căsătoreau şi se înmul
r-adevăr o dramă cu multe figuri, o dramă emoţionantă şi plină de încordare. Apoi mătură cu
tr-o mişcare vioaie, toată1 tabla, răsturnînd cu uşurinţă toate figurile, apoi le împinse,
e grămezi, alcătuind configuraţia unui alt joc, cu totul nou, cu aceleaşi figuri, dar gr
upate acum în cu totul alt fel, cu relaţii şi interdependenţe total diferite ; făcu lucrul
acesta gînditor, ca un artist care caută o soluţie. Cel de-al doilea joc era înrudit cu
primul : fusese aranjat din acelaşi univers, din acelaşi material, numai că tonalitat
ea era o alta, ritmul era un altul, motivele aveau accente diferite, situaţiile se
succedau în alt chip. Şi astfel, inteligentul meşter făurea din acele figuri care, fiec
are, erau bucăţi ale eului meu, joc după joc,, 211 unul semănînd cu celălalt, chiar dacă un
i asemănarea nu era decît vagă de tot, puteai să-ţi dai seama că toate jocurile aparţineau
i aceleiaşi lumi, avînd toate aceeaşi ^origine, şi totuşi fiind fiecare un joc cu totul no
u. „Asta este arta vieţii", spuse el profesoral. „Chiar lumneavoastră înşivă puteţi modela
a, încurca i îmbogăţi jocul propriei dumneavoastră vieţi după bu-UI plac, pentru că el se a
iie dumneavoastră. cum _npr"in.jfi rf>prQzjxrţă, înţiw)jaccgp_tiune superioară, î^^prnTTCSf
piujjii, totasa schizofrenia înseamnă începutul artei, al fanteziei Chiar şi unii învăţaţi
aF~ seama de~acest lucru, după cum se poate constata, de altfel, citind, de exempl
u, «Minunatul Corn al Prinţului» cartea aceea delicioasă în care munca obositoare şi plină
dăruire a unui învăţat este înnobilată prin colaborarea genială a unui număr de artişti neb
ternaţi în clinici. — Iată, luaţi-vă figurile, băgaţi-le în buzunarul dumneavoastră, căci j
o să vă bucure deseori de-acum încolo. O figură care astăzi a crescut şi s-a dovedit a fi
sperietoare insuportabilă, stricîndu-vă cheful de joc, va putea fi degradată de dumneav
oastră a doua zi, cînd o veţi putea transforma într-o figură secundară. Figura sărmană şi d
, pentru o clipă, o să vi se pară că este condamnată să aibă în permanenţă ghinion şi să se
die nefastă, o veţi putea transforma în jocul următor într-o prinţesă. Vă doresc distracţie
omnule." M-am plecat adînc şi plin de recunoştinţă înaintea acestui talentat jucător de şah
am vîrît figurile în buzunar, retrăgîndu-mă prin uşa îngustă. La drept vorbind îmi închipui
coridor, mă voi aşeza jos şi voi începe să mă joc ore întregi, o veşnicie, cu figurile ace
dar deîndată ce m-am trezit din nou în coridorul luminos, arcuit al teatrului, m-au ca
ptivat alte forţe, mai puternice decît mine. O inscripţie strălucea strident, luminoasă, d
inaintea ochilor mei:
Ji MINUNEA DRESĂRII UNUI LUP DE STEPAN
Inscripţia aceasta mi-a deşteptat sentimente diferite, o serie de temeri şi constrîngeri
din viaţa
mea de odinioară, din realitatea pe care o părăsisem, făceau ca inima
212
să mi se strîngă jenată. Cu mîna tremurîndă am deschis uşa şi am nimerit într-o tarabă de b
zărit Trişte gratii de fier interpuse între mine şi scenă. Pe scenă am văzut un dresor, un
p cu aspect de pieţar care îşi dădea mare importanţă şi care, în ciuda mustăţii lui mari, î
hetelor de muşchi de la braţe şi a veştmintelor sale caraghioase de circar, semăna cu mine
, lucru care mi se păru de-a dreptul dezgustător. Bărbatul acesta puternic ţinea în zgardă,
ca pe un cîine — ce, privelişte umilitoare ! — un lup mare, frumos, dar îngrozitor de slab
, cu o privire de sclav umilit. Şi era în. aceeaşi măsură greţos şi pasionant, îngrozindu-t
ovocîndu-ţi în aceeaşi măsură o tainică plăcere, să vezi cum bruta de dresor îl făcea pe an
a de pradă, nobil, şi totuşi ruşinos de supus, să execute o serie de figuri şi de scene sen
aţionale. Dar omul acela, blestematul şi monstruosul geamăn al meu, îşi dresase lupul într-
devăr fantastic de bine. Lupul, atent, dădea ascultare oricărei porunci, reacţiona cîineşte
la orice strigăt şi la orice pocnitură de bici, îngenunchea, se prefăcea că-i mort, stătea
j, căra în gură, ascultător şi cuminte, o halcă de pîine, un os, o bucata de carne, un coşu
chiar trebuia să-i ridice dresorului biciul, pe care acesta îl aruncase jos, şi să i-l
aducă în dinţi, iar în acest timp dădea din coadă insuportabil de slugarnic. Omul îi arătă
un iepure, apoi un miel alb, iar lupul îşi arăta colţii, e adevărat, salivînd şi tremurînd
oftă, dar nu se atinse de nici unul din animalele acelea, ci sări ca la comandă peste
ele, în timp ce animalele se pitiseră dîrdîind la pămînt, făcu, deci, un salt elegant, ba c
r se aşeză nntre iepure şi miel, încolăcindu-i cu labele din faţă şi formînd împreună cu ei
emoţionantă. Din cînd în cînd, lupul lingea, din palma omului cîte o bucată de ciocolată. E
chin I să vezi cu ochii tăi pînă unde ajunsese lupul acesta, în I ce grad fantastic îşi co
azicea propria natură, mi se făcu părul măciucă. Totuşi atît spectatorul indignat cît şi lu
au fost despăgubiţi pentru un asemenea chin în partea a doua a reprezentaţiei. După derula
rea programului de dresură şi după ce dresorul se aplecase cu un zîmbet 213 dulceag, tri
umfător, deasupra grupului alcătuit din miel I şi lup, rolurile se schimbară. Dresorul,
care semăna cu / Harry, aşeză dintr-odată biciul la piciorul lupului, făcînd j o plecăciune
că şi începînd să tremure, să se chir-/ ceaşcă şi să arate întocmai cum arătase animalul ma
pul, însă, se lingea pe bot rîzînd, se destinse / şi se învioră, privirea i se însenină, to
l i se în-^eordă şi astfel îşi recîştigă sălbăticia. j Şi iată că acum comanda lupul şi omu
ascultare. La comandă, omul îngenunche, făcînd-o pe lupul, scoţîndu-şi limba, sfîşiindu-şi
le de pe trup cu dinţii lui plombaţi. Mergea, după cum comanda dresorul de oameni, cînd în
două, cînd în patru labe, stătea sluj, se prefăcea mort, îi îngăduia lupului să-l călăreas
iciul. Răspundea ca un cîine talentat, plin de fantezie, la orice înjosire şi perversita
te. O fată frumoasă se urcă pe scenă, se apropie de omul dresat, mîngîindu-i bărbia, punînd
razul lingă al lui, el, însă, rămase în patru labe, dînd din cap şi începînd să-şi arate di
asa fată, într-un tîrziu chiar atît de ameninţător şi lupesc, încît aceasta îşi luă tălpăşi
dar el o mirosi dispreţuitor şi o împinse la o parte. Iar la urmă au fost aduşi din nou mi
elul alb şi iepurele gras, bălţat, şi omul arătă zelos tot ce ştia, făcînd-o pe lupul, încî
re să-l priveşti. Cu degetele şi dinţii le înşfăca pe bietele animale care ţipau, smulgîndu
de blană şi carne, mestecîn-du-le carnea vie, rînjind, bîndu-le cu ochii închişi, cu o imen
ere şi ameţit de voluptate, sîngele cald. îngrozit, am ieşit în goană pe uşă afară. Teatru]
agic nu era, după cîte îmi dădusem seama, nici un fel de paradis al purităţii, dincolo de f
da lui plăcută se ascundeau toate chinurile iadului.' O doamne, oare nici aici nu ex
istă mîntuire ?
Alergam înfricoşat în sus şi în jos, simţind în gură gustul de sînge şi gustul de ciocolată
el de greţos ca şi celălalt, dorindu-mi din tot sufletul să scap de lumea asta tulbure,
străduindu-mă, din toată fiinţa mea, să descopăr în mine însumi nişte imagini mai suportabi
plăcute. „O, prieteni, să nu ne lamentăm " cînta ceva în mine şi, cu groază, mi-am adus am
de 214 înfiorătoarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea uneori în timpul
războiului, de cadavrele încîlcite unul cu altul, ale căror chipuri fusesră transformat3 d
e măştile de gaze în nişte pocituri diabolice. Ce prost şi ce copilăros mai fusesem pe vrem
a cînd eram un pacifist iubitor de oameni şi cînd mă îngrozisem la vederea unor astfel de
fotografii ! Acum însă, ştiam că nici un dresor, nici un ministru, nici un general şi nici
un nebun nu era capabil să clocească în creierul lui gînduri şi imagini care să nu fi fost
la fel de dezgustătoare, la fel de sălbatice şi de răutăcioase, la fel de crude şi de idioa
e ca cele care sălăşluiau în mine însumi. Răsuflînd uşurat, mi-am adus aminte de inscripţia
la începutul reprezentaţiei teatrale, îi dăduse curs cu atîta frenezie tînărul acela frumos
dar, inscripţia era :
TOATE FETELE SlNT ALE TALE
şi mi se păru, după toate cîte se întâmplaseră, că, în definitiv, nu merita să-ţi doreşti n
decît aşa ceva. Am intrat, înveselit la gîndul că voi scăpa de blestemata lume a lupilor. A
rul tinereţii mele mă întîmpină în valuri stranii — într-atît avea un iz de legendă, dar îm
ată familiar, încît m-am cutremurat — mă întîmpină atmosfera vremurilor de odinioară cînd f
pil şi adolescent, iar în inima mea năvăli sîngele de atunci. Ceea ce făcusem şi gîndisem,
eea ce fusese cu puţin timp mai înainte, se afundă într-un abis, undeva, îndărătul meu, iar
eram din nou tînăr. Abia cu o oră mai înainte, abia cu cîteva clipe mai înainte crezusem c
u prea bine ce înseamnă dragostea, dorinţa, dorul, dar nu fuseseră decît dragostea şi dorul
unui om în vârstă. Acum eram din nou tînăr şi tot ceea ce simţeam acum în mine, focul arzăt
ul puternic, pasiunea aceasta care te topea ca vîntul călduţ în luna lui mărţişor, totul er
roaspăt, nou şi autentic. O, iată cum se aprindeau din nou flăcări date uitării, cum freamă
vremilor de odinioară tălăzuia în surdină, cum sîngele se înflăcăra, cum sufletul striga ş
Eram un copilandru de cincisprezece sau şaispre-" zece ani, capul îmi era plin de l
atină şi greacă şi de 215 versurile poeţilor, gîndurile îmi erau pline de năzuinţe şi ambiţ
a îmi era plină de vise de artist, dar mult mai profund, mai puternic şi mai înrobitor pîl
pîiau şi se zbăteau în mine flăcările dragostei, foamea sexului, presimţirea aceea devorato
a voluptăţii. Stăteam sus, pe vîrful unui deal, undeva, deasupra orăşelului meu natal, mir
sea a vînt de primăvară, miroseau cele dintîi violete, ferestrele casei în care mă născusem
luviul ce trecea prin tîrguşor mă întîmpinau cu strălucirea lor şi toate aveau o privire, u
unet şi un miros care te ameţeau cu plinătatea, noutatea şi cu izul lor de geneză, toate s
trăluceau în culori atît de vii şi adiau, în vîntul primăvăratic, mult mai real şi mai tran
t ca odinioară, cînd, în răgazurile mele de prea plin, în răgazurile mele cele mai încărcat
poezie, din prima tinereţe, văzusem lumea cu aceiaşi ochi. Stăteam pe deal, iar vîntul îmi
lutura în plete ; cu mîna rătăcită, cuprins de dorinţa visătoare a dragostei, am frînt din
abia înverzită un mugur proaspăt, deschis abia pe jumătate, l-am ţinut dinaintea ochilor,
l-am mirosit (şi chiar şi numai simţind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de t
ot ceea ce fusese odinioară), apoi am apucat în joacă muguraşul acela verde cu buzele ca
re nu sărutaseră încă nici o fată şi am început să-l mestec. Şi simţind gustul acesta acriş
amărui, mi-am dat seama dintr-o dată, foarte bine, de ceea ce trăiam atunci, totul se
întorsese iarăşi. Am retrăit un ceas din prima mea tinereţe, din după-amiaza duminicii din
cea dintîi primă-vară cînd, plimbîndumă singur, o întîlnisem pe/Rosa Kreissler, cînd am sal
atît de sfios şi m-aOT~4ft—-^ drăgostit atît de ameţitor de ea. '-----
Pe atunci nu făcusem decît să privesc plin de sfioasă aşteptare la frumoasa fată care urca
ingură şi visătoare la deal, fără să mă fi zărit încă, îi văzusem părul strîns în două cozi
lăsau cîteva şuviţe libere de ambele părţi ale obrajilor, săltînd jucăuşe în vînt. Observa
ima oară în viaţa mea cît de frumoasă era fata aceea, cît de frumos şi de plin de reverie s
uca vîntul în părul ei mătăsos, cît de frumos şi aţîţător îi cădea rochia subţire, albastră
ei tinere şi, aşa cum odată cu gustul acela iute-amărui al mugu216
elui mestecat mă invadase toată dulcea şi sfioasa plăcere şi teamă a primăverii, tot aşa, v
e fată, m-a cuprins tot acel presentiment ucigător al iubirii, presimţirea femeii, pre
sentimentul zguduitor al unor imense posibilităţi şi promisiuni, al plăcerilor fără nume, a
rătăcirilor, spaimelor şi suferinţelor inimaginabile, al celei mai profunde mîntuiri şi al
vinei celei mai adinei. O, cît de arzător simţeam pe limbă gustul amărui al primăverii ! O,
ce uşor adia vîntul jucîndu-se cu şuviţele de păr care atîrnau pe lingă obrajii ei roşii !
e apropiase de mine, îşi ridicase privirea şi mă văzuse, se înroşise o clipă uşor, ferindu-
ea într-o parte; apoi eu i-am dat bineţe, scoţîndu-mi pălăria de catehumen şi Roşa, care îş
e repede, îmi răspunse la bineţe zîmbitoâre şi cu o undă de feminitate, ridicîndu-şi chipul
porni încet mai departe, cu paşi siguri, cu aer de superioritate, înconjurată din toate
părţile de miile de dorinţe drăgăstoase ale mele, de admiraţia cu care priveam din urma ei.
Aşjţa_se_îrţtîmplase cîndva, într-o duminică, acum treizeci şi cinci de ani, şi tot ceea ce
e atunci re-trăiam în clipa aceasta : dealul şl oraşul, vîntul de mărţişor şi mirosul de mu
oşa şi părul ei castaniu, dorul încolţit şi teama dulce, sufocantă. Totul era ca odinioară
e părea că niciodată în viaţă n-am mai iubit aşa cum o iubisem atunci pe Roşa. Acum, însă,
să o întîmpin altfel decît pe vremea aceea. Am văzut-o roşind cînd mă recunoscu, am observ
efort făcea să-şi ascundă roşeaţa, îneît mi-am dat seama de-îndată că îi eram pe plac, că
avea şi pentru ea aceeaşi însemnătate ca şi pentru mine. Şi în loc să-mi scot iarăşi pălări
solemn cu pălăria în mînă pînă avea ea să treacă, am făcut de data aceasta, în ciuda spaim
mele, ceea ce-mi poruncea să fac imboldul sîngelui, strigîndu-i: „Roşa ! Slavă Domnului că
venit, frumoasă fată. Îmi eşti atît de dragă." Poate că nu erau vorbele cele mai pline de d
care ar fi putut fi spuse în clipa aceea, dar spiritul n-avea ce căuta într-o asemenea
împrejurare îneît fusese suficient şi-atît. Roşa nu făcu nici un gest domnişoresc şi nici
mai departe, Roşa se opri şi se uită la 217 mine înroşindu-se şi mai tare ca înainte şi spu
„Bună, Harry, îţi sînt dragă cu adevărat ?" Ochii ei bruni străluceau pe chipul ei puterni
r eu mi-am dat seama că, din momentul în care, în duminica aceea, o lăsasem pe Roşa să plec
mai departe, toată viaţa şi dragostea mea de odinioară fuseseră false şi încîlcite şi plin
prostească nefericire. Acum însă, îndreptam greşeala aceea, totul lua un alt curs, totul a
vea să fie bine. Ne-am dat mîinile şi, mînă în mînă, am pornit-o agale mai departe, nespus
riciţi, foarte fîstîciţi, nu ştiam ce să ne spunem şi ce să facem, am început să mergem mai
să alergăm jenaţi din ce în ce mai repede, pînă ce ni se tăie respiraţia, văzîndu-ne nevoiţ
, dar fără să ne mai fi dat drumul la mîini. Amîndoi eram încă la vîrsta copilăriei şi nu p
e să facem unul cu celălalt, în duminica aceea n-am apucat nici măcar să ne sărutăm, dar er
imens de fericiţi. Stăteam şi respiram, apoi ne-am aşezat în iarbă, eu îi mîngîiam mîna, ia
cealaltă mînă, îmi mîngia sfioasă părul, pe urmă ne-am ridicat din nou, încercînd să ne măs
re din noi este mai înalt şi, de fapt, eu eram doar cu un deget mai înalt decît ea, dar
n-am vrut să recunosc, ci i-am spus că eram la fel de înalţi, că bunul &umnezeu ne făcuse u
ul pentru altul şi că, mai tîrziu, ne vom căsători. Atunci Roşa mi-a
r
spus că-i miroase a violete, am îngenuncheat în iarba scundă, primăvăratecă, am căutat şi a
eva violete cu codiţe scurte, ni le-am dăruit fiecare pe ale sale celuilalt, iar cînd
se făcu mai răcoare şi lumina cădea deja oblică peste stînci, Roşa mi-a spus că trebuie să
casă, aşa că pe dată ne-am întristat foarte tare, pentru că nu aveam voie s-o însoţesc, dar
aveam amîndoi un secret al nostru şi acesta era lucrul cel mai de preţ pe care îl aveam
noi doi. Am rămas acolo, printre stînci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la pămîn
t, pe buza unei văi abrupte, cu faţa în jos, şi am privit spre oraş, pîndind pînă ce făptur
că, dulce apăru acolo, jos de tot, trecînd pe lîngă fîntînă şi pe pod. Şi acum ştiam că aju
i părintească, umblînd prin camere, iar eu stăteam aici, departe de ea, dar de la mine pînă
la ea se întindea o legătură, un flux, adierea unui secret. 218 Ne-am revăzut cînd ici, cîn
colo, pe stînci, la gardurile grădinilor, toată primăvara aceea, şi ne-am dăruit, pe cînd
iacul dădea în floare, primul sărut sfielnic. Era puţin ceea ce noi, copiii, ne puteam dăr
ui unul celuilalt, sărutul nostru era lipsit de ardoare şi de plinătate şi nam îndrăznit de
să-i mîngîi încet cîrlionţii din jurul urechilor, dar ne aparţinea tot ceea ce erau în sta
cocească iubirea şi bucuria noastră, iar cu fiecare atingere sfioasă, cu fiecare necopt
cuvînt de dragoste, cu fiecare moment de aşteptare reciprocă învăţam un nou gen de fericire
urcam încă o mică treaptă pe scara iubirii. Am retrăit astfel, începînd cu Roşa şi cu viol
toată viaţa mea sentimentală de la un capăt la altul, căci acum mă aflam sub semnul unor co
isielatii mai favorabile. Roşa pieri pentru ca să aparăQ^mgardl^oarele se încinse, stele
le ameţiră, dar nici Rosajiî'l(jt" Irmgard nu mi-au aparţinut, a trebuit să urc treaptă dup
reaptă, să trăiesc multe, să învăţjftatte, a trebuit să o pierd din nou şi pe Irmgard şi p£
ecare fată pe care o iubisem odinioară în tmereţea mea o iubeam acum din nou, dar de dat
a _ac£asta eram în stare să le jrig"fi"— iubirea, să dăruiesc fiecăreia cîte ceva, să capăt
cîte ceva^Dorinţe, vise şi posibilităţi care odini-oara nu existaseră decît în fantezia mea
niseră acum re^litate-şi eu le trăiam aievea. O, voi toate florile acelea, |da/şi (Lore,
yoi toate acelea pe care le-am iubit timp de o vară, timp de o lună, timp de o zi! A
cum am priceput că, de data aceasta, eu eram tinerelul acela drăguţ, înflăcărat, pe care îl
sem alergînd mai înainte plin de zel înspre poarta dragostei, că acum trăjarrijiin plin ac
eastă părticică dinrnine, această părticica^împlinită numai in a zecea, îrnT~mia ei parte,
să crească la adăpost de toate celelalte înfăţişări ( ale eului meu, netulburată de gîndito
urată de lupul de stepă, neîngrădită de poet, de fantast, de mora- i list. Nu, acum nu mai
eram altceva decît un îndrăgostit, nu respiram nici o altă fericire şi nici o altă suferin
cît pe acelea ale dragostei. Irmgard mă învăţaşe-4«4 să dansez, Ida să sărut, iar cea mai f
a fost cea dintîi care, într-o seară de toamnă, sub coroana 219
fremătătoare a unui ulm, mi-a îngăduit să-i sărut sînii bronzaţi şi să beau din cupa plăcer
st dat să trăiesc multe lucruri în micul teatru al lui Pablo, dar nici a mia parte din
ele nu poate fi redată prin cuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodată îmi apa
rţineau, fiecare îmi dăruia ceea ce numai ea putea să dăruie, fiecăreia îi dăruiam numai ce
ea ştia să ia de la mine. Mi-a fost dat să savurez din plin dragostea, fericirea, vol
uptatea, rătăcirea şi suferinţa, în grădina mea înfloreau acum, la ceasul acesta fermecat,
vis, toată iubirea pe care o pierdusem în viaţa mea, flori gingaşe, imaculate, flori str
idente, înflăcărate, flori întunecate care se ofileau repede, voluptatea fulgerătoare, rev
eria interioară, melancolia încinsă, moartea înfricoşată, renaşterea radioasă. Am regăsit f
care nu puteai să le cîştigi decît la iuţeală, asaltîndu-le, şi cltele pe care erai ferici
poţi curta îndelung şi cu multă precauţie ; mă întîmpina, iarăşi, clarobscurul fiecărui co
i mele în care, odinioară, chiar şi numai pentru un singur minut, mă atrăsese glasul bărbăţ
mele sau cînd mă încinsesem sub privirea unei femei sau cînd mă atrăsese sclipirea albă a p
ii vreunei fete, şi tot ceea ce odinioară pierdusem, recuperam acum. Fiecare dintre
femeile acelea îmi aparţinea, fiecare în felul ei. Iată, aceasta era femeia cu ochii str
anii, de un castaniu închis, cu părul deschis la culoare ca inul, lingă ea stătusem cîndva
, preţ de un sfert de oră, la fereastră, pe culoarul unui accelerat şi îmi apăruse apoi de
ai multe ori în vis — nu scotea nici un cuvînt, dar ea m-a învăţat meşteşuguri nebănuite, î
, ucigătoare, în ale dragostei. Şi iată chinezoaica suplă, calmă, cu zîmbetul ei sticlos, î
portul Marseille, cu părul ei lins, negru ca smoala, cu ochi plutitori, şi ea ştia lu
cruri nemaipomenite. Fiecare îşi avea secretul ei, izul pămîntului care o zămislise, fieca
re săruta şi rîdea în felul ei, fiecare era pudică sau impudică în felul ei cu totul deoseb
Veneau şi plecau, torentul le purta către mine, mă arunca în viitoarea lui spre ele, mă d
espărţea de ele, înnotam ca în joacă, copilăreşte în torentul bărbăţiei mele, fermecat, pîn
dii, de surprize. Şi mă miram la tot pasul, cît de bogată
220
fusese viaţa mea, viaţa aceea atît de săracă şi lipsită del dragoste a mea, a lupului de st
cît de bogată fusese V ea în iubiri, în ocazii, în ispitei Aproape pe toate le pier--^ dus
em sau fugisem de ele, 'mă poticnisem de ele, dar trecusem mai departe, le uitasem
cu repeziciune, — dar iată, toate se păstrau aici, fără nici o excepţie, cu sutele. Iar ac
m le vedeam, eram al lor, mă deschideam spre ele, afundindu-mă în infernul lor cu licări
ri trandafirii. Mi-a revenit şi oferta seducătoare pe care mi-o făcuse Pablo cîndva, pre
cum şi altele de mai înainte şi pe care, la vremea lor, nici măcar nu le pricepusem, joc
uri fantastice în trei şi în patru, toate mă atrăgeau acum în iureşul lor. Multe lucruri sa
ai întîmplat, multe jocuri am mai jucat, dar cuvintele nu le pot reda în nici-un chip.
Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al încurcăturilor ieşeam din nou la s
uprafaţă, calm, tăcut, înarmat, saturat de cunoştinţe, înţelept, cu o experienţă profundă,
entru Hermina. Ea, Hermina, apărea ca ultima figură în mitologia mea plină de făpturi, ca
ultimul nume dintr-un şir infinit, mi-am recăpătat deîndată cunoştinţa şi am pus capăt basm
birii, pentru că nu vroiam să mă întîlnesc cu ea aici, în clarobscurul unei oglinzi fermeca
e, ei nu-i aparţinea numai una dintre figurile jocului meu de şah, ci ei îi aparţinea într
egul Harry. O, acum îmi voi alcătui jocul figurilor mele în aşa fel, încît totul să se armo
eze cu ea şi să mă poarte spre împlinire. Torentul mă aruncase la ţărm, mă aflam din nou în
ul tăcut cu loje al teatrului. Ce să fac ? Am băgat mîna în buzunar să scot figurile, dar p
acest impuls mi se stinse din nou. "Universul acesta al uşilor, al inscripţiilor, al
oglinzilor magice se întindea inepuizabil în jurul meu." Fără să vreau, am citit următoare
inscripţie care mă făcu să mă înfiorez : CUM SA OMORI PRIN DRAGOSTE aşa scria acolo. într-
gerătoare tresărire mi-a iii ţd cundă : praH aşa scria acolo. întro fg imaginea unei aminti
i, preţ de o secundă : praHgrmînâj stătea la o masă dintr-un restaurant, uitase "cTevmşi 22
care, pierzîndu-se într-o convorbire abisală, cu o seriozitate înfiorătoare în privire, şi
nîndu-mi că nu ^vrea să mă facă să mă îndrăgostesc de ea decît din cauză că vroia să fie om
val negru de teamă şi de întuneric se revărsă în mima mea, dintr-o dată mi-a reapărut totu
aintea ochilor, dintr-o dată . am simţit din nou, în străfundurile mele, mizeria 1 şi dest
inul. Deznădăjduit, am băgat mîna în buzunar ca / să scot figurile, ca să mai pun la cale p
agie şi să ] modific orînduiala de pe tabla mea de şah. Dar n-am / mai găsit nici-una dint
re figuri. în locui figurilor, am scos £ din buzunar un quţib^ Speriat de moarte, am a
lergat pe coridor, pe lîngă uşi, apoi dintr-o dată m-am pomenit dinaintea uriaşei oglinzi,
în care am privit. In oglindă —jfie afla, la fel de înalt ca şi mine, un lup uriaş, frumos
stătea pe loc, clipind cu sfială din ochii lui neliniştiţi. A clipit scurt spre mine, a
rîs puţin, încît colţurile botului i se dezlipiră pentru o clipă, lăsînd să i se vadă limb
era Pablo ? Unde era Hermina ? Unde era individul acela inteligent care pălăvrăgise a
tît de frumos despre modelarea personalităţii ? rSm mai privit o dată în oglindă._Eram nebu
. îndărătul peretelui de sticlă nu era nici un lup care îşi
rotea limba în gură. în oglindă eram eu, era Harry, cu chipul înnegurat, părăsit de toate j
rile, obosit de atîtea vicii, respingător de palid, dar, orice s-ar spune, un om, or
ice s-ar spune, un ins cu care puteai să stai de vorbă. „Harry", am spus eu, „ce faci ac
olo ?" „Nimic", spuse cel din oglindă, „aştept doar. Aştept moartea." „Dar unde e moartea ?
l-am întrebat eu. „Vine", spuse celălalt. Şi din încăperile goale ale teatrului am auzit a
ordurile unei muzici, ale unei muzici frumoase şi înfiorătoare, acordurile muzicii din
Don Juan, care acompaniază apariţia musafirului pietrificat. Acordurile glaciale răsu
nau înfiorător în clădirea aceea fantomatică, venind de pe lumea cealaltă, venind de pe *1
id-»ejTiuritorilpr. W „Mozarr*!" mi-am spus eu, trezind astfel cele mai dragi ŞT-fsai
sublime imagini ale vieţii mele interioarei
—j
222
Şi-atunci, în spatele meu a răsunat un hohot de rîs, un hohot de rîs limpede şi rece ca ghe
, venit dintr-un alt tărîm, necunoscut oamenilor, din tărîmul marilor suferinţe, un rîs isc
t dintr-un umor dumnezeiesc. M-amj^ întors, pătruns de răceala şi încîntarea acelui rîs, şi
Mozart se apropie de mine, trecu rîzînd pe lîngă mine, se îndreptă agale spre una dintre uş
lojelor, o deschise şi intră acolo, eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinereţii me
le, căruia i-am dăruit toată viaţa dragostea şi admiraţia mea. Muzica răsuna în continuare.
rt stătea lînga balustrada lojei, nu se mai vedea nimic din teatru, spaţiul infinit er
a inundat de beznă. ^Vedeţi", spuse Mozart, „merge şi fără saxofon. Cu toate că nu aş vrea
nuez cu nimic importanţa acestui excelent instrument." „Unde ne aflăm ?" l-am, întrebat
eu. „Sîjitem în ultimul act din <<DojŢ__Glav^nBi»T-Lep£!rellp \ ■-a^ngenuncheat deja. O sce
mirabilă, chiar şi muzica s0 este destuT~de bună,~~asta-i Dar nu-i aşa că, în ciuda o aspec
elor ei umane, se simte în ea adierea celuilalt tă-\ rîm, adică rîsul ?" : „Este ultima p'a
titură mare care a mai fost scrisă", am spus eu cu gravitatea unui profesor de şcoală. „Fi
reşte, a venit apoi şi Schubert, a venit apoi şi-Hugo Wolf, nici pe sărmanul, minunatul
Chopin nu trebuie să-l uit. V-aţi încruntat, maestre — o, da, mai există şi Beethoyen, şi e
ste minunat. Dar, oricît de frumoase ar fftoaţecrea-ţiile lor, ele conţin cgva {rawnpnta
r, ceva ce ameninţă să se descompună, dar o lucrare atît de perfectă nu a mai fost turnată
oameni de la «Don Giovanni» încoace". „Nu vă osteniţi prea mult", rîse Mozart groaznic de i
ic. „Te pomeneşti că eşti şi dumneata muzician ? Ei, eu am renunţat la meseria asta, am pre
erat să mă retrag. Numai aşa, de plăcere, mă mai uit şi eu cîte o dată să văd ce se mai înt
ta." (jSi-a ridicat mîinile de parcă ar fi dirijat ceva, iar undeva a răsărit luna sau u
n alt astru palid, m-am uitat peste balustradă şi privirea mi-a căzut în incomensurabile
le adîncimi spaţiale în care pluteau ceaţă şi nori, în care se zăreau munţi şi ţărmuri de m
noi se întindea, cît lumea de mare, o cîmpie care semăna cu
223
un deşert. Pe cîmpia aceasta am zărit un domn în vîrstă, cu barbă lungă, conducînd, cu chip
at de suferinţă, o coloană uriaşă de cîteva zeci de mii de bărbaţi înveş-mîntaţi în negru.
istă şi dezolantă, iar Mozart spuse : „Vedeţi, acesta este Brahms. El năzuieşte spre mîn-tu
dar mai e încă mult pînă atunci." Am aflat că miile acelea de oameni în negru erau purtător
vocilor şi notelor care, după sentinţa lui dumnezeu, prisoseau în partiturile sale. „Prea
multe instrumente, o mare risipă de material", zise Mozart dînd din cap. Şi imediat du
pă aceea l-am văzut mărşăluind, în fruntea unei coloane la fel de mari, pe Richard Wagner ş
m simţit cum miile acelea greoaie trăgeau de el, cum sorbeau din el; l-am văzut apoi şi
pe el însuşi tîrîndu-se obosit, cu paşi de martir. „în tinereţea mea", am remarcat eu cu tr
„se considera că nu pot fi imaginate culmi mai contrastante decît aceşti doi muzicieni.
" Mozart rîse. „Da, aşa se întîmplă întotdeauna. Privite de la o oarecare distanţă culmile
de genul acesta încep, de obicei, să semene din ce în ce mai mult una cu alta. Instru
mentaţia prea abundentă nu a fost,
însă, o greşeală personală a lui Wagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor." „Cum ?
pentru asta ei trebuie să ispăşească atît de greu ?" am exclamat eu cu reproş în glas. „Bi
. Acesta este drumul instanţelor. Abia după ce vor fi ispăşit îndestul vina epocii lor, se
va vedea dacă va mai rămîne o contribuţie personală care să justifice răfuiala asta cu ei.
ne, dar ei n-au nici o vină !" ~^Fîreşte că nu. Cu ce sînt ei vinovaţi că Adam s-a înfrupta
yn măr, şi cu toate acestea ei trebuie să ispăşească^/ „Bine, dar este îngrozitor." ,,FJJ^ş
_jesţe_Jntotdeauna Jngroziioare. Vina nu este nicidecum a noastră, şi totuşi purtăm o anum
ită răspundere. Nici nu..ne=am ^îăscirţJairie Şt am Şi devenit
224
vinovaţi. Am impresia că aţi avut parte de nişte lecţiL de religie cam stranii deîndată ce
iaţi acest lucru.'y Mă aflam într-o stare destul de mizerabilă. Mă vedeam pe mine însumi —
erin mort de oboseală — străbătînd pustiul lumii celeilalte, încărcat cu multele cărţi nefo
re pe care le scrisesem, cu toate articolele, cu toate foiletoanele, urmat de ar
mata de zeţari care trebuiseră să lucreze la ele, de armata de cititori care trebuiseră
să înghită toate acestea. Dumnezeule ! Şi pe deasupra mai existau şi Adam şi Mărul şi tot a
at originar. Aşadar, trebuia să ispăşesc pentru toate acestea în purgatoriul fără de sfîrşi
ia după aceea s-ar putea pune întrebarea dacă, dincolo de toate aceste lucruri, mai ex
istă şi o contribuţie personală, ceva propriu, dacă nu cumva tot ceea ce făcusem, cu toate
onsecinţele respective, nu fusese decît un fel de spumă pe întinsul mării, decît un joc abs
rd în torentul întîmplărilor!" Mozart începu să rîdă tare văzîndu-mi chipul mirat. Se tăvăl
din picioare scoţînd, nişte zgomote stridente. Şi atunci a strigat la mine : /„Hei, tînărul
u, te mănîncă limba mereu, plămînu-ţi se umflă greu ? Ţi-e gîndul la cititori, la aceste ho
e ciori, la sărmanii ronţăitori, la zeţarii bezmetici, la aceşti eretici, la blestemaţii aţ
de săbii ascuţători ? Rîsul te-a-pucă, balaur-nălucă, hohot nestăpînit, scandalul s-a porni
taloni te-ai murdărit. O, inimă cu al credinciosului har, cu cerneala ta neagră de tip
ar, îţi fac o luminare în dar, că eu mi-s mare ştrengar. Tresărit, plescăit, reprezentat, f
a aranjat, din coadă a dat, nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul să te
ia a venit, să te pălmuiască şi să te muştruluiască pentru că ai înnegrit şi ai mîzg^lit,
te astea de fapt de la alţii le-ai ciugulit.") Bine, dar asta era prea de tot, de
furie n-am mai avut nici măcar răgazul de a mai rămîne sub impresia melancoliei. L-am ap
ucat pe Mozart de codiţă, în vreme ce el se îndepărta în zbor, iar coada i se alungea din c
în ce mai mult, ca o coadă de cometă de capătul .cărei a eram agăţat eu, străbătînd lumea
j.'ÎDrace, dar frig mai era în lumea asta ! ^Nemuritorii ăştia suportau un aer glacial,
al naibii de rarefiaţl£Dar pe ei, nu 225
asemenea aer îi umplea de veselie — de asta am putut să-mi mai dau seama în scurtul mome
nt după care mi-am pierdut minţile. M-a invadat o veselie cu gust amar, o veselie tăio
asă, cu sclipiri metalice, glaciale, un chef la fel de limpede, de sălbatic şi de extr
aterestru de a rîde aşa cum o făcuse Mozart. Dar în clipa aceea mi s-a tăiat respiraţia şi
am pierdut cunoştinţa. Mi-am revenit, dar eram rătăcit şi zdrobit, lumina albă a coridorulu
se reflecta pe podeaua netedă. Nu ajunsesem încă printre nemuritori, încă nu. Mă aflam, în
ntinuare, în lumea aceasta a enigmelor, a suferinţelor, a lupilor de stepă, a chinuito
arelor încurcături. Locul acesta nu era bun deloc, nu suportam să mai ră-mîn aici. Toate a
cestea trebuiau să se sfîrşească. Dinaintea mea, în marea oglindă de pe perete, stătea Harr
Nu arăta bine deloc, arăta cam la fel ca în noaptea de după vizita lui la profesor şi după
alul de la Vulturul Negru. Dar toate acestea se întîmplaseră de mult de tot, cu ani în u
rmă, cu secole în urmă ; Harry îmbătrînise, învăţase să danseze, fusese spectatorul teatrul
îl auzise pe Mozart rîzînd, (nu-r mai era teamă de dansuri, de femei, de cuţiţey Pîrcă şi
diocru se maturizează după ce a parcurs cîteva secole. L-am privit îndelung pe Harry în og
lindă : îl mai cunoşteam bine, mai semăna încă, puţin de tot, cu Harry cel de cincisprezece
i care, într-o zi de duminică, se
întîlnise cu Roşa, scoţîndu-şi în faţa ei pălăria de ca-tehumen. Şi totuşi îmbătrînise de a
de anişori, făcuse muzică şi filozofie, se săturase de ele, trăsese la măsea vin de Alsacia
Casca de Oţel, participase la dispute, cu savanţi cumsecade, în legătură cu Krişna, le iub
se pe Erika şi Măria, fusese prieten cu Hermina, trăsese cu puşca în automobile şi se culca
e cu chinezoaica aceea subţirică, se întîlnise cu Goethe şi cu Mozart, găurind ici şi colo
sa timpului şi realitatea aparentă în care continua să fie prins. Chiar dacă îşi pierduse f
rile acelea drăguţe de şah, avea totuşi un cuţit ca lumea în buzunar. Dă-i înainte, bătrîne
ndivid bătrîn şi obosit!
226
La dracu, ce gust amar mai avea şi viaţa asta ! L-am/ scuipat pe Harry cel din oglin
dă şi i-am dat un picior,(v sfărîmînd oglinda în ţăndări. Am pornit încet pe cori-J dorul r
vind cu atenţie la uşile care îmi pro-rniseseră atîtea lucruri frumoase : pe nici una dint
re ele iau se mai vedea vreo inscripţie. Am trecut încet prin faţa celor o sută de uşi ale
teatrului magic. Nu fusesem astăzi la balul mascat ? De atunci se scursese un vea
c. Y în curind nu vor mai exista anii. Mai era ceva de făcutj Hermina continua să aştept
e. Va fi o nuntă stranie. Pluteam la voia întîmplării, mînat de un val tulbure, purtat, tu
lburat, sclav, lup de stepă.^EajlEăcu)! M-am oprit dinaintea ultimei uşi. Valul cel tu
lbure mă purtase pînă în dreptul ei. O Roşa, tinereţe îndepărtată, o Goethe şi Mozart! Am d
îndărătul uşii am dat de o privelişte simpla Şi frumoasa. Pe ]os, pe covoare zăceau oToi o
fnen~î~~goi, erau frumoasa Hermina şi frumosul" Pablo," unul lîngă celălalt, dormind adînc,
epuizaţrSe~jocul: dragostei, un joc care pare atît de lacom şi care, totuşi, te face să te
saturi atît de repede. Oameni frumoşi, frumoşi, imagini minunate, corpuri splendîcRT. S
ub Surul stîng al Herminei se vedea-rr-pată rotundă, proaspătă, înnegrită, rguşcătura sărut
al dinţilor frumoşi, strălucitori, aiJuLEabJg, Acolo^unde se vedea pata mi-am înfipt cuţit
ulJi__băgînd toată lama.^Peste~pîelea fragedă,~ăîBii a KeTrminei se prelinse sîfi*ge"![Aş f
t cu sărutările mele sîngele acesta, dacă toiul ar fi fost altfel, dacă totul ar fi decurs
altfel. Dar n-am făcut-o ; priveam doar cum curgea sîngele şi am văzut cum i s-au desch
is ochii pentru o clipă, îndureraţi, profund uimiţi. „De ce o fi uimită ?" mi-am spus eu. P
urmă mi-am mai spus că ar trebui să-i închid ochii. Dar ei se închiseră iar, de la sine. A
ar, se întîmplase. Ea se răsuci puţin într-o parte, de la subsuoară pînă la sîn am văzut jo
umbre fine, delicate, de parcă voia să-mi amintească de ceva..JIiţaxe_! Apoi a rămas nemişc
tă^ Am privit-o îndelung. In cele din urmă, mă deşteptă un fior şi am dat să plec. Şi-atunc
t cum Pablo se ridică, am văzut cum deschide ochii, întinzîndu-şi mîinile şi picioarele, am
t cum se apleacă deasupra
227
frumoasei moarte şi cum zîmbeşte. Individul acesta nu va putea să fie niciodată serios, mi
am spus eu, zîmbeşte din te miri ce. Pablo îndoi cu grijă colţul covorului şi o acoperi pe
ermina pînă la sin, astfel încît rana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, părăsi loja. Un
e se ducea ? Oare toţi mă părăseau ? Am rămas singur cu moarta pe jumătate acoperită, cu ce
e care o iubeam şi o invidiam. Cirlionţul de băieţandru îi atîrna pe fruntea palidă, părul
dea un parfum delicat şi prin el se_ întrevedea licărul slab al lobului urechiuşei ei. l
ată, dorinţa ei era împlinită. Înainte de a fi fost pe depUn a mea, eu îmi omorîsem iubita.
sem un lucru de necrezut, iar acum căzusem în genunchi, privind-o fix şi nepricepînd însem
nătatea faptei mele, neştiind nici măcar dacă făcusem un lucru bun şi just sau dimpotrivă.
ar spune inteligentul jucător de şah, ce-ar spune Pablo despre-aşa ceva ? Nu ştiam nimic
, nu eram în stare să gîndesc. Gura rujată ardea din ce în ce mai roşie pe chipul care se s
ingea. La fel a fost şi întreaga mea viaţă, la fel a fost şi stropul meu de fericire şi de
ragoste, întocmai ca gura aceasta împietrită : un pic de roşu pictat pe chipul unui mort
"}
Şi de pe chipul neînsufleţit, de pe umerii albi, neînsufleţiţi, de pe braţele albe, neînsuf
adia, tîrîn-•du-se încet, un fior, o pustietate şi o singurătate glacială, o răceală din c
ai mare care începuse să-mi anchilozeze mîinile şi buzele^Oare să fi stins eu soarele ? Oa
re să fi ucis eu inima a tot ceea ce însemna viată ? Să fi început oare invazia ucigătorulu
frig cosmic ?J înfiorat, mă holbam la fruntea împietrită, la cîrlion-ţul îmbăţoşat, la luc
palid al urechii. Răceala pe care o iradiau era ucigătoare, şi totuşi ea avea o frumuseţe
anume : suna, răsuna minunat, era muzică ! (Nu mai simţisem oare, odinioară, fiorul ace
sta care semăna, totodată, cu un fel de fericire ? Nu mai auzisem oare<odată muzica ac
easta ? Ba da, la Mozart, la nemuritori.^/ Nişte versuri pe care le găsisem cîndva, cu
mult £imp în urmă, undeva, îmi veniră în minte :
228
Dimpotrivă, noi ne întîlnirăm în eterul îngheţat, cu stele, Noi cu ziua şi-ora o sfîrşirăm,
sculi, bătrîni, femele... Rece ni-i traiul, statornic şi drept, Rece ca aştrii rîdem etern
în înalt... Atunci uşa lojei s-a deschis şi a intrat Mozart, fără codiţâŢ fără panluluni t
i şi iâra ghete cu cata-T-gfpă, îmbrăcat mocte"rii. niuît l-aui 1'fclcuiKJbcut abia Jm~>ă c
-am privit încă o dată. fc>-a aşezat foarte aproape de mine, era cît pe ce să-l ating şi să
ertizez să nu se murdărească cu sîngele scurs pe podea din sinul Herminei. Şi s-a aşezat, p
eocupîndu-se de cîteva aparate şi instrumente mici, răspîndite peste tot, acordînd acestui
ucru o mare importanţă, ba trăgea şi înşuruba, ba deşuruba ceva, iar în acest timp eu mă ui
admiraţie la degetele lui iscusite, iuţi, pe care, cîndva, îmi dorisem să le văd cîntînd la
. îngîndurat, mă uitam la el, dar, de fapt, nu eram îngîndurat, ci visam, pierdut în admira
pentru frumoasele şi iscusitele lui mîini, sentimentul că se afla atît de aproape de mi
ne mă încălzea, dar mă şi înspăimînta oarecum. De fapt, nu eram atent deloc la ceea ce făce
ot ceea ce înşuruba şi trebăluia el acolo. * Asamblase, însă, un aparat de radio pe care îl
se v să funcţioneze ; conecta difuzorul şi îmi spuse : „Ascult ^-ul, Concerto grosso în fa-
ajor de Hăndel." Clntr-adevăr, spre mirarea şi groaza mea de nedescris, p.î1pia acgea di
abolică de tablă începu să scuipe, la scurt timp după aceea, un amestec de mucozitate bron
hială şi de gumă amestecată pe care posesorii de gramofoane şi abonaţii radioului au conven
t să-i numească muzică ■— iar dincolo de rîgîitul şi hîrîitul acela se putea recunoaşte înt
pă un start gros de impurităţi, imaginea veche, scumpă, structura nobilă a acestei muzici
divine, compoziţia regească, respiraţia largă, răcoroasă, sunetul saturat, larg al instrume
telor de coardej „Dumnezeule", am exclamat îngrozit, „Mozart, ce faceţi acolo ? Oare urmăr
iţi cu adevărat să vă faceţi şi să-mi faceţi şi mie una ca asta? Adică veţi îngădui să 229
ne invadeze un aparat atît de hidos, acest aşa-zis triumf îl speciei noastre, cea mai
recentă armă a ei care îi va aduce victoria în lupta pentru distrugerea artei ? De ce cr
edeţi că e necesar, Mozart ?" il)mul acela sinistru rîse de se prăpădi, rîsul lui suna rece
fantomatic, surd, dar nimicea totul în calea lui ! Asistă cu o plăcere profundă la chin
urile mele, învîrti de şurubul acela blestemat şi îndreptă pîlnia de tablă. Rîzînd, dădu dr
muzici denaturate şi otrăvite să se infiltreze în spaţii şi, rîzînd, îmi răspunse : ,,Te r
mă, stimate vecin ! Apropo, ai băgat de seamă acel ritardando ? Ce idee, nu-i aşa ? Da, şi
-acum lasă-te pătruns, om nerăbdător ce eşti, de gîn-dul acestui ritardando — ascultă-i baş
zi ce dumnezeieşte păşesc — si îngăduie-i acestei idei — bătrî-nului Hăndei să pătrundă în
nelinişte şi să ţi-o potolească ! Ascultă, omuleţule, fără patimă şi fără ironie, cum se
revarsă dincolo de voalul cu adevărat idioţesc al acestui aparat caraghios făptura în-depăr
ată a divinei muzici ! Ţine minte, se pot trage unele învăţăminte din asta. Fii atent, tubu
acesta sonor, face în aparenţă un lucru dintre cele mai prosteşti, mai nefolositoare şi m
ai neîngăduite, zvîrlind fără nici un dis-cernămînt, prosteşte şi grosolan, ba mai mult, ch
aturat, o muzică interpretată într-un loc oarecare alt-4 undeva, într-o încăpere străină în
ici măcar nu se potriveşte — şi totuşi, tubul acesta nu-i poate distruge muzicii spiritul
ei originar, el nu reuşeşte decît ca muzica să-i demonstreze ce tehnică deplorabilă şi ce a
tă funcţionalitate are un asemenea tub ! Ascultă cu atenţie, Mrbăţelule, căci îţi va fi de
Aşadar, destupă-ţi urechile ! Aşa. Şi acum ascultă nu numai un Hăndei siluit do aparatul d
adio, ci şi unul care, chiar şi în această formă existentă, tot divin rămîne — iată, stimab
ltă şi vezi totodată admirabila parabolă a tot ceea ce este viaţă.. Ascultînd radioul, nu f
decît să •Fsculţi şi să vezi lupta primordială dintre idee şi fenomen, dintre eternitate ş
dintre divin şi omenesc, întocmai cum radioul, dragul meu, difuzează cea mai splendidă
muzică din lume, timp de zece minute, fără , nici-un discernămînt, în cele mai imposibile î
ri, în
230
saloane burgheze şi în mansarde, răspîndind-o în rîndul abonaţilor care fie stau la taclale
ie îşi umflă burta, cască sau dorm, întocmai cum el sărăceşte muzica de frumuseţea ei senzu
ocîndu-i stricăciuni, zgîrie-turi, şi hîrîieli, fără ca să reuşească, totuşi, să-i înăbuşe
act la fel îşi difuzează viaţa,, aşa-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, p
rograrnînd după Hăndei o conferinţă despre tehnica de mascare a bilanţului în întreprinderi
dustriale mijlocii, iacînd din cele mai fermecătoare sunete orchestrale o flegmă de su
nete dezagreabile, strşcurîndu-şi peste tot tehnica, funcţionalitatea, trebuinţa şi deşertă
a între idee şi realitate, între orchestră şi ureche. Toată viaţa este aşa, micuţule, iar n
uie să o acceptăm aşa cum e şi, dacă nu vrem să fim nişte măgari nătărăi, hai să rîdem de e
enul dumitale nu au nici un drept să profereze critici la adresa radioului şau a vieţi
i. Mai bine învaţă mai întîi să asculţi ! învaţă să iei în serios ceea ce merită să fie lua
e teertg""celelalte ! Sau poate că dumneata însuţi "ai pr oce"-' datiHai bine, cu mai
multă nobleţe, mai. multă inteligenţă, cu mai mult bun gust ? Da' de unde, monsieur Harry,
n-ai procedat defel aşa. Ai făcut din viaţa.dumitale istoria oribilă a unui om bolnav,
iar din talentul dumitale o nenorocire. Şi, după cum văd, n-ai ştiut cum * să te foloseşti
e o fată atît de drăguţă, de o fată atît de tînără şi de încîntătoare în alt mod, decît înf
micind-o ! Crezi că este bnqe-ee ai făcut ?to „Bine ? Da' de unde !" lam-^xHămăteu deznădăj
t. „Dumnezeule, totul este atît de fals, atît de infernal, atît de prostesc şi de rău ! Sîn
n dobitoc, Mozart, un dobitoc prost şi rău, bolnav şi stricat, aveţi dreptate de mii şi mi
i de ori. — £_Dar în ceea ce o priveşte pe fata aceasta : ea a vrut să se întîmple aşa^ eu
făcut decît să-i îndeplinesc propria ei dorinţă/ Mozart rîse surd, dar a avut amabilitatea
idă radioul. Felul în care mă apăram îmi suna pînă şi mie, care eram deplin convins de just
i, dintr-o dată destul de nesăbuit. Odată, cînd Hermina — şi de lucrul acesta mi-am amintit
pe dată — vorbise despre timp şi eterni231 ţ4te, eu acceptasem pe loc să consider că gînd u
e ei prau oglinda propriilor mele gînduri. Considerasem, însă, fca pe ceva firesc să cre
d că gîndul de a se lăsa ucisă de mine fusese ideea şi dorinţa proprie a Herminei, pe care
u n-am influenţat-o cu nimic. Dar oare de ce nu-mi dădusem seama dinainte de ideea a
ceasta atît de îngrozitoare şi atît de stranie, în loc s-o bănuiesc numai şi să cred că e i
? Poate, totuşi, pentru că era propria mea idee ? De ce o omorîsem pe Hermina te*™?], în
Tr^l-mentul în care o găsisem goală în hraţ^ţp altuia ? Rîsul surd al ltu" Mozart suna atoa
utor şi sarcastic. „Harry", mi-ă" spus, „e£timjH2_jnjisj^irici~-Qare fata aceasta frumoasă
nu-şi fi dorit de la tine nimic altceva decît o lovitură de cuţit ? Asta să i-o spui cui v
rei, nu mie ! Ei, dar cel puţin ai lovit cum trebuie, sărmana copilă e moartă de-a binel
ea. Poate că este timpul să-ţi dai seama de consecinţele purtării tale galante faţă de acea
iinţă. Sau vrei cumva să scapi de consecinţe ?" „Nu", am strigat eu. „Oare nu înţelegi ? Să
e consecinţe ! Nu-rni^d^rescnimic altceva decît să işpă^ şescT să ispăşesc. KcTlspăşescpsa-
T sub secure şi'sa flH'ţSo'epsit şi nimicit." Mozart mă prîvT"cu~ o iftmie insuportabilă. „
patetic mai eşti ! Dar tot vei învăţa ce-i umorul, fcEIârry. Umorul este întotdeauna un umo
negru, iar dacă va fi necesar îl vei învăţa şi în
ceasuri negre. Eşti pregătit pentru aşa ceva ? Da ? Bine, atunci ,intră la procuror şi sup
une-te procedurii acelui întreg aparat, lipsit de orice pic de umor, al oamenilor
justiţiei pînă cînd, cu sînge rece, ţi se va tăia capul într-o închisoare, în zori de zi. A
regătit pentru aşa ceva ?" Dinaintea mea s-a aprins fulgerător o inscripţie :
"S DECAPITAREA LUI HARRY
g eu am dat din cap în semn că sînt de acordi Eram într-o curte pustie, între patru ziduri
cu ferestruici zăbrelite, ghilotina era aranjată cu grijă, erau prezenţi o duzină de domn
i îmbrăcaţi cu gherocuri şi robe de magistraţi, iar la mijloc stăteam eu, zgribulit, în aer
ce232
nuşiu al zorilor de ziuă, ou inima strînsă, îmi era deplorabil de frică, dar eram pregătit,
am de acord. La comandă, am făcut un pas înainte, apoi am îngenuncheat, îa comandă. Procuro
ul şi-a scos chipiul, şi-a dres glasul, iar toţi ceilalţi domni şi-au dres şi ei glasul. Ţi
în mînă o hîrtie festivă, despăturită, din care citi : „Domnilor, în faţa dumneavoastră se
al-ler, acuzat şi găsit vinovat de a fi abuzat în mod necugetat de teatrul nostru magi
c. Acest Haller nu a ofen-I sat numai marea artă, confundînd frumoasa noastră galerie
de imagini cu aşa-numita realitate şi înfigînd imaginea, reflectată în oglindă, a unui cuţi
aginea, , reflectată în oglindă, a unei fete, omorînd-o, ci a do-\ vedit, pe deasupra, şi
intenţia de a se folosi de teatrul ] nostru, într-un mod cu totul lipsit de umor, ca
de un l / mecanism destinat sinuciderii. Prin urmare, îl condam-/ năm'pe Haller şi-l
pedepsim să trăiască veşnic^şi îi re-/ tragem permisul de intrare în teatrul nostru pe o du
rată de douăsprezece ore. JAcuzatul nu poate fi absolvit, xte asemenea, nici de pede
apsa ca noi să rîdem cu poftă de el. Şi acum, domnilor, să acordăm glasurile : unu — doi —
!" Şi, la trei, toţi cei de faţă au început să rîdă deodată, rîdeau într-un cor înalt, rîde
a ceva insuportabil pentru un om, era un rîs de pe lumea cealaltă. \: Cînd mi-am reven
it, Mozart stătea lîngă mine, la fel ca mai înainte, mă bătu pe umăr şi-mi zise : „Ai auzit
ste sentinţa. Aşadar, va trebui să te ohismiipşJj__siL asculţi în continuare muzica radiofo
ică a vîeţîrţ Iţi va face bine. 'lalentul tău este destul de modest, prostuţule drag, dar c
cetul cu încetul ai cam priceput ce \ ţi se cere. Trebuie să înveţi să rîzi, iată ce ţi se
ebuie să pricepi latura umoristică a vieţii, umorul neIgru al acestei vieţi. Dar, fireşte,
eşti pregătit pentru orice, numai pentru ceea ce ţi se cere nu ! Eşti pregătit să omori, e
pregătit să te laşi decapitat în mod festiv, sînt sigur că ai fi pregătit să te şi mortifi
şi autoflagelezi vreme de o sută de ani. Sau greşesc cumva ?"
233
„O, fireşte că sînt pregătit din toată inima", am exclamat eu în suferinţa mea. „Fireşte !
la orice reprezentaţie idioată şi fără pic de umor, eşti un om mărinimos, participi la tot
ea ce este patetic şi onest! Ei iată, eu nu iau parte la aşa ceva, nu dau ni ci-o para
chioară pe ispăşirea-ţi romantică, joţi doreşti să fii executat, îţi doreşti să ţi se rete
urios ce eşti ! Pentru un ideal atît de idiot ai mai înjunghia încă vreo zece persoane. Do
reşti să mori, eşti un laş, pu mai doreşti să trăieşti, La^năToa, tocmai de aceea va trebui
! Ăi merita să fii condamnat la cea mai grea pedeapsă." „O, dar care ar fi această pedeapsă
?" „Am putea să înviem din nou fata, de exemplu, şi să o căsătorim cu dumneata." „Nu, n-aş
cord cu aşa ceva. S-ar întîmpla o nenorocire." „De parcă tpt ceea ce ai făcut n-ar fi o nen
rocire destul de marej Dar acum trebuie să punem capăt tuturor gesturilor patetice şi
tuturor loviturilor teatrale. /"E cazul să fii rezonabil ! Trebuie să
trăieşti SL să înveţi I să rîzi. Trebuie să înveţi să asculţi această blestemată* Hmuzică r
ebuie să admiri spiritul /care se ascunde dincolo de ea, trebuie să înveţi să rîzi 'de diso
anţele ei. Gata, nici nu ţi se cere mai mult de-atît." încet, strîngînd din dinţi, l-am înt
: .TSi dacă ţe£uz-? Şi dacă, domnule Mozart, nu vă recunosc dreptul lîe a-i da dişDoziţiun
lup de--s±epă şi de a interveni în destinul luîT3 ~~ „Atunci", spuse Mozart paşnic, „ţi-aş
mai fumezjjLLni... din plăcutele melej^igărî." Şi zicînd aceasta, scoase ca prin farmec" o
ţigara"mnrjuzunarul vestei, ofe^ rindu-mi-o, dar parcă, dintr-o dată, nu mai era Moza
rt, ci cel care mă privea acupt.....cu^nişte ochi calzi, exotici, negri, era prieten
ul meu(Pablo) şi semăna ca un frate geamăn cu omul care mă irTVaţase jocul cu figurile de ş
h. „Pablo", am exclamat eu tresărind. .,Pablo, unde ne aflăm?" Pablo mi-a dat ţigara şi mi
-a oferit foc. „Ne aflăm", zîmbi el, „în teatrul meu magic şi, în caz că vrei să înveţi tan
e faci general sau să stai de vorbă cu Alexandru cel Mare, toate acestea îţi vor sta la
dispoziţie data viitoare. Dar trebuie să-ţi spun, Harry, că m-ai cam dezamăgit. Te-ai cam
pierdut cu firea, ai lezat umorul micului meu teatru, făcînd porcăria asta, ai înjunghia
t cu c"ţjt"' ş< np-aj murdăriţjfru-A moaşa lume a imaginilor cu petele astea~~de realitate
. N^a~fosT"cîraguţ din partea ta. Sa speram dă' ct*l pillill aî făcut toate acestea din ge
lozie, cînd ai văzut-o pe Hermina culcată lîngă mine. Cu o asemenea figură n-ai ştiut, din
e, cum să umbli — credeam că ai învăţat mai bine jocul acesta. Nu-i nimic, se poate îndrept
O apucă pe Hermina care, în mîinile lui, luă dimensiunile pitice ale unei figuri de joc
şi o vîrî în acelaşi buzunar" al vestei din care, cu puţin timp mai înainte, scosese şi ţi
umul greu, dulceag, mirosea plăcut, simţeam un gol în mine şi eram pregătit pentru un somn
de un an întreg. Da, am înţeles totul, l-am înţeles pe Pablo, l-am în^O ţeles pe Mozart, î
mea am auzit, undeva, un îngrozitor hohot de rîs, ştiam că în buzunar aveam toate acele su
te de mii de figuri ale jocului vieţii, al cărui sens ,îl intuiam, cutremurîndu-mă, simţeam
mine voinţ a lua jocul, încă o dată, de la capăt, de a gusta, inc o dată, ameţeala piscuri
sale, de a mă cutremura, încă o dată, de absurditatea lui, de a străbate încă o dată, iară
nfernul dinlăuntrul meu. Odată şi odată vojLjuca mai bine acest joc cu figuri. , Poate că
odată şi odată voi învăţa să rîd. Mă aştepta Pablo. Mă aştepta Mozart.
234
SIDDHARTHA
O poemă indiană
-
'C
'
}
PARTEA ÎNTÎI
Dragă, stimate Romain Rolland, încă din toamna anului 1914, cînd am început să resimt şi eu
mptomul — de dată recentă — al sufocării spiritualităţii şi cînd ne-am dat mîna unul aîtuîă
eine, încrezători în identitatea unor necesităţi suprarationale, încă de pe atunci am nutri
orinţa de a vă oferi o dată un semn al dragostei mele şt, totodată, o probă a activităţii m
ca de altfel şi posibilitatea de a arunca o privire în lumea gîndurilor mele. Fiţi aşadar,
atît de amabil şi primiţi dedicaţia la prima parte a încă neterminatei mele poeme indiene,
pe care V-o oferă al Dumneavostră
HERMANN HESSE
Fiul brahmanului
LA UMBRA CASEI, LA SOARE PE MALUL FLU-viului, în preajma bărcilor, la umbra pădurii de
salvie, la umbra smochinului, Siddhartha, tînărul şoim, frumosul fiu de brahman, creşte
a împreună cu prietenul său Govinda, fiu de brahman. Soarele îi bronza umerii albi pe ma
lul fluviului, la scălcTit, Ta"*ritualul sfînt al spălării trupului, al jertfirilor sacr
e,^unihra-i se strecura în ochii săi negri în crîngul de mango, la jocurile băieţilor, la c
ecul mamei, la ritualul sacrelor jertfiri, la pildele învăţatului său tată, în timpul discu
lor purtate de înţelepţi. Siddhartha lua parte încă de multă vreme la discuţiile înţelepţil
a împreună cu Govinda lupta'retorică, exersa împreună cu Govinda arta contemplării, servici
l meditării profunde. începuse chiar să înţeleagă cum să rostească cuvîntul cuvintelor, cu-
, cum să se pătrundă de el cu toată fiinţa în timpul inspirării şi cum să-l scoată din sine
expirării, încordîndu-şi sufletul şi aureolîndu-şi fruntea cu strălucirea unei gîndiri limp
puse chiar să priceapă a-l şti în străfundurile fiinţei sale pe Atrnan indestructibilul, ce
de o fiinţă cu Cosmosul. Inima tatălui său tresaltă de bucurie văzînd cum iiul său învăţa
noaştere, văzînd cum din el avea să crească un mare înţelept şi preot, un adevărat prinţ pr
hmani. Pieptul mamei sale tresaltă de plăcere cînd îl privea, cînd îl vedea păşind, cînd ve
se aşeza şi se ridica frumosul şi puternicul Siddhartha, păşind cu picioarele sale suple ş
dîndu-i bineţe cu o cuviinţă deplină.
240
în inimile tinerelor fiice de brahmani se înfiripa dragostea atunci cînd Siddhartha tr
ecea pe uliţele oraşului cu fruntea lui strălucitoare, cu ochii săi regeşti, cu mij-locelu
l său mlădios. însă mai mult decît toţi îl îndrăgea prietenul său Govinda, fiul de brahman.
ii lui Siddhartha, vocea sa plăcută, îi îndrăgea mersul şi cuviinţa deplină a mişcărilor sa
tot ceea ce făcea şi spunea Siddhartha, dar peste poate îi îndrăgise spiritul, gîndu-rile s
le înalte, înflăcărate, voinţa sa aprinsă, înalta sa predestinare. Căci Govinda ştia : aces
a fi să devină un brahman oarecare, nici un leneş oficiant de jertfiri, nici un lacom
neguţător de incantaţii magice, nici un orator încrezut, sec, nici un preot răutăcios, şarl
n şi nici o oaie proastă şi supusă în turma celor mulţi. Nu, şi nici el, Govinda, nu voia s
ină aşa ceva,
adică un brahman ca zeci de mii de alţi brahmani. El voia să-l urmeze pe îndrăgitul şi minu
atul Siddhartha. Şi chiar de-ar fi ca Siddhartha să devină cîndva un zeu, şi chiar de-ar f
i ca acesta să păşească în rînclul celor plini de strălucire, el, Govinda, tot va şti cum s
eze, ca prieten al său, ca însoţitor al său, ca servitorul său, ca purtătorul suliţelor sal
ca o umbră a sa. Şi astfel, toţi îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toţi el era izvor de bucu
rie, pentru toţi el era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu ştia ce e aceea bucur
ie, nu ştia ce e aceea plăcere. Preumblîndu-se pe aleile cu trandafiri ale grădinii de s
mochini, stînd în umbra albăstrie a crîngului contemplării, spălîndu-şi mîinile şi picioare
zilnică a ispăşirilor, aducînd jertfe în umbra deasă a pădurii de mango, săvîrşindu-şi mişc
cuviinţă, iubit de toţi, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nici o bucurie. Din apa fl
uviului îl învă-luiau, în curgerea lor, visuri şi gînduri neostoite cu care îl bîntuiau ste
nopţii sau stropii razelor de soare, din fumul jertfelor, din nimbul versurilor di
n Rig-Veda, din sorbirea învăţăturilor bătrînilor brahmani îl năpădeau visele şi neliniştea
ufletul său. Siddhartha începuse să întreţină în el nemulţumirea, începuse să simtă că nici
tălui său, nici dragostea mamei sale şi nici dragostea prietenului său nu-l 241
vor face fericit mereu, pe vecie, ele nu-l vor potoli; nu-l vor sătura, nu-i vor f
i îndestulătoare. începuse să-şi dea seama că preacinstitul său tată şi ceilalţi învăţători
mani îi împărtăşiseră deja tot ceea ce ştiau ei mai mult şi mai bine, că-şi vărsaseră preap
ul său însetat, dar iată, ulciorul nu i se umpluse, spiritul îi era cuprins de nemulţumire
, sufletul nu i se liniştise, inima nu-i fusese potolită. Spălarea trupului era bineve
nită, dar ele erau apă, nu te spălau de păcate, nu vindecau setea spiritului, nu destrămau
teama inimii. Nimic nu era mai presus de jertfiri şi de invocarea zeilor, dar oar
e asta să fi fost totul ? Aduceau jertfirile fericirea ? Şi care va fi fiind adevărul în
privinţa zeilor ? Fusese într-adevăr Prajapati cel care crease lumea ? Nu o crease oa
re Atman, El Unicul, Singurul ? Nu erau zeii cumva nişte creaturi plămădite la fel ca
mine şi ca tine, supuse timpului, deşarte ? Era, aşadar, bine, era oare just să aduci je
rtfe zeilor, era acest lucru ceva plin de tîlc, ceva suprem ? Cui altceva i se cuv
enea să-i aduci jertfe, cui altcuiva se cuvenea să-i exprimi toată admiraţia dacă nu Lui,
Unicului, lui Atman ? Şi unde putea fi găsit Atman, unde sălăşluia El, unde îi bătea eterna
imă, unde altundeva dacă nu în propriul nostru eu, în străfundurile acestuia, în indestruct
bilul pe care fiecare îl poartă în sine însuşi ? Dar, iarăşi unde sălăşluia oare acest eu,
aceste străfunduri şi unde lucrul cel mai de pe urmă ? Căci acesta nu era, după cum propo
vădiiiau înţelepţii înţelepţilor, nici carne, nici mădular, nu era nici gîndire, nici conşt
aşadar, unde sălăşiuia ? Există oare o altă cale care merită să o cauţi în afară de aceea d
pînă la eul nostru, pînă la mine însumi, pînă la Atman ? Dar vai, nimeni riu-ţi arăta aceas
nimeni nu o cunoştea, nici tatăl său, nici învăţătorii sau înţelepţii, nici imnele sfinte a
rii ! Ştiau de toate cele brahmanii şi cărţile lor sfinte, ştiau cîte şi mai cîte, s-au pre
t de toate cele şi chiar de mult mai multe, aveau cunoştinţe despre facerea lumii, des
pre apariţia vorbirii, a hranei, a inspirării, a expirării, despre alcătuirea simţurilor,
despre faptele zeilor — infinit de multe lucruri ştiau ei, dar ce valoare mai avea o
are să ştii toate 242
wfJW '^^v'-''aceste lucruri atîta timp cît nu se şWa nimic despre Unul şi Unicul, despre
lucrul cel mai de seamă, despre singurul lucru de seamă ? Desigur, multe versuri di
n cărţile sfinte, mai ales din Upanişadele lui Samaveda, pomeneau despre aceste străfund
uri, despre lucrul cel mai de pe urmă, ce splendide erau aceste versuri. LSufletul
tău este lumea întreagă", aşa se spunea acolo, şi toF acolo se mai spunea că omul pătrunde
străfundurile sale în somn, în somnul' adînc, sălăşluind în Atman. O minunată înţelepciune
e versuri, toată ştiinţa celor mai mari înţelepţi fusese strînsă aici, în aceste cuvinte ma
ure ca mierea adunată de albine. Nu, imensele cunoştinţe strînse şi păstrate aici de nenumă
e generaţii de înţelepţi brahmani nu puteau fi tratate cu dispreţ. — Dar unde erau brahmani
, unde preoţii, unde înţelepţii sau penitenţii care reuşiseră nu numai să ştie, ci şi să tr
easta cea mai profundă ? Unde era oare acela care ştia să transpună, în mod miraculos, sălă
ea în Atman din somn în starea de trezie, în viaţă, la fiecare pas, în cuvînt şi în faptă ?
ha cunoştea mulţi brahmani preacinstiţi, mai ales pe preacuratul, învăţatul şi peste toate
acinstitul său tată-, Acesta merita toată
admiraţia, se purta cu .calm şi nobleţe, viaţa îi era curată, vorba înţeleaptă, sub fruntea
nd gînduri subtile şi nobile — dar pînă şi el,*cel care ştia atîtea lucruri, ducea el oare
ată, îşi găsise el oare liniştea, nu era şi el numai un căutător, un însetat ? Nu trebuia s
l, iară şi iară, ca orice însetat, din izvoare sfinte, din jertfe, din cărţi, din repli- i
ile alternante ale brahmanilor ? De ce .jnai trebuia şi \ el, cel căruia nu i se put
ea reproşa nimic, să-şi spele • zilnic păcatele, să se străduiască zilnic spre a se purific
d-o în fiecare zi de la capăt? Nu sălăşluia Atman într-însul, nu ţîşnea oare chiar din inim
orul izvoarelor ? Acest izvor al izvoarelor trebuia să-l găseşti, trebuia să-l găseşti în p
riul tău eu şi să ţi-l însuşeşti ! Restul nu era decît căutare, nu era decît ocoliş, nu era
"•>•■ c Acestea erau gîndurile lui Siddhartha, aceasta era setea lui, aceasta era suferi
nţa lui.
243
Adeseori recita cu glas tare, dintr-o upanişadă a lui Chandogya, următoarele cuvinte :
„Cu adevărat, numele brahmanului este Satyam — într-adevăr, cel ce ştie acest lucru pătrun
fiece zi în lumea cerurilor". Deseori i se părea că lumea cerurilor este aproape, dar
niciodată nu o atinsese pe deplin, nicicînd nu-şi potolise setea pînă la capăt. Iar dintre
toţi înţelepţii şi dintre toţi înţelepţii înţelepţilor pe care îi cunoscuse el şi de a căro
e toţi aceştia nu atinsese nici unul această lume a cerurilor, nu-şi potolise nici unul
pe deplin această sete eternă. „Govindă", grăi Siddhartha către prietenul său, „dragă Govin
să mergem sub smochin şi să exersăm me-ditarea profundă." Şi-au mers ei la smochin, aşezîn
Siddhartha colea, Govinda la douăzeci de paşi mai încolo. In timp ce se aşeza, fiind ga
ta să pronunţe cuvîntul Om, Siddhartha murmură repetînd versul : „Om este arcul, săgeata e
letul, Brahman este ţinta săgeţii, iată unde trebuie să nimereşti fără abatere." După ce se
răgazul obişnuit al exerciţiului de meditare profundă, Govinda se ridică. Era pe înserate,
venise seara, ora la care se săvîrşea spălatul trupului. Strigă numele lui Siddhartha. Sid
dhartha nu răspunse. Siddhartha şedea cufundat pe gînduri, ochii săi fixau o ţintă foarte î
părtată, vîrful limbii sale se întrezărea printre dinţi, părea că nu mai respiră. Şedea aşa
ia reflectării profunde, gîndindu-l pe Om cu sufletul trimis înainte-i, ca o săgeată, înspr
Brahman. Odată trecură prin oraşul lui Siddhartha nişte__saz„ mani, asceţi aflaţi în peler
trei bărbaţi stinşi, uscăţivi, nicfvfrstnici, nici tineri, cu umerii năclăiţi de praf şi d
aproape goi, pîrjoliţi de soare, învăluiţi în singurătate, străini de lume, duşmani ai aces
işte străini, şacali costelivi în împărăţia oamenilor. In urma
244
lor adia mireasma fierbinte a pasiunii amuţite,.-a devoţiunii distrugătoare, a nemiloa
sei abandonări de sine. Seara, după ora de contemplare, Siddhartha grăi către Govinda : „Mî
ne în zori, prietene, Siddhartha va pleca la şamani. El se va face şaman." La auzul ac
estor cuvinte Govinda păli, căci citi pe chipul imobil al prietenului său hoţărîrea neabătu
ocmai ca săgeata ţîş-nită dintr-un are. Govinda pricepu imediat, de la prima privire : iată
deci începutul, Siddhartha porneşte pe drumul său, destinul său începe să încolţească şi, o
lui, şi ai meu. Şi se făcu palid" precum o coajă de banană uscată. „O, Siddhartha", strigă
îngădui oare tatăl tău aşa ceva ?" Siddhartha se uită la el ca un om care se trezeşte. Cu
la săgeţii citi în sufletul lui Govinda, îi citi teama şi-i citi devotamentul. „O, Govinda"
grăi el încet, „să nu facem risipă de cuvinte. Mîine, odată cu ivirea zorilor, îmi voi înc
de şaman. Să nu mai vorbim despre asta." Siddhartha intră în încăperea în care tatăl său ş
rogojină din rafie, trecu în spatele tatălui său şi se opri acolo, aşteptînd pînă cînd tat
ma că îndărătul lui se află cineva. Brahmanul grăi : „Tu eşti, Siddhartha ? Spune-mi aşadar
-a adus la mine."
Siddhartha grăi : „Cu îngăduinţa ta, tată. Am venit să-ţi spun că simt chemarea de a-ţi păr
a intra în rîndui asceţilor. Dorinţa mea este de a mă face şaman. Te-aş ruga să nu-mi fii p
nic." Brahmanul tăcu, tăcu pînă ce prin ferestruică se pre-umblau stelele, schimbîndu-şi po
le, şi abia atunci se puse capăt tăcerii din încăpere. Fiul stătea mut, nemişcat, cu braţel
cişate, tatăl şedea pe rogojină mut, nemişcat, iar stelele treceau pe cer. Atunci tatăl gră
„Nu se cade ca un brahman să rostească vorbe de furie şi mînie. Dar inima mea este pătruns
e o mare nemulţumire. N-aş vrea să mai aud din gura ta pentru a doua oară această rugăminte
" încet, brahmanul se ridică, Siddhartha stătea mut, cu braţele încrucişate. „Ce mai aştepţ
rebă tatăl. 245
Siddhartha grăi : „Ştii tu ce." Cuprins de nemulţumire, tatăl ieşi din încăpere, se duse cu
de nemulţumire la culcuşul său şi se întinse. Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahma
nul se sculă după o oră, umblă de colo-colo, apoi ieşi afară din casă. Se uită prin ferestr
căperii şi—1 văzu pe Siddhartha stînd înăuntru, cu braţele încrucişate, neclintit, în acela
tul lui de culoare deschisă avea 0 sclipire palidă. Cu inima cuprinsă de nelinişte tatăl s
e întoarse la culcuşul său. Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahmanul se sculă din
nou după o oră, umblă de colo-colo, păşi pînă în faţa casei, văzu că răsărise luna. Privi p
erii, Siddhartha stătea neclintit, în acelaşi loc, cu braţele încrucişate, fluierele picioa
elor sale goale străluceau in lumina lunii. Cu inima cuprinsă de îngrijorare tatăl se cu
lcă din nou. Reverii "3upa~rr-oră, apoi reveni după două ore, privi prin fereastră, îl văzu
Siddhartha stînd în lumina lunii, în sclipirea stelelor, în beznă. Reveni din oră în oră,
privi în încăpere, îl văzu pe cel care stătea fără să se mişte din loc, inima i se umplu de
ma 1 se umplu de nelinişte, inima i se umplu de şovăială, de suferinţă. La ultimul ceas al
opţii, înainte de venirea zorilor, se întoarse, intră în încăpere, îl văzu pe tînăr stînd î
e păru mare Şî străin. „Siddhartha", grăi "el, „ce mai aştepţi ?" „Ştii tu ce." „Vrei să st
tînd să se facă ziuă, să vină amiaza, să vină seara ?" „Voi sta şi voi aştepta." „Vei obosi
" „Voi obosi." „Vei adormi, Siddhartha." „Nu voi adormi." „Vei muri, Siddhartha." „Voi mur
i." „Vrei mai degrabă să mori decît să-l asculţi pe tatăl tău ?"
246
„Siddhartha l-a ascultat întotdeauna pe tatăl său.'4 „Aşadar, vei renunţa la planurile tale
„Siddhartha va face întocmai ceea ce-i va spune Latăl său." Prima rază a zilei lumină încă
. Brahmanul observă că genunchii lui Siddhartha tremurau uşor. Pe, chipul lui Siddhart
ha nu zări nici un tremur, ochii lui priveau în depărtare. Atunci tatăi îşi dădu seama că,
acele clipe, Siddhartha nu mai era în preajma lui, acasă, că încă din acele clipe Siddhart
ha îl părăsise. Tatăl atinse umărul lui Siddhartha. „Mergi în pădure", grăi el, „şi fă-te ş
să-ţi afli mântuirea în pădure, să vii să mă înveţi şi pe "mine cum să-mi aflu mîntuirea. D
t, întoarce-te şi, împreună, vom aduce jertfe zeilor. Acum du-te de-ţi sărută mama şi spune
de vrei să pleci. Iată că pentru mine a sosit ceasul la care trebuie să mă duc la rîu pentr
a săvîrşi prima spălare a trupului." îşi retrase mîna de pe umărul fiului său şi ieşi afar
că primul pas, Siddhartha se clătină într-o parte. Reuşi să-şi stăpînească picioarele print
t de
voinţă, se înclină în faţa tatălui său şi se duse la mamai sa pentru a face întocmai cum îi
tăl. Cînd se lumină de ziuă părăsi, agale, tihnitul oraş, picioarele îi erau anchilozate, î
ul ulţîînet— eoiibe zări apărînd o umbră care se furişase pînă acolo, ală-turîndu-se acum p
G'ovinda. „Ai venit", grăi Siddhartha zîmbind. „Am venit", grăi Govinda.
La şamani
In seara aceleiaşi zile îi ajunseră din urmă pe asceţi, p9"~nscăţivii şamani, faţă de care
ră să-i însoţească "şi să-i asculte cu supuşenie. Siddhartha îşi dărui vestmîntul unui brah
stradă. Nu mai avea pe el decît o bucată de pînză
247
în jurul şoldurilor şi o pelerină dintr-o bucată de stofă pămîntie. Nu mînca decît o dată p
dată mîn-care gătită. Posti cincisprezece zile. Posti douăzeci şi opt de zile. Carnea de pe
lduri şi din obraji i se topi. Din ochii săi măriţi se revărsau flăcările unor vise fierbin
a degetele uscăţive îi crescură unghii lungi, pe bărbie îi crescu o barbă uscată, ţepoasă.
îngheţa cînd în cale îi ieşeau femei ; gura i se schimonosea de dispreţ cînd mergea printr
raş cu oameni frumos îmbrăcaţi. Vedea cum negustorii fac negoţ, cum bogătaşii se duc la vîn
cum cei încercaţi de durere îşi plîng morţii, cum se ofereau tîrfele, cum doctorii se îngr
de bolnavi, cum preoţii stabileau ziua semănatului, cum se iubeau îndrăgostiţii, cum mame
le îşi alăptau pruncii — dar la toate acestea nu merita să priveşti nici măcar cu un singur
hi, totul era minciună, totul emana un miros greu, totul mirosea greu a minciună, to
tul voia să lase impresia unui sens anume, impresia de fericire, pe cînd în fond totul
nu era decît o nemărturisită descompunere. Lumea avea un gust amar. Viaţa era un chin.
Siddhartha nu avea decît un scop, unul singur : să se golească, să se deşerte de sete, de
dorinţă, de vise, de bucurie şi suferinţă. Să moară de la sine, să nu mai fie un eu, să-şi
ea cu inima deşertată, să fie pregătit, în gîndirea sa depersonalizată, pentru minune — iat
era scopul său. Invingîndu-şi şi omorîndu-şi orice strop al propriului său eu, reducînd la
orice ispită, orice ghes al inimii, numai astfel putea să trezească în el lucrul cel mai
de pe urmă, lucrul cel mai profund al fiinţei, ceea ce nu mai ţinea de eu, marea taină.
*" ■ '** Tăcut, Siddhartha stătea în arşiţa perpendiculară a soarelui, arzînd de durere, a
e sete, şi stătu aşa, pînă nu mai simţi nici durerea, nici setea. Stătu tăcut cît dură peri
lor, din păr apa i se prelingea pe umerii cuprinşi de frig, pe şoldurile şi picioarele c
uprinse de frig, stătu aşa pocăindu-se pînă ce umerii şi picioarele nu mai simţiră frigul,
ură, pînă se liniştiră. Orbecăia tăcut printre ramurile cu spini, din pielea arsă îi picura
din "buboaie i se scurgea
248
puroiul şi Siddhartha stătea încrîncenat, stătea nemişcat, pînă ce ntf-i mai curse sînge, p
i înţepa nimic, pînă nu-l mai ardea nimic. Siddhartha stătea drept, învăţînd să-şi reducă r
mulţumească cu puţină respiraţie, învăţînd să-şi oprească respiraţia. începînd cu respiraţ
inimii, învăţă să-şi reducă bătăile inimii pîhă ce se răreau, pînă ce acestea aproape că nu
îndrumarea celui mai vîrstnic şaman, Siddhartha ^ exersa abandonarea de sine, exersa
meditarea profundă ' T3upă~nişte reguli noi ale şamanilor. Un bîtlan porni în zbor peste pă
ea de bambuşi — şi Siddhartha închise bâtlanul în sufletul său, zbură peste păduri şi munţi
n, se hrănea cu peşti, suferea de foame ca un bîtlan, grăia cu croncănit de bîtlan, murea d
moartea bîtlanilor. Pe nisipul unei plaje zăcea un şacal mort, şi sufletul lui Siddhart
ha se strecură în cadavrul acestuia, deveni şacal mort, zăcea pe plajă, se umfla, se împuţe
putrezea, era sfîşiat de hiene, pielea îi era sfîrtecată de vulturi, devenea schelet, se fă
ea praf spulberat peste cîmpie. Şi sufletul lui Siddhartha se întorcea, murea, putreze
a, se făcea praf şi pulbere, gustînd astfel din beţia tulbure a mişcării ciclice, stătea, b
t de o riotiă sete, ca un vînător pîndind o ieşire posibilă din această mişcare ciclică, af
l tuturor pricinilor acolo ■unde ar fi putut să înceapă veşnicia cea fără de sufe)t' rinţă.
e toate simţurile, îşi ucise toate amintirile, se strecură afară din propriul său eu şi luă
e de alte înfăţişări, de animal, de stîrv, de piatră, de lemn, ■de apă, regăsindu-se de fie
deşteptîndu-se, indiferent dacă strălucea soarele sau luna, era»iarăşi un eu, se avînta în
ciclică, simţea că-i este sete, îşi înfrîngea setea, simţea din nou că îi este sete. Siddha
lucruri la şamani, învăţă să I străbată multe drumuri care să-l îndepărteze de propjiul să
e drumul abandonării de sine grin durere, suportînd şi înfrîngînd prin vrerea sa durerea, f
amea, setea, oboseala. Parcurse drumul abandonării de sine golind simţul de toate înch
ipuirile, cu ajutorul igîndirii. învăţă să parcurgă aceste drumuri precum şi 249 altele, îş
ii de ori propriul său eu, stăruind ore întregi şi zile întregi în non-eu. Dar chiar dacă d
urile îl duceau departe de propriul său eu, la capătul lor revenea la acelaşi eu. Chiar
dacă Siddhartha se' sus-trăgea ele mii de ori propriului său eu, fiind neant, animal,
piatră, întoarcerea era inevitabilă, după cum inevitabil era ceasul la care se regăsea, în
umina soarelui sau în lumina lunii, în umbră sau în ploaie, fiind iarăşi un eu şi iarăşi Si
a, simţind din nou chinul impusei mişcări ciclice. Alături de el trăia Govinda, umbra sa,
parcurgînd aceleaşi drumuri, făcînd aceleaşi eforturi. Rareori îşi vorbeau unul altuia altf
decît o cereau serviciile divine şi exerciţiile. Cîteodată mergeau împreună prin sate ea să
scă hrană pentru ei şi pentru învăţătorii lor. „Ce crezi, Govinda", grăi Siddhartha în timp
semenea preumblări, „ce crezi, am făcut vreun progres ? Ne-am atins vreun scop ?" Govi
nda răspunse : „Am învăţat şi continuăm să învăţăm. Tu, Siddhartha, vei deveni un mare şama
orice exerciţiu, bătrînii şamani te-au admirat adeseori. Ai să fii un sfînt, o, Siddhartha.
• Siddhartha grăi : „Mi se pare că nu-i chiar aşa, prietene. Ceea^ce am învăţat pînă azi a
ani, o, Govinda, aş fi putut învăţa mai repede şi mai simplu. Lucrurile astea le-aş fi putu
învăţa în orice crîşmă din cartierul tîrfelor, prietene, în mijlocul cărăuşilor şi al jucă
le." Govinda grăi : „Siddhartha glumeşte, desigur, • pe seama mea. Cum ai fi putut învăţa p
tre sărmanii aceia să meditezi profund, să-ţi ţii respiraţia, să rezişti la foame şi ia dur
Siddhartha spuse încet, de parcă ar fi grăit cîte sine însuşi : „Ce este meditarea profund
e înseamnă să-ţi părăseşti corpul ? Ce este postitul ? Ce înseamnă să-ţi ţii respiraţia ? E
in propriul eu, o scurtă scăpare de chinul existenţei ca eu, este o scurtă alinare a dur
erii şi a absurdităţii vieţii. O asemenea evadare, aceeaşi scurtă alinare îi este dată şi b
i cînd, poposind la un han, bea cîteva căuşe de vin de orez sau de lapte de cocos fermen
tat. Atunci nu-şi mai
250
«imte şinele, atunci nu mai simte durerile vieţii, atunci îi este dată alinarea. Picotind
deasupra căuşului său cu vin de orez, el trăieşte aceleaşi momente ca Siddhartha şi Govinda
aceştia îşi părăsesc trupurile, poposind în non-eu. Aşa e, o, Govinda." Govinda grăi : „Vo
u aşa, o, prietene, dar tu - ştii doar că Siddhartha nu e cărăuş, că un şaman nu este un be
tr-adevăr, beţivanul îşi află alinarea, -ţşi află un scurt refugiu, un scurt repaus, dar el
vine din această amăgire şi vede că totul este din nou ^ la fel cum a fost, el nu a deve
nit mai înţelept, n-a aduJnat cunoştinţe noi, nu s-a ridicat pe noi trepte." ' Şi Siddhart
ha grăizîmbind : „Nu ştiu, n-am fost ni-3i€iodată mare băutor. Dar că eu, Siddhartha, îmi a
erciţiile şi meditările mele profunde doar o scurtă alinare şi că sînt la fel de departe de
pciune, de mîn-tuire ca p"e vremea cînd mă aflam în pîntecul mamei, iată, lucrurile acestea
le ştiu, o, Govinda, iată ce ştiu." Şi altă dată, pe cînd Siddhartha şi Govinda ieşeau din
să cerşească în sat ceva de mîncare pentru fraţii şi învăţătorii lor, Siddhartha începu să
: „Ne aflăm noi oare pe dramul cel bun, o, Govinda ? Ne apropiem noi oare de cunoaşter
e ? Ne apropiem noi oare de mîntuire ? Nu cumva ne învîrtim în cerc tocmai noi, cei care
voiam să scăpăm de mişcarea ciclică ?" Govinda grăi : „Am învăţat multe, Siddhartha, mai a
de învăţat. Noi nu ne învîrtim în cerc, noi mergem în sus, cercul este o spirală, noi ami
deja cîteva trepte." Siddhartha răspunse : „Ce vîrstă are, după părerea ta, cel mai vîrstn
n, venerabilul nostru
învăţător ?" Govinda grăi : „Se pare că cel mai vîrstnic are şaizeci de ani." La care Siddh
ise : „A atins vîrsta de şaizeci de ani şi n-a ajuns în Nirvana. El va împlini şaptezeci, o
eci de ani, şi tu şi eu vom ajunge la fel de bătrîni şi vom exersa, vom posti şi vom medita
Dar în Nirvana nu vom ajunge, nici noi, nici el. O, Govinda, cred că nici unul, nic
i unul dintre toţi şamanii de pa lume nu va ajunge în Nirvana. Ne aflăm mîngîiere, ne aflăm
i251
ftai
nare, învăţăm nişte deprinderi prin care ne înşelăm. Esenţialul însă, drumul drumurilor, nu
spune asemenea vorbe înfricoşătoare, Sidd-hartha !« grăi Govinda. „Cum adică, dintre atîţia
dintre atîţia brahmani, dintre atîţia şamani severi şi venerabili, dintre atîţia bărbaţi ca
de mult, cu atîta zel interior, cu atîta sfinţenie, să nu fie unul care să afle drumul dr
umurilor ?" Siddhartha însă spuse cu o voce încărcată în egală măsură de mîhnire şi ironie,
ptită, întrucîtva tristă, întrucîtva zeflemitoare : „Govinda, prietenul tău va părăsi în cu
ceasta a şamanilor pe care a mers atîta timp împreună cu tine. Mă chi-nuie seţea^ o, Govind
, şi pe acest drum lung al săma-nîlor~setea nu mi s-a potolit cîtuşi de puţin. Întotdeauna
fost însetat de cunoaştere, am fost cotropit mereu de întrebări. An de an i-am întrebat pe
brahmani, an de an am întrebat sfintele Vede, an de an i-am întrebat pe evlavioşii şama
ni. O, Govinda, poate că ar fi fost la fel de bine, ar fi fost la fel de înţelept şi la
fel de folositor dacă aş fi întrebat pasărea rinocerilor sau un cimpanzeu. Nam ajuns la
nici un liman, am avut nevoie de mult timp ca să pricep, o, Govinda, următorul lucru
: că nimic nu se poate învăţa ! Eu cred că nu există cu adevărat acel lucru pe ca're noi î
im 'a învăţa'. Nu există, prietene, decît o singură ştiinţă, aflată pretutindeni, aceasta e
, ea este prezentă în mine şi în tine şi în orice fiinţă. Şi astfel încep să cred : ştiinţa
alt duşman mai straşnic decît voinţa de a şti, decît învăţatul." Govinda se opri în drum,
e şi grăi : „Nu-ţi înspăimînta prietenul, Siddhartha, cu asemenea vorbe ! Căci adevăr grăie
intele tale trezesc teama în inima mea. Şi-apoi gîndeştete numai : ce s-ar alege de sfinţe
nia rugăciunilor, ce s-ar alege de vene-rabilitatea tagmei brahmanilor, de cuvioşeni
a şamanilor dacă ar fi aşa cum zici tu, dacă nu ar exista posibilitatea de a învăţa ? Ce s-
alege, aşadar, Siddhartha, de tot ceea ce e sfînt, valoros şi venerabil pe acest pă-mînt?!
" .
252
Şi Govinda şopti un vers, ca pentru sine însuşi, un vers dintr-o upanişadă : „Cel ce se cuf
gînditor, cu sufletul purificat în Atman, De negrăit în cuvinte e fericirea inimii sale.
" Siddhartha însă tăcea. Se gîndea la cuvintele pe care 5 le spusese Govinda, şi gîndi cuvi
tele pînă la capătul lor. Da, se gîndea el stînd cu capul plecat, ce s-ar alege din tot ce
ea ce ni se părea sacru ? Ce-ar mai rămîne ? Ce rezistă ? Şi clătină din cap. Odată, pe cîn
oi tineri se aflau cam de vreo trei ani printre şamani, trăind şi exersînd cu ei, ajunse
se la urechile lor, „_pe diverse căi, pe ocolite, o veste, un zvon, o legendă : Se spu
nea că s-ar fi ivit cineva, pe nume ("rotama. Sublimul, Buddha, că acesta şi-ar fi învin
s in el suferinţa lumii, oprind roata renaşterilor. Se zicea că merge prin ţară, propovădui
du-şi învăţătura, înconjurat de apostoli, lipsit de averi, de casă, de femeie, purtînd mant
lbenă a unui ascet, dar cu fruntea înseninată, era Un Preafericit în faţa căruia se plecau
brahmani şi bogătaşi, transformîndu-se în adepţii săi. Această legendă, acest zvon, acest b
făcea auzit trimiţîndu-şi izul ici şi colo ; în oraşe brahmanii vorbeau despre el, în pădur
au şamanii, numele lui Gotama, al lui Buddha ajungea mereu şi mereu la urechile tine
rilor, fie de bine, fie de rău, fie proslăvit, fie hulit. întocmai cum intr-o ţară bîntuită
ciumă se răs-pîndeşte vestea că ici sau colo ar exista un om, un înţeleptj un om care ştie
e şi ale cărui vorbe sau a cărui răsuflare ar fi suficiente pentru a vindeca de această mo
limă pe oricare dintre victimele ei, aşa cum această veste străbate apoi ţara, încît fiecar
orbeşte despre ea, mulţi dîndu-i crezare, alţii îndoindu-se de ea, mulţi însă pornind la dr
dată
pentru a i se adresa înţeleptului şi pentru a-i solicita ajutorul, tot astfel străbătea ţar
şi legenda aceea, legenda aceea cu iz de arome, privitoare la Goţama/la Buddha, înţelep
tul din 'neamul Sakya. După cum afirmau credincioşii, acesta poseda ştiinţa supremă, îşi am
ea de vieţile sale anterioare, ajunsese în Nirvana şi nu se mai întorcea 253
niciodată în mişcarea ciclică, nu se mai amesteca în şu-voiul tulbure al înfăţişărilor. Se
te lucruri minunate şi incredibile despre el, săvîrşise minuni, îl învinsese pe diavol, vor
ise cu zeii. Dar duşmanii şi necredincioşii spuneau că acest Gotama ar fi un şarlatan, că ş
r petrece zilele trăind bine, dispreţuindu-şi victimele, că ar fi lipsit de erudiţie şi că
r avea habar nici de exerciţiu, nici de mortificare. Dulce mai suna legenda aceast
a despre Buddha şi ce farmec mai răzbătea din aceste relatări ! Lumea era bolnavă, viaţa er
greu de suportat — şi iată, se părea că de aici ţîşnea un izvor, se părea că de aici răsun
plină de alinare, de blîndeţe, de promisiuni nobile.'în toate ţinuturile Indiei, pretutind
eni acolo unde se făcea auzit zvonul despre Buddha, tinerii îşi ciuleau urechile, se păt
rundeau de dor, de speranţă, iar fiii de brahmani din oraşe şi sate îl primeau bucuroşi pe
rice pelerin, pe orice străin care le aducea vreo veste despre el, Sublimul, despr
e Sakyamuni. Legenda pătrunsese şi pînă la şamanii din pădure, şi pînă la Siddhartha, şi pî
, pătrunsese încet, picătură cu picătură, fiecare picătură fiind încărcată, de speranţă, fi
d încărcată de îndoială. Nu vorbeau despre acest lucru, căci cel mai vîrstnic dintre şamani
ra un adept al acestei legende. El auzise că acel aşa-zis Buddha fusese cîndva ascet,
că trăise în pădure, dar că revenise la traiul bun şi la plăcerile lumeşti, aşa că nu dădea
ani pe acest Gotama. „O, Siddhartha", grăi odată Govinda către prietenul său. „Astăzi am fo
sat şi un brahman m-a invitat în casa lui, iar în casa lui era un fiu de brahman din
Magadha care îl văzuse pe Buddha cu propriii săi ochi, ascultîndu-l cum propovăduia. Şi ade
grăiescu-ţi, mă durea răsuflarea în piept şi-mi ziceam : Ce bine-ar fi ca şi eu, ce bine-a
i ca şi noi amîndoi, Siddhartha şi cu mine, să apucăm să trăim clipa în care vom asculta în
gura acestui neprihănit ! Vorbeşte, prietene, o pornim şi noi într-acolo ca să ascultăm înv
in gura lui Buddha ?" Siddhartha grăi : „M-am gîndit mereu că Govinda va rămîne la şamani,
crezut mereu că scopul său este
254
de a ajunge la vîrsta de şaizeci şi de şaptezeci de ani şi de a practica în continuare arte
e şi exerciţiile care dau strălucire şamanilor. Dar iată că l-am cunoscut grea puţin pe Gov
a, câ__am ştiut puţine lucruri despre inima lui. Aşadar, scumpul me"u~vfei sa porneşti pe
un nou drum şi să te duci acolo unde Buddha îşi propovă-■thrreşte învăţătura ?" Govinda gră
să zeflemiseşti. N-ai decit să fii mereu zeflemitor, Siddhartha! Nu simţi şi tu cum încolţe
tine chemarea, plăcerea de a asculta această învăţătură ? Nu mi-ai spus tu cîndva că nu vei
rge multă vreme pe calea şamanilor ?" La aceasta Siddhartha rîse în felul său, în vreme ce
tonul vocii sale se ivi o umbră de mîhnire şi de ironie, apoi zise : „Drept grăit-ai, o, G
ovinda, drept, şi bine adusu-ţi-ai aminte. Ar trebui să-ţi mai aduci aminte şi de un alt l
ucru pe care l-ai auzit de la mine, anume -, de faptul că am devenit suspicios, că a
m obgsji^dg atîta o învăţătură şi de atîta învăţat şi că nu prea mai cred în vorbele pe car
Dar desigur, dra-gur"meu, sînt gata să ascult acea învăţătură ■— cu toate că în inima mea a
oi am gustat deja din fructul cel mai bun al acelei învăţături." Govinda grăi : „Inima mi s
umple de bucurie vă-zînd că eşti dispus să faci acest lucru. Dar spune-mi, cura e oare po
sibil : cum adică ne-a oferit deja învăţătura lui Gotama fructul ei cel mai bun, şi asta în
nte de a o fi ascultat ?" Siddhartha grăi : ,,Hai să gustăm din acest fruct şi să vedem ce
-o să mai fie de-acum încolo, Govinda ! însă fructul pe care i-l datorăm de pe acum lui Go
tama reprezintă îndemnul de a ne
îndepărta de şamani! Hai să aşteptăm cu inima liniştită, prietene, hai să vedem dacă el ne
oferi şi altceva mai bun." în aceeaşi zi, Siddhartha îi aduse la cunoştinţă celui mai în v
tre şamani hotărîrea sa, spunîndu-i că ar vrea să plece de la el. Făcu acest lucru cu polit
modestia care se cuvin unui discipol mai tînăr. Şamanul însă fu cuprins de mînie auzind că
i doi tineri voiau să-l părăsească, ridică tonul, folosind cuvinte grele, de ocară.
255
Govinda se sperie şi se fîstîci, Siddhartha însă îşi apropie gura de urechea lui Govinda şi
i : „Iată, am să-i arăt bătrînului că am învăţat ceva de la el." Se postă în faţa şamanului
, concentrîn-du-şi sufletul, îi prinse privirea într-a sa, îl supuse şi-l amuţi, înfrîngînd
făcîndu-l să asculte de voinţa sa şi poruncindu-i să facă fără să crîcnească tot ceea ce-i
ul amuţi, ochiul îi încremeni, voinţa îi fu paralizată, braţele îi atîrnau în jos, cedase,
orice putere, farmecelor lui Siddhartha. Gîndurile lui Siddhartha îl luară însă pe şaman î
tăpînirea lor şi acesta trebui să execute ceea ce acestea îi porunceau. Astfel, bătrînul se
ină de mai multe ori, făcu nişte gesturi de binecuvîntare şi le adresă, bîlbîindu-se, evlav
urări de drum bun. Iar tinerii îi mulţumiră în-torcîndu-i plecăciunile, îi adresară urăril
alu-tîndu-l, îşi văzură de drum. Pe drum, Govinda grăi : „O, Siddbartha, ai învăţat ■ la şa
e lucruri decît am crezut eu. Căci este greu, este foarte greu să-l vrăjeşti pe un bătrîn ş
Adevăr grăiescu-ţi, dacă ai fi rămas acolo ai fi învăţat în curînd cum să calci pe apă." „
e a călca pe apă", spuse Siddhartha. „N-au decît să se mulţumească bătrînii şamani cu astfe
."
Gotama "U O\C
în oraşul Savathi, numele sublimului. Buddha era cunoscut de toţi copiii, fiecare casă e
ra dispusă să umple cu pomană talgerele adepţilor lui Gotama care cerşeau în tăcere. Locul
ferat al lui Gotama se afla în apropierea oraşului, în crîngul Jeţavana care-i fusese dărui
lui şi celor ai săi de către Anathapindika, un devotat admirator al Sublimului. Căutînd l
ocul unde se afla Gotama, celor doi tineri asceţi li se dădea răspunsuri şi detalii care
îi îndreptau spre regiunea aceasta. Ajungînd în Savathi, li se oferiră 256 bucate de îndat
e poposiră, cerînd de pomană, dinaintea uşii unei case, mîncară, şi Siddhartha o întrebă pe
care le oferise bucatele : ..Milostivă femeie, am vrea nespus, nespus de mult să af
lăm pe unde se preumblă Buddha cel preasfînt, căci noi sîntem doi şamani din pădure şi am v
să-l vedem pe cel fără de prihană şi să-i ascultăm învăţătura chiar din gura lui." Femeia g
aţi nimerit tocmai la locul potrivit, şamani din pădure. Aflaţi că Sublimul se află în Jeta
a, în grădina lui.Anathapindika. Acolo să înnoptaţi şi voi, pelerinilor, căci acolo este lo
estul pentru nenumăraţii oameni veniţi în pilcuri pentru a asculta învăţătura din gura lui.
inda se bucură, exclamînd plin de bucurie : „Ce bine, am ajuns unde am vrut şi drumul no
stru a luat sfîrşit ! Dar ia spune-ne, mamă a pelerinilor, îl cunoşti pe Buddha, l-ai văzut
cu ochii tăi ?" Femeia grăi : „L-am văzut de multe ori pe Sublimul. De multe ori l-am văzu
t mergînd ziua, mergînd pe uliţe tăcut, în mantia lui galbenă, întinzîndu-şi în tăcere talg
pomană şi plecînd mai departe cu el plin." Govinda o asculta încîntat, vrînd să o mai într
ulte lucruri şi să mai audă ce spune. Dar Siddhartha îl avertiză că trebuie să-şi cotinue d
. îi mulţumiră femeii şi merseră fără a mai fi nevoie să întrebe pe ce drum să o apuce, că
erau pelerinii şi călugării din comunitatea lui Gotama care străbăteau drumul spre Jetavan
a. Ajunseră acolo pe înnoptate, în permanenţă soseau acolo alţi oameni, strigînd şi vorbind
şi primind adăpost. Cum erau obişnuiţi cu viaţa în pădure, cei doi şamani îşi găsiră reped
zarvă un locşor unde se cuibăriră, odihnindu-se acolo pînă în zori. Cînd răsări soarele, ob
mirare _ce__£ea|gU mare de credincioşi şi de curioşi înnoptase aici. Pe toate potecile spl
endidului crîng umblau călugări în vestminte galbene, aşezîndu-se ici şi colo pe sub copaci
ufun-dîndu-se în contemplare sau în discuţii religioase, iar grădinile umbroase făceau impr
sia unui oraş, atît erau
257 de pline de oameni care mişunau ca albinele. Majoritatea călugărilor plecau în oraş, l
uînd cu ei talgerele pentru pomană. Acolo strîngeau bucate pentru singura masă din zi, p
entru masa de prînz. însuşi prealuminatul Buddha obişnuia să pornească de dimineaţă la poma
dhartha îl văzu şi—1. recunoscu pe loc de jsarcă i l-ar fi arătat un zeu. 11 văzu pe bărbat
ela modest, îmbrăcat în rasa lui galbenă, ţinînd în mînă talgerul pentru pomană şi păşind a
zise Siddhartha încet lui Govinda. „Acesta este Buddha." Govinda se uită cu atenţie la căl
ugărul în rasă galbenă care nu părea să se deosebească prin nimic de sutele de călugări. Cu
eama şi Govinda : Da, el e. Şi îl urmară, privindu-l cu atenţie. Buddha îşi vedea de drum,
est, cufundat în gîn-durI7~chipul său calm nu trăda nici iveselie, nici tristeţe, părea doa
că zîmbeşte uşor în sinea lui. Buddha mergea zîmbind pe ascuns, calm, liniştit, semănînd f
ult cu un copil sănătos, îşi purta vestmîntul şi păşea la fel ca toţi călugării săi, după r
Dar chipul său, mersul său, privirea sa lăsată calm în jos; mîna sa atîrnînd calm în jos, b
ijgcare deget al mîinii sale atîrnînd calm în jos iradiau pace, iradiau perfecţiune, nu că
tau nimic, nu imitau, respirau uşor într-o linişte care nu se ofileşte niciodată, într-o lu
ină care nu se ofileşte niciodată, într-o pace inviolabilă. Astfel mergea Gotama spre oraş
entru a aduna pomană şi cei doi şamani îl şi recunoscură după deplinătatea liniştii sale, d
l fiinţei sale în care nu puteai citi nici un fel de căutare, nici o voinţă, nici un efort
de imitare, ci numai lumină şi pace. „Azi vom asculta învăţătura din gura lui", spuse Govi
. Siddhartha nu răspunse. învăţătura nu-i trezea curiozitatea, nu credea că aceasta îl va î
u ceva nou, căci, ca şi Govinda, auzise şi el, iară şi iară, ce conţinea această învăţătură
chiar dacă indirect, dintr-o a doua şi a treia sursă. Se uită însă^cu atenţie la capul lui
ama, la umerii săi, la picioarele sale, la mîna lui ce atîrna calm în jos şi avu impresia
că fie258 care falangă de la fiecare deget al acestei mîini era învăţătura însăşi, iradiind
, emanînd, răspîndind cu strălucire adevărul. Bărbatul acesta, acest Buddha, era întruchipa
adevărului, chiar şi în cea mai mică mişcare a degetelor sale. Omul acesta era un sfînt. S
ddhartha nu venerase niciodată un om atît de mult, nu iubise niciodată un om atît de mul
t ca pe acesta. îl urmară amîndoi pe Buddha pînă în oraş şi se întoarseră tăcuţi, căci astă
abţină de la mîncare. Văzură cum se întorcea Gotama, îl zăriră luînd masa în mijlocul apost
n cit mînca el nu se putea sătura nici măcar o pasăre — şi îl văzură cum se retrase în umbr
or mango. Seara însă, cînd zăpuşeala se mai potoli şi tabăra se învioră, se adunară cu toţi
e pe Buddha propovăduind. îi ascultară'vocea, şi pînă şi aceasta era desăvîrşită, era pătru
deplină, era pătrunsă de pace. Gotama propovădui învăţătura despre suferinţă, despre origin
nţei, despre calea de a suprima suferinţa. Discursul său liniştit curgea calm şi limpede.
Viaţa era plină de suferinţă, lumea era plină de suferinţă, dar fusese găsită şi mîntuirea
tuirea aceasta şi-o afla acela care mergea pe drumul lui Buddha. Sublimul grăia cu o
voce domoală dar sigură, propovăduia cele patru propoziţii principale, cărarea octuplă, ur
a cu răbdare cursul obişnuit al învăţăturii, al exemplelor, al recapitulărilor, vocea sa pl
a limpede şi calmă deasupra celor ce-l ascultau, ca o lumină, ca un cer plin de stele.
Cînd Buddha îşi termină discursul — între timp se înnoptase deja — cîţiva pelerini se prez
l, ru-gîndu-l să fie primiţi în comunitate, căutîndu-şi astfel refugiul în învăţătură. Şi G
du-le : „Iată, aţi ascultat învăţătura, iată, v-am dezvăluit-o. Veniţi deci şi mergeţi să p
suferinţelor sfintindu-vă." ~
Şi iată, se prezentă la el şi Govinda cel sfios grăind:' J? „Şi eu vreau să-mi găsesc refug
tine, Sublimule, şi la învăţătura ta." Şi rugă să fie primit în rîndul apostolilor şi el fu
259
Imediat după aceea, cînd Buddha se retrase căutînd odihna nopţii, Govinda i se adresă lui S
ddhartha zicînd cu zel : „Siddhartha, nu mi se cuvine să-ţi fac vreun reproş. Amîndoi l-am
scultat pe cel sublim, amîndoi i-am auzit învăţătura. Govinda a ascultat învăţătura şi şi-a
iul într-insa. Dar tu, venerabile, nu vrei să urmezi şi tu calea mântuirii? Mai eziţi cumv
a, vrei să mai aştepţi ?" La auzul cuvintelor lui Govinda, Siddhartha parcă se trezi din
somn. Privi îndelung la Govinda. Apoi grăi încet, iar în vocea lui nu era nici o urmă de
ironie : „Govinda, prietene, acum ai făcut pasul, ţi-ai ales deja /calea;__Tu, Govinda
, mi-ai fost mereu prieten, ai mers mereula un pas în urma mea. Deseori îmi spuneam
: Oare Govinda n-o să facă niciodată singur un pas, fără mine.Min imboldul propriului său s
flet ? Şi iată, acum eşti un bărbat în toată firea, ţi-ai ales singur calea. Mergi pe ea pî
apăt, prietene ! îţi doresc să-ţi afli mîntuirea !" -w--------- , ■» " Govinda, neînţelegîn
n, îşi repetă întrebarea pe un ton care trăda nerăbdarea : „Grăieşte, dragul meu, te rog !
i că nu se poate altfel, că şi tu, învăţatul meu prieten, îţi vei căuta refugiul la sublimu
a!" Siddhartha îşi puse o mînă pe umărul lui Govinda : „Govinda, n-ai auzit binecuvîntarea
. Iată, ţi-o repet : Mergi pe această cale pînă la capăt! îţi'doresc să-ţi afli mîntuirea !
ment, dîndu-şi seama că prietenul său îl părăsise, Govinda începu să plîngă. „Siddhartha",
isteţe. Siddhartha îi vorbi prieteneşte : „Nu uita, Govinda, că de-acum faci parte din rînd
l şamanilor lui Buddha. Te-ai lepădat de casă şi de părinţi, te-ai lepădat de originea ta ş
orice avere, te-ai lepădat de propria ta voinţă, te-ai lepădat de prietenie. Aşa o cere înv
, aşa o cere Sublimul. Tu însuţi ai fost acela care ai vrut să fie aşa. De mîine, Govinda,
m să te părăsesc." Cei doi prieteni se mai plimbară încă multă vreme prin dumbravă, şezură
culcaţi, fără ca
260
somnul să-i prindă. Iar Govinda încercă iară şi iară să-şi descoasă prietenul, rugîndul să-
u voia să-şi caute refugiul în învăţătura lui Gotama şi ce avea el să-i reproşeze acestei î
artha refuză de fiecare dată să-i răspundă zicînd : „Fii mulţumit, Govinda ! învăţătura Sub
foarte bună, cum aş putea eu să-i reproşez ceva ?" Unul dintre cei ce călcau pe urmele lui
Buddha, unul dintre călugării lui cei mai în vîrstă, trecu cu noaptea în cap prin grădină,
gîndu-i la el pe toţi aceia care, de curînd, îşi găsiseră refugiul în învăţătura lui Buddha
răca în vestmîntul galben şi pentru a-i iniţia în primele învăţături şi îndatoriri ale noii
ovinda se despărţi atunci cu greu de prietenul său din tinereţe, îmbrăţişîndu-l, şi se ataş
novici. Siddhartha însă căzuse pe gînduri şi se plimba prin crîng. /"' Acolo îl întîlni pe
ul Gotama, îl salută cu evla-vie, în timp ce privirea lui Buddha era atît de plină de bunăt
te, atît de calmă, încît tînărul prinse curaj şi-i ceru Sublimului permisiunea de a sta de
bă cu el. Tăcut, Sublimul dădu aprobator din cap. Siddhartha grăi : „O, Sublimule, ieri mi
-a fost dat să-ţi ascult strania învăţătură. Venisem de departe, împreună cu prietenul meu,
a-ţi auzi învăţătura. Şi iată, prietenul meu va rămîne în rîndul adepţilor tăi, căci la ti
giul. Eu însă îmi voi continua pelerinajul." „Cum doreşti", grăi cuviincios preacucernicul.
uvintele mele sînt cam îndrăzneţe", continuă Siddhartha ,„dar n-aş vrea să te părăsesc, Sub
să-ţi fi împărtăşit cu toată sinceritatea, gîndurile mele. Aş putea oare, preacucernice, să
ur cîteva clipe de atenţia ta ?" Buddha dădu din cap aprobator. j, Siddhartha grăi : „O, p
reacucernice, în învăţătura ta am admirat înainte de toate un lucru. în învăţătura ta totul
ct de limpede, totul se justifică, arătîn-du-se că lumea este un lanţ desăvîrşit care nu se
niciodată şi nicăieri, un lanţ etern alcătuit din cauze 261
şi efecte. Nicicînd nu a fost pătruns acest lucru atît de clar şi niciodată nu a fost preze
tat atît de ireproşabil; într-adevăr, inima din trupul fiecărui brahman îşi accelerează băt
entul în care, parcurgîndu-ţi învăţătura, recunoaşte că lumea este un întreg format din leg
e, fără lacune şi limpede ea un cristal, nedepinzînd de hazard, nedepinzînd de zei. C-o fi
bună sau rea, că viaţa în această lume o fi suferinţă sau bucurie, o putem trece pu vedere
s-ar prea putea ca acest lucru să nu fie esenţial — dar unitatea lumii, interdependenţa
a tot ceea ce se întîmplă, cuprinderea a tot ceea ce este mare şi mic într-un acelaşi şuvoi
r-o aceeaşi Tege a cauzelor, a devenirii şi morţii, iată lucrul care reiese limpede din
sublima ta învăţătură, o, preadesăvîrşitule. Şi totuşi, această unitate şi interdependenţă
crurilor prezintă, conform propriei tale învăţături, o breşă întrun punct anume, iar prin a
mică breşă lumea unităţii este invadată de ceva străin, de ceva nou, de ceva ce nu existase
i înainte, ceva ce nu poate fi nici arătat, nici demonstrat : punctul acesta este învăţătur
ţa despre dezlegarea de lume, despre mîntuire. Dar prin această mică breşă, prin această r
ură, legea eternă şi unitară a lumii este din nou distrusă şi anulată. Te rog să mă ierţi c
să dau glas acestei obiecţii." Gotama îl ascultase în tăcere, nemişcat. Şi iată, cu vocea l
inda, cu vocea lui prietenoasă şi limpede el, Desăvîrşitul, grăi : „O, fiule de brahman, tu
ascultat învăţătura şi, spre lauda ta, ai reflectat profund asupra ei. In ea ai descoperi
t o lipsă, un defect. Ar trebui să continui să reflectezi asupra ei. Cum eşti însetat de c
unoaştere, dă-mi voie însă să te previn în legătură cu jungla părerilor şi cu disputele cu
părerile sînt importante, ele pot fi frumoase sau respingătoare, '■ inteligente sau neb
uneşti, oricine le poate îmbrăţişa sau detesta. Insă învăţătura pe care ai ascultat-o de ia
este o părere a mea, iar ţelul ei nu este să ofere unor însetaţi de cunoaştere explicaţii a
ra alcătuirii lumii. Ţelul ei este un altul; ţelul ei este mîntuirea de suferinţă. Acest lu
ru este propovăduit de Gotama şi nimic altceva."
262
„Te rog să nu te mînîi pe mine, Sublimule", spuse tînărul „Nu ţi-am vorbit astfel pentru a
eartă cu tine sau vreo dispută a vorbelor. Cu adevărat grăit-ai spunînd că părerile sînt li
de importanţă. Dar dă-mi voie să-ţi mai spun ceva : Nici o clipă nu m-am îndoit de tine. N
-am îndoit nici o clipă că tu eşti Buddha, că ai atins cel mai înalt ţel pe care îl caută a
de brahmani şi fii de brahmani. Tu ţi-ai găsit mîntuirea de moarte. Ţi-ai_ aflat-o prin p
ropria ta căutare, pe propriul tău drum, prin reflecţii, prin gîndire profundă, prin cunoaş
ere, prin iluminare. Nu prin învăţătură ţi-ai găsit-o ! Şi nimeni, după părerea mea, o, Sub
u-şi va afla mîntuirea printr-o învăţătură. Şi jii-mănui nu-i vei putea împărtăşi prin cj^g
a ce ţi s-a întîmplat ţie, pfeicucernice, la ceasul iluminării tale! Învăţătura lui Buddha
ulte lucruri, ea propovăduieşte multe lucruri, să trăieşti cum se cuvine, să te fereşti de
a ce este rău. Dar această învăţătură atît de limpede, atît de venerabilă, nu conţine un lu
conţine taina a ceea ce Sublimului însuşi, singurul dintre atîtea sute de mii, i-a fost
dat să trăiască. Iată deci la ce mă gîndeam şi ce am înţeles eu ascultîndu-ţi învăţătura.
inua călătoria : nu pentru a căuta o altă învăţătură, o învăţătură mal bună, căci eu ştiu c
tru a părăsi toate învăţăturile şi pe toţi propovăduitorii lor, atingîndu-mi singur scopul
d. Adesea însă mă voi gîndi, 6, Sublimule, la această zi. la ceasul acesta în care am văzut
ochii mei un sfînt." Ochii lui Buddha priveau tăcuţi în pămînt, chipul său impenetrabil ir
a în tăcere un calm desăvîrşit. „Fie ca gmdurile tale să nu însemne rătăcire", grăi preacu-
las domol. „Fie ca tu să-ţi atingi ţelul ! Dar spune-mi : ai văzut ceata mea de şamani, de
raţi, ai mei care şi-au găsit refugiul în învăţătura mea ? Şi crezi tu, străine şaman, că p
a ar fi mai bine să-şi părăsească învăţătura şi să se întoarcă la viaţa lumească şi a plăce
un asemenea gînd", exclamă Sid-dhartha. „N-au decît să rămînă toţi la această învăţă263
tură, eu le doresc să-şi atingă ţelul ! Nu stă în puterea mea să mă pronunţ asupra vieţii a
ai şi nu-. mai asupra vieţii mele trebuie să mă pronunţ, numai pe aceasta trebuie să o aleg
sau să o refuz. Noi, şamanii, căutăm, o, Sublimule, mîntuirea de propriul nostru eu. Mă tem
că dacă aş deveni discipolul tău, o, prea-cucernice, mi s-ar putea întîmpla ca propriul meu
eu să nu-şi găsească liniştea şi să nu fie mîntuit decît într-un mod aparent, înşelător, co
te să existe şi să ia amploare, căci, într-un asemenea caz, învăţătura, supuşenia
mea, dragostea mea faţă de tine, comunitatea călugărilor s-ar transforma într-un alt eu al
meu !" Gotama privi în ochii străinului cu un zîmbet uşor, cu o limpezime de neclintit,
cu prietenie, apoi îşi lua rămas bun de la el printr-un gest abia perceptibil. „Eşti inte
ligent, samanule", grăi preacucernicul. „Ştii să grăieşti înţelept, prietene. Fereşte-te de
ultă înţelepciune !" Buddha se îndepărtă, iar privirea şi zîmbetul său fugar îi rămaseră lu
tipărite în minte pentru totdeauna. „N-am văzut pînă acum nici un om care să aibă o astfel
ivire, un astfel de zîmbet, care să şadă şi să păşească în felul acesta", îşi spuse el în g
c să pot să privesc şi să zîmbesc, să şed şi să păşesc şi eu în felul acesta, la fel de lib
enerabil, la fel de nebăgat în seamă, la fel de sincer, la fel de copilăreşte şi de misteri
s. într-adevăr, în felul acesta nu priveşte decît omul care a pătruns în cele mai adinei co
ane ale sinelui său. Ei bine, voi căuta să pătrund şi în cele mai adinei cotloane ale sinel
i meu." Am văzut un om, îşi spunea Siddhartha, un singur om în faţa căruia a trebuit să-mi
c privirea. Numi voi mai pleca privirea în faţa nimănui, a nimănui. Nu mă va ispiti, aşadar
nici o învăţătură dacă pînă şi învăţătura unui astfel de om nu a reuşit să mă ispitească.
te lucruri, îşi spunea Siddhartha, m-a păgubit, dar mi-a făcut în schimb un (cfar mult mai
mare. M-a păgubit de prietenul meu, de ^cel
264 \
care credea în mine şi care acum crede în el, de cel care era umbra mea şi care acum est
e umbra lui Gotama. în schimb mi l-a dăruit pe Siddhartha, pe mine însumi.
Trezire
Părăsind crîngul în care rămînea desăvîrşitul Buddha, în care rămînea Govinda, Siddhartha a
l că în urma lui, în acest crîrig,* îi rămînea şi viaţa lui de pînă atunci, că ea se despri
Păşind agale înainte reflectă la acest sentiment copleşitor. Reflectă profund, se cufundă î
st sentiment ca într-o apă adîncă, pînă la fund, pînă acolo unde cauzele se potolesc căci,
i se părea lui, 4[îndirea însemna tocmai descoperirea cauzelor, căci numai în acest fel se
ntimentele se transformau în cunoştinţe durabile şi reale, în-cepînd să iradieze ceea ce se
cundea într-însele. Păşind agale înainte, Siddhartha reflecta, îşi dădu seama că nu mai era
lescent şi că devenise bărbat în toată firea. îşi dădu seama că ceva se desprinsese tle'"el
cum pielea veche se desprinde de pe trupul unui şarpe, că ceva încetase să mai sălăşluiasc
-însul, ceva oe-l însoţise de-a lungul întregii sale adolescente şi ţinuse de fiinţa lui: d
nţa de a avea învăţători şi de a asculta învăţături. îl părăsise chiar şi pe acest ultim în
, pe cel mai mare şi mai înţelept învăţător, pe Buddha, Sfîntul Sfinţilor, şi de acesta tre
despartă căci, iată, nici învăţătura lui nu o mai putea accepta. W Gîndindu-se la toate ac
păşea agale înainte, în-trebînduse în sinea lui: Oare ce voiai să înveţi din învăţături şi
au putut să te înveţe oare ei, cei care te-au învăţat atîtea lucruri ? Şi îşi răspundea : „
este sensul şi care esenţa eu-lui. Voiam să mă descotorosesc de acest eu, pe acest ^eu v
oiam să-l înfring. Dar n-am putut să-l înving, n-am reuşit decît să fug de el, să4 amăgesc,
nd de el. într-adevăr, nici un alt lucru de pe lumea asta nu 265 m-a preocupat în gîndur
ile mele într-o asemenea măsură precum acest eu al meu, enigma aceasta care constă in fa
ptul că trăiesc, că sînt unic, deosebit şi izolat de toţi ceilalţi, că eu sînt Siddhartha !
e nici un alt lucru de pe lumea asta nu ştiu mai puţin ca despre mine, despre Siddha
rtha ! """Pătruns de acest gînd, se opri din mersul său lent, iar din gîndul acesta ţîşni d
tă un altul, un alt gînd care suna altfel : Dacă nu ştiu nimic despre mine, dacă Siddharth
a mi-a rămas atît de străin şi de necunoscut, apoi aceasta nu se datoreşte decît unei singu
e cauze : Mi-era teamă de mine, voisem să fug de mine ! îl căutam pe Atman, îl căutam pe Br
hman, eram înclinat să-mi sfîrtec propriul meu eu în bucăţi, să-i desfac învelişurile, pent
scoperi în cele mai adînci şi mai necunoscute cotloane ale sale miezul ascuns dedesubt
ul tuturor învelişurilor, pe Atman, viaţa, dumnezeiescul, lucrul cel mai de pe urmă. Dar
în toiul acestor strădanii «v m-am pierdut pe mine însumi. Siddhartha deschise ochii pr
ivind în jurul său, un zîmbet îi invada chipul, iar sentimentul profund al
trezirii din vise* îndelungate îl furnică pînă în vîrfur'de-getelor. Şi începu deîndată să
mergea repede, întocmai ca un om care ştie ce are de făcut. Oh, se gîndea el răsuflînd uşu
, adînc, de-acuffi înainte n-o să-mi mai scape Siddhartha ! N-o să-mi mai încep gîndurile ş
iaţa cu Atman şi cu suferinţele lumii. Nu vreau să mă mai ucid şi nici să mă mai sfîşii în
a, îndărătul ruinelor, să descopăr taina. Nici Yoga-Veda, nici Atharva-Veda nu mă vor mai î
nici asceţii şi nici o altă învăţătură. Vreau să învăţ de la mine însumi, vreau sămi fiu mi
vreau să mă cunosc pe mine însumi, să cunosc taina aceasta numită Siddhartha. -^ Privea în
urul său de parcă vedea lumea pentru prima oară. Cît de frumoasă mai era lumea, cît de mult
coloră era lumea, cît de stranie şi de enigmatică era lumea ! într-însa, aici, se afla alba
trul, aici se afla şi galbenul, aici se afla verdele, aici curgeau cerul şi fluviul,
străjuiau pădurile şi munţii, totul era frumos, totul era enigmatic şi magic, iar în mijlo
ul tuturor aces266
tor lucruri se afla el, Siddhartha, cel care se trezea, cel care se afla pe drum
ul spre sine însuşi. Toate aceste lu-■Truri, tot acest galben şi albastru, fluviul şi pădur
a, pătrundeau pentru prima oară prin ochii săi în Siddhartha, ele nu mai erau farmece de
-ale lui Mara, nu mai erau vălul lui Maja, nu mai reprezentau diversitatea absurdă şi în
tîmplătoare a lumii fenomenelor, a acelei lumi care i se părea demnă de tot dispreţul brah
manului cu gîndire profundă, căci, căuţînd_unitatea, el respinsese diversitatea. Albastrul
ră albastru"" fluviul eTa fluviu, şi chiar dacă în Siddhartha trăia pe ascuns, în albastru
fluviu, acei ceva unic şi dumnezeiesc, felul şi sensul dumnezeiescului constau tocm
ai în aceea că el era ici galben, dincolo albastru, ici cer, dincolo pădure şi aici Sidd
hartha. Sensul şi esenţa nu se ascundeau îndărătul lucrurilor, ci se aflau într-însele, în
cele. „Cît de surd şi cît de qbtuz am mai fost !" îşi spunea el păşind grăbit înainte. \„C
teşte o scriere, căutînd să-i pătrundă înţelesul, nu-i dispreţuieşte semnele şi literele, n
măgire, un hazard sau o coajă lipsită de orice valoare, ci o citeşte, o studiază şi o îndră
iteră cu literă. Insă eu, cercare voiam să citesc cartea lumii şi cartea propriei mele'fii
nţe, eu, aşadar, am dispreţuit, de dragul unui înţeles presupus dinainte, semnele şi litere
e, numind lumea fenomenelor *o~amăgire, numindu-mi ochiul şi limba fenomene lipsite
de orice valoare. Ei bine nu, toate acestea aparţin acum trecutului, căci, iată, m-am
trezit, m-am trezit cu adevărat, născîndu-mă abia astăzi. La gîndul acesta Siddhartha se op
i din nou din mers, brusc, de parcă dinaintea lui, pe drum, s-ar fi ivit un şarpe. I
ată, dintr-o dată înţelesese încă un lucru : el, trezit acum cu adevărat şi tocmai renăscut
ia să-şi reîn-ceapă viaţa, să o ia de la capăt. Abia în dimineaţa aceleiaşi zile cînd părăs
rîngul în care sălăşluia Sublimul, cînd începuse să se trezească şi să păşească pe calea ce
pre sine însuşi, avusese intenţia — lucru care i se păru foarte firesc şi de la sine înţele
după atîţia ani de asceză, să se întoarcă acasăjla tatăl său. Acum însă, tocmai în momentu
ise din mers de parcă dinaintea lui, pe drum, ar fi zărit un şarpe, se trezi şi înţelese de
a bi-nelea : Eu nu mai sînt cel care am fost, nu mai sînt ascet, nu mai sînt preot, nu
mai sînt brahman. Ce să fac oare acasă, la tatăl meu ? Să studiez ? Să aduc jertfe ? Să ex
ez meditarea profundă ? Bine, dar toate acestea aparţin acum trecutului, nimic din t
oate acestea nu-mi mai străjuie drumul. . __ Siddhartha se opri încremenit, inima îi îng
heţă preţ de o clipă, preţ de o răsuflare, o simţea tremurîndui în piept de frig ca o mică
ca o pasăre sau ca un iepure, căci îşi dădu seama cît de singur era. Ani şi ani de zile răt
e drumuri şi nici nu băgase de seamă lucrul acesta. Acum îl băgase de seamă. Căci chiar şi
ele celei mai profunde meditări el continuase întotdeauna să fie fiul tatălui său, să fie u
brahman din rîndul celor supuşi, să fie un om al spiritului. Acum însă Xnu mai rămăsese di
l decît Siddhartha,"*ceT~câre se trezise, "şi nimic altceva.«Jlnspiră adînc şi, preţ de o c
u invadat de frig şi se înfiora. Nimeni pe lume nu mai era atît de sigur ca el. Nu exi
stase niciodată vreun nobil care să nu fi făcut parte din rîndul nobililor, nu existase
niciodată vreun meşteşugar care să nu fi făcut parte din rîndul meşteşugarilor, toţi aceşti
tfel un refugiu, du-cînd acelaşi trai, vorbind aceeaşi limbă. Nu existase niciodată vreun
brahman care să nu se fi numărat printre brahmani şi să nu fi trăit împreună cu ei, nu exis
e niciodată vreun ascet care să nuşi fi găsit refugiul în rîndul şamanilor, căci pînă şi ce
t pustnic nu trăia singur în singurătate, nici el nu era lipsit de o-apartenenţă anume, de
oarece şi el făcea parte dintr-o anumită grupare socială
care constituia originea lui. Go-vinda se călugărise, avînd acum mii de fraţi, călugării ca
e purtau acelaşi veştmînt, aveau aceeaşi credinţă, ^^jyorbeau aceeaşi limbă. Dar el, Siddha
mai avea el oare vreo apartenenţă ? Traiul' cui îl mai împărtăşea el? Limba cui o mai vorb
el ?
^* 268
Din clipa în care lumea din jurul său se topi, dispăru, în care el se simţea singur ca o s
tea de pe cer, din această clipă de frig şi deprimare apăru Siddhartha un eu mai pronunţat
decît pînă atunci, mai condensat. î?i Ssimţi că aceasta fusese ultima tresărire a trezirii
ltima durere a naşterii sale. Apoi o porni din nou la drum, păşind repede, nerăbdător, dar
nu mergea nici spre casa şi nici spre tatăl său, pentru el nu mai exista cale de întoar
cere.
/
PARTEA A DOUA
Dedicată lui Wilhelm Gundert, _ vărul meu din Japonia
Kamala
In drumul său Siddhartha învăţa multe lucruri noi la fiecare pas, căci lumea se schimbase ş
inima îi era fermecată. Privea cum soarele răsare deasupra munţilor împăduriţi şi apune de
a îndepărtatului ţărm cu palmieri. Noaptea privea pe cer stelele în rînduiala lor şi secera
nii care plutea ca o luntre pe o apă albastră. Privea copacii, stelele, animalele, n
orii, curcubeiele, stîn-cile, ierburile, florile, rîurile şi fluviile, sclipirea de ro
uă pe tufele somnoroase, îndepărtaţii munţi înalţi, albaştri şi palizi; păsările şi albinel
se zbenguia argintiu prin lanurile de orez. Toate acestea, cu miile şi miile, de
toate culorile, existaseră dintotdeauna, soarele şi luna străluciseră dintotdeauna, fluv
iile vuiseră şi albinele zumzăiseră dintotdeauna, dar pentru Siddhartha toate acestea nu
fuseseră mai înainte decît un văl trecător şi înşelător dinaintea ochilor săi, privit cu n
sortit să fie pătruns cu gîndul şi nimicit pentru faptul că el nu era esenţa, aceasta neex
stînd decît dincolo de lumea vizibilă. Acum însă, ochiul său descătuşat poposise dincoace,
privea şi începea să cunoască tot ceea ce putea fi văzut, îşi căuta un loc de popas în sin
tei lumi, nu mai căuta esenţa, nu mai tindea să atingă tărîmul celălalt. Lumea era frumoasă
priveai aşa, fără să cauţi nimic, aşa, simplu, aşa, copilăreşte. Luna şi stelele erau o fr
frumuseţe erau rîul şi malul, pădurea şi stînca, capra şi cărăbuşul auriu, floarea şi flutu
s şi plăcut mai era să mergi astfel prin lume,'atît de copilăreşte, atît de treaz, receptiv
tot ceea ce era atît de aproape, fără urmă de îndoială. Altfel îţi ardea soarele în creşte
272
capului, altfel te răcoreai la umbra pădurii, alt gust aveau rîul şi apa din ulcior, alt
gust aveau bostanul şi banana. Scurte mai erau zilele, scurte mai erau nopţile, ore
le treceau iute ca nişte pînze pe mare, sub ele se afla o-corabie încărcată cu comori, încă
tă cu bucurii. Siddhartha zări o ceată de maimuţe căţărîndu-se prin arcada de coroane a păd
us, printre ramuri, şi auzi o melodie de dor, sălbatică. Siddhartha văzu cum un berbec f
ugărea o oaie şi cum se împreună cu ea. într-un lac năpădit de stuf zări o ştiucă, vînînd m
ce o cuprindea spre seară, în timp ce peştişorii ţîşneau din apă, fugind în cîrduri din fa
nd şi sclipind, iar din vîrtejurile de apă vijelioase pe care le provoca nestăvilitul vînăt
r se răspîndea un iz pătrunzător de putere şi pasiune. Toate acestea fuseseră dintotdeauna,
dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le vedea pe toate şi simţea că le aparţin
. Prin ochiul său se strecurau lumina şi umbra, în inima sa pătrundeau stelele şi luna. Pe
drum îşi mai aminti de tot ceea ce-i fusese dat să trăiască în grădina Jetavana, de învăţă
pe care o ascultase acolo, de dumnezeiescul Buddha, de despărţirea sa de Govinda, de
discuţia sa cu Sublimul. îşi aduse aminte şi de propriile sale cuvinte pe care le rosti
se în faţa Sublimului, de fiecare cuvînt, şi-şi dădu seama cu mirare că spusese atunci lucr
pe care el, de fapt, nici nu le ştiuse la vremea aceea. Ceea ce-i spusese lui Go-
tama — anume că taina şi comoara lui, ale lui Buddha, nu ar consta în învăţătura sa, ci în
nu încape în rostire şi în ceea ce nu poate fi propovăduit, lucruri a căror revelaţie o av
se el în ceasul iluminării sale — toate acestea îl preocupau acum în efortul său de a trăi.
tă că începuse deja să aibă revelaţia lor. Acum' urma să aibă şi revelaţia sinelui său. Şti
de multă vreme că şinele său este Atman, adică ceva de o aceeaşi esenţă eternă ca şi Brahm
iciodată nuşi aflase şinele cu adevărat, şi asta fiindcă voise să-l prindă în plasa gîndulu
upul său nu-i era şinele, nefiindu-i şinele nici jocul simţurilor, atunci acesta nu pute
a fi nici gîndirea, nici mintea, nici înţelepciunea dobîndită, nici arta însuşită de a trag
273
duzii şi de a ţese noi gînduri din lucruri deja gîndite. Si bine nu, şi această lume a gînd
lor se afla tot dincoace, aici, iar suprimarea întîmplătorului eu al simţurilor şi îmbinare
întîmplătorului eu al gîndurilor şi al erudiţiei nu puteau duce nici ele la nici un liman.
Atît gîndurile cît şi simţurile erau lucruri frumoase, îndărătul şi al unora şi al celorlal
undea ultima raţiune, amîndouă trebuiau ascultate, trebuia să le faci jocul amîndurora, nu
se putea nici să le dispreţuieşti pe unele, nici să le supraapreciezi pe celelalte, tre
buia să le asculţi şi unora şi celorlalte glasurile tainice ale celor mai adinei cotloan
e. Nu-şi mai dorea nimic altceva decît ceea ce-i poruncea glasul, nu mai poposea decît
acolo unde îl sfătuia glasul să poposească. De ce se aşezase Gotama atunci, în ceasul ceas
rilor, sub copacul sub care el avea să cunoască iluminarea ? Auzise un glas, glasul
propriei sale inimi, care îi poruncise să poposească sub acel copac, iar el se supuses
e acelui glas, renunţînd la mortificare, jertfiri, băi sau rugăciuni, renunţînd la hrană şi
la somn sau la vise. Era deci bine să te supui astfel nu unei porunci din exterio
r, ci numai acestui glas, de nimic altceva nu era nevoie decît să fii pregătit pentru
asta şi atît. In noaptea în care dormi lîngă un fluviu, în coliba de paie a unui luntraş, S
hartha avu un vis : în fata lui stătea Govinda în vestmînt galben de ascet. Govinda avea
o mină tristă şi îl întreba plin de tristeţe : „De ce m-ai părăsit ?" Şi-atunci îl îmbrăţi
rinse în braţe, strîngîndu-l la pieptul său şi sărutîn-du-l, cînd iată că Govinda nu mai er
ci o femeie, iar din vestmîntul femeii răsărea un piept plin, ia acest piept sugea Sid
dhartha, iar laptele acestui sîn avea un gust dulce şi întăritor. Avea un gust de femeie
şi de bărbat, de soare şi pădure, de animal şi floare, de tot felul de fructe, de tot fel
ul de plăceri. Te ameţea şi te făcea să-ţi pierzi cunoştinţa. — Cînd Siddhartha se trezi, f
lipea palid prin uşa colibei, iar în pădure răsuna sumbru strigătul tenebros şi plin de arm
nie al unei cucuvele. Cînd se crăpă de ziuă, Siddhartha îl rugă pe luntraş, gazda sa, să-l
fluviul. Luntraşul îl luă pe pluta
274 "
sa de bambus şi-l trecu fluviul ; apa întinsă sclipea ro-şietic în lumina dimineţii. „Ce fr
s e fluviul acesta", îi spuse el însoţitorului său. „Da", spuse luntraşul, „e un fluviu foa
frumos, îl iubesc mai presus de orice. L-am ascultat adeseori, m-am uitat adeseor
i în ochii săi şi de fiecare dată am avut de învăţat cîte ceva de la el. De la un fluviu se
văţa multe lucruri." „îţi mulţumesc, binefăcătorule", grăi Siddhartha în timp ce cobora pe
l. Nu am nici un dar cu care să-ţi răsplătesc ospitalitatea, dragul meu, nu-ţi pot oferi n
ici o răsplată. Sînt un pribeag, fiu de brahman,, un şaman." „Am observat acest lucru", gră
luntraşul, „şi nu aşteptam nici să mă răsplăteşti şi nici să-mi dărui ceva.. Darul mi-l ve
" „Crezi ?" zise Siddhartha vesel. „Desigur. Tot de la fluviu am învăţat şi lucrul acesta :
totul se reîntoarce ! Şi te vei reîntoarce şi tu, samanule. Şi-acum, cu bine ! Fie ca prie
tenia ta să-mi fie răsplata. Gîndeşte-te şi la mine atunci cînd vei aduce jertfe zeilor." S
despărţiră zîmbind. Siddhartha se bucura, zîmbind, de prietenia şi amabilitatea luntraşulu
la fel
ca şi Govinda", îşi spuse el zîmbind, „toţi cei pe care îi în-tîlnesc în drumul meu sînt la
inda. Toţi îmi sînt recunoscători, cu toate că ei ar putea să revendice-recunoştinţă. Toţi
toţi vor săţi fie prieten,, să te asculte cu plăcere şi să gîndească puţin. Ce copii sînt
Pe la vremea amiezii trecea printr-un sat. Pe uliţă,. în faţa colibelor din chirpici, se
zbenguiau copiii, jucîn-du-se cu seminţe de bostan şi cu scoici, strigînd şi în-căierîndu-
ar fugind sfioşi din faţa străinului şaman. La capătul satului drumul trecea printr-un rîu,
iar la malul rîului stătea în genunchi o femeie tînără, spălînd rufe. Cînd Siddhartha îi dă
îşi înălţă capul,, zîmbind, şi-l privi de jos pînă sus, astfel că el văzu cum îi strălucea
iddhartha îi spuse cuvinte de binecuvîntare, după cum era obiceiul drumeţilor, şi o
275
întrebă cît mai avea de mers pînă să ajungă in marele oraş. Atunci ea se ridică şi se aprop
gura fragedă, frumoasă strălucea pe chipul ei tînăr. începu să glumească cu el, îl întrebă
eva şi dacă e adevărat că şamanii dorm singuri în pădure, neavînd voie să ţină femei pe lîn
stea, îşi aşeză piciorul stîng pe cel drept al lui, făcînd acea mişcare a femeii care-şi in
ul la acele plăceri ale dragostei pe care manualele îl numesc „căţăratul în copac';. Siddha
a simţi cum i se încinge sîngele şi, aducîndu-şi aminte în momentul acela de visul său, se
puţin spre femeie şi-i sărută cu buzele vîrful maroniu al sî-nului. Cînd îşi ridică privire
ipul zîmbind, inundat de dorinţă, îi văzu ochii micşoraţi care-l conjurau plini de dor. Şi
artha simţi dorinţa şi izvorul sexului său se trezi la viaţă ; cum însă nu se mai atinsese
dată de o femeie, ezită un moment, în vreme ce mîinile sale erau gata să o cuprindă. Şi în
moment auzi, cutre-murîndu-se, un glas izvorît din străfundurile sale, iar glasul ace
la spunea nu. De pe chipul zîmbitor al tinerei femei dispăru orice farmec, el nu mai
vedea decît privirea umedă a unei femele cuprinse de călduri. îi mîn-gîie obrajii cu blînd
cu paşi agale, îi întoarse spatele femeii dezamăgite, dispărînd în hăţişul de bambus. în a
nse, înainte de a se însera, într-un oraş mare şi se bucură, căci dorea apropierea oamenilo
Trăise vreme îndelungată prin păduri, iar coliba de paie a luntraşului în care dormise astă
apte fusese, după multă vreme, primul acoperiş sub care adăstase. La marginea oraşului, lîn
un crîng frumos împrejmuit de un gard, drumeţului îi ieşi în cale o mică ceată de servitori
vitoare care duceau coşuleţe. în mijlocul lor, purtată de patru oameni pe o lectică împodob
tă, şedea pe o pernă roşie sub o umbrelă multicoloră o femeie, stăpîna. Siddhartha se opris
intrarea în acest crîng al desfătărilor, privind alaiul, servitorii, fetele, coşurile, lec
tica, iar în lectică o văzu pe femeia aceea. Sub părul negru aranjat într-un coc înalt îi z
hipul deosebit de luminos, deosebit de fraged, deosebit de inteligent, gura de u
n roşu fraged, semănînd
276
cu o smochină abia ieşită din floare, sprîncenele îngrijite, vopsite şi arcuite înalt, ochi
e culoare închisă, inteligenţi şi atenţi, gîtul alb, lung, ţîşnind din vestmîntul verde şi
e albe şi lungi, subţiri, cu brăţări de aur mai sus de încheieturi. Siddhartha văzu cît era
rumoasă, iar inima lui se înveseli. Cînd lectica se apropie de el, se înclină adînc, apoi,
reptîndu-şi spinarea, privi la chipul alb şi drăgălaş, citi pentru o clipă în ochii intelig
arcade înalte, simţind adierea unui parfum necunoscut de el. Frumoasa femeie dădu din
cap zîmbind o clipă, apoi dispăru în crîng împreună cu servitorii. Aşadar, intru în acest
se Siddhartha, sub semne de bun augur. Simţea chemarea de a intre deîn-dată în acel crîng,
se gîndi însă bine şi-şi dădu seama abia acum de felul în care îl priviseră servitorii şi
ini de dispreţ, plini de neîncredere, distanţi. „Mai sînt încă şaman", îşi spuse el, mai sî
cerşetor. Trebuie să devin alt om, căci aşa cum sînt nu am voie să intru în crîngul acesta.
Pe primul om care-i ieşi în cale îl întrebă ce hram purta crîngul acela şi cum se numea ac
tă femeie şi află că era crîngul Kamalei, vestita curtezană care, în afară de acest crîng,
a
în stăpînire şi o casă în oraş. Apoi intră în oraş. Acum avea un ţel precis. Urmărindu-şi ţ
de oraş, furat de torentul străzilor, stînd nemişcat prin pieţe, odihnin-du-se apoi pe tr
eptele de piatră de pe malul fluviului. Spre seară se împrieteni cu un ajutor de bărbier
pe care îl văzuse lucrînd la umbra unei bolţi; îl revăzu rugîndu-se în templul lui Vişnu ş
i unele în-tîmplări legate de Vişnu şi Lakşmi. în noaptea aceea dormi lîngă bărcile de la m
iului, iar dimineaţa, înainte ca primii muşterii să intre în frizerie, îl rugă pe ajutorul
bărbier să-i radă barba, să-i scurteze şi să-i pieptene părul şi să i-l ungă cu un ulei bun
duse şi se scaldă în fluviu. Spre seară, cînd frumoasa Kamala se apropia în lectică de crî
ei, Siddhartha se postase deja la intrare şi se înclină, iar curtezana îi adresă un salut.
Făcu un
277
semn servitorului care încheia coloana şi-l rugă să-şj anunţe stăpîna că un tînăr brahman d
de mult să stea de vorbă cu ea. La scurtă vreme după aceea servitorul se întoarse şi-l pof
i să-l urineze, con-ducîndu-l tăcut într-un pavilion în care Kamala stătea întinsă pe un pa
od. Apoi rămase singur cu ea. „Nu eşti tu acela care stătea ieri afară şi mi-a dat bineţe ?
rebă Kamala. „Aşa este, te-am văzut încă de ieri şi ţi-am dat bineţe." „Dar ieri parcă avea
ng, plin de praf." „Cît de bine ai băgat de seamă, pe toate le-ai observat. Atunci l-ai
văzut pe Siddhartha, fiul de brahman care-şi părăsise locurile natale pentru ca să se facă
an şi a şi fost şaman timp de trei ani. Acum însă am părăsit acea cale, am venit aici în or
ai fost prima care mi-a ieşit în drum înainte de a pune piciorul în oraş. Am venit la tine
, Kamala, pentru a-ţi spune toate acestea ! Tu eşti prima femeie cu care Siddhartha
vorbeşte fără să-şi plece ochii. Niciodată nu-mi voi mai pleca ochii cînd în cale îmi va ie
ie frumoasă." Kamala zîmbea, jucîndu-se cu evantaiul său din pene de păun. Şi îl întrebă :
tha n-a venit la mine decît pentru a-mi spune lucrul acesta ?" „Pentru a-ţi spune lucr
ul acesta şi pentru a-ţi mulţumi că eşti atît de frumoasă. Şi-aş vrea să te mai rog, Kamala
e superi, să-mi fii prietenă şi să-mi dai lecţii, căci eu nu ştiu încă nimic din arta aceas
are tu eşti meşteră." Auzind aceasta, Kamala rîse cu glas tare. „Nu mi s-a mai întîmplat ni
dată, prietene, ca un şaman din pădure să vină să ia lecţii de la mine ! Niciodată nu mi s-
întîmplat ca un şaman cu părul lung, încins în jurul coapselor cu o bucată de pînză zdrenţ
a mine ! Mulţi tineri vin la mine, printre ei aflîndu-se şi fii de brahmani, dar ei vi
n îmbrăcaţi frumos, vin cu încălţări frumoase, părul lor miroase frumos, iar în pungă au pa
cum arată, samanule, tinerii care vin la mine." Siddhartha grăi : „După cum vezi am şi înce
ut să învăţ de la tine. Chiar ieri am învăţat ceva. Mi-am ras
278
barba, mi-am pieptănat părul, dîndu-mi-l cu ulei. Ceea ce îmi mai lipseşte mie, fiinţă ador
lă, nu este decît un fleac : îmbrăcăminte bună, încălţări bune, parale în pungă. Află că Si
gînd lucruri mult mai grele decît aceste nimicuri şl a realizat ceea ce şi-a pus în gînd. Ş
um oare n-aş reuşi să realizez şi ceea ce mi-am pus ieri în gînd : să-ţi fiu prieten şi să
a tine plăcerile dragostei ! Vei vedea cît de uşor voi prinde totul, Kamala, căci am învăţa
u lucruri mai grele decît ceea ce trebuie să mă înveţi tu. Aşadar, am priceput: Siddhartha
u-ţi este pe plac aşa cum e el acum, cu ulei în păr, dar fără îmbrăcăminte, fără încălţări,
exclamă rîzînd : „Nu, mult stimate, nu-mi este încă pe plac. Trebuie să aibă haine, haine b
încălţări, încălţări frumoase, şi mulţi bani în pungă şi daruri pentru Kamala. Ei, acum ia
, samanule din pădure, nu-i aşa ? Ai băgat la cap ?" „Am băgat prea bine la cap", exclamă S
ddhartha. „Cum să nu bag la cap ceea ce rosteşte o asemenea gură! Gura ta este ca o smoc
hină proaspăt ieşită din floare, Kamala. Şi gura mea e roşie şi proaspătă, se va potrivi cu
ai să vezi. — Dar spune-mi, frumoasă Kamala, nu ţi-e teamă deloc de şamanul din pădure care
venit să ia lecţii de dragoste ?"
„De ce m-aş teme de un şaman, de un prostănac de şaman din pădure venit din rîndul şacalilo
are habar nu are ce-i o femeie ?" ,,O, şamanul acesta este puternic şi nu se teme de
nimic. El ar putea să te ia cu forţa, frumoasă fată. El ar putea să te răpească. El ar put
să te facă să ştii ce-i durerea." „Nu, samanule, nu-mi este teamă de aşa ceva. Oare a exist
vreodată un şaman sau un brahman care să se fi temut că ar putea yeni cineva să pună mîna p
l şi să-i fure erudiţia şi cucernicia şi profunzimea gîndirii ? Nu, căci acestea îi aparţin
umai lui, iar el dă numai ceea ce vrea să dea şi numai cui vrea să dea. Şi tot aşa, aidoma
e întîmplă şi cu Kamala şi cu plăcerile dragostei. Kamala are o gură frumoasă şi roşie, dar
279
să i-o săruţi împotriva voinţei Kamalei şi nu vei simţi nici un strop din dulceaţa acestei
care ştie să dăruie ■atîta dulceaţă ! Tu bagi uşor la cap, Siddhartha, învaţă deci şi lucru
agostea poţi să o cerşeşti, să o cumperi, să o primeşti în dar, să o găseşti pe stradă, dar
. Te-ai gîndit, aşadar, la o cale greşită. Nu, ar fi păcat ca un tînăr drăguţ ca tine să fa
tît de greşit." Siddhartha se înclină zîmbind. „Ar fi păcat, Kamala, cită dreptate ai ! Ar
-adevăr foarte păcat. Nu, nu vreau să pierd nici un strop din dulceaţa gurii tale şi nici
tu nu vei pierde nici unul din dulceaţa gurii mele ! Aşadar, ne-am înţeles : Siddhartha
se va întoarce atunci cînd va avea ceea ce acum încă îi mai lipseşte : haine, încălţări, ba
pune-mi, graţioasă Kamala, n-ai putea să-mi mai dai un sfat ?" „Un sfat ? De ce nu ? Cin
e ar putea refuza să-i dea un sfat unui şaman sărman şi neştiutor, venit din pădure, de pri
tre şacali ?" „Dragă Kamala, sfătuieşte-mă aşadar: încotro s-o apuc pentru a obţine cel mai
cele trei lucruri ?" „O, prietene, mulţi doresc să afle asta. Tu nu trebuie să faci decît
ceea ce ai învăţat, cerînd în schimb parale, haine şi încălţări. Un om sărac nu poate să f
i într-alt fel. Ce ştii tu să faci ?" „Ştiu să gîndesc. Ştiu să aştept. Ştiu să ţin post."
„Nimic. Ba da, ştiu să scriu versuri. Mi-ai da oare o sărutare în schimbul unei poezii ?"
„Ţi-aş da-o dacă poezia ta o să-mi placă. Cum se numeşte ?" După ce se reculese un moment,
hartha spuse versurile acestea : „în crîngul ei umbros a intrat frumoasa Kamala, La in
trarea în crîng stătea, ars de soare, şamanul. Şi-acela, văzînd floarea de lotus, adînc Se
Kamala îi mulţumi cu un zîmbet. Mult mai plăcut, îşi spuse tînărul, decît să aduci jertfe
ult mai plăcut e să-i aduci jertfe frumoasei Kamala." Kamala băitu tare din palme, încît îi
sunau brăţările de aur. „Frumoase mai sînt versurile tale, şaman ars de soare, şi n-o să am
devăr nimic de pierdut dacă am să te răsplătesc cu un sărut." Din ochi îl atrase spre ea, e
plecă chipul spre al ei, punîndu-şi gura sa pe gura ce semăna cu o smochină proaspăt ieşită
floare. Kamala îl sărută îndelung, iar Siddhartha simţi cu uimire cum ea îl învăţa, cu cîtă
roceda, cît de bine îl stăpînea res-pingîndu-l, îmbiindu-l, iar el bănui că după acest prim
eau să urmeze un şir de sărutări bine gîndite, experimentate, unul mai diferit decît altul,
pe care el avea să le savureze. Se opri apoi, respirînd adînc, şi în momentul acesta semăna
cu un copil uimit de bogăţia de cunoştinţe pe care merita să ţi le însuşeşti aşa cum îi apă
ea ochilor. „Versurile tale sînt foarte frumoase", exclamă Kamala, „de-aş fi bogată te-aş r
dăruindu-ţi monezi de aur. Dar cu versuri îţi va fi foarte greu să faci rost ■ de atîtea pa
e cîte îţi trebuie ţie. Căci îţi trebuie multe parale dacă vrei să fii prietenul Kamalei."
e ştii să săruţi tu, Kamala", bîlbîi Siddhartha. „Da, mă pricep la aşa ceva, de aceea nu du
ici de haine, nici de încălţări, nici de brăţări, nici de toate lucrurile frumoase. Dar ce
va alege de tine ? Nu ştii decît să gîndeşti, să ţii post şi să faci versuri ?" „Mai ştiu ş
la ritualul jertfirilor", zise Siddhartha, „dar nu mai vreau să le cînt. Ştiu şi des-cîntec
, dar nu mai vreau să le rostesc. Am citit cărţile..." „Ia stai", îl întrerupse Kamala. „Şt
iteşti ? Ştii să scrii ?" „Fireşte că ştiu. Mai sînt cîte unii care ştiu să facă şi asemene
mai mulţi nu ştiu. Nici eu nu ştiu. E foarte "bine că tu ştii să citeşti .şi să scrii, e fo
ne. Chiar şi de descîntece vei mai avea nevoie." în acest moment veni în fugă o servitoare
şi îi şopti stăpînei ceva la ureche.
280
281
„Mi-a venit cineva în vizită", exclamă Kamala. „Fugi„ dispari, Siddhartha, nimeni nu trebui
să te vadă aici,. să ţii minte lucrul acesta ! Mîine am să te văd din nou." Fetei îi porun
i dea evlaviosului brahman un vestmînt alb. Siddhartha se şi văzu împins de fata care-l
duse, pe căi ocolite, într-o căsuţă aflată în grădină, îi dărui un vestmînt, apoi îl condus
emnîndu-l stăruitor să dispară cît mai repede din acel crîng, fără să fie văzut de nimeni.
e în suflet, făcu ceea ce i se poruncise. Cum era obişnuit cu pădurile ieşi din crîng fără
un zgomot, sărind peste gardul viu al tufişurilor. Cu mulţumire în suflet se întoarse în or
ducînd vestmîn-tul înfăşurat sub braţ. La un han la care trăgeau drumeţii se aşeză la uşă,
de mîncare, în tăcere cineva îi dădu o bucată de plăcintă de orez. S-ar putea ca începînd
mîine, se gîndi el, să nu mai rog pe nimeni să-mi dea de mîncare. în el se aprinse dintr-o
ată flacăra mîndriei. Nu mai era şaman, nu se mai cădea să cerşească. Dădu plăcinta de orez
şi rămase flămînd. Ce simplă este viaţa pe care o trăim aici, în lume", se gîndea Siddhart
rezintă nici un fel de greutăţi. Şi ce greu, ce obositor şi la urma urmelor cît de depriman
era totul pe vremea cînd eram şaman. Acum totul este uşor, uşor ca lecţiile de sărutat pe
are mi le dă Kamala. Nam nevoie decît de haine şi de parale,, şi-atîta tot, iată nişte ţelu
nte, apropiate, care nu te fac să-ţi pierzi somnul." Iscodise de mult unde se afla c
asa Kamalei din oraşr aşa că a doua zi se şi înfiinţa acolo. „Totul merge strună", îi strig
du-l. „Kamaswami, cel mai bogat negustor din oraş, te aşteaptă. Dacă o să-i placi te va lua
slujba lui. Bagă de seamă, şaman ars de soare. Prin gura altora i-am dat veşti despre t
ine. Fii amabil faţă de el, căci e foarte puternic. Dar nici prea modest să nu fii! Nu v
reau să devii servitorul lui, ci să ajungi în acelaşi rang cu el, altfel n-am să fiu mulţum
tă de tine. Kamaswami dă semne de bătrîneţe şi de comoditate. Dacă o săi placi o să-ţi dea
e lucruri."
282
Siddhartha îi mulţumi rîzînd, iar cînd Kamala află că nu mîncase nimic nici ieri, nici azi
runcă să i se aducă pâine şi fructe, omenindu-l. „Ai avut noroc*, îi spuse ea la despărţire
e deschid una după alta. Cum vine asta oare ? Faci •cumva farmece ?" Siddhartha spus
e : „Ieri îţi spuneam că mă pricep să gîndesc, să aştept şi să ţin post, dar tu ai fost de
lucruri nu-mi sînt de nici un folos. Ba îmi sînt de mare folos, Kamala, vei vedea. Vei
vedea că prostănacii de şamani din pădure învaţă şi ştiu multe lucruri pe care voi nu le ş
două zile mai eram încă un cerşetor amărît, ieri am sărutat-o pe Kamala şi în curînd voi fi
şi voi avea parale şi toate acele lucruri pe care tu le preţuieşti." „Ei, da", recunoscu
ea. „Dar ce te-ai face fără mine ? Ce s-ar alege de tine dacă nu te-ar ajuta
Kamala ?" „Dragă Kamala", spuse Siddhartha ridicîndu-se în picioare, „primul pas l-am făcut
venind la tine în crîng. Eram hotărît să iau lecţii de dragoste de la cea mai frumoasă feme
Din momentul în care am luat această hotărîre am avut şi certitudinea că mi-o voi îndeplin
iam că tu mă vei ajuta, am ştiut acest lucru încă din clipa în care m-ai privit prima dată,
unci cînd stăteam ia intrarea în crîng." „Şi dacă eu n-aş fi vrut s-o fac ? „Iată însă că a
Kamala : dacă arunci o piatră în apă, ea se scufundă pînă la fund pe drumul cel mai scurt.
fel se petrec lucrurile şi atunci cînd Siddhartha îşi propune un ţel, cînd Siddhartha ia o
otărîre. Siddhartha nu întreprinde nimic, el aşteaptă, gîn-deşte, posteşte, dar el pătrunde
e lucrurile lumii la fel cum trece piatra prin apă, fără nici un efort, fără să se clinteas
; este atras, lăsîndu-se antrenat în cădere. Ţelul său este acela care îl atrage şi care nu
ite să-i pătrundă în suflet nimic din ceea ce ar putea să contravină acelui ţel. Iată ce lu
învăţat Siddhartha la şamani. Zănatecii consideră că acest lucru ar fi o vrăjitorie şi sîn
că el e opera unor demoni. Dar demonii nu au nici un amestec, aşa cev nici nu există.
Oricine poate să facă o asemenea vrăji283
torie, oricine poate să-şi atingă ţelurile cu condiţia să poată gîndi, să poată aştepta, să
Kamala îl asculta. îi era dragă vocea lui, îi era dragă privirea ochilor lui. „Poate că aşa
", spuse ea încet, „aşa cum spui tu,, prietene. Dar poate că la fel de adevărat este şi fap
ul că Siddhartha este un bărbat chipeş, că femeilor le place privirea lui şi că din această
uză îi tot iese fericirea în cale." Sărutînd-o, Siddhartha îşi luă rămas bun. „Aşa să fie c
ascălul meu. Fie ca privirea mea să-ţi fie mereu pe plac, fie ca, datorită ţie, fericirea
să-mi iasă mereu în cale !"
Printre oamenii-copii
Siddhartha o porni la drum spre negustorul Kamas-wami, cineva îi arătă o casă bogată, acol
o servitorii îl conduseră pe lîngă covoare de mare preţ într-o încăpere în care îl aşteptă
. Kamaswami intră, era un bărbat mlădios, cu mers repezit, părul îi încărunţise de tot, och
erau foarte inteligenţi şi precauţi, iar gura îi era rîvnitoare. Stăpînul şi oaspetele său
tară cu amabilitate. „Mi s-a spus", deschise vorba negustorul, „că eşti brahman, un om învă
că eşti în căutarea unei slujbe la un negustor. Ai ajuns la ananghie, brahmanule,. de c
auţi de lucru ?" „Nu", *spuse Siddhartha, „nu am ajuns la ananghie şi nici n-am fost vre
odată la ananghie. Află că vin de la şamani, în mijlocul cărora am trăit multă vreme." „Dar
spune că nu eşti la ananghie dacă vii de la şamani ? Că doar şamanii n-au nici un fel de a
ere,, nu-i aşa ?" „într-adevăr, nici eu nu am nici un fel de avere", spuse Siddhartha, „da
că te referi la aşa ceva. Fireşte că nu am nici un fel de avere. Dar chiar eu, de bună
284
voie, nu vreau să am nici o avere, aşadar, nu sînt la ■ananghie." „Dar dacă nu ai nici o av
re, din ce vrei să trăieşti ?" „La asta încă nu m-am gîndit, stăpîne. Mai bine de trei ani
vut nici un fel de avere şi nici nu mi-a trecut prin gînd să-mi pun întrebarea din ce trăi
esc." „Aşadar, ai trăit din ceea ce aveau alţii." „Se pare că aşa e. Dar şi negustorul trăi
ceea ce au alţii."
„Adevăr grăit-ai. Totuşi el nu ia nimic pe degeaba de la ceilalţi; le dă în schimb mărfuril
e." „într-adevăr, se pare că aşa este. Fiecare ia, fiecare dă, aşa e viaţa." „Dar dă-mi voi
b : dacă tu nu ai nici un fel de avere ce ai de gînd să oferi ?" „Fiecare oferă ceea ce ar
e. Războinicul îşi oferă forţa, negustorul oferă marfă, învăţătorul învăţătură, ţăranul ore
e. Dar ce poţi tu oare să oferi ? Ce ai învăţat şi ce ştii tu ?" „Ştiu să gîndesc. Ştiu să
sc." „Âsta-i tot ?" „Aşa cred, asta-i tot!" „Şi la ce-ţi folosesc toate acestea ? De pildă,
e-ţi foloseşte postitul ?" „Postitul este un lucru foarte bun, domnule. Cînd cineva nu a
re ce mînca, lucrul cel mai înţelept pe care îl poate face este să postească. Dacă, să spun
iddhartha n-ar fi învăţat să postească, el ar fi trebuit să accepte orice slujbă, chiar ast
fie la tine, fie în altă parte, căci foamea l-ar constrînge să facă acest lucru. Aşa însă,
tha poate să aştepte liniştit, el nu ştie ce-i nerăbdarea, el nu ştie ce-i ananghia, poate
ezista multă vreme asaltului foamei, rîzîndu-şi de ea. Iată la ce-ţi poate folosi postitul,
domnule." „Ai dreptate samanule. Aşteaptă o clipă." Kamaswami ieşi şi reveni apoi cu un sul
pe care îl întinse oaspetelui său întrebîndu-l: „Poţi să-l citeşti ?" Siddhartha privi cu a
lul care conţinea textul unui contract de cumpărare şi începu să-l citească cu glas tare.
285
„Minunat", spuse Kamaswami. „Ai vrea acum să scriii ceva pe această foaie ?" Ii dădu o foa
ie şi un condei, iar Siddhartha scrise ceva, înapoindu-i foaia. Kamaswami citi : „E bi
ne cînd ştii să scrii, dar e mai bine cînd ştii să gîndeşti. E bine cînd eşti inteligent, d
bine cînd eşti răbdător." „Ştii să scrii excelent", îl lăudă negustorul. „Va trebui să mai
unele lucruri. Pentru astăzi te rog să fii oaspetele meu şi primeşte să fii găzduit în ace
casă." Siddhartha mulţumi şi acceptă oferta, aşa că acum locuia în casa negustorului. I s-a
dus haine şi încălţări, iar un servitor îi pregătea zilnic baia. De două ori pe zi i se ser
masă consistentă, dar Siddhartha nu mînca decît o dată pe zi, refuzînd carnea şi vinul. Ka
wami îi vorbi despre negoţul său, îi arătă mărfurile şi magazinele, îi arătă caietele cu di
eli. Siddhartha învăţă multe lucruri noi, mai mult asculta decît vorbea. Şi, cu gîndul la v
ele Kamalei, nu se supunea niciodată negustorului, făcîndu-l pe acesta să-l trateze ca p
e egalul său, ba chiar ca mai mult decît egalul său. Kamaswami făcea negoţ cu multă prudenţ
seori cu pasiune, Siddhartha însă considera toate acestea drept un joc, dîndu-şi silinţa să
i înveţe cît mai bine regulile,, fără ca inima să-i fie afectată de conţinutul acestui joc.
oposise de multă vreme în casa lui Kamaswami, cînd iată că deveni asociat în negoţul stăpîn
estei case. Zi de zi însă, la ceasul pe care ea îl fixa, o vizita pe frumoasa Kamala, îm
brăcat în haine frumoase, cu încălţări frumoase, iar în scurt timp începu chiar să-I aducă
Gura ei roşie, înţeleaptă, îl învăţă multe lucruri. Mîna ei fragedă, mlădioasă îl învăţă m
ice în ale dragostei şi era tentat să se arunce orbeşte, cu o poftă nepotolită, în braţele
lor ca într-un abis fără fund, Kamala îl iniţie temeinic în învăţătura ei după care nu poţi
fără să oferi şi tu plăcere, căci fiecare gest, fiecare mîngîiere, fiecare atingere, fiecar
pă, fiecare părticică a trupului îşi are propria sa taină dătătoare de fericire celor care
icep să o trezească.
286
TCamala îl învăţă că îndrăgostiţii nu trebuie să se despartă unul de celălalt după celebrar
simtă o admiraţie reciprocă, fără să se fi lăsat învinşi în aceeaşi măsură în care au fost
nici unul din ei să nu resimtă suprasaturaţia, deşertăciunea sau sentimentul nefast că ar
i abuzat de celălalt sau că celălalt ar fi făcut abuz de el. Petrecu ore
minunate împreună cu frumoasa şi inteligenta artistă, devenind elevul ei, amantul ei, pr
ietenul ei. în tovărăşia Kamalei întrezărea valoarea şi sensul vieţii sale prezente, nicide
negoţul lui Kamaswami. Negustorul îi încredinţa scrierea unor contracte şi scrisori import
ante, se obişnui să se consulte cu el în toate chestiunile mai importante. El băgă repede
de seamă că Siddhartha nu se prea pricepea la orez sau lînă, la navigaţie sau negoţ, dar că
ea o mînă norocoasă şi că liniştea şi calmul lui Siddhartha, arta lui de a asculta şi de a
oameni necunoscuţi le depăşeau pe ale sale. „Brahmanul acesta", îi spuse el unui prieten, „
u e deloc un bun negustor şi n-o să fie niciodată aşa ceva, sufletul său nu pune pic de pa
siune în afaceri. Dar el deţine secretul oamenilor cărora succesul le vine de la sine,
fie pentru că sînt născuţi într-o zodie norocoasă, fie pentru că fac farmece sau unele luc
i învăţate de la şamani. Ai mereu impresia că afacerile sînt pentru el un joc, nu se lasă n
odată furat de ele, nu se lasă niciodată subjugat de ele, nu-i e teamă niciodată de eşec, p
gubele nu-i produc nici o umbră de tristeţe." Prietenul acela îi dădu negustorului următor
ul sfat: „Oferâ-i a treia parte din cîştigul afacerilor pe care ţi le face, dar pune-l tot
odată să suporte o aceeaşi parte în cazul în care se produce vreo pagubă. în felul acesta î
face să fie şi mai sîrguincios." Kamaswami ii urmă sfatul. Dar Siddhartha nici nu se si
nchisea de aşa ceva. Cînd obţinea un cîştig, îl accepta cu indiferenţă ; cînd suferea un eş
icînd : „Ia te uită, de data asta mi-a mers prost !" Se părea într-adevăr că afacerile îl l
diferent. O dată se duse într-un sat ca să cumpere o recoltă bogată de orez. Cînd sosi el,
rezul fusese deja vîndut
287
unui alt negustor. Cu toate acestea, Siddhartha mai rămase cîteva zile în satul acela,
îi ospăta pe ţărani, le dărui copiilor acestora monezi de cupru, participă la sărbătoarea
juită de o nuntă şi se întoarse pe deplin mulţumit din călătoria sa. Kamaswami îi făcu repr
tru faptul că nu se întorsese deîndată, pierzînd timp şi bani. Siddhartha îi răspunse : „Nu
erta, dragă prietene ! Cearta nu duce niciodată la nimic. Dacă s-au produs pagube, sînt
gata să le suport. în ceea ce mâ priveşte sînt foarte mulţumit de această călătorie. Am cun
sumedenie de oameni, m-am împrietenit cu unul dintre brahmani, copiii au călărit pe g
enunchii mei, ţăranii mi-au arătat cîmpurile lor, nimeni nu m-a tratat ca pe un negustor
." „Toate-s bune şi frumoase", exclamă supărat Kamaswami, „dar trebuie să-ţi spun că tu eşt
negustor ! Sau poate ai plecat în această călătorie numai cu gînduî de a te distra ?" „Fire
rîse Siddhartha, „fireşte că am plecat în această călătorie cu gîndul de a mă distra. Cu c
? Am cunoscut oameni şi locuri, am văzut acolo ce înseamnă bunăvoinţa şi încrederea, mi-am
rieteni. Vezi tu, dragul meu, dacă ai fi fost tu în locul meu te-ai fi întors deîndată ce
ai fi văzut că ai pierdut şansa de a cumpăra ceva, te-ai fi întors acasă supărat, în mare g
r timpul şi banii ar fi fost pierduţi cu adevărat. Aşa însă eu am petrecut zile frumoase, a
avut ce învăţa, m-am desfătat în plăceri nu am pricinuit nimănui nici o pagubă, nici mie,
altora, cum s-ar fi întîmplat dacă m-aş fi supărat şi m-aş fi grăbit. Iar dacă o fi să mă m
o, poate pentru a cumpăra mai tîrziu o altă recoltă sau cine ştie în ce alt scop, oamenii a
eia prietenoşi mă vor primi cu bunăvoinţă şi cu veselie, iar eu mă voi felicita pentru fapt
că atunci nu m-am grăbit şi nu mi-am stricat buna dispoziţie ! Să schimbăm vorba, prietene,
nu-ţi face sînge rău certîndu-mă ! De vei considera într-o bună zi că, iată, acest Siddhart
ubeşte, nu va trebui decît să rosteşti un singur cuvînt şi Siddhartha îşi va vedea de drum.
nci însă, hai să ne arătăm mulţumiţi unul de altul."
288
La fel de zadarnice se dovediră şi încercările negustorului de a-l convinge pe Siddharth
a că mănîncă pîinea lui, pîinea lui Kamaswami. Siddhartha ştia că îşi mănîncă
propria lui pîine, ba mai mult, că amîndoi mîn-cau din pîinea altora, din pîinea tuturor. E
mişi pleca urechea la nici una din grijile lui Kamaswami, iar Kamaswami avea tare
multe griji. Dacă o afacere oarecare era ameninţată de eşec, dacă un transport de mărfuri
ea pierdut, dacă un datornic lăsa impresia că nu-şi poate plăti datoriile, Kamaswami nu re
uşea niciodată să-şi convingă asociatul că ar mai fi avut vreun sens să rosteşti cuvinte de
orare sau de mînie, să-ţi încrunţi fruntea sau să dormi agitat. într-o zi, cînd Kamaswami î
că, în fond, tot ceea ce ştia Siddhartha învăţase de la el, acesta îi răspunse : „Nu face
de glume pe seama mea, să nu crezi că sînt prost ! De la tine am învăţat cît costă un coş p
peşte şi cîtă dobîndă pot să cer pentru nişte parale împrumutate. Cam la atît se reduc cuno
! Dar să gîndesc — aşa ceva n-am învăţat de la tine, scumpul meu Kamaswami, ba mai degrabă
tu să înveţi de la mine lucrul acesta." Şi într-adevăr, sufletul său nu-i era deloc la nego
acerile erau bune numai pentru că îi aduceau banii pentru Kamala, ba chiar îi aduceau
mai mult decît îi trebuia. De altfel, pe Siddhartha nu-l interesau decît oamenii, numa
i aceştia îi trezeau curiozitatea deoarece preocupările, meşteşugurile, grijile, plăcerile
nebuniile lor îi fuseseră odinioară străine şi departe de el precum luna. Oricît de uşor i-
fi venit să vorbească cu toată lumea, să trăiască împreună cu toată lumea, să înveţe de la
totuşi seama că există ceva ce-l deosebea de ceilalţi oameni, iar acest ceva decurgea d
in însuşi statutul său de şaman. Vedea cum oamenii trăiesc de pe o zi pe alta într-un chip
opilăresc sau animalic, într-un chip care îi era drag, dar pe care îl şi dispreţuia în acel
imp. îi vedea cum se zbat, cum suferă şi cum le încărunţeşte părul pentru nişte lucruri car
u-i păreau să merite un asemenea preţ, pentru bani, pentru mici plăceri, pentru mici ono
ruri, îi vedea cum se ceartă şi se jignesc unii pe alţii, îi vedea plîngînd de nişte dureri
e care un şaman 289
trece cu zîmbetul pe buze şi suferind de nişte lipsuri pe care un şaman nici nu le cunoaşt
e. Era receptiv la tot ceea ce îi ofereau aceşti oameni. Pentru el era binevenit neg
uţătorul care îi oferea spre cumpărare pînza sa, binevenit era datornicul care îi cerea un
rumut, binevenit era cerşetorul care îi depăna o oră întreagă povestea sărăciei sale şi car
pe departe nu era atît de sărac ca oricare dintre şamani. Pe neguţătorul străin nu-l trata
ltfel decît ca pe servitorul care îl bărbierea sau ca pe vînzătorul ambulant căruia îi trec
cu vederea faptul că-l înşela cu cîteva monezi mărunte cînd îi vindea banane. Cînd Kamaswam
ea la el să i se plîngă de grijile sale sau să-i. facă reproşuri în legătura cu anumite afa
el îl asculta cu curiozitate şi cu chipul luminat, era uimit de el, încerca să-l înţeleagă
neori îi dădea chiar oarecare dreptate, dar numai în măsura în care aceasta i se părea lui
ndispensabilă, întorcîndu-i apoi spatele şi dedicîndu-se primului om care îl căuta. Şi vene
tă lume la el, mulţi veneau pentru a face negoţ cu el, mulţi pentru a-l trage pe sfoară, m
ulţi pentru a-l iscodi, mulţi pentru a-i trezi mila, mulţi pentru a-i cere un sfat. El
dădea sfaturi, compătimea, dăruia, se lăsa cîte puţin tras pe sfoară, şi tot acest joc şi
astă pasiune cu care oamenii practicau un asemenea joc îl preocupau în gîndurile sale la
fel de mult pe cît îl preocupaseră cîndva zeii şi învăţătura brahmană. Din cînd în cînd au
ieptului său un glas uşor, firav, care-l avertiza încet, i se jeluia încet, iar el abia
dacă-l mai auzea. După aceea îşi dădea seama, preţ de un ceas, că ducea o viaţă ciudată, că
ie de lucruri care nu erau decît un joc, că era vesel şi că uneori simţea că se bucură, dar
viaţa adevărată trecea pe lîngă el, fără să-l atingă. întocmai cum cineva se joacă cu nişte
se juca el cu afacerile, cu oamenii din preajma sa pe care îi privea cu o plăcere a
parte, dar cu inima, cu izvorul fiinţei sale, nu participa deloc la toate acestea.
Izvorul acela curgea parcă undeva departe de el, curgea şi tot curgea invizibil, ne
maiavînd nimic de-a face cu viaţa lui. Şi de cîteva ori se cutremură la astfel de gînduri ş
dori să-i fie
290
dat şi lui să participe la toată această copilărească agitaţie zilnică, cu toată pasiunea,
tă inima, să trăiască cu adevărat şi nu numai să asiste de pe margine, ca un spectator. Rev
a mereu la frumoasa Kamala, învăţînd arta dragostei, exersînd cultul plăcerilor în care, ma
ult ca în orice altceva, se contopeau gesturile de dăruire şi primire, vorbea cu ea, învăţa
de la ea, îi dădea sfaturi, îi asculta sfaturile. Ea îl înţelegea mai bine decît îl înţeles
Govinda, căci ea
semăna mai mult cu el. Odată el îi spuse : „Eşti la fel ca mine, eşti altfel decît majorita
oamenilor. Eşti doar Kamala şi nimic altceva, iar în tine, înlăuntrul tău e o linişte, e u
efugiu în care te poţi afunda cu simţămîntul permanent de a fi acasă, sentiment pe care îl
eu. Nu toţi oamenii pot oferi aşa ceva, chiar dacă, în fond, oricine ar putea să facă acel
lucru." „Nu toţi oamenii sînt inteligenţi", spuse Kamala. „Nu", spuse Siddhartha, „nu acea
ta e cauza. Kamaswami e la fel de inteligent ca şi mine, şi totuşi nu-şi află refugiul în e
însuşi. Şi-l găsesc în schimb alţi oameni care, dacă e să-i judecăm după mintea lor, sînt
i mici. Cei mai mulţi oameni, Kamala, sînt precum frunzele care se scutură, plutind şi r
ostogolindu-se\ în aer, clătinîndu-se şi legănîndu-se pînă ajung la pă- \ mînt. Alţii însă,
ca stelele cu tra- \ iectorie fixă, neatinse de vînt, ei poartă într-înşii propria ) lor le
e şi propria lor traiectorie. Din atîţia învăţaţi şi şamani din cîţi, slavă zeilor, am cuno
nul se trăgea din această spiţă, era un om desăvîrşit pe care n-am să-l pot uita niciodată.
a de Gotama, Sublimul, cel care îşi propovăduieşte învăţătura. Mii de apostoli îi ascultă z
a, îi urmează oră de oră preceptele, dar toţi laolaltă nu sînt decît nişte frunze care se s
-au în ei înşişi nici o învăţătură şi nici o lege." Kamala îl privea zîmbitoare. „Iar vorbe
puse ea, „iar te bîntuie gîndurile tale de şaman." Siddhartha tăcu, apoi reluară jocul drag
stei, unul dintre cele treizeci sau patruzeci de jocuri diferite pe care le ştia K
amala. Trupul ei se mlădia ca cel al unui jaguar,
291
ca arcul unui vînător ; învăţînd de la ea cum să faci dragoste descopereai multe plăceri, m
taine. Se juca multă vreme cu Siddhartha, atrăgîndu-l, respingîndu-l, forţîndu-l, încolăcin
bucurîndu-se de măiestria lui pînă cînd acesta, înfrînt şi epuizat, se odihnea lîngă ea. C
se aplecă deasupra lui, uitîndu-se lung la chipul lui, privind în ochii lui obosiţi. „Eşti
el mai bun amant din cîţi am cunoscut", spuse ea căzînd pe gînduri. „Eşti mai puternic decî
lalţi, mai mlădios, mai supus. Ai învăţat bine arta mea, Siddhartha. Peste ani, cînd voi fi
mai în vîrstă, aş vrea sâ am un copil de la tine. Şi cu toate acestea, dragul meu, tu ai ră
tot un şaman, şi cu toate acestea tu nu mă iubeşti, tu nu iubeşti pe nimeni. Nu-i aşa ?" „
prea poate'1, spuse Siddhartha obosit. „Sînt şi eu la fel ca tine. Nici tu nu iubeşti — căc
altfel cum ai mai putea să practici dragostea ca pe o artă ? Poate că oamenii de felu
l nostru nu pot să iubească. De aşa ceva nu sînt în stare decît oamenii-copii; iată în ce c
ecretul lor."
Sansara
Siddhartha duse multă vreme o viaţă lumească, o viaţă de plăceri, dar nu se lăsă subjugat d
imţurile sale reprimate în anii fierbinţi cînd fusese şaman se redeşteptară, se înfruptă di
se înfruptă din plăceri, savura gustul puterii ; cu toate acestea continuase să rămînă, în
lui, un şaman, lucru pe care înţeleaptă Xamala îl înţelesese foarte bine. Arta gîndirii, a
ii, a postitului continua să-i influenţeze viaţa, oamenii lumii, oamenii-copii continu
au să rămînă pentru el nişte străini de care nu se putea apropia. Anii treceau, iar Siddhar
ha, prins de traiul cel bun, nu le mai simţea scurgerea. Se îmbogăţise, avea de multă vrem
e o casă, servitori proprii şi o grădină în afara oraşului, pe malul fluviului. Oamenii îl
seră, veneau la el ori de cîte ori aveau nevoie de bani sau de un sfat, dar, în afară de
Kamala, nici unul nu-i era apropiat. 292 Starea aceea înălţătoare şi luminoasă de trezie p
care, aflat în culmea tinereţii sale, o trăise în zilele ce au urmat după predica lui Got
ama, după despărţirea sa de Govinda, aşteptarea aceea încrîncenată, acea mîndră singurătate
ilor şi predicatorilor, disponibilitatea aceea mlădioasă de a asculta dumnezeiescul gl
as din propria sa inimă se transformaseră încetul cu încetul într-o amintire, fuseseră ceva
efemer ; izvorul sfînt care, cîndva, îl simţise foarte aproape, care susurase cîndva în el
uşi, curgea acum departe, încet. Este adevărat că multe din cele ce învăţase de la şamani,
Gotama, de la tatăl său, brahmanul, mai dăinuiseră încă multă vreme într-însul : viaţa raţ
ia de a gîndi, orele de meditare profundă, cunoaşterea tainică a sinelui, a eternului său
cu care nu este
nici trup, nici conştiinţă. Unele din aceste lucruri mai dăinuiau într-însul, dar se afunda
unul după altul, acoperindu-se de praf. întocmai ca roata olarului care, după ce o po
rneşti, se mai învîrteşte încă multă vreme, obosind încetul cu încetul şi oprindu-se apoi d
a sa, tot aşa se mai învîrtise multă vreme în sufletul lui Siddhartha roata ascezei, roata
gîndirii, roata deosebirilor, ba chiar continua să semai învîrtească, dar seînvîrtea încet
ezitări, gata-gata să se oprească. încetul cu încetul, aşa cum umezeala pătrunde într-un bu
scat, invadîndu-l încet-încet şi făcîndu-l să putrezească, în sufletul lui Siddhartha pătru
ea şi inerţia, invadîndu-i sufletul încet-încet, îngreuindu-i-l, obosindu-i-l, adormin-du-i
l. în schimb, simţurile sale se deşteptaseră la viaţă, învăţase şi aflase multe lucruri. Si
văţase să facă negoţ, să-şi exercite puterea asupra oamenilor, să se distreze cu o femeie,
oarte vestminte frumoase, să poruncească servitorilor, să se scalde în băi frumos mirosito
are. învăţase să mănînce bucate fragede, gătite cu grijă, să mă-nînce peşte, carne şi păsăr
iuri, să bea vinul care te moleşeşte învăluindu-te în uitare. învăţase jocul cu zarurile, î
e şah, să privească la dansatoare, să fie purtat cu lectica, să doarmă într-un pat moale. D
continua să simtă că e altfel decît ceilalţi, că le este superior, îi privea mereu cu o 293
umbră de ironie, cu puţin dispreţ ironic, adică tocmai cu acelaşi dispreţ pe care îl resimt
permanenţă un şaman faţă de fiii lumii. Ori de cîte ori Kamaswami bolea, ori de cîte ori er
upărat, ori de cîte ori se simţea jignit, ori de cîte ori era abătut din cauza grijilor sa
le de negustor, Siddhartha trata toate aceste lucruri cu ironie. Numai încetul cu în
cetul, pe nebăgate de seamă, odată cu scurgerea anotimpurilor recoltelor şi ploilor, iro
nia sa se tocise, superioritatea sa mai cedase. Numai încetul cu încetul, pe măsură ce b
ogăţiile sale creşteau, Siddhartha însuşi împrumutase cîte ceva din felul de a fi al oameni
r-copii, cîte ceva din infantilitatea şi înfricoşarea lor. Şi cu toate acestea îi invidia,
ar invidia lui era cu atît mai mare, cu cît el le semăna mai mult. li invidia pentru că
ei aveau ceva ce lui îi lipsea, pentru importanţa pe care erau în stare să o acorde vieţii
lor, pentru pasiunea cu care îşi trăiau bucuriile şi spaimele, pentru fericirea incertă,
dar dulce, a capacităţii lor eterne de a se îndrăgostti. Oamenii aceştia erau întotdeauna î
ostiţi de ei înşişi, de femeile, de copiii lor, de cinste sau de bani, de planuri sau de
speranţe. Dar acesta era un lucru pe care el nu-l putea învăţa de la ei — un lucru simplu
, o bucurie copilărească şi o nesăbuinţă copilărească; învăţase de la ei tocmai ceea ce era
, ceea ce el însuşi dispreţuia. Se întîmpia tot mai des ca dimineaţa, după o seară de chef,
a culcat multă vreme, obosit, simţind că se sufocă. Se întîmpia chiar să se supere şi să se
ze cînd Kamaswami îl plictisea cu grijile sale. Se întîmpia chiar să rîdă mult prea tare cî
erdea la jocurile de zaruri. Chipul lui continua să fie mai inteligent şi mai pătruns
de spirit decît al celorlalţi, dar rareori apărea pe el un zîmbet; pe el răsăreau una după
a trăsăturile întîlnite atît de des pe chipul oamenilor bogaţi, adică semnele insatisfacţie
lnăviciunii, mîhnirii, inerţiei, răcelii. Încetul cvi încetul i se strecura în suflet boala
gătaşilor. Întocmai ca un văl, ca o ceaţă subţire, peste Siddhartha se cobora încetul cu în
boseala care, puţin cîte puţin, devenea — de la o zi la alta — tot mai puternică, de la o l
nă la alta tot mai tulbure, de la an la an tot mai grea. Întocmai cum o rochie nouă se
învecheşte cu timpul şi frumoasa ei Culoare păleşte cu timpul, pătîn-du-se, boţindu-se, ru
e pe la tivuri şi începînd să-şi arate urzeala, tot aşa se învechise şi viaţa aceea nouă pe
dhartha o începuse după despărţirea sa de Govinda, pierzîndu-şi, odată cu anii care zburau,
loarea şi strălucirea, adunînd pe ea cute şi pete, în timp ce deziluzia şi scîrba îl păştea
în străfundurile sale, ieşind la iveală, ici şi colo, în toată hidoşenia lor. Siddhartha n
de seamă acest lucru. Băgă numai de seamă că glasul luminos şi plin de siguranţă din străfu
sale care se trezise cîndva într-însul, însoţin-du-l mai apoi mereu în momentele sale de g
orie, glasul acela începuse să amuţească. Lumea pusese stăpînire pe el, puseseră stăpînire
lăcerea, dorinţa, inerţia, iar mai apoi chiar şi viciul acela pe care el îl dispreţuise şi
tjocorise întotdeauna cel mai mult, considerîndu-l viciul cel mai nebunesc : setea d
e cîştig. Proprietăţile, averea şi bogăţia puseseră şi ele stăpînire pe el în cele din urmă
pentru el un joc sau un fleac, transformîndu-se în lanţuri şi povară. In această
ultimă dependenţă dintre cele mai mizerabile căzuse Siddhartha într-un chip ciudat şi vicle
n : prin jocul cu zaruri. Căci încă de pe vremea cînd în inima lui încetase să mai fie şama
ddhartha începuse să practice cu o furie şi pasiune cres-cîndă jocul pe bani şi lucruri de
aloare, joc la care odinioară participase zîmbitor, indiferent, ca la un obicei al o
amenilor-copii. Era un jucător de temut, puţini erau aceia care îndrăzneau să se măsoare cu
el, atît de mari şi de provocatoare erau mizele sale. Practica jocul acesta pentru că
inima i se afla într-o stare jalnică şi pentru că, pierzînd şi aruncînd pe fereastră gunoiu
la de bani, era cijprins de o bucurie vecină cu furia, căci nu-şi putea manifesta în nic
i un alt chip mai limpede şi mai sarcastic dispreţul faţă de avuţie, faţă de acest idol al
ustorilor. Aşa încît juca pe sume mari, fără cruţare, urîndu-se pe el însuşi, bătîndu-şi jo
a miile în buzunar, arunca miile, pierdea bani, pierdea bijuterii, pierdu o casă de
la ţară, cîştiga iar, pierdea iar. Teama aceea, teama aceea îngrozitoare şi apăsătoare care
ca in timpul jocului cu zarurile, în timp ce tremura gîndin294 295
du-se la soarta mizelor sale, ei bine, începuse să îndrăgească teama aceea, căutînd să şi-o
ze, să şi-o accentueze, să şi-o aţîţe din ce în mai mult, căci numai în felul acesta putea
ceva ce aducea a fericire, ceva ce semăna cu o uşoară beţie, ceva ce aducea a viaţă mai int
nsă în acel univers al traiului său îmbibat de saturaţie, de nepăsare şi de monotonie. Şi d
care dată cînd pierdea mai mult îşi punea în gînd să obţină noi bogăţii, făcea negoţ cu mul
datornicii cu mai multă străşnicie să-şi plătească datoriile, căci voia să mai joace, voia
e alţi bani pe fereastră, să-şi arate din nou dispreţul său faţă de averi. Siddhartha încep
rdă calmul cînd suferea pierderi, începu să-şi piardă răbdarea faţă de datornicii neglijenţ
piardă mărinimia faţă de cerşetsri, îi pieri orice chef de a mai dărui şi împrumuta bani c
re îi cereau împrumuturi. El, cel care printr-o singură zvîrlitură de zar pierdea rîzînd ze
de mii, devenise sever şi meschin în negoţ, ba uneori visa bani şi noaptea ! Şi ori de cîte
ori se trezea din această detestabilă vrajă, ori de cîte ori îşi privea chipul îmbătrînit ş
inda de pe unul din pereţii dormitorului său, ori de cîte ori era cuprins de ruşine şi scîr
o lua din nou la fugă, refugiindu-se în jocul de noroc, refugiindu-se în beţia voluptăţii,
a vinului, de unde revenea supunîndu-se iar instinctului de a strînge şi de a face noi
achiziţii. învîr-tindu-se mereu în acest cerc fără noimă îl năpădeau oboseala, bătrîneţea,
avu un vis care dădu semnalul de alarmă. îşi petrecuse seara la Kamala, în frumoasa ei gră
ină. Discutaseră şezînd pe sub copaci, iar Kamala rostise nişte cuvinte care îl puseseră pe
uri, nişte cuvinte îndărătul cărora se ascundeau tristeţea şi oboseala. îi rugase să-i spun
spre Gotama, ascultînd cu nesaţ ceea ce îi spunea despre ochii săi curaţi, despre gura sa
calmă şi frumoasă, despre zîmbetul său plin de bunătate, despre mersul său paşnic. îi poves
el multă vreme despre sublimul Buddha, iar Kamala îi zise oftînd : ,,O dată, poate nu pe
ste multă vreme, îi voi urma şi eu pe acest Buddha. Am să-i dăruiesc grădina mea şi îmi voi
efugiul în învăţătura lui."
296
După aceasta însă îl aţîţă şi îl prinse în lanţurile jocului iubirii cu o ardoare dureroasă
de parcă ar fi vrut să stoarcă şi ultima picătură de dulceaţă din această plăcere deşartă
ddhartha nu-şi dăduse seama niciodată cu o atît de stranie claritate cît de mult se înrudea
voluptatea şi moartea. Apoi stătu culcat lîngă ea, încît chipul Kamalei se afla foarte apr
ape de el, iar dedesubtul ochilor şi în colţurile gurii ei descifra, mai limpede ca or
icînd, nişte semne de nelinişte, nişte semne alcătuite din linii subţiri, din brazde uşoare
işte semne amintind de toamnă şi de vîrstă înaintată, iar Siddhartha observase că şi lui îi
i şi colo, printre firele de păr negru, cîteva fire de păr alb căci intrase şi el în cel de
patrulea deceniu al vieţii. Pe chipul ei frumos se întipărise oboseala şi un început de o
filire, ca de altfel şi o teamă ascunsă, nerostită, poate încă nedesluşită : teama de bă-tr
a de toamnă, teama de inevitabilitatea morţii. Se despărţi de ea oftînd, în suflet i se str
cura-seră dezgustul şi o teamă ascunsă. După aceea, Siddhartha îşi petrecu noaptea acasă, î
ansatoarelor şi a vinului, arboră un aer de superioritate faţă de cei de acelaşi rang cu e
l, ceea ce, de altfel, nu mai corespundea de mult realităţii, bău vin mult şi se culcă tîrz
u după miezul nopţii, obosit şi totuşi surescitat, gata să cadă pradă plînsului şi deznădej
chinui multă vreme să adoarmă, dar inima i se umpluse de o mizerie devenită insuportabilă,
i se umpluse de o scîrbă care îl invada întocmai ca gustul călduţ, respingător al vinului,
muzica prea dulceagă, şi dezolantă, ca zîmbetul moleşitor al dansatoarelor, ca mirosul
dulceag al părului şi sinilor lor. Mai mult decît de orice altceva îi era scîrbă de el însu
e părul său parfumat, de mirosul de vin emanat de gura sa, de oboseala şi lipsa de vla
gă a pielii sale. întocmai cum cel care a mîncat sau a băut prea mult ar vrea să vomite, c
hiar şi cu preţul celor mai mari chinuri, bucurîndu-se că în felul acesta, se va uşura, tot
aşa, îşi dorea şi el, cel care, cuprins de un val de scîrbă, nu putea să doarmă noaptea, să
de aceste desfătări, de aceste apucături, de toată această viaţă lipsită de sens, de el îns
297
Abia la ivirea zorilor, cînd începu să se anime strada pe care locuia, reuşi să moţăie puţi
ind cuprins pentru cîteva clipe de o plăcută ameţeală, de o undă de somn. In momentele acel
a avu un vis : Kamala ţinea într-o colivie de aur o pasăre cîntătoare mică şi foarte rară.
e această pasăre visă el. Şi iată ce anume : Pasărea aceasta care de obicei cînta în orele
eţii amuţise, şi văzînd el aceasta se apropie de colivie şi privi înăuntru, iar acolo văzu
asăre zăcea moartă, ţeapănă, pe jos. O scoase afară, cîntărind-o o clipă în palmă, apoi o a
adă, şi în acelaşi moment se sperie îngrozitor, începu *să-l doară inima de parcă, odată cu
săre moartă, aruncase şi tot ceea ce avusese mai valoros şi mai bun în el. Trezindu-se bru
sc din acest vis se simţi cuprins de o tristeţe adîncă. Avu impresia că-şi trăise viaţa înt
lipsit de orice valoare, lipsit de orice sens ; în mîini nu-i mai rămăsese nimic viu, n
imic de preţ, putea să renunţe acum la toate. Era singur şi gol ca un naufragiat aruncat
la ţărm. Bîntuit de gînduri negre, Siddhartha se duse într-una din grădinile sale, încuie
te porţile, se aşeză sub un copac mango, simţind cum în inimă i se cuibărea moartea şi în p
oaza, şi astfel şezu acolo, simţind cum moare, cum se ofileşte, cum i se apropie sfîrşitul.
cetul cu încetul îşi adună gîndurile şi parcurse cu spiritul, încă o dată, tot drumul vieţi
e la primele zile de care el îşi mai putea aduce aminte. Cînd avusese oare parte de fe
ricirea, de plăcerea adevărată ? O, fireşte, avusese parte de cîteva ori de acest simţămînt
fruptase din el în anii copilăriei cînd reuşise să obţină laudele brahmanilor, cînd, întrec
mult pe cei de o vîrstă cu el, se distinsese recitind din versurile sfinte, luînd par
te la disputele cu învăţaţii sau dînd o mînă de ajutor la aducerea jertfelor. Simţise pe at
că inima îi dădea ghes : „Te aşteaptă un drum pentru care eşti predestinat, te aşteaptă zei
urmă, pe vremea adolescenţei cînd nutrea ţeluri tot mai înalte, ţeluri prin care se deosebe
de turma celor cu năzuinţi asemănătoare, situîndu-l în fruntea lor, cînd se lurrta să afle
uda tuturor suferinţelor, sensul lui Brahman, cînd 298 orice cunoştinţe noi dezlănţuiau în
o sete nouă, atunci, în toiul setei, în toiul durerii, simţise din nou acelaşi ghes : „Merg
mai departe ! Mergi mai departe! Eşti predestinat!" Auzise acelaşi glas şi atunci cînd
plecase de acasă, alegînd viaţa de şaman, ducîndu-se la Cel De-săvîrşit, plecînd apoi şi de
a, pornind pe drumul incertitudinii. De multă vreme nu mai auzise el glasul acesta
, de multă vreme nu mai atinsese nici o culme, străbătuse mulţi ani la rînd un drum neted ş
searbăd, fără nici un ţel, fără nici o sete, fără nici o înălţare, complăcîndu-se în compa
lăceri care, însă, nu-i produceau nici o satisfacţie ? Fără să-şi fi dat seama de acest luc
e străduise şi năzuise în toţi acei ani să devină şi el un om ca toţi ceilalţi, mulţi la nu
copii, dar viaţa lui devenise mult mai mizerabilă, mult mai searbădă decît cea a acestora,
căci el avea alte ţeluri şi alte griji decît ei, aşa încît universul unor oameni de genul
Kamaswami nu fusese pentru el Idecît un joc, un dans la care priveşti, o comedie. N
umai 1 pe Kamala o îndrăgise, numai ea însemnase ceva pentru fel, dar oare mai însemna e
a pentru el acelaşi lucru ? [ Mai avea el nevoie de ea, sau ea de el ? Nu cumva er
au prinşi într-un joc fără sfîrşit ? Trebuia oare neapărat să trăieşti de dragul unui aseme
u, nu era neapărat nevoie ! Jocul acesta se numea Sansara, era un joc ; pentru cop
ii, te amuza cînd îl jucai o dată, de două ori, de zece ori, dar nu cînd îl jucai mereu, me
eu. Siddhartha ştiu din clipa aceea că jocul se sfîrşise, că el nu-l mai putea juca. Un fi
or îi străbătu întreaga fiinţă, simţi că înlăuntrul său murise ceva. Şezu toată ziua aceea
go, gîndindu-se la tatăl său, gîndindu-se la Govinda, gîndinduse la Gotama. De ce trebuise
oare să-i părăsească pe toţi aceştia ca să ajungă un Kamaswami ? Se înnoptase, iar el cont
acolo. Ridicîndu-şi privirea văzu stelele şi îşi spuse : „Iată-mă şezînd aici, sub copacul
na mea." Zîmbi uşor, întrebîndu-se dacă era necesar, dacă era oare bine, dacă nu cumva era
joc nebunesc că el avea un copac mango, că el avea o grădină ?
299
Renunţase, aşadar, şi la aceste lucruri, iâtâ că şi aceste lucruri muriseră într-însul. Se
luă rămas bun de la copacul mango, îşi luă rămas bun de la grădină. Cum în ziua aceea nu pu
mic în gură, simţi că îi este tare foame, se gîndi la casa lui din acel oraş, la camera şi
tul lui, la masa plină de bucate. Zîmbi obosit, se scutură şi îşi luă rămas bun de la toate
te lucruri. La acelaşi ceas de noapte Siddhartha părăsi grădina, părăsi oraşul şi nu se mai
se niciodată. Multă vreme îl căutară oamenii lui Kamaswami, căci acesta îl credea căzut în
harilor. Kamala nu rugase pe nimeni să-l caute. Nu se miră deloc cînd află că Siddhartha d
ispăruse. Nu se aşteptase ea mereu la aşa ceva ? Nu era el un şaman, un pribeag, un pele
rin ? Simţise acest lucru mai ales ultima oară şi, în ciuda durerii pe care i-o provoca
această pierdere, se bucura pentru că, mai putuse, în timpul ultimei lor întîlniri, să-l st
gă cu putere la inima ei, simţindu-se încă o dată posedată şi pătrunsă toată de el. Aflînd
despre dispariţia lui Siddhartha,, ea se îndreptă spre fereastră unde, într-o colivie de a
ur, ţinea închisă o pasăre cîntătoare rară. Deschise uşa coliviei, scoase pasărea şi îi dăd
are. Privi multă vreme în urma ei, în urma acelei păsări în zbor. Din ziua aceea nu mai pri
i în vizită pe nimeni, uşile casei sale fură ferecate. Abia mai tîrziu îşi dădu ea seama că
tima întîlnire cu Siddhartha, rămăsese grea.
La fluviu
Siddhartha merse prin pădure, îndepărtîndu-se de oraş, nu ştia altceva decît că nu se va ma
rce acolo, că viaţa pe care o dusese mulţi ani la rînd se sfîrşise, că o gustase şi o sorbi
a dezgust. Pasărea cîntătoare pe care o visase el murise. In inima lui pasărea aceea mur
ise. Se afundase pînă la gît în Sansara, absorbise în el, din toate părţile, scîrba şi moar
cum tm burete absoarbe apă pînă la saturaţie. Se umpluse şi el pînă la saturaţie de dezgus
mizerie, de moarte ; pe lumea aceasta nu mai exista nimic care să-l mai fi putut
atrage, bucura sau mîngîia. Simţi că îşi dorea cu ardoare să nu mai ştie nimic de el însuşi
işte, să moară. De-ar fi căzut odată un fulger să-l trăsnească ! De-ar fi venit odată un ti
sfîşie ! De-ar fi existat măcar un soi de vin sau vreo otravă care să-l ameţească, să-i adu
rea şi somnul din care să nu se mai trezească ! Mai exista oare vreo murdărie cu care nu
se murdărise, vreun păcat sau vreo nebunie pe care el să nu le fi săvîrşit, vreo deşertăci
ufletească din care să nu se fi înfruptat ? ■Cum de mai era posibil să trăieşti astfel ? Cu
e mai era oare posibil, iară şi iară, să inspiri, să expiri, să simţi că îţi este foame, să
u, să dormi din nou, să te culci din nou cu o femeie ? Oare tot nu se epuizase, tot
nu se sfîrşise pentru el mişcarea aceea ciclică ? Siddhartha ajunse la marele fluviu din
pădure, la acelaşi fluviu pe care îl trecuse cu un luntraş pe vremea cînd era tînăr şi ven
nspre oraşul lui Gotama. Se opri la acest fluviu, poposi şovăitor la malul lui. Obosea
la şi foamea îl slăbiseră, la ce bun să meargă mai departe, încotro, spre care ţel ? Nu, nu
exista nici un ţel, nu mai simţea decît dorinţa profundă, dureroasă de a se descotorosi de
cest vis deşert, de a vărsa din sine vinul acesta searbăd, de a pune capăt acestei vieţi j
alnice şi ruşinoase. Pe malul fluviului creştea aplecat un copac, un co-cotier, Siddha
rtha îşi rezemă umărul de tulpina lui, îl l'apucă cu braţul şi privi în apa verde care curg
gea mereu sub el, privi în jos, simţind cum întreaga lui făptură era cuprinsă de dorinţa de
da drumul şi de a se scufunda în apa aceea. In apă, într-un gol înfiorător, i se oglindea
rozitorul gol din suflet. Da, ajunsese la capăt. Nu-i mai rămînea nimic altceva de făcut
decît să se distrugă, să nimicească viaţa lui nereuşită de pînă atunci, s-o arunce la pici
ilor în hohotele lor batjocoritoare. Iată care era marea vomă rîvnită atît de mult de el: m
artea, nimicirea formei pe care o ura
301
atît de mult ! N-au decît să-l mănînce peştii pe acest cîine cu numele de Siddhartha, pe
nebunul acesta, n-au decît să-i mănînce trupul în care s-au aciuat stricăciunea şi putrefac
sufletul acesta adormit şi călcat în picioare ! N-au decît să-l devoreze peştii şi crocodil
n-au decît să-l sfîşie demonii în bucăţi ! Se uita fix în apă cu chipul desfigurat, îşi ză
lectat acolo şi îl scuipă. Cuprins de o oboseală adîncă, îşi desprinse braţul de trunchiul
ui, întoreîndu-se puţin, astfel încît să cadă drept în jos, să se scufunde odată! Cu ochii
să cadă în braţele morţii. Dar din cele mai îndepărtate cotloane ale sufletului său, din vr
le de odinioară ale unei vieţi obosite auzi un sunet. Era un cuvînt, o silabă pe care o
rostea aşa, cu glas gîngurit, fără să se gîndească la nimic, era cuvîntul cel dintîi şi cel
mă al tuturor rugăciunilor brahmane, era sfîntul Om, cuvîntul care însemna, întrucîtva, „ce
este desăvîrşit" sau „desăvîrşire". Iar în momentul în care sunetul Om ajunse la urechea l
hartha, spiritul său adormit se trezi dintr-o dată, dîndu-şi seama de nebunia pe care er
a gata-gata să o săvîrşească. Siddhartha tresări din toată fiinţa. Iată, aşadar, în ce hal
ra deci atît de pierdut, atît de dezorientat şi părăsit de tot ceea ce ştiuse, încît fusese
re să-şi dorească moartea, încît în el putuse să se nască dorinţa aceasta, această copilăre
-şi afla liniştea nimicindu-şi trupul ! Iată că ceea ce nu reuşiseră să facă tot chinul din
vreme, toate deziluziile, toată disperarea, reuşise să facă clipa aceea în care Om pătruns
se în conştiinţa sa : atunci îşi dădu seama de mizeria şi de rătăcirile sale. „Om !", îşi s
îşi reaminti de Brahman, îşi reaminti de indestructibilitatea vieţii, de tot ceea ce era
dumnezeiesc, de tot ceea ce el uitase. Dar nu fusese decît o clipă, o iluminare. La
picioarele cocotierului, Siddhartha căzu jos, frînt de oboseală, mur-murînd cuvîntul Om, îş
use capul pe o rădăcină a copacului şi căzu într-un somn adînc.
302
Dormi adînc, fără vise, nu-i mai fusese dat de mult să aibă un asemenea somn. Dormi ore în
, iar cînd se trezi i se păru că trecuseră zece ani, auzea cum apa curgea liniştit şi nu-şi
a seama nici unde se află şi nici cum ajunsese acolo, deschise ochii şi deasupra sa văzu
cu uimire copacii şi cerul şi îşi aduse aminte unde se afla şi cum ajunsese acolo. Dar pe
ntru aceasta trebui sâ treacă o vreme şi trecutul îi apăru acoperit de un văl, infinit de î
părtat, situat undeva infinit de departe, acum îi era infinit de indiferent. Ştia acum
că îşi părăsise viaţa de odinioară (în primul moment de reculegere, viaţa aceasta i se păr
întruparea aceea îndepărtată de odinioară, cu naşterea prematură a propriului său eu de ac
că, pătruns de dezgust şi de mizerie, voise să se descotorosească de viaţă, dar îşi revenis
lul unui fluviu, sub un cocotier, cu cuvîntul Om pe buze, că adormise şi că acum se trez
ise, privind lumea cu ochii unui alt om. încet, rostea cuvîntul Om, cuvînt care adormi
se în el, şi avu impresia că tot somnul lui prelungit nu fusese nimic altceva decît o ro
stire prelungită, profundă a acestui Om, cugetarea despre acest Om, scufundarea şi diz
olvarea totală în acest Om, în ano-nimitate, în desăvîrşire. Ce minunat fusese somnul acest
Niciodată nu-l | refăcuse, nu-l împrospătase, nul întinerise un somn atît de mult ca acest
. Poate că murise într-adevăr, poate că se afundase şi se născuse iarăşi, luînd o altă , în
, se cunoştea doar, îşi recunoştea mîna şi picioarele, recunoştea locul în care zăcea, îşi
eul din propriul său piept, pe îndărătnicul, straniul ■ Siddhartha, dar acest Siddhartha s
e schimbase, se reîn-noise, dormise, în mod straniu, pe săturate, fiind acum, în mod str
aniu, treaz, pătruns de bucurie şi curiozitate. Siddhartha se ridică văzînd că dinaintea lu
şedea un om, un străin, un călugăr în straie galbene, ras în cap, într-o poziţie de medita
e uită la omul acesta care n-avea păr nici pe cap, nici în barbă şi nu-i trebui mult ca să-
dea seama că acest călugăr era Govinda,
prietenul său din tinereţe, Govinda, cel care îşi găsise refugiul la sublimul Buddha. Govi
nda îmbătrînise şi el, dar chipul său mai păstra trăsăturile de odinioară, îţi vorbea despr
303
zel, credinţă, căutări, temeri. însă cînd Govinda îi simţi privirea şi deschise ochii, uitî
l, Siddhartha observă că Govinda nu-l recunoscuse. Govinda se bucură cînd văzu că se trezis
, probabil că şedea de multă vreme acolo, aşteptînd să se trezească, deşi nu-l recunoscuse.
rmit", spuse Siddhartha. „Dar cum de-ai ajuns tu aici ?" „Ai dormit", răspunse Govinda
. „Nu e bine să dormi în astfel de locuri unde deseori mişună şerpi şi pe unde trec drumuri
animalelor din pădure. Eu, domnul meu, sînt apostol al sublimului Gotama, al lui Bud
dha, al lui Sakyamuni, şi mergeam împreună cu un număr de călugări de-ai noştri pe drumul a
ta în pelerinaj, cînd te-arn văzut zăcînd şi dormind aici, în locul acesta unde e periculos
ormi. De aceea am încercat, domnul meu, să te trezesc, dar văzînd că aveai un somn foarte
adînc am rămas în urma alor mei şi m-am aşezat lîngă tine aşteptînd. Şi pe urmă se pare că
u, cel care voise să-ţi vegheze somnul. M-am achitat cam prost de datoria mea, m-a d
oborît oboseala. Dar cum teai trezit, o să-mi văd de drum pentru a-mi ajunge din urmă fr
aţii." „îţi mulţumesc, samanule, că mi-ai păzit somnul", grăi Siddhartha. „Voi, apostolii S
ui, sînteţi nişte oameni prietenoşi. Ei, acum poţi pleca." „Iată că plec, domnul meu. Fie-ţ
te simţi bine mereu." „îţi mulţumesc, samanule." Govinda făcu un semn de salut şi spuse : „
bine." „Cu bine, Govinda", spuse Siddhartha. Călugărul se opri din mers. „Dă-mi voie, domn
ul meu, să te întreb de unde-mi ştii numele ?" Siddhartha zîmbi. „Te cunosc, o, Govinda, d
in coliba tatălui tău, din şcoala de brahmani şi de la jertfiri, din şederea noastră la şam
şi din clipa în care, în crîngul Jetavana, ţi-ai găsit refugiul la sublimul Gotama." „Eşti
hartha !" exclamă Govinda. „Iată, acum te recunosc şi nu mai înţeleg deloc cum de nu am put
t
304
să te recunosc imediat. Fii binevenit, Siddhartha, sînt nespus de bucuros că te revăd." „Şi
eu mă bucur că te revăd. Ai stat de veghe la. căpătîiul meu cînd dormeam, îţi mulţumesc înc
aceasta, cu toate că nu ar fi fost nevoie să mă păzească nimeni. încotro te duci acum, pri
tene ?" „Nu mă duc nicăieri. Noi, călugării, sîntem mereu pe drumuri pînă la venirea anotim
ploilor, mergem mereu din loc în loc, trăim după regulile noastre, propo-văduim învăţătura
tră, ne luăm pomana şi plecăm mai departe. Facem mereu acelaşi lucru. Dar tu, Siddhartha,
tu încotro te duci ?" Siddhartha grăi : „Şi cu mine, prietene, se întîmplă acelaşi lucru. N
u nu mă duc nicăieri. Sînt un pribeag. Mă aflu în pelerinaj." Govinda grăi: „Spui că eşti î
aj şi te cred. Dar, iartă-mă, Siddhartha, nu arăţi deloc ca un pelerin. Porţi haine de om b
gat, porţi încălţările unui om de rang înalt şi părul tău mirosind a parfum nu seamănă delo
ui pelerin şi nici cu părul unui şaman."' „Ce bine ai băgat de seamă, dragul meu, ochiul tă
ger vede totul. Dar eu nu ţi-am spus că aş fi şaman. Ţi-am spus doar că sînt în pelerinaj.
ste : sînt în pelerinaj." „Eşti în pelerinaj", spuse Govinda. „Dar puţini sînt aceia care p
pelerinaj îmbrăcaţi cu asemenea vestminte, puţini au asemenea încălţări, puţini au un aseme
N-am mai întîlnit niciodată un asemenea pelerin, iar eu, slavă zeilor, sînt pelerin de mul
tă vreme." „Te cred, Govinda. Dar acum, astăzi, ai întîlnit un asemenea pelerin cu astfel
ele încălţări, îmbrăcat cu astfel de vestminte. Aminteşte-ţi, dragul meu: trecătoare este l
r, trecătoare, nespus de trecătoare sînt vestmintele noastre şi felul în care ne aranjăm pă
ba chiar însuşi părul nostru şi însuşi trupul nostru. Ai observat bine că port haine de om
at. Le port pentru că am fost un bogat şimi port părul la fel ca oamenii-copii şi ca des
frînaţii, căci şi eu am fost la fel ca ei." „Şi acum, Siddhartha, ce eşti acum ?"
305
„Nu ştiu, ştiu şi eu la fel de puţin ca şi tine. Sînt un pribeag. Am fost bogătaş şi acum n
sînt; şi iată, nu ştiu ce voi fi mîine.'' „Ţi-ai pierdut averile ?" „Le-am pierdut eu pe el
ele pe mine. Iată, au dispărut. Repede se mai întoarce roata înfăţişărilor, Go-vinda. Unde
Siddhartha brahmanul ? Unde este Siddhartha şamanul ? Unde este Siddhartha bogătaşul
? După cum ştii, Govinda, tot ce-i trecător se schimbă repede." Govinda îl privi îndelung p
prietenul său din tinereţe, în ochii săi citi îndoiala. După aceea îl salută aşa cum se cu
saluţi pe cei de rang înalt şi îşi văzu de drum. Cu zîmbetul pe chip Siddhartha privi în ur
i, căci continua să-l iubească pe acest om credincios, pe timidul acesta. Şi cum ar fi p
utut să nu iubească chiar pe rimeni, chiar nimic, tocmai în momentul acesta, la ceasul
acesta de splendoare după un somn minunat, cînd fusese pătruns de Om ? Vraja care îl cu
prinse în somn sub influenţa lui Om făcuse ca el să iubească acum totul, să fie animat de o
dragoste plină de bucurie faţă de tot ceea ce vedea în jurul său. Şi tocmai acesta era lucr
l de care, aşa cum i se părea acum, suferise el atît de mult, anume că nu putuse să iubeas
că nimic, pe nimeni. Cu zîmbetul pe chip Siddhartha privi în urma călugărului care se îndep
a de el. Somnul îi dăduse noi puteri, dar tot atît de noi erau şi puterile foamei care îl
chinuia, căci iată, de două zile nu mîncase nimic şi vremea aceea cînd rezista cu tărie asa
lui foamei trecuse de mult. Întristat, dar jubilînd în sinea lui, se gîndea 3a vremurile
acelea. Pe atunci, îşi aduse el aminte, se lăudase Kamalei cu trei lucruri, pe atunci
stăpînea trei arte nobile şi invincibile : de-a posti, de-a aştepta şi de-a gîndi. Ele fus
seră toată averea sa, toată puterea şi tăria sa, sprijinul său neclintit, în anii de silinţ
ai tinereţii sale nu învăţase nimic altceva decît trei arte. Iar acum îl părăsiseră şi ele,
rămăsese nici una din ele, nici postitul, nici aşteptarea, nici gîndirea. Renunţase la el
e în schimbul unor nimicnicii, al unor lucruri efemere, al unei plăceri a simţurilor,
al unui trai bun, al
306
unor averi ! într-adevăr, cu el se petrecuse ceva ciudat-Iar acum, se părea că se transf
ormase într-un, adevărat om-copil. Siddhartha cugetă asupra stării în care se afla. Ii ven
ea greu să gîndească, nu mai avea nici un chef sâ mai facă aşa ceva. Totuşi se sili să o fa
se gîndi el, cum mi-au alunecat din mînă toate aceste lucruri dintre cele mai deşarte,
iatămă existînd din nou sub soare în aceeaşi postură ca pe vremea cînd eram un copilaş, nu-
i aparţine nimic, nu ştiu sâ fac nimic, nu sînt în stare de nimic, n-am învăţat nimic. Ce s
u ! Acum cînd nu mai sînt tînăr, cînd părul mi-a încărunţit pe jumătate, cînd puterile mă p
cum încep să o iau de la capăt, să fiu din nou copil! Simţi nevoia să zîmbească din nou. Da
sese un destin ciudat! Drumul său începuse să coboare la vale şi iată-l din nou gol şi năro
e lumea asta. Dar nu simţea nici un fel de îngrijorare, nu, ba chiar simţea un chef ne
spus să rîdă, să rîdă de el însuşi, să rîdă de lumea asta stranie, nebună. „Drumul tău a în
ale !" îşi spuse el rîzînd şi, zicînd acestea, privirea îi căzu asupra fluviului pe care îl
curge şi el la vale, în călătoria sa neîntreruptă la vale, în murmurul unui cîntec vesel.
l acesta îi plăcu şi îi zîmbi fluviului cu prietenie. Nu era oare acesta fluviul în care vo
se să se înece odinioară, acum o sută de ani, sau poate avusese numai un astfel de vis ?
într-adevăr, viaţa mea a fost stranie, îşi spunea el, stranii au fost căile ei. Pe cînd er
copil nu am avut de a face decît cu zei şi jertfiri. Pe cînd eram adolescent nu am avu
t de a face decît cu asceza, cu gînditul şi cu meditarea profundă, eram în căutarea lui Bra
man, admiram numai eternitatea întrupată în Atman. Pe cînd eram tînăr, însă, am luat drumul
tenţilor,am trăit în pădure, am suportat canicula şi gerul, am învăţat să flă-mînzesc, mi-a
să moară. Prin învăţătura marelui Buddha mi-a ieşit în cale, mai apoi, cunoaşterea, simţeam
dinea unităţii lumii curgea prin trupul meu ca propriul meu sînge. Dar a trebuit să plec
iar, şi de la Buddha, şi să mă despart şi de marea certitudine. Am
307
plecat şi am învăţat de la Kamala plăcerile dragostei, am învăţat negoţul de la Kamasv/ami,
nat grămezi de bani, am făcut risipă de bani, am învăţat să-mi iubesc stomacul, am învăţat
simţurile. A trebuit să treacă mulţi ani pentru a-mi pierde spiritul, pentru a mă Jez-văţa
a mai gîndi, pentru ca să uit de unitate. Şi n-a fost oare aşa că, pe căi ocolite şi lungi
-am transformat din bărbat în copil, iar din gînditor în om-copil ? Şi cu toate acestea dr
umul a fost cel bun, şi cu toate acestea pasărea din pieptul meu nu a murit. Dar ce
drum mia fost sortit ? A trebuit să am parte de atîta prostie, de atîtea vicii, de atîte
a greşeli, de atîta dezgust şi dezamăgire şi jale numai pentru a deveni din nou copil şi pe
tru a o putea lua de la capăt. Dar a fost bine că s-a întîmplat aşa, inima mea încuviinţeaz
te acestea şi ochii mei jubilează. A trebuit să aflu ce este deznădejdea, a trebuit să mă c
bor pînă la cel mai nebunesc dintre toate gîndurile, pînă la gîndul sinuciderii, pentru ca
am parte de îndurare, pentru a auzi din nou glasul lui Om, pentru a putea să dorm di
n nou ca toată lumea şi să mă trezesc ca toată lumea. A trebuit să înnebunesc pentru a-l re
mine De Atman. A trebuit să păcătuiesc pentru a putea trăi din nou. Oare încotro mă va mai
purta drumul meu ? Parcă a înnebunit drumul acesta, mă poartă în meandre, mă învîrteşte oar
cerc ? Dar n-are decît să mă poarte cum o vrea, eu voi continua să merg pe acest drum.
Simţi cum în inima lui se revărsa bucuria. De unde, îşi întrebă el inima, de unde ţi se tra
re veselia aceasta ? Ţi se trage ea oare din somnul acesta îndelungat şi binevenit, într
emător ? Sau de la cuvîntul Om pe care l-am rostit ? Sau poate din faptul că am scăpat,
că s-a terminat cu fuga mea, că, în sfîrşit, sînt din nou liber, simţindu-mă ca un copil su
ta cerească ? O, binefăcătoare este evadarea aceasta, eliberarea aceasta ! Cît de curat şi
cît de frumos este aerul aici, cît de bine este să-l respiri ! Acolo de unde am pleca
t totul era îmbibat cu un iz de pomezi, de condimente, de vin, de belşug, de inerţie.
Ah, cît am urît lumea bogătaşilor, a risipitorilor, a jucătorilor de noroc ! Ah, cît mă ura
e mme însumi pentru faptul că am
308
rămas atîta timp în mijlocul acelei lumi înfiorătoare ! Ah, cît mă uram pe mine însumi, cît
cît mă otrăveam, cît mă chinuiam, cît m-am îmbătrînit şi înrăit ! Nu, n-o să-mi mai treacă
e-că, aşa cum îmi plăcea să cred odinioară, Siddhartha e-un înţelept ! Dar iată că am făcut
ace tot ceea ce am făcut, trebuie să slăvesc fapta mea, izbînda-asupra urii faţă de mine în
i, asupra vieţii necugetate şi serbede ! Slavă ţie, Sidhartha, după atîţia ani de nebunie ţ
ai venit totuşi încă o idee, ai mai întreprins ceva, ai auzit cîntînd în pieptul tău pasăre
şi ai \vrmat-o ! In acest fel se slăvea, bucurîndu-se de el însuşi şi ascultînd curios cum
omacul îi chiorăia de foame. Simţea că gustase din plin, în ultima vreme, dintr-o porţie-bu
de suferinţă, dintr-o porţie bună de mizerie, după care le dăduse afară dintr-însul, că pre
uptase din ele pînă la disperare şi pînă la un pas de moarte. Procedase bine. Ar fi putut
să rămînă încă multă vreme la Kamaswami, să cîşţige bani, să cheltuiască bani, să-şî ghiftu
sufletul săvi murea de seter ar fi putut să mai rămînă încă multă vreme acolo, în iadul mol
uşit cu perne pufoase, dacă nu ar fi fost să sosească clipa aceea, acel moment al dezolări
i şi deznădejdii totale, acel moment culminant cînd atîrnase deasupra apei, gatagata să se
nimicească. Da, era bucuros de faptul că simţise această deznădejde, dezgustul cel mai pr
ofund căruia nu-i cedase, că pasărea, izvorul şî glasul acela din el, mai trăia, da, iată m
vele pentru care chipul îi strălucea sub părul încărunţit. „E bine să guşti tu însuţi", se
tot ceea ce simţi că e necesar să ştii. încă de pe vremea cînd eram copil învăţasem că plă
bogăţia nu sînt bune la nimic. Ştiam de mult acest lucru, dar de trăit nu l-am trăit decît
um. Iar acum ştiu ce înseamnă acest lucru, ştiu asta nu numai din auzite, ci mi-a fost d
at să o aflu cu propriii mei ochi, cu propria
mea inimă, cu propriul meu stomac. Ferice de mine, cel care ştie ce înseamnă acest lucru
!" Se mai gîndi multă vreme la propria lui schimbare, ascultînd cum pasărea cînta de bucu
rie. Nu murise oare
309
pasărea din el, nu simţise el că aceasta murise ? Nu, altceva murise în el, ceva ce tînjis
e de mult să moară. Nu murise oare tocmai ceea ce voise el să omoare în anii de penitenţă ?
Nu murise oare propriul său eu, eul acela mic, fricos şi mîndru cu care se luptase ani
de zile şi care, învins mereu, reînviase de fiecare dată după ce fusese ucis, interzicîndu
i să se bucure, înspăimîntîndu-l ? Să fi murit oare altceva decît ceea ce, în sfîrşit, îşi
astăzi, în pădurea aceasta, pe malul acestui fluviu încîntător ? Oare nu moartea aceasta să
fost motivul pentru care el era acum ca un copil plin de încredere, plin de cutez
anţă, plin de bucurie ? Siddhartha îşi dădea acum seama că se luptase în zadar cu eul său p
mea cînd era brahman, penitent. Prea multele sale cunoştinţe, prea multele versuri sfi
nte, prea multele reguli ale jertfirilor, prea marea lui voinţă de mortificare, prea
multele fapte şi năzuinţe fuseseră obstacole în calea lui ! Dădufce dovadă de trufie, de p
multă inteligenţă, de prea mult zel, voise să fie mereu cu un pas înaintea celorlalţi, o f
se mereu pe atoate-ştiutorul cel pătruns de spirit, fusese mereu ba preot, ba înţelept.
Propriul său eu se strecurase în toată această preoţie, în toată această trufie, în toată a
itualitate, se aciuase acolo, crescînd mereu, în vreme ce el crezuse că ar putea să-l uc
idă prin post şi penitenţă. Acum îşi dădea seama şi el de acest lucru şi de faptul că glasu
ainic avusese dreptate spunîndu-i că nici un învăţător nu-l va putea salva vreodată. Iată d
a trebuit să plece în lumea largă, de ce a trebuit să se afunde în plăceri şi în gustul put
al femeilor şi banilor, de ce a trebuit să se facă neguţător, jucător cu zarurile, beţivan
fie însetat de averi, pînă cînd muriră preotul şi şamanul din el. Iată de ce a trebuit să s
mai departe acei ani oribili, să suporte dezgustul, vidul, absurditatea unei vieţi d
eşarte, de pierzanie, pînă la capăt, pînă îl cuprinse o deznădejde amară, pînă cînd au putu
atul Siddhartha, şi Siddhartha cel însetat de averi. Acela murise, iar din somn se t
rezise un alt Siddhartha. Şi el va îmbătrîni, şi el va trebui să moară într-o bună zi, căci
ra Siddhartha, trecătoare
310
era orice creatură. Astăzi însă, era tînăr, noul Siddhartha era un copil, iar bucuria lui e
a nemărginită. Iată la ce se gîndea el, îşi asculta zîmbind stomacul asculta recunoscător z
ul unei albine. înveselit, privi cum curge fluviul, nici o altă apă nu-i plăcuse vreodată
mai mult decît apa aceasta, niciodată nu auzise atît de puternic şi atît de frumos glasul
acela şi pilda apei curgătoare. I se păru că fluviul ar vrea să-i spună ceva deosebit, ceva
de care el nu avea încă ştiinţă, ceva ce el avea să afle cîndva. In fluviul acesta voise Si
artha să se înece, în el se înecase astăzi cel care a fost obositul, deznădăjduitul Siddhar
. Noul Siddhartha nutrea însă o dragoste profundă faţă de această apă curgătoare şi, în sin
e hotărî să nu o mai părăsească atît de cu-rînd.
Luntraşul
Voi rămîne în preajma acestui fluviu, îşi spuse Siddhartha în sinea lui, este acelaşi fluvi
e care l-am trecut odinioară în drumul meu spre oamenii-copii un luntraş binevoitor m-
a însoţit atunci, mă voi duce la el, căci de la coliba lui am pornit pe drumul care m-a
purtat cîndva spre o nouă viaţă care, iată, a îmbătrînit şi a murit — fie ca şi pe noul meu
a mea viaţă de acum să pornesc din acelaşi loc ! Se uită înduioşat la apa care curgea, la v
ele transparent, la liniile cristaline ale acelei imagini învăluite în taină. Văzu cum din
străfunduri se ridicau perle strălucitoare, văzu cum pe oglinda apei pluteau băşici de ae
r în care se reflecta albastrul cerului. Fluviul se uita la el cu mii de ochi, cu
ochi verzi, albi, cristalini sau albaştri ca cerul. Ah, apa aceasta îi era nespus de
dragă, îl încînta, toată fiinţa lui îi era recunoscătoare ! în inima lui auzi cum glasul,
din nou, îi spunea : Iubeşte apa aceasta ! Rămîi în preajma ei ! învaţă de la ea ! O, fireş
voia să înveţe de la ea, să o asculte. Bănuia că cel care va înţelege această apă şi taine
a va înţelege şi multe alte lucruri, multe alte taine, tainele toate. 311
Dintre toate tainele fluviului nu văzu în ziua aceea «decît una singură, o taină care îl pă
e
pînă în adîn- cui sufletului. Vedea cum apa curgea şi tot curgea, curgea mereu, şi cum, cu
oate acestea, ea exista mereu, fiind întotdeauna şi în orice clipă una şi aceeaşi, fiind to
uşi în fiecare clipă o altă apă. O, cine putea să aibă revelaţia acestui lucru, cine să-l î
nu-l înţelegea, nu avea nici o revelaţie, nu avea decît sentimentul că ceva prinsese să în
ască, nişte amintiri de demult poate, poate nişte glasuri dumnezeieşti. Siddhartha se ri
dică, senzaţia de foame din burta lui devenise insuportabilă. Năpădit de gînduri o porni ma
departe de-a lungul malului, în susul apei, ascultînd-o cum curge, ascultînd cum îi chi
orăia stomacul de foame. Cînd ajunse la locul de trecere a fluviului, luntrea stătea d
eja pregătită, iar în ea se afla acelaşi luntraş care cinară îl trecuse fluviul pe Siddhart
Siddhartha îl recunoscu, luntraşul îmbătrînise şi el foarte mult. „Vrei să mă treci şi pe
olo ?" îl întrebă el. Luntraşul se miră văzînd un om atît de distins um-blînd singur, pe jo
barcă şi porni. „Ce viaţă frumoasă ţi-ai ales", grăi muşteriul. „Frumos trebuie să mai fie
zi în preajma acestei ape şi să călătoreşti pe ea." Vîslaşul zîmbi legănîndu-se ritmic: „E
omnia ta, aşa este cum spui tu. Dar oare nu este frumos orice fel de viaţă, nu este fr
umos oare orice fel de muncă ?" „Se prea poate. Dar te invidiez pentru munca ta." ,,
O, ce repede ţi-ar pieri cheful de ea. Nu p o treabă pentru oameni bine îmbrăcaţi." Siddha
rtha rîse. „Din cauza hainelor mele am mai fost privit astăzi îndeaproape, am mai fost p
rivit cu neîncredere. Luntraşule, n-ai vrea să-ţi dau ţie aceste haine care pentru mine au
devenit o povară ? Căci trebuie să ştii că nu am nici un ban să te răsplătesc pentru truda
„Domnia ta glumeşte", zise luntraşul rîzînd. „Nu glumesc, prietene. Uite, tu m-ai mai trec
t odată această apă cu luntrea ta şi în schimb nai primit decît
312
răsplata zeilor. Fă-o, te rog, şi astăzi şi primeşte în schimb hainele acestea." „Şi domnia
pleca mai departe fără straie ?" „Ah, aş prefera mai degrabă să nu mai plec deloc de aici.
Aş prefera mai degrabă, luntraşule, să-mi dai un şorţ vechi şi să mă primeşti la tine ca aj
poate ca ucenic al tău, căci mai întâi va trebui să învăţ să umblu cu barca." Luntraşul îl
reme pe străin, căutînd parcă ceva. „Acum te recunosc", spuse el în cele din urmă. „Cîndva
it în coliba mea, e mult deatunci, să tot fie vreo douăzeci de ani de atunci, eu te-am
trecut fluviul şi ne-am despărţit unul de celălalt ca doi buni prieteni. Nu erai şaman ?
De numele tău nu-mi mai aduc aminte." „Mă cheamă Siddhartha şi eram şaman cînd m-ai văzut u
oară." „Fii binevenit, 'deci, Siddhartha. Pe mine mă cheamă Vasudeva. Vreau să cred că vei
fi şi astăzi oaspetele meu şi că vei dormi în coliba mea, povestindu-mi de unde vii şi din.
ce cauză hainele tale frumoase au devenit o asemenea povară pentru tine." Ajunseseră l
a mijlocul fluviului, iar Vasudeva începu să vîslească mai puternic pentru a putea înainta
împotriva curentului. Trudea liniştit cu braţele sale puternice, în timp ce privea spre
vîrful bărcii. Siddhartha şedea ui-tmdu-se la el şi îşi aduse aminte că încă de pe atunci,
tima zi în care mai fusese şaman, în inima lui încolţise dragostea faţă de omul acesta. Acc
recunoscător oferta lui Vasudeva. După ce traseră la mal îl ajută să lege barca de un ţăruş
luntraşul îl rugă să intre în colibă unde îi puse dinainte pîine şi apă, iar Siddhartha mîn
t cu poftă mîncă şi cele cîteva fructe mango oferite de Vasudeva. Apoi, cam pe la vremea a
pusului, se aşezară la malul fluviului pe un trunchi de copac şi Siddhartha îi povesti l
untraşului de unde venea şi ce viaţă dusese, îi relată întocmai tot ceea ce i se revelase,
ua aceea, la ceasul acela al deznădejdii. Povestirea sa se prelungi pînă noaptea tîrziu.
313
Vasudeva îl asculta cu multă atenţie. Sorbea tot ceea ce auzea despre provenienţa, despr
e copilăria lui, despre toată învăţătura, toate căutările, toate bucuriile, toate suferinţe
. Căci una dintre cele mai mari virtuţi ale luntraşului era şi aceea de a şti, ca puţini al
, să asculte pe cineva. Cu toate că nu scosese o vorbă, cel ce povestea îşi dăduse seama că
sudeva îi sorbea cuvintele tăcut, răbdător, receptiv, fără să-i scape vreunul, că nu dădea
e nerăbdare, că nici nu-l dojenea, nici nu-l lăuda, ascultîndu-l doar. Sidcîhartha îşi dădu
ama că era o adevărată fericire să te poţi destăinui unui astfel de ascultător, să-ţi depen
iaţa, toate căutările, toată suferinţa dinaintea inimii acestui om. Cînd Siddhartha se apro
ie de sfîrşitul destăinuirii sale, povestind despre copacul de pe malul fluviului şi des
pre adînca lui cădere, despre sfîntul Om şi despre felul în care, după starea aceea de somn
lenţă, simţise, o dragoste nespusă faţă de fluviu, luntraşul şi încorda atenţia, ascultîndu
închişi, furat cu totul de această destăinuire. Cînd sfîrşi, între ei se aşternu o tăcere
iar Vasudeva zise : „La fel mi-am închipuit şi eu. Fluviul ţi-a grăit. El este şi prietenul
tău, îţi grăieşte şi ţie. Şi e bine aşa, e foarte bine. Rămîi cu mine, Siddhartha, prietene
i am avut şi eu nevastă, culcuşul ei era lîngă al meu, dar ea a murit de multă vreme, de mu
tă vreme trăiesc în singurătate. Rămîi să trăim împreună aici, este Icc şi mîncare pentru a
esc", spuse Siddhartha, „îţi mulţumesc şi primesc. îţi mulţumesc, Vasudeva, şi pentru felul
m-ai ascultat! Rareori dai de oameni care ştiu să te asculte, eu n-am întîlnit nici unul
care să fi înţeles acest lucru la fel ca tine. Voi avea ce să învăţ de la tine şi în privi
ta." „Vei învăţa", grăi Vasudeva, „dar nu de la mine. Pe mine fluviul m-a învăţat să ascult
la el ai să înveţi şi tu lucrul acesta. El, fluviul, ştie de toate, poţi să înveţi de toate
el.Vfată, tot de la fluviu ai învăţat şi faptul că e bine să tinzi spre adîncuri, să te afu
auţi profunzimea.) Bogatul şi distinsul Siddhartha îşi începe slujba de cîrmaci, învăţatul
Siddhartha
1
se face luntraş — tot fluviul ţi-a spus-o şi pe asta. Şi ai să mai înveţi un lucru de la el
pă o pauză îndelungată Siddhartha grăi : „Despre ce alt lucru este vorba, Vasudeva ?" Vasud
va se ridică. „S-a făcut tîrziu", spuse el, „hai să mergem la culcare. Nu pot să-ţi spun, o
etene, despre ce fel de -«alt lucru» este vorba. Ai să-l înveţi, ba poate că îl şi cunoşti.
u, eu nu sînt învăţat, nu mă pricep la vorbe, nu mă pricep nici cum să gîndesc. N-am învăţa
ceva decît să ascult şi să fiu evlavios. Dacă aş putea să spun altora şi să-i învăţ pe alţi
un înţelept, dar aşa nu sînt decît un simplu luntraş şi sarcina mea este să trec oamenii pe
luviu. Am trecut mulţi oameni, cu miile, dar pentru ei fluviul n-a fost decît un obs
tacol în calea lor şi atîta tot. Călătoreau pentru a face rost de bani, pentru a învîrti af
ri, pentru a lua parte la nunţi, la pelerinaje, fluviul le stătea în cale, şi luntraşul nu
avea altceva de făcut decît să-i treacă peste acest obstacol. Numai pentru cîţiva dintre a
eşti mii şi mii de călători, pentru puţini, pentru patru sau cinci dintre ei, fluviul încet
se să mai fie un obstacol, ei l-au ascultat, iar fluviul a devenit pentru ei un lu
cru sfînt, la fel ca şi pentru mine. Hai să ne odihnim, Siddhartha." Siddhartha rămase l
a luntraş şi învăţă să mînuiască barca, iar cînd nu aveau de trecut pe nimeni lucra împreun
pe cîmpul de orez, strîngea lemne, culegea banane. învăţă cum să cioplească o cîrmă, învăţ
ca, cum să împletească coşuri, bucurîndu-se de tot ceea ce învăţa, iar zilele şi lunile tre
bor. Dar fluviul îl învăţa mult mai multe lucruri decît putea să-l înveţe Vasudeva. De la f
învăţa fără încetare cîte ceva nou. învăţă de la el mai ales cum să asculte, cum să ascult
inima calmă, cu sufletul răbdător, receptiv, lipsit de pasiune, lipsit de dorinţe, fără să
pronunţe, fără să-şi spună părerea. Trăia în pace împreună cu Vasudeva, rareori schimbau cî
unul cu altul, cîteva cuvinte îndelung
314 315
chibzuite. Vasudeva nu era prea vorbăreţ. Siddhartha nu reuşea decît rareori să-l determin
e să-i spună ceva.
„Ai învăţat", îl întrebă el o dată, „ai învăţat şi tu de la fluviu taina aceea după care ţi
pul lui Vasudeva se destinse într-un surîs. „Da, Siddhartha", grăi el. „Te referi cu sigur
anţă Ia următorul lucru : că fluviul există pretutindeni în acelaşi timp, la izvor şi la vă
la o cascadă, la un loc de trecere cu barca, la cataracte, în mare, la munte, deci p
retutindeni în acelaşi timp, şi că pentru el nu există decît prezentul, fără nici o umbră d
t, fără nici o umbră de viitor ?" „într-adevăr", spuse Siddhartha. „Şi cînd am învăţat aces
scrutat viaţa şi am văzut că şi ea semăna cu un fluviu, Siddhartha copilul nefiind separat
de Siddhartha bărbatul şi de Siddhartha bătrînul decît de nişte umbre, nicidecum de ceva re
l. Naşterile anterioare ale lui Siddhartha nu reprezentau cîtuşi de puţin trecutul, după c
um nici moartea şi reîntoarcerea lui la Buddha nu reprezentau viitorul. Nimic nu a f
ost, nimic nu va fi; totul este, totul constă din esenţă şi prezent." Siddhartha vorbea
cu încîntare, iluminarea aceasta îi produsese o fericire profundă. O, nu era oare orice
suferinţă timp, nu erau orice chin şi orice teamă timp, nu dispăreau, înfrînte, tot greul ş
te ostilităţile de pe lume deîndată ce reuşeai să anulezi timpul cu ajutorul gîndirii ? Vor
e cuprins de încîntare, iar Vasudeva îi zîmbi radios, încuviinţînd prin mişcări ale capului
bîndu-l în tăcere, îl mîngîie pe Siddhartlia cu mîna pe umăr, apoi se întoarse la treburile
altă dată, la venirea anotimpului ploios, pe cînd fluviul tocmai se umflase, vuind pu
ternic, Siddhartha îi spuse : „Nu-i aşa, o, prietene, că fluviul are multe glasuri, foar
te multe glasuri ? Nu-i aşa că are şi glasul unui rege şi al unui războinic şi al unui taur
al unei păsări de noapte şi al unei femei care naşte şi al unui om care suspină şi încă rn
lte glasuri ?" „Aşa este", încuviinţă Vasudeva, „în glasul lui sălăşluiesc glasurile tuturo
ilor."
316
1
„Dar ştii tu", continuă Siddhartha, „care este cuvîn-tul rostit de el atunci cînd reuşeşti
zi în acelaşi timp toate aceste zeci de mii de glasuri ale sale ?" Chipul lui Vasude
va strălucea de fericire, se aplecă ■spre Siddhartha şi-i spuse la ureche sfîntul Om. Era î
tocmai acelaşi lucru pe care îl auzise şi Siddhartha. Şi, de fiecare dată, zîmbetul lui sem
din ce în ce mai mult cu cel al luntraşului, devenise aproape la fel de radios şi străl
ucea aproape la fel de fericire, emanînd aceeaşi lumină, din miile de riduri, la fel d
e copilăros, la fel de bătrîneşte. Mulţi dintre călătorii care îi vedeau pe cei doi luntraş
de părere că aceştia erau fraţi. Seara şedeau deseori împreună la mal, pe acel trunchi ■de
, tăcînd şi ascultînd apa care pentru ei nu era ■doar apă, ci glasul vieţii, glasul a tot c
xista, a tot ceea ce era supus unei permanente transformări. Şi se mai întîmpla uneori c
a, ascultînd fluviul, să se gîndească amîndoi la aceleaşi lucruri, la ceea ce discutaseră c
zi înainte, la vreun drumeţ oarecare, muşteriu de-al lor, care, datorită înfăţişării şi de
său, le reţinuse atenţia, la moarte, la copilăria lor, sau se întîmpla să se privească unul
elălalt în acelaşi moment, atunci cînd fluviul le spunea ceva de bine, gîndindu-se amîndoi
a unul şi acelaşi lucru, fericiţi amîndoi de faptul că găsiseră acelaşi răspuns la aceeaşi
Acest loc de trecere a fluviului şi cei doi luntraşi iradiau o vrajă aparte, iar unii
dintre călători simţeau acest lucru. Se întîmpla ca uneori, văzînd chipul unuia dintre cei
luntraşi, un călător oarecare să-şi depene povestea vieţii şi să-şi împărtăşească suferinţ
vreo faptă rea, cerînd mîngîiere şi sfaturi. Ba chiar se întîmpla ca unii să le ceară permi
de a mai rămîne o seară cu ei ca să asculte fluviul. Şi se mai întîmpla să vină şi unii cur
uziseră că la locul acesta de trecere a fluviului trăiau doi înţelepţi, sau vrăjitori, sau
nţi. Curioşii le puneau multe întrebări la care nu căpătau nici un răspuns şi nu dădeau aco
e nici un fel de vrăjitori sau înţelepţi, ci doar de doi bătrînei care păreau muţi sau ciud
m scrîntiţi. Şi curioşi rîdeau discutînd despre nechibzuiala
317
şi uşurinţa cu care norodul răspîndea asemenea zvonuri false. Anii treceau şi nimeni nu le
ea socoteala. Şi iată că într-un timp sosiră la ei călugări în pelerinaj, adepţi ai lui Got
lui Buddha, şi îi rugară să-i treacă fluviul, iar cei doi luntraşi aflară că ce întorceau
rabă la marele lor învăţător, căci se răspîndise vestea că Sublimul ar fi pe moarte,
urmînd ca, pentru a se mîntui, să moară de ultima lui moarte lumească. La scurt timp după a
eea sosi o nouă ceată de călugări, pe urmă o alta, şi atît călugării cît şi cei mai mulţi d
vorbeau despre nimic altceva decît despre Gotama şi apropiata lui moarte. întocmai ca
într-o campanie militară sau la fel ca la încoronarea unui rege, cînd oamenii curg din
toate părţile, de pretutindeni, adunîn-du-se ca furnicile în lungi şiruri, tot aşa curgeau
aceştia, atraşi parcă de o vrajă, spre locul unde marele Buddha îşi aştepta moartea, spre l
l unde avea să se petreacă miracolul prin care Marele Desăvîrşit al acelor vremuri urma să
e petreacă în lumea măreţiei. în tot acest timp, Siddhartha se gîndea mereu la înţeleptul a
pragul morţii, la marele învăţător care avertizase şi deşteptase sute de mii de oameni, al
i glas îl ascultase şi el cîndva, al cărui chip sfînt îl privise şi el cîndva cu evlavie. S
a la el cu prietenie, vedea înaintea ochilor săi drumul perfecţiunii sale şi îşi aducea ami
te zîmbind de cuvintele pe care el le rostise, pe vremea cînd era tînăr, în convorbirea sa
cu Sublimul. Fuseseră, după cum i se părea acum, vorbe pline de mîndrie şi îndrăzneală, ac
intea de ele şi zîmbea. Nu se mai considera de multă vreme despărţit de Gotama, a cărui înv
o putuse totuşi îmbrăţişa. Nu, cel care caută cu adevărat, cel care vrea să afle ceva cu ad
nu îmbrăţişează nici o învăţătură, însă cel care a ajuns să afle ceva, acela putea să încu
învăţătură, orice drum, orice scop, pe acesta nu-l mai despărţea nimic de celelalte mii de
meni care trăiau întru Cel veşnic, respirînd dumnezeirea. într-una din aceste zile în care
tît de mulţi pelerini se aflau în drum spre Buddha cel aflat pe moarte porni
318
spre el şi Kamala, cea care fusese cîndva cea mai frumoasă curtezană. Renunţase de mult la
viaţa ei de odinioară, îşi dăruise grădina călugărilor lui Gotama, gâsin-du-şi refugiul în
du-se acum printre prietenele şi binefăcătoarele pelerinilor. împreună cu Siddhartha, fiul
ei, o pornise la drum în straie simple, pe jos, de îndată ce află despre iminenta moart
e a lui Gotama. împreună cu micuţul ei fiu ajunsese acum, pe drumul lor, la fluviu ; d
e la o vreme însă băieţelul obosise şi dorea să se întoarcă acasă, dorea să se odihnească,
devenise încăpăţînat şi se plîngea mereu. Kamala fu nevoită deseori să facă popas, căci el
să-şi impună voinţa şi ea trebuia acum să-l : hrănească, trebuia să-l alinte, trebuia să-l
că. Nu pricepea defel de ce trebuise să plece împreună cu mama lui într-un pelerinaj atît d
obositor şi trist spre un loc necunoscut, spre un om necunoscut, un om sfînt, aflat
pe moarte. N-avea decît să moară, ce-l privea pe băiat aşa ceva ? Mai aveau puţin de mers
să ajungă la locul de trecere unde Vasudeva trudea ca luntraş, cînd micul Siddhartha o s
ili pe mama lui să mai facă un popas. însăşi Kamala obosise şi, în timp ce băieţelul mînca
e cuibări la pămînt şi închise ochii pentru a se odihni puţin. Deodată însă scoase un ţipăt
băiatul se uită speriat la ea şi îi văzu chipul livid de groază. De sub vestmîntul ei ieşi
veală, îndepărtîn-du-se, un şarpe mic, negru, care o muşcase pe Kamala. Porniră în goană la
a să dea de oameni şi astfel ajunseră în apropierea locului de trecere a fluviului, dar
Kamala se prăbuşi la pămînt, fiindu-i imposibil să meargă mai departe. Băiatul însă începu
c, sărutîndu-şi mama şi încolăcindu-şi braţele în jurul gîtului ei, iar mama începu să stri
tor cînd, iată, strigătele lor ajunseră la urechea lui Vasudeva care stătea lîngă barca sa.
ni într-un suflet, luă femeia în braţe şi o duse în barcă, însoţit de copil, şi în felul ac
ră la coliba în care Siddhartha stătea lîngă vatră făcînd focul. Ridicîndu-şi privirea el z
hipul copilului, un chip care, într-un fel minunat, îi aducea aminte de ceva anume,
de ceva dat 319 de mult uitării. Apoi o zări pe Kamala pe care o recunoscu deîndată, cu
toate că zăcea în braţele luntraşului, şi în momentul acela îşi dădu seama că acel copil, a
trezise atîtea amintiri, era propriul său fiu, iar inima începu să-i bată mai tare în piep
. îi spălară Kamalei rana, cu toate că aceasta se înnegrise deja şi trupul i se umflase, ap
i îi turnară pe gît o băutură tămăduitoare. îşi recapătă cunoştinţa, stătea culcată pe locu
Siddhartha, în colibă, iar deasupra ei stătea aplecat Siddhartha, cel care odinioară o i
ubise atît de mult. I se păru că visează, privea zîmbind la chipul prietenului ei, apoi îşi
seama încetul cu încetul de starea în care se afla, îşi aduse aminte de muşcătură şi îşi c
copilul la ea. „E lîngă tine, nu-ţi face nici o grijă", spuse Siddhartha. Kamala îl privi î
chi. Vorbea greu, îşi simţea limba grea, paralizată de otravă. „Ai îmbătrînit, dragul
meu", spuse ea, „ai albit. Dar semeni cu tînărul şaman care, cu picioarele prăfuite, a ven
it odinioară în grădina mea. Ba chiar îi semeni mai mult decît pe vremea cînd ne-ai părăsit
mine şi pe Kamaswami. Ii semeni mai ales la ochi, Siddhartha. Şi eu am îmbătrînit, am îmbăt
— oare cum de m-ai recunoscut ?" Siddhartha zîmbi: „Te-am recunoscut deîndată, Kamala, dr
agostea mea." Kamala îi arătă băiatul şi-i spuse : „L-ai recunoscut şi pe el ? E fiul tău."
i i se tulburară şi i se închiseră. Băiatul plîngea, Siddhartha îl luă pe genunchii săi, îl
gîie pe păr şi, privind aşa la chipul copilului, îşi aminti o rugăciune brahmană pe care o
va, pe vremea cînd el însuşi era copil. încet, cu o voce melodioasă, el începu să o spună,
tele curgeau spre el, izvorînd din trecutul său, din copilăria sa. Auzindu-i cîn-tecul a
cela tărăgănat copilul se linişti, mai sughiţă din cînd în cînd, apoi adormi. Siddhartha îl
l lui Vasudeva. Vasudeva stătea lîngă vatră, fierbînd orez. Siddhartha îi aruncă o privire
care el răspunse cu un zîmbet.
320
T
„Femeia aceasta o să moară", şopti Siddhartha. Vasudeva dădu afirmativ din cap, pe chipul
său plăcut tremura lumina focului din vatră. Kamala însă îşi mai recapătă cunoştinţa o dată
chimonosise de durere, Siddhartha citea suferinţa de pe buzele ei, de pe obrajii e
i palizi. Citea tăcut, atent, aşteptînd, cufundat în suferinţa ei. Kamala simţi acest lucru
îi căută ochii cu privirea. Uitîndu-se la el, spuse : „Abia acum văd că şi ochii tăi sînt
S-au schimbat de tot. Oare cum îmi mai e cu putinţă să te recunosc, Siddhartha ? Eşti tu şi
totuşi nu eşti tu." Siddhartha nu spunea nimic, ochii săi priveau senin în ochii ei. „Ţi-ai
atins ţelul ?" îl întrebă ea. „Ţi-ai aflat pacea ?" El zîmbi şi îşi aşeză palma în palma ei
. Şi eu îmi voi găsi pacea." „Ţi-ai găsit-o", spuse Siddhartha în şoaptă. Kamala îl privi a
în sinea ei se gîndea că voise să meargă în pelerinaj pînă la Gotama, să vadă chipul celui
respire pacea, şi că în locul aceluia îl găsise pe el şi că era bine aşa, la fel de bine c
m l-ar fi văzut pe acela. Voi să-i spună acest lucru, dar limba nu o mai asculta. îl pri
vea tăcută, iar el văzu cum în ochii ei viaţa se stingea. După ce ultima durere îi invada ş
rînse ochii, după ce ultima tresărire îi scutură trupul, îi închise pleoapele cu un deget.
multă vreme aşa, privind la chipul ei stins, li privi multă vreme gura, gura ei îmbătrînit
obosită, buzele ei subţiate, şi îşi aduse aminte că odinioară, în primăvara vieţii sale, co
ceastă gură cu o smochină abia ieşită din floare. Stătu aşa multă vreme, citind pe chipul a
palid, în ridurile obosite, pătrunzîn-du-se tot de această privelişte, văzînd cum propriul
hip zace în acelaşi mod, la fel de alb, la fel de stins, şi vedea totodată chipul său şi ch
pul ei din tinereţe, cu buze roşii, cu ochi înflăcăraţi, şi sentimentul prezentului şi al s
aneităţii, sentimentul eternităţii îi invada întreaga făptură. îşi dădu seama în acel momen
ori cînd de indestructibilitatea oricărei vieţi, de veşnicia fiecărui moment.
321
Cînd se ridică, Vasudeva îi pregătise puţin orez. Dar Siddhartha nu mîncă. In grajdul în ca
au capra îşi pregătiră un culcuş de paie şi Vasudeva se culcă. Siddhartha însă ieşi afară,
oaptea în faţa colibei, ascultînd fluviul, trecutul îl năpădi şi fu pătruns dintr-o dată de
momentele vieţii sale. Din cînd în cînd se ridica şi se ducea pînă la uşa colibei ca să asc
că băiatul doarme. în zori, înainte de ivirea soarelui, Vasudeva ieşi din grajd şi se aprop
e de prietenul său. „N-ai dormit", spuse el. „Nu, Vasudeva. Am stat aici ascultînd fluvi
ul. Mi-a spus multe lucruri, m-a umplut pînă în străfunduri cu gîndul tămăduitor, cu gîndul
." „Ţi-a fost dat să ai parte de o mare durere, Siddhartha, dar văd că inima ta nu a fost
invadată de
tristeţe." „Nu dragul meu, de ce-aş fi trist ? Eu, cel care odinioară am fost bogat şi fer
icit, iată-mă acum şi mai bogat, şi mai fericit. Iată, mi-a fost dăruit un fiu." „Binevenit
e-ţi fiul şi pentru mine. Dar acum, Siddhartha, hai să ne vedem de treburile noastre,
căci avem multe de făcut. Kamala a murit în acelaşi culcuş în care, de mult, a murit nevast
mea. Să înălţăm rugul Karna-lei pe acelaşi deal pe care odinioară l-am înălţat pe acela al
mele." Şi în vreme ce băiatul dormea, ei înălţară rugul.
Fiul
Sfios, plîngînd, băiatul asistă la înmormîntarea mamei sale, înnegurat la chip şi sfios îl
e Siddhartha care îl întîmpinase ca pe fiul său, urîndu-i bun venit la el, în coliba lui Va
udeva. Zile de-a rîndul îşi petrecu palid la rugul celei moarte, fără să poată mînca nimic,
cîndu-şi privirea, ferecîndu-şi inima, opunîn-du-se soartei şi refuzînd-o.
322
Siddhartha îl cruţă lăsîndu-l să se descarce, căci îi respecta durerea. Siddhartha înţelege
nu-l cunoştea, că nu putea să-l iubească întocmai ca pe un tată. încetul cu încetul observ
că băiatul, în vîrstă de unsprezece ani, era un copil răsfăţat, un copil al mămichii, cres
fel încît să fie obişnuit cu bogăţia, obişnuit cu mâncăruri mai alese, cu un pat moale, obi
runcească slugilor. Siddhartha înţelese că acel copil îndurerat şi răsfăţat nu se putea mul
r-o dată şi de bunăvoie cu locuri şi oameni străini şi cu sărăcia. Nu-l constrînse absolut
făcea el unele treburi în locul lui, alegîndu-i cea mai bună îmbucătură. Spera să-l cîştige
încetul prin răbdarea sa plină de bunăvoinţă. Cînd băiatul venise la el, se crezuse un om
şi fericit. Cum însă timpul trecea şi băiatul continua să rămînă un străin, cu chipul înne
acesta dovedea că în inima sa se cuibăriseră mîndria şi încăpăţî-narea, nevoind să se apuce
el de treabă, dovedind lipsă de respect faţă de bătrîn şi furînd fructe din pomii lui Vasud
Siddhartha începu să înţeleagă că odată cu venirea fiului său nu se alesese nici cu fericir
ci cu pace, ci doar cu suferinţă şi grijă. Dar îl iubea şi-i erau mai dragi acum, în dragos
ce i-o purta, durerea şi grija decît îi fuseseră fericirea şi bucuria înainte de venirea b
tului său. De cînd tînărul Siddhartha poposise în coliba lor bă-trînii îşi împărţiseră munc
reluase din nou, singur, truda cu barca, iar Siddhartha muncea în colibă şi la cîmp pent
ru ca în felul acesta să rămînâ aproape de fiul său. Multă vreme, luni în şir aşteptă Siddh
ul său să-l înţeleagă, să-i accepte dragostea, să-i răspundă, poate, cu dragostea sa. Luni
Vasudeva, fiind martor la toate acestea, aştepta fără să spună o vorbă. Intr-o zi, cînd tîn
ddhartha îşi chinuise tatăl din nou cu încăpăţânarea şi mofturile sale şi-i sparse două cas
rez, Vasudeva îşi luă către seară prietenul la o parte şi-i grăi : „Iartă-mă", spuse el, „î
toată inima, cu toată prietenia. Văd cum te chinui, văd cum te roade ne323
cazul. Fiul tău, dragul meu, te face să fii îngrijorat şi mă îngrijorează şi pe mine. Tînăr
te obişnuită cu un alt fel de viaţă, cu un alt cuib. Nu a părăsit bogăţia şi oraşul ca tine
silă, el a trebuit să lase toate acestea împotriva voinţei sale. Eu, prietene, am întreba
t fluviul, l-am întrebat de mai multe ori. Dar fluviul rîde, rîde de mine, rîde de mine şi
de tine, rîde în hohote de nebunia noastră. Apa duce dorul apei, tinerii duc dorul ti
nerilor, fiul tău nu se află într-un loc în care să se poată simţi bine. Întreabă şi tu flu
tu ascultare !" Cuprins de îngrijorare, Siddhartha privi la chipul prietenos în rid
urile căruia, multe la număr, puteai zări mereu o undă de veselie. „Oare pot eu să mă despa
de el ?" întrebă încet, copleşit de ruşine. „Mai dă-mi răgaz, dragul meu! Iată, mă lupt pen
reau să-i cîştig inima, vreau să i-o capăt prin dragoste şi răbdare prietenească. Şi lui ar
să-i vorbească odată şi odată fluviul, şi el are această chemare." Zîmbetul lui Vasudeva î
cu şi mai multă căldură. „O, desigur, şi el are această chemare, şi el va cunoaşte viaţa et
m noi oare, tu şi cu mine, ce-i este hărăzit lui, ce fel de drum, ce fel de fapte, ce
fel de suferinţe ? Suferinţa lui nu va fi uşoară, căci mîn-dră şi dură îi este inima, iar c
ul lui au mult de suferit, mult de greşit, au de făcut multă nedreptate, au de încărcat mu
lte păcate pe
umerii lor. Spune-m:, dragul meu : nu îţi educi fiul ? Nu îl constrîngi ? Nu-l baţi ? Nu-l
pedepseşti ?" „Nu, Vasudeva, nu fac nimic din toate acestea." „Ştiam eu. Nu-l constrîngi,
nu-l baţi, nu-i porunceşti, şi asta pentru că tu ştii că blîndeţea este mai puternică decî
atea, că apa este mai puternică decît stînca, că dragostea este mai puternică decît forţa.
bine, iată, fii lăudat pentru aceasta. Dar nu greşeşti oare cre-zînd că nu-l constrîngi, că
pedepseşti ? Nu-l pui oare în landuri cu dragostea ta ? Nu-l umileşti oare zi de zi şi
nu-l pui într-o situaţie dificilă prin bunătatea şi răbdarea ta ? Nu-l constrîngi tu oare p
cest băiat mîndru şi răsfăţat să trăiască într-o colibă, împreună cu doi bă-rrîni care se h
tru care pînă şi
324
orezul este o îmbucătură de soi, ale căror gînduri nu pot fi împărtăşite de el, ale căror i
rînit şi s-au potolit, bătînd altfel decît inima lui ? Prin toate acestea nu se simte el o
are constrîns, pedepsit ?" Siddhartha privea abătut în pămînt. Cu glasul stins întrebă : „C
zi că ar trebui să fac ?" Vasudeva grăi : „Du-l în oraş, du-l în casa mamei sale, vor mai f
xistînd slujitori acolo, dă-li-l lor. Şi dacă n-o mai fi existînd nici unul acolo, du-l la
un învăţător, dar nu de dragul învăţăturii, ci pentru ca el să fie împreună cu alţi băieţi
în lumea care este a lui. Nu te-ai gîndit niciodată la acest lucru ?" „Tu îmi citeşti în i
, spuse Siddhartha cu tristeţe. „Deseori m-am gîndit la toate acestea. Dar spune-mi, c
um să-l las eu în această lume cu o inimă ca a lui, nu prea molcomă. N-o să se strice el oa
e, n-o să se piardă în plăceri şi, dînd de gustul puterii, n-o să repete el oare toate greş
tatălui său, n-o să-l pască oare pierzania în lumea Sansarei ?" Zîmbetul luntraşului se lu
ca o rază strălucitoare ; îi atinse gingaş braţul lui Siddhartha şi spuse : „întreabă fluvi
re toate acestea, prietene ! Ascul-tă-l cum rîde ! Oare crezi cu adevărat că tu ai săvîrşit
ate nebuniile tale pentru a-l absolvi pe fiul tău de ele ? Poţi tu să-ţi aperi fiul de S
ansara ? Cum oare ? Prin învăţătură, prin rugăciune, prin avertismente ? Ai uitat oare cu t
tul, dragul meu, povestea aceea, povestea aceea plină de învăţăminte despre fiul de brahma
n Siddhartha pe care mi-ai povestit-o aici, în acest loc, odinioară ? Cine l-a ferit
pe Siddhartha de Sansara, de păcat, de avariţie, de nebunie ? Au putut să-l ferească cu
cernicia tatălui său, avertismentele învăţăturii sale, propriile lui cunoştinţe, propria lu
re ? Arată-mi mie tatăl sau învăţătorul care a reuşit să-l ferească de a-şi trăi el însuşi
de a se murdări el însuşi în toiul vieţii, de a se împovăra el însuşi de vină, de a bea el
pa amărăciunii, de a-şi găsi singur propriul său drum ? Crezi oare, dragul meu, că este scu
it cineva de drumul acesta ? Cumva micuţul tău fiu, şi asta numai din cauză că tu îl iubeşt
că tu ai vrea să-l
325
T
scuteşti de suferinţă şi durere şi decepţie ? Dar chiar dacă ai muri de zece ori pentru el,
t n-ai putea să iei asupra ta, în felul acesta, nici o fărîmă din propriul lui destin." Ni
ciodată nu mai rostise Vasudeva atît de multe cuvinte. Siddhartha îi mulţumi prieteneşte,
intră plin de îngrijorare în colibă şi nu-şi găsi somnul multă vreme. Vasudeva nu-i spusese
c nou, şi el se gîndise la toate acestea, şi el ştia toate acestea. Dar deşi era un lucru ş
iut, era greu de făcut, căci dragostea lui faţă de băiat era mai puternică decît toată ştii
iar afecţiunea lui, teama lui de a nu-l pierde erau mai puternice, îşi dăruise el vreoda
tă inima într-o asemenea măsură, iubise el vreodată un om atît de mult, atît de orbeşte, at
ureros, atît de zadarnic şi totuşi cu atîta fericire ? Siddhartha nu reuşi să urmeze sfatul
prietenului său, nu reuşi să renunţe la propriul său fiu. îi îngăduia băiatului să-i dea po
uia să-l ignoreze. Tăcea şi aştepta, începea în fiecare zi lupta mută a bunăvoinţei, război
l răbdării. Şi Vasudeva aştepta în tăcere, prietenos, ştiind el ce ştia, răbdător. Amîndoi
re de fier. Odată, cînd chipul băiatului îi aduse aminte foarte tare de Kamala, Siddhart
ha se trezi dintr-o dată reflec-tînd la o vorbă pe care Kamala i-o spusese cîndva, în vrem
ea tinereţii: „Tu nu poţi să iubeşti", aşa îi spusese ea, iar el îi dăduse dreptate comparî
o stea şi comparîndu-i pe oamenii-copii cu frunzele care cad, în vorbele acelea sesiz
ase totuşi şi un reproş. într-adevăr, niciodată nu reuşise să renunţe le el însuşi şi nici
egimii vreunui alt om, să uite de sine, să săvîrşească nebuniile iubirii de dragul cuiva ;
u reuşise niciodată să facă aşa ceva, şi tocmai în aceasta constase,
după cum i se păruse lui atunci, marea deosebire dintre el şi oamenii-copii. Acum însă, de
la venirea fiului său, se transformase şi el, Siddhartha, întru totul într-un orn-copil
, suferind din pricina altui om, topindu-se de dragoste, purtîndu-se nebuneşte din p
ricina dragostei sale. Acum, tîrziu, simţea şi el pentru prima oară în viaţă această cea ma
ernică şi mai stranie pasiune,
326
suferind din pricina ei, suferind amarnic, considerîn-du-se totuşi un om fericit car
e se înnoise cu ceva, se îmbogăţise cu ceva. Simţea prea bine că dragostea aceasta, această
agoste oarbă faţă de fiul său, era o pasiune, era ceva foarte omenesc, era Sansara, un i
zvor tulbure, o apă întunecată. In acelaşi timp simţea totuşi că această dragoste nu era li
e valoare, că ea era necesară şi că ea provenea din însăşi fiinţa sa. Şi plăcerea aceasta s
spăşită, şi durerile acestea se cereau gustate, şi nebuniile acestea se cereau săvîrşite. î
a aceasta, fiul său îl silea să săvîrşească nebunii, îl silea să încerce a-l cîştiga, îl um
i cu mofturile sale. Acest tată al său nu avea nimic din ceea ce ar fi putut să-l încînte,
nu avea nimic din ceea ce ar fi putut să-i inspire teamă. Tatăl lui era un om bun, un
om bun, milos, blînd, poate un om foarte pios, poate un sfînt — dar toate acestea nu
erau calităţi cu care să fi putut cîştiga un băieţandru. îl plictisea tatăl acesta care îl
nier în coliba sa mizeră, pur şi simplu îl plictisea, iar faptul că la orice obrăznicie a s
el îi răspundea cu un zîmbet, la orice jignire cu prietenie, la orice răutate cu bunătate
, tocmai faptul acesta era şiretenia cea mai de nesuferit a vicleanului bătrîn. Băiatul
ar fi preferat de mii de ori ca tatăl său să-l fi ameninţat, să-l fi snopit în bătăi. Dar i
ni şi ziua în care tînărului Siddhartha îi trecu prin gînd să fugă, dîndu-şi pe faţă aversi
său. Acesta îl pusese să strîngă vreascuri. Băiatul însă nici nu se urni din colibă, rămase
d în picioare încăpăţînat şi furios, bătînd din picioare, strîngînd din pumni şi aruncîndu-
-o ieşire de furie, toată ura şi dispreţul său. „Adună-ţi singur vreascurile !" strigă el f
la gură, „eu nu sînt sluga ta. Ştiu eu, nu vrei să mă baţi, nu îndrăzneşti ; ştiu eu că vr
şi să mă umileşti în permanenţă prin pioşenia şi prin înţelegerea ta. Vrei să mă fac şi eu
la fel de blînd şi la fel de înţelept ca tine ! Dar ascultă-mă şi pe mine, oricît te-ar dur
vreau să mă fac mai degrabă hoţ la drumul mare şi ucigaş şi să ajung în iad
327
7
decît să fiu la fel ca tine ! Te urăsc, tu nu eşti tatăl meu, chiar dacă vei fi fost de zec
de ori amantul mamei mele !" îşi revărsa în valuri mînia şi furia, sute de cuvinte sălbati
răutăcioase îndreptate toate împotriva tatălui său. Apoi băiatul o luă din loc şi se întoa
seara tîrziu. în dimineaţa următoare însă dispăru cu totul. Dispăruse şi coşuleţul împletit
olorate, în care luntraşii îşi păstrau monezile de cupru şi de argint primite drept răsplat
tru munca lor. Dispăruse şi barca, iar Siddhartha o zări legănîndu-se la malul celălalt. Bă
ul scăpase, fugise. „Trebuie să mă duc după el", zise Siddhartha conti-nuînd să tremure, că
emurul îl apucase încă de ieri cînd băiatul îi adresase cuvintele acelea de ocară ; era foa
îngrijorat. „Un copil nu poate să străbată singur pădurea. O să se prăpădească. Vasudeva,
construim o plută pentru a putea trece fluviul". „Vom construi o plută", spuse Vasudev
a, „ca să ne aducem îndărăt barca pe care ne-a răpit-o băiatul. Dar pe el ar trebui să-l la
dă de drumul lui, prietene, nu mai e un copil, va şti să se descurce. El caută drumul cătr
e oraş, şi pe bună dreptate, nu uita. El nu face acum decît ceea ce tu însuţi n-ai apucat s
aci. îşi va purta singur de grijă, urmîndu-şi propriul său drum. Ah, Siddhartha, văd cum su
i, dar suferinţa ta mai că mă face să rîd, ba chiar tu însuţi vei rîde de ea în curînd." Si
nu răspunse. Luase deja securea în mînă şi începu să încropească o plută din bambus, iar Va
jută să lege strîns trunchiurile cu frînghii de iarbă. Apoi o porniră spre malul celălalt,
entul îi purtă mai în jos, astfel încît trebuiră să tragă pluta la edec, în susul apei, pe
mal. „De ce ai luat securea cu tine ?" întrebă Siddhartha. Vasudeva spuse ; „S-ar putea
ca barca noastră să fi rămas fără lopată." Dar Siddhartha ştia şi el la ce se gîndise priet
Se gîndise că băiatul aruncase sau rupsese lopata în semn de răzbunare şi pentru a-i împie
a să-l ur328
mărească. Şi într-adevăr, în barcă nu mai era nici urmă de lopată. Vasudeva arătă înspre fu
ivi . prietenul cu un zîmbet pe chip de parcă ar fi vrut să-i zică : „Nu vezi oare ce vrea
să-ţi spună fiul ? Nu vezi că nu vrea să fie urmărit ?" Dar toate acestea nu le spuse în c
nte. Şi se puse pe treabă meşterind o altă lopată. Siddhartha însă îşi luă rămas bun, plecî
e fugar. Vasudeva nu-l împiedică. După ce rătăci vreme îndelungată prin pădure Siddhartha s
că, de fapt, toată această căutare a lui era de prisos. în sinea lui îşi spunea că băiatul
e deja mult înaintea lui, că ajunsese deja în oraş sau, în caz că mai era pe drum, se va fi
ascunzînd pe undeva de urmăritorul său. Şi tot gîndindu-se astfel, îşi dădu şi el seama că
ijorat de fiul său, că în străfundul sufletului său ştia că acesta nici nu pierise, nici nu
afla în primejdie în pădure. Cu toate acestea mai merse fără să se odihnească, dar nu pent
a-l salva, ci numai dintr-un impuls, poate numai din dorinţa de a~l mai vedea o da
tă. Şi merse astfel pînă ce se pomeni în apropierea oraşului. Ajungînd, pe şoseaua largă, f
proape de oraş, se opri la intrarea în frumoasa grădină a desfătărilor care, cîndva, îi apa
Kamalei, acolo unde, cîndva, o văzuse pentru prima oară în lectică. în sufletul său reînvi
trecutul, se revăzu stînd acolo, tînăr, un şaman bărbos şi despuiat, cu pletele năclăite d
Siddhartha rămase multă vreme aşa, privind în grădină prin poarta deschisă, şi văzu cum pe
umoşii copaci umblau călugări în sutane galbene. Stătu multă vreme acolo, căzut pe gînduri,
magini, ascultîndu-şi povestea propriei sale vieţi. Stătu multă vreme acolo, privind la căl
gări şi văzînd în locul lor pe tînărul Siddhartha, văzînd-o pe tînăra Kamala mergînd pe sub
Vedea limpede cum fu-' şese găzduit de Kamala, cum îi dăduse ea primul sărut, cum privise
mîndru şi dispreţuitor la viaţa sa de brahman, începîndu-şi, mîndru şi plin de dorinţă, via
edea pe Kamaswami, îi vedea pe servitori, vedea ospăţurile, pe jucătorii de zaruri, pe m
uzicanţi, vedea în colivie pasărea cîntătoare a Kamalei, retrăi
329
toate aceste momente, respirînd Sansara, se simţi încă o dată bătrîn şi obosit, simţi încă
e scîrbă, simţi încă o dată dorinţa de a se nimici şi îşi reveni încă o dată datorită sfînt
e multă vreme la poarta grădinii, Siddhartha înţelese că impulsul^. \re îl mînase pînă în a
ra nebunesc, că nu i0aa cum să-şi ajute fiul, că nu avea voie să se mai agate de el. In adî
cul inimii sale simţi că dragostea faţă de cel fugit se transformase într-o rană, dar totod
tă mai simţi că rana aceea nu-i fusese pricinuită pentru ca el să o scormonească, ci ea tre
uia să înflorească şi să răspîndească lumină. Ceea ce-l întrista însă era faptul că, în cli
-i înflorise încă, încă nu răspîndea nici un fel de lumină. în locul iluzoriului ţel care î
e urmele fiului său fugit simţea acum un gol. Se aşeză întristat pe jos, simţind că în inim
murea ceva, simţea un gol, nu mai întrezărea nici o bucurie, nici un ţel. Stătea cufundat
pe gînduri şi aştepta. La malul fluviului învăţase ceva : să aştepte, să aibă răbdare, să
rdare. Stătu astfel ascultînd încordat în praful străzii, îşi ascultă inima cum bate obosit
tă in aşteptarea unui glas. Stătu astfel ore întregi ascultînd cu încordare, nu mai vedea n
ci o imagine, se scufundă în gol, se lăsă să cadă pînă la fund, fără să mai întrevadă nici
simţi că rana îl arde, grăi fără glas sfîntul Om, se umplu de Om. Călugării din grădină îl
olo de ore întregi şi cum praful i se aşternuse pe părul său cărunt, iar unul dintre aceşti
e apropie de el, punîndu-i dinainte două fructe de pisang. Bătrînul nici nu-l băgă în seamă
ină îl atinse pe umăr şi îl trezi din acea împietrire. Curînd recunoscu această atingere bl
idă, şi îşi reveni. Se ridică şi îi dădu bineţe lui Vasudeva care pornise pe urmele lui. Şi
el la chipul prietenos al lui Vasudeva, la ridurile sale încărcate parcă numai de zîmbet
e, la ochii săi veseli, începu şi el să zîmbească. Acum băgă de seamă fructele de pisang af
naintea lui, le ridică, îi dădu unul luntraşului, pe celălalt îl mîncă el. Apoi, tăcut, por
asudeva înapoi în pădure, întorcîndu-se acasă, la locul de trecere peste
330
î
fluviu. Nici unul din ei nu pomeni de cele întîmplate în ziua aceea, nici unul din ei
nu rosti numele
băiatului, nici unul din ei nu vorbi despre fuga acestuia, nici unul din ei nu ros
ti nici un cuvînt despre rană. Siddhartha se aşeză în colibă în culcuşul său, aşa încît, ce
cînd Vasudeva se apropie de el ca să-i dea o farfurioară cu lapte de cecos, îl găsi adorm
it.
Om
Rana continuă să-l ardă încă multă vreme. Era nevoit să treacă fluviul mulţi călători care
un fiu sau o fiică, dar pe fiecare îl privea cu invidie, gîn-dindu-se de fiecare dată în
sinea lui : „Atîţia oameni, cu miile, se bucură de această fericire dintre cele mai minuna
te — de ce nu şi eu ? Pînă şi oamenii răi, pînă şi hoţii şi tîlharii au copii pe care îi iu
t iubiţi, numai eu nu." Iată deci cît de simplu, cît de necugetat gîndea el acum, iată deci
cît de mult semăna el acum cu oameniicopii! Privea oamenii cu alţi ochi decît odinioară, c
u mai puţină inteligenţă, cu mai puţină mîndrie, în schimb cu mai multă căldură, îi privea
curiozitate crescîndă, cu un interes crescînd. Cînd îi trecea dincolo pe călătorii obişnuiţ
ceşti oameni-copii, oameni de afaceri, războinici, muieri, nu i se mai părea ca odinio
ară că aceştia îi erau străini : îi înţelegea, le înţelegea şi le împărtăşea viaţa lipsită
ată doar de instincte şi dorinţe, simţea că este întocmai ca ei. Cu toate că era la un pas
desă-vîrşire, purtînd ultima sa rană, i se părea că aceşti oameni-copii îi erau fraţi, mînd
e şi caraghio-slîcurile lor un mai erau deloc ridicole pentru el, începuse să le înţeleagă
e îndrăgească, ba chiar începuse să le admire. Dragostea oarbă a unei mame faţă de copilul
ria prostească, oarbă a unui tată faţă de singura lui odraslă, goana oarbă, sălbatecă a une
i tinere şi mîndre după bijuterii şi după privirile ad331 mirative ale bărbaţilor, toate ac
e instincte, toate aceste lucruri copilăreşti, toate aceste instincte şi dorinţe simple,
nebuneşti, dar atît de puternice, atît de vii, atît de imperioase nu mai erau considera
te acum de către Siddhartha doar ca nişte capricii, căci vedea cum oamenii trăiesc dj^ir
agul lor, îi vedea cum de dragul lor se zbăteau fără Acetare, călătoreau, se războiau, sufe
u la infinit, suportau la infinit, iar lucrul acesta îl făcea să-i iubească, căci în orice
asiune, în orice faptă a lor vedea viaţa, vedea tot ceea ce era viu, indestructibil, t
ot ceea ce însemna Brahman. în oarba lor credinţă, în oarba lor tărie şi încrîncenare, toţi
aceştia i se păreau demni de dragostea şi admiraţia sa. Nu le lipsea nimic, un învăţat sau
gînditor nu avea nimic în plus faţă de ei, în afară doar de un singur şi infim lucru : conş
ideea conştientă despre unitatea întregii vieţi, în anumite momente Siddhartha începea să
doiască de necesitatea supraaprecierii acestei ştiinţe, a acestei idei, începea să creadă c
oate nici ideea aceasta nu era altceva decît un capriciu al oamenilor dotaţi cu facu
ltatea gîndirii, al oamenilor-copfi dotaţi cu facultatea gîndirii. In toate celelalte
privinţe oamenii-copii erau egali cu înţelepţii, ba uneori se dovedeau a fi mai presus d
e aceştia, aşa cum şi animalele pot părea uneori, în toate acţiunile lor tenace, neabătute,
ctate de necesitate, că sînt mai presus de oameni. încetul cu încetul, în Siddhartha înflor
a şi se rodea gîndul că acum înţelegea ce însemna, de fapt, înţelepciunea, care era ţelul î
ei sale căutări. Nu era nimic altceva decît o disponibilitate a sufletului, capacitate
a şi arta secretă prin care, prins de iureşul vieţii, I poţi gîndi ideea unităţii, poţi sim
ea şi o poţi ins-' pira. încetuPtro^rncetuT înflori înlăuntrul său această unitate, ea se r
pe chipul de copil bătrîn al lui Vasudeva, întruchipând armonia, conştiinţa despre eterna
erfecţiune a lumii, zîmbetul, unitatea. Dar rana continua să-l ardă, Siddhartha se gîndea
plin de amărăciune şi dor la fiul său, în inima sa îi mai păstrase dragostea şi drăgălăşeni
odea, iar el săvîrşea toate nebuniile dragostei. Şi flacăra aceasta nu se stingea de la si
ne. Iar într-o zi, cînd rana îl ardea cu înverşunare, Siddhartha trecu fluviul cu barca, mî
at de dor, şi coborî ho-tărît să se ducă în oraş şi să-şi caute fiul. Fluviul curgea lin, m
vremea secetei, dar glasul lui răsuna straniu : fluviul rîdea ! Era limpede că rîdea. Fl
uviul rî-dea de luntraş rîdea senin şi limpede. SiddhaFtha se opri, se aplecă deasupra ape
i pentru a o asculta mai bine, iar în apa care curgea molcom îşi văzu chipul oglindit şi în
chipul acesta oglindit sălăşluia ceva ce-i trezea o amintire, ceva învăluit de uitare, şi a
unci, încordîndu-şi mintea, îşi dădu seama despre ce era vorba : chipul acesta semăna cu un
tul pe care el, cîndva, îl cunoscuse şi îl iubise şi de care îi fusese teamă. Semăna cu chi
atălui său, brahmanul. Şi îşi aduse aminte cum, cu multă vreme în urmă, pe cînd era un băie
lise pe tatăl său să-l lase să intre în rîndul penitenţilor, cum îşi luase rămas bun de la
lecase şi nu se mai întorsese niciodată. Nu suferise oare şi tatăl său din cauza lui la fel
cum suferea şi el acum din
cauza propriului său fiu ? Nu murise oare tatăl său de mult, singur, fără să-şi mai fi văzu
l ? Nu era oare toată această repetare, toată această învîrtire într-un cerc nefast o adevă
medie, un lucru straniu şi prostesc? Fluviul rîdea. Da, aşa era, toate lucrurile reven
eau, toate suferinţele neîndurate pînă la capăt, nerezolvatc, tot mereu se năşteau suferinţ
cauza aceloraşi dureri. Siddhartha se urcă deci înapoi în barcă, întorcîndu-se la colibă c
l la tatăl său, cu gîndul la fiul său, în hohotul batjocoritor al fluviului, certîndu-se cu
el înstişi, aflîndu-se în pragul disperării, dar fiind în aceeaşi măsură în stare să rîdă ş
l însuşi şi de toată lumea. Dar vai, rana tot nu înflorise încă, din inima sa simţea împotr
faţă de destin, suferinţa lui nu începuse încă să iradieze nici seninătate, nici victorie.
ate acestea simţea că mai nutrea o speranţă şi, cum ajunsese din nou la colibă, resimţi nev
de a-şi vărsa focul lui Vasudeva, nevoia de a-i destăinui totul acestui maestru în arta
ascultării, de a-i spune totul. Vasudeva şedea în colibă împletind un coş. Nu mai mergea c
barca, vederea începuse să-i slăbească, dar nu
332 333
T
numai vederea, ci şi braţele şi picioarele. Neschimbate şi înfloritoare rămăseseră numai bu
şi bunătatea de pe chipul său. Siddhartha se aşeză lingă bătrîn, începînd să-i vorbească d
stea acum despre tot ceea ce nu vorbiseră niciodată, despre plecarea lui la oraş, desp
re rana care îl ardea, despre invidia ce îl cuprindea văzîn-du-i pe taţii aceia fericiţi, d
spre faptul că era conştient de nesăbuinţa unor asemenea dorinţe, despre lupta lui zadarni
că împotriva lor. Ii spuse totul, reuşi să-i spună totul, chiar şi lucrurile cele mai penib
le, iată, aşadar, că totul putea fi spus, totul putea fi destăinuit, iată, aşadar, că reuşi
pună totul. Ii relată despre rănile sale, îi povesti despre fuga lui de astăzi cînd trecuse
fluviul cu barca întocmai ca un puştan fugit de acasă, despre hotă-rîrea lui de a se duce î
oraş despre felul în care fluviul rîsese de el. In timp ce vorbea astfel, vreme îndelun
gată, în timp ce Vasudeva îl asculta cu chipul liniştit, Siddhartha simţi mai puternic decî
oricînd că Vasudeva îl asculta, simţi cum durerile sale, temerile sale pătrundeau în celăl
, cum speranţa sa tainică pătrundea în celălalt, întorcîn-duse la el şi venindu-i în întîmp
răta rana unui asemenea ascultător era la fel ca şi cînd ţi-ai fi spălat-o într-un fluviu,
indu-ţi-o şi contopindu-ţi-o cu fluviul. Şi în timp ce continua să vorbească, în timp ce îş
a destăinuirea şi spovedenia, Siddhartha simţi din ce în ce mai mult că omul acela nu mai
era Vasudeva, că cel care îl asculta nu mai era un om, că cel care îl asculta nemişcat îi s
rbea spovedania întocmai cum un copac soarbe ploaia, fiind însuşi Dumnezeu, fiind însăşi Et
rnitatea. Şi în timp ce nu se mai gîndi nici la el, nici la rana sa, Siddhartha înţelese p
e deplin în ce consta firea schimbată a lui Vasudeva, şi cu cit simţea şi pătrundea mai bin
acest lucru, cu atît se minuna mai puţin, cu atît pricepea mai bine că totul era în cea m
ai deplină ordine, firesc, că Vasudeva fusese aşa de multă vreme, aproape dintotdeauna,
că numai el nu-şi dăduse bine seama de acest lucru şi că, la rîndul său, nici el nu se mai
sebea de el. Simţea că acum îl vede pe bătrî-nul Vasudeva aşa cum popoarele îşi văd zeii şi
334
acesta nu putea să dureze prea mult; în inima sa începu să-şi ia rămas bun de la Vasudeva.
tot acest răstimp el nu contenise să vorbească. După ce spusese astfel tot ceea ce avus
ese de spus, Vasudeva îşi înălţă privirea prietenoasă, slăbită întru-cîtva, asupra lui, făr
uindu-l în tăcere cu dragoste şi seninătate, cu înţelegere şi în cunoştinţă de cauză. îl ap
de mînă, îl conduse la locul de pe mal, se aşeză lîngă el zîmbind la malul fluviului. „L-a
cum rîde", zise el. „Dar n-ai ascultat totul. Hai să mai ascultăm, ai să mai auzi încă mul
alte lucruri."
Ascultară. Cîntecul fluviului răsuna molcom, pe mai multe voci. Siddhartha privi în apă, i
ar în apa curgătoare îi apărură nişte imagini : apăru tatăl său, însingurat, plîngîndu-şi f
însingurat, legat şi el de fiul cel plecat prin firele dorului ; apăru fiul său, însingur
at şi el, băieţandrul avîntat pe orbita de foc a dorinţelor sale de om tînăr; fiecare urmăr
un ţel propriu, fiecare era fascinat de acel ţel, fiecare suferea. Fluviul cînta cu v
ocea suferinţei, cînta plin de dor, curgînd plin de dor către ţelul său, vocea lui răsuna c
n bocet. „Auzi ?" întreba privirea mută a lui Vasudeva. Siddhartha dădu din cap confirmând
. „Ascultă mai atent !" murmură Vasudeva. Siddhartha se strădui să asculte mai atent. Imag
inea tatălui său, propria sa imagine, imaginea fiului său curgeau contopindu-se una cu
alta, şi imaginea Kamalei apăru şi dispăru curgînd şi ea, şi imaginea lui Govinda şi alte
ni apărură curgînd şi contopindu-se una cu cealaltă, contopindu-se cu fluviul, alergînd, ca
un fluviu, cuprinse de dor, de dorinţă, de suferinţă, iar glasul fluviului răsuna plin de
dor, plin de o durere arzătoare, plin de o dorinţă nepotolită. Fluviul se îndrepta spre ţel
l său, Siddhartha vedea cum alerga spre ţelul său fluviul acesta care se compunea din
el şi din rudele sale şi din toţi oamenii pe care îi văzuse el vreodată, toate valurile şi
le alergau, în suferinţă, spre ţeluri, spre multe ţeluri, spre o cascadă, spre un lac, spre
cataracte, spre 335
mare, toate îşi atingeau ţelurile, apoi după fiecare ţel urma un altul, iar din apă se ridi
au aburi, urcînd pînă la cer, transformîndu-se în ploaie, prăvălindu-se din cer, transformî
e în izvor, făcîndu-se rîu, făcîndu-se fluviu, îndreptîndu-se din nou spre acelaşi ţel, cur
u. Dar glasul plin de dor se schimbase. Continua să răsune plin de durere, plin de cău
tare, dar alte voci i se adăugară, voci ale bucuriei şi suferinţei, voci bune şi rele, rîză
re şi triste, sute de voci, mii de voci. Siddhartha asculta încordat. Era numai urec
hi, se cufundase deplin în ascultare, în el se făcuse un gol imens, sorbea totul şi avea
sentimentul că, iată, învăţase să asculte pînă la capăt. Deseori ascultase el toate aceste
e vocile fluviului, dar astăzi tonul era un altul. Nu mai era în stare să deosebească mu
lţimea aceea de voci, nici pe cele vesele de cele tînguitoare, nici pe cele de copii
de cele de bărbaţi, toate formau un__tQj^ Ş* plînsul de dor şi rîsul celui învăţat şi ţipă
ftatul muribunzilor, totul făcea parte dintr-un acelaşi întreg, totul se întreţesea, se înn
da, întrepătrunzîndu-se milio-nic. Şi toate acestea laolaltă, toate vocile, toate ţelurile,
toate dorinţele, toate chinurile, toate plăcerile, tot răul şi binele, toate acestea lao
laltă formau lumea. Toate laolaltă alcătuiau fluviul a tot ceea ce se întîmpla, alcătuiau m
zica vieţii. Şi în clipa în care Siddhartha ascultă cu încordare fluviul acesta, cîntecul a
ta pe mii de voci, în clipa în care nu mai dădea ascultare nici suferinţei, nici rîsului, î
clipa în care nu-şi mai legă sufletul de nici o voce anume şi n-o mai pătrunse cu eul său,
ascultîndu-le în schimb pe toate odată, auzind întregul, unitatea^ în acel moment marele cî
tec al miilor de voci se compunea dintr-un singur cuvînt care se chema Om : desă-. vîrşi
rea. ,„>-*^?îuzi ?" întrebă din nou privirea lui Vasudeva. Zîmbetul lui Vasudeva avea o st
rălucire senină, plutea luminos peste toate ridurile chipului său îmbătrînit, întocmai cum
te toate vocile acelea ale fluviului plutea Om. Privind la prietenul său, zîmbetul îi
căpăta o strălucire senină, iar pe chipul lui Siddhartha înflorea acum acelaşi zîmbet. Rana
înflorise, suferinţa sa iradia.eul său se revărsase în Unitate.
336
Din acele clipe Siddhartha încetă să mai lupte cu destinul, încetă să mai sufere. Pe chipul
său înflori senină certitudinea celui învăţat, certitudine căreia nu i se mai opune nici o
nţă, care cunoaşte desăvîrşirea, fiind în deplin acord cu fluviul a tot ceea ce se întîmpla
e, cu şuvoiul acestei vieţi plină şi de suferinţă şi de plăcere, supusă întru totul curgeri
', fiind ea însăşi o parte integrantă a unităţii. Cînd Vasudeva se ridică din locul acela d
malul fluviului şi, privind în ochii lui Siddhartha, văzu acolo strălucirea acelei certi
tudini, îi atinse umărul cu mîna, încet, în felul lui grijuliu şi delicat, spunînd : „Am aş
sosirea acestei clipe, dragul meu. Acum că ea a sosit, lasă-mă să plec. Mult am mai aştept
at pînă să sosească această clipă, multă vreme am mai fost eu luntraşul Vasudeva. Acum e de
s. Rămîi cu bine, colibă, rămîi cu bine fluviu, rămîi cu bine, Siddhartha !"
Siddhartha se înclină pînă la pămînt în faţa celui care îşi lua bun rămas. „Am ştiut că aşa
„Vei pleca in pădure ?" 1 „Plec în pădure, mă petrec în unitate", grăi Vasudeva /radios. Ş
adios ; Siddhartha privi în urma lui. Privea în urma lui cu o bucurie profundă, cu o s
eriozitate profundă şi îi văzu paşii învăluiţi în pace, îi văzu capul înconjurat de o aureo
inundat de lumină.
Govinda
împreună cu alţi călugări, Govinda poposise nu de mult în grădina desfătărilor pe care curt
amala le-o dăruise adepţilor lui Gotama. Auzise vorbindu-se despre un bătrîn luntraş care
locuia pe malul fluviului, cale de o zi, luntraş pe .care mulţi îl considerau un înţelept.
Pornind mai departe, Govinda alese drumul care ducea la locul de trecere, nerăbdăto
r să-l cunoască pe
337
acest luntraş. Căci cu toate că se supusese în viaţa lui tuturor regulilor, fiind privit c
u evlavie de către călugării mai tineri datorită vîrstei şi modestiei sale, în inima sa nu
stinseseră totuşi nici neliniştea, nici căutarea. Ajungînd la fluviu, îl rugă pe bătrîn să-
ncolo şi, odată ajunşi acolo, coborîră din barcă, iar el îi spuse bătrînului: „Mult bine ne
tu nouă, călugărilor şi pelerinilor, pe mulţi dintre noi i-ai trecut fluviul. Nu cumva eşt
şi tu, luntraşule, în căutarea căii celei drepte ?" Siddhartha grăi, iar ochii săi bătrîni
: „Se cheamă că tot mai cauţi, o, prea cinstitule, cu toate că ai ajuns la vîrsta asta înai
tă şi cu toate că porţi vest-mîntul călugărilor lui Gotama ?" „Aşa este, sînt bătrîn", grăi
t n-am încetat să caut. Nu voi înceta niciodată să caut, se pare că aceasta îmi este menire
Dar, după cîte mi se pare, şi tu ai căutat. Nu vrei să-mi spui şi mie măcar un cuvînt, prea
nice ?" Siddhartha grăi : „Ce-aş putea să-ţi spun eu ţie prea-cinstitule ? Atit doar că tu
prea mult ?$Că din cauza căutării nu mai apuci să găseşti nimic ?"t „Cum aşa ?" întrebă Go
d cineva caută ceva", zise Siddhartha, „se întîm-' plă foarte lesne ca ochiul său să nu mai
dă decît lucrul a pe. care îl caută, să nu mai fie în stare să mai găsească nimic şi să nu
lăsa pătruns de nimic, tocmai pentru că nu se mai gîndeşte decît la ceea ce caută, pentru c
un ţel, petru că e fascinat de ţelul acesta. A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi însă, î
ber, să rămîi disponibil, să nu ai nici un ţel. Tu, preacinstitule, se pare că eşti într-ad
căutător căci, u.rmărindu-ţi ţelul, nu mai vezi nici acele lucruri care se află sub nasul
„Tot nu te înţeleg prea bine", fu rugămintea lui Govinda, „ce vrei să spui cu asta ?" Sidd
artha grăi: „Cîndva, cu ani în urmă, ai mai fost la acest fluviu, preacinstitule, ai dat a
tunci de un om care dormea şi te-ai aşezat lîngă el pentru a-i păzi somnul. Dar de recunos
cut, o, Govinda, nu l-ai recunoscut pe cel care dormea."
338
Mirat, învăluit parcă de o vrajă, călugărul privi în ochii luntraşului. „Să fii tu oare, Si
?" întrebă el cu şovăială în glas. „Nici de data aceasta nu te-aş fi recunoscut ! Te salut
oată inima, Siddhartha, mă bucur din toată inima că te văd iarăşi ! Dar tare te-ai mai schi
t, prietene. — Şi acum te-ai făcut luntraş ?" Siddhartha rîse prietenos. „Da, luntraş. Unii
ovinda, trebuie să se schimbe mult, trebuie să poarte diferite vestminte, iar unul d
intre aceştia sînt şi eu, dragul meu. Fii binevenit, Govinda, rămîi să înnoptezi în coliba
Govinda rămase în noaptea aceea în colibă, dormind în culcuşul care fusese odinioară al lu
asudeva. Ii puse multe întrebări prietenului său din tinereţe, Siddhartha trebui să-i pove
stească multe din viaţa sa. în dimineaţa următoare, la vremea cînd trebuia să-şi continue c
Govinda grăi, fără nici o şovăială, următoarele cuvinte : „înainte de a-mi vedea mai depar
rum, îngăduie-mi, Siddhartha, încă o întrebare. Care este învăţătura ta? Care este credinţa
este certitudinea pe care o urmezi şi care te ajută să trăieşti şi să săvîrşeşti numai luc
?"
Siddhartha grăi : „Tu ştii, dragul meu, că eu încă de pe cînd eram tînăr, de pe vremea cînd
ntre penitenţi, în pădure, ajunsesem să nu mai am încredere nici în învăţături, nici în pro
lor, ci să le întorc spatele. Şi aşa am rămas. Totuşi, de atunci încoace am avut mulţi învă
tezană frumoasă mi-a fost multă vreme învăţătoare, un negustor bogat mi-a fost şi el învăţă
tfel şi nişte jucători cu zarurile. Odată, învăţător mi-a fost un adept vagant al lui Buddh
e a vegheat lîngă mine în timp ce, în pelerinajul meu, adormisem în pădure. Şi de la el am
t ce învăţa, şi lui îi sînt recunoscător. Dar cel mai mult am avut de învăţat de la acest f
la predecesorul meu, luntraşul Vasudeva. Era un om foarte simplu acest Vasudeva,
nu era un gînditor, dar ştia ceea ce este necesar, era aproape la fel ca Gotama, era
un om desăvîrşit, un sfînt." Govinda zise :„Dacă nu mă înşel, tot îţi mai place să glumeşt
ddhartha. Te cred şi ştiu că nu 339
ai urmat nici un învăţător. Dar nu ai găsit tu însuţi o învăţătură sau cel puţin anumite gî
tu anumite iluminări care să fie ale tale şi care să te ajute să trăieşti ? Mi-ai bucura in
foarte mult dacă ai vreet să-mi spui şi mie cîte ceva despre toate acestea." Siddhartha
grăi : „Am avut dintotdeauna gîndurile mele, da, am avut şi iluminări. Uneori, preţ de cît
clipe sau de o zi, am simţit în mine certitudinea cunoaşterii la fel cum simţi viaţa în pr
pria inimă. Am avut unele gînduri, dar mi-ar fi greu să ţi le împărtăşesc. Iată, dragă Govi
nul dintre gîndurile pe care le-am aflat :|înţelepciunea nu poate fi împărtăşită. înţelepci
are un înţelept încearcă să o împărtăşească altora are întotdeauna un iz de nebunie." „Nu c
întrebă Govinda. & „Nu glumesc. Iţi spun doar ceea ce am aflat eu. Cunoştinţele pot fi împ
altora, însă înţelepciunea nu. Ea poate fi descoperită, poate fi trăită, te poţi lăsa purta
, poţi să săvîrşeşti minuni cu ajutorul ei, dar nu poţi să o spui şi nici să o propovăduieş
cisem uneori încă pe vremea cînd eram un băieţandru şi acest lucru m-a făcut să mă despart
să plec mai departe. Eu, Govinda, am dat de un gînd pe ■care îl vei considera iarăşi fie o
lumă, fie o nebunie, dar care reprezintă gîndul meu cel mai bun. El sună astfel : Contra
riul oricărui adevăr este la fel de adevărat ! jŞi anume : un adevăr nu poate fi exprimat ş
învăluit în cuvinte decît atunci cînd acest adevăr este unul îngust, îngust este tot ceea
ate fi gîndit eu gîndul sau exprimat în cuvinte, căci tot ceea ce este îngust, toate jumătă
de măsură, toate duc lipsă de întreg, de rotunjime, de unitate. în timp ce preaevlaviosul
Gotama vorbea în predicile sale despre lume, el era nevoit să o împartă în Sansara şi Nirva
a, în amăgire şi adevăr, în suferinţă şi mîntuire. Altfel nici nu se poate, nu există nici
pentru cel care vrea să propovăduiască o învăţătură. Pe cînd lumea, tot ceea ce există în
u şi în noi înşine nu este niciodată ceva îngust. Un om sau o faptă nu este niciodată numai
ai Sansara sau numai şi numai Nirvana, omul nu este
340
T
niciodată numai şi numai un sfînt sau numai şi numai un păcătos. Şi pentru că noi sîntem su
ii, ni se pare chiar că timpul ar fi ceva real. JTimpul nu este real, Govinda, de
mii de ori mi-am dat seama de acest lucru. Şi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi di
tanţa dintre lume şi veşnicie, dintre suferinţă şi beatitudine, dintre bine şi rău nu este
amăgire." ^ „Cum aşa ?" întrebă Govinda cuprins de teamă. „Ascultă-mă cu atenţie, dragul m
tă-mă cu. atenţie ! Păcătosul acesta care sînt eu sau eşti tu este un păcătos care, odată ş
i din nou Brahma, va ajunge odată şi odată, în Nirvana şi se va transforma într-un Buddha —
cum fii atent: acest «odată şi odată» nu este decît o amăgire, mi este decît o pildă ! Păcă
află pe calea lui Buddha, el nu este supus evoluţiei, cu toate că gîndirea noastră nu ştie
cum să-şi reprezinte lucrurile acestea în alt chip. Nu, iată că acum, astăzi, în orice păcă
e deja viitorul Buddha, tot
viitorul său este deja prezent, iar în el, în tine, în fiecare dintre noi trebuie să întrez
i cu evlavie un virtual Buddha. Lumea, prietene Govinda, nu este-imperfectă, dar n
ici nu se află pe drumul lung al desă-vîrşirii : nu, iea este desăvîrşită în orice moment,
at poartă în sine germenele iertării, toţi copilaşii poartă deja în ei germenii viitorilor
, toţi sugarii poartă în ei germenii morţii, toţi muritorii poartă în eî germenii vieţii ve
ci un om nu are posibilitatea de a vedea cît a parcurs deja un alt om din drumul său
,. într-un hoţ şi într-un jucător de zaruri stă gata să iasă la iveală un Buddha, într-un b
gata să se ivească un hoţ. Prin meditare profundă avem posibilitatea de a anula timpul,
de a vedea toată viaţa trecută,, prezentă şi viitoare în simultaneitatea ei, iar în acest c
toate sînt bune şi la locul lor, totul este desăvîrşit, totul este Brahman. De aceea mie m
i se pare că toate cîte există pe lume sînt bune şi la locul lor, toate mi se par aşa, atît
artea cît şi viaţa, atît păcatul cît şi dumnezeirea, atît inteligenţa cît şi nebunia, toate
ie astfel, toate nu au nevoie decît de încuviinţarea mea,, decît de bunăvoinţa mea, de acor
ul meu plin de dragoste, iar pentru mine e bine aşa, în felul acesta toate 341 îmi sînt
de folos şi nu-mi dăunează niciodatăJlPe pielea mea şi în sufletul meu mi-a fost dat să afl
. am avut o mare nevoie de păcat, am avut o mare nevoie de plăceri, de alergătura după a
veri, de deşertăciune şi am avut nevoie de disperarea cea mai ruşinoasă pentru ca să renunţ
împotrivire, pentru a învăţa cum să iubesc lumea, cum să nu o mai compar cu nici un fel de
lume a dorinţelor şi imaginaţiei mele, cu nici un fel de desă-vîrşire a închipuirii gînduri
ele, ci să o las aşa cum este ea şi să o iubesc şi să mă simt ca o parte integrantă a eî. ■
vinda, cîteva dintre gîndurile care nri-âtt4trecut prin minte." Siddhartha se aplecă, ri
dică o piatră de pe jos şi o cîntări în palmă. „Iată", zise el jucîndu-se cu ea, „aceasta e
poate că după o anumită perioadă de timp ea va fi pămînt, din pămînt se va transforma într
tă sau într-un animal sau într-un om. Odinioară iată ce-aş fi zis : «Piatra asta nu este de
piatră, n-are nici o valoare şi aparţine lumii Maja ; cum însă prin ciclul metamorfozelor
ea poate să se transforme fie într-un om, fie în spirit, îi recunosc şi ei dreptul la exi
stenţă.» Probabil că aşa aş fi gîndit odinioară. Astăzi însă gîndesc altfel : piatra aceast
ră, ea este şi animal, ea este şi dumnezeu, ea este şi Buddha, iar eu nu o admir şi nu o i
ubesc pentru faptul că, odată şi odată, ea ar putea să se transforme fie în una, fie în alt
ci pentru faptul că ea este de mulţă_vreme_şi întotdeauna totul — şi tocmai pentru Taptulcă
este o piafră, că ea îmi apare acum, astăzi, ca o piatră, de aceea o iubesc, bănuindu-i val
area şi rostul în fiecare fibră şi scobitură a ei, în galbenul, în griul, în duritatea ei,
tul pe care îl produce atunci cînd o lovesc, în uscăciunea sau umiditatea suprafeţei sale.
Există pietre care îţi lasă impresia cînd le pipăi că sînt ulei sau săpun, altele că sînt
ele că sînt nisip, aşa încît fiecare are felul ei de a fi, închinîndu-se în felul ei propri
Om, fiecare dintre ele este Brahman, dar în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură este fiecare
iatră, uleioasă sau ca săpunul, şi tocmai acest lucru îmi place mie şi mi se pare minunat ş
emn. de a fi adorat. — Dar nu mă ruga să-ţi spun mai
342
multe despre toate aceste lucruri. Cuvintele nu priesc înţelesului tainic, cînd vrei să
exprimi ceva, totul se transformă aproape în altceva, sună puţin cam fals, puţin cam nebun
esc — da, şi iată un alt lucru despre care cred că e bine că este aşa cum e şi care îmi pla
arte mult, ac-ceptîndu-l ca atare, anume că ceea ce pentru un om reprezintă o comoară şi o
înţelepciune înseamnă întotdeauna pentru un alt om un fel de nebunie." Govinda îl asculta
tăcere. „De ce mi-ai spus tu toate aceste lucruri despre piatră ?" îl întrebă el şovăind, d
făcuse o pauză. „N-am făcut-o anume. Sau poate că am vrut să-ţi dau de înţeles că eu iubesc
ceasta şi fluviul acesta şi toate lucrurile pe care le vedem şi de la care putem învăţa cît
eva. Pot să iubesc o piatră, Govinda, dar şi un copac sau o bucată de coajă. Toate acestea
sînt nişte lucruri, iar lucrurile pot fi îndrăgite. Cuvintele însă, iată, cuvintele nu le
iubi. De aceea învăţăturile nu înseamnă nimic pentru mine, ele nu au duritate, nu au molic
une, nu au culori, nu au margini, nu au miros, nu au gust, nu au nimic altceva d
ecît cuvinte. Poate că tocmai lucrul acesta, poate că tocmai aceste cuvinte multe te împ
iedică pe tine să-ţi afli pacea. Căci atît mîntuirea cît şi virtutea, atît Sansara cît şi N
t decît simple cuvinte, Govinda. /Nu există nici un lucru care să fie Nirvana; nu exis
tă decît cuvîntul Nirvana.'^ Govinda grăi : „Nirvana, prietene, nu este numai un cuvînt. Ea
este un gînd."
Siddhartha continuă : „Un gînd, se prea poate. Trebuie însă să-ţi mărturisesc un lucru, dra
eu : eu nu fac o prea mare deosebire între gînduri şi cuvinte. Să-ţi spun drept, nici gîndu
ilor nu le acord o prea mare importanţă. Acord mai multă importanţă lucrurilor. De exemplu
predecesorul şi învăţătorul meu pe această luntre a fost un om, un sfînt, şi el nu a crezu
de-a rîn-dul în nimic altceva decît în acest fluviu. El băgase de seamă că glasul fluviulu
orbea cu el, de la el a învăţat multe lucruri, el l-a educat şi l-a învăţat, i se părea că
este dumnezeu, însă nu a ştiut ani de-a rîndul că orice rafală de vînt, orice nor, orice p
, orice cără343
buş este la fel de dumnezeiesc, ştiind şi fiind în stare să-l înveţe la fel de multe lucrur
a şi fluviul pe care îl adora. Ducîndu-se însă în păduri, sfîntul acesta a aflat totul, el
i multe decît mine şi decît tine, şi asta fără nici un învăţător, fără nici o carte, ci num
ntru că crezuse în fluviu." Govinda spuse : „Dar ce este oare ceea ce tu numeşti «lucruri»,
este vorba oare de ceva real, de vreo fiinţă ? Nu este oare numai o înşelătorie a lui Maja
, numai o imagine şi o aparenţă ? Piatra ta, copacul tău, fluviul tău — sînt oare toate ace
a nişte realităţi ?" „Nici acest lucru nu mă mai interesează prea mult" grăi Siddhartha. „C
dacă lucrurile or fi doar aparente, sau nu, înseamnă că eu sînt doar ceva aparent şi, în fe
acesta, ele sînt în permanenţă la fel ca mine. Iată deci motivul pentru care le jpot iubi
. Şi iată acum o învăţătură de care tu vei rîde ^Dragostea, o, Govinda, mi se pare a fi luc
el mai important dintre toate. Să înţeleagă lumea, să o explice, să o dispreţuiască — iată
, poate, treaba marilor gînditori. Ceea ce mă interesează pe mine însă este doar putinţa me
de a iubi lumea şi nu de a o dispreţui sau de a o urî sau de a mă urî pe mine însumi, puti
de a o privi şi de a mă privi pe mine însumi, de a privi toate fiinţele cu dragoste şi ad
miraţie." „înţeleg", grăi Govinda. „Dar tocmai lucrul acesta înseamnă pentru Cel Preaevlavi
amăgire. El cere de la noi bunăvoinţă, blîndeţe, milă, toleranţă şi nicidecum dragoste ; el
erzis să punem inima în cătuşele dragostei faţă de cele lumeşti." „Ştiu", spuse Siddhartha
l său avea strălucirea aurului. „Ştiu, Govinda. Şi iată-ne în plină junglă a părerilor, cer
n cauza unor cuvinte. Căci nu pot să nu recunosc că ceea ce am spus referitor la drago
ste nu ar fi în contradicţie, într-o aparentă contradicţie, cu ceea ce spunea Gotama. îndoi
la mea faţă de cuvinte provine însă tocmai din faptul că eu ştiu că tocmai contradicţia ace
este o amăgire. Ştiu şi eu că sînt de aceeaşi părere cu Gotama. Cum aş putea oare să mă înd
ptul că şi el a cunoscut dragostea. Dar şi el şi-a dat seama că tot ceea ce este omenesc n
u este decît
344
deşertăciune şi nimicnicie şi, cu toate acestea, i-a iubit într-atîta pe oameni încît şi-a
t îndelungata sa viaţă, viaţa sa plină de strădanii, numai şi numai pentru a-i învăţa şi a-
cazul acestui mare învăţător al tău am îndrăgit mai mult lucrul decît cuvîntul, activitate
lui mi se par mai importante decît cuvintele sale, mişcările mîinilor sale mi se par mai
importante decît părerile sale. Văd măreţia sa nu în cuvîn-tările, nu în gîndirea sa, ci n
ivitatea sa, în viaţa sa." Cei doi bătrîni tăcură timp îndelungat. Apoi, făcînd o plecăciun
e bun rămas, Govinda grăi : „îţi mulţumesc, Siddhartha, că mi-ai dezvăluit cîteva din gîndu
. Unele dintre ele mi se par stranii, nu le-am înţeles pe toate dintr-o dată. Dar indi
ferent dacă e aşa sau nu, eu îţi mulţumesc şi îţi doresc să ai parte de zile liniştite." (î
însă îşi spunea : acest Siddhartha este un om straniu, gîndurile pe care le exprimă el sîn
tranii şi învăţătura lui are un iz de nebunie. Altfel sună învăţătura Sublimului, este pură
inteligibilă, nu conţine nimic straniu, nimic nebunesc sau caraghios. Dar altfel decît
gîndurile sale mi se par a fi mîinile şi picioa-■ rele lui Siddhartha, ochii lui, frunt
ea lui, felul cum res-I piră, cum zîmbeşte, cum dă bineţe, cum merge el. De | cînd sublimul
nostru Gotama s-a petrecut în Nirvana I n-am mai întîlnit niciodată un om faţă de care să f
vut I sentimentul acesta: iată, ai de a face cu un sfînt! Ci doar pe el, pe Siddhart
ha, l-am găsit astfel. Chiar dacă învăţătura sa este stranie, chiar dacă cuvintele sale sun
uneşte, privirea lui şi mîna lui, pielea lui şi părul lui, întreaga lui făptură iradiază o
e, iradiază o linişte, iradiază o seninătate şi o bunătate şi o sfinţenie pe care nu le-am
ut la nici un alt om de la ultima moarte a sublimului nostru învăţător.) în vreme ce îl pre
cupau astfel de gînduri şi în inima sa se dădea o luptă acerbă, Govinda se plecă încă o dat
de dragoste, înaintea lui Siddhartha. Şi se înclină adînc înaintea celui care şedea atît de
it.
„Siddhartha", grăi el, iată că am ajuns să îmbătrînim şi noi. Va fi greu să ne mai vedem su
e. 345
După cum văd, dragul meu, tu ţi-ai aflat pacea. Eu însă recunosc că nu mi-am aflat-o încă.
pune-mi, preave-neratule, încă un cuvînt măcar, dă-mi ceva palpabil, ceva care să fie pe în
ul meu. Dă-mi să iau ceva cu mine la drum. Căci deseori drumul meu este spinos, deseor
i drumul meu este învăluit de întuneric, Siddhartha." Siddhartha îl privea în tăcere, zîmbi
cu acelaşi calm. Govinda privea fascinat la chipul său, cu teamă, cu dor. în privirea lu
i erau întipărite suferinţa şi căutarea veşnică, veşnicul eşec. Văzînd toate acestea, Siddh
pleacă-te înspre mine !" şopti el încet la urechea lui Govinda. „Apleacă-te înspre mine ! A
ai aproape ! Aproape de tot ! Sărută-mă pe frunte, Govinda !" Iată însă că în timp ce Govin
uprins de mirare, dar totodată atras de o mare dragoste şi presimţire, îi urmă îndemnul şi
aplecă înspre el, atingîndu-i fruntea cu buzele, se petrecu un lucru minunat. In vreme
ce în gîn-durile sale mai stăruiau cuvintele stranii ale lui Siddhartha, în vreme ce îşi c
ntinua strădania, împotrivin-du-se zadarnic, de a anula timpul prin efortul de gîndire
şi de a-şi închipui că Nirvana şi Sansara formează un tot unitar, în vreme ce într-însul s
se lupta între un oarecare dispreţ faţă de cuvintele prietenului său şi o dragoste şi vener
imense, în toată această vreme se întîmplă cu el următorul lucru : Nu mai vedea chipul prie
ului său Siddhartha, în locul lui vedea alte chipuri, multe la număr, un şir lung, un fl
uviu de chipuri care curgeau, un fluviu de sute şi mii de chipuri, toate veneau şi s
e ofileau, părînd totuşi că există toate deodată, toate se schimbau în permanenţă şi se reî
te fiind însă chipuri ale lui Siddhartha. Văzu chipul unui peşte, al unui crap cu gura căs
cată de durere, chipul unui peşte aflat pe moarte, cu ochii bulbucaţi — vqzu chipul unui
copil nou născut, roşu şi plin de riduri, schimonosit de plîns — văzu chipul unui ucigaş ş
cum îşi înfige cuţitul în trupul unui om — văzu cum, în aceeaşi secundă, ucigaşul acela că
încătuşat şi cum un călău îi tăia capul cu o lovitură de sabie — văzu trupuri goale de băr
încrîncenata ceremonie a unei dragoste săi346
batice — văzu cadavre întinse, potolite, reci goale — văzu capete de animale, de mistreţi,
e crocodili, de elefanţi, de tauri, de păsări — văzu zei, văzu pe Krişna, văzu pe Agni — vă
ate aceste înfăţişări şi chipuri erau legate unele de altele prin mii de fire, fiecare ajut
du-l pe celălalt, iubindu-l, urîndu-l, distrugîndu-l, năs-cîndu-l din nou, fiecare dorindu
-şi moartea, fiecare recu-noscîndu-şi, cu patimă şi durere, deşertăciunea, şi totuşi nici u
murea, fiecare se metamorfoza doar, năs-cîndu-se din nou, căpătînd mereu un alt chip, fără
între un chip şi celălalt să se mai inter pună timpul — şi toate aceste înfăţişări şi chip
eau, se năşteau, se risipeau şi se contopeau, în timp ce deasupra tuturor se întindea încon
inuu un văl subţire, fără de fiinţă, fiind totuşi ceva existent, ca o sticlă subţire sau ca
hiţă de gheaţă, ca o piele transparentă, ceva ca o coajă sau ca o formă sau ca o mască apoa
masca aceasta zîmbea, iar masca aceasta era chipul zîmbitor al lui Siddhartha pe ca
re el, Govinda, în exact acelaşi moment, îl atingea cu buzele. Şi astfel văzu Govinda că zî
tul acestei măşti, zîmbetul acesta al unităţii iscat de torentul înfăţişărilor, acest zîmbe
aneităţii iscat de miile de naşteri şi morţi, zîmbetul acesta al lui Siddahartha era întocm
era exact la fel cu zîmbetul calm, delicat, impenetrabil, poate încărcat de bunătate, p
oate ironic, înţelept, cu zîmbetul acela cu mii de faţete al lui Gotama, al lui Buddha,
era întocmai aşa cum îl văzuse el cu elavie de sute de ori. Căci iată, şi lucrul acesta îl
a Govinda, că numai desăvîrşiţii zîmbesc astfel. Fără să-şi mai dea seama dacă timpul mai e
oată această viziune durase o secundă
sau o sută ele ani, fără să-şi mai dea seama dacă Siddhartha mai ■exista, dacă Gotama mai e
, dacă mai exista vreun eu sau vreun tu, atins parcă în străfundurile sale de o săgeată dum
ezeiască ce îi provocase, ah, o dulce rană, vrăjit şi destrămat în străfundurile sale, Govi
ontinuă să mai stea un timp aşa aplecat asupra chipului calm al lui Siddhartha pe care
tocmai îl sărutase şi care tocmai fusese pînza pe care se petrecuseră toate acele înfăţişă
cea permanentă schimbare, întreg acel Uni347
vers. Chipul nu i se schimbase după ce, sub stratul de la suprafaţă, adîncimile miilor d
e înfăţişări se strînseseră iarăşi laolaltă, avea un zîmbet calm, un zîmbet potolit şi molc
de o mare bunătate, plin poate de o mare ironie, semănînd întocmai cu zîmbetul acelui caro
fusese Sublimul. Govinda făcu o plecăciune adîncă, pe chipul său îm-bătrînit se scurgeau l
i de care el nu ştiuse nimic, sentimentul celei mai profunde iubiri, al celei mai
smerite admiraţii îl ardea în inimă ca un foc. Făcu o plecăciune adîncă, pînă la pămînt, în
e şedea fără să se mişte şi al cărui zîmbet îi aducea aminte de tot ceea ce iubise el vreod
me, de tot ceea ce îi fusese mai drag şi mai sfînt pe lume. CUPRINS
Hennann Hesse sau Calea neîntreruptelor căutări Lupul de stepă Siddhartha
23 237
;
4(AJI oii
,y
M>&
Lector : OKDINE-CRISTINA DĂSCĂLIŢA Tehnoredactor : V. E. UNGUREANU Bun de tipar 27.09.
1983. Coli tipar 22. Tiparul executat sub comanda nr. 344 Ia întreprinderea poligr
afică „13 Decembrie 1918" Str. Grigore Alexandrescu 89—97, Bucureşti, Republica Socialis
tă Romftnla
-
.

S-ar putea să vă placă și