UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT

STUDENT : ȚUȚUI IONUȚ

COORDONATOR : Lect. Univ. Dr. Adelina Dutu

REFERAT

Psihologia Victimei
Cunoasterea Psihologica a Victimei
 Cresterea considerabila a numarului de victime, in urma delictelor si crimelor
violente, constituie o realitate care se manifesta de multa vreme, insa constientizarea ei
ca o problema sociala are loc abia in secolul XX , atunci cand apar si primele legiferari
si forme institutionalizate dedicate special protectiei vinctimelor si acordarii de servicii
de asistenta psihologica

Notiuneea de victima isi are originea in conceptiile religioase timpurii despre

sacrificiu, suferinta si moarte. Victima poate fi considerata persoana careia i-a fost
cauzat un prejudiciufizic, moral sau material, in urma actiuni sau inactiuni criminale.

Psihologia victimei cerceteaza factorii de formare a personalitatii acesteia,

comportamentul pana la savarsirea infractiunii, cat si in momentul savarsirii si
elaboreaza recomandari practice ce tin de integritatea victimei. Expertizele psihologice
aprofundate a personalitati victimei si infractorului ne dau posibilitatea sa stabilim
cauzele si conditiile aparitiei situatiei de conflict si sa gasim cai de depasire a acesteia.

Victima este una din figurile centra ale audierii prealabile si a examinarii cazului
de catre instanta de judecata, daca este vorma de o infractiune impotriva persoanei.
Circumstantele concrete, zauzele si conditiile infractiunii, nu pot fi descoperite deplin,
daca nu se ia in vedere personalitatea victimei, deoarece deseori actiunile infractionele
ale invinuitului sunt provocate de actiuni ilegale, neatente sau pur si simplu ușuratice
ale victimei.

Victima nu este implicata in mod direct in derularea unui act infracțional, iar
interacțiunea comportamentala a celor doi , are caracteristici diferite. In faza
preinfractionala relatiile dintre cuplul infracrional, de cele mai multe ori este de
indiferenta. De regula, initiativa apatrine infractorului, atitudinea viitoarei victime fiind
aproape nerelevantapentru declansarea actiunii inftactionale.

In faza infractionala, raporturile functionele dintre infractor-victima nu se

modifica in mod esential, exceptand cazurile cand prin comportamentul manifestat,
victima il face pe infractor sa isi schimbe planul de actiune sau chiar sa renunte la unele
din obiective. Comportamentul victimei din aceasta faza este marcat atat de modul de
actiune a infractorului, cat si de starile emotionale pe care le traieste (teama, groaza,
frica, spaima).
 Situatia psihologica a victimei este fosarte complexa. In cadrul actiuni
infractionale, direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente
agresive ale infractorușlui. De aici rezulta notiunea de potential de receptie victimala,
restectiv capacitatea de a deveni victima unor infractiuni.

O forma aparte de receptivitate o constituie impresionalitatea victimei. Astfel,

unele persoane devin victime prin gradul lor de naivitate, fiind impresionat de tinuta
eleganta pe c are o etaleaza si comportament, acordandu-le credit moral. De obicei
infractori intelectuali, profita de acest lucru si determina victima sa participe activ la
actiunea infractionala. Persoanele astfel victimizate nu reclama fapta pentru a nu fi
considerate complice la realizarea infractiuni.

Psihologia judiciara urmareste stabilirea naturii reale a relatiei dintre infractor si

victima. Aceasta inseamna sa studiem victima si infractorul in acelasi grup social, in
aceasi cultrura , in care relatiile sunt supiuse evolutiei fie in sens pozitiv sau negativ. In
analiza unui caz trebuie sa cunoastem intreaza dinamica a evenimentelor, trebuie ca
totul sa fie vazut in context.

Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de doua categori de factori:

-factori personali, care se frefera la varsta, sex, inteligenta, aspect bio-constitutional,

atitudini, alitati morale;

-factori situationali, care fac referile la locurile frecventate, izolarea sociala, consumul
de bauturi alcioolice, jocuri de noroc, perversiuni sau inversiuni sexuale, etc.

Realitatea confirma un numar care de victime in randul copiilor, persoanelor

varstnice si femeilor.

Copii reprezinta o vulnerabilitate victimala crescuta datorita faptului ca sunt fragili din
punct de vedere al fortelor fizice si psihice, au o capacitate redusa de a anticipa
actiunile agresorilor, imaturitatea in apreciere oamenilor si situatiilor, sunt creduli,
sugestibili, etc. . Adesea imfractori ii utilizeaza pe copii ca si complici la diverse actiuni.

Persoanele in varsta prezinta un grad la fel de ridicatde a fi victimele unor agresiuni.

Acestea sunt vulnerabile din simplul fapt ca u au puterea de a riposta datorita
diminuari fortei fizice, posibile deficiente senzoriale sau motorii, dificultasi la nivelul
activitati intelectuale si care de cele mai multe ori locuiesc singure sau izolate.
Femeile reprezinta un grad de vulnerabilitate ridicat, datorita unor particularitati
psihologice proprii cum ar fi aspectul fizic placut, gingasie, finete, forta fizica redusa,
aroganta, indiferenta, anturaj dubios, etc. , toate acestea fiind agil exploatate de
infractori

Comportamentul uman nu poate fi etichetat si clasificat in categori individuale

distincte si clar stabilite, motiv pentru care orice clasificare reprezinta un caracter mai
mult sau mai putin arbitrar. Incercarile de clasificare a victimelor implica numeroase
dificultati care tin de difersitate infractiunilor, de responsabilitatea si rolul pe care il
joaca victima in comiterea infractiuni. Cu toate problemele pe care le ridica incadrarea
riguris stiintifica a victimei intr-o anumita categorie, numerosi autori au incercat sa
ralizeze o clasificare in functie de o serie de criterii si variabile.

Un prim criteriu in constituie categoria infractionala, in urma careia apare

victina si din care se disting urmatoarele categori de victime:

-victime ale infractiunii de omor;

-de vatamare corporala;

-lovituri cauzatoare de moarte;

-de viol;

-de talharie;

-de furt;

-de inselaciune.

Majoritatea modalitatilor de clasificare a victimelor, se anexeaza pe gradul de

implicare si de responsabilitate al victimelor in comiterea infractiuni. Astfel Mendelsohl
diferentiaza urmatoarele categorii de victime:

-voctima total nevinovata;

-victima mai putin vinovata decat infractorul;

-victima tot atat de vinovata ca si infractorul’

-victima mai vinovata decat infractorul;

-victima care poarta responsabilitatea totala;

-victima innascuta, simulatoare, imaginara.

 Acseasta tipologie se realizeaza pe baza unei scale graduale cu privire la
raspunderea ce revine celor doi ’parteneri’ ai cuplului penal privind comiterea
infractiuni. La o extremitate se afla nevinovatia, iar la cealalta vinovatia deplina. Dupa
gradul de participare si de implicare in comiterea actelor infractionale se diferentiaza
urmatoarele categori:

-nonparticipante;

-latent;

-predispus;

-provocator;

-participant;

-initiere;

-facilitare;

-instigare;

-cooperare.

Criminologul Stephen Schafer, propuneo clasificare mai soncistenta sub aspectul

logico-stiintific, utilizand ca si criteriu gradul de participare si de responsabilitate al
victimei in comiterea infractiunii. Tipologia lui Schafer contine 7 caregoti de victime:

Victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul, in care
victima nu are nici o parte din vina in actul infractional, victima aflandu-se accidental la
locul infractiunii.

Victimele provocatoare sunt acelea, care anterion actului infractional , au comis ceva,
constient sau incomnstient, fata de infractor.

Victime care participa la declansarea actiunii raufacatoare, sunt acele persoane care prin
conduita lor, influenteaza raufacatorul in a comite infractiuni, desi intre ei nu a existat
niciodata o legatura. Comportamentul neglijent al victimei in incita de agresor.
Agresorul considera acest tip de victima ’o prada usoara’.

Victime slabe sub aspect biologic, si aici este vorba despre persoanele care prezinta unele
deficiente psihice sau lipsa fostei fizice. In cazulm acesta victima nu poate fi trasa la
raspundere, vinovatia revine explicit persoanelor responsabile de supravegherea si de
asigurarea pritectiei.
Victime slabe sub aspect social, sunt acele persoane care apartin unor minoritati etnice,
unor religi neacceptate de comunitate. Fara sa aiba vreo vina, acestea pot sa cada adesea
victime ale agresiuni manifestate de catre diferite comunitati.

Victimele autovictimizate sunt acele persoane care orienteaza agresiunea catre propia
persoana, ele insasi ajung sa devina proprii lor criminali. Toxicomaniile, suicidul sunt
acte deviante in cate cel ranit are rol dublu, de criminal si victima.

Victimele politice sunt persoanele care au de suferin din cauza convingerilor lor,
convingeri care nu trebuie sa se materializeze in mod obligatoriu in actiuni.

Trairile psihice ale victimei, mai ales cand actul infractional, mai mult sau mai
putin , este indreptat impotriva vietii, sanatatii sau demnitatii persoanei, se
caracterizeaza printr-o profunzime emotionala si drastic diferita fata de trairile
martorilor sau martorilor oculari. Spre deosebire de martori, in ce priveste prelucrarea
si pastrarea informatiei imprimate in momentul atentarii, de multe ori acorda un rol
semnificativ tairilor legate de urmarile fizice, psihice si sociale ale infractiunii.

Starea psihica a victimei, in functie de formarea acesteia, poate fi ordonata in trei

etape:

-starea psihica, aparuta in timpul savarsirii infractiunii;

-starea psihica aparuta in perioada vatamarii, pana la deschiderea dosarului penal si

efectuarea audierilor;

-starea psihica in procesul examinarii judecatoresti.

Unul dintre cele mai importante aspect ale victimiologiei care tin de relatia
victima-agresoe se refera la faptul ca victimele pot sa imparta responsabilitatea intr-o
anumita masura cu agresorul in cee ace priveste actul agresiv.

In legislatia noastra, atat Codul penal cat si Codul de procedura penala, referitor
la raportul victima-infractor, atentia este concentrate acupra celui care savarseste
infractiunea si mult mai putin acupra celui de suporta efectele comiterii infractiunii, mai
ales in cadrul infractiunilor de violenta (omor, viol, talharie, lovituri cauzatoare de
moarte, etc.).

Ideal ar fi ca, intr-o societate libera, echilibtara, armonioasa, sa nu existe niciun

fel de pericol de vicimizare, fiecare individ fiind pe deplin protejat de pridejdiile ce il
pandesc, indifferent de statutul sau social, economic, profesional, vatrasa, sexul, etc. Din
nefericire fiecare societate se confrunta cu acte infractionale, care in ultima vreme,
manifesta o tendinta de crestere accentuate.

Din punct de vedere psihilogic si pashisocial, cresterea ratei criminalitati

determina intensificare sentimentului de nesiguranta resimtit in general de indivizi, dar
mai ales de cei care prezinta un risc ridicat de victimizare sau un grad ridicat de
vilnerabilitate.

Protectia impotriva victimizari este o strategie care duce la consolidare

sentimentului de siguranta al membrilor societati.

Masurile de protective sociala sunt actiuni de prevenire si limitare sau chiar

eliminare a fenomenului victimal si a efectelor sale. Aceste masuri de protective sociala
revin organelor si autoritatilor statului. Dintrte acestea un rol deosebit de important in
au organelle judiciare responsabile de prevenirea infractiunilor si cu prinderea,
judecarea si sanctionarea infractorilor. DE asemenea, o forma de protective a victimei
este si confiscarea bunurilor sustrase de la victima, pentru a garanta posibilitatea
recuperarii integrale a prejudiciului.

Un rol semnificativ in procesul luptei impotriva victimizari in are profilaxia

victimologica. Aceasta este una din cele mai importante directii in procesul combaterii
criminalitatii, atunci cand actiunile de prevenire sunt realizate de victima. Profilaxia
victimogena poate fi realizata atat in ptivinta intregi societatii sau grupuri sociale, cat si
persoanelor concrete. Ea trebuie sa fie realizata parallel cu depistarea persoanelor ce
pot devein agresori si cu influenta asupra acestora.

Protectia sociala impotriva victimizari este si responsabilitatea legiuitorului si

executivului. Daca legiuitorul este responsabil cu stabilirea politici penale, executivil are
rolur de a pune in miscafre aceste mecanisme care sa o transpuna in realitate.

Masurile de autoprotectie sunt cele care se realizeaza de persoanele particulare.

Asemenea masuri pot fi: asigurarea intrarilor in locuinta, evitarea locurilor periculoase,
evitarea reclamei si publicitati cu privier la starea materiala detinuta, etc.
In concluzie psihologie victimei si victimilogia au rolul de a studia victima,
infractorul, cat si cuplul penal victima- infractor. Este importanta atat conoasterea
psihologica a infractorului, cat si cea a victimei, deoarece si noi putem devein victim
fără a putea observa acest lucru.
Bibliografie

Duțu Adelina, Psihologie judiciară, ed. revăzută, Ed. Sitech, 2017 și cursul încărcat pe
platforma electronică;

Institutul de Stiinte Penale si Criminologie Aplicata, Vistimologie si Psihologia Victimei,

Bulat Irina, Chisinau 2013

Ciprian Gritco, Psihologia victimei, Conceptul de victima si victimologie

Prof. univ. Banciu D. , Crima si criminalistica. Abordari juris-sociologice, Ed Lumina

Lex, Bucuresti, 2005

Prof. univ. Bodea R., Elemente de psihologie judiciara, Ed Universitatii din Oradea,
Oradea 2010