Baltagul

În sens profund, Baltagul este un roman de dragoste, care demonstrează că la temelia familiei este
aşezată iubirea.

Vitoria isi tine fiecare amintire în sine, ca într-o fortăreaţă în care îşi apără bărbatul şi iubirea.

Vitoria Lipan îşi iubea bărbatul ca în tinereţe şi recunoştea asta cu ruşine, căci, după legile nescrise,
vârsta iubirii a trecut, de vreme ce au copii mari, aflaţi ei înşişi în pragul căsătoriei. Dragostea ei de
douăzeci şi mai bine de ani nu a fost lipsită de furtuni, pentru că Nechifor era petrecăreţ şi nestatornic
uneori, ceea ce stârnea gelozia aprigă a Vitoriei. Bărbatul reacţiona din când în când la îndârjirea
nevestei sale, încercând să-i scoată unii din demonii care o stăpâneau, dar muierea îndura fără să
crâcnească puterea omului ei şi rămânea neînduplecată

Iubirea poate fi considerată motorul familiei lor, care determină voinţa zămislirii, ordinea şi conştiinţa
datoriei.

Minodora şi Gheorghiţă sunt rodul iubirii şi oglinda părinţilor lor, nu doar urmaşii lor în linie biologică.
Părinţii le-au insuflat copiilor propriile lor valori.

Ordinea se manifestă pe toate traseele existenţei familiei Lipan, de la îndatoririle zilnice, la respectarea
unui calendar popular , la îndeplinirea datoriilor morale.

În spiritul aceleiaşi ordini, Vitoria dezvoltă în Gheorghiţă un demn urmaş al tatălui dispărut prematur,
conducându-l pe un traseu de iniţiere. Tânărul, cu mama lângă el şi cu imaginea tatălui în faţa sa,
parcurge un drum în care învaţă despre forţa iubirii, despre sensul dreptăţii şi despre valoarea datoriei.
La final ,Gheorghiţă întră în altă vârstă, luând locul tatălui său, cu toate responsabilităţile care decurg de
aici. Un moment esenţial al devenirii sale spre maturitate este veghea în râpă, timp simbolic al coborârii
în Infern şi al întâlnirii cu moartea.

Vitoria Lipan este un personaj feminin de o forţă impresionantă

Vitoria urmează pas cu pas drumul lui Nechifor şi conduce la descoperirea criminalilor.

Pedepsirea lui Calistrat Bogza şi a lui Ilie Cuţui finalizează un mandat justiţiar al eroinei , care este ironica
cu acestia in momentul in care ii deconspira

Portretul moral este al unui personaj reprezentativ pentru lumea operei sadoveniene, o ipostază a
omului din ţinuturile de munte. Este o femeie neştiutoare de carte, dar înzestrată cu o inteligenţă nativă
deosebită.

Sugestiv este şi numele ei: Vitoria, formă populară de la „victorie”, căci femeia a reuşit în ceea ce şi-a
propus, adică triumful iubirii asupra răului ce domină oamenii.
Personajele trăiesc sub zodia bucuriei de a fi găsit sensul rânduielii, iar numele lor susţine această idee:
Vitoria cea biruitoare în faţa greutăţilor vieţii, Nechifor- purtătorul de victorie, învingător în faţa morţii
prin înfăptuirea marii treceri, Gheorghiţă (botezat după sfântul care a ucis balaurul) şi Minodora (al cărei
nume înseamnă „dar al zeiţei Selena”, protectoare a iubirii).

Prin imaginea familiei Lipanilor, Mihail Sadoveanu dă un exemplu strălucit al valorilor care guvernează
destinul uman, al raţiunilor superioare care conduc viaţa şi care se perpetuează dincolo de moarte.