Sunteți pe pagina 1din 6

Energia apelor sau hidroenergia,

energia mareelor şi a valurilor

Dintr-un mic smârc, dintr-un pârâiaş ce se scurge din balta în


fundul căreia se află izvoare reci, dintr-un gheţar ce se târaşte de-
a lungul unui defileu...aşa iau naştere râurile.
Vărsându-se unul în altul, ele devin treptat tot mai largi, tot mai
bogate în apă, se scurg spre mări şi oceane. În iureşul săriturilor
din poâvrniş in povârniş al apelor de munte, ca şi în curgerea lină
a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie.
Rezervele ei, socotind energia marilor cursuri de apa din Uniunea
Sovietică, ajung la 300 milioane de kilowaţi, aceste cursuri de apă
pot "produce" pe an peste 2000 miliarde de kilowaţi pe oră de
energie electrică.
Omul a învăţat încă de mult să folosească în scopurile sale
energia râurilor.
...Pereţii de stânca abrupţi au închis un golf îngust de ocean. Jos
se lovesc de stânci valurile neînduplecate, verzi şi reci...Sunt
mareele. De două ori în decursul a 24 de ore, apele fluxului, ce se
deplasează în sens contrar rotirii Pământului, pătrund în acest
golf, se amplifică de câteva ori şi ridică nivelul apei la înalţimea
de 10 metri. De două ori în decurs de 24 de ore valurile refluxului
lor se retrag, lăsând pe stânci încalceala verzuie a plantelor
acvatice.
Nu peste tot mareele ating aceste înaltimi, dar puterea lor totală
este colosală. După unele calcule, pe întreg globul ea s-ar ridica la
8000 de miliarde de kilowaţi, ceea ce depaşeşte de 100 000 de ori
capacitatea tuturor centralelor hidroenergetice în funcţiune pe
întregul glob pământesc. În direcţia folosirii acestui gigantic izvor
nesecat de energie, omenirea face abia primii paşi.
...Iar valurile, neobosite, lovesc ţărmul mării. Vin, se izbesc
pieptiş de stânci şi se retrag măturând scoicile. Oră de oră, zi de
zi, secol după secol, când talazuri ameninţatoare, gigantice, când
vălurele dantelate, uşoare, mici şi jucăuşe...Câtă energie risipesc
ele în acest dans nesfârşit al lor!
Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale
energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. Ridicarea
valului este provocată de forţa de atracţie a Lunii şi a Soarelui. În
fiecare punct al oceanului, aceasta forţă este de 6 milioane de ori
mai mică decat forţa gravitaţiei, dar însumată pe întreaga lui
suprafaţă, ea atinge o mărime colosală. Dintr-o valoare teoretică
calculată a mareei de 0,77 metri, 0,53 metri se datorează
influenţei Lunii şi 0,24 metri influenţei Soarelui. Energia
mareelor este un izvor de energie ce se reînoieste mereu.
Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul
pământesc.
Energia valurilor "veşnic mişcătoare"
Energia valurilor este într-adevăr fără limită. Este un izvor
nesecat, cum nesecat este şi oceanul. În mările cu apă mică,
închise în toate parţile de uscat, cum este, de pildă Marea Baltică,
valurile rareori depăşesc înălţimea de patru, cinci metri, pe când
în largul oceanului, în special în emisfera sudică, unde cercul de
apă cuprinde tot globul şi valurile se pot dezlanţui în voia lor, iar
vânturile de apus suflă în permanenţă fără a-şi schimba direcţia,
se întâlnesc destul de des valuri înalte de 12-18 metri.
Energia colosală a valurilor se manifestă în izbitura lor iar ea
este foarte mare.
Totuşi, în mod practic, această energie nu se foloseşte aproape
deloc. Două lucruri împiedică folosirea energiei valurilor. În
primul rând faptul că acest izvor de energie este foarte inegal,
energia valurilor este utilizată doar în cazul în care valurile sunt
înalte şi constante în timp; şi al doilea motiv şi cel mai important
este faptul că tehnica contemporană nu cunoaşte instalaţii cu
ajutorul cărora am putea destul de uşor, destul de complet şi
economic să transformăm energia valurilor în curent electric.
Ce fel de centrale hidroelectrice există?
Pe globul pământesc nu există două centrale electrice care să
semene una cu cealaltă, aşa cum pe Pământ nu există două râuri
care să fie la fel, deci fiecare hidrocentrală se construieşte
ţinandu-se seama de condiţiile concrete ale râului respectiv.
Există totuşi un şir de caracteristici care fac să raportăm
centralele hidroelectrice la o anumită grupă. Ele pot fi deosebite
dupa putere: hidrocentrala de mare putere- peste 50 000 kW, de
putere mijlocie- 5000- 50 000 kW, de putere mică- pana la 5000
kW. Ele se pot împărti şi după căderea de apă: cu cădere mică-
sub 25 de metri, cu cădere mijlocie- 25-75 de metri, cu cădere
mare- peste 75 de metri, etc. Trebuie remarcat că toate aceste
împărtiri şi limite au un caracter foarte general. De asemenea,
centralele hidroenergetice pot fi de baraj sau ccderivaţie.
Soarele în calitate de pompă 71% din întreaga suprafaţă a
globului pământesc este acoperită de oglinda albastră şi
mişcatoare a oceanului mondial şi numai 29% este ocupată de
uscat. În fiecare an, căldura razelor solare evaporă de la suprafaţa
oceanelor 449 000 km de apă sau aproximativ 6 Mări Caspice. 99
000 km de apă din această cantitate cade la suprafaţa uscatului,
iar 62 000 km se evaporă de pe suprafeţele mlaştinilor, râurilor,
lacurilor, frunzelor de plante şi pur şi simplu de pe suprafaţa
solului. Numai 37 000 km de apă se scurg prin albiile râurilor
înapoi în oceane.
Puterea energetică totală a tuturor râurilor de pe globul
pământesc este estimată la 500 milioane kW. De cele mai mari
rezerve de energie hidraulică dispune Africa (204 milioane kW),
urmată de Asia cu 110 milioane kW, Europa şi America de Sud
cu câte 55 milioane kW şi, în sfârsit Australia cu 18 milioane kW.

Energia apelor sau hidroenergia,


energia mareelor şi a valurilor
Grupa 121
A