Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Controlul legalității acțiunilor organului de urmărire penală și ale organului care exercită
activitatea operativă de investigație constitue prin sine nu doar o realizare a dreptului persoanei
la acces la justiție, drept dreptului persoanei la acces la justiție, drept garantat de art.20 din
Constituția RM și antat de art.20 din Constituția RM și de art.5, 6 și 13 din Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului, dar și o modalitate eficientă de a depista și înlătura oricare încălcare a
drepturilor omului încă la faza de urmărire penală.
În Hotărîrea nr.20 În Hotărîrea nr.20 din 16 iunie 1997 a Curții din 16 iunie 1997 a Curții
Constituționale „Cu privire la excepția Constituționale „Cu privire la excepția de neconsti de
neconstituționalitate a art. 97 alin.4, CPP” s-a menționat, printre altele că înlăturarea posibilității
de a apela la instanța de judecată duce la îngrădirea accesului la justiție al cetățenilor care
consideră că le-au fost încălcate drepturile și interesele legitime în cadrul urmăririi penale.
penale.
Sub acest aspect, adresarea în instanța de judecată a persoanei care consideră că în cadrul
urmăririi penale i-a fost lezat un drept, se referă la dreptul constituțional al persoanei de a apela
liber la justiție.
Baza juridică a controlului judicar este legea nr. 122 din 2003 din actuala legislație, in
concret art.300 , judecătorul de instrucţie examinează demersurile procurorului privind
autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de
aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere care limitează drepturile şi libertăţile
constituţionale ale persoanei.
În acest sens, observăm subiecții responsabili de aceste acțiuni precum și, bunăoară
modalitatea ori procedura de a desfășura anumite acțiuni în faza urmăririi penale spre exemplu
măsurile preventive cum ar fi:
b. arest la domiciliu
Conform prevederelor art.6, pct.24 CPP, judecătorul de instrucție este judecătorul abilitat
cu unele cu unele atribuții proprii atribuții proprii urmăririi penale, precum și de control judiciar
asupra acțiunilor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale.
Judecătorul de instrucție are un statut unic cu ceilalți ceilalți judecători din judecătorii
prevăzut de de „Legea cu privire la statutul judecătorului”, și se distinge doar prin competența sa.
Dat fiind că judecătorul de instrucție efectuează controlul judiciar asupra urmăririi penale
și este obligat să asigure păstrarea secretului urmăririi penale, fiecare judecător de instrucție
trebuie să fie asigurat cu birou amenajat cu anticameră, calculator, imprimantă și alte mijloace
tehnice care sa-i asigure activitatea în așa fel ca la soluționarea unor demersuri de autorizare a
acțiunilor de urmărire penală sau a acțiunilor de activitate operativă de investigații să fie limitat
la maximum accesul altor persoane la informația legată de urmărirea penală.
1.2
Conform art. 326 din CPP procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă
instanţă şi în instanţa de apel este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă
inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei. De aici rezultă că acuzatorul de stat
este în drept să modifice învinuirea în sensul agravării dacă probele dovedesc incontestabil acest
fapt.
De aici conchidem ideea că dacă apel nu a fost depus de către procuror, aceasta nu are
dreptul la modificarea învinuirii în sensul agravării acesteia către inculpat. De asemenea în cazul
agravării învinuirii către inculpat procurorul poate cere să amînă examinarea cauzei pe un termen
de pînă la o lună şi o restituie procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind această
infracţiune sau pentru reluarea urmăririi penale.
Spre deosebire de procedura agravării menționată supra, procedura atenuării este una cu
caracter obligatoriu, aceasta reiese nemijlocit din art. 320 care ne spune în felul următor că dacă
în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă
învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire.
Această renunțare este obligatorie reieșind din această prevedere dat fiind faptului că s-ar putea
fi lezate anumite drepturi fundamentale ale omului precum și nu s-a respecta principiul
legalității- toate organele şi persoanele participante la procesul penal sînt obligate să respecte
drepturile, libertăţile şi demnitatea persoanei. Această acțiune obține o forță juridică cu
întocmirea actului procesual, adică prin ordonanța procurorului.
1.3
Pentru a asigura o organizare mai eficientă a procesului de judecare a cauzei fără amânări
nejustificate a ședinței de judecată, legislatorul a prevăzut procedura ședinței preliminare a
instaței de judecată în cadrul căreia vor fi solționate chestiunile privind cererile, demersurile și
recuzîrile, dacă acestea au parvenit la această fază și chestiunea prezentării și examinării listei
probelor, precum și chestiunile privind trimiterea cauzei în instanța de judecată competentă,
suspendarea sau încetarea procesului dacă este cazul ori numirea cauzei spre judecare și referitor
la măsurile preventive și de ocrotire.
Ședința preliminară este menită și importantă prin faptul că în cadrul acestei etape oricare
dintre părți pot formula cereri, demersuri și recuzări. Cele mai vaste posibilități, așa cum și se
cuvine, le au procurorul și inculpatul, solicitările cărora pot avea ca obiect aspecte legate de
latura penală și latura civilă a cauzei. În ședință preliminară partea vătămată poate formula cereri
cu privire la latura penală, dar nu și asupra celei civile; iar în caz de concurs de infracțiuni sau de
infracțiuni conexe, partea vătămată își exercită dreptul numai cu privire la fapta sau la faptele
care i-au cauzat vătămarea.
Este importantă prin faptul că în procedura preliminară partea civilă și partea civilmente
responsabilă pot formula cereri și demersuri , în măsura în care acestea au legătură cu acțiunea
civilă înaintată în procesul penal.
Una dintre trăsăturile definitorii ale măsurilor preventive este caracterul lor provizoriu,
fiind luate în funcţie de anumite împrejurări concrete legate de cauza penală şi de persoana
celui acuzat. Prin urmare, acestea pot fi înlocuite una cu alta în funcţie de schimbarea
temeiurilor
ce au contribuit la luarea măsurii preventive iniţiale.
În termen de cel mult 10 zile de la data la care cauza a fost repartizată de către președinte
sau vicepreședinte, judecătorul sau, după caz, completului de judecată, studiază materialele
dosarului și judecătorul sau președintele completului fixează termenul pentru ședința
preliminară.
Ședința preliminară în cauzele în care sânt inculpați minori sau arestați se face de urgență
și cu prioritate, astfel ca cauza să fie judecată pe cât este posibil mai repede.