Specializarea: „Asistenţă Socială”

Tradiţii după nuntă

Prof. Dr. N. Ungureanu Student: Ursache

Oana-Cătălina

Anul I, Grupa 1
 Tradiţii după nuntă

Orice mireasă își dorește nunta tradițională românească la care a visat de mic copil, iar
cele mai frumoase ceremonii sunt mereu cele bogate în obiceiuri și tradiții de nuntă care vor
amuza atât mirii cât și oaspeții. Iar dacă mirele și mireasa provin din regiuni diferite ale țării,
îmbinarea tradițiilor specifice ambelor regiuni va oferi multe elemente surpriză.

Cununia

În Bucovina mai toate cununiile la poporul de rând se săvârşesc de un timp încoace

nemijlocit după sfârşitul liturghiei. La clasele cele mai culte însă, precum si la unii dintre tăranii
cei mai avuţi, chiar şi la români cununia se săvârşeşte pe înserate, la unii săvârşindu-se şi acasă.

În unele părţi ale Transilvaniei este datină ca mirii să intre în Biseriă cu pălăria sau cuşma
pe cap şi aşa se va cununa.

În alte părţi se intră fără pălărie sau dacă intră cu aceasta nu se cunună cu dânsa pe cap,
această datină este utilizată şi la românii din Moldova, unde mirele asemenea stă în Biserică cu
căciula pe cap, dar aici are cu totul altă însemnare adică aceea că mirele e socotit de ceilalţi
împărat.

După cununie urmează liturghia.

La cununie, pe lângă ceremoniile curat bisericeşti se mai obervă încă şi următoarele

datine: nemijlocit înainte de începerea acesteia, se asterne în mijlocul bisericii, un scorţar sau un
covor, o bucată de pănură împărţită în patru sau şi un petic de pânză cam de o jumătate de metru.

Această scoarţă, pe care stă mirele de-a dreapta şi mireasa de-a stânga cu amândouă
picioarele, tot timpul cât durează cununia ne aduce aminte de pielea oii jertfite, pe care se asezau
mirii români când se căsătoreau.

În comitatul Hunedoarei însă, atât mirele cât şi mireasa stau numai cu piciorul cel drept şi
se crede că cel ce va pune întâiaşi data piciorul pe pânză, acela după cununie, ori ce va face
făcut va fi, si ce va porunci va trebui să se împlinească, mai pe scurt că el va fi stăpân peste
partenerul său.

Sub scorţar, şi anume în locul acela unde stă mirele şi mireasa cu picorul drept, se pune
întotdeauna, atât la unul cât şi la altul, galbeni sau alţi bani dacă sunt din clasa de jos. Alăturea de
dânşii, sau dinapoia lor, stau nunii ţinând fiecare în mână câte o lumânare mare de ceară aprinsă
şi împodobită cu cordeluţe de bumbac sau şi cu strămătură de diferite culori cu deosebire însă
albastră, roşă şi galbemă şi anume: nunul totdeauna de-a dreapta mirelui şi nuna de-a stânga
miresei.

Dacă juna perechii e lovită de nenorociri şi necazuri se zice că a fost cununată nu cu

cunună de prun sau alt pom roditor, ci “cu cunună de rug” atribuindu-i-se astfel rugului o
afinitate şi legătură mistică cu nefericirile, asupra sorţi vieţii.

Tot atunci când preotul, dimpreună cu mirii şi cu nunii înconjoară de trei ori dupăolaltă,
tretapodul, dinspre stânga spre dreapta, iar cantorii cântă troparul isaia dănţuieşte , pălimarul
care merge înaintea preotului cu un sfeşnic în care se află o lumină aprinsă se pleacă repede si
ridicând scorţarul, fost aşternut de sub picoarele mirelui, ia banii de sub scorţar şi-i strange.

Întoarcerea de la cununie

Când dă mirele şi mireasa să iasă din biserica, după ce s-a sfârşit ceremonia cununiei
vorniceii dimpreună cu alţi feciori care-i aşteaptă la uşa Bisericii îi iau pe amândoi între druşte
şi formând un lanţ lung îi scot în chipul afară din curtea Biseicii unde formeaza şi joacă o horă la
care iau parte nu numai mirele şi mireasa dar şi toti ceilalţi invitaţi

Deşi se întâmplă adeseori în aceeaşi zi şi în una şi aceeaşi Biseriă se citesc, si multe

cununii după o laltă, ba uneori şi în unele locuri chiar si deodata. Cu toate acestea nuntaşii de la
două sau trei nunţi nu se amestecă laolaltă, ci fiecare nuntă joacă mirele şi mireasa deosebit de
celelalte nunţi.

La întoarcere mulţi le ies înainte cu cofe pline cu ape, pe care le varsă în cale urându-le
ca toată viaţa să le meargă în plin, iar mirele dreprt răsplată pentru ceastă faptă şi urare dă
fiecăruia câte un bacşiş, tot aşa e datina şi la românii din românia.

În România cum au sosit mirii acasă de la cununie, mireasa i-a pe soacră în braţe şi dacă
o poate ridica ea va fi mai mare în casă iar de nu soacra, după aceasta înveleşte focul pe vatră
anume să se astupe gura bărbatului si a soacrei să nu-i zica vreodată ceva. Tot atunci dă nuna
miresei un prosop cu care face câte o cruce în cele patru părţi atât afară cât şi înăuntrul casei ca
să meargă treaba bine în acea casă nouă, precum la mireasă tot aşa se face şi la mire.

Ciorba de potroace

A doua zi după nuntă, apropiații noilor însurăței se adună la casa mirilor pentru a gusta
ciorba de potroace a tinerei soții, care trebuie să dovedească că este o gospodină desăvârșită.

In Oltenia există obiceiul potrivit căruia in dimineaţa zilei de luni, după ce a avut loc
nunta, naşul să meargă la parinţii miresei cu un butoi cu rachiu, legat cu panblici de culoare
roşie. El va fi însoţit de cumnat, dar şi de muzicieni.
Dacă mireasa era virgină, atunci in rachiu se punea zahar. De asemenea, se colora pentru a
deveni rosu. Dacă mireasa nu era virgină la nuntă, atunci in rachiu se adauga ardei iute ori
cenuşă, sau alte ingrediente, în funcţie de preferintele mamei mirelui, care în acest fel o făcea de
râs pe mama miresei.

Virginitatea miresei era un motiv de sărbatoare şi se organiză astfel o masă mare. Dacă
mireasa nu fusese virgină, atunci tatăl ei trebuia să îi ofere ginerelui pamânt în plus sau bani
pentru ca astfel să o accepte ca sotia lui, chiar dacă nu a fost virgină la nuntă.

Tot in ziua de luni de după nuntă, dimineaţa, în Oltenia există obiceiul ca mireasa să fie
adăpată . Astfel, ea trebuia sa mearga la fântână pentru a rasturna o găleată cu apa. Era insotita
de vornic, si de tineri, baieti si fete. Vornicul trebuia să puna bradul de nuntă in interiorul găleţii
cu apa. Mireasa trebuia să rupa bucati din el şi să le ofere celor de langă ea. Ceea ce ramanea din
brad trebuia sa ajunga la mire şi apoi sa fie lasat undeva, la pastrare.

Obiceiuri de nuntă în Moldova

 Mirii au mai multe perechi de nași, semn al unei situații materiale bune a mirelui.
 Împodobirea bradului este nelipsită la nunțile moldovenești. În unele sate, bradul este
purtat în fruntea alaiului de nuntă, pe când în alte zone din Moldova bradul este așezat la
poarta mirilor în ziua nunții.
 Miercurea dinainte de nuntă se cerne făina pentru cozonaci și pâine
 La biserică, mirii trebuie să aducă: doi colaci care vor fi lăsați acolo, o sticlă de vin
pentru ceremonia religioasă, un covoraș pe care îl vor plasa la picioarele lor, un prosop cu
care vor fi legați la mână, cruciulițe și o icoană și, bineînțeles, verighetele.
 În restaurant, pe o masă se lasă o găleată cu apă în care nuntașii își înmoaie mâinile ca
semn al purificării. După ce au venit toți oaspeții, mireasa înmoaie busuiocul în găleată și
stropește nuntașii
 Socrii servesc mirii cu câte o linguriță cu miere pentru o viață îmbelșugată
 La masă, mirele și mireasa rup colacul în două și îl dăruiesc nuntașilor
 După ce nașa desprinde voalul miresei și îl oferă unei fete nemăritate, celelalte fete joacă
o horă de adio pentru mireasă.

Obiceiuri de nuntă în Muntenia

  Și în Muntenia se practică împodobirea bradului ca simbol al sănătății, prosperității și al
lipsei grijilor, însă, de această dată, avem mai mulți brazi: bradul nașilor și bradul miresei
 Mirele și prietenii săi împodobesc brazii cu colaci și fructe în dimineața nunții, apoi
feciorii duc brazii la casa nașului, respectiv a miresei.
 Alaiul miresei se oprește întâi la a treia fântână din sat, înainte să ajungă la biserică,
pentru udatul alaiului. Mireasa, ajutată de un fecior, va umple cu apă din fântână un
ulcior legat cu un ștergar (prosop cusut de mână). Cu un buchet de busuioc înmuiat în
ulcior aceștia vor stropi alaiul de trei ori, ca urare de noroc la însurătoare și măritiș.
 Dansul găinii este o tradiție încă păstrată în unele sate din Muntenia. O femeie dansează
cu o găină în fața nașului, care trebuie să îi negocieze prețul, iar apoi soacra mică trebuie
să o gătească. În unele zone, nașul încearcă să prindă și să fure găina
 Mireasa scrie pe talpa unui pantof numele tuturor fetelor nemăritate. Fata al căruit nume
rămâne singurul vizibil pe talpă se va mărita prima.

Obiceiuri de nuntă în Oltenia

 Nașii de cununie trebuie să fie nașii de botez ai mirelui

 Voalul miresei, lumânările și floarea din pieptul mirelui trebuie aduse de către nași.
 În vinerea dinaintea nunții, cei doi miri se duc în sat cu plosca de țuică pentru a alege
nuntașii
 Fedeșul, o petrecere pentru mire și mireasă la care participă prietenii apropiați, se
organizează în sâmbăta dinaintea nunții.
 Împodobirea bradului cu fructe și cozonaci se practică și în Oltenia, însă la finalul nunții
bradul se așază la poarta tinerilor căsătoriți și se lasă acolo până se usucă.
 La gătitul miresei se bocește despărțirea ei de părinți, iar cei doi miri cer „iertăciune”,
îngenunchiați în fața părinților, pentru a primi binecuvântarea lor. În mod tradițional,
unul dintre oaspeți rostește o poezie de iertăciune.
 În unele sate din Oltenia încă se țin două ospețe de nuntă: primul, mai mic, la casa
miresei, iar al doilea, principal, la casa mirelui.
 După nuntă, însurățeii merg din nou la părinții miresei cu o turtă împodobită pentru a
cere a doua iertăciune.
 „Adăpatul miresei” are loc în dimineața de după nuntă, când mireasa trebuie să meargă la
o fântână din sat și să umple o găleată cu apă. Mireasa pune apoi bradul în găleata cu apă,
rupe câteva crenguțe din brad și le oferă nuntașilor.

Obiceiuri de nuntă în Bucovina

 Nunțile bucovinene erau, de asemenea, anunțate de preot timp de trei duminici. Oricine
avea o obiecție o putea exprima atunci.
 Ca să își poată lua mireasa din casa părinților ei, mirele trebuie să trecă de ușile închise și
să se tocmească sau chiar să se lupte cu viitorii socri. Astfel, mirele își câștigă mireasa.
 În ziua nunții, mireasa trebuie să se așeze în genunchi pe o pernă, cu fața spre răsărit.
Mirele stă în picioare, cu mâna stângă pe umărul miresei, de asemenea cu fața spre
răsărit. Acest ritual aduce o viață la fel de ușoară și plăcută precum perna.
 Ritualul „iertăciunii” este păstrat și în zona Bucovinei.
 Mascarea miresei, obiceiul prin care mireasa se schimbă de rochie, pe care o dăruiește
unei fete care urmează să se căsătorească, marchează schimbarea de statut în femeie
măritată.
 Cei doi miri trebuie să își îmbrace socrii în haine noi.
 Cavalerii și domnișoarele de onoare erau, în mod tradițional, vătăjei și druște. Vătăjeii
trebuiau să umble prin sat cu o sticlă de rachiu, chemând nuntașii, în timp ce druștele
pregăteau casa mirelui și casa miresei pentru oaspeți.

Note bibliografie:

https://www.teilor.ro/blog/obiceiuri-traditii-nunta-ghid-complet

https://blog.studioblitz.ro/obiceiuri-dupa-nunta-la-romani.html

Simion Florea Marin, Nunta la români, volumul al doilea, edirura Saeculum Vizual, oraş
Bucureşti 2009