EVALUAREA FUNCŢIILOR VITALE

Funcţiile vitale includ:

•respiraţia
•pulsul sunt indicatori ai stării
•tensiunea arteriala (TA) de sănătate sau boală
•temperatura

Când se măsoară funcţiile vitale:

•când intervine o schimbare în starea de sănătate sau de boală
•la internare, pe toată perioada spitalizării şi la externare
•înainte şi după proceduri invazive de diagnostic
•înainte şi după intervenţii chirurgicale, administrarea medicamentelor cu efect
asupra sistemului respirator şi cardiovascular

Rolul asistentului medical în măsurarea funcţiilor vitale:

•să pregătească material şi instrumentar corespunzător şi în stare de funcţionare
•să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziţie corespunzătoare) şi
psihic
•să asigure condiţii de microclimat care să nu influenţeze funcţiile vitale (linişte,
temperatură optimă, umiditate corespunzătoare)
•să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale, în funcţie de sex şi vârstă
•să cunoască antecedentele medicale ale pacientului şi tratamentele prescrise
•să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

RESPIRAŢIA

Definiție:
A respira reprezintă nevoia ființei umane de a primi oxigenul din
mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism și de a
elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

Independența în satisfacerea nevoii de a respira este determinată de

menținerea integrității căilor respiratorii și a mușchilor respiratori, de funcționarea
lor eficientă.
Factorii care pot influența satisfacerea nevoii de a respira:
 1. Factorii biologici: vârsta, sexul, statura, somnul, postura, alimentația,
exercițiul fizic
2. Factorii psihologici: emoțiile
3. Factorii sociologici: mediul ambiant, climatul, locul de muncă

Probleme care apar în satisfacerea nevoii de a respira:

I. Alterarea vocii
II. Dispneea
III. Obstrucția căilor respiratorii

I. Alterarea vocii
Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare
(nas, faringe, laringe) dar și de prezența alergenilor din mediul înconjurător.
Manifestări de dependență:
- Disfonie - tulburări ale emisiei vocale: răgușeală, voce stinsă, voce aspră.
- Afonie – imposibilitatea de a vorbi (dispariția vocii)
- Senzația de sufocare – lipsa aerului

II. Dispneea – respirația anevoioasă. Este provocată mai frecvent de boli ale
inimii, ale plămânului și ale căilor respiratorii superioare. Aerul pătrunde cu
greutate în plămân ducând la oxigenarea defectuoasă a țesuturilor și acumularea de
dioxid de carbon în sânge.
Manifestări de dependență:
- Ortopnee – poziție forțată, cu brațele pe lângă corp, în poziție șezând
(favorizează respirația)
- Apnee – oprirea respirației
- Bradipnee – reducerea frecvenței respiratorii
- Tahipnee – creșterea frecvenței respiratorii
- Hiperventilație – pătrunderea unui volum mare de aer în plămâni
- Hipoventilație – pătrunderea unui volum mic de aer în plămâni
- Tuse – expirație forțată
- Hemoptizie – hemoragie eliminată prin cavitatea bucală, provenind de la
nivelul căilor respiratorii – plămâni
- Zgomote respiratorii
- Cianoza - tegumente învinețite la nivelul extremităților: nas, buze, lobul
urechii, unghii

III. Obstrucția căilor respiratorii – poate fi produsă de procese inflamatorii ale

căilor respiratorii, de prezența unor corpi străini sau deformări ale nasului.
Manifestări de dependență:
 - Respirație dificilă pe nas
- Secreții abundente nazale
- Epistaxis – hemoragie nazală
- Deformări ale nasului
- Strănut
- Tuse
- Cornaj – zgomot sub forma unui șuierat care apare în inspirație, uneori și în
expirație și care se aude de la distanță

Măsurarea respiraţiei se realizează cu scopul evaluării funcţiei respiratorii

a pacientului.

Prin măsurarea respiraţiei se urmăresc următoarele elemente:

•tipul respiraţiei, care poate fi:

- costal superior, prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice
- costal inferior, prin ridicarea părţii inferioare a cutiei toracice (barbati)
- abdominal (copii, vârstnici)
•amplitudinea mişcărilor respiratorii, care poate fi:
- profundă
- superficială
(amplitudinea este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân).
•ritmul – reprezintă pauzele dintre respiraţii
•frecvenţa – reprezintă nr. respiraţiilor/minut

Intervenţiile asistentului medical în măsurarea respiraţiei constau în:

•aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi

efectuată
•plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
•numărarea inspiraţiilor timp de 1 minut
•consemnarea valorii respiratorii printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare
linie orizontală a foii reprezintă 2 respiraţii sau 1 respiratie (pentru foile de
temperatură in care respiraţia este înscrisă cu valori ce cresc din cinci în cinci)
•unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
•în alte documente medicale se poate nota cifric:
Rs = 20 resp/min, Rd = 18 resp/min
•Valori normale ale frecvenţei respiratorii:
nou nascut - 30-50 r/min
2 ani - 25-35 r/min
12 ani - 15-25 r/min
adult - 16-18 r/min
varstnic - 15-25 r/min

PULSUL

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe

un plan osos. Circulaţia sângelui în interiorul vaselor sanguine se realizează prin
supravegherea pulsului şi a tensiunii arteriale.

Factorii care influenţează pulsul:

•biologici: vârsta, înălţimea corporală, somnul, alimentaţia, efortul fizic
•psihologici: emoţiile (plânsul, furia cresc frecvenţa pulsului)
•sociali: mediul ambiant, prin concentraţia în Oxigen a aerului inspirat

În măsurarea pulsului se urmăresc următoarele elemente:

•ritmicitatea
•frecvenţa
•celeritatea (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile)
•amplitudinea

Locuri de măsurat:
•orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera
radială, femurală, humerală, carotidă, temporală

Materiale necesare:
•ceas cu secundar
•creion roşu
•foaie de temperatură

Intervenţia asistentului medical în măsurarea pulsului:

•pregătirea psihică a pacientului
•asigurarea repausului fizic şi psihic 10 – 15 minute
•spălarea pe mâini
•reperarea arterei
•fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
•exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor
•numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut
•consemnarea valorii obţinute
•fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii

Valori normale ale frecvenţei pulsului:

•nou nascut 130-140 pulsatii/min
•copilul mic 100-120 p/min
•10 ani 90-100 p/min
•Adult 60-80 p/min
•varstnic peste 80-90 p/min